Documentul analizează evoluția poeziei române din perioada medievală până în perioada interbelică, evidențiind influențele și contribuțiile unor poeți esențiali precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, George Bacovia, Lucian Blaga și Tudor Arghezi. Se discută despre tranzițiile de la lirismul romantic la simbolism și neo-modernism, subliniind impactul fiecărui poet asupra literaturii române. Fiecare poet este caracterizat prin stilul său distinct și contribuția adusă la diversificarea tematicii și formelor poetice.

1. în literatura românăEvoluţia poeziei

2. Înperioadamedievalăpoeziaesteînţeleasă ca exprimareînversuri. Deprindereatehnicii de a compunestihuri se realizeazăprintraduceriversificate(“Psaltireaînversuri”).Poeţii din a douajumătate a secolului al XVIII-lea şi de la începutulsecolului al XIX-lea pun poeziaînslujbaseducţieierotice (NicolaeVăcărescu).În prima jumătate a secolului al XIX-lea poeziatreceprintr-o transformare radicală,ale căreiurmări se resimtsiastăzi.Eaîncepesă fie consideratăroduluneiînzestrăricreatoaresuperioare,bazatepesensibilitateşiimaginaţie.

3. “Poezie…vas săzicăfacere,creaţie.Creatorul a toate,Dumnezeu,esteprimulsi a-totpotentulpoet.Creaţiasaupoeziasaesteîntregulunviers.”Poetulîncepesă fie considerat un ins de excepţie:sensibil,imaginativ,visător,înclinatcătremelancolieşi nostalgie.Poezia nu se aflădoarînscrisulşiînminteapoetului,ciînînsuşicompoziţialumii.Suntpoeticenatura,dragostea,frumuseţeafeminină,viseleşiiluziile,etc.Pentrupoet,sursapoeziei este inspiraţia.Astfel se poatedebarasa de regulişi de constrângeri normative,favorizândoriginalitatea,sinceritateaşispontaneitatea.

4. Perioada romantică- Mihai EminescuMihai Eminescu (născut ca MihailEminovici) (n. 15 ianuarie 1850, BotoșanisauIpotești - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalistromân, socotit de cititoriiromâni și de criticaliterarăpostumădreptcea mai importantă voce poeticădinliteraturaromână.Eminescu este creator de limbaj poetic:a impus,prinlirica lui,un lexicbogat,expresiv,deschisînnoirilor,o sintaxăpoeticănouăşimaleabilă,o varietateşi un rafinament al rimelornemaiîntalnit.Imaginaruleminescian,cu o recuzităfastuoasăşi o muzicalitateaparte,a influenţathotărâtortoatăliricaromâneascăulterioară.

5. "Luceafărul"Mihai Eminescu« Ea, îmbătată de amor, Dar nu mai cade ca-n trecutRidicăochii. VedeÎn mări dintotînaltul:Luceafărul. Şi-ncetişorCe-ţi pasăţie, chip de lut,Dorinţele-iîncrede:Dac-oi fi eu saualtul?Coboriînjos, luceafăr blând,TraindîncerculvostrustrâmtAlunecândpe-o raza,Norocul va petrece, Pătrunde-n codruşiîngând,Ci eu înlumea mea ma simtNorocu-mi luminează! Nemuritorşi rece. » El tremură ca alte dăţiÎncodrişi pedealuri, Călăuzindsingurătaţi De mişcătoarevaluri:

6. PovesteaLucafăruluiîşi are origineaîntr-un basm“Fata-n grădina de aur” versificându-l şischimbându-i sfârşitul. M. Eminescu a ales acestbasm, pentrucă a găsit o concepţiepropriedespresoartageniuluiînlume, el aflîndu-se subinfluenţa lui Schoppenhauer. Dupa Schoppenhauergeniulsetos de cunoasterecoboarăîncerculrestrîns al muritorilor, dar nefiindînteles, se întoarceînlumea lui.Într-o filă de manuscrise M. Eminescu face interpretareaLuceafarului: "Înţelesulalegoric ce i-au dat este cădacăgeniul nu cunoaştemoarte, şinumele lui scapă de noapteauitării, pe de altă parte aicipepămînt nu e capabil nici deafericipecineva, nici de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nicinoroc".

7. Neoclasicism si neoromantismDupa moartea lui Eminescu poezia pare înimpas.Se dezvoltă,înschimb,fenomenulepigonismuluieminescian.Clasicînexpresie,cupoezii de un lirismobiectivşicu o tematică mai degrabărurală,cupeisajesolare,inovaţiiprozodiceşi,nu înultimulrând,accesibil,Coşbuctrecepentrucititoridrept un nou Eminescu.

8. George CosbucDupă cum însuși a mărturisit-o, Coșbucintenționasărealizeze o epopee, astfelîncât „baladele” și celelaltepoemeluatedin „poveștilepoporului” pe care le-a scris, săcapete „unitate și extensiune de epopee”. Deși nerealizatăpedeplin, cele mai izbutitepoeme ale sale se încadreazăîntr-o viziuneunitară, alcătuind o monografieepico-lirică a satuluiromânesc. Regăsimîncreația sa naturaromânească, muncilecâmpenești, datinileatașatemarilormomente ale existenței, erotica țărănească, revolta țăranului, experiența tragică a războiului, momentedinistoriapoporuluiromân.„Pecâmpulvast al publicisticiiromâne, pe care crește atâtaspanac des și abundent, a apărutînsfârșitzileleacestea și un copac și e așa de mândru și așa de puternic, cămii și mii de recolte de buruieni se vor perinda și el va statotmereuînpicioare, tot mai sănătos și mai trainic, înfruntândgustulactual și vremeacuschimbărileeicapricioase și făcânddin ce în ce mai multfalalimbiinoastreromânești - un volum de Balade și idile de George Coșbuc”(I.L.Caragiale)

9. Moartea lui FulgerGeorge Cosbuc“I-a fulgeratdeodată-n gândSărâdă, căcivedeaplângândO lume-ntreagă-n rugăciuni. -"Înfaţauneigropi s-aduniAtâtalume de nebuni!Sămorirâzând...Şiclopotele-n limbalorPlângeau cu glastânguitor;Şi-adânc, din bubuitulfrântAl bulgărilor de pământ,Vorbea un glas, un cântecsfântŞinălţător:"Nu cercetaacestelegi,Căeştinebuncând le-nţelegi!Dincodrurupi o rămurea,Ce-ipasăcodrului de ea!Ce-ipasăuneilumiîntregiDe moartea mea!”

10. SimbolismulDe la începutulsecolului al XX-leapână la primulrăzboimondial,poeziaromânească e dominată de curentulsimbolism.Simbolismulnu este însălipsit de adversari :i se reproşeazăcaracterul de imitaţieneromânească,temelemorbide şidecandente,obscurităţilelimajuluipoetic.

11. George Bacovia“Înpoezie m-a obsedatîntotdeauna un subiect de culoare.Pictură a cuvintelorsauaudiţiecolorată (...).Pictorulîntrebuinţeazăînmeşteşugulsăuculorilealb,roşu,violet.Levezicuochii.Euamîncercatsă le redaucuinteligenţăprincuvinte.Fiecărui sentiment îicorespunde o culoare.”George Bacovia (n. 17 septembrie 1881 (S.V. 4 septembrie), Bacău – d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitorromân format la școalasimbolismuluiliterarfrancez. Este autorulunor volume de versuri și prozăscriseînbazauneitehniciuniceînliteraturaromână, cuvăditeinfluențe dinmariiliricimodernifrancezipe care-i admira. La începutvăzut ca poetminor de criticaliterară, va cunoaște treptat o receptarefavorabilă, mergândpână la recunoașterea sa ca cel mai important poetsimbolistromân și unuldintrecei mai importanți poeți dinpoeziaromânămodernă.

12. "Amurg violet" George Bacovia“Amurg de toamnă violet ...Doi plopi, în fund, apar în siluete-- Apostoli în odăjdii violete --Orasul e tot violet.Amurg de toamnă violet ...Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;Multimea toată pare violetă,Orasul tot e violet.Amurg de toamnă violet ...Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;Străbunii trec în pâlcuri violete,Orasul tot e violet.”

13. Poezia interbelicaPerioadainterbelicăreprezintă o etapă de efervescenţăcreatoarepentrupoezie, care dobândeşte „o conştiinţă de sine şi, deci, o existenţăproprie”. (Nicolae Manolescu) Ca urmare a tensiuniiîntreoriginalitateaspiritului creator al uneigeneraţii de poeţivaloroşişiorientărileliterare/culturaledominanteînepocă (modernismul, tradiţionalismul, avangarda), poeziaromână se înnoieşteşicunoaşte o diversitatetematică, stilisticăşi de viziune.

14. Lucian BlagaLucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângăSebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesoruniversitar și diplomatromân. Personalitateimpunătoare și polivalentă a culturiiinterbelice, Lucian Blaga a marcatperioadarespectivăprinelemente de originalitatecompatibilecuînscrierea sa înuniversalitate.Consideratăartăpoeticăreprezentativă a liricii lui Blaga,poemul care deschidevolumulcuacelaşinumeanunţăparticipareaprogramatică a poetului la sporireamisteruluilumii,atitudineafirmatăşiînurmătorulaforismdinvolumul ,,Pietrepentrutemplulmeu,, :,,Câteodată,datorianoastrăînfaţaunuiadevăratmister nu e să-l lămurim,cisă-l adâncimaşa de multîncâtsă-l prefacemîntr-un misterşi mai mare.”

15. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"Lucian BlagaEu nu strivesccorola de minuni a lumiişi nu ucidcuminteatainele, ce le-ntâlnescîncalea meaînflori, înochi, pebuzeorimorminte.Luminaaltorasugrumăvrajanepătrunsuluiascunsînadâncimi de întuneric,dar eu,eu culumina mea sporesc a lumiitaină -şi-ntocmai cum curazeleei albe lunanu micşorează, ci tremurătoaremăreşteşi mai tare tainanopţii,aşaînbogăţescşi eu întunecatazareculargifiori de sfântmisterşitot ce-i neînţelesse schimbă-n neînţelesurişi mai marisubochiimei-căci eu iubescşiflorişiochişibuzeşimorminte.

16. Tudor ArgheziTudor Arghezi (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitorromâncunoscutpentrucontribuția sa la dezvoltarealiriciiromânești subinfluența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitateexemplară, reprezintă o altăvârstămarcantă a literaturiiromâne. A scris, întrealtele, teatru, proză (notabilefiindromaneleCimitirul Buna Vestire și OchiiMaiciiDomnului), pamflete, precum și literaturăpentrucopii. A fostprintreautoriicei mai contestați dinîntreagaliteraturăromână. Numelesăuadevărat este Ion N. Theodorescu, iarpseudonimulsău, Arghezi, provine, explicăînsuși scriitorul, dinArgesis - vechiulnume al Argeșului

17. Flori de mucigaiTudor Arghezi“Le-am scris cu unghia pe tencuialăPe un părete de firidă goală,Pe întuneric, în singurătate,Cu puterile neajutateNici de taurul, nici de leul, nici de vulturulCare au lucrat împrejurulLui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.Sunt stihuri fără an,Stihuri de groapă,De sete de apăŞi de foame de scrum,Stihurile de acum.Când mi s-a tocit unghia îngereascăAm lăsat-o să creascăŞi nu mi-a crescut -Sau nu o mai am cunoscut.Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.Şi mă durea mâna ca o ghiarăNeputincioasă să se strângăŞi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.”

18. NEOMODERNISMULÎnatmosferatulbure din primiiani de dupărăzboi se produce o revigorare a ideilorşi a practicilor de creaţiesuprarealiste.Înaceeaşiperioadă se facauzitevocileunorpoeţirebeli,practicând o poeziedeliricizată,voitprozaicăînteme,recuzităşiexpresie,sfidândsolemnitateadiscursului poetic modernist.

19. Nichita Stanescu“Auzi, bă, Gore, ei o să rămână nişte ziarişti toată viaţa, noi o să rămânem poeţi toată moartea!”NichitaStănescu (n. NichitaHristeaStănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județulPrahova — d. 13 decembrie 1983 înSpitalulFundeni din București) a fost un poet, scriitorșieseistromân, ales post-mortem membru al AcademieiRomâne.Consideratatât de criticaliterarăcâtși de publicullargdreptunuldintreceimai de seamăscriitoripe care i-a avutlimbaromână,pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”,NichitaStănescuaparține temporal, structural și formal, poezieimodernistesau neo-modernismuluiromânesc din anii 1960-1970.

20. Leoaica tânără, iubireaNichita StanescuLeoaica tânără, iubireami-ai sărit în faţă.Mă pândise-n încordaremai demult.Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,m-a muşcat leoaica, azi, de faţă......Mi-am dus mâna la sprânceană,la tâmplă şi la bărbie,dar mâna nu le mai ştie.Şi alunecă-n neştirepe-un deşert în strălucire,peste care trece-aleneo leoaică arămiecu mişcările viclene,încă-o vreme,şi-ncă-o vreme...

21. Indiferentde perioadăşi de ce s-a întamplatîn lumepoezia a existatîntotdeaunaşi va exista în continuare,fiindo parte dinnoitoţi, o parte sensibilă, melancolică, indrăgostită , fericită, o starepe care-o dobândimîn funcţiede ceea ce citim.

22. “Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie”(Nichita Stănescu)Proiect realizat de Galan Olga Patricia