1. MARI CLASICI AI LITERATURII ROMANE :
MIHAI EMINESCU – poetul
I L CARAGIALE – dramaturgul
IOAN SLAVICI - nuvelistul

2. Mihai Eminescu
Născut ca Mihail Eminovici la
15 ianuarie 1850 a fost un poet,
prozator şi jurnalist român, socotit
de cititorii români şi de critica
literară drept cel mai important
scriitor romantic din
literatura română, fiind supranumit
şi „luceafărul poeziei româneşti”.
Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, şi a lucrat ca
redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a
plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu,
46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dãruite Academiei
Române de Titu Maiorescu, în sedinta din 25 ianuarie 1902.

3. Eminescu a fost internat în 3 februarie
1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi
apoi a fost transportat la sanatoriul
Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul
orei 4 dimineaţa, poetul a murit în
sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie
Eminescu a fost înmormântat la umbra
unui tei din cimitirul Bellu.
A fost ales post-mortem
(28 octombrie 1948)
membru al Academiei Române .

4. 1869 1878
1887
1885

5. Opere antume
Opera Anul apariţiei
Venere şi Madonă 15 aprilie 1870, „Convorbiri literare“
Mortua est! 1 martie 1871, „Convorbiri literare“
Noaptea... 15 iunie 1871, „Convorbiri literare“
Floare albastră 1 aprilie 1873, „Convorbiri literare“
Melancolie 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“
Crăiasa din poveşti 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“
Lacul 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“
Dorinţa 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“
Povestea codrului martie 1878, „Convorbiri literare“

6. Singurătate martie 1878, „Convorbiri literare“
Departe sunt de tine... martie 1878, „Convorbiri literare“
Pajul Cupidon 1 februarie 1879, „Convorbiri literare“
O, rămâi 1 februarie 1879, „Convorbiri literare“
De câte ori, iubito... septembrie 1879, „Convorbiri literare“
Atât de fragedã... septembrie 1879, „Convorbiri literare“.
Afară-i toamnã... octombrie 1879, „Convorbiri literare“
Sunt ani la mijloc... octombrie 1879, „Convorbiri literare“
Când însuşi glasul... octombrie 1879, „Convorbiri literare“
Freamăt de codru octombrie 1879, „Convorbiri literare“
Revedere octombrie 1879, „Convorbiri literare“
Despărţire octombrie 1879, „Convorbiri literare“
O, mamă... 1 aprilie 1880, „Convorbiri literare“
Scrisoarea I 1 februarie 1881, „Convorbiri literare“
Scrisoarea II 1 aprilie 1881, „Convorbiri literare“
Scrisoarea III 1 mai 1881, „Convorbiri literare“
Scrisoarea IV 1 septembrie 1881, „Convorbiri literare“
Luceafãrul aprilie 1883, „Almanahul Societăţii Academice România jună“
S-a dus amorul... 24 aprilie/6 mai 1883, „Familia“ Nr. 18
Când amintirile... 15/25 mai 1883, „Familia“ Nr. 20
Adio 5/17 iunie 1883, „Familia“ Nr. 33

7. Doină 1 iulie 1883, „Convorbiri literare“
Pe lângă plopii fără soţ... 28 august/9 septembrie 1883, „Familia“ Nr. 35
Şi dacă... 13/25 noiembrie 1883, „Familia“ Nr. 46
Criticilor mei 1883/84
Mai am un singur dor 1883/84,
Somnoroase păsărele... 1883/84,
Veneţia 1883/84,
Iubind în taină... 1883/84,
Trecut-au anii... 1883/84,
Din Noaptea... 12/24 februarie 1884, „Familia“ Nr. 7
Sara pe deal 1 iulie 1885, „Convorbiri literare“
Scrisoarea V - Dalila 1 ianuarie 1886, „Epoca“
Nu mă înţelegi 15 martie 1886, „Album literar“ al Asociaţiei studenţeşti Unirea
La steaua 25 octombrie 1886, „România liberă“
De ce nu-mi vii februarie 1887, „Convorbiri literare“
Kamadeva 1 iulie 1887, „Convorbiri literare“
Oricâte stele... 1 februarie 1890, „Convorbiri literare“
Albumul iulie 1892, „Convorbiri literare“

8. "Eminescu, scria Nicolae Iorga in 1909, se deosebeste de toti
scriitorii vremii sale si prin aceea ca opera lui intreaga n-are nici cea
mai slaba masura si supt nici un raport caracterul local, provincial, ci
numai caracterul general romanesc. E cel dintai scriitor roman care
scrie catre toti romanii intr-un grai pe care romanii de oriunde il pot
recunoaste ca al lor. Nascut in coltul de catre granita al Moldovei de
Sus, crescut in Bucovina, apoi scolar intr-un asezamant ardelean, in
sfarsit studiind la Viena intre romanii din toate partile, care supt
indemnul lui pun la cale inaintea mormantului din Putna a lui Stefan
cel Mare cea dintai serbare a sufletului, a traditiilor, a gloriei
romanesti, care sunt ale tuturor celor de sangele nostru si de limba
noastra, infratit apoi cu poporul prin strabaterea adanca a tainelor
cantecului multimilor - Eminescu e intruparea literara a constiintei
romanesti, una si nedespartita."

9. Ion Luca Caragiale
Nascut la 1 februarie 1852, Haimanale,
judeţul Prahova (astăzi I. L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa)
a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor,
director de teatru, comentator politic şi ziarist român.
Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul
dintre cei mai importanţi scriitori români.
A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

10. Debutul literar Caragiale si l-a facut la virsta de 21 ani (1873),
incepind sa colaboreze la revista umoristica "Claponul" si
"Calendarul claponului". La "Ghimpele" si "Claponul",
I.L.Caragiale s-a pregatit pentru viitoarea lui activitate de
dramaturg si de prozator, de scriitor satiric.
In acesti ani l-a cunoscut pe M.Eminescu.
L-a pretuit din prima clipa pe tinarul poet, despre care va scrie
mai tirziu articole clocotind de indignare impotriva celor
vinovati de nefericirea lui (Ironie, Doua note). Cu Eminescu,
Caragiale a fost coleg de redactie la ziarul conservator
"Timpul", unde mai lucra si Ioan Slavici.
Dind o izbutita traducere in viersuri a unei piese franceze
"Roma invinsa de Parodi", Caragiale patrunde in cercul literar al
"Junimii".
Anii 1878-1890 reprezinta epoca marilor creatii dramatice a lui
I.L.Caragiale.

11. Incepind din 1877 Caragiale publica cronici dramatice care
dovedesc grija pentru dezvoltarea teatrului romanesc.
Deosebit de interesante sint articolele tiparite in ziarul "Romania
literara", "Cercetare critica asupra teatrului romanesc"(1878).
Critica lui Caragiale se indreapta impotriva moravurilor
condamnabile ale oamenilor de teatru. El critica actorii ce nu-si
luau in serios rolurile, directorii de scena care montau piesele
fara sa respecte adevarul istoric.
In noiembrie 1878 Caragiale citeste la "Junimea" prima sa opera
de proportii mai mari, comedia "O noapte furtunoasa".
Piesa a fost jucata in ianuarie 1879. Ea a avut un mare succes.
La 13 noiembrie 1884 se reprezinta pe scena Teatrului National
comedia "O scrisoare pierduta", culme a creatiei dramatice a lui
I.L.Caragiale si a dramaturgiei noastre nationale. Dupa aceasta
capodopera a teatrului romanesc, I.L.Caragiale scrie inca o
comedie din viata micii burghezimi, "D-ale carnavalului" (1885) si
drama "Napasta" (1890). In 1881 paraseste gazeta "Timpul".

12. In 1885 este profesor la liceul particular sf.Gheorghe. In 1888
ajunge pentru o scurta vreme director al Teatrului National din
Bucuresti.
In 1892 publica un volumas de proza cuprizind nuvelele "Pacat"
si "O faclie de pasti". Aceste doua scrieri dovedesc marele sau
talent de prozator.
In iunie 1912 moare subit, in urma unui atac de inima. Corpul sau
a fost inmormintat la cimitirul Bellu.

13. Deşi Caragiale a scris doar opt piese,
el este cel mai bun dramaturg român
prin faptul că a reflectat cel mai bine
realităţile, limbajul şi comportamentul
românilor.
Opera sa a influenţat şi pe alţi dramaturgi,
cum ar fi Eugen Ionesco.

14. Ioan Slavici
Nascut la 18 ianuarie 1848 la Şiria, judeţul Arad la
Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, judeţul Vrancea, a fost un
scriitor şi jurnalist român.
Debutează în Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău.
Împreună cu Eminescu pune bazele Societăţii Academice Sociale
Literare România Jună şi organizează, în 1871, Serbarea de la
Putna a Studenţimii române din ţară şi din străinătate. La finele
anului 1874, se stabileşte la Bucureşti, unde este secretar al
Comisiei Colecţiei Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul.
Împreună cu I. L. Caragiale şi G. Coşbuc, editează revista Vatra. În
timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua şi
Gazeta Bucureştilor.
In 1903 i se acorda Premiul Academiei Române .

15. Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt:
Nuvele
Popa Tanda;
Scormon;
Gura satului;
Budulea Taichii;
Moara cu noroc (1881);
Comoara (1896);
O viaţă pierdută;
Vatra părăsită (1900);
O jertfă vieţii;
Pădureanca (1884).

16. Romane
Mara (1870);
Din 2 lumi (1920);
Cel din urmă armaş (1923);
Din bătrâni (1902).
Poveşti
Zâna Zorilor (1908);
Floriţa din codru (1908);
Ileana cea şireată (1908);
Doi feţi cu stea în frunte (1908);
Petrea-Prostul (1908);
Limir-Imparat (1908);
Spaima-zmeilor (1908).

17. Drame istorice
Bogdan Vodă;
Gaspar Gratiani.
Memorii
Închisorile mele (1921);
Amintiri (1924);
Lumea prin care am trecut (1924).

18. Printre marii clasici, dintre care fiecare reprezinta
superioara inflorire a unui gen sau a unei
specii in literatura romana (M. Eminescu fiind
prin excelenta poetul,I.L.Caragiale-dramaturgul),
Ioan Slavici este cunoscut indeosebi ca
nuvelist de exceptie.
Alaturi de M.Eminescu si I.L.Caragiale, I.Slavici
aduce prin opera sa filonul popular al
povestirii si un univers al satului ardelenesc,
creand in proza romaneasca romanul si nuvela de
tip realist psihologic, inscriindu-se in randul
prozatorilor moderni si anticipindu-l pe Rebreanu.

19. Aprecieri favorabile avea sa faca si Mihai Eminescu, cel care l-a
descoperit pe I.Slavici in anii studentiei la Viena. Oprindu-se asupra
adincimii sufletesti a vietii create de autor, Eminescu spunea:
“Aceasta lume a lui Slavici seamana nu numai in exterior cu taranul
roman, in port si vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului.