autoritate monarhica, Carol II, Armand Calinescu, Victor Jinga

1. 1
Reflectarea regimului de autoritate monarhică
în paginile revistei „Ţară nouă” (Cluj, 1939-1940)
Analiza reflectării regimului politic al monarhiei autoritare, într-o publicaţie
contemporană acestuia şi care s-a dovedit obedientă faţă de noile realităţi, ar presupune
fără îndoială mult spirit critic şi o atentă selectare a interpretărilor şi tendinţelor care reies
din articolele publicate. Aceste aserţiuni se impun cu atât mai mult cu cât este vorba în
cazul de faţă de un regim politic care s-a voit autoritar şi apoi chiar totalitar, subliniind
acest fapt în forma sa de organizare şi în actele de guvernare. În acest context, fără
îndoială că majoritatea publicaţiilor care au fost editate în această perioadă nu puteau să
reflecte decât ceea ce era permis de cenzura unui astfel de regim şi să exprime puncte de
vedere care erau dezirabile acestuia.
În linia unor astfel de publicaţii s-a înscris revista „Ţară nouă”, al cărei prim
număr a apărut la Cluj, la 21 mai 19391 şi care a avut o difuzare mai mult locală, la
nivelul Transilvaniei. Această revistă constituie un exemplu al alinierii nu numai a presei
centrale, ci şi a celei locale, la susţinerea noului regim impus de regele Carol al II-lea,
aflat în căutarea unei soluţii la situaţia internă şi externă în care se afla România în acea
perioadă.
Redactorii revistei şi-au propus ca în paginile ei să reflecte atât situaţia generală a
ţării cât şi probleme particulare ale Transilvaniei, fapt care era justificat de apariţia
revistei la Cluj, de subtitlul acesteia: „Îndreptar ardelenesc de gând şi faptă românească”
şi de conţinutul unor articole publicate. Acestea abordau diverse teme, de la sfaturi
practice pentru săteni, problema ţărănească, cooperaţia, problemele muncitorilor, până la
articole cu caracter antirevizionist, privitoare la situaţia maghiarilor din Transilvania etc.
1 „Ţară Nouă. Îndreptar ardelenesc de gând şi faptă românească” (în continuare „Ţară Nouă”), Cluj, I,
1939, nr. 1 (21 mai), p. 1.

2. 2
şi articole cu conţinut cultural (menţiuni critice, prezentări de cărţi, cronici literare,
muzicale, articole de pedagogie, învăţământ, filozofie etc.). Nu au lipsit de asemenea
informaţii legate de politica generală a ţării, articole care luau poziţie contra războiului
sau denunţau pe un ton mai mult sau mai puţin ponderat fascismul şi nazismul. Publicişti
precum M. Biji, V. Iancu, M. Beniuc, Bucur Şchiopu ş. a. au susţinut, prin ideile
exprimate în cuprinsul revistei, neutralitatea ţării şi ideea colaborării cu popoarele
balcanice şi cu celelalte popoare2.
În peisajul publicistic românesc au existat anterior ziare şi reviste cu acelaşi
nume, care au apărut în diverse perioade şi au avut un conţinut divers, unele reflectând
poziţia unor partide politice: „Ţară nouă. Revistă ştiinţifică, politică, economică şi
literară”, Bucuresci, 1885-1887; „Ţară nouă. Revistă lunară”, Bucureşti, 1911-1912;
„Ţară nouă. Ziarul Partidului Ţărănesc”, Bucureşti, 1920-1921; „Ţară nouă. Revistă
culturală, economică, socială”, Bucureşti, 1932-1933; „Ţară nouă. Ziarul Partidului
Naţional Agrar din judeţul Prahova”, Ploieşti, 1933; „Ţară nouă. Revistă culturală,
economică, socială”, Bucureşti, 1932-1934; „Ţară nouă. Organ al Partidului Naţional
Ţărănesc din Mehedinţi”, Turnu Severin, 1934-1937.
Spre deosebire de acestea, titlul revistei clujene reflecta evident la data apariţiei
ideea că noul regim politic instaurat de regele Carol al II-lea prin Constituţia din 27
februarie 1938 a marcat un nou început, o nouă epocă în istoria ţării. Fondatorul revistei a
fost profesorul universitar Victor Jinga3, care apare ca atare pe frontispiciul revistei, până
în anul 1940, în numărul 53 din 19 mai, când începe să figureze în calitate de director.
Revista „Ţară nouă” a fost ultima din seria de patru reviste clujene din perioada 1930-
1940, la apariţia şi editarea cărora a contribuit activ profesorul Victor Jinga: „Tribuna
cooperaţiei ardelene” (1930-1934), „Observatorul social-economic” (1931-1938, care va
fi reeditat în perioada 1943-1947), „Ţara de mâine” (1930-1938)4.
2 Pentru analiza generală a conţinutului articolelor din revistă, vezi Lucian Octavian Bogdan, „Ţară Nouă”
(Cluj, 1939-1940), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989, passim.
3 Pentru detalii privind viaţa şi activitatea economistului profesor Victor Jinga, vezi Mihai D. Drecin,
Lucrări în manuscris ale economistului profesor Victor Jinga, în „Analele Universităţii din Oradea”, seria
Istorie-Arheologie-Filozofie, tom III, 1993, p. 117-120; ***, Din viaţa şi activitatea economistului profesor
Victor Jinga, Ed. Mihai Eminescu, Oradea, 1994, passim; Victor Jinga, Probleme fundamentale ale
Transilvaniei, ed. a II-a, Ed. Muzeului Judeţean de Istorie, Braşov, 1995, p. 703-722.
4 Lucian Octavian Bogdan, op. cit., p. 29.

3. 3
Redactor responsabil al revistei „Ţară nouă” a fost Victor Iancu, estetician, cu
doctoratul obţinut la München. Revista a apărut în regim săptămânal, în fiecare zi de
duminică. Au existat două numere duble, 50-51 şi 65-66. Ultimul număr, 68, a apărut la 1
septembrie 1940, când revista şi-a încetat activitatea, atât datorită evenimentelor legate de
Dictatul de la Viena cât şi a conturării falimentului inevitabil al regimului carlist, pe care
conducerea, redactorii şi colaboratorii revistei l-au justificat şi adesea glorificat în
articolele lor. Fondatorul şi directorul revistei, Victor Jinga, au fost printre cei care au
sprijinit instaurarea regimului carlist. În această perioadă el a deţinut dealtfel şi funcţia de
subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naţionale (1 februarie-23 noiembrie 1939)5 în
guvernele Miron Cristea (10 februarie 1938-6 martie 1939), Armand Călinescu (7 martie
1939-20 septembrie 1939), general Gheorghe Argeşanu (21-27 septembrie 1939) şi
Constantin Argetoianu (28 septembrie-23 noiembrie 1939)6, fiind implicit şi membru
activ în Frontul Renaşterii Naţionale. Pentru meritele sale, suveranul l-a decorat în
noiembrie 1939 cu ordinul „Steaua României” în gradul de comandor7.
Personalitatea şi activitatea regelui
Din paginile revistei reiese în primul rând atenţia acordată personalităţii regelui şi
faptelor sale de guvernare. Practic, după constituţia din 27 februarie 1938, se poate
constata ca regele nu numai domneşte ci şi guvernează. Articolele de acest fel au de
regulă o apariţie de prima pagină, alături de fotografia lui Carol al II-lea. Un astfel de
articol8 se deschide prin sublinierea rolului istoric al regalităţii în România, Carol al II-lea
fiind pus în linia predecesorilor săi: „Regele Carol I a conturat profilul statului modern.
Regele Ferdinand a fost ctitorul României întregite. Majestatea Sa regele Carol II este
făuritorul statului de mâine.” Se subliniază în felul acesta speranţele legate de rolul viitor
al regelui în viaţa statului şi de adeziunea ardelenilor la acest principiu, arătându-se că
„istoria poporului român de aici (din Ardeal-n.n.) a cunoscut toate conflictele, în afară de
cel dintre naţiune şi Coroană”. Aici se face directă trimitere la adeziunea românilor în
perioada modernă faţă de coroana habsburgică, prin exemplele oferite de Horia, care a
5 Victor Jinga, op. cit., p. 710.
6 Marcel Ştirban, Marius Bucur, Ghizela Cosma, Adrian Ivan, Marcela Sălăgean, Virgiliu Ţârău, Istoria
contemporană a României, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2001, p. 194-195.
7 „Ţară Nouă” (Cluj), I, 1939, nr. 30 (10 decembrie), p. 8.
8 Închinare. Regele reformator, în idem, I, 1939, nr. 4 (11 iunie), p. 1. Articolul este semnat „Ţară Nouă”,
deci în numele întregii redacţii.

4. 4
imprimat iobagilor o puternică conştiinţă monarhică „declanşând o insurecţie populară cu
talismanul împăratului”. La 1848, Simion Bărnuţiu, episcopii Şaguna şi Lemeny „au
început faza strălucită a ideii naţionale întemeiaţi tot pe devotamentul şi supunerea faţă
de Tron.” Chiar şi generaţia Unirii, care a militat pentru descătuşarea naţională a
ierarhizat Coroana la „aceeaşi misiune înaltă, de factor decisiv.” În perioadele
revoluţionare, care contestau sistemul feudal, monarhului i s-au atribuit de regulă vederi
mult mai largi decât societăţii, el rămânând primul cârmuitor peste stat şi societate.
Doctrinarii politici ardeleni, de la Blaj sau Sibiu, nu s-au sfiit dealtfel să idealizeze
această suveranitate.
Enunţarea unor astfel de consideraţii la adresa monarhiei habsburgice şi austro-
ungare, care puteau deştepta protestul unor istorici „naţionalişti” ai vremii, era menită să
justifice prezentul, prin sublinierea rolului reformator al regelui Carol al II-lea. Această
acţiune este reflectată mai ales în mediul rural, prin conversiunea datoriilor ţărăneşti şi
„lichidarea primitivismului rural”, concepţia depăşind prin amploarea ei reformistă toate
programele elaborate de pătura conducătoare. Tot iniţiativei regale i se acordă meritul
înfiinţării Serviciului social şi „preocuparea agriculturii intensive”. Şi ca o încununare a
acestor realizări concrete se situează „echilibrul sufletesc, realizat într-o vreme plină de
încruntări”, care completează armonios aceste reforme.
Este subliniată totodată direcţia regimului în ideea constituirii statului corporatist,
antiteză a statului liberal de dinainte: „Securitatea unei ţări şi a unui neam preţuiesc mai
mult decât insul, iar această securitate nu se poate dobândi decât prin ordine şi disciplină.
Suveranul ne-a îndrumat pe linia unităţii şi cât de verificat este în chibzuinţa Sa, de fapte
şi evenimente, mărturie stau însăşi zilele pe care le trăim.” Articolul se încheie, cum era
de aşteptat, cu un elogiu adresat persoanei regelui, care este calificat „reformatorul
epocii” în care se întrevedea „năzuinţa de fiecare zi de a ridica pe cele mai înalte culmi
progresul României moderne.” Sintagma „ pe înalte culmi” va fi prezentă, după cum se
ştie, şi în alte enunţuri ulterioare de adulare a regimurilor dictatoriale ale României
contemporane.
Declanşarea celui de-al doilea război mondial la 1 septembrie 1939 va fi un
semnal de avertisment pentru regimul autoritar al regelui. Acest avertisment era legat mai
ales de starea armatei. Ca urmare, prima zi a Crăciunului anului 1939 a fost petrecută de

5. 5
regele Carol al II-lea şi de Marele Voevod Mihai în mijlocul ostaşilor concentraţi la
frontiera de vest, în garnizoanele Oradea şi Cluj. În articolul publicat în revista „Ţară
nouă”9 este subliniată însufleţirea cu care a fost primită această vizită, atât de militari cât
şi de cetăţeni, care şi-au adus cu acest prilej „omagiul şi expresia devotamentului lor
neţărmurit pentru Tron şi Ţară, subliniind şi reprezentanţii minorităţilor etnice deplinul
lor ataşament faţă de coroană şi loialitatea lor sinceră faţă de Patrie.” Atenţia acordată în
această perioadă de rege armatei şi înzestrării ei, neglijată multă vreme, este
binecunoscută. Prezentarea făcută însă are un ton festivist, arătându-se că prin gestul
regelui şi modul cum a fost primit „unitatea indisolubilă dintre oştire şi supremul ei
comandant primeşte o nouă confirmare eclatantă.” În discursurile pe care le-a ţinut,
regele a subliniat în mijlocul ostaşilor voinţa de pace a ţării, întrucât scopul oştirii române
„nu este de a râvni la ceea ce nu este al nostru, ci este ca, într-un gând de pace, să
păzească hotărâtă ceea ce este românesc.” Aceleaşi idei le-a exprimat şi primul ministru
Gheorghe Tătărescu în vizita sa la Cetatea Albă, la graniţa de răsărit a ţării: „Pace şi
înţelegere cu toate popoarele, pace şi înţelegere mai ales cu vecinii noştri”. Erau desigur
sintagme şi dorinţe care nu le-au fost îngăduite românilor nici de vecinii din est, nici de
cei din vest.
Prima parte a anului 1940, cu evoluţia generală a războiului pe plan european şi
cu toate loviturile pe care le-a primit politica de alianţe tradiţionale ale României, a adus
în revista de care ne ocupăm o prezentare mai insistentă a actelor publice ale regelui.
Profesorul Victor Jinga, la sărbătorirea unui an de apariţie a revistei, după ce subliniază
că „Ţară Nouă nu este numai un nume de publicaţiune ci o stare de conştiinţă şi un mod
de înţelegere pe care generaţia tânără a Ardealului le au pentru viaţa Ţării în general şi
pentru aceia a provinciei noastre în special”, foloseşte prilejul pentru a aduce elogiul
redacţiei la adresa regelui: „La Ţară Nouă M. Sa Regele este iubit şi preţuit pentru marile
sale însuşiri, neînduplecatul său patriotism, pentru simţirea, gândirea şi fapta Sa cari curg
pe acelaşi val cu al tineretului acestei ţări”10 Personalitatea sa este prezentată apoi ca
aceea a unui educator11, care are în vedere în primul rând tineretul. Era firesc ca în
condiţiile vremii regele să caute să îşi ralieze tineretul în jurul său, şi pentru aceasta s-a
9 Idem, II, 1940, nr. 33 (1 ianuarie), p. 8.
10 Idem, II, 1940, nr. 54 (26 mai), p. 8.
11 Idem, II, 1940, nr. 56 (9 iunie), p. 1.

6. 6
folosit de Străjerie, premilitărie şi cultură care erau „instrumente în mâinile unui mare
educator”, presa având şi ea rolul ei bine stabilit în acreditarea acestei idei.
S-a insistat adesea în paginile revistei pe rolul de echilibru pe care îl avea
regalitatea în societatea românească, şi se afirma explicit că „Regele domneşte, Regele
guvernează, Regele conduce şi numai interesele naţionale hotărăsc, de la caz la caz, dacă
Suveranul să dea sau nu funcţiunilor sale un caracter sau altul”. Redactorii revistei se
străduiau să demonstreze „multilateralitatea culturii şi preocupărilor Regelui”12 şi faptul
că el nu s-a ţinut departe „de nici un sector de viaţă şi afirmare naţională”. Osanalele
ridicate lui Carol al II-lea ating uneori cote sporite: „El este pretutindeni, sugerează,
iniţiază, susţine şi supraveghează enorm de multe activităţi cari toate la un loc sporesc
puterile, prestigiul şi dinamismul Ţării. Regele nostru este deosebit de muncitor,
scăpărător de inteligent şi cu mare cultură…” Peste toţi conducătorii ţării „Regele
străluceşte prin toate însuşirile cu cari l-a dăruit Dumnezeu pentru binele şi fericirea
României”. Se subliniază rolul regelui în întărirea armatei, şi într-un acces de sinceritate,
se arată că aceasta s-a făcut mai ales în „ultimii 3-4 ani.” În acest context, sunt subliniate
calităţile de militar ale suveranului, „cât de folositoare pentru o Ţară este împrejurarea ca
primul ei cetăţean să cunoască temeinic problemele militare”. Şi articolul se încheie cu
omagiul tineretului ardelean, subliniind solidaritatea sa, alături de cea a întregii ţări, „cu
vrednicul ei conducător.”
Un ultim articol destinat glorificării personalităţii şi faptelor de stat a lui Carol al
II-lea a apărut la 23 iunie 194013, cu doar trei zile înaintea ultimatumului sovietic care a
dus la cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică. Autorul îşi deschide articolul
comparând „veacul lui Carol al II-lea” cu cel al unor personalităţi precum Augustus,
Leon al X-lea sau Ludovic al XIV-lea. Articolul evocă de fapt prezenţa suveranului în
mijlocul scriitorilor, la Sărbătoarea cărţii şi remarcă activitatea prestigioasă a Fundaţiei
pentru literatură şi artă „Regele Carol II”. Ca o realizare menită să ofere oamenilor de
cultură un nou statut social, este amintită constituirea Casei de Pensii a scriitorilor şi
artiştilor, articolul încheindu-se profetic: „Şi secolul lui Carol al II-lea e de abia în aurora
întâiului lui deceniu.”
12 În seria articolelor din „Ţară Nouă” care subliniază preocupările culturale ale regelui şi rolul său de
mecena se înscrie editorialul Voevodul culturii, în idem, I, 1939, nr. 4 (11 iunie), p. 1.
13 Veacul lui Carol al II-lea, în idem, II, 1940, nr. 58 (23 iunie), p. 7. Articolul este semnat Perpessicius.

7. 7
Peste trei zile însă, regimul autoritar al regelui a făcut un pas spre prăbuşirea sa,
prin cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică. Remarcăm că după acest eveniment nu
mai întâlnim în paginile revistei articole omagiale la adresa regelui şi a regimului său,
până la încetarea apariţiei ei, ceea ce este firesc. Noua situaţie dovedea că regele şi
guvernul său nu s-au putut ridica la înălţimea faptelor care se aşteptau de la ei, deşi este
limpede astăzi că pierderile teritoriale din vara anului 1940 nu se datorează suveranului.
El a înţeles că într-un moment decisiv nu va putea face lucruri prea mari. La începutul
lunii iunie 1940, potrivit unei informaţii din revistă, chiar a adresat consilierului regal
Gheorghe Tătărescu, preşedinte al Consiliului de Miniştri, o scrisoare prin care,
impresionat probabil de evoluţiile nefavorabile de pe frontul de vest şi de situaţia tot mai
precară a României, a cerut să nu i se organizeze nici o sărbătorire deosebită cu prilejul
împlinirii a zece ani de domnie. Profesorul Victor Jinga i-a adresat la rândul lui o
telegramă omagială: „Casa Majestăţii Sale Regelui, Bucureşti. Tineretul ardelean grupat
în jurul săptămânalului „Ţară nouă”, cu prilejul sărbătoririi unui an de apariţie, exprimă
Majestăţii Voastre cele mai vii sentimente de afecţiune, solidaritate şi supunere. Stăm zid
în jurul marelui nostru Rege pentru a înfrunta hotărât şi victorios orice încercări s-ar abate
asupra scumpei noastre Românii. Să trăiţi Maiestate. Directorul „Ţării Noi”,prof. Victor
Jinga”. La această telegramă, Carol al II-lea a răspuns protocolar: „Profesor Victor Jinga,
Cluj. Palatul Regal. Vă mulţumesc pentru frumoasele sentimente ale acelora din prejurul
revistei „Ţara Nouă”. Sănătate, Carol R.”14
Aşa cum rezultă din memoriile sale şi chiar din jurământul depus, este evident
astăzi că nu putem afirma faptul că în vara anului 1940 regele ar fi dorit dezmembrarea
fruntariilor ţării. Din însemnările sale rezultă că regele a fost iniţial pentru rezistenţă,
chiar dacă înţelegea bine că aceasta nu avea vreo perspectivă şi se vedea copleşit de
„avizul marei majorităţi a acelora cărora le-am cerut sfatul”15 şi care îl îndemnau la
cedare. Regimul său a fost depăşit de fapt de situaţia internaţională, de victoriile
Germaniei naziste pe frontul de Vest şi de afirmarea explicită a revendicărilor teritoriale
ale Uniunii Sovietice, Ungariei şi Bulgariei.
14 Idem, II, 1940, nr. 55 (2 iunie), p. 8.
15 Apud Dinu C. Giurescu, România în al doilea război mondial, Ed. All, Bucureşti, 1999, p. 26.

8. 8
Opinia publică nu a putut percepe însă la data respectivă suficient de limpede
aceste distincţii. Pentru ea, vinovat era Carol al II-lea, care afirmase nu o dată că
fruntariile ţării sunt sigure16 şi pe care presa îl prezentase ca pe un salvator. Tot acest
efort de exaltare a personalităţii regelui şi mai ales a calităţilor sale de strateg şi militar, s-
au întors de fapt împotriva lui când fruntariile României Mari s-au prăbușit.
Constituţia din 27 februarie 1938
Cu aceeaşi uşurinţă ca şi rolul conducător al regelui în stat, a fost justificată
Constituţia de la 27 februarie 1938, care a introdus regimul de autoritate monarhică în
viaţa politică a ţării şi care a inaugurat de fapt perioada regimurilor dictatoriale în istoria
României17. La doi ani de la promulgarea acestui act, revista „Ţară Nouă” prezintă
raţiunile acestuia18 care oferă „o unitate de măsură justă a intenţiei regale de consolidare a
statului nostru, care în mijlocul prăbuşirilor dimprejur a rămas mai puternic şi mai unitar
ca oricând, un pilon al statorniciei europene.” Se arată şi credem că în mare parte pe bună
dreptate, că cei douăzeci de ani care au trecut de la Marea Unire „s-au scurs în lupte
parlamentare sterile, într-un spirit constituţional rău înţeles… Vrăjmăşia s-a ridicat până
la crimă şi patriotismul a coborât până la şarlatanie.” Este făcută o interesantă comparaţie
între ziua de 11 februarie 1938, când Carol al II-lea „a reuşit să înlăture politicianismul
vechilor moravuri” şi ziua de 11 februarie 1866, când Alexandru Ioan Cuza a fost
răsturnat de acestea. Noua constituţie a marcat o „sporire a iniţiativei şi puterii regale” a
„celui mai înzestrat şi mai capabil rege”19. Din rândurile dedicate Constituţiei din 1938
transpare voalat şi raţiunea noului regim, care a avut un puternic caracter antilegionar,
deşi nu se pomeneşte explicit acest fapt: „În locul dezmăţului care angaja tineretul în
patima luptelor politice din cea mai fragedă vârstă, sustrăgându-l educaţiei familiei şi
culturii dascălilor pentru jurăminte de credinţă care se soldau cu crime nelegiuite” se
16 Regele Carol al II-lea la Chişinău, la 6 ianuarie 1940: „Am încins ţara cu un stăvilar de foc şi de beton
peste care nimeni nu va putea trece” (apud Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 22.)
17 Pentru analiza conţinutului Constituţiei de la 27 februarie 1938 vezi, Eleodor Focşeneanu, Istoria
constituţională a României (1859-1991), Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 70-75; o bună analiză
comparativă între Constituţia democratică din 1923 şi cea a monarhiei autoritare din 1938 la Angela
Banciu, Rolul Constituţiei din 1923 în consolidarea unităţii naţionale. Evoluţia problemei constituţionale
în România interbelică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 175-203.
18 Constituţia Regele Carol II, în „Ţară Nouă” (Cluj), II, 1940, nr. 41 (25 februarie), p. 1,8. Articolul este
semnat în numele întregii redacţii, „Ţară Nouă”.
19 Ibidem, p. 1. Exagerare evidentă, cel puţin pentru faptul că se omite ce a însemnat în istoria României
domnia lui Carol I.

9. 9
dădea în noul context dreptul de exprimare doar tinerilor de la vârsta de 30 de ani în sus.
Speranţa autorilor acestor rânduri era că sub semnul noii constituţii „se deschide o epocă
de prosperitate plină de făgăduieli.”20
Activitatea de guvernare în perioada monarhiei autoritare
Din punct de vedere al numărului articolelor din revistă, un număr mult mai mare
a fost dedicat diverselor guverne aflate la cârma ţării în această perioadă şi îndeosebi
guvernului Armand Călinescu. După moartea primului ministru, patriarhul Miron Cristea,
la 6 martie 1939, conducerea guvernului a fost preluată de Armand Călinescu, fost
ministru de Interne (pentru a contracara dreapta şi mai ales pe legionari21), vicepreşedinte
al guvernului (de la 1 februarie 1939) şi prieten apropiat al regelui. De remarcat este
faptul că în perioada 10 februarie 1938-4 septembrie 1940 s-au perindat la cârma ţării 9
guverne, ceea ce a generat instabilitate şi incoerenţă în guvernare22. Membrii acestor
guverne au fost nominalizaţi din rândul elitei politice a vechilor partide, mai ales din
eşalonul doi, din rândul oamenilor de cultură şi al spiritualităţii ortodoxe. Nu au fost
oameni lipsiţi de valoare dar erau mult mai supuşi decât vechea elită politică la vârf, gata
a lăsa mult mai uşor iniţiativa guvernării regelui. Nici acesta nu a avut însă calităţi reale
de autentic dictator şi nu s-a putut impune ca atare23. Din acest punct de vedere, Armand
Călinescu s-a impus mai degrabă prin măsurile ferme pe care le-a luat, mai ales împotriva
Gărzii de Fier, răspunzând fără îndoială aşteptărilor pe care le avea regele faţă de el.
În revista „Ţară Nouă” se subliniază preocupările guvernului Armand Călinescu
de a menţine contactul cu populaţia, prin constituirea Frontului Renaşterii Naţionale, a
parlamentului şi a inspecţiilor de informare ale miniştrilor la faţa locului. În acest sens
este adus exemplul oferit de profesorul Victor Jinga, subsecretar de Stat la Ministerul
Economiei Naţionale care „şi-a întocmit un bogat program, cutreerând ţara în lung şi în
lat, pentru a putea astfel satisface mai bine obligaţiile pe care şi le-a asumat, informând
prin interesante şi documentate conferinţe opinia publică asupra directivelor oficiale ale
20 Ibidem, p. 8.
21 Cf. Keith Hitchins, România (1866-1947), Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 447.
22 Ioan Scurtu, Contribuţii privind viaţa politică din România, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1988, p. 453.
23 Marcel Ştirban, Marius Bucur, Ghizela Cosma, Adrian Ivan, Marcela Sălăgean, Virgiliu Ţârău, op. cit.,
p. 198.

10. 10
economiei noastre naţionale.”24 Se sublinia în felul acesta contactul pe care îl avea
redacţia revistei, prin Victor Jinga, cu guvernul şi implicit adeziunea acesteia la regimul
existent. În acest context, sunt prezentate adesea punctele de vedere ale lui Armand
Călinescu, exprimate în discursurile sau lucrările sale. Acesta remarcă la un moment dat
adeziunea intelectualilor la regimul autoritar, ceea ce nu s-a petrecut şi nu se întâmpla în
Germania nazistă, Italia lui Mussolini sau în Spania generalisimului Franco. În felul
acesta se enunţă ideea că regimul regelui are un caracter „cu totul particular, legat strict
de realităţile noastre, al noului curs din România. Etichetarea acestui regim în
conformitate cu reţetele din străinătate constituie o eroare profundă.” Armand Călinescu
sublinia astfel că libertatea spiritului nu este îngrădită, „decât că pentru a se introduce
onestitatea în viaţa publică românească era neapărată nevoie de redresarea moravurilor,
operaţie care nu se poate înfăptui decât într-un regim autoritar.” Şi faptul era confirmat de
susţinerea regimului de exponenţi ai culturii noastre, precum Mihail Sadoveanu, C.
Rădulescu-Motru şi Mihail Ralea25. Ar merita să amintim că aceste personalităţi vor
manifesta ulterior o adeziune la fel de mare şi vor gira cu numele lor pentru noul regim
comunist adus în România de tancurile sovietice la sfârşitul celui de-al doilea război
mondial.
Aceeaşi idee, că noul regim, deşi autoritar, îngăduie libertatea spiritului, este
prezentă şi într-un alt articol26. Măsurile guvernului Armand Călinescu „oricât de
energice ar fi ele, reiese limpede că politica dsale nu urmăreşte o robire a spiritului. Prin
aceasta se deosebeşte în mod esenţial era autoritară a politicei româneşti de regimurile
totalitare din Apus. Nu libertatea spiritului este azi zăgăzuită, ci s-au introdus numai
anumite restricţiuni necesare, cel puţin temporal necesare, în exerciţiul libertăţii
individuale, pentru a reprima un desmăţ care primejduia libertatea spiritului”. Este făcut
un adevărat elogiu la adresa personalităţii primului ministru, se vorbeşte de inteligenţa şi
talentul său, de faptul că „personalitatea sa se împleteşte în chip tainic cu destinele
poporului”, de a sa „splendidă luciditate a spiritului care aparţine moştenirii romane a
rassei noastre.” Şi fără a se face vreun bilanţ cantitativ, se afirmă că „nu ştim dacă de la
24 Contactul guvernanţilor cu populaţia, în „Ţară Nouă” (Cluj), I, 1939, nr. 2 (28 mai), p. 8.
25 Ataşamentul intelectualilor, în ibidem.
26 Un om cu conştiinţa răspunderii istorice: d. Armand Călinescu, în „Ţară Nouă” (Cluj), I, 1939, nr. 8 (9
iulie), p. 1. Este un editorial semnat în numele întregii redacţii.

11. 11
întemeierea sa statul român a cunoscut un singur prim ministru, un singur bărbat de stat
care în câteva luni să fi înfăptuit o operă atât de bogată şi comportând răspunderi cu atâta
povară ca d. Armand Călinescu.” Probabil că noile exerciţii în privinţa cultului
personalităţii ale redactorilor revistei i-au făcut să îşi dea seama cât de mult au plusat,
pentru că la un moment dat apare justificarea: „Noi, cei grupaţi în jurul revistei „Ţară
Nouă”, nu cultivăm formele puţin elegante ale adulaţiei, nu numai dintr-un sentiment de
delicateţe morală ci şi din motive care purced din orientarea noastră intelectuală.” O altă
justificare abilă a noii orientări care domina în publicistica românească a vremii este
sublinierea faptului că majoritatea celor grupaţi în jurul revistei „au luptat în trecut în
rândul organizaţiilor democratice”, punându-şi de data aceasta întrebarea dacă un guvern
democratic ar fi putut aduce coeziunea naţională. Răspunsul este dat tot de ei,
recunoscând „cu sinceritate că într-o asemenea ipoteză, pentru care de fapt luptam noi pe
atunci, cele mai frumoase deziderate ale noastre ar fi fost, într-un timp foarte scurt, pentru
totdeauna zădărnicite.”
În 1939, Armand Călinescu a publicat un volum intitulat Noul regim, care
cuprindea 17 din cuvântările sale şi în care explica aspectele teoretice ale noii structuri a
statului român. Fragmentul redat în revista „Ţară Nouă” evidenţiază atitudinea net
antilegionară a primului ministru27.
Printre problemele economice ale guvernului s-a aflat îndeosebi reprimarea
speculei, care a fost în creştere în toamna anului 1939, după declanşarea celui de-al doilea
război mondial, deşi în revista „Ţară Nouă” se arăta că aceasta se petrecea „în cea mai
deplină stare de pace şi în toiul unei producţii dintre cele mai abundente” şi prin urmare
nu se justifica. Problema a rămas o preocupare şi a guvernelor ulterioare28.
În planul politicii externe, principala chestiune era aceea a apropierii pericolului
revizionist de hotarele României. După declanşarea celui de-al doilea război mondial, la 6
septembrie 1939, orele 16, Consiliul de Coroană a aprobat „în unanimitate… acţiunea
diplomatică şi măsurile militare pentru apărarea fruntariilor” fiind decisă de asemenea
„observarea strictă a regulilor neutralităţii stabilite prin convenţiunile internaţionale faţă
de beligeranţii din actualul conflict”. Pericolul revizionist a determinat o luare de poziţie
27 „Noul regim” de Armand Călinescu, în idem, I, 1939, nr. 18 (17 septembrie), p. 8.
28 Specula, în idem, I, 1939, nr. 18 (17 septembrie), p. 8; Reprimarea speculei, în idem, I, 1939, nr. 20 (1
octombrie), p. 8.

12. 12
fermă din partea lui Armand Călinescu, care a declarat: „Pentru integritatea teritoriului ei,
România se va bate împotriva oricui, cu toate puterile ei şi fără să stea să cântărească
rezultatul luptei.”29 În acelaşi spirit şi cu privire specială la situaţia Transilvaniei, o serie
de membrii ai redacţiei publică articole de acest fel30 precum şi articole prin care
îndeamnă la realizarea de subscripţii în beneficiul armatei31.
Asasinarea primului ministru Armand Călinescu de către un grup de legionari, la
20 septembrie 1939, a şocat pe mulţi din cei care publicau în paginile revistei. După cum
se ştie, asasinii s-au predat imediat, subliniind astfel că fapta lor a fost un act de
răzbunare pentru uciderea în noiembrie 1939 a unor fruntaşi legionari, inclusiv Corneliu
Zelea Codreanu. Nu era un secret că la mijloc se afla ordinul regelui şi a lui Armand
Călinescu, cu rol deosebit în acţiunea purtată pentru lichidarea Gărzii de Fier. Asasinii
primului ministru sunt lichidaţi şi ei pe loc, fără judecată, gest care, venit din partea
autorităţilor de stat în această manieră, nu mai are justificare. La aceasta s-a adăugat,
după cum se ştie, lichidarea în noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939, tot fără judecată, a
251 de fruntaşi legionari deţinuţi în lagărele de la Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Vaslui,
Braşov, precum şi câte trei legionari marcanţi din fiecare judeţ32.
29 Afirmaţia este publicată pe prima pagină, sub titlul scris cu roşu Împotriva revizionismului!, în idem, I,
1939, nr. 12 (6 august), p. 1.
30 Victor Iancu, Ardealul şi intelectualitatea, în idem, I, 1939, nr. 8 (9 iulie), p. 1; Pavel Danca, Editorial.
Realizările de la graniţa de Vest, în idem, I, 1939, nr. 18 (17 septembrie), p. 1; Legile solidarităţii naţionale
idem, II, 1940, nr. 57 (16 iunie), p. 8 (articol semnat X.X., de fapt de Victor Jinga, aşa cum precizează
acesta ulterior într-un număr al revistei). Articolele de până la această dată au un caracter general
antirevizionist. După cedarea Basarabiei, conţinutul articolelor continuă să justifice drepturile României
asupra acestei provincii: Noi şi basarabenii, în idem, II, 1940, nr. 60 (7 iulie), p. 8; „Ţară Nouă” pentru
refugiaţii basarabeni şi bucovineni, în ibidem; Unirea Basarabiei cu Patria-Mumă, în ibidem; Ce a
însemnat Basarabia pentru cultura românească, în ibidem; Cum am pierdut Basarabia, în „Ţară Nouă”, II,
1940, nr. 65-66 (18 august), p. 6. Încă de la începutul lunii august 1940, poziţia se focalizează pe afirmarea
legitimităţii administraţiei româneşti în Transilvania, precum în articolul O ţară nu se dă; ea poate fi numai
luată, în idem, II, 1940, nr. 64 (4 august), p. 1; „Nici o politică românească nu poate să ducă la cedarea de
pământ românesc”. Marea adunare de la Satumare. Conferinţa dlui Prof. Victor Jinga , în idem, II, 1940,
nr. 64 (4 august), p. 5; Victor Iancu, Editorial. Naţionalismul şi intransigenţa, în idem, II, 1940, nr. 65-66,
p. 1; Victor Jinga, Noi şi poporul maghiar din Ardeal, în idem, II, 1940, nr. 68 (1 septembrie), p. 1.
31 Idem, I, 1939, nr. 32 (25 decembrie), p. 12: „Contribuiţi la înzestrarea armatei prin cumpărare de bonuri!
Îndepliniţi deopotrivă un gând patriotic şi unul de economie personală! Siguranţa hotarelor-e siguranţa
voastră!”; idem, II, 1940, nr. 45 (24 martie), p. 8: „Subscriind bonuri de înzestrare a armatei, subscriem
pentru ţară şi pentru fiecare dintre noi. Fără linişte la hotare nu putem avea liniştea avutului şi a muncii
noastre. Să dăm cât mai mult oştirei, căci pentru noi dăm”.
32 Eugen Weber, Dreapta românească, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 105-107.

13. 13
Revista „Ţară Nouă” a publicat prima ştire despre asasinarea lui Armand
Călinescu la 24 septembrie 193933. Se sublinia că era al doilea prim ministru al ţării care
murea în acest fel, că acţiunea era fapta grupării „lui Zilinski-Codreanu” (deşi acesta era
mort la această dată) şi că „este lovitura laşă, dată pe la spate, lovitura pe care zece brute
înarmate o îndreaptă împotriva unui om singur, cu mâinile goale.” Crima este calificată
nu ca una îndreptată asupra unui om, ci asupra ţării întregi. Se scria că acest omor poartă
în sine „semnele nedesminţite ale mizeriei morale în care s-au scăldat dintotdeauna
siniştrii mandarini ai „naţionalismului” integral şi asasin.” Fapta era cu atât mai
abominabilă cu cât în vreme ce statele vecine îşi pierdeau una după alta independenţa,
România putea „sta liniştită şi sigură în hotarele ei, care sânt ale începuturilor dintâi şi
care trebuie să rămână în vecii vecilor, şi ale sfârşitului” şi la această situaţie o contribuţie
decisivă a avut Armand Călinescu. Autorul acestor rânduri, romancierul Miron Radu
Paraschivescu, a fost dramatic contrazis ulterior de evoluţia evenimentelor. Garda de Fier
era calificată ca fiind un „corp străin în sensul cel mai grav: al neidentificării de
conştiinţă, de voinţă şi simţire în unison cu Naţia.” Totuşi, pentru a menaja posibile
susceptibilităţi ale Germaniei şi Italiei, cu care, amintim, statul român începuse el însuşi o
politică de compromis, prin oferirea în primul rând de avantaje economice, se precizează:
„Asasinarea lui Armand Călinescu n-a fost - o ştim - un act pornit din afară; dar dacă
glonţul care l-a răpus n-a pornit din mână streină, dacă răsbunarea mârşavă care l-a
sacrificat nu este rodul nici unei sugestii din afara hotarelor ţării româneşti, apoi gândul şi
inima care au conceput această crimă sunt cu desăvârşire streine de sufletul Naţiei.” Se
încearcă totodată o disociere a majorităţii tineretului românesc, căruia Armand Călinescu
i-a lăsat un testament: „acela al conştiinţei istorice şi al răspunderilor faţă de viaţa
naţională…Ceea ce scriem aici am vroi să fie un legământ. Legământul tineretului
românesc care - trăind cu înţelegerea şi răspunderea momentului istoric – va să-şi
împletească fapta cu năzuinţele dintotdeauna ale poporului său către libertate, unitate şi
progres.”
33 Miron R. Paraschivescu, La postul de veghe al naţiunii. Armand Călinescu a fost răpus mişeleşte. La
căpătâiul lui Armand Călinescu. Un legământ, în „Ţară Nouă” (Cluj), I, 1939, nr. 19 (24 septembrie), p. 1.

14. 14
Pe aceeaşi pagină cu articolul mai sus amintit, redacţia revistei publică un
editorial34, care incriminează de asemenea pe asasinii lui Armand Călinescu, care l-au
ucis „când Ţara avea mai mare nevoie de el.” Sunt relevate calităţile deosebite de om de
stat ale fostului prim ministru, care a reuşit să asigure ţării „neutralitatea salvatoare”.
Redacţia revistei îşi exprima în final „încă o data credinţa sa nestrămutată în viitorul
acestui neam, socotind demenţa incalificabilă a acestor descreeraţi ca o faptă ruşinoasă şi
neromânească.”
Într-un alt număr al revistei, profesorul Victor Jinga semnează şi el un editorial
închinat lui Armand Călinescu35. Este acuzată din nou „nemernicia dementă a unor
criminali peste marginile timpului şi ale spaţiului.” Jinga îl portretizează pe fostul prim
ministru, care „era bun cu cei nevoiaşi, duios cu prietenii, suflet cald irosit în înfăptuiri
mari şi mărunte pe seama celor mulţi; era loial şi profund onest.” Victor Jinga nu îl uită
nici pe rege, realizările din ultimii ani şi echilibrul politicii externe româneşti purtând
pecetea „marei personalităţi a Regelui Ţării şi aceia a vrednicului între vrednici Armand
Călinescu.” Redacţia revistei a transmis şi condoleanţe la înmormântarea lui Armand
Călinescu, primind mulţumirile regelui printr-o telegramă36.
În lunile următoare au fost dedicate şi alte articole personalităţii lui Armand
Călinescu, în care era prezentat ca „un prieten al muncitorimii”37; ca un om meticulos,
ordonat, o minte raţională, un spirit prompt, înţelegător şi generos, care a dorit prin
testament38 să fie dus până la mormânt într-un car cu verdeaţă, căci, după vorba
gazetarului, „verdele este culoarea tuturor oamenilor de rasă”39. A fost preocupat de
înarmarea ţării şi de îmbunătăţirea situaţiei oştirii40 şi a protejat prin politica lui
minorităţile naţionale41. Redacţia revistei a propus municipalităţii din Cluj printr-un
articol să dea unei străzi numele lui Armand Călinescu, arătându-se că: „Orice va aduce
34 Ibidem.
35 Victor Jinga, Hotar de viaţă mare, în „Ţară Nouă” (Cluj), I, 1939, nr. 20 (1 octombrie), p. 1.
36 Idem, I, 1939, nr. 21 (8 octombrie), p. 8. Telegrama a fost expediată prin directorul Secretariatului
Particular al Regelui, Eugen Buchman.
37 Un prieten al muncitorimii: Armand Călinescu, în idem, I, 1939, nr. 20 (1 octombrie), p. 6.
38 Testamentul unui mare român, în ibidem, p. 8.
39 Miron Miclea, Armand Călinescu la masa de lucru, în ibidem.
40 Armand Călinescu, un ostaş de elită, în ibidem.
41 Afirmarea solidarităţii naţionale, în ibidem.

15. 15
ziua de mâine, pentru toţi oamenii de bună credinţă trebuie să fie limpede că liniştea în
ţară şi unitatea naţiunii noastre au fost redate de energia lui Armand Călinescu.”42
Un ultim editorial închinat fostului prim ministru a apărut la 24 martie 1940, în
care se relevă din nou modul în care a reuşit să restabilească ordinea în ţară, chiar cu
severitate unde era cazul, care nu i-a întunecat însă „bunătatea inimii”. Principalele sale
reforme, se arată, au fost cea administrativă şi întemeierea Frontului Renaşterii Naţionale.
„Tăria lăuntrică a României noui şi respectul ei în afară e moştenirea lui Armand
Călinescu”, se scria în numele întregii redacţii, într-un moment şi la o dată când evident
încă nu se prelimina cu claritate drama Românei Mari. Armand Călinescu a murit „sărac
şi grevat de ipoteci” recomandând fiului său, Barbu, să fie cinstit şi demn43.
Din paginile revistei se poate constata că guvernul şi personalitatea lui Armand
Călinescu s-au bucurat de cea mai intensă mediere. De fapt, premierii din această
perioadă fiind nu numai apropiaţi regelui, ci şi gata a servi politicii dorită de el,44 erau
susceptibili să se bucure şi ei de elogii, mai mult sau mai puţin meritate. Doar unii dintre
ei şi-au găsit reflectarea în paginile revistei, dar fără ca aceasta să fie la amploarea pe care
a avut-o Armand Călinescu. Astfel, Constantin Argetoianu (28 septembrie-23 noiembrie
1939) este calificat drept un „boer al culturii şi un om de stat de cea mai pură
autenticitate”, care a avut întotdeauna o concepţie politică proprie, întemeiată pe
realităţile româneşti. Începea să se contureze şi o exaltare a personalităţii lui Argetoianu,
văzut ca „un legislator al raţiunii şi un atenian al sclipirilor de inteligenţă de factura şi
amploarea lui Titu Maiorescu.” Ca justificare, sunt enumerate cele trei diplome pe care le
deţinea Argetoianu, în drept, filozofie şi medicină, obţinute la Paris. Lăsând la o parte
pragmatismul politic cunoscut şi în epocă a lui Constantin Argetoianu, se subliniază doar
că acesta „îşi întemeiază iniţiativele pe sesizarea promptă a realităţilor.”45
Ulterior, despre premierul Gheorghe Tătărescu este prezentată o notă aparte,
informându-se că a prezidat la Chişinău, la 3 februarie 1940, o adunare gospodărească
hotărâtă de guvern. O astfel de adunare prezidase dealtfel Tătărescu şi la Cluj, înainte cu
o săptămână. Era o perioadă tulbure, în care demnitarii ţării au înţeles că trebuie să se
42 O stradă Armand Călinescu la Cluj, în „Ţară Nouă” (Cluj), II, 1940, nr. 39 (4 februarie), p. 8.
43 Editorial. În memoria lui Armand Călinescu, în idem, II, 1940, nr. 45 (24 martie), p. 1.
44 Cf. Marcel Ştirban, Marius Bucur, Ghizela Cosma, Adrian Ivan, Marcela Sălăgean, Virgiliu Ţârău, op.
cit, p. 202.
45 Un boer al culturii, în „Ţară Nouă” (Cluj), I, 1939, nr. 21 (8 octombrie), p. 8.

16. 16
aplece mai mult asupra nevoilor populaţiei din diversele provincii, chiar prin prezenţa în
mijlocul acesteia. Revista dădea asigurări că: „D. preşedinte al Consiliului de Miniştri a
chibzuit bine şi foloasele pentru populaţie vor fi pretutindeni resimţite” însă se recunoaşte
cât de grele erau problemele din Basarabia, datorită „aşezării sale geografice” şi „a
situaţiei generale mai precare a populaţiei, vitregită aci mai mult poate decât în orice altă
regiune a ţării…”46
Sunt amintite şi realizările unor miniştri şi ale altor demnitari, chiar dacă pe spaţii
şi mai restrânse, cum sunt cele ale lui Constantin C. Giurescu, numit în fruntea nou
înfiinţatului Minister al Propagandei, calitate în care a prezidat deschiderea participării
României la târgul de la Milano, a organizat publicarea unei serii de lucrări documentare
privitoare la drepturile României asupra frontierelor sale şi a inaugurat un post de
emisiune radiofonică pe unde scurte47. Nu au fost trecute sub tăcere nici autorităţile
locale, de atenţie bucurându-se rezidentul regal al ţinutului Someş, Coriolan Tătaru,
căruia, în contextul prezenţei sale la solemnitatea depunerii jurământului comandanţilor
străjeri din 19 mai 1940, i se face un portret de simpatizant şi mereu prezent în mijlocul
„solemnităţilor tineretului”.48 Era justificat acest efort al demnitarilor ţării, în frunte cu
regele, de a se legitima tot mai mult prin prezenţa în mijlocul tineretului, la care apelaseră
deja masiv, în contextul de atunci, pentru a mări efectivele unităţilor militare de la
graniţe.
Frontul Renaşterii Naţionale (Partidul Naţiunii)
Întrucât devenise evident în cursul anului 1938 că în ciuda intensei propagande
masele nu răspundeau la noul regim instituit de rege, de la 15 decembrie 1938 a început
să se organizeze Frontul Renaşterii Naţionale, ca partid unic. Frontul Renaşterii Naţionale
a fost transformat ulterior în Partidul Naţiunii printr-un decret lege din 22 iunie 1940,
fiind calificat ca partid „unic şi totalitar”. Ca noutate apare acum specificarea că acest
partid este şi unul „totalitar”, al cărui „conducător suprem” era regele, cu drept exclusiv
de a numi forurile superioare ale acestuia49. Această grabă a regelui de a schimba încă o
dată faţa regimului în vara anului 1940 era urmarea directă a noului raport de forţe din
46 Acţiune rodnică de guvernare, prin măsuri la faţa locului, în idem, II, 1940, nr. 38 (4 februarie), p. 8.
47 Idem, II, 1940, nr. 55 (2 iunie), p. 8.
48 D. rezident regal şi tineretul nostru, în idem, II, 1940, nr. 54 (26 mai), p. 8.
49 Ioan Scurtu, Monarhia în România, Ed. Danubius, Bucureşti, 1991, p. 120; Marcel Ştirban, Marius
Bucur, Ghizela Cosma, Adrian Ivan, Marcela Sălăgean, Virgiliu Ţârău, op. cit., p. 196, 203, 210, 212.

17. 17
Europa, fără a se formula cu claritate ce tip de regim se dorea de fapt instaurat în ţară 50.
Solidarizarea opiniei publice în jurul acestei grupări a rămas în continuare o ficţiune, deşi
îndeosebi presa, subordonată regimului şi supusă cenzurii, a încercat să acrediteze ideea
că lucrurile stăteau exact invers.
Revista „Ţară Nouă” a căutat să reflecteze în special activitatea Frontului
Renaşterii Naţionale la nivelul Transilvaniei51. La 12 noiembrie 1939 a avut loc la Cluj
„după adunarea din Bucureşti, prima întrunire populară a Frontului”, care îşi avea, în
concepţia redacţiei, ”tâlcul său”. Se afirmă convingerea că Ardealul „reprezintă între
celelalte regiuni ale ţării, un punct avansat al evoluţiei politice”, că „nu numai pătura
cărturărească, dar întreaga populaţie a provinciei noastre dispune de o conştiinţă civică şi
de o maturitate politică accentuată.” Dincolo de această exprimare particulară a orgoliului
ardelean, se ajunge de fapt la adevăratul scop, al exprimării ataşamentului Ardealului „la
politica inaugurată de Frontul Renaşterii Naţionale”. Acesta nu era doar o „imitaţie
străină” ci deriva din „nevoi strâns legate de existenţa noastră naţională”, era o „formă
autohtonă a solidarităţii naţionale”, sau, după cum se exprimase Armand Călinescu: „noi
nu suntem nici naţional-socialişti, nici fascişti, ci pur şi simplu demofili.”52 Se pledează
apoi pentru necesitatea intervenţiei statului în vederea rezolvării cerinţelor economico-
sociale ale unor largi segmente ale populaţiei Transilvaniei, mai ales a celei din
Maramureş şi Ţara Moţilor. Se insistă apoi pentru a se acorda o atenţie deosebită
tineretului ardelean, al cărui moral era „valid şi din cele mai nobile”. Se observă foarte
bine că dacă parte din acest tineret „ a căutat în trecut soluţii anormale, nu este singur el
vinovat: în orice acţiune trebuie căutată reacţiunea greşelilor din trecut. Tineretul acesta
doreşte o ţară care să nu constituie privilegiul nici unui cerc restrâns de elemente
interesate şi vicioase, nărăvite în rele, care confundă sistematic binele său personal cu
binele ţării.” Este surprinzătoare această afirmaţie, care putea să fie foarte bine asumată
ca o critică de către însuşi regele Carol al II-lea. Frontul Renaşterii Naţionale trebuia să
fie un partid al tuturor, care să răspundă „adevăratelor nevoi populare”, în măsura în care
se constată că „fiecare organism valorează atât cât preţuiesc oamenii care îl reprezintă.” E
adevărat însă, observăm noi, că nici la acest capitol Frontul Renaşterii Naţionale nu a stat
50 Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 14.
51 Ardealul şi Frontul Renaşterii Naţionale, în „Ţară Nouă” (Cluj), I, 1939, nr. 26 (12 noiembrie), p. 1.
52 Un an de la întemeierea F.R.N-ului, în idem, I, 1939, nr. 32, (25 decembrie), p. 12.

18. 18
prea bine, chiar dacă cel puţin festivitatea de la Cluj s-a bucurat de participarea unor
personalităţi academice precum Ioan Lupaş sau Lucian Blaga, alături de oficiali de la
centru în frunte cu şeful guvernului de la acea dată, Constantin Argetoianu. Cuvântările,
rostite în cadrul adunării care a avut loc la Teatrul Naţional din Cluj, au fost demagogice,
inclusiv cea a deputatului Ignaţ Bartha, reprezentantul minorităţii maghiare „care într-o
impecabilă românească a arătat ataşamentul acestei minorităţi la ideea Statului român…”
Cuvântările ministrului C. C. Giurescu şi a primului ministru Argetoianu s-au axat în
bună parte pe ideea atragerii minorităţilor din Transilvania, fiind vizată evident
minoritatea maghiară. Adunarea s-a terminat cu o telegramă omagială trimisă regelui şi
cu o defilare a unităţilor F.R.N.53
În ianuarie 1940 a avut loc o reorganizare a Frontului, îndeosebi în privinţa
organelor sale statutare, fiind numit de suveran ca preşedinte consilierul regal Alexandru
Vaida Voevod54 iar C. C. Giurescu ca secretar general, doctrina rămânând în acelaşi spirit
al întăririi solidarităţii naţionale55.
Pe aceeaşi linie a promovării politicii şi imaginii Frontului Renaşterii Naţionale în
Transilvania s-a aflat şi prezentarea activităţii unor lideri locali. Este cazul lui Victor
Jinga, director al revistei „Ţară Nouă”, care la 31 martie 1940 a întrunit la Sf. Gheorghe
cadrele Frontului din judeţul Trei-Scaune, al cărui preşedinte era. La şedinţă a fost însoţit
de Dr. Artur Anderco, deputat de Someş şi de căpitanul C. Bohălţeanu, comandantul
Gărzilor Naţionale din judeţul Trei-Scaune În acest context s-au făcut numiri în sfatul
judeţean şi în organizaţia judeţeană a F.R.N. În cuvântarea sa, Victor Jinga a cerut să se
lucreze mai mult, vorbindu-se cât mai puţin, neuitând să amintească „prevederea şi
înţelepciunea Majestăţii sale Regelui Carol al II-lea” în promovarea ideii de solidaritate
naţională. Însuşi Victor Jinga milita pentru aceasta: „Vrajbele care provin din lucruri de
nimic, dar durează ani de zile, despărţind familii şi prieteni, precum şi ciocnirile de
temperament pe chestii mărunte trebuie să dispară.” 56
După transformarea F. R. N. în Partidul Naţiunii, cu aceeaşi seninătate se aduc
justificări pentru noua alcătuire politică a acestei formaţiuni, arătându-se că este o
53 Idem, I, 1939, nr. 27, (19 noiembrie), p. 7.
54 Preşedintele Frontului, în idem, II, 1940, nr. 38 (4 februarie), p. 8.
55 Reorganizarea F.R.N., în idem, II, 1940, nr. 37 (28 ianuarie), p. 8.
56 O importantă manifestaţie a Frontului la Sf. Gheorghe, în idem, II, 1940, nr. 47 (7 aprilie), p. 7.

19. 19
dezvoltare a acţiunii care a început în 1938, care avea ca scop, după spusele suveranului,
„salvarea Patriei, salvarea Ei prin mijloace eroice” şi consacrarea primatului naţiunii.
Caracterul totalitar al noii organizări a statului este bine înţeles şi de redacţia revistei:
„Partidul Naţiunii devine centrul motor al întregii vieţi publice româneşti. Nimic nu e
posibil în afară de el. Nimic nu se poate înfăptui fără el.”57
Deşi revista „Ţară Nouă” s-a făcut adesea ecoul acţiunilor regimului de atragere a
tineretului, activitatea organizaţiei „Straja Ţării”, care grupa băieţii între 7 şi 18 ani şi
fetele între 7 şi 21 de ani, este reflectată destul de puţin în paginile revistei. Una din
puţinele menţiuni este consacrată sărbătoririi la 13 septembrie 1939 a cinci ani de
străjerie. Cu acest prilej s-au stabilit atribuţiile tinerilor străjeri: înfăptuirea de acte de
asistenţă, prin ajutorarea celor nevoiaşi cu alimente, lemne, haine şi medicamente,
îngrijirea de cantine, strângerea recoltei şi învăţarea de norme de prim ajutor. Străjerele
urmau să lucreze mănuşi, ciorapi şi flanele pentru oştire. Tot în cadrul Străjeriei se viza
pregătirea de telegrafişti, telefonişti, curieri şi brancardieri58.
În concluzie, putem afirma că revista „Ţară Nouă” de la Cluj s-a înscris, prin
conţinutul articolelor destinate reflectării activităţilor guvernamentale, în linia ideologică
a regimului monarhic autoritar, la fel ca majoritatea presei româneşti a vremii. Eşecurile
regelui şi a regimului pe care l-a iniţiat şi condus de a deveni un polarizator al energiilor
naţionale, a marcat în cele din urmă nu numai prăbuşirea acestuia ci şi discreditarea
persoanelor şi mijloacelor pe care le-a utilizat în scopurile propagandei sale.
57 Primatul naţiunii, în idem, II, 1940, nr. 60 (7 iulie), p. 8.
58 Cinci ani de străjerie, în idem, I, 1939, nr. 18 (17 septembrie), p. 8.

20. 20
Reflecting the regime of monarchic authority in “Tara Noua” magazine
(Cluj, 1939-1940)
Abstract
The “Tara Noua” magazine, whose first copy was issued in Cluj on May 21st,
1939 and broadcasted mainly on a local level in Transylvania, was an example of press
effort to support the regime of monarchic authority imposed by King Charles II in
Romania by the new Constitution of February 27th, 1938.
The founding father of the magazine was the university professor Victor Jinga,
who also had a role in some governments during the authoritarian monarchic regime, as
well as within the party that was constituted by it, the Front for National Renaissance.
Thus, in the pages of the magazine is largely reflected the activity of governmental
bodies, of the personalities of the epoch, and of course of King Charles II. The tone of the
articles is a propagandistic one, sometimes even festive, often underlining that the
essence of the new regime was to carry out national solidarity in an autochthonous
manner that is not a copy of either national-socialism or fascism. Most of all, are largely
reflected the personalities of the King and of the Prime-Minister Armand Calinescu.
The failure of the authoritarian monarchic regime and its disappearance on
September 6th, 1940 ended as well the magazine's activity, considering that the editorial
office was identified with its propagandistic aims and endeavours.