Condillac - Tratatul despre senzatii

CoNiltLLAc
Trutntwl
desprc smzntii
Tratatui despre sena..
nrnrIrlt'lllf$ft?d$l
ffir sig
: t cl21?00104655
EDITURA STIINTIFICA

CARTI CARE
AU APARUT:
Ralea, l1.
- Ilaritott, T.
S.:ciologia succcsului
Rctntan. V.
gtiinfa si tchnica in cpoc"a
trecerii c1c 1a capilnlism
la cornunism
Vianu, T.
Diclionar de maxime comentat
***
Probleme ale desdvirgirii
constructiei socialiste in R.P.R.
**lr
Antologia ateismuhxi din Rominia
*t$
Neopozitivismul
-
Studii critice
Posescu, A1.
lnceputuri ale materialismului
modern
Wald, H.
Structura 1ogic6 a gindirii
COND ILL AC
TRATATUL DESPRE
SENZATII

cAn'fl c,AilFi
VOfi rIl.Il!--A :
iat;
[:]tcr'iit irlo:.ofici" r'ol. '
Cali, ll.
Rolui ini.clecttlrlititii iir socie[al(]
Ce.t'nta. I.
Karl Marx
-
Ceneza marxismului
Aristotel
Organon IV
Bacon
Eseuri
Odueu, S. F.
Esenla reaclionari
a nietzscheanismului
Kedtou, B. M'
RePetabilitatea
in procesul dezvoltirii
* *'*
PtactLca,
criteriul adev6rului in gtiinla
Rcdactor resp. c1e cartc : I' SEGAT-
Tehnoredactor : E, IACOB
-Dat
lo culcs 02.!u 1962. Bun da lil)ar 0a't:',!9(;2
Tira) 1000 + IUU (.r. ir*/'.:'c" llittit'. s"tt,I.!.t'at.tntn
iL'
-
iu"';"irrr;.
'iorint
s1x84'16' coti ed'Ltoriate
ii,oi'." iotil ti1tor :.0.s{} .+ 7 Dtanse' A !9!1'Ji'
lndici de clat;Llicolc ze:r't;naLd: Dentru bibLiote-
cite mari.20 A. f)enlrtr biblioteaile 1tlici 20'A
-,-, t
_"t",',*.,_-
5rrn ""'1"p1' '1' l^t'3 If
fn,' il;",i, ',lr
( r'rl r' ' r""i r Ii(:r ll lj i '
*-"-*1,
lzv(ri 1l'. l1;i' Iiucllr('s{:i R'P Ii'
,}
I
I
l
it
tl
:l
I
l
{
,,

CONDI[,LAC
TRAITE DES SEI.{SATTONS
CONDILLAC
TRATATUL DESPRE SENZATII
'{
.ii
s
RASTIINT
BUCUREFTT - 1962
EDITT] IFICA

IN ROMINE$TE DE :
IULIA SOARE
STUDIU INTRODUCTIV SI NOT}': :
DAN BADARAU
CONDILLAC
TRAITE DES SENSATIONS
PRESSES UNIVERSITAIRES DE FRANCE
PAnrs, 1947
CONDII-I-AC
(1714-17r{))

STUDIU INTRODLICTIV
Marele avint pe care l-a cunoscut materialismul in Franqa seco-
{ului al XMIIlea a intrunit o seam5 de nume ilustre ; ne gindin
in primul rind la Diderot, la Holbach sau la Meslier, fer6 a'i
mai socoti pe La Mettrie, pe Helv6tius, pe Robinet 9i pe inci
alli ciliva. Dar aceqti materialigti s-au afirmat intr-o strinsi
csnexiune cu un num5r de iluminigti, cu tendinle materialiste,
contemporani ai lor sau aproape, printre care il avem in primul
rind pe Condillac, dar gi pe Voltaire sau pe Montesquieu 1, sau
pe scepticul Pierre Bayle, anterior tuturor cu o genera(ie 9i despre
care trebuie spus cH mai aparfine inci secolului al XVII-lea 2.
Dezvoltarea ginc{irii filozofice 9i politice in secolul al XVIiI-lea
in Franla are loc in condiliile unei lupte dirze impotriva orinduirii
{eudale in perioada de preg6tire 9i de infiptuire a revolutiei
burgheze. Marx a aritat ci in Anglia ,,preludiul schimbirii revo-
lufionare care a dat nagtere bazei modului de produclie capitalist
are loc in ultima treirne a secolului al XV-lea qi in primele
decenii ale secolului al XVIlea" s ; ca atare inci de la sfirgitul
secolului al XVI-lea incepe procesul de industrializare, pe cinil in
Fran{a el se intensific5 abia in veacul al XVIIIlea. ln secolul al
XVII-lea nu existau in Franla decit mlXdile ale capitalismului :
se ivea diferenlierea patrimonialS a firdnimii, se manifestau primele
f orn.re ale manuf acturii 6i o produc!ie meqtegug5reasci sporit5 iqi
ar5ta roadele in lumea satelor ; nu se v6deau inci condiliile unei
r Iatd citeva date comparative : Montesquieu (1689-1755)' Vol-
taire (1694-7778) , La ivrettrie (7709-1751, Rousseau (7712-L7781'
Dideroi (1713-1i84), condillac (7714-77s0), Helv6tius (1775*777t'
Holbach (7723-7789).
? Pierre Bayle (1647-7706).
3 K. M a r x, Capitalul. ed. a IY-a, Editura Politicd, BucureFti,
7960, p. 775.

VII
VI D. BADARAU
producfii capitaliste de masi ; liranii din Franqa mai erau inc5
in majoritate covirgitoare serniiobagi gi relaliile feudale predo*
minau in economie. in secolul a,l XVIIIIea insi, in satul francez
au ineeput si p5trundd relaliiie capitaliste. Stipinii de mari mogii,
urmind modelul latifundiarilor englezi s-au ardtat preocupaqi de
a rdspindi rinduielile capitaliste in agriculturl; proprietarii de
mari bunuri rurale se aflau in rindurile nobilimii qi clerului,
f ormind n.rai pugin cle 1% din populagie ; diferengierea de clasi
a lSr5nimii a dat na;tere, pe de ,alti parte, unor plturi ldrineqti
mizere care nu puteau face fa15 nevoilor celor mai elementare de
subzistenlS ; in genere, lSr5nimea era spoliat5 de cdtre moqieri
care luau pini Ia 250/o din recolti, in vreme ce biserica percepea
gi ea,,zeciuiala", adicl incd ro0,h din recoltl, fdri a mai socotl
alte prestalii, impozitele mari si tax.ele nuneroase pldtite de
lSrinime statului. In aceste condilii social-politice cu totul nefa-
vorabile, incep sE se dezvolte in Franla in secolul al XVIII-lea
citeva irnportante,, intreprinderi capitaliste, printre care minele de
cSrbuni, uzinele metalurgice din Ancenis in Bretania, manufac-
turile de postav din Sedan, apoi diverse intreprinderi pentru prelu-
cra4ea linii, a pinzeturilor, a mitdsii gi a pieilor a.
In tot cursul secolului, mcrnarhia absoluti francez5, proclamatX:
de ,,drept divin", va ap6ra privilegiile de clasi ale nobilimii ; ca.
va susline intercsele orinduirii {eudale, stinjenind intr,o
'risuri dez,
voltarea caLlitalismul'i gi li'ritind continuu drepturile politice ale
burgheziei.',Protejind intr-o anurniti m5suri dezvoltarea i'dustriei
gi comertuiui, absolutismul se manifesta doar ca un intermediat <<apa-
rent> intre nobilimea guvernantd gi burghez;e" 5. El conta, ca pe urr
principal aiiat, pe biserica de stat catolic5, avind in capul ei lnal-
tul cler care participa la beneficii.
Dezvoltarea economici Fi politic5 a Franfei impunea lichi-
darea feudalitSgii, adic5 suprimarea privilegiilor de clas5 ale nobi-
limii, dobodrea monarhiei absolute 9i abolirea dictaturii spirituale
a bisericii catoiice, scur ideologic al monarhiei 9i al feudalitdlii;
o dat5 cu aceasta, trebuiau desfiinfate iestrictiile corporatiste aie
f genil toate acestea, a se vedea gi acad. C. I. G u I i a n, Stud.ittl
intiodt.rctiu la vol. Md.tetialigtii trancezi d.in ueacul aI XVIII-ea, in
colecfia ,,Tbxte filo:,ofice", Editura de Stat pt. Literatura gtiinlifici-
Eucuregti, 1954, pp. 24-29.
p M. 4. Dinnik gi."c.olectiv, Istoria lilozotiei, Fditura gti-
infificd, Bucuresti, 1958, vol. I, p. 438.
STUDIU INTRODUCTIV
breslelor', sistemul vimilor interioare, fiscalitatea regali 9i ,nobi-
liar5.
Valul migcirilor antifeudale a cuprins masele populare gi s-a
accentuat din ce in ce ln secolul al XVIII-lea ; rSscoale girineqti,
,dar qi mi;ciri ale muncitorirnii gi ale slrdcimii de la oraqe au
avut loc in multe regiuni qi orage ale Franqei. A crescut totodati
;i antagonismul dintre clasa feudal6 9i burghezia ingriditd in
ascensiunea ei de politica statului feudalo-absolurist. Cerind limi-
tarea puterii regale 9i abolirea privilegiilor nobiliare, burghezia
'exprirna, in acea epoc5, interesele generale ale ansamblului pitu:
ri]or sociale neprivilegiate, ale intregii,,st5ri a treia", dornici de
,a se elibera din citugele feudale; burghezia intelegea astfel si
'grupeze in jurul ei toate nemulprnirile rnaselor 6. Lrrcrurile nu se
opreau aci. IatE ce spune F. Engels: ,,$i deli, in genere, in
lupta iu,rpotriva nobiliwii burghezia putea si pretindl intr-o
anumiti m5suri ci reprezintd in acelagi timp interesele diferiteior
,clase rnuncitoare din vremea aceea, totuii cu prilejul fiecXrei
6 Burghezia francezS, trdgea astfel folos de pe urma anumiior
vechi tradilii care, in cadrul ,,Statelor Generale", institulie intl.atii de
mult in adormire din voinla regelui, ii opuneau pe deputafii ,,stdrii a
treia", deputalilor ,,stdrii intiia", c1eru1 9i ,,stdrii a doua", nobilimea.
Seolezentanli sub Filip IV cel Frumos (1302) numai ai oragelor
.privilegiate, deputafii ,,stdrii a tteia" au preluat de la un timp sar-
cina de a pleda cauza tuturor pAturilor nenobile, burghezi sau fdrani.
Dupii cum se aratd in lstoria uniuetsala, ,,...monarhia feudald cu
a'eprezentarea stdrilor a fost o etapd noud in procesul de dezvoltare
a puterii regale din Fran[a. Aparifia ei dovedea intilrirea statului
{eudal ca aparat de constringere al clasei dominante. Bucurindu-se in
Statele Cenerale de sprijinul deplin a1 primelor doud stdri care aveau
intotdeauna majoritatea, pentru cd fiecare din ele avea un singur vot,
d.c obicei regalitatea nu era cu nimic ingrdditd nici de reprezentanfii
vir:furilor ordgenegti, pe care ii tttlliza in scopurile ei. Maseie populare
er'au cele care pldteau pentru participarea stdrii a treia la conducerea
statului, cdci noile impozite apdsau mai ales pe umerii pdturilor munl
citoare a1e populaliei. Reprezentanlii oragelor jucau un rol politic
irnportant in Statele Generale numai atunci cind puterea regald ajun;
,!rea inir-o situatie criticd.".
(tstotia uniuersald, vol. III, p. 640, sub redac[ia lui N. A. S i-
d oro va 9.a., Editura gtiinfificd, 1960).
La 7789, Sieyds a publicat un pamflet poliiic sub titlul Ou'est-ce
.{iue le tiets Atd.t? (Ce este starea a treia?), considerat atunci ca for-
mula revolufiei. ,,Ce este starea a treia ? intreaba Sieyds
-
Totul.
-
Ce a fost pind acum in ordinea politicd ? - Nimic.
- Ce cerin[5
arc ?
- Sii fie ceva".

VIII D. BADARAU
migciri burgheze mari, izbucneau mi$c6ri de sine st5titoare ale
clasei care era precursorul mai mult sau mai puqin dezvoltat al
proletariatului modern" 7. Reprezentanlii inaintafi ai ideologiei
burgheze s-au aflat in situaqia de a imbr'51ira cauza unor pituri
populare mai largi, cerind dreptate pentru to{i. Este ceea ce subli-
niazi Lenin : ,,Atunci cind au scris iluminiqtii din secolul al
XVIII'lea (pe care o opinie unanim recunoscuti ii incadreazi in
categoria conducEtoriior burgheziei), atunci cind au scris ilumi-
nigtii noqtri din anii t84o-L87o, to6te problemele sociale se
reduceau la lupta impotriva iob5giei gi a rim59ilelor ei. Pe vremea
aceea, noile relalii social-economice gi contradicgiile lor erau incd
intr-o stare embrionari. De aceea, pe atunci, ideologii burgheziei
nu d5deau dovadi de nici un fel de egoism ; dimpotrivS, atit in
Occident, cit qi in Rusia, ei erau absolut sinceri cind spuneau ci
cred intr-o prosperitate generalS si ci doresc o asemenea prospe-
ritate gi intr-adev5r nu vedeau ($i, in parte, nici nu puteau incE
si vadS), contradicflile orinduirii care lua nagtere din orinduirea
iobagS" s.
BEtilia impotriva instituliilor feudale, a puterii regale abso-
lute, a privilegiilor ile clasi ale nobilimii 9i ale inaltului cler, a
dreptului breslelor s-a tradus, pe plan icleologic, in lupta ilumi-
niqtilor gi mai ales a materialigtilor impotriva teologiei, in cri-
tica concep{iil,or idealiste gi teleologicie despre lumea material5,
despre socictate gi ordinea de stat. Fiiozofii inaintagi ai vremii
- tot atit cit qi adversarii 1or, de altfel - au fost pe deplin con-
gtienli de cirdEqia dintre anumite elemente ale lumii feudale ca
gi de solidaritatea ce o prezentau anumite probleme, de caracterul
unitar al unei lupte in mai multe etape. ,,Spiritul secoiului nostru,
a scris Diderot, pare a fi acel al libertiiii. Primul atac impotriva
superstifiei, a fost pestc mlsuri de violent. O datS ce oamettii au
culezat si ia cu asalt intr.un fel oarecare bariera religiei, aceasti
barier5 fiind ce a mai formidabil5 din cite exist5 9i cea mai
respectatS, nimic nu-i mai poate opri. indati ce au aruncat o
privire amcnin{Stoare asupra maiestSlii cerului, nu se vor mat
sfii dupd aceea si o intoarcd asupra sllveranit6tii terestre. Frin-
7 F. En gels, Dezuoltarea socialisntului de la utopie 1a gtiin{a,.
in K. Marr x----F. Engel s, opere alese in doua uoluma vo1. IL
E.S.P.L.P., Bucuregti, 1-955, p. 1-24,
' 8 V. L Lenin, La ce mogtenire renun[dm?, in Operc complete.
vol, 2, Editura Politicd, Bucuregti, L960, p. 574.
STUDIU INTRODUCTIV IX
ghia cu care este legat5 qi inSbugit5 omenirea este fdcuti din
dou5 sfori ; nu se poate tiia una din ele fIrX ca sd nu se rupi
5i cealalt5" e. Lupta impotri'r'a ideologiei feudale dusi de burghezie
in secolul al XVIIIIea s-a indreptat in primul rind impotriva
religiei, centrindu-se asupra bisericii catolice, consideratX cu drept
cuvint ca principalul bastion al feudalitEtii, ca un instrument
de oprimare a claselor exploatate de nobilime 10. Prin propa-
garea ateismului se gtia ci se atins temeliile intregii orinduiri
sociale 9i ci atacul trebuia dat in acest punct. ,,Spre deosebire
de Anglia din secolul al XVIIlea, in Franla secolului al XVIII{ea,
preg5tirea ideologicl a revolutiei burgheze, ca qi revolu(ia insiqi,
's-a desfigurat firi nici un fel de stindard religios. Dupi curn a
remarcat Engels, in aceastH revolugie, burghezia, care s-a rHsculat
impotriva rinduielilor feudaie, a renunfat la religie gi a dus pe
fagE lupta politicS. in leg5tur5 cu aceasta materialismul francez,
devenind stindardul filozofic al burgheziei din secolul al XVlll-lea.
s-a contopit organic cu ateismul militant" 11. Atacind religia.
iluminigtii gi materiali$tii francezi ai secolului al XVIII-lea sub-
minau intreaga suprastructuri polilici qi ideologici a vechii so-
cietSli 9i mergeau spre o rHfuial5 general5, adici spre revolugie.
abordind o atitudine nct revolulionarS. ,,Nici o autoritate exte-
rioar5, scrie Engels, de orice fel ar fi fost, nu era recunoscutS
de ei. Religia, concepfia despre naturS, societatea, ordinea de
stat, toate au {ost supuse celei mai necrulHtoare critici ; toatc
trebuiau si-9i justifice existenla in fala scaunului de judecatX al
ra(iunii sau si renun!e la existenlS" tr.
Pe aceasti liirie a ideologilor burgl.reziei inaintate in lupti
€u feudalismul in descompunere se situeazi qi Condillac. Mai
precis, el apartine acelor curente iluministe, care, in frunte cu
'Voltaire, au dus lupta ca reprezentanli ai burgheziei luminate
impotriva temeliilor ideologice 9i politice ale statului feudalo-
absolutist francez. Situindu-se pe pozilii nrai pulin radicale decit
m:terialigtii secolului, ei socoteau c5 nenorocirea popoarelor, mi-
0 D i d e r o t, Scrisoare cdtre ptin,tesa Dashkou, 1777. lt'r vo1. Ma-
tefialigtii Irancezi din ueacul al XvIII-lect, coiectia ,,Tcxte filozofice!',
p- 'J70.
f0 Vezi K. Marx-F. Engels, Opete alese in doua uolume.
vol. II, p. 106.
11 M. A. D i n n i k, op. clt.. vol. I, p. 440.
12 F. E n g e I s, Dezuoltarea socialisntului de Ia utopie la gtiintd.
in op. cit., p.'722.

XI
x D. BADARAU
zeria in care triiau cei asuprili, s-ar putea expiica prin faptul
cE ,ioamenii nu erau inci indestul de ,,lumina1i". in acest sens s.a
dezvoltat 9i cugetarea lui . Crrndillac. ,,Niscute in sinul bar-
bariei, scrie el, , artele qi gtiinfele au luminat, rind pe rind,
un mic numir de nagiuni privilegiate. Lumina aceasta se BS-
cunde. unora, pe mlsuri ce se arat5 celorlalte gi nu imbriligeazd
decit un orizont foarte m5rginit... Afl5m deci doud feluri. de
lrarbarii : una care urmeazl secolelor c{e luminH, alta care le
precedi gi ele nu se aseamini. $i una, gi cealalti presupun o.,
mare negtii4le ; totugi .un popor cate a fost intotdeauna barbar
nu are tot atitea vicii cit un popor care se s5lb5ticegte dupH,
se s:fl infruptat. din lumina artelor" 13. rPentru Condillac, cei
care cirmuiesc statul sint, , in primul rind, cei ce conduc po-
poarele sprg lumini sau la distrugere; gi, inainte de taate,
fericirea supugilor depinde de inlelepciunea monarhilor. Dupi cunr
observd Plehanov, ,,"un infelept pe trono era deus ex u4achiua
al filozofiei tranceze din secolul al XVIIIlea. El rezolva dintr-o
dat6 toate dificultilile teoretice ti toate contradicliile care de-
curgeall 'din punctul de veclere metafizic din care .filozofii.
13 Corrdillac, Cotrs d'itudes pour f instntction du prince de
Fatme, Inlroduction a 1'6tude de l'histoire, p. 9. Toate trimiterile la
Iucrdrile lui Condillac se vor face la Oeuures philosophiques de Con-
dillac, texte itabii etr pr€sent6 par Georges Le Roy, Presses Univer-
sitaires de ' -France, Paris, 7947. In, aceastd edigie, volumul 1 cu.-
prinde : Introduction d 7'oeuure philosophique de Condillac de Geor*
ggs. Le Roy, Essai sur l.'origine des connaissances humaines (Eseu asu-
pra originii cunogtinfelor omenegti), Truiti des systbmes (Tratatul
despre sisteme), TrcitE des sensations (Tratatul despre senzafir), Traitd
des animaux (Tratatul desire animale), Discours de rdception d l'Aca-
d.6mie Frcngaise, Cours d'6tudes pour f instruction du ptinie de Parme
fIntroduction... ; De 7'aft d'Ectire (Despre arta de a scrie), De l'art
de raisonner (Despre arta de a rafiona), De I'art de penser (Despre
arta de a gindi)]. Volumul II cuprinde: Cours d'6tudes pour finstruc-
tion du prince de Parme [Histoire ancienne (Istoria veche) ; Histoire
m.oderne (Istoria modernd)] : Le commerce et le gouuernement consi'
dfu6s relatiuement 7'un d l'autre (Comerful 9i cirmuirea considerate in
raportul dintre ele) ; La Logique (Logica) ; La langue des calculs (Lim-
ba calculelor) ; Letttes d... Maupettuis; ...J. H. S. Formey; Rousseau;
... Dutillot ; ...Duc de Nivernois et au Duc de Pralin ; ...Don Feg-
dinand ; ...P. Paciaudi ; ...Comte Potocki. Volumul III (ultimul)
cuprinde : Dictionnaire des synonyntes de la Tang.ue fuangaise (Dic-
lionar de sinonime al limbii franceze).
STUDIU INTRODUCTIV
priveau toate fenomenele sociale" la. Ilumini6tii nu urmdreau aga-
dar si invingl $i sd r5stoarne monarhia absolutd, ci s-o im-
hvneze prin culturalizare; era deci necesar ca monarhul sH se
pXtrundi de ideologia filozofilor inaintali. Nimeni nu putea si
sustin6 o astfel de tezi fErE si nu aibi un dram cel pulin de
indoialS. ln ce-l privegte pe Condillac, el compar5 regimurile
politice r5u intocmite din capul locului cu limbile curenle care
nu au apucat drumul cel mai bun gi nu pare si nutreasci iluzia
ci monarhiile, mai mult decit limbile, s-ar putea ameliora in
cursul vremurilor : ,,limbile noastre, scrie el, par a nu fi decit
ceea ce a rimas in urma pustiirilor gi a prlp5durilor ; ele se
aseamini cu imp5r5tiile noastre ; orice lucru e riu cind a in-
ceput rdu" 15.
Pe de alti parte, degi in lupt5 cu biserica, ilurninistii francezi
nu au atacat-o frontal. Ei nu au fost atei. ci dei$ti gi au im-
binat, in filozofie, tendinge materiaiiste cu unele orientiri iclea-
liste. Acesta este iarigi cazul lui Voltaire, si acel, mai ales,
al Iui Condillac.
Etienne Bomrot c{e Condillac s-a .n5scur 7a L7t4 la Grenoble,
oras alezat la picioardl,e Alpilor Savoiei, intr-o familie instl-
vit5 si innobilat5. de unde gi particula nobiliarl care apare in
numele siu 16. Familia num5ra patru fii gi o fiici. Llnul dintre
{ratii rnai mari ai filozofului a fost Gabriel Bonnot de Mably,
ndscut la 1,709 7a Grenobld gi mort a 1.78i la Paris. Adept al
14 G. V. Plehanov, bpere filozolice aese, val. II, Editura
PoliticS, Bncuregti, 7961, p. 57.
15 Condillac, La langue des calculs, Partea I, cap. III, p. 427.
rc ln marginea castei nobiliare militare (noblesse d.'6pde), rcg1i
Fran[ei au constituit o nobilime administrativd .(noblesse de robe)
legatd de funclii1e civile mai importante ; scrisoriie de innobilare,
acordate burghezilor pentru serviciile aduse in slujba coroanei puteeu
fj ereditare. Cele doud nobilimi au fost departe de a benefiiia de
un statut unic ; nobilimea militar6 a continuat, pind la revolutia din
1789, sd se buCure exclusiv de privilegiile decurgind din dreptul
feudal (accesul 1a anumite funclii publice inalte, exceptarea de la
lmpozitq drepturi senioriale pe cuprinsul mogiilor etc.). ,,Gentilo-
rnii". adicit nobilii militari, i-An dispreluit mereu pe nobilii de robd
sr i-au considerat ca pe nigte parvenifi intrugi. In urma unui con-
fiict cu un nobil de spad6, Voltaire, innobiiat gi el, a fost lovit cu
trelele in spate de cdUe slugi la ordinul stripinului lor, adversarul
pretinzind cd nu,e de demnitatea sa si ceard reparalie pe calea ar-
'rnelor de 1a Voltaire, duelul fiind rezetvat ,.gentilomi1oi".

XII D- BADARAU
lui J. l. Rousseau, dar mergind mai departe decit alqi ginditori
inaintali ai timpului gi cerinil o egalitate care ,,nu se mai limita
la domeniul drepturilor politice" LT, el s-a situat pe poziliile co-
munismului egalitarist utopic 5i a criticat cu violenli proprie-
fatea privatS, cdnsiderind-o in contradiclie cu legile naturii, si
a sustinut cE starea natural5 a oamenilor este o orinduire tn-
temeiat6 pe proprietatea comund, fiecare muncind liber gi lao-
Ialt5 cu ceilalfl ca sE fie fericit. f5ri ca aceasta sd dea unora
drepturi asupra altora. DupE cum se vede, Mably s-a ridicat
impotriva orinduirii feudale, dar nu pentru a o aproba pe c,e&
burghezE.
in ce-l prive;te pe Condillac, el a urmat seminarul de preogi
9i a fost admis in cler, dar, lipsit de vocatie, a stat d"part"
de cult 9i s-a stabilit la Paris unde a fost in strinse leg5turi
cu Diderot, Rousseau, frecventind gi casa lui Holbach, in care
se intruneau spiritele cele mai inaintate ale vremii, 9i unde ,,se
puteau auzi, dupi expresia lui Morellet, lucruli care at fi ficut
si cadi de sute de ori trisnetul, dacd tr5snetul ar cidea pentru
agi ceyg" 18. in ,,saloanel,e" epocii, Condillac igi suslinea ideile
si le discuta ct cei prezen{i ; d-na Ferrand, persoanS modest5 s'i
scriitoare distinsE in genul epistolar, avind inclinalii pentru filo-
zofie 9i matematici, care se apropia de virsta de 8o de ani gi
triia retrasE in faubourgul Saint-Germain, i-a sugerat lui Con.
dillac, dupi cum vom vedea ceva mai cleparte, ideea faimoasei
,,statui" din Tratatul despre senzagiiTs; totodat5, el frecventa
gi casa d-nei de Tencin, unde se intruneau filozo{ii de seamd
ai timpului.
Condillac nu a fost un cititOr prea sirguitor. Este sigur ci
lecturile sale l-au pus in prezenta lui Descartes 9i a principa-
lilor cartezieni, Malebranche, Spinoza, Leibniz, pe care ii va
r? F. E n g e 1 s, Anti-Diihring,. Editura P.M.R., 7952, p. 23.
tB M o r e lle t, Memoites sut Ie XVUI-e siDcle et la tlduolut;.on.
Despre salonul baronului de Holbach, cf. D a n B 5 d 61 6. u. Studittl
inttoductiu la H o I b a c h, Sistemul natutii, Editura $tiinfifica, Bucu-
vesti, 7957, pp. 5--6.
le Anne Ferrand s-a ndscut pe 7a 1657 9i a murit a 7740; et a
ldsat scrisori care alcdtuiesc, p€ntru acea epocd, una dintre operele
timpului privind genul epistolar. Cind a apdrut Ttatatul despre sen'
zalii, la compunerea cdruia a avut un ro1 de inspiratoare, ea murise-
STUDIU INTRODUCTIV XIII
critica in opera sa Trait( des systawes. Dar el ii cunoagte pe
englezi, pe Newton gi pe Locke, in ciuda faptului ci nu le gtie
limba, cum singur o recunoa$te 20
; il studiazi pe Locke in tra-
ducerea francezi a lui Coste, iar pe Newton il urmireqte in
scrierile sale latine;ti sau in opera lui Voltaire, Eltweuts de Ia
philosophie de Newton..., apHrut6 7a 1738, 9i unde se g5sesc 5i
unele analize privitoare la filozofia lui Berkeley. ln ce-l privegte
pe Francis Bacon, el l-a cttnoscttt destul de tirziu ;i declari ci
aceasti intiinire i-a procurat satisfacfie. ,,Acestea eLau teflec-
flile pe care le ficnsem asupra metodei, scrie Condillac la sfirqitul
Eseului s5u, cind l-am citit, pentru prima oar5, pe cancelarul
Bacon. Arn fost tot atit de mSgulit de a mE fi potrivit intru-
citva cu acest trrare om, pe cit am fost de uimit vizind cum
caftezienii nu au luat nimic de la el, Nimeni nu a cunoscut
mai bine ca el cavzele erorilor noastre ; cdci a vizut cX ideile,
cate sint fapta spiritului, au fost prost alcituite ; drept care
trebuie reficute daci vrem si inaintirn in cercetarea adevd-
rulut -'.
Dupd toate acestea se poate intreveclea cX instrucfia pe care
a prinit-o Con.lillac in $coliie preolegti din Lyon sau de .aiurea
a fost destul de rudimentar5. Mult5 vreme, cei din jur nu l-au
considerat prea inteligent. Rousseau l-a cunoscut in stadiul in
care mai era apreciat in acest fel prea pugn mdgulitor : ,,Am
v5zut, scrie el, un onr deja in virstS, care mH onora cu prietenia
sa gi care irecea in familia sa qi printre cunosculi ca un spirit
foarte nrirginit ; el avea un cap bun care s-a copt in tdcere" 22.
AdevSrul este cE acel ,,cap bun" al lui Condillac nu s-a
vezit la viafS in seminariile catolice ; 9i nici meditagiile in
solitudine nu-i puteau fi de folos. El insugi ne vorbegte de o
oarecare istetime natural5 pe care o avea. ,,Cn o astfel de
iscusinf[ nu e necesar, cunr fac unii filozofi, si ai grija de a
te retrage in pustiu sau de a te inchide in vreo pegter5 spre
.a medita la flacdra unei lumin5ri" 23. Condillac s-a format in
20 I-n Essai sur l'origine des connaissances humaines, Partea a
II-a, Secliunea I, cap. XV, S 155, nota, p. 102.
2r Condilla c, op. cit., Partea a II-a, Secliunea a II-a, cap. III'
$ 44, p .775.
,, J. J. Roussea:u. Emile, Cartea a II-a.
23 Condillac, op. cit., Partea a II-a, Secfiunea alI-a, S 37.

XIV D. BADARAU
mediul rafinat al burgheziei pariziene, ahtiati
prezentafii teatrale, expozigii de arti, dar qi
serbEri, re-
de disculii
savante. Curtea regeasci p5r6sise Luvrul incE din vremea lui Lu-
dovic al XIV-lea gi se stabilise la Versailles, dind ,,le bon ton"
de departe pi rnai mult indirect prin unele familii nobile care-gi
pdstraserX o rezidenti in vechea capitalS. Parisul aparfinea bur-
gheziei iuminate care-gi imprima gustul Si ideile in ,,saloanele"
de,schise spiritelor deosebite. ln societatea aleasi a epocii, Con-
dillac a reprezenfat una dintre acele figuri de ,,abate monden",
de abate ffuE abaEie2a, atit de familiare intrunirilor pariziene
unde clericii, l5sind la o parte disertatiile teologice, rivalizau cu
mirenii in arta de a adresa un compliment unei doamne. DacX
nu compunea madrigaluri ;i nici nll avea buzunarele pline de
pamflete, Condillac se distingea printr-o frurnoas5 elocvenli gi
printr-o erudigie prefioasi in tot ce privefte problemele filozofiei.
Rousseau, care-l intilnise deja la Lyon pe cind era el insusi
preeeptor al familiei de Mably, pare si-l fi prefuit cel dintii ln
acest mediu parizian in care se dezvolta acum. ,,Mi imprietenii
cu abatele de Condillac, scrie el, care nu era nirnic, aga ca gi
mine, in literatur5, dar care era ficut si devini ceea ce este
azi. Sint poate cel dintii care am v5zu! ce poarti in el gi l-arn
apreciat la valoarea lui. Pare-mi-se ci gi lui ii plicea societatea
rnea ; cici, pe cind, inchis in camera mea din rue Saint-Denis,
lingl Oper5, compuneam actul meu Hesiod, el venea din cind
in clnil si cineze cu mine pe neprevizute intre patru ochi" 25.
Roussean adaug5 cd in acea vreme Condillac tenninase prima sa
lucrare Essai sur l'origine... - pi cum nu gisea un librar care
s6-i editeze opera, s-a ginclit ci Diderot i-ar putea fi de folos.
,,l-am vorbit lui Diderot de Condillac ai de scrierea sa ;. i'am
ptezentat unul altuia. Erau ficuli si se inleleagi ; gi s-au in-
feles" e0 Iar cartea a fost tipiriti la st5ruinla lui Diderot de
citre librarul Durand. Dar, - lucru pe care Rousseau nu-l mai
spune -, Diderot a flcut mai mult d.ecit sX-l recomande pe
Condillac librarului ; el l-a introdus in cercul prietenilor sii, al
2a Condillac nu a aparfinut niciodatd vreunei parohii 9i se zice
cj, in toati viata sa, nu a oficiat slujba religioasd decll o singur;i
datd. Cf. Beguenault de Puchesse, Cottdillac, sa uie, sa phi-
'losophie, son inlluence, Paris, 7910, p. 9.
25J. I. Rousseau, Conlessions, Cartea a VII-I.
2c lbidem.
STUDIU INTRODUCTIV XV
iilozofilor ,din jurul Euciclopediei care se afla in curs de redac-
tare qi de tipXrire. Condiilac a devenit astfel un intim al celor
mai alese spirite a1e epocii.
Dar Condillac nu-gi petrecea vremea numai in dialoguri fi'
lozofice. Dupd ce a tiBirit, precum am spns, Eseul, aperut la
1"746 9i care s-a bucurat de un succes considerabil, el, a publicat
la 1749 o mare lucrare de critici a eartezianismului intitulati
Trait€ des systirues, oper5 de erudifle, iar 7a 1754, principala
sa scriere Traitt des seusations, cate se sprijini pe lucrdrile
sale prececlcnte, .dezvoitindu-le ii adincindu-le. $i aceastd operi
a stirnit o vie curiozitate, prilejuind in 1778 o rf rdorra edilie,
compietatl cu un Rezutu,st ralionat. lntre timp, in 1755, Cot-
clillac mai publici Traitt des anituaux, unde polemizeazla ctt car'
tezianismul lui Buffon.
R enumele de care s.:a bucurat Condillac in lumea filozofici
de pe urma acestor lucriri i-a adus in cele din urmi o sarcini
care l-a dep5rtat pe ciliva ani de patria sa. Fiica mai mare
a lui Ludovic al XV-lea, 'Louise-Elisabeth, deveniti prin clsnicie
ducesi de Parma, ciuta un preceptor pentru fiul sEu, infantele
Ferdinanil, 9i qi-a oprit alegerea asupra abatelui-filozof care-i fusese
cilduros recomandat. Condillac a luat drumul Italiei la 7758 Qi
s-a stabilit la Parma unde, timp de noui ani, a depus cele mai
rninu{ioase eforturi spre a educa qi instrui un principe a cirui
inteligenjd mediocri a ficut ca toat6 aceast6 rivni si f.ie zadar-
rrici. Nu-i mai putin adevirat ci sarcina de preceptor i-a pri-
lejuit lui Condillac redactarea qnui Cours d'dtudes cate cu-
prindea Grawwaire, Art d'krire, Art de raisottner, Art de pefiser.
precum Qi Histohe aucienne qi Histoire u4oderr4e. Tot acest ma-
terial, insumind nu mai pulin de 17 volume, a fost pirblicat
ulterior de citre autorul sAu' cafe la sfirqitul ultimului tom din
Ifistoire taoderne i$i ia rimas bun de la elevul sdu in termcnii
urm6tori : ,,Vi inchipuili poate cI ali ajuns la sfirgit ; eu sint,
alfeta voastrS, acela care am terminat ; iar dv. aveli a reincepe".
La 7768, reintors la Paris, Condillac este ales la Academia
francczl, dup5 ce, incl la 1749, fusese numit asociat al Aca-
demiei din Berlin2?. Dar, dupi 1768, filozoful nu mai este,,omul
de lume" pe care l-a cunoscut Parisul cu ani in urm5. Iubind
27 Probabil dupS recomandarea lui Maupertuis ; cf. C o n d iilla c,
Lettues d Maupertuis.(Scrisori c6tre Maupertuis), p. 533 9i urm.
dupi
avidi

XVI D, BADARA"U
singuretatea gi linigtea, el se arati prea putin la Academie sau
in saloane j ref:u'zd oferta ce i se face de a se consacra edu-
caliei celor trei fii ai mo$tenitorului regatului Franlei. DupI
ciliva ani, el accepti ospitalitatea pe care i-o oferi o nepoat;
a sa, Antoinette-Jeanne de Rouville 28, qi se retrage la castelul
de la F1ux, nu departe de Orl6ans, unde-gi petrece ultima pe-
rioadX a viefii, triincl in simplitate, intr-un cadru voit sobru qi
lipsit de orice lux, in preajma bibliotecii pe care o constituise
pentru nepoata sa gi care cuprindea lucririle tuturor publicigtilor
secolului al XVIII-lea, in primul rind operele lui Voltaire ;i ale
lui Rousseau :e. in fiecare an totufi, Condil,lac ficea una sau
mai multe cXlStorii la Paris. Restnl timpului gi-l consacra ope-
telor sale, care s-au mirit cu un tratat de economie poiitici
[.e cowr,uerce et Ie gouverfiemeilt consiol&6s relatiyeweut l'un d
I'autre (U7o) gi cu scrierea [.a Logique (tzso) compusi la ce-
rerea palatinatului polonez cate resimfea lipsa unui manual de
acest fel pentru gcolile sale. in fine, Condillac, reluind o veche
idee a sa, a mai intreprins sX compuni un studiu La langue des
calculs pe care moartea sa l-a impiedicat si-l duc5 la capit
6i care a fost publicat postut'n. Condillac s-a srins din vialE la
Flux, in noaptea de 2 spre 3 august 178o, de pe urma unei
boli contractate in cursul unei epidernii care s-a rispindit in
tot cantonul.
Din secolul al XVI-lea, epoci in care a inceput sE se deseneze
ascensiunea ei pe plan economic, si pin5 la 1789 cind a luat
puterea politic5, burghezia francezi a avut ca principal obiectiv
ideologic zdrobirea dictaturii spirituale a bisericii catol,ice. ln
rrumele acestei burghezii gi in acest scop, cartezianismul a dus
lupta in.rpotriva scolasticii in tot cuprinsui veacului al XVII-lea.
Dar, cartezianismul, potrivit unor mirginiri ale tirnpului siu, care
reprezenta o epoci de tranzilie, pistra qi impunea o sumi in-
treag5 de rlmigile ale nentalit5lii teologizante, el se afirma
ca un comrpronis cu stipinirea gi cu biserica, compromis ce s,a
2E Antoinette-Jeanne Bonnot de Mab1y, fiica frateiui mai mare al
lui Condillac, Jean Bonnot de Mably, cdsdtoritd la 1755 cu Jean-
Pierre-Marie Mitra de Rouville, de care se desparte a 1771, lrdia
retrasd la mogia de la Flux, pe care o cumparase cu o sumi ce-i
fusese pnsi la dispozilie de insugi Condillac.
lrr Eaguenault de Puchcsse, op. cit., p.21.
STUDIU INTRODUCTIV XVII
oelindit in sovXielile qi reze,rvele filozofiei Xui Descarres 30. Spiritele
inaintate ale secolului al XVIIIIea francez nu au acceptat ca auto-
ritatea cartezianismului sI se substituie autorititii aristotelismului
medieval ; iluminigtii gi materialiqtii veacului au inteles ci tre-
buie doborit prestigiul unor doctrine pornite pe calea unui ra-
tionalism sEn5tos, dar care fdceau religiei concesii de naturi sH
compromit6 teze ce reprezentau cele mai importante cuceriri ale
gindirii filozofice la inceputul epocii moderne.
Or, printre toli filozofii fuancezi ai secolului al XVIII,lea,
Condiliac apare ca unul care a contribuit intr-o larg5 misuri,
printr-o critici suslinutX qi sistematicS, si arate ci metafizica
speculativl a cartezianismului 5i-a trSit traiul, ci a inceput o
noui epoci, acea a cercet5rii directe a naturii, fHrE prejudeclli,
fFri idei a Wiori qi firi principii abstracte lipsite de orice miez
rraL. in vederea acestei demonstrafii, el s-a intil'it cu inducti-
visrnul englez, cu Newton, dar si cu Locke, a cirui conceplie
senzualisti este indreptati impotriva teoriei ,,ideilor inniscute"
preconizati de cXtre Descartes. Acest aspect pozitiv al lui Con-
dillac a fost pus in lumini de Marx cind scrie : ,,Discipolul
nemijlocit gi tilmicitor:ul francez al lui I-ocke, Condillac. a in-
dreptat irnediat senzualismul lui Locke impotriva raetaf izicii se-
colului al XVII-lea. El a dovedit' ci francezii au respins,o pe
buni dreptate ca pe un produs nereugit al irnagina{iei qi al
prejudecXrilor teologice" 31. intreaga sa operi Traiti des systit44es.
Condillac o consacrd unei critici aminungite a diverselor sisteme
carteziene, intemeiate pe principii metafizice abstracte, sisteme
'care se str5duiesc sH tleducd faptele particulare gi cunogtinfa
acestora din astfel de principii 32. ,,Noliunile abstracte, scrie el,
sint absolut necesare spre a pune ordine in cunogtingele noastre,
cEci ele indicX fiecirei idei clasa cireia ii aparline. Acesta este
singurul uz care li se cuvine. Dar a-!i inchipui ci ele sint ficute
ca sI te conduc5 la cunogtinle particulare este o orbire cu atit
.rnai mare, cul cit ele insele nu se fornaeazi decit prin astfel de
30 Cf. acad. A t h. J o j a, Studii de logicd, Edit. Acad. R.p.R., Bucu-
resti, 1960. p. 33L.
3tK. Marx-F. Engels, Slinta lamilie:.., K. Marx-
F. E ng e1s, Opere, vol. 2, E.S.P.L.P., Bucuregti, 1958, p. 148.
32 A se vedea, privitor la Descartes gi la cartezieni, 9i notdrile
lui Condillac, Cours d'dtudes..., Histoite moderne, Cartea a XX-a,
clp. IV, p. 188 9i urm.
2 - Trototul despre senzolii t

cunottinte. Atunci cincl voi infiera principiile abstracte' nu va
tr"bui ,X fiu deci bXnuit cd pretincl ci ar urma si nu ne folosim
de nlci o noliune abstract6; aqa ceva este ridicol ; eu suslln
orrr-ll
t.u
ele sE nu fie luate niciodati drept principii potrivite
in vederea unor descoperiri" ss, Pe aceasti ingridire i9i inte-
meiaz5 Condillac intreaga problematici a Tratatului sXu' Prin-
.ipiil" ,irrt necesare , d"i
"u
acele'principii care reprezint5 simple
presupuneri, ilesigur comode 9i de mare- ajutor ignoranlilor' pe
""."'l-"gi""1ia
ie fsuregte cu atita plScere 9i cu a5a pulini
ostenealil ,,iin patul tiu creezi, stipineqti universul' Toate.aces-
tea nu te costi mai mult ilecit un simplu vis' 'iar un filozof'
viseazi cu atita u9urin95" 3a. Principiile adevirate nu se ob$n
cu aceeagi promptitudine' ,,Cici nu este prea lesnicios sX consulti
.*p.ri.ttu, sb culegl un mare nutnir de fapte 9i sd-l distingi pe
.ui
"ur"
trebuie sH le explice pe celelalte toate' IatE de ce
principiile ce ntr sint clecit fapte bine 'constatate sint rare ; sau
pout.' .e avem dintre acestea mai multe de cum credem; insil
neavind obignuinla sd le {olosim prea des' ignorXm modul de
a le aplica' Avem cu siguranli in miinile noastre explicalia mai
multor fenomene, dar '-.rgem sE o ciutdm departe ile noi"' Pe
principii de acest fel s-au inteureiat adev6ratele sisteme' singu-
,.1. .ur" meriti sb poarte aceasti denumiri:" 85'
Abuzul principiilor aqa-zise universale' Condillac il va-.ur-
miri tot
".i
l" principaiii caftezieti, Malebranche (cap' VII)'
Leibniz (cap. VIII), Spinoza (cap' X) etc' 36' expuninil pe larg
doctrina fiec5ruia spre a-i pune apoi in lumini viciile' "Potrivif,
acestor filozofi, scrie condillac, Dumnezeu, fSurind sufletele noas-
tre, se mullumeqte sd intipireascd in ele anumite principii ge"
nerale, iar cunogtinlele pe care le dobindim mai tirzitt nu sinf
decit ileduclii pe care le facem conform acestor principii innis-
XVIII D. BADARAU
33 Condiila c, Traitd des systDmes, cap' I' p' 722'
t Ibidem.
35 lbidem.
36 capitolul IX e consacrat lui I- F. Boursier (7679-7749), carte'
zian mai pufin cunoscut, care a 16sat un tratat anonim intitulat
Oi t,lrtioi ie Oieu sut les Ctiatures... (Despre actiunea lui D-zeu
urup* l"*,uri1or...), Lille 9i Pais, 7773' Condillac nu dii nici e1 in
vileag numele aceshri autor.
STUDIU INTRODUCTIV XIx
eute" 37. Prin aceasta ei ristoarn5 ordinea de generare a ideilor
noastre. ,,Le aparfine ideilor mai accesibile sd preg5teasci inle-
legerea acelor idei care ne stau mai pulin la indeminX. Origicine
poate sA qde din propria-i experien{i ci ideile sint mai acce-
sibile dup5 cum sint mai pu{in abstracte gi mai aproape de
,simturi... Pricina acestei experienle se afl5 in faptul ci toate
€unogtintele noastre provin din simfuri. O idee abstracti se cere
deci expiicatS printr'una mai pugin abstractd qi tot aqa succesiv
pini se ajunge la o idee particularl ti sensibilE" 38.
in lupta aceasta impotriva tendinlelor ralionaliste ale aprio-
tisnrului carteztan, Condillac se intemeiazi agadar pe prezelta
cunoagterii senzoriale, qi el va recurge la senzualismul lui Locke.
Condillac, ca gi ceilal$ filozofi francezi inaintali ai secolului
al XVIII-lea, ar fi putut sE combati idealisrnul cartezian f5cind
uz de tradigiile rnaterialiste franceze care se concenfraserX in
secolul lui Cartesius in jurul lui Gassendi, principal adversar al
dualisrnului lui Descartes, autor al lucririlor Incercare de weta-
fizicd ir,upotriva lui Descartes (ro+r) li Incercare ,de wet,afizicd,
:sau iudoielile ;i obiecyiile b4dreptate iwpotriva ,t4etafizicii tuj
Descartes (t0++). Totugi, Gassendi aparfine epocii in care lupta
nu se ducea impotriva cartezianismului novator, ci impotriva
scolasticii, a aristotelismului medieval. in acest sens, Gassendi
,combate in primul rind fizica lui Aristotel, ata cum este pre-
zentat6. de sofistica scolastici, qi ii opune tezele lui Epicur refe-
ritoare la caracterul material atomist al naturii ; dar, aflindu-se
el insugi in epoca de tranzilie care este gi acea a lui Descartes,
Gassendi caut6 un compromis cu biserica ; expunind epicurismul,
el contesti c[ sufletul ar avea un caracter material gi muritor;
iar cind este vorba de teza epicuriani a originii natulale . a
lumii, el o contest5 afirmind ci lumea a fost creati de Dum-
-nezeu din nimic. Aceste reticenfe qi rezerve teologice au fost
inregistrate de cdtre filozofii francezi ai secolului al XVIII-lea
€are au inleles cd Gassendi nu a fost liber s5-gi exprime pire-
ritre 3e. Diratre ei fo,ti Diderot ne apare ca cel mai lucid. ,,...Bietu[
Gassendi, exclami el, a fost nevoit s5-i agale lui Epicur masca
cregtinismului spre a evita cununa de martir !".
:7 Condilla c, Traitd des systEmes, cap. II, p. 1,24.
x8 tbidem.
; 3e Condillac vorbegte despre Gassendi, cu o simpatie relativd, .in
€ours d'6tudes..., ITistoire tnoderne, Cartea a XX-a, cap. Iy; p. .I87.

XX D. BADARAU STUDIU INTRODUCTIV XXI
venind din senzagii. ,,Este deci neindoios, aratl el, ci primele
noastre idei sint senzagiile noastre. incetul cu incetul, prirnim
iilei alcStuite din ceea ce ne izbeSte organele, memoria noastrl
reline aceste percepfii, pe care apoi ie rinduim sub formS de
idei generale,'; 9i din aceast5 facultate unicl de a alc5tui Ei
orindui astfel ideile noastre rezultd toate cunottinqele vaste ale
omului" as. La fel 5i Diderot, lucrinil pe date aflate la Locke,
il consideri pe om ca o fiinld inzestrat5 cu sim(ire, capabile
,de a lega prin memorie impresiile una de alta gi de a ajunge
astfel la gindirea ralionalS; a6a cd simEurile sint izvorul tuturor
cunogtinfelor noastre. ln fine, I{elv6tius, gi el contemporan aI
lui Condillac, socotegte ci senzualismul lui Locke poate constitui
un punct de plecare pentru explicarea problemelor cunoatterii,
dar cd trebuie abordat cu prudenlH din cauza oscil5rilor ce le
prezintE atunci cind analizeaz6, raporturile dintre congtiingi pj
existengi.
in ce-l privegte pe Condillac, nici el nu-I adoptH pe Locke
lili rezerve. Vorbind despre principiul, deja prezent la peripa-
teticieni in antichitate gi respins d,e cartezieni, dup5 care toate
cunottintele noastre provin din simguri, el declarE ci Locke este
cel dintii care l-a demonstrat. ,,Nu apare totu$i, continu5 Con-
diilac. cd acest filozof gi-a insugit ca obiect principal tratatul
pe care I-a lXsat despre intelectul omenesc. El a intreprins sE-l
scrie ocazional gi l-a continuat tot astfel ; 9i degi a prevdzut
cd un op compus in acest mod nu putea. si nu-i prilejuiasc5
critici, nu a avut, dupE cum spnne, nici curajul, nici rigazul
de a-l reface. Acestea sint faptele care poart6 vina tEr'Sg5nelilor,
a repetdrilor qi a clezordinii ce se v5d. Locke era destul de
destoinic spre a lndrepta aceste lipsuri ;i iafi poate ceea ce
il face mai ptrfin scuzabil... DacH ar fi luat asupra-gi sarcina de
a-gi reincepe opera, avem motive sX presupunem cX ar fi dez-
voltat cll mult mai bine temeiurile intelectului omenesc. Ne-
ficind-o, a trecut prea u$or asupra originii cuno;tinfelor noastre
gi partea aceasta este acea pe care a adincit-o cel mai pufin-
A9a, de pildi, presupnne cE de indat5 ce sufletul primegte idei
prin simfuri, el poate dup5, voie sE le repete, si le conpunS,
sd le intruneasci intr-o varietate infinit5 gi si alcituiascE astfel
tot felul de nogiuni complexs"
g.
43 Voltaire, Opere alese, E.S.P.L.A., Bucuregti, 7957, p. 358.
44 Condillac, Essai sur 7'origine..., lntroduction, pp, 4-5.
Drept este c5, alSturi de conlemporanul siu Hobbes, Gassendi
se riilicS impotriva raiiona'lisrnului idealist al lui Descartes. Gin-
ilirea, pentru el, nu poate fi un element de baz6 al filozofiei'
cdci a spune despre ea ci e o substan!5 inseamni a defini o ne-
cunoscutl printr-o alti necunoscut6. $i este de notat ci Gassendi
tace din ;enzalii, din experienfi 9i din induc$e baza tuturor
cunoFtinlelor, cX senzafiile apar prin acfiunea lucrurilor exte-
rioare asupra organelor noastre senzoriale' cX sint certe prin ele
insele 9i c5, sontrar celor ce crede Desca tes, intelectul omului
nu cuprinde nici un fel de idei innlscute, nici chiar ideea de
Dumnezeu, ratiunea trebuind si fie considerati ca o anexi a
sensibilit6lii, iar cunogtinlele ralionale ca derivind din cele sen-
zoriale a0. Dar nu-i mai pufin adevlrat ci in Franla senzua'
lismul apare ca un produs cle import blitanic' care in cele dira.
urm5 a fost reexportat in lara lui de origine, unde Locke i-a
dat forma definitivS. ,,Lupta dintre orientarea senzualisti a lui
Gassendi gi orientarea rationalistd a lui Descartes s-a terminaf
prin aqeea cH senzualismul 9i empiristnul au f ost impinse spre
Anglia, iar pe continent - in Franla, Gerrnania 9i Olanda *
s-a instaurat dominalia cartezianismului"al'
Coste a tradss Eseul asupra intelectului omenesc al lui Locke
in li.mba francezl' a publicat aceasti traducere la 17oo 9i i-a
asigurat o 1arg5. rdspindire in Fran{a a2. Voltaire, al cirui pres-
tigiu s-a afirmat foarte curind in lumea filozoficS, a contribuit
gi el foarte mult la popularizarea pe continent a numelui lui
iocke, clegi se poate observa ci el nu-l aprecia prea mult ca
om pe timoratul meclic englez 9i il considera ca lipsit de
curaj gi de hot6rire in opera sa ile critici a ideologiei feudale'
Spriiinindu-se, in tot caztrT, pe Locke - dart 9i pe Gassendi -'
Voltaire a combitut teoria ideilor inn5scute a lui Descartes"
;i;pril pti".ipiut materialist ci "ideile" sint generalizHri pro-
'i0
'P.
C a s s e n di, Opuscula philosophica' Lugduni' 1658' t' III"
passim.
41 M. A. Din nik, op. cit., vol. r' p' 349'
"2 Pierre Coste, care apartinea unei familii trecute la calvinrsm'
s_a reiujiut cu parinlii sai in 4.nglia in momentul abrogirii Edictului
de la N"antes cire instituise o oitecare toleranli in favoarea" Pr-!tes;
an,.11";. i" timpul acestei gederi in Anglia, coste s-a aflat in legdturd
"J
i".r." 9i i-J tradus principalele opEre , el a tradus 1i optic.a. Id
Newton. Lui Coste i ie- mai'datorcald intre altele o bun6 edilie a
Eseurilor lui Montaigne.

XXII D. BADARAU
lntr-un cuvint, Condillac ii reprogeazi lui Locke de a nu ti
urmat cu destuli claritate 9i ctr suficienfi precizie linia ce se
simte ci gi-o trasase spre a determina geneza ideilor pornind
de la factorul senzorial. Tratind despre cele ce Locke trebuia
s6 fac5 qi nu a fdcut, 9i despre cele ce trebuie fdcttte, Condillac
nu ingird vorbe goale. in mod v5dit, rnetodica sa este superioarE
celei a lui Locke; ea nu e pur empiristi qi inductivi ca la
filozoiii englezi, ci are, ca la carlezieni, un fundament ralional
hot6rtt. Adoptind-o, Condillac atatd cd 9i-a insuqit, poate fir5 si
o ttie, ceea ce este mai valoros la Descartes, 9i anume metoda'
Sau, mai precis, Condillac preia de la Descartes ceea ce este
eficient il nretoda acestuia.
Deductivismul lui Descartes este unilateral ; el nu se all-
coreazd intr-un material al cunoagterii bine hotSrit Ei riscl sE
rfuncfioneze in gol ; dar el cauti sX defineasci linia pe care
trebuie sE se desfiqoare rafionamentul spre a fi riguros in toati
intinderea lui. Bacon gi empirismul englez, pini in timpul lui
Condillac, subliniazi mereu printr-un apel la experienl5, ci este
recesar inainte de toate, pentru a face judecili valabile in orice
domeniu al gtiinlei, sE ne finem in contact permanent cu realul ;
un incluctivism de acest fel, dac6 se menfine in asemenea limite,
€ste tot atit de unilateral ca 9i ileductivismul, deqi in alt sens a5'
Numai o conjugare a ambelor metode ne poate asigura o cu-
noagtere gtiinlifici exactd.
Or, ceea ce ne apare esenlial la Condillac este tocmai ci
el caut5 sd realizeze o integrare a celor doui puncte de vedere
unilaterale, cX incearcd si impace baconismul cu cartezianismtll,
si opereze deductiv numai intrncit este incredinlat ci raliona-
mentul are un fundament in experien!5, in realitatea obiectivi.
qi, pe de alti parte, sE caute toate implicirile corecte pe care
le comportS faptele. Pentru el, nici Bacon ;i nici Descartes nu
reprezinti un succes filozofic incontestabil, clegi nu vede foarte
bine cauzele pe care el tocrnai le va inlitura. ,,Bacon, scrie el'
propunea o metodX prea perfecti pentru ca si fie autorul unei
ievolulil. Descartes a reutit mai bine, fie pentru ci a l5sat si
ai Cf. acad. A t h. J o j a, Studii de logicd. p. 299 9i urm'
STUDIU INTRODUCTIV XXIIT
subziste o parte din erori, fie pentru cX uneori nu pSrea si le
distrug5 decit pentru a le substitui altele mai fermecitoare" 46.
intre timp, adici ulterior lui Bacon gi Descarfes, s-a ivit
fizica newtonian5 care pune capit definitiv speculafiilor fizicie-
nilor din trecut. Modelul newtonian de gtiinfE, experimental 9i
totodati matematic, Condillac il cunoa;te atit de bine incit nu
o dat5 il expune' cititorului in opera sa cu toat6 amploarea
cuvenit6 a7. Astfel, sistemul lui Newton este prezentat ca model
it Trait| des systdwes, precum qi tn Coars d'€tudes...t De I'art
de raisonner, Cartea l, cap. VIII qi Cartea a III-a.
Condillac ne pune deci in garilS impotriva abstrac(iilor lip-
site de fond real, a$a cum se gisesc la Descartes, pe care el
le critic5 pentru calitalea ce gi-o arogi de idei innSscute. ,,Dacd
acest filozof, spune el vorbind dcspre Descartes, nu s-ar fi oprit
la ideile inndscute, el ar fi vdzn! cd singurul mijloc de a'fi
pregiti o bazi r]oud de cunogtinte esfe cle a distruge chiar
ideile. pentru a le relua la originea 1or, adicd din senzatii" 48.
Descartes oarecum nu- duce, ln ochii sdi, dubiul pini la urmE,
pentru a parveni la o simpli erperienfi senzorial5. Plecind din
acest punct, vedem cE Condillac recotnandi o metodi pe care
in opera sa o descrie mereu cu cea mai mare grijS gi pe care
o num,e$te aualizd; aceast5 mefodd ,,include doui opemtii, a
descotupuue ;i a cowpune. Prin cea .dintii, despirlim toate ideilE
care atirni de un subiect gi le examinim pind ce am descoperit
ideea care trebuie si fie germenul tuturor celorlalte. Prin cea
de-a doua, le agez5m potrivit ordinii generirii lor'. Dar ne vorn
"6 Condillac, Cours d'6tud.es..., De l'art d.e penset, II, cap-
VII. Un elogiu mai pufin ambiguu adus lui Bacon, in detrimentul lui
Descartes, dar tot atit de vag il gdsim in Essai sur 1'otigine..., Pat-
tea a II-a, Secliunea a II-a, cap. III, S 44.
a7 Pirecizdm cd, degi nu a putut folosi lucrdrile lui Newton in
limba englezd (pe care n-o cunogtea), Condillac a cercetat lucrdLrile
acestuia in limba latind. Pe de altd parte, d-na de Chatelet a tradus
qi. pubiicat la 7756 in limba frarrcezd Principiile ltti Newton. 9i Con-
dillac s-a mai putut sluji, anterior acestei traduceri, de unele lucr6ri
franceze care redau fizica newtonianS, acele ale lui Maupertuis sau
acele ale lui Clairaut, fdrd a mai vorbi de opera'de popularizare a
lui Voltaire, Eliments de la philosopltie de Newton apdrut6 deja
la 7738.
"8 Condillac, Couts d'dtudes..., De l'art de penset, Partea a
II-a, cap. Y, p. 773.

i
d
";,
afla cu atit mai ileparte cle a pricepe adevirata genelare' €1;
cit descompunerea va fi fost mai prost intocmiti" 4e'
ln ce const6 excelenfa acestei metode a Condillac o opune
tirtr)'ri,-metotli intrebuiniati in genere de citre filozofi 9i care
n-a dus decit la sisteme dezastruoase, printre care cele ale carte'
zienilor. ,,in loc de a descompune insX subiectu-l asupra c5ruia
;tt
-;;;t; ";5
alc5tuiascd ,rn ,i,tt-, ei se strHduiesc de obicei
"l
."u," noliunile abstracte cu care are leg5turi ; se iau acestc
notiuni drept principii fir6 a se inlelegs g{ este aici ceva de
"ut"
.t" ,tu'pot d" socotealS. IatE metoda ce se numette siiltezd ;
.ea acordi ideilor o generare cu totul diferiti de aceea pe care
o au in realitate. Cel ce dau urmare aceste{ metode se gHsesc
in neputintS de a afla adevxratele principii ale 5tiinlelor qi ale
artelor" 50.
Preocuparea pentru metod5 apare la Condillac ca un punct
esenlial al cugetirii sale 9i satisfac{ia de a fi reuqit sH formuleze
'isiminuia,.xaup;obunimetoil5obiectelestudiateestela
el vizibil5. De f apt, in opera sa el o folosegte cincl mai bine'
cinil mai riu. Se stie ce este la el fictiunea statuii 9i ce rol are'
Conciiilac presupune cd o statuie' la inceput inertS' este rir.rd pe
rind inzestrat5 cu cele cinci sim{uri 9i se constati cH' prin ac-
liunea qi interac(iunea simturilor' ea capit6 toate cunottintele
posibile, pini la cele mai abstracte' ba chiar c5 dobindeqte toate
caracterele unei fiinte onene$ti'. Unii conternporani ai lui Con-
.dillac i-au reprotat ci 9i'a insuqit aceasti imagine din opera lui
Diilerot, Lettre sur les Souvds et ML4ets fi I'Usage de ceux qui
entet4deht et qui parlent (Scrisoate despre surzi 5i "luli
Pentril
uzul celor cate aud ;i vorbesc), negli;ind sE arate sursa de in-
spiralie. Condillac se ap6ri de aceasti acuzare aritind' cu drept
cuvint, intr-un apendice a Tr'atatul despre senzatii 51 ci Diderot
nu ne infiligeazi in lncrarea sa o statuie' ci un om mut din
nagtere, presuplls ci dobindeEte graiul ; daci e vorba de imagi-
narea unei statui care se trezegte 7a via!5, apoi, ne asigurx
condillac in introducerea la acelaqi Ttatat52, meritul acestei idei
XXIV D. BADARAU
ae Condilla'c, Trcitd des sYstdmes'
50 lbidem.
51 Cf. in volumul de fa!d, Rdspuns 1a
i:2 A se vedea paginiie 27-30' Toate
pre senzatii se fac la acest volum.
STUDIU INTRODUCTIV XXV
ii revine doamnei Ferrand, pe care el o prequiette pentru tot
ajutorul ce i l-a dat cu ocazia unor disculii ce s-au prelungit
un tinp indelungat ; astfel, declari Condillac, ci doamna Ferrand
1-a lSmurit mult in ce priveqte principiile, planul 9i chiar deta-
liile scrierii ; ,,recunostinta ce-i pistrez e cu atit mai mare cu
cit nu era in intenfia ei sb-mi dea lectii, nici si scrie o carte.
Ea nu-$i d5dea seama ci devenea autor, singura ei dodnf5 fiind
sI discute cu mine chestiuni care mE interesau intr-o oarecare
m[sur5".
Condillac este oarecum alEturi de subiect. Atlmitem ci ideea
statuii i-a fost sugerat; de doamna Ferrand gi nu de altcineva.
Dar nu statuia in sine are importanli. Ceea ce izbeqte la Con-
dillac qi la Diderot este o viditi unitate de vederi in ce privegte
metoda iar referitor la o concepfie general5 comun5 nu se poate
vorbi de plagiat. Diderot a fost un metodolog eminent qi in opera
sa problemele teoretice ale metoclei ocupi un Ioc important 53.
Or, in scrierea amintit5, Diderot declar6 cE igi propune si stu-
dieze fiinla omeneasc5, pornind de la ideea ,,de a descompune,
spre a vorbi astfel, un om, gi de a lua in consideralie ceea ce
deline pe temeiul fiecirui sim! pe care il posedE" 5a. $i acesta
este tocmai scopul pe cale il urm5regte qi Condillac in cerceti-
rile sale, cind aplic5 aceeaqi metodi la studiul generlrii pro-
ceselor psihice, pornind de la factori primari pe care ii separ5
gi ii presupune c5 acfioneazi izoTat, pentru ca apoi s5 recon-
stituie psihicul in integritatca lui pe haza conlucririi acestor
factori.
Dar cu aceastd ocazie nu am ajuns inci la capdtul unor
analogii izbitoare ce descoperim in privinfa metodei de tratare
a unui asemenea strbiect. Condillae nu se apropie numai de
Diderot. Putem observa c5 $i Buffon, la 1.749, in a sa Histoire
uaturelle, s-a indeletnicit si urm5reasc5 progresul ,,unui om al
cdrui corp qi ale cirui ofgane ar fi pe deplin formate, dar care
53 Exempls privitoare la preocup6rile sale in metodologie se gd-
sesc in paginile consacrate lui Diderot in volumul Materialigtii fuan'
cezi din ueacuT aL xVtll-lea, pp. 86 (S xxxr), 87 (S L), 105-115,752,
170-773.
n Denis Diderot, Lettte sur 7es Soutds et Muets..., Edilta
Assezat-Tourneux. vol. I, p. 352,
cap. XVII - .notd,
P. 213-
o imputare.
trimiterile la Trctatul des-

XXVI D. BADARAU
s-ar trezi ca o fiinlE coffplet nou5 pentru sine 9i pentru tot ce-l
inconjurS" 5s. .$i trebuie sb mai mentionim o pozifie analogi
ta C h. B o n n e t, al cXnri tratat Essai analytique sur les facul'
tds de I'6tue a apirut abia la 7759. Avem de-a face aici cu
intilniri care presupun ttn fond de gindire comun secolului in
care fiecare a excelat in felul siu, un acelaqi fel de a considera
problemele care se inspir[ c{in metoda analiti'cd a matematicilor
si care ne dezviluie o apropiere in acest sens de Descartes.
.intr-adevir,
Discursul asupra wetodei... ne rezum5 in citeva rin-
duri regulile ce au fost propuse de Descartes pentru ciutarea
aclevSrului gi aceste reguli sint la baza analizei aqa cum o in-
lelege Condillac, clar 9i Buffon sau Diderot sau inci al1ii.
,,Priwa eta, scrie l)escartes, de a nu accepta niciodatl
vreun lucru ca adevirat, dac5 nu l-am cun6scut in mod evident
.c5 este ; adici de a evita cu griji graba gi prejudecata 9i de a
nu cuprinde in judecigile mele nimic mai mult decit ceea ce
s-ar infSliga minlii mele atit de clar gi de distinct...
, A doua, de a impirli fiecare dintre dificultSgile pe care-' le
cetcetez in atitea pirli in cite s-ar putea Si cle cite ar fi nevoie,
pentru a le rezolva mai bine.
A treia, de a-mi conduce in ordine gindurile, incepind cu
obiectele cele mai simple qi mai u6or de cunoscut, pentru a mi
ridica, pulin cite puqin, ca pe nigte trepte, pin6 la cunoaqterea
<elor mai complexe gi, presupunind cE existi ordine chiar intre
cele care nu se succed in mocl natural unele dupd altele.
$i ultina, de a face peste tot enumeriri atit de complete
1i revizuili atit de generale, incit sX fiu sigur ci nu am omis
nimic" 56.
Aceste recomandiri este clar ci Condillac le respectd in-
tocmai, cea dintii gi cea din urmi formind cadrul general al
rnetodicii sale, iar cele dou5 medii constituind corpul metodei
55 Georges-Louis de Buf f on, Histoire naturelTe, Histoite
natutelle de l'homme. Despre simluri in genere, ed. in 4" din 'l'749'
vol. III, p. 364. Buffon i-a imputat oral 1ui Condillac in cursul unei
convorbiri ce pare. a fi fost aprinsd cd s-a inspirat de la el; cf'
Condillac.. Lettre d l. H. S, Fotmey, p. 539 9i urm.
56 R. Descar les, Discurs asupra metodei..., Editura $tiinfifici,
Bucuregti, 7957, pp. 48-49. !
analitice pe care declari cd o are in vedere 52, numai ci con-
dillac aplicd regulile carteziene unui obiect de studiu, sufletul
omenesc, cu privire la care Descartes el insugi are cu totul alte
vederi, idealiste gi antisenzualiste, 9i cI nu distinge prea bine
in ce moment inceteazd de a fi tributar cartezianismului, aceleagi
metode putind duce la rezultate foarte deosebite, ceea ce am
vSzut gi vom mai vedea ci se explici in cazul de faEd prin evo-
lugia pe toate planurile a burgheziei franceze.
Condillac procedeazd, in dou5 rinduri la studiul ,,analitic',
al intelectului omenesc in scopul de a-i afla principiul. O dard
in Essai sur I'origine... Fi a doua oari in Tr.ait6 des seusationss..
$i numai in Tratat este vorba de faimoasa statuie. Condillac
intrd in subiect cu o bruschefe care nu-i este obignuitd.,,statuia
noastr5, ziae el. are_ numai simful olfactiv, in consecinl5 nu
poate lua crlnottinf5 decit de mirosuri" 5e. Nic5ieri el nu anunt5
statuia ; niciieri nu .scrie : ,,presupunem o statuie care este asa
$! aga..." ; s-at zice ci este cuprins de oarecare jeni la ideei
cX ficgiunea statuii nu-i apartine pe de-a intregul ;i ci publicul
'este informat in aceast5 pr.ivinf5. Cititorul
"
a..i, obligat si
supleeze. Dar in ce rndsuri ? L5sim la o parte acum partea pur
stilisticS, pur expresional5 ; este aici ceva cu mult mai impor-
tant. Reamintim ci pentru Condillac nu existi decit o singuri
metodi de a ajunge la adevir; ea const6 in a descompune
ideile complexe in factorii lor primi gi in a recompune cunor-
tingele noastre cu ajutorul acestor elemente prime. Analiza cu-
prinde deci doui momente : unul care este acela al descom-
punerii qi un a1 doilea, acel al recompunerii. Or, cste vizibil
cd, in Tr.atatul despre senzalii Condillac nu indepiinegte decit cea
de-a doua parte a programului s5u ; el pleaci, intr-adev5r, de
la premisa ci factorul prim al cunoagterii este senzalia gi de la
pi'esupunerea ci acest' punct este acceptat de cititor ; cu aTte
57 Tot astfel, consideraliile lui Condilla'c despre analogie gi ana-
lizir. pe care 1e gdsim in I,a ]angue des calcuj.s, Cafiea a ll-a, incepul
amintesc unele refleclii a1e lui Descartes din Regul*s ad Directionem
Inqenii... (Cf. in.speciai Regula IV; Editura' Adam et tannery,
t- x, pp. 371,-374).
l1s [s[s bine sd menfiondm cd aceastd descriere a generdrii spi-
ritului omenesc, intr-o concepfie proprie, este un laitmoti-v
"u." "evirre
in intre_aga op"_1? u,r.lui Condilla-.. C se vedea de ex. in La Logique.
Partea f, cap. VII-VIII, pp. 884-387.
,ln Condill a'c,'irutaiul d.espre senzafii, fraz,a de 1a incepuL
p. 31.
STUDIU INTRODUCTIV XXVII

XXVIII D. BADARAU STI-IDIU INTRODUCTIV xxx
unui sinlf sau, mli cu seam5, asupra unora care, lipsi ji din
nagtere de uzrtl vreunui sim1, l-av dobindit deodatX in urma
unui tratament medical. Primelle operalii practicate asupra orbilor
din naqiere au avut loc ceva mai- inainte gi au impreiionat spi-
ritele in toate privin{ele; ele se afl5 la originea acelor ficfluni
ale unor oarneni recollstituili prin integrarea aparatnlui senzorial
pe care 1e-am vizut cultivate inci la inceputul secolului. lnainte
de a ne prezenta statuia sa in Traitd des sensations, Condillac
noteazS pi el, incS in Essai sur I'origiue..., observalii ile acest fel
care stau la baza studiilor trui gi care s,au bucurat de o mare
pubiicitate la vremea lor. ,,La Chartres, se spune intr-un me-
moriu 60 al Academiei de $tiinqe reprodus de Condillac 61, un
tin5r de douizeci gi trei sau douizeci gi patru de ani, fiu al
unui meste$ugar, surd gi mut din nagtere, a inceput deodati sI
vorbeascd spre marea uimire a intregului orag. S-a aflat de la
el c5, cu trei sau patru luni mai inainte, auzise clopotele gi ci
{usese cu totul surplins de aceast5 senzalie noui pi necunoscuti...".
In altS parte, Condillac relateaz6 despre un copilanilru d.e zece
ani care la 7694 fusese descoperit in p5durile din Lituania gi
care triise printre urSi ; ,,el nu dovedea nici un semn de rafiune,
mergea in patru labe, ntr avea nici un fel cle limbaj, ci emitea
numai sunete care nu aveau nimic comun cu ceva omenesc" 62.
ln astfel de fapte, ca gi in operatiile asupra cataractei atunci
devenite obignuite 63, imaginalia iqi gisea un aliment pentru anu,
mite orientiri ale filozofiei timpului, $i a fost condusi, in cele
din urm5, la n5strugnica statuie din Tratat..
lu ce privegte acum interpretarea acestor observafii, Con,
dillac i9i proclam[ apartenerifa la filozofia lui Locke, nu firi
oarecare rezerve, de altfel. ,,Loclce, scrie el, examineazi, in prina
carte a Eseului sdu, opinia ideilor inndscute. Nu gtiu daci nu
cunva s-a oprit prea mult in combaterea acestei erori ; lucrarea
ao Din anul 1703.
t'r Essai sur 1'origine..., Partea I, Secliunea a IY-a, cap. II, $ 13.
p. 44.
0:r Condillac, op. cit., S 23, p. 46. A se vedea gi Tratatul des-
Dre senzatii, Partea a IV-a, cap. VII.
rj:l Despre operaliilc asupra cataractei 1a orbi din nastere practi-
cate de cdtre .,faimosul chirurg londonez Chezelden", a se vedea
Tratal:ul despte senzatii. Partea a III-a, cap. V, pp. 744-74a.
cuvinte, travaliul Pe care il intreprinde n Ttatat implici in mod
obligator cI Essai sur I'ofigine"' a fost citit ti ci e in amintirea
cititorului.
SE ne oprirn pufin asu,pra acestui -punct'
Opera lui Condillac
Essai sur t'origine cles connaissances huwait4es ate ca subtlttu :
Ouvrage oil I'on rdduit d un seul priucipe tout ce qui coucetne
ll rrtridr^rrf (Op in care reducem la un singur principiu
i"i-."-ptl".gte intelectul). $i acest principiu n6 vizut ci este
senzalia. cum procedeazi condillac ? in Introducere el se ridici
irpottiu" concepflilor metafizice, prea lesne adoptate 9i prea
foiir, .orl*olate. ,,Dintre tofi filozofii' zi'ce e7' meta{izicienii sint
".i -"1 ptllin infelep{i" ; cici, scrie el mai departe' "mi se pare
ci s.ar fi putut ra$ona in metafizic5 9i in moralS cu aceeaqi
exactitate ca 9i in geometrie" ; metafizica ins[ e de obicei
ambilioasX ; ,,ea vrea s[ p6trur.rdi toate tainele' natura 9i esenla
ir.trtif.t, catzele
".1" -ri ascunse", cu ea "spiritul
se .ryu19-
mette cu noliuni vagi qi cuvinte f ir5 nici un sens"' Metoda
folositi indeobgte de metafizicieni e insuficientH ; "cici nu. vom
l.r*p.ti un mod sigur de a ne conduce cugetul atit timp cit nu
oo- qri in ce fel s-a format eL" ' Ceea ce trebuie si cunoagtem
e ,,originea gi generarea ideilor noastre"' In alti termeni'- "primul
nostru obiect, pe care nu trebuie si-l pierdem niciodati din
vedere, este studiul spirituLui omenesc, dar nu
-
pentru a-i
-
des'
coperi nattlra, ci pentru a-i cunoatte operatiile' observind cu
.it5 arti se combini qi in ce fel urmeazi si le conducem spre
a dobindi toati priceperea de care sintem in stare" (pP'3-4)'
Si iat5-ne aiunsi in mieztrl chestiunii' "Aceste ce{cetdri'
continui Condillac ceva mai departe, nu pot fi incttnunate ctt
succes .lecit daci urmim calea observatiilor ; 9i nu trebuie si
aspirim clecit la descoperirea unei prime experienfe pe care ni'
mini si nu o poatX pune la indoiall, 5i care sX ne ajungd spre
a le explica pe toate celelalte". Prin aceasta programul lui Con-
dillac este fixat in liniile sale generale. ;,Se vede c5 scopul
urmirit de mine este de a 'aduce la un singur principiu lot ce
;;i;;$r. intelectul omencsc 9i ci acest principiu n1l va fi nici
o propozifie vag6, ' nici o maximd abstraeti' nici o presllpunere
lipslte de temei, ci o experienti constanti ale cirei consecin{e
vor fi toate confirmate prin noi experienle" (p' a)'
Aceasti experienld prim6 derivi din observalii' curente in
secolul al XVIIi-lea,
"r,tpt"
unor ingi care au pierdut uzul vre-

XXX D. BADARAU
pe care o prezirlt o va distruge indirect" 6a. Ln schimb, Locke
nu s-a preocupat mai indeaproape de faptul c5, sufletul ,,nebene-
ficiind din primul moment de exerciliul tuturor operaliilor sale,
era esenqiaT, pentru a dezvolta mai bine originea cunogtinlelor
noastre, a se arita in ce fel dobinc{egte acest exerciliu gi cum
progreseazd" 6s. Condillac considerd ci aceasti sarcin5 i-a rimas
gi nu i se pare prea ugoarS. ,,Poate chiar cX gindul de a explica
generarea operaliilor sufletegti, fXcindu-le si se nascd dintr-o'
simpli perceplie, este atit cle nou, incii cititorului ii vine greu
si ingeleagi in ce fel il voi implini" ce.
Condillac qi Locke se intilnesc in senzualismul 1or, dar de.
unile filozoful englez cauid temeiul senzualismului in critica
ideilor innEscute, folosind oarecum o cale ocolit6, francezul il
stabilegte nemijlocit, procedind la aualiza aparatului de cunoas*
tete a omului. Prin aceasta, Condillac nu se hrXnegte cu iluzia
cE determinX faptul gindirii in natura qi in esenfa sa ; aceast5
pretenlie el considerS cE ar {i degart5, oricum ar. decurge inves'
tigaliile. ,,Ar fi zadarnic si ne intrebEm care e natura gindurilor
noastre. Cea dintti refleclie asupra noastrS ne poate convingr:
cE nu dispunem de nici un mijloc pentru a fece o astfel de
cercetate. Noi ne simfim gindirea; o deosebim prea bine de tot
ce nu este ea ; ba chiar deosebim toate gindurile noastre unele
de altele : nu ne trebuie mai mult. Pleclnd de aici, pornim de la
un lucru pe care il cunoaqtem atit de clar incit nu ne poate
induce in croare" 67.
Dar am aritat cX nceasti experien!5 printi referitoare la
aparatul gindirii il intoalce pe Conclillac ia senzalie; descom-
punerea analiticl merge a6adar de la fapteie complexe ia cele
simple. ,,Acest adev5r mai arat6 cit de simple si de admirabile
sint mijloacele cunoaqterii 11castre. Iati sufletui omului cu sen-
zalli pi operatii ; cum va dispune el de aceste materiale ?... Re-
tragefi unui spirit superior uzul scrierii 9i ii vol fi striir:re mulfe
cunottinte la care un spirit mediocru parvine cu ugurin15. Mai
lipsili-l gi de puterea de a vorbi ; soarta celor mufi ne inva!5
in ce hotare strimte il inchideli. in fine, l5sa1i-l sd piard6 folo-
v Essai sur 1'origine..., p. 5.
65 lbidem.
' .f$ Ibidem.
67 lbidem, Partea I, Secliunea I, cap. I, S 2, p. 6.
STUDIU INTRODUCTIV XXXI
sinla tuturor felurilor de semne, facefi si nu mai poati schita
cu inlelegere cel mai mic gest spre a exprima giudurile cele
mai obignuite..." 68.
$i teoria lui Condillac dusi pind la capdt
este cX luind omului mernoria, atenfia gi imaginagia il reducem
la senzatii, dar mai departe nu putem merge, c5ci sub senzalie
nu mai este nimic.
SE trecem acum la momentul de recompunere a analizei.
Texte{e sint abundente qi in acest sector, cum ar fi de pild.i
urmitorul pasaj care se situeazd in corpul Eseului, la inceput.
,,Si considerXm un om in prima clipX a existenlei sale : sufletul
sHu incearcl la inceput diferite senzalii, precum lumina, culorile,
durerea, piicerea, migcarea, repausul ; acestea sint primele lui
Sinduri" 0s. $i Condillac continui in paragraful urmltor : ,,Si-l
urmirinr in momentele in cate incepe si reflecteze asupra a
ceea ce senzatiile prilejuiesc in el 9i il vom vedea fHurind ider
ale diferitelor operafii ale sufletului siu, ca percep{ia ;i ima-
ginatia : acestea sint ginduri secunde. A;adar, dupd cum obiectele
exteine aclioneazl asupra noastrS, primim diferite idei prin sim-
pri ; gi, pe misur5 ce reflect6m asupra operagiilor pe care sim-
lurile le prilejuiesc in sufletele noastre, dobindim toate ideile
pe care nu am fi putut sX le primim de la lucrurile dinafari" ?0.
,,SE considerdm cl nu existi idei ce nu au fost dobindite : cele
dintii provin imediat din siniluri ; celelalte sint datorite expe-
rienfei gi se inmullesc in misura in care sintem capabili de a
reflecfa" ir.
In acest al doilea moment al analizei se plaseazi Ttata-
tul despre settzqlii. Elementul prim, principiul, a fost gisit
prin reducerea complexelor de gindire la factorii de bazd ; mai
rimine sd reconstituim gindirea pornind de 7a ace6ti factori.
Daci senzaliile singure, fir5 nici un amestec striin, pot da
socoteale de intreg conjinutul ei, elementul de bazi este cel ade-
viirat ; daci ins5, in cursul reconstituirii apare un element nou,
neprevizul, presupunerea inifial5 e falsd gi intregul sistem se
ndruie. Statuia din Tratat are rolul de a prezenta in mod ilus-
trativ aceasti operalie.
6s Condillac, op. cit., partea I, Secliunea aly-a, cap. I, $ 11,
p. 43.
6s lbidem, Partea I, Secliunea !, cap. I, S 3, p. 6.
io lbiden, S , p. 6.
1t lbidem, S 5, p. 6.

XXXII D. BADARAU
Dar, am vdzut cd in cursul expunerilor sale in care senza-
flile figureaz5 ca element de bazd, Condillac se referi mereu
la refleclie. Fi-va aceasta un al doilea principiu ? Un principiu
care sX rup; simplitatea ;i unitatea sistenului lui Condillac
qi chiar si-l infirme ? Se Stie cE Locke qi-a complicat in mod
neinchipuit sarcina introducind reflecfia, considerati ca un prin-
cipiu distinct, in mijlocul senzualismulni s5u, aducindu-i aces-
tuia o gravi inc5lcare ; pentru eI, reflecfia este un factor activ
care implici o incolScire a minlii Ei o elaborare a datelor sen-
zoriale, Ceea ce inseamnS cI lui Locke caracterul unilateral al
senzualismului nu i-a scepat cu totul ; dar el a introdus astfel
in sistemul s5u de cugetare o gravi inconsecveng5 ?2. in ce-l
priveqte pe Condillac, notdm un progres vizibil in aceasti ordine
de idei cind trecem de la Eseu la Tratat; am v5zut cd penrri"r
aplicarea metodei zise analitice Essai sur 1'origine... pr:ezintd o
desfSgurare mai corect5 deeit Traitd des sensatious ; trebuie sit
recunoattem acum ci in raport cu coerenla interni a sistemului.
lucrurile stau tocmai pe dos ; Eseul, care este lucrarea de tine-
tele a lui Condillac, este inferior cu privire 1a puritatea ti con-
secvenla doctrinei fa15 de Tratat, care e o operi de maturitate.
Reflecgia apare in Eseul lui Condillac ca o umbri a ceea ce
este in Eseul 7ui Locke, umbri a unei realit5g striine de senza-
tie care este gata si intervin5 in orice moment. G5sim o mdrtu-
rie a acestui fapt in pasajul urmitor din Eseul lui Condillac :
,,Avem deci a deosebi trei lucruri in senzaliile noastre : 1) per-
ceplia pe care o incercim ; 2) raportul ce stabilim fati de ceva
extern nou5 ; 3) jur{ecata ci ceea cc raportim la lucruri, le
aparfine cu adev5rat" 73. Nrr se vede prea clar cum pot toate
acestea sX fie puse in seama senzaliilor ca atare. Totugi, aceste
considerente ale lui Condillac nu presupun inc6 o rupturi intre
senzalii 5i alte fapte psihice ; filozoful francez socotette cd chiar
filozofia lui Locke ii dE putinlS sd evite o astfel de ruptur5; el
scrie, intr.adevir : ,,Dac6, a$a cum vrea Locke, sufletul nu are
12 Ct. Dan B6ddrdn, Studiul introducLiu la John Locke,
Eseu asupra intelectului olnenesc, Editura $tiintificd, Bucuregti, 1961,
pp. XXVI-XXIX. Cu privire la progresul ceJ prezintd senzualismirl
lui Condillac fatd de acel al lui Locke, a se vedea 9i A. I. H e r ! e n,
Scrisori asupta studiului naturii, in Opere tilozolice alese, voI. I;
Editura Cartea Rusd, Buculcsti, 7952, p. 282.
73 Condillac, op. cit., Partea 1, Secfiunea I, cap. T, $ 11, p. 9.
STUDIU INTRODUCTIV XXXTI
percepgie de care s[ nu ia cunoStin{5, astfel ci ar fi contradictoriu
ca o percepfie si nu fie cunoscut6,, pereeplia $i conttiinfa nu
trebuie luate decit ca una gi aceeagi operatie" T4
; ca o singuri
operalie sub dou5 denurniri diferite, ne asigur5 Condillac 75. Dar
iat5 cI aceste precaulii luate de filozoful flancez se dovedesc insu-
ficiente, ci ele ne apar ca o pur5 eschivare incapabil,i de a
produce consecingele pe care le are in vedere, Putinla de a lega
idcile se arat5 la un moment dat in Eseu ca o facultate proprie
care iqi arc avantajele gi neajunsurile sale. ,,Spre a le pune in
IurninX, presupurl doi oameni : unul, pentru care ide.ilo nu au
putut niciodatd si se lege ; qi un altul in care ele se leagl cu
atita uqurinfS gi cu arita fort5 incit nu e stipin sX le despartS
Cel dintii ar fi lipsit de imaginajie gi de memorie gi n,ar efectua
in consecinlS nici una dintre operaliile pe care acestea sint che-
mate sI le indeplineasc5. [fi ,ar fi cu totul incapabil de reflecgie ;
ar fi un imbecil. Cel de-al doilea ar avea prea mult5 memorie
gi prea -multi imaginalie ; iar acest exces ar produce acelaqi
e[ect ea gi o totalS lipsd a uneia gi a alteia. El abia ar dispune
de exerciliul reflectriei, ar fi un nebun" ?6. Se arati dar ci doi
oameni despre care nu se pomenegte cA s-ar deosebi in ce prl-
vegte perfecliunea aparatului senzorial, s-ar resimfi de pe urma
altor lipsuri care le-ar atinge puterea de refle4ie. Intruziunea
aceasta a reflecliei nu are, de altfel, dup5 cum se vede, ur
earacter fortuit ; amintita facultate igi are rolul bine definit :
,,Din reflecqie, din puterea de a dispune noi intine de atengia
noastr5, se nagte putinla ce avem de a consiclera icleile noastre
in mod separat", precrzeazi, Condillac ceva mai departe ??. Astfel
cd, prin rezvltaflrl analizei sale, el este cond.us in cele din urmd
la consideraliile urmitoare : ,,DacI sufletul face ca percepfiile
s5 se retrezeasc6, daci le conserv5, sau numai igi reaminteste
semnele, avem imaginalia, contemplarea, memoria ; gi dacd el
insugi dispune d,e atenfie, avem refleelia. ln fine, din aceasta
din urm6 decurg toate celelalte. Cdci reflecgia este aceea care
propriu-zis distinge, conrparS, compune, desconrpune qi analizeazi,
de vreme ce nu avem aici decit feluri deosebite de a ne conduce
74 Condilla c, op. cit., Secliunea a II-a, cap. I, $ 4, p. 11.
76 lbidem, g 13, p. 13.
76 lbidem, cap. III, S 3a, p. 13.
77 Ibidem, cap. VI, $ BS, p. 22.
J - Trololul despre senzofii

XXXIV D. BADARAU
atenlia" 7s. Locke nu merge in fond mult nrai departe ; ca 9i
Condillac, el se feregte de a ,,substanfializa", de a ipostazia
sufletul 9i insugirile acestuia ; dar el le attibuie fur.rcfiuni bine
determinate qi acordi sensibilitSgii t1n aspect pur pasiv. La fel
procedeazi qi Condillac in Eseu cind deosebeqte ideile simple
5i cele complexe. ,,spiritul e pur pasi'r in producerea celcr
dintii ; el nu ar putea avea o idee despre o culoare pe care n-a
vdzut-o niciodat5. El este, dinrpotriv5, activ in generarea celor din
urmi. El este acela care intrunegte ideile simple, dupS moclele
sau la alegere; iutr-un cuvint, ele nu sint decit opera unei
experienle reflexive" 7e.
Condillac, este drept, claboreazi o teorie a reflectiei €i a
originii acesteia care rupe cu incertitndinea in care ne lasX Locke
in ce priveqte existenfa unei puteri de iniliativ5 a spiritului.
'considerat ca o activitate inniscut5, independenti de fondul
senzorial pur pasiv. Condiliac incearci sE clemonstreze, folosind
surse a1e timpului siu, ci facultXlile cele mai eletnentare sint
acelea cate, prin intervenfia limbajului, dau nattere reflecfiei.
Omul ar fi dispus, 1a inceput, de un limbaj al acliunii, dictat
numai de instinct, cate se traducea prin gesturi 9i strigite,
prin acf.iuni spontane caie nu presupulleau nici un fel de alegere
voiti. Dar limbajului aclional i s-a substituit cu timpul limbajul
articulat ; acest nou sistem de expresie a oferit semne de deta
aceasta alese gi a.rbjtrere, care au dat posibilitate spiritr'rlui de
a consiileia in mod succesiv ceea ce mai inainte ii apirea simul-
tan; o anaiizi care asigur'a gindirii o veritabili dedublare a
devenit posibilS : de aici provine gindirea re{lexivi e0-
Aceste teze se sittteazi pe pozigiile norninalismului 9i repra-
zirtti o illtorsdturi neagteptatl a acestuia. Nominalismul ple-
srlpune, intr-adev5r, cE ideile generale nu au existen{i, ci sinr
numai semne comune ale unor obiecte siuguiare constituite in
?s Conclillac, op. cit., cap. VIII, S 74, p'28. Condillac igi com-
pleleaz,d idcea abia in La Logique, Partea I, cao. VII, p' 385. ,,Reflecfia
nu e deci decit un gir de judecdli care au loc datoritd nnui gir de
comparalii gi, de vreme ce in comparalii 9i in judecali
-nu
avem decit
seniaii, nu vom avea decit tot numai senza{ii gi in refleclie".
71r condiilac, Essai sur 1'origine..., Pattea I, Secfiunea a III-a.
S 13. p. 3e.
-qt) Cf. Ceorges Le Roy, Itttrodttcete a Condillac, Opere'
Corpus Gin6ral dcs Philosophes frangais, 1.947, vol' I, p. XV.
STUDIU INTRODUCTIV XXXV
grup pe baza acesior semne. Condillac, inspirat de Hobbes 9i de
Locke, apdrX nominalismttl in genere. ,,Ce este in {ond, intreabl
el, realitatea pe care o idee generald ti abstracti o are in spiri'
tul nostru ? Nu e decit o denumire ; iar daci e altceva, ea
inceteazd pe dati de a fi abstract5 gi generali" 81. Dar in cazul
care ne preocupS, cel referitor Ia teoria genezei reflecliei,
Condillac nu opune individualul concret generalului abstract, ci
incearci sE caracterizcze trecetea de la ideile elementare la cele
superioarc, cle la imagini concrete memorizate la imagini abstracte,
presupunind cX gi unele, gi celelalte sint generale, ceea ce este
cu tctul altceva. Avem in acest sens texte categorice ; lle vo111
mulpmi si dirn ca exemplu pasajul din Eser.r in care Condillac
scrie : ,,Cu ajutorul acestor prime idei putem, in absenla obiec-
telor, sX ne reptezentXm exact figurile cele mai simpie ; astfel
ar fi cu triunghiurile Fi cu pitratele. Dar cind numdrul laturilor
sporeqte cu mult, sforqirile nclastre se dovedesc zailarnice" DacH
md gindesc Ia o figuri su o .tnie de laturi gi la alta cu nou5
sute noudzeci $i noui de lattrri, nu le deosebesc prin perceplii,
ci n.urnai prin denumirile ce le-am dat" 82.
Exemplul este din cale afar6 de elocvent pentru a subli-
nia pozilia iui Condillac fa15 de Descartes gi de cunoscutttl
Kiliogon din Meditaliile acestuia. Dar nu acest lucru ne intere-
seazi aici. Ceea ce vrcin si semnalSm este cE Condiilac in Eseu
derivi reflecfla din irnagin:!ie 9i din memorie prin adjoncliunea
unui semn arbitrar care inlocuiegtc imagirrea gi e capabil s5 tre-
zeasci pril1 el insugi o idee, dind posibiXitate aten{iei si sc
conduci dupd vrere. ,,Acest fe1 cle a aplica, noi ingine, atentia
noastr5 rind pe rind unor obiecte deosebite, sau unor pir{i
deosebite ale unui singur obiect, este ceea ce se nuinegte refleclie.
Astfel se vede in mod limpede cum reflecliir ia na5tere din ima-
ginagie qi din mernorie" 83. Reflectia nu apare deci, aqa cutn o
vedem la Locke, ca nn al doilea izvor al gindirii gi al cunoagte-
rii ; ea folcseqte acelagi material ca 9i senzatia, iu adjoncliuuea
seninutrui ; ciar ea preslipune o opera{ie noui fald de simpla
percep(ie. ,,Cu refieciia incepem s.i intrevedem toate cele de care
sufletul e capabii. Atit timp cit nu dirijim noi in$ine atentia,
81 Condillac, La Logique, trI, cap. V, p. 401.
$2 Condillac, Essai strc 1'origine..., Paltea I, Sec{iunea a II-a,
cap. II. $ 21. p. 15.
t:i lbiden, Partca I, Seciiunea a II a, cap. V, $ 43, p. 22.

;
XXXVI D, BADARAU
am vlaznl cd sufletul este sqpus tuturor celor ce-l inconjuri qi
nu posedi nimic decit printr-o putere str5ind. Dar dac5, stipini
pe afenlia noastr5, o cXlsuzim dupd dorintS, sufletsl clispune
atunci de sine, formeazl idei pe care nu le datoregte decit sieqi 9i
se imbog5fegte din propriul s5u strifund" sa. Toate aceste puncte
se aflS dezvoltate in Partea a ltr-a a Eseului, care nu este decit
o istorie natural5 a limbalului, bine condusi pentru acele timpuri,
prin care se arati cX necesit5lile cle lnnbi duc la ideile gene'
rale 85.
Dar problema reflecgiei, ea inconsecvenli de sistem, este
mai nrult sau mai pulin lichidati cle citre Conclillac in Tratatul
despre senzafii. De buni seam5, aceasti atitudine este forlati'
Teoria marxisti a cunoa;terii demonstreszi ci gindirea este indi-
solubil legatE de cunoagterea senzorialX care e sursa principatrS
a cunoitintelor despre lurne, dar ea depiqegte lirnitele senzaliilor
gi percepliiior, a cunoatterii nemijlocite a unor obiecte 9i feno-
mene izolate gi, bazindu-se pe cunottin{ele dobindite cu privire
la singular, ea reprezintd reflectarea generalizat5 a realitilii 85a-
Aceasti !.recere de la nemijlocit la mijlt-rcit Ttatatul despre seu'
za;ii o rninimalizeazd cu totul' Teza de la care porne5te aici
Condillac este cX simlurile, care formeazi ltzeala intregii cunoat'
teri, se lnvaqi unele pe altele, pipEituiui revenindu-i rolul de
frunte ; ,,toatc cunottinlele ire vin pe calea sim{urilor, prociami
Condillac, mai ales a pip5itului, cici acesta este cel ce le instru-
iegte pe celelalte" 86. Ce trebuie sI inlelegem prin aceasta ?
lmpotriva opiniei generale gi a ceLor ce au {ost scrise de filozofi,
vizul nu este in stare ca, uzind de propriile-i puteri, sX rapor-
teze cele ce simte, adici culoriie, la obiecte exterioare nou5 ;
tot astfel stau lucrurile cu mirosul, cu gustttl, ctt attzul, care ne
dau impresii senzoriale olfactive, gustative $1 attditive, dar nu
84 Condillac, op. cit., $ 51, p.22.
85 ,,Nu era posibil, scrie Condillac, si se imagineze denumiri pen-
tru fiecare obiect particular ; a fost deci necesar ca foarte curind
sd se alcdtuiascd termeni generali". Corrdillac, op. cit., Pattea a
II-a. Secliunea I, cap. X, $ 102, p. 86.
$aCf. A. A. Smirnov $i colectiv, Psihologia, Editura de
Stat Didacticd 9i Pedagcgicd, Bucuregti, 7959, pp. 263--270.
86 Condillac, Ttatatul despre senzafii, Parlea a IY'a, cap. IX,
$ 1, p. 188.
STUDIU INTRODUCTIV XXXVII
le raporteazX la obiecte 87. Cu totul altfel se petrec lucrurile cu
pipFitul. Diir clipa in care dobindegte acesr siml, ea incepe, degi
au greu, sX deslugeasc5 treptat cd are un corp qi si descopere cI
cxist5 9i alte corpuri care alcituiesc lumea din iur 88.
$i datoriti
pipEituhii, omul care miroase, gust5, aude $i vede, ajunge sI
situcze mirosurile etc. in spafiu, sd lc raporteze unor obiecte
exterioare ; cu 1ln cuvint el dobindegte cunoa$terea unei lumi
exterioare, orinduitE in spaliu. Pe de alti parte, fiecare senza{ie,
truat5 separat, poate fi priviti ca o idee simpli ; dar mai multe
serzalii, ale mai multor simluri subordonate pipiitului, ne dau
idei cornplexe, adicd un ansamblu de mai multe seirzalii pe care
1e intrunim intr-un tot ce se afl5 in afara noastr5. ,,La intreba-
rea : ce este un corp.? trebuie deci, si r5spundem : este tudtrurl-
cl.riul de calitdyi pe care Ie pipdi;i, le vedeyi etc. cind obiectul
esie p?ezeut : iat ciud obiectul este absent, el inseawn| amin-
tirea iusu5irilor pe care Ie-ati 1tipdit, le-a{i vdzut ef c." 8e. Amin-
tirea derivi din senzalii 9i ideile se lmpart in doul s;ecii : ,,unora
tre voi da nnmele de sensibile. celorlalte, de intelectualc. Ideiie
sensilrile reptezinti obiectele care actioneaz5 chiar in clipa de faqi
asupra simlurilor noastre ; ideile intelectuale reprezinti obiectele care
au dispirut dupi ce ne-au impresionat : aceste idei nu se deose-
besc intre ele decit in felul in care amintirea se cleose-
begtc de senzatie" e0. Prin acelagi procedeu, Condillao derivi
rdeile generale dln cele particulare : acestea sirrt ,,un model la
care raportlnl tot ceea ce ii seam;In5" e1. in aceste condifii, re-
tleclia nu nrai indeplinegte nici un rol ca activitate psihicd dis-
titlctd, simturile i-au preluat toate funcfir,rnile, ea este o simptri
opeiafie asupra obiectelor percepute, o simpli luare de cunottinli
a Ior ; un fapt dc atenlie, ajuns la un grad superior de dezvol-
tare prin interventia sirnfrrlui pipiitrllui gi prin efectul combin5rir
elatelor sensibile tactile cu acele ale celorlalte simfuri. ,,Aceasth
s7 A se vedea in Tratdt, Pafiea I, purtind titlul Despre sitnlu-
tile cate prin ele nu judeca obiectele ca exterioare.
s3 Nu tratdm pe larg aceste puncte pe care cititorul le gisegte
in Tratat, Partea a II-a, gi nici cele urmatoare, de asemenea cu-
prinse in Tratat.
tsrr
Condillac, Rezumdt ralionat din Ttatatul despte senzalii,
Bezumat a1 Pirlii a IY-a, p, 25.
rn lbident.
', tDlAem.

XXXVIiI D. BADARAU
atentie care cornbinH senzaliile, aicituiette din ele, in afar5, nigte
corpuri 9i, reflectind, ca si zicem aqa, din interiorul unui obiecr
asupra altuia, le compari sub diferite raporturi ; iati ceea ce
nunresi reflecyie" s2.
DezbSrinclu-se astfel de dualismul senza{ie-reflec(ie tr lntro-
ducind un senzualism simptrist, dar consecvent, Condiilac va oferi
materiali$tilot francezi din secolul al XVIII-lea argumente propiti
sI inlXture concepliile speculative ale metafizicii carteziene. Ri-
dicind o filozofie materialisti pe aceasti bazi, Holbach vs
deriva gi eI intreaga gindir:e clin senzaqii. ,,Aceste modificXri suc-
cesive a1e creierttlui nostru, va zice Holbach, shrt efecte produse
de citre obiecte care migci simlurile noastre, Cevin ele insele
cauze qi produc in suflet modificili noi pe care le numim gitr-
diri, reflec;ii, tueruorie, iwagir4atie, iudecd|i, volilit4tli, acIiuhi, ;i
care, toate, au la bazE senzalia" e3. Respingind, la rindul sXu.
tecria kii Locke a refiecliei, Robirlet a recunoscut;i ei depen-
derrla actelor de refleclie ;i a ceior de voiiliune fa15 de fact':rr-rl
scnzorial.
S'ar pitte a conciride din cele de mai sus cir nevoia de a
zdlobi c,.r tieslvirgire teoria reflec$ei ca facultate independent5
l-a d"eternrirrat pe Condillac si compunX Tratalul d'cspte seuza;ii'
Lncnrrile nu stau insi aqa. Daci el n-a considerat Essai sttr
l'origitre.,., ca ultimul sin cttvint, lucrul se datore;te rrnor lipsiiri
inci qi rnai glave pe care a trebuit sE- ie recunoasc:r. llup:r cum
observi Lenin, Ct'nCiilac oiciieaz"l ailcsc:t iirtre cicr-ri t'Jndirli;c
care se exclud,, tttr.a tttaterialist5, gi ceaialti, icleaiisti ; cea din'
tii duce la recunoasterea adev5rutrui obiectiv, cea de-;r dor"ra la
negarea agnostici a adevirului. $i subliniirld meritele 1ui Dide-
rot, Lenin arat5 cum filozoftrl materialist fuancez cste izbit de
aseminarea cl,intre premiscle idealistului Berkeley;i cclc ale sen-
zualistului Condillac $a, Lenin fsce aici aluzie la un pasej in care
Diderot in Lettre sut les aveuglcs d I'usage de ceux ('tui
voiet'tt (Scrisoare despre orbi pentru folosinqa celor ce v5d) ili
ai1rm5, cu franchete qi cu luciditate, calit5lile sale de critic filo-
0r Condillac, Tratatul despre sertzalii, Pafiea a II-a, cap.
VIrr, S 14, p. 100.
0r H o i b a c h, Sistemul natlrii. Editura $tiinlificd, Buc1jjegti, 7957'
p. 130.
e" Cf . V. I. L e n in, Materialisn gi empiriocriticism, in Opere .
vol. 14, Editura Po1itic6, 1,959, p. 25.
STUDIU INTRODUCTI T XXX]X
zofic.,,Sint denumili idealiSti, scrie acolo Diderot, filozofii care,
adrnifnd numai propria lor existen{5 gi existenla senzatiilor ce
sq succed in finteriorul rlostru, nu admit nimic altceva. Extravaganc
sistem, care n'a putut, dupi p5rerea mea, sH fie creat decit de
nigte orbi I $i acest sistern, spre ru;inea minfii omenegti ti sprc
r:.:sinea f iiozofiei, e cel mai greu de cornbitut, de;i e cel mai
absurd. El este expus tot atit de sincer pe cit de clar iu trei dia-
loguri ale doctoruhri Berkeley, episcop de Cloyire. Dupi cite qtirn,
ar trebni s5-1 jnvitim pe autorul Eseului asupra cunogtinlelor
noestre e5 si examineze acest op... Se cuvine a se vorbi deschis d.e
idealisnrul lui. Aceastl ipotez5 are de ce si-l supcre nu aiit prin
ciudElenia ei, cit prin greutatea de a o cornbate in principii"
cici ele sint exact aceleagi ca gi ale lu,i Berkelcy... de altfel, cum
re marci bine autorul lui Essai sur l'origine r/e,s counaissances
lutvtalnes nu... nu icsim niciodat5 din noi ingine qi nu vedern decit
gindul nostru propriu... N-a1i fi curioasd si vedeli incXierindu-se
doi aclversari ale ciror arme se aseamdnd atit de mult ? Dec5.
victoria s-ar pronunja in favoarea unuia dintre ei, n,ar putea fi
decit in folosnl aceluia care le-ar minui rnai bine ; iar autorul lui
Essai sttr 1'origine des cow,taissauces huiuaifles ne-a dat recent,
intr-ui1 T'r'aitt d,es systdhteseT o dovadS nouX a nTdicstriei cu care
st:e si le indrepte pe ale sale gi a ar5tat in ce mare urisuri este
Cc tcrrnt pentru sistematici" e8.
Acdasti invitalie aLrzivi care pulle in cauzi Essai sur I'ori-
.!.iu":... cit qi Traitd des systit4tes nu putea si r-rn-i arate lui
Ccnc'liilac c;i opera sa avea un caracter ambiguu, datele simturilor
cere stlteau la baza vielii psihice fiind privite ca nilte elemente
reprezerltative ale unor obiecte aparlinind lumii reale qi totodati
{iind desclise ca simple moduri ale gindirii. Pentru a iegi din
echivoc, Ctlndiliac va modifica vederile sale incercind, potrivit
recornandiri{or amicale ale lui Diderot, s5,l invingi pe Berkeley
ctr propriile-i arnre. lntr-adevir, in An Essay Townr:ds A Ne w
ii) Adici pe Condillac.
1lij Iardgi Condillac.
17 A doua scriere a lui Condillac.
!s D. Diderot, Lettre sur 7es aueugTes d l'usage de ceux qui
voient, Edilur;r Assdzat-Tourlteux, vol. I, pp. 304-305. tn aceeagi
lucrare, de altfel, Diderot semnaleazi 9i ambiguitatea poziliei lui
Locke, intrucit constituie punctul de pornire pentru tezele 1ui Ber-
k-eiey privitoare la esenla pur fenomenald a lurnii externe.
ii
{
t
l
I
i

XL D. BADARAU
Theory of Yision, Berkeiey car,rti si defineascd roiui pipiitului in
viala psihic5, susfininal cB datele tactile le completeazi pe cele ale
vizului pentru a ne oferi percep{ia ilistanfelor, a mirimilor 5i a
pozitiei obiectelor : senzaliile tactile se asociazi celor vizuale
p.utiu u ne da relieful qi proporliile lucrurilor, adic5 spa{iul ; iar
cind asocialia dispare, ceea ce ne inchipuim ci vedem nu este
decit ceea ce ne amintim ci am pip5it ctndva e9. Aceste leze etar
dezvoltate cie Berkeley in spirit idealist ; slmgurile, oriclt de
diverse, nu ne permit, in ochii sii, sd prindem o realitate exterioar$
5i sF o judccim ca atate; ele trebuie colnparate mai curind cu
mai multe limbi intre termenii cdrora nu existi decit o oatecare
corespondenld 100. Voltaire insi a interpretat aceste teze berke-
leyene in El€wents de la philosophie de Newton,,, intr-un sens
realist, srlsginind ci pipXitul ne pune in mod efectiv in legiturb cu
lumea exterioar6 9i acceptind in mod tacit premisa ci ideea de
distan!5, fruct al senzaliilor .tacti7e, implici o opozilie cu ceva
ce este in afari ile noi 101. Condillac a reluat ipoteza lui Berkeley
in interpretarea lui Voltaire 9i a dezvoltat-o in Tratatul despre
setrza[ii adincind in acest sens tezele deia ptezentate in opt].tll
sale anterioare pentru a suprima echivocul gi totodati acordind
simplui tactil rolul ce i s-ar cuveni. Se va remarca in aceasth
ordine de idei, cE Ttatatul despre senzasii este constituit din
patru pHr1i, eele trei dintii avind titlurile urm5toere : Parrtea
intii, briytr, sitrtynrile care lttin ele uu iudecd- obiectele cc"
extetioare, Putt." a doua, Despte pi1:dit sau des|ste sittgwul
siws care judecd obiectele exterioare ptin sine insuSi ; Partea
a treia, Despre worlul in Cate pipditul invasd celelalte siw1uri cuw
trebuie sd iEdece obiectele ca exterio,are, Se vede de aici cd nu
numai datele v5zului sint coordonate cu cele ale pipSitului, c5, in
conceplia lui Condillac, toate datele senzoriale sint tributare celor
ale piplitului care singur ne invali ci avem un corp qi ci exist[
9i alte corpuri cu insur.ilile lor in ce privegte culoarea, mirosul etc'
Rezult6 din cele de mai sus cl Condillac a urmdrit doud
scopuri scriind Ttatatul despte sehzatii; in primul rinil el a
ee G. Berkel ey, An Essay Touatds A New Theory ol Yisio.n
(Eseu cu .privire la o noud teorie asupra vederii). $$ 2-51' Teoria
"p*",
*ui mult sau mai pulin dezvoltati, 9i in alte opere ale lui
Berkeley.
lm cf. in acest sens gi ceorges Le Roy, op. cit., p. XXL
$r Voltaire, op. cit., Partea a rI-4, cap. V-VIIL
STUDIU INTRODUCTIV XI"I
Xnleles s5 lichideze definitiv senzualismul impur al lui Lockc,
subordonind in mod deschis intreaga activitate psihic5 unui prin-
cipiu unic care este senzalia ; pe de alti parte, el a voit si
sustragl idealisrnului berkeleyan sisternul siu de cugetare sen ta'
llist. F5cind acest.pas, Condillac s-a indep5rtat de agnosticism.
R5mine sX notSm acum e6 ftezirea pe cate o reprezintd
Tratatul despre senzatii in sensul invitaliei f5cute de Diderot
€ste pur mornentand, ci e urmatE de o cedare, de ilata aceasta
definitivX, in fala nominalismului care se conjugi in mod normal
cu senzualismul gi a cErui tendinli spre agnosticism este fireascE'
Pe aceast6 pantX se angajeazH qi Condillac in lucririle sale ulte-
t:ioare Tra.tatului. In La Logique el merge pini acolo incit scrie:
,,De vreme ce senzaliile noastre sint singurele idei ce le avent
cu privire la obiectele sensibiie, nu vedem in acestea din urmi
decit ceea ce reprezinti cele dintii ; dincolo nu zirim nirnic ai ca
atare nu putem crinoldgte nirnic" loz.
SX trecem insl mai departe. Daci e vorba sI subliniem
inlcn{iile pe care Ie descoperim la Condillac in Tratatul despre
se'nzalii ar fi necesar sI notim c5, alc5tuind aceast5 operx,
autorul ei a mai gSsit prilejul . sH pun5 in valoare anunrite
aspecte afective gi volilionale ale viefii psihice elementare care
,apar deja in lucr5rile sale anterioare. Din acest din urmX punct
cle vedere, este insl cazul sE apropiem Ttait€ des sensatiolrs in
primul rind de scrierea ce-i urmeazl, Traiti des aniwaux,
Preconizind oroli,r, ca metod5 general5, ca o metod5 care
€-ar putea extinde la alte ttiinfe, dupE ce a servit cu succes i1
geometrie, am v5zut ci Condillac se apropie nesfirgit de mult de
Descartes. Dar aceasti metodi Condillac o apiici intr-un sens
.cale nu mai este al $colii cafieziene Fi al secolului acesteia, ci
intr'un sens nou care aparline secolului s5u 103. Acest din urmi
punct are nevoie de a fi elucidat mai indeaproape. Matematicis-
rmui secolului al XVIIlea impinsese qtiinla spre tnecanicism ; iar
acesta a luat un mare avint, fiindci, dupx cum constat5 Engels,
dintre toate ;tiinfele naturii, numai mecgnica, ,,;i anume nuurai
101 Condillac, op. cit., Partea I, cap. IV, p. 381.
101] 4 r" vedea mai sus pp. xxV-XxVI.
1
l
1

XLII D. BADARAU
cea a corpurilor solide, ceregti gi pEminte;ti, intr-un cuvint me-
canica .gravit51ii, ajunsese atunci la o anumiti inghsisls" ror
Mecanica a constituit un model ce a putut fi intins cit mai
departe in fizici, in chimie, in biologie. $i, aplicind acest eta-
lon, Descartes el insugi nu a pregetat si priveasci animalul ca
lln pur mecanism, ca un automat ; iar ,,Descartes rnai trSia cln.l
Le Roy a aplicat sufletului omenesc - la fel c1J La Mettrie ia
secolul al XVIIIIea - constrllcli a cartezianl a aniwalului g1 a
declarat ci sufletul este un uaod al corpului, iar ideile sint mig-
cEri mecanice" 105.
Sigur este ci qtiinfa despre om trebuia sustrasi, cit mai
era tiJrp, acestor consecin{e dezastruoase. $i nu rSmineau decit
doud c.ii deschise. Cea dirrtii et:a de a rupe fiinla uman5 din
lumea animalS 9i c{e a declara ci animalele singure, iar nu
oamenii, sint magini ; cea de-a doua urma sA arate ci in lumea
vie, in ansambiul ei, legile mecanice rimin valabile, dar sint
totuii impinse pe planul al doilea de alte legi, superioare, apli-
cabile organismelor ; qi intrucit aceste legi stipinesc ot'ice fiint5
animali, ele il conduc gi pe om ; cici omul nu e decit urr
animal superior. Buffon a vrl1t s; tini deschisS prirna cale s'i
Condillac a scris Traitt rles auiutaux pentru a-l scoate diu eroare
in aceasti ordine de id.ei, Traitd des animaux este ca o comple-
tare la Traitt des sevtsatioyts, cu o examinare a celor scrise de
Buffon, in ce privegte zoopsihologia. ,,Nu am conceput proiectuT
acestei lucriri, scric Condillac in capul lui Trait( des artimawx
decit dupH ce a apirttt Traitt des sensations 5i mirturisesc ci
poate nu l-ag fi conceput niciodatl daci dl. de Buffon n-ar fi
scris despre acelagi subiect". Unii contemporani au crezut chiar c5
Buffon a atins aceleaqi probleme 9i ci Condiilac a greqit neci-
tindu-l 10s. Condiliac se ap5,ri d.e aces.t reproq ; intre el qi Buffon
existi un divort total in ce priveSte fondul doctrinei, 5i acest
lucru urmeazi si fie explicitat. ,,Conceplia lui Descartes asupra
animalelor, scrie Conclillac, a inceput sE se invecheascS atit de
106 F. E n g e I s, Ludtoig Feuetbach 9i stitgitul tilozoliei cTesice
gennane, in K. Matx
-
F. Eng e|s, Opere alese in doua uolv-nie.
E.S.P.L.P., Bucuregti, 1955, vol. II, ed. a II:a, pp. 404-405.
I05 g. 114arx
-
F. Eng eIs, SIinta lamilie..., in op. cit., p. 74'l'-
1tt6 g51s vorba aici de unele teze prezentate de Buffon in pri.
mele volume dir' Histoire natuteTle, care au apdrut, dupd cum anr
spus, incepind din anul 7749.
STUDIU INTRODUCTIV XLIII
'mult incit se poate socoti cE nu mai pEstreazl nici un adept" 107.
In ce consti aceasti concepfie gi de unde provine viciul ei ? ,,Era
prea pulin pentru Descartes, scrie Condillac ceva mai departe, de
a {i incercat si explice formarba si conservarea universului
detoriti singurelor legi ale migcirii, mai era nevoie si f5rmriiascii
'1r un pur mecanism pinE gi fiinqele animale. Cu cit un filozo{
a generalizat mai mult o idee cu atit dore5te sI o genelalizeze
r:rai departe. Se arati preocupat si o intind5 pretutindeni flindcx
i se pare cE spiritul s5u ia intindere, totodatl 5i ea devine
curind in inchipuirea sa rafiunea primi a feuomenelor" 108.
Lucrurile stau cLl totul altfel va atirma Condillac. ,,Noi
vedem corpnri al cdror mers este constant Ei uniform : ele nu-$l
aleg drumul qi ascult5 de o impulsie str5ini ; simfirea nu le-ar
fi de nici un folos, qi, de altfel, de acest lucru ele nu dau nici
un semn : ele sint deci supuse numai legilor rni5cirii... f)ar sni-
malele vegheazi singure la conservarea 1or ; ele s; n.rigc5 duFI
voia lor, prind ceea ce le e propriu, resping, eviti ceea ce le
e potrivnic ; aceleaqi simluri care ne orincluiesc actiunile par si
le orinduiasci gi pe ale 1or. Pe ce temei atn face presupuneres
cE ochii lor nu v5d, cH urechile lor nu aud, intr-un cuvint ci ele
nu simt ?... imi va fi oare indeaiuns si zic cH Dumnezeu poate
z5misli autonate care si f ac5, printr-o mi5care rnaginali, ceea
ce en insumi f5ptuiesc cu refleclie ? Nu se poate r5spunde rtnor
astfel de indoieli decit dispreluindu-1e". $i Condillac conchide: ,,Se
gEsegte deci altceva la animale decit nrigcarea. Ele ntt sint pure
automate ; ele simt" 1oe.
.Buffon, zice Condillac, acordi animalelor facultatea de t
sim{i ; gi totugi el pretinde, ca gi Descarres, sd explice meca-
:ric toate actiunile 1or 110. lvtirturiscsc, adaug5 Condillac, ci ,,cu
toat5 atentia cll care I-am citit pe acest scriitor, cugetarea st
rni-a scipat. Vie{ c5 el deosebe$te senzafii corpotaie gi senzagii
spirituale ; cE pe unele gi pe celelalte le acordi omului gi cd
,ie mXrgine;te pe animale la cele rlirrtii. Dar degeaba reflectez
107 Condillac, Traitd des animaux, Partca I, cap. I, inceput
p. 34O.
I')s rbidcm, p. 311.
tn') lbidcm. passim.
l|o lbidem, Partea I, cap. II, p. 341..

Condillac - Tratatul despre senzatii

Condillac - Tratatul despre senzatii

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Condillac - Tratatul despre senzatii

Similar to Condillac - Tratatul despre senzatii (20)

More from George Cazan

More from George Cazan (20)

Condillac - Tratatul despre senzatii