Metoda Bobath de reeducare neuromotorie, dezvoltată de Karel și Bertha Bobath în anii 1950, se bazează pe observații atent analizate ale pacienților cu paralizie spastică, subliniind importanța stimulării proprioceptive și a controlului mișcării. Această metodă vizează tratarea infirmităților motorii cerebrale prin utilizarea pozițiilor reflex inhibitoare și prin promovarea reacțiilor posturale automate, cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților. Indicațiile terapeutice includ afecțiuni precum infirmitatea motorie cerebrală, hemiplegia, boala Parkinson și alte leziuni ale sistemului nervos central.

1. METODA BOBATH
de reeducare
neuromotorie
ISTORIC
Karel BOBATH, un reputat specialist în neuropsihiatria
infantilă şi Bertha BOBATH, soţia acestuia, fizioterapeută şi
profesoară de gimnastică medicală în Germania, au publicat în
perioada 1950-1953 într-o serie de articole, fundamentarea
teoretică a metodei lor de tratament.
Această teorie vine după mulţi ani de observaţii atente
şi o experienţă bogată (peste 160 bolnavi cu paralizie
spastică de origine cerebrală aflaţi în tratament prelungit).
Tardieu mărturiseşte, la un moment dat, că a rămas
impresionat de felul în care Bertha Bobath mânuia copiii cu
infirmitate motorie cerebrală şi de ceea ce reuşea să obţină de
la ei.
Bertha Bobath recunoaşte că a fost
influenţată de mulţi alţi autori, preluând de
la aceştia:
1

2. - stimularea proprioceptivă - Kabat
- stimularea tactilă - Margaret Rood
- pregătirea pentru activităţi funcţionale - Peto
„POSTURILE REFLEX INHIBITOARE" au fost primele
descoperite, în anul 1943. Tratamentul era însă prea static.
Aceasta a condus la includerea „DEZVOLTĂRII
MIŞCĂRILOR ÎN TRATAMENT”, posturile reflex inhibitoare
devenind poziţii de plecare pentru mişcări specifice.
Pentru a se putea mişca împotriva gravitaţiei, pacienţilor
trebuia să li se „DEZVOLTE REACŢIILE DE REDRESARE ŞI
ECHILIBRARE”.
2

3. Nici acest lucru nu i-a mulţumit pe autori. Învăţaseră de la
Peto că „exerciţiile” nu trebuie îndepărtate de necesitatea
funcţională. Au început deci, să le dea pacienţilor posibilitatea
de a-şi „DEZVOLTA CONTROLUL ASUPRA MIŞCĂRII ŞI
ECHILIBRULUI” luând mâinile de pe ei gradat.
Acesta a fost ultimul pas în pregătirea pacienţilor pentru
„ACTIVITĂŢILE FUNCŢIONALE”.
Acestea sunt pe scurt etapele formării acestei
prestigioase metode. Autorii au declarat că ei de fapt nu
au urmărit să conceapă o metodă, ci „UN CONCEPT DE
VIAŢĂ”. Ei ajutau pacienţii nu cu exerciţii ci oferindu-le o
viaţă mai bună.
CONCEPTUL BOBATH
3

4. Analizând cauzele infirmităţii motorii cerebrale a acestor pacienţi,
autorii au ajuns la concluzia – general admisă azi – că următorii factori
contribuie la complexitatea aspectelor observate:
1. Tulburările senzoriale de grade diferite
2. Spasticitatea
3. Dezordinea mecanismului postural reflex
4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă
1. Tulburările senzoriale sunt în majoritatea cazurilor rezultatul
tonusului crescut în muşchi.
Tonusul crescut şi mişcările necoordonate pe care le produce
determină în proprioceptori imagini senzoriale monstruoase, care măresc
la rândul lor dezordinea motorie.
Tulburările senzoriale pot fi:
- tulburări ale discriminării tactile
- tulburări ale aprecierii poziţiei
- tulburări ale aprecierii mişcării
- astereognozie
- tulburări ale percepţiei spaţiale şi corporale
Având simţul postural lezat, fără orientare în spaţiu aceşti pacienţi
nu mai sunt capabili să dirijeze corect o mişcare.
Pentru copilul spastic, aceste tulburări sunt şi mai grave, pentru că
acesta nu a avut niciodată o percepţie corectă, deci nu are o imagine
corectă kinestezică.
2. Spaticitatea - este rezultatul eliberării activităţii tonice reflexe.
Cauza tulburărilor motorii este în mare măsură datorată eliberării căilor
primitive reflexe de postură şi mişcare de sub inhibiţia cortexului (lezarea
tractului cortico-spinal piramidal şi a tractului reticulo-spinal). Inhibiţia
centrală nu este un fenomen dezvoltat în întregime la naştere; ea se
instalează, pentru multe acte motorii, odată cu evoluţia individului.
3. Dezordinea mecanismului postural reflex- împiedică
achiziţionarea mişcărilor active, care stau la baza automatismului. Acest
automatism se câştigă în primii 5 ani de viaţă şi coordonarea normală a
acestor mişcări fundamentale este esenţială pentru învăţarea corectă a
activităţilor funcţionale.
Din punct de vedere terapeutic, autorii subliniază trei grupuri de
reacţii posturale automate:
- reacţii de ridicare
- reacţii de echilibru
- reacţii adaptative ale tonusului muscular , ca o protecţie împotriva
forţelor gravitaţiei.
4

5. 4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă este prezentă în
toate cazurile, cu excepţia celor foarte uşoare.
Tratamentul paraliziilor spastice cerebrale
Autorii subliniază că scopul tratamentului nu trebuie să fie
tonifierea musculaturii paralizate deoarece acest efort nu face
decât să crească tonusul muscular, spasticitatea.
Tratamentul nu se bazează, deci, pe un „antrenament
muscular” şi pe reeducarea „modalităţilor de mişcare”.
În timpul tratamentului, care e bine să înceapă cât mai
curând, înainte să se dezvolte posturi vicioase şi scheme de
mişcare anormale, pacientul trebuie să primească cât mai
multe senzaţii posibile asupra TONUSULUI, POSTURII şi
MIŞCĂRII.
INHIBAREA ACTIVITĂŢII TONICE
REFLEXE se face prin găsirea pentru pacient a unor poziţii
reflex – inhibitoare.
Poziţiile reflex - inhibitoare sunt total sau parţial
opuse posturii iniţiale anormale a pacientului. La copilul mai
mare, aceste poziţii pot fi menţinute activ, pentru un anumit
timp, sub controlul kinetoterapeutului. Adultul poate fi menţinut
timp îndelungat într-o astfel de poziţie reflex inhibitoare sau
poate să înveţe să o adopte singur.
Ele depind de reflexele tonice ale gâtului şi de reflexele
labirintice, deci poziţia capului şi a corpului în întregime este
foarte importantă.
Kinetoterapeutul poziţionează, deci, mai întâi capul şi gâtul
apoi trunchiul, umerii şi şoldurile, pentru a obţine o redistribuire
5

6. a tonusului mai apropiată de normal în segmentele distale
(mână, picior).
Posturile reflex – inhibitoare pleacă de la marile articulaţii,
care sunt folosite ca „ PUNCTE CHEIE”. În acest fel,
spasticitatea scade atât de mult pe parcursul tratamentului,
încât, într-o etapă avansată a recuperării, este suficient să
poziţionăm numai „punctul - cheie” şi membrul respectiv se va
putea mişca.
Punctele cheie de control
(Les points clefs de controle – Marc GROSS – C.H.
Mulhouse)
1. Capul
Inhibă Facilitează:
Extensia spasticitatea:
capului - extensia în restul
(din şezând, - flexorilor corpului
stând, decubit
ventral,....)
Inhibă Facilitează:
Flexia capului spasticitatea:
(cu flexia - controlul capului
centurii - extensorilor în poziţia şezand
scapulare) şi în întoarcerile
pe o parte
2. Membrul superior şi centura scapulară
Inhibă: Facilitează:
Rotaţia Internă
a umărului şi - spasmul de - flexia capului,
Pronaţia extensie trunchiului şi
antebraţului (la atetozici) membrelor
inferioare
Inhibă Facilitează:
Rotaţia spasticitatea:
Externă a - extensia în tot
umărului şi - flexorilor restul corpului
Supinaţia
antebraţului
cu Extensia
cotului
6

7. Inhibă Facilitează:
Abducţia spasticitatea:
orizontală - extensia
Rotaţia - flexorilor spontană a
externă a ( Pectoralis ++ degetelor şi mainii
umărului şi +, Flexors coli + - extensia,
Supinaţia ++) abducţia şi rotaţia
antebraţului externă a
cu Extensia membrelor
cotului inferioare
(E+Abd+RE)
Inhibă: Facilitează:
Ridicarea
membrului - spasticitatea - extensia
superior cu flexorilor şi trunchiului,
Rotaţie tracţiunea în jos a membrului inferior
Externă hemi-trunchiului, - dacă membrul
membrului superior inferior este
şi centurii spastic în extensie
scapulare (hemiplegici)
acest punct cheie
facilitează flexia-
abducţia de
partea afectată
(F+Abd)
Inhibă Facilitează:
a. Extensia a spasticitatea:
umărului cu - a. extensia
Rotaţie - flexorilor spontană a
Externă în degetelor şi mainii
diagonală în
plan posterior Acest punct - b. facilitează
cheie adducţia şi rotaţia
b. Adducţia b funcţionează în şi rotaţia internă a
umărului cu Rotaţie externă membrului inferior
Rotaţie Internă sau Rotaţie (Add+RI)
internă a
umărului
Inhibă Facilitează:
Abducţia spasticitatea:
policelui - facilitează
cu Rotaţia - flexorilor extensia
externă a pumnului şi degetelor, pumnul
umărului, degetelor trebuie să fie în
Supinaţia extensie
antebraţului şi
Extensia
cotului
3. Membrul inferior şi bazinul
7

8. Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
Flexia - abducţia, rotaţia
membrelor - adductorilor, externă a
inferioare rotatorilor interni şoldurilor
ai şoldului şi (Abd+RE) şi flexia
flexorilor plantari dorsală a
ai piciorului piciorului
(infirmitatea
motorie cerebrală)
Inhibă Facilitează:
Rotaţia spasticitatea:
Externă a - abducţia
şoldurilor cu - adductorilor, şoldurilor şi flexia
genunchiul rotatorilor interni dorsală a
extins ai şoldului şi piciorului
flexorilor plantari
ai piciorului
(infirmitatea
motorie cerebrală)
Inhibă Facilitează:
Flexia dorsală spasticitatea:
a degetelor (3 - flexia dorsală a
sau 4 degete - extensorilor piciorului,
externe) piciorului abducţia şi rotaţia
(triceps sural) externă a şoldului
(Abd+RE)
4. Decubit ventral
Inhibă Facilitează:
Extensia spasticitatea:
capului şi - extensia
gatului cu - flexorilor membrelor
ridicarea inferioare
membrelor
superioare
deasupra
capului
Inhibă Facilitează:
Extensia spasticitatea:
capului şi - extensia
gatului cu - flexorilor coloanei dorsale
Abducţia - adductorilor extensia
orizontală a membrelor degetelor şi
membrelor inferioare abducţia
superioare şi membrelor
Extensia inferioare
cotului
8

9. Inhibă Facilitează:
Extensia spasticitatea:
capului şi - de partea
gatului cu - flexorilor întoarcerii
Rotaţia - adductorilor capului,
capului membrelor abducţia
inferioare membrului
inferior şi
ridicarea
membrului
superior
(la hemiplegic
acest lucru
permite un
control mai bun
asupra
membrelor)
5. Decubit dorsal
Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
- controlul
Flexia, - extensorilor membrelor
Abducţia membrului superioare în
membrelor superior plan anterior
inferioare (flexia
membrului
superior)
În IMC cu
spasticitate
crescută
6. Şezand
9

10. Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
Flexia şi - extensia
Abducţia - flexorilor coloanei
şoldurilor, vertebrale şi
trunchiul controlul
uşor în capului în
extensie extensie
Inhibă Facilitează:
Flexia şi spasticitatea:
Abducţia - stabilizarea
şoldurilor, centurii
trunchiul scapulare
aplecat în
faţă +
Adducţia
orizontală şi
flexia
braţelor
Inhibă Facilitează:
Flexia şi spasticitatea:
Abducţia - flexia capului
şoldurilor, - extensorilor - controlul
trunchiul gatului şi capului şi
aplecat în membrelor membrelor
faţă + superioare (IMC) superioare în
presiuni pe plan anterior
stern - flexia
întregului corp
7. Patrupedie
Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
Patrupedie - extensia şi
cu coatele - flexorilor şi abducţia
extinse şi adductorilor membrului
pumnul şi membrului superior
degetele în superior (E+Abd),
extensie extensia
pumnului şi
degetelor
10

11. 8. Cavaler servant
Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
Cavaler - stabilizarea
servant - adductorilor şi bazinului
(bazinul în extensorilor
retroversie şoldului de
de partea partea fără
fără încărcare
încărcare) - flexorii şoldului
de partea cu
încărcare
9. Pe genunchi, stand, mers
Inhibă Facilitează:
spasticitatea:
Pe genunchi, - Flexia
stand, mers - extensorilor membrului
superior, rotaţia
internă,
pronaţia
- Flexia
trunchiului
Dar singura garanţie a unei reduceri permanente a
tonusului muscular,după parerea autorilor, constă în
REACTIVITAREA REAC}IILOR POSTURALE (mişcări de
răspuns spontan din partea pacientului obţinute într-o
postură reflex inhibitoare).
Tehnica de obţinere a mişcărilor de răspuns spontan este
bazată pe existenţa reflexelor posturale integrate la un nivel
superior (ex: în cadrul reflexului Landau, care persistă mai
multă vreme la copiii spastici, se poate provoca extensia
capului şi membrelor, în cadrul reflexului de „pregătire pentru
săritură”, după ce acesta apare, se poate provoca extensia
membrelor superioare).
De asemenea se stimulează prin toate mijloacele reacţiile
de echilibru ale corpului, provocându-le şi întărindu-le prin
repetare. Acest lucru se realizează pentru fiecare postură nou
11

12. achiziţionată (postura păpuşii, şezând, patrupedie, pe
genunchi, cavaler servant, ortostaism).
Un alt principiu elementar al metodei este acela de a
urmări îndeaproape TRECEREA PRIN DIVERSELE STADII DE
DEZVOLTARE, de la rostogolire, târâre, ridicare în şezând,
mers „în patru labe”, mers pe genunchi, până la ortostatism şi
mers independent.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Metoda BOBATH este o metodă preţioasă fiind folosită în
recuperarea persoanelor suferinde de leziuni ale sistemului
nervos central:
- infirmitate motorie cerebrală;
- hemiplegie/hemipareză;
- boala Parkinson;
- scleroza în plăci;
- leziune incompletă a măduvei spinării;
- traumatism cranio-cerebral.
„Simţim tonusul şi schimbările de tonus când
mişcăm copilul.......Testăm recţiile posturale.........Ştim
apoi ce să inhibăm, ce să facilităm, ce să încurajăm, ce
să interzicem”
Bertha şi Karel BOBATH
BIBIOGRAFIE:
- Arsene C., Tratat de neurologie, Ed. Medicală, vol. I-II, Bucureşti 1981;
- Cordun, M., Kinetologie Medicală, Ed. Alma, Bucureşti, 1999.
- Dawnie, P., Neurology for physiotherapists, Ed. Cash’s Textbook, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1993;
12

13. - Delava J., A. Plan-Paquet, J.-P. Bleton, J. Stecken, Ch., Pheline, J.-F. Lemaire, P.
Cressard – Neurologie centrale chez l’adulte et readaptation, 3-eme edition, ,
Masson, Paris 1996
- Mărgărit, M. Mărgărit, F., Principii kinetoterapeutice în bolile neurologice, Ed.
Universităţii din Oradea, 1997;
- Mărgărit, M., Mărgărit, F., Heredea, G., Aspecte ale recuperării bolnavului
neurologic, Ed. Universităţii din Oradea, 1998;
- Moffat, D., B., Mottram, R., F., Anatomy and physiology for Psysioterapsts,
Blakweel Scientific Publications, Oxford, London, Edinburg and Melbourne,
1979;
- Pendefunda, L., Neurologie Practică, Ed. Medicală, Bucureşti 1993;
- Popovici, L., Asgian B. Bazele semiologice ale practicii neurologice şi
neurochirurgicale, Ed. Medicală, Bucureşti, 1991;
- Robănescu, N. Reeducarea neuro-motorie Ed. Medicală, Bucureşti, 1992;
- Vlad, T.Pendefunda, L., Recuperarea bolnavului hemiplegic adult, Ed. Contact
Internaţional, 1992;
13