Pentru rebi :)))

1. Formarea conştiinţei istorice
Studiu de caz
Realizatori :
 Druleac Larisa
 Dunca Rebecca
 Hotea Ciprian
Prof. coordonator :
 Lozbă Tudor
Lozbă Raluca

2. Cuprins
 Argumentarea proiectului
 Delimitări conceptuale (istoriografie, cronică, umanism)
 Cronicarii moldoveni
 Cronicile muntene anonime
 Şcoala Ardeleană şi reprezentanţii săi
 Contribuţii esenţiale de dezvoltare a istoriei (Concluzii)

3. Argumentarea
proiectului
Conştiinţa istorică se naşte din încercarea
de a construi identitatea unui popor, ea
reprezintă sentimentul, intuiţia pe care fiinţa
umană o are despre propria existenţă care
reflectă apartenenţa sa la un anumit grup
social, neam, naţiune.
Conştiinţa istorică are la bază unitatea de
limbă, de teritoriu, de mentalitate, eventual şi
religie sau de alte valori.

4. Istoriografia :
 disciplină care studiază
scrierile istoriografice
 este ştiinţa istoriei
 reprezintă totalitatea
scrierilor istorice dintr-o
anumită ţară şi dintr-o
anumită epocă.
Istoriografia literară :
 reprezintă totalitatea
lucrărilor ştiinţifice având ca
obiect istoria unei literaturi.

5. este scrierea istorică în care sunt consemnate în ordine cronologică
evenimentele dintr-o anumită perioadă, după surse diverse, atât scrise, cât şi orale. În
spaţiul medievalităţii româneşti, denumirea ei este de letopiseţ şi limba de expresie
este la început slavona, limbă oficială, de cancelarie, preluată din mediul bisericesc
care o consacrase ca limbă a culturii scrise. Ştefan cel Mare este promotorul acestei
acţiuni, continuate ulterior şi de alţi domnitori, pentru ca în secolele următoare să
devină operă de autor, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească.
Temele fundamentale abordate
de cronicari şi de ceilalţi autori
preocupaţi de conştiinţa istorică
a românilor sunt:
originile
limba
continuitatea
evenimentele istorice
instituţia domniei

6. Dimitrie Cantemir
Termenul de Umanism (din latină: humanitas = omenie,
manitate) reprezintă poziţie filozofică care pune omul şi
valorile umane mai presus de orice , orientându-se în special
asupra omului ca individ.
Se dezvoltă în ţara noastră începând cu sec al XVII-lea ,
atunci când apar primii cărturari:
Grigore Ureche Ion Neculce Miron Costin Constantin Cantacuzino

7. De-a lungul timpului, oameni precum Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculceşi Dimitrie Cantemir au săltat literatura română pe cele mai înalte culmi.
Cronicarii moldoveni sunt boieri luminaţi, cărturari preocupaţi de consemnarea
istoriei poporului, fiind conştienţi de rolul său educativ.
Temele fundamentale abordate de cronicari şi care au contribuit la formarea
conştiinţei noastre istorice sunt: originea latină comună a
tuturor românilor, latinitatea limbii române, formarea continuităţii
poporului român în acest spaţiu geografic.
Cronicarii moldoveni scriu „Letopiseţul Ţării Moldovei”, continuând scrierea
de undea părăsit-o predecesorul.
Motivul pentru care consemnează evenimentele este cunoaşterea istoriei.
Liniile de cercetare abordate de cronicari au dat un impuls formării conştiinţei
identitare şi au contribuit la impunerea limbii naţionale ca limbă de cultură.

8. Cronica lui Grigore Ureche începe cu scopul declarat al cronicarului, acela ca urmaşii să îşi
cunoască istoria.
''Ureche este întemeietorul istoriografiei în limba poporului, este cel dintâi care s-a preocupat nu
numai de statul feudal Moldova, ci de originea poporului roman ca o unitate (...) Cronica lui Ureche
nu este numai un izvor pentru istorici, ci şi o operă literară, un isvor de bogată inspiraţie pentru
scriitorii romani, aceasta datorită nu numai faptelor pe care le povesteşte, dar şi felului cum le-a
evocat.'' (P.P Panaitescu-1995)
Miron Costin scrie o cronica, în cea mai mare parte, de factură subiectivă, care spre sfârşit devine
memorialistică, autorul făcându-şi simţită prezenţa la tot pasul ,,O!Moldova! Di ar hi domnii
tăi, carii stăpânescu în tine, toţi înţelepţi, încă n-ai peri aşa lesne'', reflectează el la un moment dat!
Operele sale capitale sunt desigur ''Letopiseţul Ţării Moldovei'' şi ''De neamul
moldovenilor'', ele fiind echivalente în literatura romană cu ''Istoria de la fondarea Romei'' de Titus
Livius.
Ceea ce conteaza în cronica lui Ion Neculce este oralitatea extraordinară a autorului, care dă o
anumită familiaritate evenimentului istoric. Neculce este primul nostru mare povestitor moldovean,
anticipând apariţia lui Creangă.
Dimitrie Cantemir nu scrie un letopiseţ al moldovenilor, ci ,,Hronicul vechimei a romano-moldo
vlahilor'', o cronică a tuturor românilor, ocupandu-se şi de cutovlahi şi de românii macedoneni. El
încearcă în felul acesta să conştientizeze lumea de unitatea poporului român indiferent dacp sunt
moldoveni sau vlahi. De asemenea Dimitrie Cantemir nu izolează istoria poporului nostru de
istoria altor popoare, ci o încadreaza în istoria universală.

9. ,,Cronicarii munteni n-au arta portretistică a
moldovenilor, în schimb graţie limbii lor nervoase, a
repeziciunii munteneşti, ei pot dramatiza mai viu, mai
familiar.'' George Călinescu
Istoriografia munteană originală ia naştere mai
târziu decât cea moldoveană, în a doua jumătate a
secolului al XVII-lea şi chiar dacă nu are un caracter
descriptiv sau narativ la fel de dezvoltat ca cel al
moldovenilor, prezintă o imagine mai interesantă a
epocii feudale.

11. Bibliografie
 ,, Istoria literaturii române de la origini până în prezent'' -
George Călinescu
 ,,Manual de istorie'' clasa a XII-a, editura Carminis
 ,,Letopiseţele ţării Moldovei'‘
 ,,Cronicari munteni'', prefaţă Al. Piru, Editura Tineretului