2. RELATII CONFLICTUALE
intre adolescenti si parinti
Pentru orice parinte este o
bucurie sa-si vada copilul
crescand,dar e greu de inteles de ce
sunt rare momentele in care sa se
inteleaga bine cu ei.
Copilul a crescut, se simte
nedreptatit de faptul ca cei din jurul
sau nu vad ca el este "aproape" un
adult.
E greu de acceptat aceasta
noua pozitie a copilului aspirant la
varsta de adult, atata timp cat acesta
e dependent de familie din punct de
vedere financiar.
Acest aspect a fost si inca mai
este indelung discutat, dar pare
destul de general si nu acopera toate
cauzele conflictelor ce apar intre
parinti si copiii lor "adolescenti".
3. Dacã în timpul copilãriei pãrinţii sunt cei care iniţiazã efectiv copilul în
stabilirea relaţiilor în familie, extinse apoi la grupul de joacã, în timpul
adolescenţei pãrinţii nu mai reuşesc sã supravegheze minorii decât cu mare
dificultate.
În copilãrie procurarea de jucãrii, alimentaţia, curãţenia, conversaţia
reprezintã apanajul exclusiv al adultului. În adolescenţã, tinerii aspirând la
un alt statut decât cel de „copil" se împotrivesc dorinţei pãrinţilor de a nu
întârzia, de a avea grijã deosebitã pentru studiu, de a nu intra în relaţii cu
persoane rãu intenţionate, periculoase, de a nu-şi crea şi adopta modele
„facile".
Pãrinţii vorbesc şi transmit enorm copilului în perioada micii copilãrii,
ei învaţã efectiv sã vorbeascã, sã participe la dialog.
Copiii pun întrebãri la care pãrinţii încearcã sã rãspundã, ei ar trebui sã
ofere rãspunsuri cât mai adecvate dezvoltãrii psihice a copilului.
În adolescenţã, centrul de greutate al comunicãrii se deplaseazã de la
nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi şi prieteni. În
perioada furtunoasã, frumoasã şi tumultuoasã, plinã de mari inegalitãţi
psihosociale, tânãrul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori
fãrã sã comunice nimic adultului şi cel mai adesea pãrinţilor.
4. De exemplu, dacã pãrinţii întreabã un adolescent despre
compania lui, ei dorind sã-şi arate de fapt afecţiunea, conversaţia putea
arãta cam aşa:
Pãrintele (mama ori tata): „Unde ai fost?", „De unde soseşti
acum?"
Adolescentul: „Afarã", „De afarã"
Pãrintele: „Ce mai faceţi voi când vã întâlniţi?"
Adolescentul: „Nimic"
Pãrintele: „Ai fãcut bine cã ai ieşit cu prietenii la
discotecã?"
Adolescentul: „Nu" .
Astfel putem afirma cã adolescenţii devin "experţi" în a nu transmite
nimic, în a nu comunica.
5. REGULI PENTRU PARINTI REGULI PENTRU ADOLESCENTI
Respectati intimitatea adolescentului Respectati intimitatea parintilor
Aratati afectiune fata de adolescent Oferiti cadouri si felicitari pentru ziua lor
de nastere
Vorbiti cu adolescentul despre
problemele sexuale
Fiti politicosi cu parintii, mai ales cand
sunteti in public, in grup
Nu criticati aspru alegerile prietenilor
adolescentului
Invitati prietenii in casa
Uitati-va in ochii lui in timpul
conversatiei
Nu va criticati parintii in public
Nu fiti exagerat de posesiv Priviti in ochi parintii in timpul
conversatiei
Oferiti adolescentului cadouri si felicitari
de ziua nasterii
Respectati aprecierile si evaluarile
parintilor chiar daca sunt demodate
Incurajati ideile (cautarile)
adolescentului
Consultati-va cu parintii in problemele
personale (intime)
Considerati-va responsabil de
comportamentul adolescentului
Acceptati supravegherea generala (si
grija) parintilor
6. Pentru adolescent este apreciatã ca beneficã
„supravegherea democraticã". Este de preferat o
abordare permisivã, egalitarã a adolescentului faţã de
una autoritarã, de respingere; în alte condiţii minorii nu
ezitã sã spunã cã „pãrinţii uitã cã au fost şi ei tineri" şi
„nu îşi cunosc limitele".
Comportamentul pãrinţilor caracterizat prin cãldurã
afectivã, rãsplata acordatã pentru merite. Aceasta are
consecinţe favorabile în achiziţionarea de cãtre
adolescent a unor itemi structurali ai personalitãţii lui, a
independenţei de a avea o identitate, auto-evaluãrii etc.
Se degajã câteva idei principale pentru stilul în comunicare
pãrinţi/copii, pentru înţelegerea profundã a perioadei adolescenţei:
7. .
Baietii-adolescenti cred ca cele mai multe
conflicte ce apar in relatia lor cu parintii sunt pe
tema religiei, dar si a alcoolului;
in cazul relatiei mama-fiu alcoolul este
principalul vinovat in declansarea conflictelor.
Fetele considera ca in
relatia cu tatal lor apar
neintelegeri cand se
discuta despre alcool si
despre experienta sexuala.
Relatia cu mama devine
conflictuala daca se
discuta despre alcool si
despre iesirile nocturne.
8. Din cele mentionate pana acum se
remarca faptul ca ALCOOLUL este o cauza
comuna a mai tuturor conflictelor - din
perspectiva adolescentilor.
Alcoolul se mentine drept cauza frecventa a
dezacordului dintre adolescenti si parinti, atunci
cand sunt solicitati parintii sa-si spuna punctul de
vedere.
Parintii par la fel de
deranjati de alcool, pe cat
sunt deranjati de iesirile
nocturne ale copiilor lor.
9. .
Desigur, alcoolul si iesirile
nocture nu ar fi singurele cauze ale
conflictelor dintre parinti si copii.
Multi dintre adolescenti au
probleme cu parintii din cauza
anturajului in care umbla, de cele mai
multe ori acesta nu fiind tocmai unul
bun.
De obicei intrand intr-un astfel
de anturaj, copiii incep sa-si petreaca
noptile in cluburi sau discoteci, sa
lipseasca de acasa mai multe zile
fara a-si anunta parintii, sa fumeze,
sa se drogheze etc, ceea ce duce la
COFLICTELE CU PARINTII.
