Literature

1. Viaţa unei mari
personalităţi
moldoveneşti...
Aureliu Busuioc

2. Unul dintre scriitorii
dotaţi cu inteligenţă,
spirit de observaţie
şi umor, care m-a
fascinat prin talentul
său de a crea este
Aureliu
Busuioc.

3. Poet, prozator, dramaturg,
eseist, ziarist, romancier ...
Maiestru cu majuscule, unul
din singularii “oameni-orchestră”
ai literaturii şi culturii nostre la
general. Inconfundabila-i creaţie
poartă pecetea personalităţii sale universale – de o vastă
cultură literară, neordinară, elegantă, ingenioasă,
meditativă, lirică, satirico-umoristică, îngîndurată,
duiosă, veselă, calamburică, parodiacă, ironică,
zemflementoare, rafinată...şi sigură pe sine. În toate
aceste aprecieri, sintetizate din recenzii, note critice,
referiri, adnotări, dar şi încă în atîte altele îl
recunoaştem pe Aureliu Busuioc.

4. Date
Biografice
 S-a născut la 26 octombrie 1928 în familia
lui Alexandru şi a Olgăi Busuioc în comuna
Cobîlca(azi Codreanca),judetul Orhei.
 Membru al Uniunii Scriitorilor din
Moldova(1953) şi al Uniunii Scriitorilor din
România(1991).
Aureliu Busuioc

5. • Între anii 1935-1939 a urmat Şcoala primară
de aplicaţie de pe lîngă Şcoala Normala
Eparhială de fete din Chişinău.
• Apoi au urmat studiile în Liceul „Alecu Russo”
din Chişinău(1939-1944), pe care le-a
întrerupt din cauza războiului, dar le-a
continuat la Timişoara la Colegiul naţional
bănăţean „C.D.Loga” unde în 1948 şi-a luat
bacalaureatul la Agronomie.
• Văzînd că nu prea are vocaţii agricole, între
anii 1948-1949 a ales Şcoala militară de
ofiţeri din Sibiu.
• Studiază la Institutul Pedagogic “Ion
Creangă” din Chişinău, facultatea de Litere.

6.  Redactor la Editura
de Stat(1952-
1954), redactor-şef
adjunct la revista
“Chipăruş”(1957-
1959), redactor-şef
la revista “Scînteia
leninistă”(1959-
1960) şi la ziarul
“Tinerimea
Moldovei”(1960-
1962), secretar al
Uniunii Scriitorilor
din Moldova(1977-
1986).

7. • Începînd cu 1950, publică grupaje de versuri în presa
timpului. În anul 1955 are un debut editorial cu
placheta de poezii umoristice Prafuri amare şi
cartea pentru copii La pădure. Odată turmentat
de succesul primelor tipărituri, a scos una după
alta cărţuliile de versuri Piatra de încercare
(1958), Firicel de iarbă rară (1961), Dor (1962),
Poezii (1964), Versuri,
Vise color, În alb şi negru
(1977), Concert (1993).

8.  Aventurile lui Nătăfleaţă (1961),
 Cizmele cocostărcului (1967),
 Marele Răţoi Max (1968),
 Noile aventuri ale lui Nătăfeaţă
(1978),
 Cînd bunicul era nepot (2008),
 Sfredeluş (2009).
• În continuare a publicat mai multe
cărţi adresate celor mici, printre
care:

9. • În 1966 apare romanul „Singur în faţa
dragostei” care a fost întîmpinat de
publicul cititor foarte bine. Acest roman la
făcut pe scriitor să creadă că vocaţia lui
adevărată este exprimarea obişnuită,
firească, nesupusă regulilor versificaţiei.
În 1971 apare în traducere, la Riga,
Moscova, Vilnius, Bratislava, romanul
„Singur în faţa dragostei”.
• În 1973 apare romanul „Unchiul din
Paris” care a fost editat aproape în toate
capitalele republicilor din fosta U.R.S.S.

10. A mai editat şi următoarele
romane: Local ploi de scurtă
durată (1986), Lătrînd la lună
(1997), Pactizînd cu diavolul
(2000), Spune-mi Gioni (2003),
Şi a fost noapte… (2012).
• În 1969 intră în dramaturgie cu piesa Radu Ştefan-Întîiul
şi Ultimul, transformată de regizorul Ion Ungureanu şi
teatrul „Luceafărul” într-un spectacol foarte reuşit în anul
1979, urmată de alte două piese – Şi sub cerul acela şi
Toate trei anotimpuri, ambele editate în 1971.
• Autor de scenarii pentru filme. Traduce din A. Griboedov, N. Gogol,
B, Jonson, O‘Henrz, W. Shakespeare ş.a. Multe din lucrările
autorului au apărut în Germania, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, în
fostele republici ale U.R.S.S.

11. Premii şi diplome
• Pentru romanul Unchiul din Paris i se decernează
premiul “N. Ostrovski” (Moscova, 1974). În 1966
obţine Premiul Naţional pentru culegerea de versuri
Concert şi este decorat cu “Ordenul Muncii”. Deţine
titlul de Maestru Emerit al Artei din Moldova (1984).
Premiul special al Uniunii Scriitorilor Din Moldova pe
anul 1999 pentru volumul Pactizînd cu diavolul.
• La ediţia a VII-a a Salonului Internaţional de Carte
pentru copii i se acordă Premiul Comisiei Naţionale a
Republicii Moldova pentru UNESCO (2003, pentru
cartea Întîmplări cu Nătăfleaţă). Marele premiu
“Cartea anului” la ediţia a XII-a a Salonului
Internaţional de Carte pentru Copii(2008, pentru
cartea Cînd bunicul era nepot). La ediţia a XIII-a a
Salonului i s-a decernat Premiul “Ion Creangă” pentru
întreaga activitate în domeniul cărţii pentru copii.

12. Şi a fost noapte...
Romanul intitulat ,,Şi a fost noapte...” este o
noutate pe arena literară contemporană.
Compusă simetric din şapte capitole, cartea
zugrăveşte realităţile crude ale celui de-al doilea
război mondial desfăşurate într-un sat bulgăresc
B[Bolgrad]. Protagoniştii romanului sunt diferiţi
ca naţionalitate dar se înrudesc sufleteşte. Lenţa,
o tânără bulgăroaică şi ofiţerul din armata
germană, Werner, de origine austriac, trăiesc o
frumoasă şi scurtă poveste de dragoste, fiind
despărţiţi de eliberatorii ruşi.
În primele pagini descoperim două lebede: ”Zborul
în sine nu marca nimic extraordinar (…)
Neobişnuită era perechea: o pasăre albă ca
spuma laptelui şi cealaltă neagră tăciune” , care
se împerechează neobişnuit şi mai greu decât
altele…

13. • “Aş vrea să fii soţia mea,
nu jertfa mea… Dar cum?
Cum?”, se întreabă
Werner. Pare o dragoste
imposibilă, el şi ea fiind
despărţiţi timp de 12 ani
din cauza Războiului
Mondial, încheiat în 1945,
şi a unei revoluţii din
Ungaria (1956). Totuşi, în
final cei doi se întâlnesc şi
el o duce în Tirol, unde îi
aşteaptă iubirea glorioasă,
atotputernică.

14. Durata lecturii – patru ore,
durata amintirii – restul vieţii
• Emilian Galaicu-Păun a precizat
că această carte este cireaşa
de pe tortul creativităţii
maestrului, este o scriitură
senină şi luminoasă.. «Autorul
a ştiut cum să recolteze din
materialul biografic doar atât
cât e necesar pentru a construi
o carte de acest gen, dar ceea
ce se simte printre rândurile
acestei cărţi este emoţia vie.
Întâmplător, am fost la el
acasă şi am văzut cu câtă
pasiune lucra la această carte,
pentru că, de fapt, nu doar că
este închinată memoriei soţiei
sale, ci, într-un fel, este şi
povestea lor de dragoste»,
destăinuie Emilian Galaicu-
Păun.
• Poetul Vasile Romanciuc,
dramaturgul Constantin
Cheianu, poetul şi criticul
literar Mircea V. Ciobanu
vorbesc la unison despre
simplitatea citirii acestui
roman, precum şi despre
emoţiile cu care te alegi
de pe urma acesteia.
«Durata lecturii – patru
ore, durata amintirii –
restul vieţii, cred că fără
nicio exagerare am putea
spune astfel. O carte de
iubire profundă, în care
nici războiul nu se poate
implica, iar după citire te
alegi cu un nod în gât»,
au menţionat ei.

15. • Deşi autorul îşi face
ordine pe masa de
lucru, iar alţii cred că
aceasta este opera de
pe ultima sută de metri,
colegii săi spun că
«Aureliu Busuioc va mai
provoca prin ceva,
deoarece are această
capacitate de a uimi
publicul şi de a face
lucruri absolut
incredibile, foarte greu
de raportat la vârsta
autorului. Acum nu
putem pune mâna în
foc că nu are altceva în
pregătire».
• «Acesta este un roman de
dragoste, care învinge orice, şi
nu există sentiment mai
profund decât acea dragoste,
care trece peste războaie.
Important pentru autor e să
scrie, iar meritul cel mare ar fi
ca publicul să înţeleagă ce a
scris, dacă nu a înţeles, atunci
a fost scris prost.” - a vorbit
autorul.

16. • Mi-a părut frumos
mesajul romanului “Şi-a
fost noapte...” Dragostea
este cea mai mare forţă
din univers. După
doisprezece ani de
despărţire protagoniştii se
reîntâlnesc, acum pentru
totdeauna. E frumos să
dedici un roman soţiei, e
frumos să scrii în numele
a ceea ce crezi că poate fi
veşnic, e frumos să oferi
modele atunci când
acestea sunt rarisisme.
Mulţumesc scriitorului
pentru o carte bună!

17. ”Îmbătrânesc.
Ei şi?
N-o las mai moale,
Ce nu pot anii –poate-nţelepciunea,
Degeaba râzi din floarea vârstei
tale
N-o să-ţi predau de-a oarba
gestiunea!
Şi degeaba crezi, tu, tânără jivină,
Că e pe drept să-mi jinduieşti
mălaiul:
Îmbătrânind
eu răspândesc lumină
Lumina ce-o emană putregaiul”
(A.B.)

18. Aprecieri critice
 Dotat cu inteligenţă şi spirit de observaţie şi
umor, Aureliu Busuioc reprezintă tipul rar
de scriitor “urban”, care valorifică cu
predilecţie un material de viaţă rural. Proza
sa refuză relatarea domoală
moldovenească, fiind dinamică,
“cinematografică”. Eseistică şi avînd nerv
ironic. ( Mihai Cimpoi)
 Poezia lui Aureliu Busuioc numai la prima
vedere este o suită de zîmbete..., de
glume..., de paradoxuri sau parodii... La o
lectură adecvată, însă, ea se dovedește a fi
o meditaţie originală asupra vieţii, înainte
de toate asupra sufletului omenesc plin de
taine şi de mistere. (Ion Ciocan)

19.  “Aureliu Busuioc este unul dintre rarii
autori care mai mult s-au descris decît au
descris...Tot scrisul dumnealui are un
singur personaj care este Măria sa Ironia.”
(Tudor Palladi)
 “Atracţia permanentă a lui Aureliu Busuioc
pentru universul mirific al copilăriei... Îl
determină să plăsmuiască în mod special
şi citeva lucrări pentru copii, care denotă
inteligenţă, isteţime, umor..., se disting
printr-o cunoaştere adîncă a psihologiei
“spirituale” a ştrengarului...”
( Mihail Dolgan)

20. • Aureliu Busuioc a declarat că l-a fascinat
mereu Poezia, că a umplut cu rodul
dragostei sale citeva zeci de plachete,
ritmînd tot ce i-ar fi putut trece prin minte,
în căutarea înfrigurată a metaforei pentru
ceea ce credea a fi filosofie sau iubire,
epitetul pentru tot ce credea a fi măreţ şi
înălţător, dar şi ...”minciună inspirată”,
depre care a zis aforistic:
“Cînd zi de zi minciunii
dulci te dărui,/Cu zi de zi
mai mort te vei trezi:/
Nemuritor e numai adevărul,/
Acel ucis în fiecare zi...”