SlideShare a Scribd company logo

Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu

•Download as DOC, PDF•
•
Ionescu Ion
Ionescu Ion

Poezii

Art & Photos
1 of 140
ION IONESCU BUCOVU 2014
nu ne minți, Doamne, cu traiul de dincolo nu ne minți, Doamne, cu traiul de dincolo, de-atâtea nopți nu pot dormi, ca un blestem, cade asupra mea o apăsare, a nu fi, a te naște și-a iubi, chem tremurul luminii lunii să reînvie ce a fost, astăzi nu mai seamăn cu nimeni, întunericul mi-a furat făptura, au căzut imperii în somn și din cuvinte mi-am făurit castele, cuvinte-viori, cuvinte-ghitare, cuvinte sfâșiate de fulgere, cuvinte ucise din dragoste, vocale foșnind mi-au mângâiat auzul, mi-au fost leagăn în somn și mi-au ucis licornii de argint, care s-au înecat în lumea de dincolo a amintirii. am pierdut verile în zvonul verde al frunzei și-n racla ei mi-au trecut la galop caii albi ai depărtării cu coamele bătute de vânt… joi, 18 decembrie 2014
vis amândoi privim peste lucruri, zburăm ca două păsări, în acestă cursă trâmbițele frigului sunt aceleași peste tot, cuvintele-rubini de sânge tac în buza amurgului, pe sânii tăi strălucește marmora în haite de lumini, parcă am fi într-o procesiune de nimfe care alunecă-n oglinzi sparte, scene bucolice cu cerbi care se-adapă în lacuri de argint, fântâni cu ugere de izvoare din care țâșnesc vise, soare-apune pe un destin care cade-n ruină, se stinge polenul luminilor și-nvăluie șerpește luna ca pe o primadonă prinsă-n desmăț cu un prinț, covoare de cer pictate cu fluturi și îngeri ce vor s-ajungă-n rai, cuvintele cad ca frunzele toamna într-un tărâm de brumă. noi zburăm încet pe lângă lucruri să nu trezim ecoul
care moare ca o rugăciune, printre umbrele sunetelor ce se pierd în zare… joi, 18 decembrie 2014 corbul se făcea că ne iubeam pe fânul de curând cosit, mirosea a levănțică prin poieni de albăstrele, Doamne, ce frumos era, tremura prin aer vântul, luna-n pânze aurii , stampă pe-un pământ tăcut, își vărsase tot năduful peste fericirea noastră, muza mea patetică se-anina de umbra-mi vie și cu pieptul sfâșiat de atâtea amintiri deschidea cenușa vremii aprinzând focuri mocninde; ne-amăgeam cu vorbe dulci și săruturi otrăvite, eram parcă-ntr-un miraj când se reîntorc ecouri din întâia-mpreunare când eram topiți pe jar și înfășurați în noapte ca într-o mătase vie, cu un glas lunatec, sumbru, m-a-ntrebat de vreau să plec, ca o pasăre rănită s-a zbătut bătând din aripi, căutând fulgerul-cheie, aprinzând întreg văzduhul, era parcă o povestea dintre basmele din nord, cu trădări și cu ispite, cu obscenele finaluri, când se dă suprema luptă și cu prăbușiri în vis, îi vedeam ochii hipnotici cu izvor șiroi de lacrimi, scăpărând printre pupile lasere –săgeți de moarte, nu mai plânge, nu mai plânge, lasă poemul să curgă, viața asta e ca visul, crizanteme de canaf, ce adesea se termină cu un dulce epitaf; și așa a fost să fie, corbul cel bătrân din turlă, ne dădea ocol prin spații, printr-un zodiac furat, răspândind otrăva morții peste seara noastră dragă, prevestind o toamnă rece, plină de vânturi și ploi, noi cu trupurile-nchise ca o pleoapă printre lacrimi, ne-am pierdut unul de altul printre timpuri, printre patimi.
eu prin glasul trist de sunet și de harfă și de flaut, am rămas singur prin lume ca Ovidiu să te caut… joi, 18 decembrie 2014 vara A venit vara după calendare, Tăcerea este umedă prin munți, Stau treji ca niște daci cărunți, Cu vârfurile ce se pierd în zare. Și pe câmpie grâul încolțește, Talanga scoate turma în amurg, Se-aud pe vale apele cum curg, Iar trandafirul vesel înflorește. Petale lungi de lună la ureche, Cu nopțile scăldate-n apa vie, Natura care s-a trezit și -nvie Și doina noastră, fără de pereche. Se-aprind în zare stelele făclii, Coboară de pe dealuri cârd de oi, Se-aude cântec vechi ca de oboi În triluliu de glas de ciocârlii. E noaptea îmbrăcată-n umbre mov Venită ca o zână din povești, Pe-astfel de noapte tot ca să trăiești În vise dulci scăldate în alcov. joi, 18 decembrie 2014
cuvintele trec pe lângă mine trupuri de cuvinte ca niște cocote și-mi fac cu ochiul, cu unele-aș vrea să mă culc, sunt târfe fermecătoare cu miros de garoafă născute din trunchiuri vocalice cu crengile până la cer, câte un fulger le carbonizează sau le urcă prin vârtejuri, dându-le drumul în spațiu și câzînd ca niște verbe-ploi aiuritoare cu trupurile spânzurate-ntr-un gând, le-adun și fac din ele propria-mi zidire, pun câte un nor, o apă, un cer senin, mai adun câte-o iubită de prin amintiri, câteva sentimente și gata. joi, 18 decembrie 2014
devenim numere până la urmă devenim niște numere, eu sunt al douăzecelea, tu al treilea, numărăm și suntem numărați ca niște vite care trec la abator, numărăm iubitele, anii de viață, kilowații, banii de-ntreținere, hainele, cămășile, locurile pe unde am trecut, zilele, săptămânile, toamnele, iernile, tristețile și bucuriile, averile, morții, cercurile de aur aruncate spre cer, domnitorii, spânzurații și întrebările la care n-am răspuns sau nu le cunoaștem răspunsul, ne numărăm minciunile sau adevărurile, iluziile și deziluziile, facem matematică, adunări și scăderi, ne trezium cu teoria relativității a lui Albert Einstein prin inimă asupra sentimentelor în mișcare, suntem prinți și cerșetori într-o lume care se cufundă-n erori, târzii jocuri nevinovate de-a fi sau a nu fi printre dramele lumii amurgind prin istorie
pe orbita dulcelui pământ. joi, 18 decembrie 2014 veșnicie Cuprind în suflet o minune când îți sorb obrajii, setos de parc-aș bea o mireasmă. Când stăm ochi în ochi, incendiem totul împrejur, dorul de tine, dorul de noi, ca altădată umblă nebun… Fără tine traiul pe pământ e pribegire.
Eu nu știu ce regină ești și de unde vii, îți ascult clipele, acele flori frumoase de mai care devin veșnicie. joi, 18 decembrie 2014 părul tău Părul tău e un val din mare pe care nu-l poate străbate privirea, când îmi înec lacrimile în el visez mistere cu regine din Efes, urzește tot largul lumii cu vraja parfumului ce mă îmbată, atunci când apasă pe buzele mele mirosul tău dulce de fată. joi, 18 decembrie 2014
și vine iar vara, iubito și vine iar vara, iubito, cum vine aminul prin psalmi, ce miere-i veninul când sorb lumina din ochii tăi calmi, senină ni-i ziua și clipa ferice, visând un alt rai la umbră de cetini,
covoare de iarbă și chipu-ți bălai; miroase a floare, a dorul de noi, trecând ca o boare prin aprige ploi, urcând către astre în lumile-albastre, străine de noi. joi, 18 decembrie 2014 câteodată Câteodată mă-nvelesc cu speranța de frigul din mine, numai tu îmi poți da căldura pe care n-o am, fă-mi lacrima apă curată, să fiu dezbătat de dorul de tine. În lipsa ta se face-ntuneric, și umbra e grea, dorul începe să cânte atingând brațele reci, brațele tale feline,
umbra, tăcerile, mersul, inelul, secunda, bătăile inimii și-albastrul ochilor tăi în care mă pierd ca cerbul prin văi. joi, 18 decembrie 2014 luntrea și nopțile de vară, iubito, cum de sunt atâta de frumoase din cer până-n pământ? și holdele par valuri de nalte clătinări iar noi două minuni pe spuma unei mări. luceferii și stele și luna ce vor fi fiind dacă nu jucării prin univers plutind? ne urmăresc prin noapte de-apururi pe-amândoi prin lumea amintirii cea plină strigoi. iar luna ne păzește cu fața spre apus e luntrea aurie deasupra noastră sus. coboară pentru noi din luntrea aurie
o scară de mătase, ce vrea ca să ne-mbie să ne urcăm pe ea în lumea de apoi spre zarea cea înaltă de mână amândoi. joi, 18 decembrie 2014 gânduri-hiene în fiecare noapte trec gândurile ca hiene după cadavre umblă șerpește prin toate coclaurile sufletului meu se opresc acolo unde nu ajunge decât închipuirea foarte departe unde clapele orgilor stau neatinse pline de praf
acolo toate cuvintele mă trădează sunt ca vasele aprinse pe mări care ard foarte încet incendiate de fulgere căzute în ape atunci vei înțelege de ce tac când te chem cuvintele mereu mă trădează nu mă mai ascultă o iau razna spre nord ai uitat cum valurile balansează în culoarea ochilor tăi semnul tău de adio a fost ovalul de la decolteu în care s-au rătăcit sărmanii ochi ai mei care mureau de necuprins degeaba mai vânturăm lumea după o coapsă de veneră pierdută prin nisipurile antichității după ce-au doborât-o vandalii cărora le trezea simțurile adormite
de-atâtea lupte adun adun în mine fărâmă cu fărâmă veciile de vis ce mă dărâmă, se-aștern adesea ca o amintire și le adun mereu într-o zidire. în caldele izvoare de cuvinte, am adunat cenușa dinainte și toate ce le scriu acuma mi-s cetăți medievale dintrun vis.
am căutat și caut tot mereu lumina stinsă din sufletul meu, un răsărit ajuns apus de-acum, ce pribegește-n margine de drum. zumzăie tainele prin amintiri, unde dorm duse primele iubiri, în zadar mă mai întorc în vreme, când nu mai are cine să mă cheme. joi, 18 decembrie 2014 te caut te caut și nu mai știu unde ești astăzi, trec peste noi norii unei ploi de vară, în suflet se mai zvonește
despre tine, alunec cu gândul spre ochii tăi de viorele, ape vii și ape moarte se preling în gol de gene, mi-ai arendat suletul cămătarilor, ai zis că mă-ngropi la rădăcinile tale, de ce, timpule, ai trecut? mi-am pierdut zodiile, nici nu mai știu când m-am ivit din întuneeric. joi, 18 decembrie 2014
la umbra teilor în floare cine-a zis că lumea e o -ncântare, o caut mereu prin umbrele singurătății și n-o găsesc, singur vrăjit, singur zâmbind, trec pe lângă ea cu mirare ca tainele printr-un gând visând, nu-mi răspund nici serile, nici lucrurile, dorm pe o vatră ce miroase a veșnicie, fac din păcat buchete de crini și iubesc poveștile sângelui, seara ascult cântecul inimii care trece prin mine ca o lună pe-un cer senin, doamne, frumoasă mai e viața, când aduni veșnicia în bațe și te cununi cu ea la umbra teilor în floare. joi, 18 decembrie 2014
fată dulce se joacă stelele-n iarbă, drumurile se retrag în noi, cântă buhele-n pustiuri, doarme lumea pe poiată, se-aude un zvon prin pomi, joacă ielele-n grădină, vine un vis din neant, cu mulți sori și cu strigoi, se strecoară printre gene chipul tău frumos de fată din legendele din nord dintr-un ochi îți pică sânge iar din celălalt iubire, ce să-ți fac să te cuprind, mi-ai fugit din amintire, fată dulce, fără corp, te năzari ca o naiadă și dispari – o taină-n plus, ce umblă prin somnul meu, alături de Dumnezeu. joi, 18 decembrie 2014
joc de-a dragostea tu ești vară, eu sunt vară, amândoi mângâiem iarba și cu gândul jucăuș ne-am trezit într-un culcuș, privind cerul plin de stele, pajuri se rotesc pe sus, și în lună un oier treaz acum în miez de noapte, paște oile pe cer. cerne vremea pulberi-aur, cad năframele pe noi, trece-un vânt de mângâiere ce coboară din zăvoi și în tinda nopții sure ne împărtășim veninul dragostei de amândoi. și în noapte ne-am pierdut și ea mută și eu mut și-n nespusa de risipă noaptea s-a făcut o clipă, pica roua peste noi, trupurile-nmugurind, era mied, era dulceață, dulcea mea, iubire hoață. joi, 18 decembrie 2014
rugăciune mă petrec adesea prin ruine și nu știam că ești mereu cu mine, dac-am ajuns unde-am ajuns eu n-am primit nici un răspuns, adesea lacrima mă-ncearcă din drumul meu ca să mă-ntoarcă, unde mă pot, Doamne, ascunde, de locurile rele și imunde, știu că faci mereu câteo lucrare din mila Ta și din iubirea mare, eu Te-aș ruga mereu să nu mă lași să rătăcesc prin viață ca un laș, nu mă lăsa cu gândurile bete și-ajută-mă să trec prin râul Lete spre slava mea nemuritoare, neprihănit de nimeni, ca o floare; de-am fost odată rătăcit și prost, de azi eu Îți promit că țin și post… joi, 18 decembrie 2014
tu care-ai fost și nu mai ești tu care-ai fost și nu mai ești, dusă de vânt în depărtări pe cine știe ce cărări, te-ai risipit printre povești. va fi tăcere-n preajma ta, ca-ntr-o pădure-n vârf de munte, cu piscurile lor cărunte, care se pierd în hău așa. din noapte grea îndepărtată, se-ntorc cărările-napoi, precum se-ntorce un strigoi, precum veneai ca altădată. târziu, vei fi plecat demult, cu un sărut lăsat în somn, ai fost o doamnă, eu un domn, aș vrea din nou să te ascult. joi, 18 decembrie 2014
Având sânul căpătâi, Te-am iubit femeie-ntâi când din rai curgea răcoare precum apa din ulcioare, Se vărsa cerul cu stele Pe șiragul de mărgele, Erai mierea, erai vinul Care-mi împlinea destinul, Neumbrită izbăvire, Plină toată de iubire, Erai unda de ispită Care dormea liniștită, Gât albastru de sidef Îmbrăcat tot în gherghef. A trecut timp pare-mi-se De când ne-mbătam cu vise,
singurătate s-au lungit plopii s-au făcut umbre nu mai știu dacă sunt fără soț e seară- șoptesc ca nebunii prin frunzele lor o romanță din alte timpuri luceferii veghează pe sus talanga coboară la vale țesută-n raze de aur de lună seara se lasă pe doruri de ciute pe urcușuri de pante purtând pe umeri cupola de stele pe dealuri răzbate pe veșnice căi un sinistru ochi de singurătate. joi, 18 decembrie 2014
întoarce-te din vechi tapițerii privesc la rama ta dintr-un portret, visând o rimă nouă de sonet, la ochii tăi albaștri și vicleni, purtați ca în poveste trași de reni. portetul în tapiseria care arde se lasă-n dulci poeme goliarde, când porți mărgele dalbe și breloc, ce-s vechituri din secolul baroc. acum când timpul amiroase-a vară, te-aștept, iubito,-n fiecare seară și stau de veghe-n serile târzii să te întorci din vechi tapiserii. din himerice vise și doruri se-anină cerul cu stele căzute-n ruină, caleașca amintirilor iară e goală, cade cortina pe noaptea de smoală. joi, 18 decembrie 2014
Iar e lună plină și cerul senin Mii de amintiri din trecut îmi vin, Astăzi vara asta iarși e în toi, Fosfor licuricii luminând vioi. Luna e rotundă, cerul foarte clar, Chipuri de icoane din trecut mi-apar, Selenare semne, timp amețitor, Ies strigoii singuri din culcușul lor. Noaptea asta sfântă este numai vis Parc-aş fi intrat chiar în paradis, Cerul tot e var, e făcut din cretă, Într-un cuib de nor doarme o egretă. Bate doar zefirul peste munți și văi, Rătăciți prin stele caut ochii tăi, Se-aude departe un ecou de lieduri, Umbra ta apare dintre negre ziduri. Culori ce se mișcă-n rame de ogive, Parcă proiectate din vechiul Ninive, Ape diafane și cu muzici albe, În baroc de vise și-n lumini de salbe.
risipitorii ne-am risipit tinerețea în cele patru puncte cardinale, eram nebuni și ne jucam de-a viața, romantici și naivi, credeam că toată lumea e a noastră, risipeam serile și nopțile pe străzi și prin parcuri după o oază de iubire, ascultam foșnetul plopilor, prindeam stelele-n zbor și puneam ghiocei la ureche, în eternele noastre primăveri. dar a trecut timpul… astăzi facem terapie de cuplu, învățăm să îmbătrânim, suntem cuminți și naivi, vedem cum cetatea se dărâmă încet-încet, drumurile se scurtează și ne pregătim pentru marea finală… joi, 18 decembrie 2014
curgere se-nchide timpu-n mine ca ochiul unui mort, mai doarme vraja zilei pe-o pajiște de tort, mai vin lumi fără nume, prin spații astrale, când soarele-apune, pe negre spirale, se-aude printre umbre o oază de tăceri, mai trece înc-o zi, mai trece înc-un ieri, stingând tăciuni-aprinși din focuri arzânde netălmăcite vise, din dorul românesc, păzind tăcerea noastră cu ochiul lui Șiva privesc spre zare-albastră și mă întreb de fi-va acolo vreo himeră de-nvârte universul trecând în altă eră ce programează mersul…
se-aude așa de dulce un cântec printre sfere, încât mă lasă rece cu gândurile mele, nici un sărut nu-mi trece prin sufletul de lut e doar o rugăciune ce-mi place s-o ascult, e rugăciunea vieții cu un altfel de Crist, ce L-au cântat poeții plin de amar și trist, cu El lumile curg spre văile de timp prin suflet demiurg, ca zeii din Olimp. joi, 18 decembrie 2014
vorbind în dodii liniști fără nume, soare și târziu, cai albaștri-alunecă pe cer, îngeri cad de-acum în sus nu mai vor să se pogoare în eterna sărbătoare închinată lui Isus. numai zare-nseninată, o chemare, sun-un corn, vânătoare minunată, turmele mi le întorn. poetul vorbind în dodii, iară mi te-a scos în cale și la umbra unor rodii, vaide nurii dumitale. melancolică făptură, aveai părul făcut șal, străluceau rubine-n ochi, două cozi negre de cal. picioarele lebădă, născătoare de iluzii, glezne argintate-n ochi, cu miresme de infuzii. cu pielea catifelată și țâțele de agată, de nu te-ai mai fi născut cu făptura ta de fată! parcă sunt deja în basm, sub zodia unei mioare,
am nebunia lui Erasm și depărtarea ta mă doare. joi, 18 decembrie 2014 teiule teiule, teiule, miresmele tale aduc vraja din povești, când Eminescu trecea prin Copou cu Veronica de mână, Iașul atunci era sărbătoare, îngerii se urcau la cer, Eminescu purta lira lui Orfeu și Veronica cunună. florile tale cădeau peste umerii lor de îndrăgostiți, ochii li se topeau într-un albastru de cer, li se topeau, teiule, teiule, îmbătător mai erai când bătea vântul prin tine, seara când umbrele lor fermecate pe alee treceau. se-auzeau pași pe înserate în culori de soare-apune, luminând cărări de vis ce-aprindeau în zare ruguri, luna dragă călăuză, cu luceafărul sclipind, se topeau ca două umbre în dulceța de amurguri… împărat era poetul ca și codrul, peste seara lor regească, cu ochi treaz și mintea vie și cu inima flămândă,
purtând lira lui în suflet ca un faun ce iubește poezia, descântând iubirea dulce doar cu vocea lui cea blândă. flori de tei zburau agale, ploaie de petale dulci peste chipurile lor, fericindu-le clipita , în decorul de poveste, se întreabă și-ei în vise cum de i-a cuprins ispita și i-a luat borfașul Eros din senin, fără de veste. Luceafăr, stea umedă, răspândită prin roua dimineții, ai prefăcut sunetele-n fântâni de orgi și-n curcubeie, nu știai că nemângâiatele voastre destine barbare, s-au ascuns tragic într-o inimă dulce de femeie. joi, 18 decembrie 2014 linxul a putrezit Se desfac pulberi de cer, fulgere într-un pustiu, Așchii de nori dansează pe mări, astre arzând, Luciri de harfe, Orfeu zburând spre alte zări Și lumea toată, plină de vrajă, mistic descânt. Unde se îmbrățișază iubirea, curg sevele noi, Lynxul a putrezit, dar îi mai scapără ochiul enorm, Aburul sângelui viscolit de abatorul din noi, Clipa cea repede, dorul și vraja încă mai dorm. Pe piciorul nostru de iad încă mai sunt amanți, Paznici de tenebre mai scutură fluturii de petale, Într-un dans funerar: mai murim, mai trăim, Mai urcăm un deal și mai coborâm încă o vale.
Ne pasc elanuri vechi și iluzii, risipite prin ani, Vom evada caraghios din propriile noastre destine, Urcăm ușor prin noi o scară spre cer în spirală, Singuri ca vulturii, printre cele divine. Mereu vine clipa ce zboară spre alte zări, Izvoarele sunt comorile de sub stânca din soare Ce se varsă în noi ca o mare și dulce iubire Prin frunza de seară care plânge și-adesea ne doare. Călătorim mereu și nu știm umde mergem niciodată, Ce simplu ar fi fost să dormim pe-o pajiște de vis, Să trecem prin vechi paradisuri rămase pustii, Să scăpăm de orizontul nostru mucezit și închis. joi, 18 decembrie 2014
gânduri în noapte se spânzură fântâna de cerul înstelat, șarpele casei mele a adormit sub pat, câmpia este tristă și tace dinadins, doar luna-și toarce mersul pe aurul cel nins. se-aud piane triste, bolnave ca de ciumă, în cimitirul vesel dorm oasele de mumă, mi s-au lipit de vise de noapte și de stele, și îmi apar mereu în ceața nopții mele. lumina lunii pline alunecă în casă, ca-n ape se revarsă pe paturi și pe masă, prin inimă-mi trec umbre ce-s pline de himere și toată atmosfera e vrajă și tăcere. doar Lynxul stă de strajă la margine de lună și ochiul îl veghează ca fulgeru-n furtună, trecând pieziși ca hoțul spre zarea cea albastră, se pierde-n neguri grele dispărând pe fereastră. joi, 18 decembrie 2014
dacice Mama Dochiei plângea Sub izvoare de arcea la templele lui Zalmoxe, sta mereu și se ruga, iar Când cădea câteo stea Mai creșteau un pic Carpații, Câte unul mai murea, restul se aveau ca frații Dunărea era rotundă Se scăldau ciutele-n ea, De cinci mii de ani încoace Tot s-a plămădit poporul, Decebal cu steaua-n frunte Le ducea grija și dorul, Despletea cărări năuce, Peste vijelii și foc, Se-ntreba unde se duce, Cu atâta nenoroc. Se umplea de oameni codrul, Plângea dacul peste Jiu Se cutremura norodul Când scăpa teafăr și viu. Se făcea sabie luna, Stâncile cu vârfuri sure Deveneau ascunzători, Printre ierburi, printre mure, Se credeau nemuritori. Aprindeau focul cu iască, Își făceau ștreangul cercel, cântând doina strămoșească
pârlind un ciolan de miel, mai pe seară în amurg, mai da iama prin prejur încălecau calul murg după câteun hoț de fur. vis de vară eram prin rai printr-un lan de grâu, vara ne furase toate visele, sângele macilor ni se prelingea printre degete, ucideam candoarea lor, eu stăteam pe marginea zilei, pe cer siluete de cai albi zburau spre apus, tu stăteai sub sălcii pletoase, somnambulo, și dormeai, părul ți se împletise peste ramurile tremurătoare, ca o amforă stăteai plină de antice vise și cu gleznele la soare îl așteptai pe Ulise. joi, 18 decembrie 2014
iedera mea sigur în iubirea noastră e ceva neîmplinit, vechi neliniști alandala astăzi iar ne dau târcoae, insomnatice ființe noi brodăm doar arătarea, stai să-ți povestesc ceva, eu visând și tu visând, ne-am trezit întru iubire, suntem trup firav de iarbă și vremelnic și subțire, ce să faci, iedera mea, eu sunt stâlpul pentru tine, urcă-mi-te până -n cer, printre lacrimi și suspine, căte o frunză eu îți smulg de la vârf la rădăcine, și-uite-așa trecem prin timp, mai departe, mai departe, de ni-i rău sau de ni-i bine, scuturând zilele moarte. joi, 18 decembrie 2014
aproape de cer sufletul meu este prin nori plutește ca un vis prin noapte, privește la sufletul tău care e făcut din șoapte, aș vrea să vorbesc cu tine, dar gura mea a murit, de- atâta crudă fericire nu mai știu de ne-am iubit. iubito, mi-este dor de tine, șade frunza de trifoi, ca un semn de întrebare peste zi, între noi doi. sapi adânc fântâni de doruri, eu te rog nu mai săpa, o să dai de cer, de stele, și-o să zbori, iubita mea, o să treci printre luceferi, dormind peste sânul meu, vom visa că suntem teferi, aproape de Dumnezeu. joi, 18 decembrie 2014
cununie lacrimă care se stinge, de ce plângi, tu, nu mai plânge, ești liana, ce se frânge, peste norul care ninge, va veni o primăvară peste viforul de-afară și vor înflori toți teii și vor ninge iarăși mieii, dulce, tu, fecioara mea, rătăcită într-o stea, te văd întruna plângând, și destinul îngânând, vreau să-ți văd ochii căprui dacă sunt ai nimănui, dă-mi-i mie cu-mprumut, suntem singuri pe pământ, de e noapte și e rouă, să dormim pe lună nouă, și să șuiere, nebuna, cât va ține noaptea, luna, două cântece nebune, care vor să se cunune. joi, 18 decembrie 2014
codri-n delir, alai nupțial, e bucurie sau moarte, joacă-ntr-un templu albastru priviri deșarte, mistice lacre, sacre văpăi, se deapănă sterpe prin tristele văi, agonizează un crin sângeriu în palmele tale, sărut târziu, iris în verde, zbor de petale, ziua se face din ochii tăi, lasere dulci din dulci văpăi, aur la ora turnului vechi clopote bat din limbi perechi, cad umbre de cai în ritmul de ropot se-aude tropot și un vechi alai.
îl port pe Eminescu la brâu sunt frunza legănată de razele lunii, din galben mă prefac mereu în verde, sug seve din pământul natal, adesea moartea mi se pierde ca-n cântecele lui Dedal; vara nechez sălbatec ca un cal pe câmpie, zbor ca o pasăre -n albastrele zări, am inima cât țara rotundă, mi-o leagănă codrul, nebunul, mi-o spală în undă, alerg în toate părțile deodată, de mă voi prăbuși, va cădea o sămânță în țărâna cu lacrimi udată; am steagul singurătății cu mine, pe Eminescu îl port la brâu, el este cerul și aerul, el este râu; pe tine te duc spre păcat, te culc pe frunze de tei, să-ți povestesc,
iubito, cum e în țara de zmei, căci în țara de privighetori, am stat odată noi doi, cerul cădea peste noi, codrul cânta din oboi, se rotunja liniște-albastră, iubirea ta era floarea din glastră, pe care-o udam amândoi, mă-ntreb și eu, găsi-voi cândva cuvântul cu el să te-ncânt, tu, floarea mea, ce te-ai stins în azururi, arzând… joi, 18 decembrie 2014
dragostea s-a umplut ulciorul, dragul, de când eu ți-am fost pribeagul, s-a umplut chiar de la sine, între rele și –ntre bine. au fost timpurile sumbre, pline de greșeli și umbre, dar au răsărit toți sorii și s-au risipit toți norii. draga mea dulce icoană ți-a căzut lacrima-n geană, și acum inima îți este ca o carte de poveste. vreau să ți-o citesc pe toată, lângă tine-așa în șoaptă, să ne pierdem printre astre, prin poienile albastre. să-ți culeg macii din zare, dragostea ce se năzare, ca s-o facem numai faptă și s-o dezlegăm în șoaptă. să-nflorească iar în doi, dragobetele din noi: amforă cu două toarte, tu de-o parte, eu de-o parte. joi, 18 decembrie 2014
mai cântâ-mi, iubito… cu palmele cuprind obrajii tăi ca pe-o minune, ochi în ochi ne sorbim din priviri, pribegi pe pământ, înflorim veșnicia c-un jurământ, mai cântă-mi de dor, mai cântă-mi, iubito, despre fata din vis cu părul flacără, cu obrazul încins, cu inima caldă, cu picioare de ciută, cu ochiul senin din floare de in, cu sărutul orfeic și chipul divin… mai cântă-mi, iubito, mai zi-i despre nopțile noastre târzii… joi, 18 decembrie 2014
seară s-a vărsat ziua-n asfințit, privesc după ea cu nostalgie, ceasul umbrelor mă-ntreabă dacă mai doresc ceva, tac și-ascult murmurul serii, deschid poarta către cer, stele-mi picură în gânduri, defilează rânduri-rânduri, rele, dragostele mele, s-au făcut numai tăciuni și le-a măcinat pământul, niciodată, nimeni, nimeni, nu și-a mai ținut cuvântul, căci așa e dragostea, nimeni n-ascultă de ea. joi, 18 decembrie 2014
sunt pasărea singură-n ceață un sunet de clopot desparte tristețea de lumea cealaltă, inima-mi fuge departe și-aștaptă un tren într-o haltă. norii pe cer aleargă, aleargă, vine sau nu vine furtună, inima mea așteaptă-ntr-o haltă, ca să zburăm împreună. sunt pasărea singură-n ceață nu știu încotro o să zbor, cerul senin mă îngheață, se face furtună și dor. plopii cântă romanțe pe cer, dorul se zbate în pieptul meu Sunt în furtună stingher, mai aproape de Dumnezeu. joi, 18 decembrie 2014
litanie Doamne, mai bine m-ai fi făcut pom, salcâm de cruci pe la răspântii, sau mai bine m-ai fi făcut piatră să mă spele apele de izvor, sau pasărea cerului singurică ca să mă-nveți, Doamne, să zbor. m-ai fi făcut fluier sau doină pe la stâne vara de ciobani, harfă pentr-un nou Orfeu, să mă strecor, Doamne, prin ani. mi-ai risipit viața-n zadar, limane trecute sub seri pieriră, nu mi-ai dat, Doamne, în dar, decât răstigniri pe liră. joi, 18 decembrie 2014
trecere Durerea e-n lacrimi, O, cânt-o pe strune, Căci mergem de-apururi, Spre soarele-apune. Din suflet fă spadă, Ce-i scoasă din teacă, Lovește destinul, Căci viața ni-i seacă. Prin frig și zăpadă, Doar viscolul sună, E timp de baladă, E timp de furtună. Cădem în abis, Mi-e teamă, mi-e teamă, Nu știu de-i vis, Sau Domnul blesteamă... joi, 18 decembrie 2014
ce dacă… Sufletul- pasăre ce zboară în sus, Trecând vămile pustiului, Va fi demult, demult apus, Sub privirile fiului. Numai plopii vor mai foșni atunci, Peste umbrele mele pe lunci; Așa e viața, se-ntoarce mereu Mai aproape de Dumnezeu. Ce dacă cobor în lutul sfânt Printre demoni și sfinți, Voi căuta trecutul sub pietre Mai aproape de dragii părinți. Va bate-n veci de veci doar vântul Și va-nfrunzi din nou cuvântul. joi, 18 decembrie 2014
Plângi… Plângi în nopțile senine, Plângi cu fruntea-n perna albă, Din nesomn se face salbă Și din vise căi divine. Plângi pe crucea de mormânt, Când cocorii își iau zborul, Veșnic fi-vei călătorul Și eroul pe pământ. Plângi când viața ți-e osândă Și cînd inima te doare, Nu intra în disperare, Domnul stă mereu la pândă. Plângi la margine de lună, Și la margini de cuvânt, Suntem lan bătut de vânt, Care vrea să ne răpună. Plângi tu trestie căzută, Când furtuna te –a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul Dorului de absolut, Suntem suflet, suntem lut Și prin lume călătorul. joi, 18 decembrie 2014
eroii lui Menandru vin la umbra unui pom, să-ți flutur părul ca în vis, să-l împletesc, să-l despletesc, sub geana cerului închis, sub umbra pomului în floare, se joacă șarpele cu noi, ai ochii dulci ca de cicoare, ce grea osândă pe-amândoi. îmbătați de dor cu știme, uzurpați de zeu din rit, am dat buzna din mulțime într-un rai nepângărit. și venisem lacom, mândru, peste chipul tău în floare, împăcând cu gând de pradă sentimentele tartare. luna veselă și bearcă a fanar visa, prin spații, noi într-o poveste parcă nu ne mai intram în grații, și era frumos și tandru, noaptea se făcuse vis, eram eroii lui Menandru ce treceau prin Paradis. joi, 18 decembrie 2014
elegia amores Pe maluri de vis se despletesc sălcii, liane pe apă și nuferi în zbor, o lună nebună se varsă –n oglinzi, cu chip de fecioară, râzând și plângând, noaptea se face o melopee doar vântul zvâcnește prin arbori năvodul de raze-n unde de aur… Trăirile mele îmi dau iluzia că mă repet mereu ca un clovn, numai serile mă scot la liman, când poezia îmi pare că este lacrimă curată, plânsul nevinovat al inimii-n zbor. Acum sosești tu, iubito, să-mi speli tâmpla și-mi spui să nu mor că amândoi formăm o minune, tu cu viața, eu cu norocul că te am veșnicim lumea și mă rogi să ne vedem din ce în ce mai des … joi, 18 decembrie 2014
dansul sentimentelor simt că sunt prea aproape de tine, între noi nu e decât un halou de aer, gura ta-mi șoptește poeme, ochiul tău, un tâlhar, mă fură mereu, văd gâtul de fildeș ca un gât de vioară, când luna îți mângâie sânul, când pieptul e un vulcan de plăceri, mai lasă-mă o clipă să sper, o clipă să-ți ascult inima, care se zbate ca un hulub prins în plasă, mai lasă-mă să te privesc, mi-e teamă că te voi pierde printre amănunte, atât de aproape și atât de departe ești de mine încât nu pot intui adevărul, poate că se va răsturna logica dragostei și vom cădea ca nebunii în haos. joi, 18 decembrie 2014
amurg ce frumos e când asculți amurgul, parcă e pregătit să nască eroarea, parcă vine cineva și te mângâie pe suflet, o mână de fecioară din visele tale frumoase, ascult, tu citește-mi din psalmii lui David, ridică-mă la cer cu această poezie mistică, prin acest amurg, surâs al morții, catarsis îmi îngroapă toate sentimentele, un Vivaldi rătăcit printre noi, care vine din marea singurătate cu sunetele lui aiuritoare și ne îmbată cu miresme de luncă, din stropii ploilor de vară, liniștea limpede parcă alunecă în neant, când luna moare risipită prin frunze, ucisă de un sărut care poartă otrava pe buze, Doamne, vorbele sunt multe, e prea devreme să cobori în noi cu harul tău, lasă-ne nefericiți cu ereziile noastre să gustăm din otrava dulce a vieții, lasă-ne cu sentimentele noastre barbare care roiesc nervoase la fiecare cotitură a vieții, nu pune cruci de stavilă între noi și albatroșii orbi care vâslesc prin nebuloase derute, focul Golgotei devine o frumoasă mirare, prin singurătatea turnului cu ceas, noi stăm pe-o pleapă arsă de destin, veghind la statuile falselor mituri, care ni se vor ridica în cinstea călăilor ce ne-au ucis. joi, 18 decembrie 2014
Bach ar fi trebuit să te mai văd dar s-a închis orizontul cu umbre și mi-ai lăsat doar umbra ta erai undeva la marginea mării singură singură îți da ocol un pescăruș se întindeau curcubeie peste noi un pian cânta Bach ascultam și plângeam împreună. joi, 18 decembrie 2014
nu aștepta veșnicia nu aștepta veșnicia iubește-mă în acestă vară în lanul cu maci ascultă-mi inima cum cântă, alături de ochii tăi ne vom petrece apusul unul în liniștea celuilalt pe acest picior de rai unde a coborât Dumnezeu să ne învețe dragostea… joi, 18 decembrie 2014
șarpele fantastic noapte cu apus de vară peste care trece-n vis chipul tău închis în cețuri totul e un ceas de apoi alunecăm pe raze de lună când amurgul își mișcă pleoapele vino vis ori vino moarte zicea poetul aiurind teama de tine mă doare amândoi iubeam lucruri derizorii: secera pleoapelor tale vrăjite cu ochi de migdală care cădeau pe privirile mele ca o povară ca o moarte frumoasă visată de somnambuli amândoi așteptam șarpele fantastic să ne devore avea ochii ațintiți asupra noastră un ochi spre tine altul spre mine azi voia să mă ucidă pe mine mâine voia să te ucidă pe tine vino vis ori vino moarte zicea poetul aiurind apoi a evadat din cuie și a cântat psalmii lui David prin toată lumea. joi, 18 decembrie 2014
Stăm astăzi tâmplă lângă tâmplă Cu amintirile târzii Indiferent ce ni se întâmplă Eu nu mai cred erezii. Din plopii albi se cerne jar Și bate vântul peste noi, E luna albă-a lui florar, C-un soare dulce și cu ploi. ,
facerea am altoit tăcerea pe cuvânt primul cuvânt avea culoarea luminii cineva a zis iubire și s-a aprins soarele altcineva a zis femeie și-au răsărit toate florile pe pământ când Adam și Eva s-au îmbrățișat a răsărit luna pe cer dar și șarpele care se urca în pomul cunoașterii desfrunzindu-l la umbra lui dragostea a căpătat aripi acum aerul a început să vorbească prin somn despre cauza tuturor lucrurilor văzute și nevăzute acum au început și apele să se miște întrând în sângele copacilor și au răsărit sălcii la umbra cărăra s-au petrecut frumoase idile de dragoste sub tălpile noastre pământul a început să curgă spre miază-zi cu el au luat naștere adjectivele după care rococoul cu adverbele lui strălucind prin lume au venit apoi clipele cu magi și crini și luna căzând în gol de ape când părul tău plin de vocale curgea ca un râu trecând dintr-o rană în alta tulburător și atât de bogat apoi a venit îndoiala cu ochii ei aprinși de lynx tristețea cu formele ei cerești care ne-a arătat că veșnicia nu s-a născut pe pământ. joi, 18 decembrie 2014
vis de seară a căzut luna pe câmp și plânge ca o regină căzută-n infern mă iau după ea ca s-o prind e nălucă ochiul tău ochi căprui parc-ar fi aș vrea să-i întorc chipul spre mine să văd dacă ești tu sau altcineva se stinge conturul visez numai lunatice-chipuri și dulci năluciri ai părul ca râul în galbene fire ești umbră fantomă din timpuri asire ai vrea să mă mângâi cu mâinile tale mi-e frică de aripa ta rătăcită-n văzduh te-aștept la răspântii de timp vino când nu e nimeni să ne păzească și-astupă-mi gura c-un crin de buze cu gust de venin… joi, 18 decembrie 2014
cine plânge cine plânge-n tine seara când cade luna pe pământ și tace câmpul rotund și imens în această imensă liniște ancestrală noaptea umblă grea prin frunza de privighetori e târziu nu mai plânge e prea devreme ca să mori peste vârfuri de tăcere trec la stele călătoare vorbele umblă desperecheate peste minunile nopții pădurile în depărtare dorm și ele pe perne de răcoare îngropate printre stânci visând numai primăveri o să fugim și noi pe câmpuri venind din amintiri trecute tot căutând un țărm mai pur pe unde țipă albatroșii la margine de veac ferice în mări lunare fără somn unde plutesc nuferi de vise prin dulci petale strălucind unde euritmii de delte cad în cascade zdrumicate curgând frenetice arpegii peste altare-n orgi de bambus și-o să întemeiem o lume precum nebunii din ospicii o lume-a noastră fără patimi
venită din senine clipe unde aerul pare de platină unde pasărea patima zborul se-ntrec în neștire cu dorul… ți-aș rupe din psalmii lui David o dulce melopee de vis ți-aș pune la gât curcubeul eșarfa cerului închis privesc cum ți-alunecă trupul prin vise mele ca o himeră legată de-ntuneric prin codri eterni înfrunzind din glasu-ți vocale de-argint îți sună bolnave de noi ne-am aruncat peste minuni ca doi nebuni ca doi nebuni iluzie ce-ar fi putut să fie o dulce și frumoasă feerie. joi, 18 decembrie 2014
a lumii fală, vânt făcut să zboare, printre cenușa ce mereu ne poartă, căci toate-ncep cântarea cu troparul, sorbind din Lete numai apa moartă. e ceru-n jur albastru ca cicoarea, sclipind trandafiriu spre răsărit, dar grav e când se-ntunecă iar zarea și noi tot cerul vieții l-am umbrit. zadarnic totu-n jur ni se-nvârteşte și frumusețea veșnic ni se-arată, un ochi divin din ceruri ne privește și ne deschide printre nori o poartă. aflăm în lume-adesea că se moare
în răspântii de lumină ceas al amurgului totul se clatină noaptea se lasă de foc și platină vin târzii orele se-nchid florile murmură-n liniște poala pădurilor extazul furilor patima zborului umbrele norului luna-n urcioare cade-n răcoare pe coaste de inorog se adună stele moarte să ne poarte în cuib verde de mătase pe saltele somnoroase peste ape căpriori aiurind tropot de nori vin la apă și se adapă în oglinda cerului noaptea lerui-lerului sunt vedenii chip și fel desenate cu penel se aud în depărtare numai ape călătoare în răspântii de lumină
așteptăm dorul să vină și-n altare cu scântei pe o așchie de stei într-un foc fără de fum să-ngropăm dragoste-n drum… joi, 18 decembrie 2014 întoarcere adesea mă întorc în sat să-mi scutur sufletul de rouă, la poartă lacătu-ncuiat îmi frânge inima în două. e tristă prispa de-altădată, fântâna doarme pe tălpar, a căzut cerul pe poiată, o cioară stă înfiptă-n par. drumul mi-a rămas stingher, nu știu încotro s-apuc, mi s-a-nchis granița -n cer și sunt singur ca un cuc. vremea trece prin cuțite triluri de privighetoare, unde ești copilărie, unde mi te-ai dus tu oare? amintiri grele se-alungă și-n întoarceri vreme cată, ce-aș dori să mai ajungă la tărâmul de-altădată.
mă privește casa tristă, parc-ar vrea să mă blesteme, tot aștept pe vechea prispă glasul mamei să mă cheme. nu se-aude, e zadarnic, unde s-or fi dus ei oare? tatăl meu cel bun și harnic, mama mea cea iubitoare… joi, 18 decembrie 2014 trec prin copilărie trec prin copilărie ca printr-o apă limpede care mă spală de toate reziduurile vieții de până acum pădurea cu farmecul ei mi-a fost visul care-mi stăruie și astăzi în memorie ea a fost castelul tinereții mele cu coloanele ei dorice de copaci care țin cerul pe vârfuri și unde privighetoarea se înalță spre nori cu cântecul ei fantastic format din triluri biblice cu urcușuri și coborâșuri de silabe scoase dintr-o fantastică pianină exotică ruptă din însăși aripa lui Orpheu trec prin copilărie ca printr-un basm care însă nu s-a sfârșit și e populat cu zâne cu coronițe de flori multicplore pe capul fecioarelor cu feți-frumoși și balauri cu nuntiri de gâze și joc de iele la miez de noapte care sluțesc sufletele îndrăgostiților un zeu nevăzut ascultă minunile întunericului improvizând fulgere cu aripi tremurânde printre stelele prin care se plimbă unicornul pe un pod de fluturi cu o întreagă orchestră de zburătoare vesele care sug oasele timpului printre cortina cerului
se-aude un turn de flaute oboi fumegând lira delirând de-atâta muzică se umflă noaptea ca o enormă scenă pe care joacă balerinele lui Degas printre vitralii aprinse notele se sparg pe lama ultimei lumini nechemate pădurile coboară din munte pe muzici celeste lumina amintirilor se rupe și aruncă spre cer puzderie de licurici sălciile îngenuncheate spun ultima rugăciune și iată-mă acum călător spre inima ta spre visele tale te caut prin vechea lucarnă a dragostei cum o căuta Petrarca pe Laura prin povârnișurile cerului de când nu ne-am mai văzut oglinda bolnavă de lepră stă singură fără nicio imagine într-o somnolență de fiere un fel de stampă cu privirile pierdute-n soare ce departe ești de mine mișunând printre poemele nescrise mă vezi în cereasca oglindă ca un somnambul căutându-te închinându-ți sonete în care rătăcim două deznădeji pe țărmuri neumblate și pustiite de singurătate? joi, 18 decembrie 2014
adolescență adolescență, acvariu al unui timp pe care n-am să-l mai prind niciodată, lumea aceea ireală și colorată, cu serile pe care le credeam mistice poeme de dragoste s-a ascuns undeva-n univers în orele roșii ale acelui amurg. joi, 18 decembrie 2014
unde este ziua aceea s-a făcut inel sărutul tău când stelele plouau peste noi în aerul rece de in când luna cânta la oboi. erai ca o magnolie, răsărită-n grădina supliciilor, în lumina sipetului purpuriu te mișcai foșnind a mistere. cu surâs de hortensie îți lăsai coapsa amețită de mine, sălbăticiune ciudată, făcută din petale și stamine. unde este ziua aceea când amurgul își mișca pleoapele de mătase și-ți mângâia sânii bolnavi de-atâta dragoste?
joi, 18 decembrie 2014 cântec încerc zadarnic să te-adun din stele, tu te topești în fumul de cocori, surpând văzduhul, cântec de viori se cuibăresc în gândurile mele. și în nuntirea nopții printre brazi privirea-mi naște nostalgii celeste precum zisese-odată Malateste, pe brațul meu, frumoaso, tu să cazi. ne soarbe umbra timpului întoarsă cu zimții lui de lacrimă și gând, din vise sterpe ne trezim plângând, ca frunza toamna cu nervura arsă. cu liniști moi azurul se întoarce, tu calci pe-un pod de fluturi prin văzduh, e un blestem al vremii de la Parce. ai fost dulceața mea dar și otravă, prin foșnetul de frunze scăpărând, tot mai străină-mi ești și mai suavă… joi, 18 decembrie 2014
iubirea noastră ne-adoarmă crinii în lacrimi de rouă, în raza luminii de lună nouă. atâta alb sub blânda lună, șăgalnic vântul ne e e cunună. miresme dulci ne-or îmbăta: fluturi de-argint și mărgărint. doar iasomia cu foi de ceară, ne-ncearcă iară melancolia. tu treci mereu cu pașii rari și solitari prin empireu. cu pielea ta de dulce roză înfierbântată în delir, iei forme de metamorfoză
împrumutată din Shakhespeare. când ochii tăi nu vor mai plânge, sub orizontul de carmin, iubirea noastră se va frânge și îi vom spune-n veci amin! joi, 18 decembrie 2014
amintiri din trecutul umbrit de socialism eu i-am tras clopotele lui stalin într-un martie capricios când socialismul se înșurubase serios în coastele noastre, se-auzeau clopotele dogite în acea dimineață și lumea mergea speriată pe străzi întrebând ce sărbătoare e a murit cel mai iubit conducător al omenirii- răspundeau ciracii trenuri întregi mergeau spre moscova să-i aducă un ultim omagiu culcat în sicriu stătea zeul mort i se vedeau doar mustața și decorațiile pe pieptul lui ciuruit de gloanțe și de înjurături un bețiv striga pe stradă stalin și poporul rus libertatea ne-a adus altul îi răspundea măi staline burtănos ce-ai dus lumea la colhoz noaptea umblau mașinile negre și piguleau pe cei care se împotriviseră regimului îi duceau în rai să-i boteze cu aghiazmă comunistă ostașul sovietic defila și plângea la kremlin sub razele primăverii se dusese tătucul cel care trezise rusia din visare cu vodca cea de toate zilele acum era tăcere se ținea doliu trei zile n-am mai învățat bucuria noastră ziceam-dacă ar muri mai mulți stalini să stăm într-o vacanță continuă așa până se termina școala se țineau slujbe interminabile care slăviau conducătorul și noi strigam barbă albă barbă neagră barbă cioc barbă deloc adică pomeneam pe cei patru mari dascăli ai omenirii karl marx friderik engels mărețul lenin și viteazul stalin pe pereți în fața noastră erau tablourile lor colorate mari ne priveau și ne ocroteau de fiara capitalistă care stătea la graniță să ne ocupe și să ne subjuge
cântare din ecleziast înfrunzim, înfrunzim și nu știm de ce și până când, poate până când vântul va trece răzbunător prin frunzele noastre, să fie o stare fără devenire precum toate sunt păreri și rămân cântec în deșert?… numai fugile lui Bach îmi aduc aminte de tine și norul care atârnă deasupra sufletului ca o zdreanță, nicio tăcere pe râul care curge mereu prin noi nu stă la hotarul înțelepciunii, toate drumurile care trec nu mai au întoarcere, curgem la vale cu ele odată cu acea curgere a amurgului și a abisului spre neființă… femeile coboară dintr-un opiu de culori spre străluciri de tinichea prin racle de mac pe drumuri ce se mișcă lent dintr-o Persie cu povești. în bruma ploilor semințele dansează pe vârfuri de lut,
stejarul se naște din ghindă. parcă ieri treceam prin pădure, parcă ieri te zărisem, femeie, printre frunzele puse-n lanțuri de lună, parcă ieri te-alergam, căprioară nebună, cu picioarele zvelte, cu ochii șireți ce tăiau laseri din pupilele tale, înfipți în inima mea, călcai prin nori, pe turme de crini, prin ierburi virgine, în asceza unui amurg sentimental, între izvoare și mare, culoarea părului tău lung se făcea aer de noapte, viscol de val, prin somnul vameșilor treceau încolonate culorile buclelor tale, piciorul clintit prin iarbă răsuna ca aroma-n somnul meu pierdut. umbra lui Holderlin plutea peste noi și ne blestema, curgea întunericul și abisul și steaua curgea către stingerea sa numai noi eram fericiți cum vine fericirea din neant, așa ca o boare care ne amețea printre amurgul tot curgând spre neființă și tot curgând la marginea tipului în edenul etern. joi, 18 decembrie 2014
calul Gellu Naum am plecat cu calul Gellu Naum la păscut, din coama lui ies versuri suprarealiste și behăie prin ierburile incendiate de lună, încă mai visează un București cu niște demoazele balerine ca-n pânzele lui Degas care aruncă din pipe fumul pe nasul lor coroiat din care ies fecalele secolului în rotocoale urcând încet Dealul Mitropoliei; la un picior are pinteni și doi ochi mari prin care vede măruntaiele pământului, la celălalt picior din spate are o chișiță mare și schioapătă ca o mandragoră căreia i s-a tăiat un picior ca pedeapsă pentru amoruri nepermise prin orientul prăfuit al cerurilor deschise către Allah, calul Gellu Naum are ochi de sticlă și vede prin lentilele concave o lume aparte plină de neprevăzut ca-n târgurile și bâlciurile de unde clovnii scot panglici prin toate orificiile și-i plimbă pe spectatori prin labirinturi în zig-zag printre oglinzi, printre șerpi și alte reptile cu gurile căscate, el nu mai paște demult, e melancolic, se gândește cum să iasă din scena aceasta cu oameni care au burțile ca niște butii, mâini lungi întinse, rămase din revoluție, cu mințile puse pe bigudiuri, strigând: așa nu mai merge, vrem altceva, altceva, iarba lui este albastră și paște numai noaptea pe lună păzit de îngeri și e melancolic, pupa-i-aș botișorul lui prin care socoate aburii secolului și-i transformă-ntr-un oftat adânc… joi, 18 decembrie 2014
gânduri de august a început să pice încet încet câte-o frunză semn că se apropie toamna despletită în culori portocalii purtând în mână aura unei melancolii ancestrale parcă văd pe cerul fumuriu triunghiuri de cocori tăind orizontul spre apus în lumea lor lăsând în urmă pustiul care se apropie de inimile noastre cu fiecare zi care trece surâde lumea a belșug miros Carpații a mere și-a prune și Pan cântă la un pian bolnav de ciumă cu disperare spunând adevăruri nespuse pline de înțelepciune îmbogățiții tranziției își scriu memoriile prin pușcării apoi își trag câte-un glonț în cap mașinile pe autostrăzile imaginare fug una după alta pentru niște himerice clipe de fericire justiția coboară peste noi și ne întreabă ce-am făcut până acum taie câte un cap câte un triunghi noi suntem vinovați de frig și de ploaie noi spargem sticlele din greșală noi suntem imbecilii care am înghițit cuie în stomac și-am pus măști de carnaval jucând în acestă scenă somnambulească precum clovnii eu nu știu cine murdărește cuvintele de noroi și cine le tăvălește prin bordeluri confundându-le cu magopațele de la Crucea-de-piatră din tricolor unii și-au făcut cămăși de bravadă cu care ies în față și merg pe drumul lașității și minciunii spre victoria finală au dispărut copiii de pe uliți și-au intrat la subsol prin tavernele întunecate ale secolului cad satele în singurătate tinerii pribegesc prin Europa și bătrânii au umplut cimitirile cu cruci peste pâmăntul reavăn au crescut buruieni și miroase a tămâie prin toată țara sfinții au mucezit în icoane lumânările aprinse curg în mânacre odată cu lacrimile și lumina se rostogolește ca un stog de paie luat de vântul istoriei pe apele greoaie care curg cu șerpi spre diluviile ce va să vie suntem într-o provincie bolnavă unde noaptea suge rădăcinile vegherii și noi ghemuiți în gropile de somn credem că ne-am pus la adăpost de frigurii acestui veac suntem manipulați de ciracii care trâmbițează la vuvuzelele propagandei oficiale și mergem mai departe printre portaluri prăbușite spre nu știu unde umplând gol după gol în stampa roasă de ploi subțiri de bravadă pe toboganul istoriei… joi, 18 decembrie 2014
Brâncoveanu Constantin cineva ne-a decapitat coloana vertebrală, de-atunci suntem în derivă prin cinstita istorie, la Istanbul e masă festivă se bea vin din glava boierului Brâncoveanu Constandin și din pielea fiilor lui au făcut harapnice spahii, numai lacrimile noastre au rămas pe malul Bosforului să se verse în marea de amar a suferințelor noastre ancestrale… de la el încoace încă s-au mai tăiat capete și se vor mai tăia, avem destui tăietori de capete printre noi care se vând pentru o pungă de galbeni, numai Decebal s-a autodecapitat; capul lui strălucește și astăzi în Capitoliu, de la el încoace avem o istorie incertă și nu mai știm de unde venim și unde ne ducem, peste noi au trecut lăcustele și ne-au mâncat frunzele copacului până la rădăcini, nu știm dacă mai suntem daci sau mai suntem romani sau poate cumani și ceva slavi, un ghiveci al istoriei care ne urmărește și ne umilește în fața altor popoare așa- zis alese ale de Dumnezeu, cine vrea să ne înmormânteze istoria noastră milenară? cine vrea să se joace cu noi de-a pitita uitând de Hamangia și de leagănul Carpaților unde s-au plămădit primele lumi ale continentului? Brâncoveanu Constantin ne-a dovedit-o cu fapta lui, el a vrut să fie pildă pentru noi și pentru urmașii noștri și pentru urmașii urmașilor noștri, în urma lui avem o golgotă de eroi care s-au sacrificat pentru acest neam, ne-o spune mucenicul nostru Eminescu și se întreabă și el unde este Mircea, Ștefan, Mihai, Țepeș, Vladimirescu și alți anonimi de la Plevna și Grivița, sângele lor s-a vărsat în sângele nostru, a pierit dacul din ei? eterna noastră țară este în umilință, noi îngenunchem ca să sărutăm acest pământ nu să ne aplecăm capetele în fața răului…
joi, 18 decembrie 2014 noi, poeții noi, spărgătorii de vise, de mituri și de sentimente, trafincanții de cuvinte, iubitorii de speranțe, am stat la masă cu Nichita, cerșind de la el o silabă de fericire și, când era să ne-o dea, s-a făcut poezie în cârciuma lui de necuvinte și ne-a spus: băăă, eu am mâncat oase de zeu, carnea și vinul vi-le las vouă… joi, 18 decembrie 2014
în țara migrenelor alergăm mereu să ne prindem umbra, niciodată singurătatea n-a fost mai sumbră, parcă auzim vântul spunând rugăciunile din care am plecat odată spre nicăieri, ferind poemele de rănile toamnelor târzii; este un timp baudelairian cu nori și ploi din care au plecat iubitele prin Tahiti să-l vadă pe Gauain cu urechea spânzurată de plajele pustii în alcooluri caligrame, suntem în țara migrenelor trăind într-o coridă continuă sub o bolgie imaginară unde metaforele vetuste se îneacă în sângele înserării pe țâțe de vioară. în curând vom vorbi cu toamna care vine cu grădinile întristate și cu trandafirii ofiliți, îndemnându-ne să bem cucută din ulcioare păgâne; luminate de lună, vor veni femeile din absurd să ne înflorească ochii plini de migrene… joi, 18 decembrie 2014
ce ne facem noi, poete prin ochi ne curg imagini desuete, sublime bâlbâieli, abstracte alfe, dar ce ne facem noi, poete, când vom ajunge slugi la calfe? ne amăgim cu coapse pure, ca paznicii la vechi tenebre, trecând prin clipele obscure, bolnavi de viață, plini de febre. scafandri-n lacrimi și-n suspine, vicleni, perfizi și plini de bube, așteptăm dorul să ne-aline, într-o caleașcă printre hrube. urcă-ncet prin noi un vierme, poate-o fi chiar Schopenhauer, cu precepte dragi, dar ferme, spre epoca cea de aur. vârste cad pe rând din salbă, drum închis făr’ de poteci, un poem pe-o foaie albă ce-a rămas nescris pe veci… joi, 18 decembrie 2014
Signora, adio, eu plec, Un pelerin spre drumul la Mecca, Vreau să dezleg acest mister, Arzând pe rug biblioteca. Tot am cumpănit în mine, Umplând munții de tăceri, Și urcând spre veșnicie, Ca să uit ziua de ieri. Trece vremea-n pas grăbit Și de ea nimeni nu scapă, Între apus și răsărit, Trece vremea ca o apă.
ne pierdem eu sunt un visător cu capul plin de păsări ce zboară prin timp spre oaze albastre, mi-am înșirat cocorii pe sfori de mătase și se duc în echere spre alte dezastre. privesc pe fereastră la clipe cum mor, atâtea ceruri mi se destramă, într-o liniște tristă, bolnavă de dor, amușin la părul tău de aramă. e-atăta toamnă-n mine care vine și trece-n pașii tăi nepăsători, e atâta cântec trist printre ruine,
pe care l-ascultăm de-atâtea ori. se depărtează poemul de tine, se scutură frunzele pe umerii tăi, ne-acopere toamna, ne-acopere timpul, ne pierdem, iubito, prin haos de văi… joi, 18 decembrie 2014 rezervația cuvintelor mi-a scăpat din rezervația cuvintelor poemul, mă tot uitam după el prin păduri și pe câmp era parcă un animal scăpat din lanțuri și fugea fugea spre alte oaze de liniște pe partea cealaltă a timpului și pe fața cealaltă a lunii urlând după hrană până acolo unde au început centaurii să se audă și să se bată între ei după un ochi de singurătate dorul de foneme vine apăsat pe silabe pe cuvinte de altar prin pădurea albastră peste stepe și fire de galben lângă o floare imensă care miroase a lavandă și-a buze de mușcată se-aude un dangăt de clopot înalt și stins undeva sunetul lui strălucește ca un fast dureros în care cumpăna din culori se zbate în ocruri pe marginile de amiezi care fug spre soare-apune vine și se duce vaierul lui se lovește încet de stânci ca un zeu de turnul gotic ducându-și ritmurile spre ideea nefastă a nefericirii fiecăruia blocați între veșnicii oamenii ascultă sunetul de aramă luat de vântul care se joacă printr-o lumină plină de obscurități prin zgomotoasa forfotă a secolului întorcându-se în necunoscut
tace câmpul rotund și imens și grădinile goale de flori sunetul apei din grind cade ritmic pe auzul nostru iar lumea ca o livadă așteaptă toamna să se desfrunzească și să nască erori prin ochii nopții orbiți de-atâta întuneric, săpând gropi în sufletele inocente mi-a scăpat din rezervația cuvintelor poemul taie fulgere prin necunoscut printre cirezile de nori te caută să-ți spună că s-a dospit timpul de când nu te-am văzut- tăcuta vioară s-a spart în patru zări- e doliu între noi ca-n catedrala sfântă unde se cântă psalmi de-ngropăciune peste-un bolnav de ciumă și îngeri triști cădelnițează finalul serii nupțiale un vis înmormântat pe veci într-un poem ce nu s-a scris… joi, 18 decembrie 2014 dansează toamna prin livezi am găsit un lac, o boare, între margini de luceferi, stăpânea peste mărgeane, vise dragi, povești frumoase, îmbrăcate în sidef, o natură somnoroasă, ce-i cusută în gherghef; galbenă era făptura între foi de fag pieziși, a căzut din luminiș, toamna, galbenă ca para, veselă, nepământeană, fericita curtezană, delirează peste tot și dansează prin livezi, printre frunzulițe verzi, albe lebezi stau pe lac și serafi le ține hangul, sug din subțioara pală
doar o notă muzicală din fantastice fanfare printre parcuri funerare, neperechi albe de fluturi, mută visul în alt vis, tot dansând într-un abis, fără arme, fără scuturi, stelele clădesc incendii printre păsări călătoare, în pustiul lor de toamnă, scuturând zborul în mare, soarele stă să se-nchidă prin ferești de crisalidă, numai noi, pribegi mereu, ne-nchinăm la Dumnezeu toamna noastră ca să fie pentru toți o feerie. joi, 18 decembrie 2014 cântec de harpă, plânset de liră harfa cântă pe cetate peste păsările-n zbor, nuduri dispar de la ferestre ca-ntr-o romanță desuetă cu plopi impari foșnind a toamnă, iluziile plâng în somn îndulcind melancolia , osânda sângelui din noi sună turbat a cântec orb; păduri albastre în coapsa lunii cad peste ceruri ca o vrajă, prin părul brun se-arunc-un râu într-o oglindă fermecată, vertebre dulci de coaste albe se sting în ochii mei ca-n fum, ne ninge basmul de-altă dată ce l-am trăit ca fermecați prin psalmi divini cântați de-o liră ce spartă fu de un timp habotnic ce puse stavilă-ntre noi; și azi dansează-n ochiul meu osânda timpului pierdut, un jurământ scăldat în lacrimi peste clopotniți de aramă, dezmăț de sunete lugubre peste-ntunericul carmin, curg la piane pluviale prin norii ce se văd în zare, întorșii nori de-odinioară ce ne spălară de rugină și ne băură tinerețea cu limbi hulpave ca de șerpi;
la tremurul luminii lunii noi ne făceam castel de vise, un spațiu pur unde domneam peste iluziile-n floare ca regii dintr-o țară sfântă care trăiesc din rugăciuni peste nisipuri mișcătoare, băurăm toți umbra din vise tot așteptând să se rotească al sorții nimb spre alte lumi; și iar căzură-n somn imperii în dosul timpului întors; și iar veni timpul ca lance să ne robească mai departe ca să strămute visu-n piatră, cenușa altui paradis; și iar veniră alte toamne confundând zările cu valul când nechemate vin din nord păduri cu flaute de ceață alunecând pe sunet trist de requiem sentimental, și iar spre cer cocori aruncă un zbor triunghiular rotit spre lumile duse-n apusuri, spre alte zări mai călduroase, unde lebeda regală se scaldă-n sângele lui Styx cu palmieri bătrâni cu smirnă printre oazele arcade, unde se-ntâlnesc ascezii pe- o fărâmă de destin. când Orfeu dă glasul lirei, vântul tace, norii mor, noi, curați ca rugăciunea, noi, bolnavii de amor, urând viața și târziul și cernind oglinzile, am căzut stele în ruină, ne plecăm târâș prin viață spre o rază de lumină, cu tristețea pân-la –os, alungând cu biciul biblic toți zarafii de prisos… joi, 18 decembrie 2014
în templul limbii române intru în templul limbii române ca un mare preot, vreau să culeg psalmii dulci din mierea ei, singur într-un altar de vise, cădelnițez o liturghie, cu pâinea și vinul din vechile potire vă hrănesc, veniți cuvinte după mine, fagurii mei blânzi, din dacicele rune scrise cu sânge pe pereți de stei, veniți să-naripesc stelarele voastre lumini, veniți din cronici, din letopiseți și Dosoftei , veniți din doină, din lacrimi, din plugul vostru sfânt, veniți din cer și din pământ, din cimitirele păgâne, treceți prin vântul ce-nfășoară templul răstignit veniți acasă, aveți deschisă ușa la intreare, voi sunteți izvorul pur, crescut din jalea mea, un grai născut din fericire și durere, peste vatră, peste neam, peste văzduhul Carpaților, roi izgonit din ceara de matcă prin nămoluri de aur, din horele bunicilor și din curățenia fecioarelor, un imn sunteți, cuvintele mele dragi, încrustat în veșnicie, căci a iubi-iubire e magia voastră , verbul care ne-a născut dulcea limbă românească. joi, 18 decembrie 2014 se destramă zilele de vară
se destramă zilele de vară, fuior de nori pe cerul sur, se golesc ochii de imagini, e trist poetul trubadur. pe sub bolţi şi peste culmi doar cocorii în triunghiuri, cată drum spre alte lumi, înşiraţi de-acum în rânduri. dorm şi satele-n Carpaţi, bivoli negri peste ape, cu ţăranii ce-s plecaţi groapa morţii să şi-o sape. în amurgul cel da aur printre linişti nemişcate, cade luna ca un plaur, pe-a noastră singurătate. serile tot mai lungi ni-s, stelele ne cad pe case, trece totul ca un vis în linţolii de mătase. pădurile de munte triste, nechemate peste ceaţă, în culori de ametiste, se pregătesc de-o nouă viaţă. duminică, 31 august 2014 între vară şi toamnă e ceva între vară şi toamnă, vin nopţi cu febră peste noi,
cu vise dulci din lumi uitate, cu frig şi tragicele ploi, ce-s pline de singurătate. mai vine-o toamnă cu mult dor, delir fecund de minotaur, cad frunze galbene-n pridvor, polei făcut din praf de aur, un flutur aripa îşi frânge, bolnav pe-un băţ micuţ de laur şi noaptea încet-încet se stinge şi cad amurgurile-n haos… prin serile ca nişte vicii cădelniţează Menelaus, precum nebunii prin ospicii. mai trece-o zi cu umbre lipsă, pe cerul luciu de oglinzi, mai vine-ncet câte-o eclipsă, pentru nebunii suferinzi. iar peste timpul smuls din noi se aude jalnic tril, parc-ar fi timpul de-apoi când se joacă toţi cadril. luni, 1 septembrie 2014 septembrie (lui Nichita Stănescu) septembrie ne-aduce brumele-n odaie, punem de-o ploaie la margini de lume, ne cânte Nichita c-a venit toamna,
hai la vechiul han la garoafele tulburi să mai bem un pahar de raze din soare acolo lăutarul Orfeu fără Euridice se-nchide într-o pleoapă enormă de somn visând sânii albi pe care luna dansează şi ochii de mură-n care se-neacă sărmanul cu pahare din vinul strămoşilor daci, acolo cuvintele mor şi-nviază, le zidim în cripte pe irişi de frunze acolo cerul țese pe sus lanț de cocori, în triunghiuri de ploi transcedentale, peste golurile oarbe dintre piscuri pădurea a căzut iar în orbite, se leapădă codrul de frunza cea dragă, rămânând trist şi fără veşminte. Styxul la izvoare spală nopți şi zile, lebede, pe lună, barcarole vii, doarme şi Nichita pe-un trunchi de copac orele astrale, orele-s târzii, Domnul poeziei ne-a venit de hac, culegând nectarul frunzelor din vii. marţi, 2 septembrie 2014 trece septembrie te inundă toamna, poezie, cu dansuri stranii de cocori, cu ploi diluviene ce cântă peste țară a melancolie, tot singuri murim, tot singuri, uitând cântecele de-acasă, unde sunt toate clipele de demult, toamnă, şi culorile tale
în care te îmbrăcai cu straie de ii şi fote cusute din toate culorile cerului, pline de fluturi strălucitori, mai ştii câte vise au căzut grămadă peste inimile noastre? la poarta bizară m-aşteaptă doamna în galben, nu mai e primăvară, nici vară, a venit ora apusului, înveleşte-mă mamă cu țărâna ta să nu simt frigul acestui secol, care se zbate agonic în lumile rătăcite, nu ştiu , toamnă, cum să-ți mulțumesc pentru calda mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se roteşte, se clatină peste noi, am palmele goale de lumină şi ochii tulburați de-ntuneric, îmi plimb azurul singuratic prin frunzele triste ce-şi caută cărări de vis peste poteci şi drumuri pustii, se-ntunecă refexele-nserării peste dealul ud de zvon, beat de şesuri şi de-munți, nu mai am priviri să văd, parcă plouă cu metafore dintr-un cer care s-a speriat, afară tainic ne calcă ploaia pe inimi, pe nervi, clipe ude, trec prin noi Niebelungi beți furând din nori casacade de ape; gloria toamnei vine peste vastele câmpuri, înfăşurând în galben tot verdele din noi, priveşte, femeie, poezia toamnei şi vino să fim una, trimite-mi formele tale să-mi amintească povestea cu Tristan şi Izolda rătăciți pe insula fericirii, leagă-te, suflete, murmură-n linişte romanța cu trece septembrie, alunecă prin umbre spre orele -astrale, lăsând în urmă un câmp devastat de singurătăți şi trupul tău trecând prin vise ca o nălucă să bată-n vitralii efigia dragostei noastre aureolată de-un nimb nevăzut; gol, sânul tău încingă-mbrățişarea şi sângele urce ca iedera-n noi, te voi ajunge odată, chip de naiadă, vom fi iară mireasmă în doi; lasă-te pe umărul meu, s-ascultăm murmurul ploii, mutând în legendă visele, râzând şi plângând... cad ploile pe casa mea de meşter cioplitor în cuvinte, te inundă toamna, poezie, cu dansuri stranii de cocori, poate că noi în rotire continuă şi-n veşnică ardere suntem naivii acestui secol care mai credem în tine,
lacrima noastră poate renaşte o altă lume cu alte văi care despart munții, visatul om nenăscut dintr-o lacrimă care va însămânîa viitorul... joi, 4 septembrie 2014 cina cea de taină într-o zi ne vom întâlni undeva la răscrucile infinitului, acolo vom da o masă festivă cu toți prietenii cu care ne-am întâlnit în umila noastră viață şi ne vom povesti toate năzdrăvăniile pe care le-am făcut pe pământ; pe sub noi vor trece trenuri albastre şi cuvinte dezgropate în şoapte vor face deliciul mesei, vor veni şi bufonii cu măşti şi vor mânca la cina cea de taină, eu am să plec mai departe pe Golgota înflorită unde va ninge cu capete de îngeri. vineri, 5 septembrie 2014
iar toamnă iar toamnă, iar tristeți în doi, când norii trec pe lângă noi, pare c-ar fi toamna d-apoi; undeva aşa departe, cum se scrie într-o carte, vine iar tip-til în şoaptă şi ne- aşteaptă, clipa plină de păcate, unde dragostea e-n toi, regăsindu-ne amândoi. luni, 8 septembrie 2014
părul tău părul tău e valul prefăcut în unde, în care îmi ascund privirea când visez că am plecat pe mare, mister din lâni de aur cu miros de luncă; şi amețit de valurile lui, mă cred cuprins de-o vrajă ce-i aievea, urzind firele destinului. luni, 8 septembrie 2014 eu nu ştiu cine eşti, femeie eu nu ştiu cine eşti, femeie, până nu-ți ascult dorul tău, atunci mă simt pribeag ca o pasăre în zbor nupțial
şi înmuguresc în mine veşnicii de pe alt pământ; atunci ție îți cresc aripi şi cu aripile noastre zburăm amândoi ca doi nebuni la sud de tristeți. luni, 8 septembrie 2014 am învățat am invățat de la câmp tinerețea, de la soare am învățat lumina, de la frunze am învățat efemerul, de la flori am învățat fericirea, iar de la păsări, lecția de zbor; oblojind mereu melancolia, stau singur între ieri şi azi, învăț mereu lecția vieții şi iar o uit a doua zi, anotimpurile cad în cerucri albastre,
se leagănă toamna pe sus, zboară unghiuri întregi de cocori spre apus; în murmur cald de tăceri, cobor în mine în fiecare zi, precum magii călătoresc prin pustiu către stea, ploile obosesc , apele gâlgâie-n piatră, prin ferestrele aburite se vede o heraldică nouă, privirile se pierd în arderi virtuale, ceața, mirosul ploilor vorbele, dragostea, trec la paradă prin fața mea... joi, 11 septembrie 2014
amintirile, hoarde barbare hoarde barbare, amintirile vin peste noi, mai ales peste vârsta a treia, tu, femeie, şi eu, va trebui să ne retragem undeva să estompăm timpul, să facem abstracție de el şi să plecăm într-o călătorie sentimentală pe fondul unei hemoragii de maci într-o țară de vis cu gust parnasian ascultând paşii ploii de magnolii în languroase madrigaluri, să-l citim pe Baudelaire sub un cer ogival în amurguri de nord şi-n nopți andaluze, pe Baudelaire, profesorul nostru de litere, care ne desenează –n cărțile lui abisale peisaje cu geamuri unde cerurile se destramă şi toamnele vin ca nişte tablouri de Cezanne în care amintirile încep să ningă peste noi, precum nişte confeti într-o sală de bal; cade câte-o frunză, curge un râu în vânt,
priveşte cum răsare-n gol tristețea şi luna care ne sperie cu atâta romantism desuet, ți-am schimbat mereu culoarea ochilor şi părul şi umerii i-am făcut de marmoră de Cararra şi genunchii calzi i-am şlefuit ca pe o piatră brâncuşiană sărutându-i ca pe nişte moaşte la marile sărbători, suntem amestecați cu apă pământ şi soare şi mai ales cu primejdii; trece octombrie, alunecă umbrele, mă mistui, iluzie de aur, arzând ca Nessus răstignind dorințele şi luminând neantul cu o clipă albastră ce înfloreşte ca o floare de colț pe inimă. sâmbătă, 13 septembrie 2014
o minune eu am uitat alfabetul mai țin minte doar frânturi de silabe; din toamnă mai țin minte vântul şi zilele albe. am uitat abecedarul iubirilor de mai, a venit toamna cu darul frunzelor moarte-n alai. dorm mereu cu glasul tău şi cu sâni-ți peste tâmple, bine-ar fi să se întâmple o minune ca în rai. duminică, 14 septembrie 2014
eu nu ştiu de ce... eu nu ştiu de ce te-oi fi iubind, femeie de trestie, că sentimentele sunt trecătoare, de ce-oi fi iubind gingăşia ta, femeie unduitoare, cerul tău e plin de miresme şi de ochi căprui, tu colorezi cerul cu îngeri şi sfinți, mai ales când minți, când toamna trece prin noi, rămânem singuri ca doi copaci goi, bătuți de vânturi şi brumă luminați de ochii tăi, de dragoste şi de de lună... duminică, 14 septembrie 2014
se clatină toamna se clatină toamna-n spuza unor nori şi aripile ei se lasă tremurate pe-o frunză, amurgul e roşu orizontul doarme pe-o costişă de dor, turme de stele cad ca o vrajă pe ape de nuferi, totul e o poveste, îngerul morții m-aşteaptă să mă păzească de iele... joi, 18 septembrie 2014
spovedanie către toamnă ah, cum mă doare tâmpla de-atâta toamnă grea, eu nu-s decât durere: o murmurare lină, o vină de cuvinte ce rătăcesc aiurea, țipând ca albatroşii pe mările-n pustiu. sunt prea supus himerei printre atâtea lucruri, printre hidoase chipuri, prin labirinturi sacre, îmi suge noaptea lacom din rănile vegherii când clonțul său puternic se-nfige-n perna mea şi-aud cum cade frunza lăsând copacii lirici cu-o-ntreagă utopie venită pe pământ, când trandafirii ard de brume şi de vânt, când mor privighetori căzând din nalte ceruri, când îndoieli şi spaime se nasc într-un cuvânt, când Cristul foc de aur îşi face loc în noi din candele şi-altare coborâtor când cade îndoliind tăceri şi visele de- apoi... ce vină am eu, toamnă, că vii cu-atâta dor, foşnirea mătăsoasă a frunzelor mă doare, aş vrea să iau pe umeri întoarcerea în timp, drum îndărăt albastru spre cenuşile mume veghea îmi luminează o rană veche –n ochi că totul curge în viață, abisul, steaua curge, curg ploi spre începuturi,spre neființă curg izvoarele fântânii în dulcele amurg. pun gânduri peste gânduri pe-o filă de hârtie, o odisee-ntreagă mi-apare vița mea, bolgiile durerii, homerice-nceputuri sunt scrise sus în ceruri pe-o luminoasă stea; de va cădea odată în marea de amar se va preface steaua într-un palat domnesc în care zeii noştri vor învia din nou cu Dacia străbună şi tot ce-i românesc... sâmbătă, 20 septembrie 2014
toamna mea, de unde vii? ceas de cumpănă ne-ncearcă peste anul de răscruce, fuge timpul, fuge, fuge, mă opresc în deal la cruce, ostenit fără de zare, rătăciri de dor amare, şi cutreier şi mă-nchin peste-un cer plin de senin, căci aş vrea să fiu un altul să pătrund mereu înaltul, viața ca să-mi fie vis cum o soartă mi-a prezis; galbenul miraj de toamnă picură sânge din răni, plouă cu paseri flaminge peste-un univers baroc şi nu plouă, parcă ninge la confetti-n ritm de roc. Lăutarul Orfeu plânge, plânge şi Euridice, trupul ei închis în somn, sub privirile de domn, adunat şi risipit lângă tâmpla mea nebună, într-un minus infinit s-a lipit mereu de lună... vine toamna, trece toamna, cade frunza, plânge codrul, frunz-a băjenit norodul, lăsând văile pustii, câmpul fără herghelii, fără de speranțe, omul, ca şi iarba, ca şi pomul;
trec cocorii peste zare, împânzind strigoi pe cer tot văzduhul e o harfă prinsă-n cețuri şi-n mister, plâng iluzii muzicale ce se sting în în sunet trist, s-a lăsat toamna pe vale în culori de ametist. luni, 22 septembrie 2014 amurg de toamnă amurg de toamnă pe-o spuză de nori; cu aripi frânte o rază de soare tremură prin plopii care plâng, s-a roşit cerul spre Parând, o, suflet trist, te-ascund cât pot în mine de-aceste clipe pline de suspine. miercuri, 24 septembrie 2014
amintiri fugare cad alte frunze, alte păsări zboară, cum mai zburau la noi odinioară, vin alte toamne cu aceleaşi nume, dar noi trăim de-acum în altă lume. dimineţile mocnesc singurătate, şi toamna trece rece prin cetate, din mrejele cu vălul de aramă vin amintiri fugare puse-n în ramă. prin sat trec umbre grele de tăceri, unde s-au dus potecile de ieri? cine s-a răzbunat cu-atâta ură, unde e nucul meu din bătătură? şi prispa mea cea plină de ulcele şi nopţile dormite prin vâlcele? unde-i fântâna noastră cu izvoare, din care-au curs legende milenare? pe bolta naltă îmi ridic privirea, se cuibăreşte-n suflet iar uimirea, atâtea stele sunt pe cerul sfânt şi-atâta dragoste e pe pământ. mătasea lunii-mi cade pe covor şi vraja ei de-acum îmi dă fior, în jurul meu plutesc ca nişte ape doar amintirile ce-mi cad pe pleoape... vineri, 26 septembrie 2014
hai... hai să ne ducem departe de durerile noastre, să semănăm garofiţe-n grădină, să ne declarăm inocenţi într-un spital de nebuni, să uităm data naşterii şi s-o luăm de la cap, să convingem fantomele să stea cât mai departe de noi, să lăsăm tristeţile la capătul lumii; vino mai aproape iubito, apropie-te de malul meu, nu lăsa noaptea să curgă în singurătate, nu lăsa lacrima neştearsă pe ochi, nu lăsa singurătatea să se lovească de întrebări, vino mai aproape, iubito, că toamna ne cheamă să ascultăm nocturne de Chopin. sâmbătă, 27 septembrie 2014
pastel Sub dealul toamnei lungi plopii foşnesc, Un ritual de rugi de catedrală, Pădurile de munte nechemate Coboară-ncet pe flaute de ceaţă, Se-agaţă norii-n zbor de câte-o frunză Şi-o rază de lumină ca un fulger Ne aminteşte că e dimineaţă. Cocori uitaţi pe cer se văd în zare, Iluzii din trecute amintiri, Doar vântul care vrea să ne sărute Şi cornul trist al ultimelor ploi. Se lasă seara, crepusculul plânge, Iar ziua la apus se varsă-n sânge. Târziu prin ochelari şi prin pahară Tânjesc mereu la zilele de vară. duminică, 28 septembrie 2014
codrul s-a rărit de toamnă codrul s-a rărit de toamnă e târziu şi vântu-aleargă, unde-am fost oare cu tine, mersul tău mă ameţea, tu veneai din lumi străine ca să-mi tulburi toamna mea. unde rămăsese timpul care sărăcea copacii? (frunza lor luată de vânt…) auzeam râul cum plânge şi mi te chemam în van, toamna –n care delirai era iad şi era rai, sâni amari la gura mea cu stamine şi parfumuri, în culori de peruzea, rătăcind mereu pe drumuri… fericiţi muream în doi într-un dulce somn divin, eram numai amândoi, îmbătaţi de-un tainic chin. deschide fereastr- acum să auzi toamna prin munţi delirând cu amintirea celei mai frumoase nunţi… duminică, 28 septembrie 2014
Din smeuriul nor al serii Cad umbre de cocori pe valuri, Din munţi se varsă iar oierii Într-un amurg de carnavaluri. Stau clipele la vânătoare În suflet înfigând o ghiară Şi trece toamna călătoare Cu farmecul de divă rară. Doar serafii ne -nconjoară Cu păr blond şi lung de laur Şi din ceruri ei coboară, Peste toamna cea de aur. Stele mari pe cer bolnave În balsamul lor de astre Parcă-s fluturi de agave Peste întristări sihastre. Toamna ne croieşte pânze Peste dealuri şi hotare, Se joacă vântul prin frunze Ca o dulce arătare.
mai ţii minte... în fiecare zi simt că mă ucide cineva, o umbră care-mi înfige un cuţit pe la spate, după mai multe ucideri iar mă trezesc, şi văd umbra cum îmi aruncă spada, minutele defilează seci pe clar de lună iar stelele dorm un somn ciudat, toamna beată trezită de prin cârciumi dansează oribil prin inimile noastre, vin vise năluci din adâncuri de timp sub pleoapa bolnavă, avidă de amintiri, trenuri de demult cu oameni fantomă şi cu femei pe care le-am mângâiat cu o lacrimă spunându-le te iubesc, trenuri care au rămas părăsite în gări de carton unde se turnau filme cu cow-boy şi unde se dădeau lupte de bravadă; mai ţii minte iubito când am găsit în patul tău un centaur care-ţi mângâia fotografia lângă scheletul uitat de groparii care-ţi lăsaseră ochii deschişi cu pleoapele rimelate, pline de rugină, ai uitat, te-a acoperit timpul care valsează prin acestă toamnă ca un toreador trecut prin sânge în luptă cu taurul din noi, e frumos, e şarmant când nopţile stau spânzurate de ferestrele cu perdele de muselină şi tu priveşti cum trec moliile prin etamina umbrelor care defilează ca la parada de 1mai din tinereţile noastre, simfonia toamnei îşi scutură versetele peste hergheliile de frunze sub sineala unui cer mâzgălit de nori înfuriaţi care stau să verse peste noi diluvii apocaliptice;
stăm de mână cu toamna, pe străzile lungi ca iluziile trec femei elegante care vin din alte lumi să ne mângâie ochiul nostru nesăţios în care se petrec dramolete sub închipuiri shakespeariene, pline de suspans... duminică, 5 octombrie 2014 scrisoare către iubita din Tunul Milenei Arde dorul în garoafe când pe cer fulgeră toamna, Aerul miroase a singurătate printre frunzele străverzii, Luna curge pe caldarâm ca o licoare galbenă de fagure, Se ruinează clipa la marginea ferestrei ca în Levant Când priveşti afară la dezordinea naturii plină de emoţii, Gândul se deschide ca o metaforă spre alte zări: Stare de toamnă, destrămare, timp de visare, Când ochiul discret prinde un susur din largul pustiu, Cânde steaua, se rupe-ncet în dulci mărgăritare Şi, când prin ornic timpul umblă bezmetic, Uitând de trecerea noastră prin labirintul vieţii, Din cerul lăptos cineva aruncă cu stele spre noi, E o tăcere de somn şi tu alergi despletită spre mine, Frumoasă ca o regină alergi către inima mea, iubito, Ca să mă faci flacără, aer, apă şi pământ, Cu umbra noastră jucăm ca ielele noaptea, ca strigoii Care ies din fântâni în fracuri, solemni, să ne fure Picul de fericire din Turnul Milenei în care ne-aşezasem, Totul cade în târziu, numai vântul singur rămâne
Să alerge peste câmpie pentru a-mi astupa ochii cu noaptea. Nici nu mai ştiu de rătăcirile noastre, pe unde-am fost, Nici nu mai ştiu unde rămăsese mersul tău De căprioară, prin ce codru, mersul tău care ameţea plopii Şi făcea să plângă râurile , mai trec în van din când în când, Pe unde buzele tale visau gura mea plină de miere, Toate astea au fost odată, acum singurătatea Şi amurgul toamnei prin care veneai cu genunchi Plini de făgăduinţe au rămas ca o obsesie prin visurile mele, Acum mă caută doar umbra ta şi nu mă mai regăseşte, Ce fiinţă eşti tu dacă nu-ţi aud răsuflarea Şi nu-ţi mai văd ochii plini de lumină şi de dorinţi, Prin ce pustiuri rătăceşti tu, umbră, arătare a nopţii, Hortensie cu staminele ofilite de brumele toamnei; Ce goală e eternitatea fără tine, ce departe ai plecat Lăsându-mi pe buze umbra veşniciei fără speranţă. Acum va trebui să adorm şi să visez la braţele tale Cu gheare de briliant care-mi strâng inima ca pe o cuparoză de venin, smulgându-i lăncile şi ucigând şerpii care încă mai colcăie prin cuibul ei. marţi, 7 octombrie 2014
treceam Treceam peste vise. Treceam. Nu auzeam şi nu vedeam. Treceam. Plângând treceam ca o nălucă Cu ochii închişi . Treceam Ca o părere şi ca un cântec Cum trec turmele de meteoriţi Căzând în marele haos. Lăsam urme fără culoare în urmă, Numai Bach îmi mângâia auzul Şi-mi lumina noaptea Cu sunetele lui armonioase. Treceam. Mereu treceam Pe lângă primejdii, pe lângă minciuni, Treceam. Pe lângă tine. Ca o rană treceam. Şi tu Tot ca o rană, privindu-mi sângele. Treceam. Şi mă durea. Trăiam adesea cu nostalgia Primului început. Treceam. Cu anotimpuri lipsă. Şi cu speranţe. Treceam. În alte zodii. O ploaie era ca un blestem. Culorile inocenţei veneau Ca un curcubeu peste mine. Treceam. Cu pleoapele spânzurate Într-un vis. Treceam. Şi-mi vibra privirea-n cer Adormind pe cruci de lemn. marţi, 7 octombrie 2014
umbră de toamnă a coborât toamna din munţi dând şesurilor altă-nfăţişare, luceferi cad din ceruri pe corzi de clavecine, e-un foşnet de frunze prin care octombrie îşi scutură vocalele de argint; trece o umbră în visuri berline ce mi se scurge-n sângele beat; diafană, foşnind, piere-n pustiu ca ţărmul sub ape, cuvinte moarte agonizând se pierd şi ele prin brumele toamnei târzii. vineri, 10 octombrie 2014
umbrele vremii Mă pândeşte un ochi pustiu într-un ungher, Din alte tărâmuri se-aud clopote cu sunetul blând, Cine-mi hrăneşte îndoiala, cine-mi muşcă tăgada? Cine seamănă stele şi cine le stinge lumina, Cine ţine Universul în mână cu frumuseţea amurgului Şi cu dimineţile pline de lumină şi culoare? O, nefericite Baudelaire, şi tu te-ai întrebat Ce e iubirea, cuvântul, legea, boala şi moartea Şi ai naufragiat în în Florile răului; Trăim o clipă şi clipa e mică, urâtul e mare Ca noaptea cu ceaţă, ca ziua-nnorată şi plină de stres, Când soarele trist lovit de rugină s-ascunde După o spaimă otrăvită de furia norilor; O, singurătate, cum curge timpul în clepsidre sparte Şi noi ne-am ascuns în tranşeele lui Nietzsche, De frică să nu devenim prizonierii veacului, Soldaţi fricoşi, care aşteaptă scrisori de la iubite Şi care nu mai vin niciodată, dar niciodată... Timp barbar, fluviul meu de clipe trăite-n zadar, De ce-nfigi lancea-n sufletul meu pe la spate, Au trecut anii şi vârstele prin cercuri barbare Şi astăzi aud voci dedemult, tandrele voci, Care mă strigau, hei,copile, şi-n braţe crângul Îmi mângâia firea mea cu arome de flori, Astăzi se-ntunecă reflexe pe dealul plin de toamnă Şi plânge pădurea de vânt desfrunzită, Sufletul meu beat de şesuri surpă în mine altare, Şi cristale din râul în care se scăldase iubita Picurându-i din păr stropi ca bobiţele de rouă, Pe când îi urmăream trupul prin înaltele ierburi, Legănându-se ca o liană bătută de vânt. De ce nu laşi toamnă firul ierbii să prindă iar glas? De ce roteşti, Doamne ale anului anotimpuri Şi ne laşi să vedem numai o parte a cerului Dar niciodată partea răsturnată din noi... vineri, 10 octombrie 2014
peisaj de toamnă eu nu mai ştiu dacă sunt viu, poate c-am murit demult; doar umbra mea se lasă grea prin toamna despletită, copacii trec pe lângă mine scuturându-şi din ei ramul, trec şi stele, peste lanţuri de tăcere şi livezi goale de verde printre frunze parcă dorm, trec cirezile de nori peste cumpănă-n apus, a rămas acolo sus ciutura cu visuri moarte, jos, fântâna părăsită, prin izvoare să ne poarte drumul nostru pân’ la moarte şi-un inel de piatră scumpă, în iluzia pustie, să ni-l puie peste tâmplă c-o floare de iasomie şi-n mormânt frumos de domn, să ne-astâmpere de somn. duminică, 12 octombrie 2014
Mona Lisa de ce surâzi Mona? aştepţi cumva pe Cupidon sau visezi cum patima suspină de dragul unui pui de dor?... zâmbetul tău miroase a trădare, misterul tău care cuprinde tot cerul şi pământul la un loc e-un joc al dragostei perfide care-a trecut prin iad şi foc. sâmbătă, 18 octombrie 2014.
gravură în cuvinte astăzi parcă toţi oamenii au căzut din vechi gravuri într-o lumină care şi-a pus mănuşi pentru a nu se gripa, prin neliniştea toamnei frunzele şoptesc ultima romanţă înainte de a se preface în flururi albaştri luaţi de vânt, pleoapa mea se umple iar de tine culegându-te din vechi tapiţerii, ca pe o catedrală ruinată care mi-apare prin fumul istoriei, eu nu ştiu până unde se dilată cerul şi linia de plopi printre care apari şi până unde merge amintirea sub o lună haotică prinzând ţipătul alb al tăcerii, printre mările de ambru cu miros de mosc topit ca o lebădă plutindă în vâltoarea unui vienez bal... ...şi formele-ţi inerte iau chipuri de naiade din antice poveşti, e goală amintirea ca ochiul de mort ce-ncerci să-i închizi pleoapa care refuză viaţa, e goală amintirea ca ceasul fără limbi ce macină timp fără a-i şti ora sau care anotimp... duminică, 19 octombrie 2014
ţara lui Pann hei, a sosit Pann pe câmpii cu toamna, unde eşti tată, unde eşti mamă, unde sunteţi voi bunici, să veniţi încăodată să vedeţi ce e pe-aici; ieşi tată din groapă, ieşi mamă din groapă, veniţi la agapă că s-au copt strugurii-n vii, sufletelor voastre dragi ce-au dormit în colivii le-am păstrat două pahare ca să beţi şi voi din ele, din stropul vostru de muncă, ce-o făcurăţi pe pământ până n-a intra-n mormânt; veniţi să vă dau de pomană mere din bătaia vântului să vă sărute pentru ultima dată Pann, fiul pământului... de când aţi plecat voi, s-au rărit pădurile, au încărunţit văile, s-au înmulţit potăile, ţara lui Pann e tot mai săracă an de an, au dispărut din sat cirezi, se plimbă moartea prin livezi, pe şesuri vaste, prin noroi, s-a umplut lumea de moroi, ce vin acum, la ceas de slavă, ca să mai taie câte-o glavă, clopotul nostru încet-încet nu va mai bate, se-aud sunând doar scândurile mari prin brazii-nalţi pe care ăştia-i rad, codru cu codru şi brăduţ cu brad; aşa e viaţa făcută, dragă frate, în lumea turtită, întinsă pe coate, prea multe necazuri, prea mute păcate, mai cere românul vr-un pic de dreptate?... duminică, 19 octombrie 2014
colaj de cuvinte munte brad şi neam bătrân sate răsturnări de clipe doi luceferi nasul cârn scapă-n gol două aripe strică cifre dau ocol ore dulci dar şi amare fuge dracu-n fundul gol printre limbi cu minutare un nebun era tâlhar dar avea o stea în frunte cine are-atâta har să dărâme chiar un munte noapte dulce crizanteme umbră de lună beteagă copil şcoală şi iar teme cine plânge ziua-ntreagă toamnă aur baclavale printre ferigi bidinele a murit Ion din Vale degete femei inele marţea neagră, numai muşte paraistas înmormântare cine-a vrut ca să ne -mpuşte fără armă cu cătare gâde ochi şi dorm şi dorm munţi pădurile şi stânci timpul nu mai are somn că ne-a pus pe toţi pe brânci marţi, 21 octombrie 2014
dorm pe coamă de baladă îngânat de flaute, mama mi-a lăsat în ladă dorul să mă caute. de mă va găsi prin mit dorul ei s-aprinde pară şi rămân mereu uimit cum de timpul ne separă. în neveşnicia mea am rămas pe totdeauna căzător precum o stea, nu ca soarele şi luna. vine-odată şi se curmă turma orelor albastre, dragilor, până la urmă toţi cădem ca nişte astre. suntem fluturi efemeri nori de aur de pe cer, nu mai e azi ce a fost ieri, toate se duc, toate pier.
colaj de cuvinte astăzi am scris pe cer cu gheara unui cocor un poem de dragoste din tinereţe; nu mi l-a citit nimeni, s-au jucat norii prin el, după care literele s-au făcut ploaie şi-au căzut una câte una în acestă toamnă bezmetică; acum lunatic cum sunt adun literele şi fac un colaj de cuvinte... vineri, 24 octombrie 2014
timp baudelairean toamna îşi scutură petalele pe umerii munţilor, turme de nori îşi varsă prinosul peste noi, lumile par că-s pictate de Brughel pe pânze întunecate, timp baudelairian unde tristeţea răsare-n gol, ca un poem neterminat tatuat cu sânge pe inimă, gânduri fără trup trec pe cer şi vise fără oase făcute parcă din plastic alunecă pe lângă mine, păsări de noapte zboară prin cenuşa timpului, fagurii toamnei umbriţi de galbenul pur se topesc de primii fulgi dezăpadă căzuţi în neştire, pulberi fluide de dulce răcoare cad pe vremea haină la margini de timp în ultima noastră tenebră, ascunde-te-n mine viaţă, să nu mi te fure moartea ce-adulmecă printre crăpăturile iadului. sâmbătă, 25 octombrie 2014
elegie în mi bemol pământul tace însingurat sub ploile toamnei, pădurea suspină golaşă din trunchiuri golită de vise; vântul încreţeşte valurile mării sub ţipetele pescăruşilor, schelete de linişti şi de umbre se-aştern peste inimi; aripi de vis, zburând, încep şi sfârşesc în cântec de flaut, ne mângâie deja hotarul morţii cu duhul ce umblă prin văzduh, perpetua rotire între noapte şi zi fiind o veşnică eroare; dincolo de taină şi de cuvânt se mistuie misterul unei lumi, zvâcneşte seva pe cărările vieţii prin gânduri, speranţe, nelinişti, elegie în mi bemol major unde am rămas plângând lângă un zid, pe un vechi peron pe unde pustiul aşteaptă susurul frunzei ce se scutură din tăcerea plopilor; călător singuratic într-o lume infirmă unde trecerea e o taină spre alte taine, unde se vor aşterne zăpezile, peste firavul trup al meu... luni, 27 octombrie 2014
Litanie eu nu mai am timp să aştept, e prea târziu, de aceea scriu mereu, se-apropie ora fatală când voi pleca în largul zării să cresc în mit ca Odiseu care rătăceşte şi astăzi prin pustiuri, voi face un popas lângă veşnicie ascultând liniştea ascunsă din munţi şi păduri cu toiagul tocit voi rătăci prin singurătăţi fulgerând pe-o coamă de dor prin fantastica noapte a pământului cu visul cu care-am plecat să-nconjur pământul şi lumile astrale; mi s-au topit visele, s-au făcut ape călătoare, drumul de la mine până acasă a-nţelenit, cu iubire cu tot, s-a făcut golgotă, valurile s-au spart şi-au rămas fărâme de catarguri, ce plutesc în derivă pe-o mare-n furtună. tinereţea m-a purtat prin fulgere, fiecare iubire a fost o posibilă despărţire, fiecare despărţire o posibilă reîntoarcere, am încărunţit în somn, visând chipul iubitei, umbra ei mi se arăta ca-n poveste tot mai zveltă, mai bălae, cu litania pe frunte, mă ruga să mai stau să-i cădelniţez iubirea, alergam să-i caut trupul şi ea devenise ştimă printre ceţuri şi abise se depărta ca o arătare. iubirile mele au apărut într-un amurg de toamnă cu plopii înşiraţi ca nişte schelete pe cer şi toate au dispărul în dimineaţa iluziilor
topindu-se în oglinzi de ape stătute, lasă-mă,Doamne, lângă o fântână să mai sorb un izvor de lumină, şi mai lasă-mă lângă un copac unde iarba mă sângerează până la glezne s-ascult sămânţa cum creşte-n lumina lunii; cad frunze, draga mea, e toamnă, ne ducem parcă în paradis până la marginea lumii, se uită arborii triştri la noi şi stelele ni se scutură-n cap cum îngenunchem pe pragul de lemn al casei noastre. luni, 27 octombrie 2014 Iubirea noastră Eu nu găsesc în mine niciun strigăt Care străbate dincolo de tine, Cărarea cea mai bună e tăcerea, O mare -nvolburată de suspine. Când deznădejdea-şi rupe melodia, Prin toamna tristă cea cu pomii goi, Se-aşterne dintr-o dată veşnicia Statornicită între amândoi. Opreşte timpu-n mâna ta suavă Şi visul în privirea ta de fum, Iubirea noastră-floare de otravă S-a-necat în flacără şi fum. miercuri, 29 octombrie 2014
bătaia vântului pădurea-n odăjdii de toamnă, suvenir, silabe, descânt, potecile-nveşmântate în zale se-ntorc în mormânt. pe sub boltele-nalte ale tăcerii se-ascunde ecoul târziu, aripa răscrucilor rupe şi sperie tot ce e viu. cerne cerul aur şi scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre şi şoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit şi uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deşert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde eşti mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopţii,şuiere şerpii, până-n viul pământului, peste firul verde al ierbii se-aşterne bătaia vântului... joi, 30 octombrie 2014
apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt ţipete prin grădină şi frunzişul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă, prin ziua scurtă se revarsă uşor picuri de amintiri, fluvii moarte, turme de dealuri din copilărie, podgorii şi pescăruşi desenaţi pe cer, chipuri şi voci care-au murit în sufletul meu, şi mereu clopotele depărtându-se ca nişte cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri albi şi de păsări albastre, s-a desfrunzit şi gura ta de acel roşu care mă ameţea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ţi umbresc obrajii tăi atât de îmbujoraţi altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morţi printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiţilor... sâmbătă, 1 noiembrie 2014
elegia toamnei a căzut în toamnă amurgul plin de somn, în mine întârzie o linişte suspectă, cuvintele îmi vin ca foile-ntr-o carte şi din oglinda goală răsar culori de orgă; se scaldă-n bruma dealurilor zarea şi eu măsor cu ochiul depăratarea, tăcere e ca la-nceputul lumii, fior rotund ce moare ca un dor, eu îmi aştern în mine pat de taină ca să visez în el ce mi-a fost drag: ochiul tău de cicoare şi buza trandafir, salcie plângătoare, lângă ruinele tale aş sta o viaţă-ntreagă să-ţi şterg lacrima udă din irişii-izvoare, fântâni de dor,pierdute, secate de dureri; vise fantomă cu vele mari de stele vin din adâncuri în semicercuri grave şi mi te poartă ca pe o regină prin câmpul îngheţat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii şi verbele nebune alergau după tine să-ţi îmbrăţişeze ramurile braţelor crucificate pe irişii mei beţi. voiam să fugim departe în Ţara Nenăscuţilor urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelaţie, alergând, orbecăind spre o fericire numai a noastră, numai şi numai a noastră; deschid poarta unui vis ca pe o carte, acolo locuiesc sunete, vocale, consoane, vocea ta, poezia ta, chipul tău, viaţa noastră, acolo unde turlele catedralei s-au prăbuşit, acolo unde ni s-au năruit visele,
acolo unde drumurile noastre s-au făcut cruce, acolo unde ni s-a-ntunecat zarea, acolo unde din lacrimi am făcut un fluviu în care ni s-au înecat speranţele, acolo am scris un poem din care au rămas doar visele... marţi, 4 noiembrie 2014 amânare Eu fac un pas şi mut o zi Între a fi şi a nu fi Şi ca să nu trăiesc în van, Mai mut o toamnă şi un an. Mai mut o toamnă înspre veci Prin timpurile noastre seci Şi mai amân o iarnă iar Din calendarul iulian. Amân şi iarna care vine Cu sărbătorile creştine, Las libere divine punţi Să treacă moartea peste munţi. Mă plimb uşor ca printre astre, Prin depărtările albastre, Şi orb, bătrân, ca şi Homer Mă sui cu Domnul pân’ la cer.
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu

Recommended

Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Ionescu Ion
 
Poezii de vară pentru copii.docx
Poezii de vară pentru copii.docxPoezii de vară pentru copii.docx
Poezii de vară pentru copii.docx
AidaBurlacu1
 
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
miruna dora
 
Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poezii
Ionescu Ion
 
Marele arcan sau Ocultismul revelat -ELIPHAS LEVI
Marele arcan sau Ocultismul revelat -ELIPHAS LEVIMarele arcan sau Ocultismul revelat -ELIPHAS LEVI
Marele arcan sau Ocultismul revelat -ELIPHAS LEVI
Cafeneaua lui Anael Centru de combatere a stereotipiei
 
Iată o listă cu cele mai bune plante pentru atragerea acestor insecte folosit...
Iată o listă cu cele mai bune plante pentru atragerea acestor insecte folosit...Iată o listă cu cele mai bune plante pentru atragerea acestor insecte folosit...
Iată o listă cu cele mai bune plante pentru atragerea acestor insecte folosit...
simona soanca
 
Micul ghid in instruire ezoterica
Micul ghid in instruire ezotericaMicul ghid in instruire ezoterica
Micul ghid in instruire ezoterica
Andrei O.
 
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoulGhidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Romica Sibisan
 

Recommended

Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Ionescu Ion
 
Poezii de vară pentru copii.docx
Poezii de vară pentru copii.docxPoezii de vară pentru copii.docx
Poezii de vară pentru copii.docx
AidaBurlacu1
 
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
miruna dora
 
Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poezii
Ionescu Ion
 
Marele arcan sau Ocultismul revelat -ELIPHAS LEVI
Marele arcan sau Ocultismul revelat -ELIPHAS LEVIMarele arcan sau Ocultismul revelat -ELIPHAS LEVI
Marele arcan sau Ocultismul revelat -ELIPHAS LEVI
Cafeneaua lui Anael Centru de combatere a stereotipiei
 
Iată o listă cu cele mai bune plante pentru atragerea acestor insecte folosit...
Iată o listă cu cele mai bune plante pentru atragerea acestor insecte folosit...Iată o listă cu cele mai bune plante pentru atragerea acestor insecte folosit...
Iată o listă cu cele mai bune plante pentru atragerea acestor insecte folosit...
simona soanca
 
Micul ghid in instruire ezoterica
Micul ghid in instruire ezotericaMicul ghid in instruire ezoterica
Micul ghid in instruire ezoterica
Andrei O.
 
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoulGhidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Romica Sibisan
 
Program de serbare la craciun
Program de serbare la craciunProgram de serbare la craciun
Program de serbare la craciun
Jungheatu Maria
 
Desene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescuDesene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescu
Biblioteci Bihorene
 
Obiceiuri si traditii in romania
Obiceiuri si traditii in romaniaObiceiuri si traditii in romania
Obiceiuri si traditii in romania
leo_dro
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrie
Cojocaru Ionela
 
Temă pentru-acasă-eseul-lui-mozart
Temă pentru-acasă-eseul-lui-mozartTemă pentru-acasă-eseul-lui-mozart
Temă pentru-acasă-eseul-lui-mozart
DanuRodion
 
Retete ceai parintele neamtu
Retete ceai parintele neamtuRetete ceai parintele neamtu
Retete ceai parintele neamtu
eyla70
 
2014 a venit_craciunul_
2014 a venit_craciunul_2014 a venit_craciunul_
2014 a venit_craciunul_
Sindicatul Liber Invatamant Vrancea
 
Scenetă de 8 martie
Scenetă de 8 martieScenetă de 8 martie
Scenetă de 8 martie
doradyrda
 
Numerologie si destin - Valeriu Panoiu.pdf
Numerologie si destin - Valeriu Panoiu.pdfNumerologie si destin - Valeriu Panoiu.pdf
Numerologie si destin - Valeriu Panoiu.pdf
DianaJulieta1
 
Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poezii
Ionescu Ion
 
Bucataria ezoterica-aryana-havah
Bucataria ezoterica-aryana-havahBucataria ezoterica-aryana-havah
Bucataria ezoterica-aryana-havah
Laurentiu Decu
 
șEzatoarea sf. andrei
șEzatoarea sf. andreișEzatoarea sf. andrei
șEzatoarea sf. andrei
NataliaNichiforeac
 
Zamolxiana practica-nemuririi-octavian-sarbatoare-pdf
Zamolxiana practica-nemuririi-octavian-sarbatoare-pdfZamolxiana practica-nemuririi-octavian-sarbatoare-pdf
Zamolxiana practica-nemuririi-octavian-sarbatoare-pdf
LOREDANA CRISTIANA ALEXANDRESCU
 
56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru
56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru
56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru
Amalia Georgeta Gheorghe
 
Detoxifierea
DetoxifiereaDetoxifierea
Detoxifierea
Dan Mihai Rusu
 
Omraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexualaOmraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Sorina Iacob
 
Robert charroux cartea cartilor
Robert charroux cartea cartilorRobert charroux cartea cartilor
Robert charroux cartea cartilor
Cristina Cirica
 
34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere
34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere
34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere
Eugen Nicolae
 
Alexander loyd codul vindecarii
Alexander loyd codul vindecarii Alexander loyd codul vindecarii
Alexander loyd codul vindecarii
Marcela Patrichi
 
183368303 folosirea-puterii-mintale-doc
183368303 folosirea-puterii-mintale-doc183368303 folosirea-puterii-mintale-doc
183368303 folosirea-puterii-mintale-doc
Koziol Eugen
 
Cartea- lumina dintre rafturi
Cartea- lumina dintre rafturi Cartea- lumina dintre rafturi
Cartea- lumina dintre rafturi
primaria Valea Ursului
 
12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecare12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecare
kitty106
 

More Related Content

What's hot

Desene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescuDesene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescu
Biblioteci Bihorene
 
Obiceiuri si traditii in romania
Obiceiuri si traditii in romaniaObiceiuri si traditii in romania
Obiceiuri si traditii in romania
leo_dro
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrie
Cojocaru Ionela
 
Temă pentru-acasă-eseul-lui-mozart
Temă pentru-acasă-eseul-lui-mozartTemă pentru-acasă-eseul-lui-mozart
Temă pentru-acasă-eseul-lui-mozart
DanuRodion
 
56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru
56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru
56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru
Amalia Georgeta Gheorghe
 
Omraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexualaOmraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Sorina Iacob
 
Robert charroux cartea cartilor
Robert charroux cartea cartilorRobert charroux cartea cartilor
Robert charroux cartea cartilor
Cristina Cirica
 
34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere
34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere
34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere
Eugen Nicolae
 
183368303 folosirea-puterii-mintale-doc
183368303 folosirea-puterii-mintale-doc183368303 folosirea-puterii-mintale-doc
183368303 folosirea-puterii-mintale-doc
Koziol Eugen
 

What's hot (20)

Program de serbare la craciun
Program de serbare la craciunProgram de serbare la craciun
Program de serbare la craciun
 
Desene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescuDesene dupa poeziile lui eminescu
Desene dupa poeziile lui eminescu
 
Obiceiuri si traditii in romania
Obiceiuri si traditii in romaniaObiceiuri si traditii in romania
Obiceiuri si traditii in romania
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrie
 
Temă pentru-acasă-eseul-lui-mozart
Temă pentru-acasă-eseul-lui-mozartTemă pentru-acasă-eseul-lui-mozart
Temă pentru-acasă-eseul-lui-mozart
 
Retete ceai parintele neamtu
Retete ceai parintele neamtuRetete ceai parintele neamtu
Retete ceai parintele neamtu
 
2014 a venit_craciunul_
2014 a venit_craciunul_2014 a venit_craciunul_
2014 a venit_craciunul_
 
Scenetă de 8 martie
Scenetă de 8 martieScenetă de 8 martie
Scenetă de 8 martie
 
Numerologie si destin - Valeriu Panoiu.pdf
Numerologie si destin - Valeriu Panoiu.pdfNumerologie si destin - Valeriu Panoiu.pdf
Numerologie si destin - Valeriu Panoiu.pdf
 
Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poezii
 
Bucataria ezoterica-aryana-havah
Bucataria ezoterica-aryana-havahBucataria ezoterica-aryana-havah
Bucataria ezoterica-aryana-havah
 
șEzatoarea sf. andrei
șEzatoarea sf. andreișEzatoarea sf. andrei
șEzatoarea sf. andrei
 
Zamolxiana practica-nemuririi-octavian-sarbatoare-pdf
Zamolxiana practica-nemuririi-octavian-sarbatoare-pdfZamolxiana practica-nemuririi-octavian-sarbatoare-pdf
Zamolxiana practica-nemuririi-octavian-sarbatoare-pdf
 
56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru
56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru
56406232 rugaciuni-cu-puteri-vindecatoare-vasile-andru
 
Detoxifierea
DetoxifiereaDetoxifierea
Detoxifierea
 
Omraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexualaOmraam mikhael-aivanhov forta sexuala
Omraam mikhael-aivanhov forta sexuala
 
Robert charroux cartea cartilor
Robert charroux cartea cartilorRobert charroux cartea cartilor
Robert charroux cartea cartilor
 
34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere
34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere
34150557 misiunea-romaniei-observata-prin-clarvedere
 
Alexander loyd codul vindecarii
Alexander loyd codul vindecarii Alexander loyd codul vindecarii
Alexander loyd codul vindecarii
 
183368303 folosirea-puterii-mintale-doc
183368303 folosirea-puterii-mintale-doc183368303 folosirea-puterii-mintale-doc
183368303 folosirea-puterii-mintale-doc
 

Viewers also liked

12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecare12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecare
kitty106
 
Verbul schema
Verbul schema Verbul schema
Verbul schema
Miha485
 
Test grila pentru scoala de agenti de politie cluj-napoca
Test grila pentru scoala de agenti de politie cluj-napocaTest grila pentru scoala de agenti de politie cluj-napoca
Test grila pentru scoala de agenti de politie cluj-napoca
Junoiu Oana
 
Antonime sinonime
Antonime sinonimeAntonime sinonime
Antonime sinonime
Profesorul
 
Cristian ganescu omul in afara trupului
Cristian ganescu omul in afara trupuluiCristian ganescu omul in afara trupului
Cristian ganescu omul in afara trupului
Mona Dafina
 
Autoaparare psihica
Autoaparare psihicaAutoaparare psihica
Autoaparare psihica
Nicu Barbi
 
Bucuriile Primaveri2
Bucuriile Primaveri2Bucuriile Primaveri2
Bucuriile Primaveri2
gueste3c540
 
85853188 christine-page-la-frontierele-sanatatii
85853188 christine-page-la-frontierele-sanatatii85853188 christine-page-la-frontierele-sanatatii
85853188 christine-page-la-frontierele-sanatatii
Emanuel Neagu
 
Curs Franceza Incepatori
Curs Franceza IncepatoriCurs Franceza Incepatori
Curs Franceza Incepatori
doinanelu
 
Cristian ganescu forta contra forta - 02 - omul in afara trupului
Cristian ganescu forta contra forta - 02 - omul in afara trupuluiCristian ganescu forta contra forta - 02 - omul in afara trupului
Cristian ganescu forta contra forta - 02 - omul in afara trupului
Mona Dafina
 
76121310 lucrare-grad-i (1)
76121310 lucrare-grad-i (1)76121310 lucrare-grad-i (1)
76121310 lucrare-grad-i (1)
Bianca Dotcos
 
Omraam mikhael-aivanhov-yoga-nutritiei
Omraam mikhael-aivanhov-yoga-nutritieiOmraam mikhael-aivanhov-yoga-nutritiei
Omraam mikhael-aivanhov-yoga-nutritiei
Sorina Iacob
 

Viewers also liked (20)

Cartea- lumina dintre rafturi
Cartea- lumina dintre rafturi Cartea- lumina dintre rafturi
Cartea- lumina dintre rafturi
 
12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecare12 pasi spre vindecare
12 pasi spre vindecare
 
Verbul schema
Verbul schema Verbul schema
Verbul schema
 
Alfabetul corpului-uman
Alfabetul corpului-umanAlfabetul corpului-uman
Alfabetul corpului-uman
 
Test grila pentru scoala de agenti de politie cluj-napoca
Test grila pentru scoala de agenti de politie cluj-napocaTest grila pentru scoala de agenti de politie cluj-napoca
Test grila pentru scoala de agenti de politie cluj-napoca
 
Antonime sinonime
Antonime sinonimeAntonime sinonime
Antonime sinonime
 
Cristian ganescu omul in afara trupului
Cristian ganescu omul in afara trupuluiCristian ganescu omul in afara trupului
Cristian ganescu omul in afara trupului
 
Boala ca şansă cum să descifrăm mesajul ascuns al bolii
Boala ca şansă cum să descifrăm mesajul ascuns al boliiBoala ca şansă cum să descifrăm mesajul ascuns al bolii
Boala ca şansă cum să descifrăm mesajul ascuns al bolii
 
Autoaparare psihica
Autoaparare psihicaAutoaparare psihica
Autoaparare psihica
 
Bucuriile Primaveri2
Bucuriile Primaveri2Bucuriile Primaveri2
Bucuriile Primaveri2
 
85853188 christine-page-la-frontierele-sanatatii
85853188 christine-page-la-frontierele-sanatatii85853188 christine-page-la-frontierele-sanatatii
85853188 christine-page-la-frontierele-sanatatii
 
Curs Franceza Incepatori
Curs Franceza IncepatoriCurs Franceza Incepatori
Curs Franceza Incepatori
 
Bhagavad gita
Bhagavad gitaBhagavad gita
Bhagavad gita
 
Ghiocelul
GhiocelulGhiocelul
Ghiocelul
 
Cristian ganescu forta contra forta - 02 - omul in afara trupului
Cristian ganescu forta contra forta - 02 - omul in afara trupuluiCristian ganescu forta contra forta - 02 - omul in afara trupului
Cristian ganescu forta contra forta - 02 - omul in afara trupului
 
76121310 lucrare-grad-i (1)
76121310 lucrare-grad-i (1)76121310 lucrare-grad-i (1)
76121310 lucrare-grad-i (1)
 
Citate celebre-citate-despre-viata
Citate celebre-citate-despre-viataCitate celebre-citate-despre-viata
Citate celebre-citate-despre-viata
 
34916975 toata-gramatica-limbi-romane
34916975 toata-gramatica-limbi-romane34916975 toata-gramatica-limbi-romane
34916975 toata-gramatica-limbi-romane
 
Omraam mikhael-aivanhov-yoga-nutritiei
Omraam mikhael-aivanhov-yoga-nutritieiOmraam mikhael-aivanhov-yoga-nutritiei
Omraam mikhael-aivanhov-yoga-nutritiei
 
Cuvinte intelepte
Cuvinte intelepteCuvinte intelepte
Cuvinte intelepte
 

Similar to Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu

Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ionescu Ion
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
IBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
IBGTV
 
I's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyleI's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyle
Ioana Budeanu
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBACARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
IBGTV
 

Similar to Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu (20)

Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
 
Ultima verba poezii
Ultima verba poeziiUltima verba poezii
Ultima verba poezii
 
Cercul interzis
Cercul interzisCercul interzis
Cercul interzis
 
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
 
Taina fecioarelor
Taina fecioarelorTaina fecioarelor
Taina fecioarelor
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulTaina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
 
Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţii
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
 
Psalmi din biblia vietii
Psalmi din biblia vietiiPsalmi din biblia vietii
Psalmi din biblia vietii
 
Poeme Nichita Danilov
Poeme Nichita DanilovPoeme Nichita Danilov
Poeme Nichita Danilov
 
Poeme danilov
Poeme danilovPoeme danilov
Poeme danilov
 
Cuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetCuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cuget
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORCARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
 
Revista Sintagme literare 23 aprilie 2019 bt
Revista Sintagme literare 23 aprilie 2019 btRevista Sintagme literare 23 aprilie 2019 bt
Revista Sintagme literare 23 aprilie 2019 bt
 
Ecaterina Tzaralunga Limite.Versuri
Ecaterina Tzaralunga Limite.VersuriEcaterina Tzaralunga Limite.Versuri
Ecaterina Tzaralunga Limite.Versuri
 
Is blog 5 years in travel and lifestyle
Is blog 5 years in travel and lifestyleIs blog 5 years in travel and lifestyle
Is blog 5 years in travel and lifestyle
 
I's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyleI's blog 5 years in travel and lifestyle
I's blog 5 years in travel and lifestyle
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBACARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
 
Cercul interzis
Cercul interzisCercul interzis
Cercul interzis
 

More from Ionescu Ion

Izvorul fericirii
Izvorul fericiriiIzvorul fericirii
Izvorul fericirii
Ionescu Ion
 
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevărViața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Ionescu Ion
 

More from Ionescu Ion (17)

Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevărViața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
 
Album Eminescu
Album EminescuAlbum Eminescu
Album Eminescu
 
Veronica micle
Veronica micleVeronica micle
Veronica micle
 
îNgerul care a căzut din paradis roman
îNgerul care a căzut din paradis romanîNgerul care a căzut din paradis roman
îNgerul care a căzut din paradis roman
 
Romanul la râscruce de timpuri
Romanul la râscruce de timpuriRomanul la râscruce de timpuri
Romanul la râscruce de timpuri
 
Povestiri
PovestiriPovestiri
Povestiri
 
Romanul priveghiul
Romanul priveghiulRomanul priveghiul
Romanul priveghiul
 
Monografia comunei RÂCA
Monografia comunei RÂCAMonografia comunei RÂCA
Monografia comunei RÂCA
 
Din viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitoriDin viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitori
 
Fiasco
FiascoFiasco
Fiasco
 
Rica fara foto
Rica fara fotoRica fara foto
Rica fara foto
 
Privegihi ultima
Privegihi ultimaPrivegihi ultima
Privegihi ultima
 
Monografia scolii
Monografia scoliiMonografia scolii
Monografia scolii
 
Izvorul fericirii
Izvorul fericiriiIzvorul fericirii
Izvorul fericirii
 
Mihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaMihai şi Veronica
Mihai şi Veronica
 
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevărViața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
 
Din viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitoriDin viața și opera unor scriitori
Din viața și opera unor scriitori
 

Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu

  • 2. nu ne minți, Doamne, cu traiul de dincolo nu ne minți, Doamne, cu traiul de dincolo, de-atâtea nopți nu pot dormi, ca un blestem, cade asupra mea o apăsare, a nu fi, a te naște și-a iubi, chem tremurul luminii lunii să reînvie ce a fost, astăzi nu mai seamăn cu nimeni, întunericul mi-a furat făptura, au căzut imperii în somn și din cuvinte mi-am făurit castele, cuvinte-viori, cuvinte-ghitare, cuvinte sfâșiate de fulgere, cuvinte ucise din dragoste, vocale foșnind mi-au mângâiat auzul, mi-au fost leagăn în somn și mi-au ucis licornii de argint, care s-au înecat în lumea de dincolo a amintirii. am pierdut verile în zvonul verde al frunzei și-n racla ei mi-au trecut la galop caii albi ai depărtării cu coamele bătute de vânt… joi, 18 decembrie 2014
  • 3. vis amândoi privim peste lucruri, zburăm ca două păsări, în acestă cursă trâmbițele frigului sunt aceleași peste tot, cuvintele-rubini de sânge tac în buza amurgului, pe sânii tăi strălucește marmora în haite de lumini, parcă am fi într-o procesiune de nimfe care alunecă-n oglinzi sparte, scene bucolice cu cerbi care se-adapă în lacuri de argint, fântâni cu ugere de izvoare din care țâșnesc vise, soare-apune pe un destin care cade-n ruină, se stinge polenul luminilor și-nvăluie șerpește luna ca pe o primadonă prinsă-n desmăț cu un prinț, covoare de cer pictate cu fluturi și îngeri ce vor s-ajungă-n rai, cuvintele cad ca frunzele toamna într-un tărâm de brumă. noi zburăm încet pe lângă lucruri să nu trezim ecoul
  • 4. care moare ca o rugăciune, printre umbrele sunetelor ce se pierd în zare… joi, 18 decembrie 2014 corbul se făcea că ne iubeam pe fânul de curând cosit, mirosea a levănțică prin poieni de albăstrele, Doamne, ce frumos era, tremura prin aer vântul, luna-n pânze aurii , stampă pe-un pământ tăcut, își vărsase tot năduful peste fericirea noastră, muza mea patetică se-anina de umbra-mi vie și cu pieptul sfâșiat de atâtea amintiri deschidea cenușa vremii aprinzând focuri mocninde; ne-amăgeam cu vorbe dulci și săruturi otrăvite, eram parcă-ntr-un miraj când se reîntorc ecouri din întâia-mpreunare când eram topiți pe jar și înfășurați în noapte ca într-o mătase vie, cu un glas lunatec, sumbru, m-a-ntrebat de vreau să plec, ca o pasăre rănită s-a zbătut bătând din aripi, căutând fulgerul-cheie, aprinzând întreg văzduhul, era parcă o povestea dintre basmele din nord, cu trădări și cu ispite, cu obscenele finaluri, când se dă suprema luptă și cu prăbușiri în vis, îi vedeam ochii hipnotici cu izvor șiroi de lacrimi, scăpărând printre pupile lasere –săgeți de moarte, nu mai plânge, nu mai plânge, lasă poemul să curgă, viața asta e ca visul, crizanteme de canaf, ce adesea se termină cu un dulce epitaf; și așa a fost să fie, corbul cel bătrân din turlă, ne dădea ocol prin spații, printr-un zodiac furat, răspândind otrăva morții peste seara noastră dragă, prevestind o toamnă rece, plină de vânturi și ploi, noi cu trupurile-nchise ca o pleoapă printre lacrimi, ne-am pierdut unul de altul printre timpuri, printre patimi.
  • 5. eu prin glasul trist de sunet și de harfă și de flaut, am rămas singur prin lume ca Ovidiu să te caut… joi, 18 decembrie 2014 vara A venit vara după calendare, Tăcerea este umedă prin munți, Stau treji ca niște daci cărunți, Cu vârfurile ce se pierd în zare. Și pe câmpie grâul încolțește, Talanga scoate turma în amurg, Se-aud pe vale apele cum curg, Iar trandafirul vesel înflorește. Petale lungi de lună la ureche, Cu nopțile scăldate-n apa vie, Natura care s-a trezit și -nvie Și doina noastră, fără de pereche. Se-aprind în zare stelele făclii, Coboară de pe dealuri cârd de oi, Se-aude cântec vechi ca de oboi În triluliu de glas de ciocârlii. E noaptea îmbrăcată-n umbre mov Venită ca o zână din povești, Pe-astfel de noapte tot ca să trăiești În vise dulci scăldate în alcov. joi, 18 decembrie 2014
  • 6. cuvintele trec pe lângă mine trupuri de cuvinte ca niște cocote și-mi fac cu ochiul, cu unele-aș vrea să mă culc, sunt târfe fermecătoare cu miros de garoafă născute din trunchiuri vocalice cu crengile până la cer, câte un fulger le carbonizează sau le urcă prin vârtejuri, dându-le drumul în spațiu și câzînd ca niște verbe-ploi aiuritoare cu trupurile spânzurate-ntr-un gând, le-adun și fac din ele propria-mi zidire, pun câte un nor, o apă, un cer senin, mai adun câte-o iubită de prin amintiri, câteva sentimente și gata. joi, 18 decembrie 2014
  • 7. devenim numere până la urmă devenim niște numere, eu sunt al douăzecelea, tu al treilea, numărăm și suntem numărați ca niște vite care trec la abator, numărăm iubitele, anii de viață, kilowații, banii de-ntreținere, hainele, cămășile, locurile pe unde am trecut, zilele, săptămânile, toamnele, iernile, tristețile și bucuriile, averile, morții, cercurile de aur aruncate spre cer, domnitorii, spânzurații și întrebările la care n-am răspuns sau nu le cunoaștem răspunsul, ne numărăm minciunile sau adevărurile, iluziile și deziluziile, facem matematică, adunări și scăderi, ne trezium cu teoria relativității a lui Albert Einstein prin inimă asupra sentimentelor în mișcare, suntem prinți și cerșetori într-o lume care se cufundă-n erori, târzii jocuri nevinovate de-a fi sau a nu fi printre dramele lumii amurgind prin istorie
  • 8. pe orbita dulcelui pământ. joi, 18 decembrie 2014 veșnicie Cuprind în suflet o minune când îți sorb obrajii, setos de parc-aș bea o mireasmă. Când stăm ochi în ochi, incendiem totul împrejur, dorul de tine, dorul de noi, ca altădată umblă nebun… Fără tine traiul pe pământ e pribegire.
  • 9. Eu nu știu ce regină ești și de unde vii, îți ascult clipele, acele flori frumoase de mai care devin veșnicie. joi, 18 decembrie 2014 părul tău Părul tău e un val din mare pe care nu-l poate străbate privirea, când îmi înec lacrimile în el visez mistere cu regine din Efes, urzește tot largul lumii cu vraja parfumului ce mă îmbată, atunci când apasă pe buzele mele mirosul tău dulce de fată. joi, 18 decembrie 2014
  • 10. și vine iar vara, iubito și vine iar vara, iubito, cum vine aminul prin psalmi, ce miere-i veninul când sorb lumina din ochii tăi calmi, senină ni-i ziua și clipa ferice, visând un alt rai la umbră de cetini,
  • 11. covoare de iarbă și chipu-ți bălai; miroase a floare, a dorul de noi, trecând ca o boare prin aprige ploi, urcând către astre în lumile-albastre, străine de noi. joi, 18 decembrie 2014 câteodată Câteodată mă-nvelesc cu speranța de frigul din mine, numai tu îmi poți da căldura pe care n-o am, fă-mi lacrima apă curată, să fiu dezbătat de dorul de tine. În lipsa ta se face-ntuneric, și umbra e grea, dorul începe să cânte atingând brațele reci, brațele tale feline,
  • 12. umbra, tăcerile, mersul, inelul, secunda, bătăile inimii și-albastrul ochilor tăi în care mă pierd ca cerbul prin văi. joi, 18 decembrie 2014 luntrea și nopțile de vară, iubito, cum de sunt atâta de frumoase din cer până-n pământ? și holdele par valuri de nalte clătinări iar noi două minuni pe spuma unei mări. luceferii și stele și luna ce vor fi fiind dacă nu jucării prin univers plutind? ne urmăresc prin noapte de-apururi pe-amândoi prin lumea amintirii cea plină strigoi. iar luna ne păzește cu fața spre apus e luntrea aurie deasupra noastră sus. coboară pentru noi din luntrea aurie
  • 13. o scară de mătase, ce vrea ca să ne-mbie să ne urcăm pe ea în lumea de apoi spre zarea cea înaltă de mână amândoi. joi, 18 decembrie 2014 gânduri-hiene în fiecare noapte trec gândurile ca hiene după cadavre umblă șerpește prin toate coclaurile sufletului meu se opresc acolo unde nu ajunge decât închipuirea foarte departe unde clapele orgilor stau neatinse pline de praf
  • 14. acolo toate cuvintele mă trădează sunt ca vasele aprinse pe mări care ard foarte încet incendiate de fulgere căzute în ape atunci vei înțelege de ce tac când te chem cuvintele mereu mă trădează nu mă mai ascultă o iau razna spre nord ai uitat cum valurile balansează în culoarea ochilor tăi semnul tău de adio a fost ovalul de la decolteu în care s-au rătăcit sărmanii ochi ai mei care mureau de necuprins degeaba mai vânturăm lumea după o coapsă de veneră pierdută prin nisipurile antichității după ce-au doborât-o vandalii cărora le trezea simțurile adormite
  • 15. de-atâtea lupte adun adun în mine fărâmă cu fărâmă veciile de vis ce mă dărâmă, se-aștern adesea ca o amintire și le adun mereu într-o zidire. în caldele izvoare de cuvinte, am adunat cenușa dinainte și toate ce le scriu acuma mi-s cetăți medievale dintrun vis.
  • 16. am căutat și caut tot mereu lumina stinsă din sufletul meu, un răsărit ajuns apus de-acum, ce pribegește-n margine de drum. zumzăie tainele prin amintiri, unde dorm duse primele iubiri, în zadar mă mai întorc în vreme, când nu mai are cine să mă cheme. joi, 18 decembrie 2014 te caut te caut și nu mai știu unde ești astăzi, trec peste noi norii unei ploi de vară, în suflet se mai zvonește
  • 17. despre tine, alunec cu gândul spre ochii tăi de viorele, ape vii și ape moarte se preling în gol de gene, mi-ai arendat suletul cămătarilor, ai zis că mă-ngropi la rădăcinile tale, de ce, timpule, ai trecut? mi-am pierdut zodiile, nici nu mai știu când m-am ivit din întuneeric. joi, 18 decembrie 2014
  • 18. la umbra teilor în floare cine-a zis că lumea e o -ncântare, o caut mereu prin umbrele singurătății și n-o găsesc, singur vrăjit, singur zâmbind, trec pe lângă ea cu mirare ca tainele printr-un gând visând, nu-mi răspund nici serile, nici lucrurile, dorm pe o vatră ce miroase a veșnicie, fac din păcat buchete de crini și iubesc poveștile sângelui, seara ascult cântecul inimii care trece prin mine ca o lună pe-un cer senin, doamne, frumoasă mai e viața, când aduni veșnicia în bațe și te cununi cu ea la umbra teilor în floare. joi, 18 decembrie 2014
  • 19. fată dulce se joacă stelele-n iarbă, drumurile se retrag în noi, cântă buhele-n pustiuri, doarme lumea pe poiată, se-aude un zvon prin pomi, joacă ielele-n grădină, vine un vis din neant, cu mulți sori și cu strigoi, se strecoară printre gene chipul tău frumos de fată din legendele din nord dintr-un ochi îți pică sânge iar din celălalt iubire, ce să-ți fac să te cuprind, mi-ai fugit din amintire, fată dulce, fără corp, te năzari ca o naiadă și dispari – o taină-n plus, ce umblă prin somnul meu, alături de Dumnezeu. joi, 18 decembrie 2014
  • 20. joc de-a dragostea tu ești vară, eu sunt vară, amândoi mângâiem iarba și cu gândul jucăuș ne-am trezit într-un culcuș, privind cerul plin de stele, pajuri se rotesc pe sus, și în lună un oier treaz acum în miez de noapte, paște oile pe cer. cerne vremea pulberi-aur, cad năframele pe noi, trece-un vânt de mângâiere ce coboară din zăvoi și în tinda nopții sure ne împărtășim veninul dragostei de amândoi. și în noapte ne-am pierdut și ea mută și eu mut și-n nespusa de risipă noaptea s-a făcut o clipă, pica roua peste noi, trupurile-nmugurind, era mied, era dulceață, dulcea mea, iubire hoață. joi, 18 decembrie 2014
  • 21. rugăciune mă petrec adesea prin ruine și nu știam că ești mereu cu mine, dac-am ajuns unde-am ajuns eu n-am primit nici un răspuns, adesea lacrima mă-ncearcă din drumul meu ca să mă-ntoarcă, unde mă pot, Doamne, ascunde, de locurile rele și imunde, știu că faci mereu câteo lucrare din mila Ta și din iubirea mare, eu Te-aș ruga mereu să nu mă lași să rătăcesc prin viață ca un laș, nu mă lăsa cu gândurile bete și-ajută-mă să trec prin râul Lete spre slava mea nemuritoare, neprihănit de nimeni, ca o floare; de-am fost odată rătăcit și prost, de azi eu Îți promit că țin și post… joi, 18 decembrie 2014
  • 22. tu care-ai fost și nu mai ești tu care-ai fost și nu mai ești, dusă de vânt în depărtări pe cine știe ce cărări, te-ai risipit printre povești. va fi tăcere-n preajma ta, ca-ntr-o pădure-n vârf de munte, cu piscurile lor cărunte, care se pierd în hău așa. din noapte grea îndepărtată, se-ntorc cărările-napoi, precum se-ntorce un strigoi, precum veneai ca altădată. târziu, vei fi plecat demult, cu un sărut lăsat în somn, ai fost o doamnă, eu un domn, aș vrea din nou să te ascult. joi, 18 decembrie 2014
  • 23. Având sânul căpătâi, Te-am iubit femeie-ntâi când din rai curgea răcoare precum apa din ulcioare, Se vărsa cerul cu stele Pe șiragul de mărgele, Erai mierea, erai vinul Care-mi împlinea destinul, Neumbrită izbăvire, Plină toată de iubire, Erai unda de ispită Care dormea liniștită, Gât albastru de sidef Îmbrăcat tot în gherghef. A trecut timp pare-mi-se De când ne-mbătam cu vise,
  • 24. singurătate s-au lungit plopii s-au făcut umbre nu mai știu dacă sunt fără soț e seară- șoptesc ca nebunii prin frunzele lor o romanță din alte timpuri luceferii veghează pe sus talanga coboară la vale țesută-n raze de aur de lună seara se lasă pe doruri de ciute pe urcușuri de pante purtând pe umeri cupola de stele pe dealuri răzbate pe veșnice căi un sinistru ochi de singurătate. joi, 18 decembrie 2014
  • 25. întoarce-te din vechi tapițerii privesc la rama ta dintr-un portret, visând o rimă nouă de sonet, la ochii tăi albaștri și vicleni, purtați ca în poveste trași de reni. portetul în tapiseria care arde se lasă-n dulci poeme goliarde, când porți mărgele dalbe și breloc, ce-s vechituri din secolul baroc. acum când timpul amiroase-a vară, te-aștept, iubito,-n fiecare seară și stau de veghe-n serile târzii să te întorci din vechi tapiserii. din himerice vise și doruri se-anină cerul cu stele căzute-n ruină, caleașca amintirilor iară e goală, cade cortina pe noaptea de smoală. joi, 18 decembrie 2014
  • 26. Iar e lună plină și cerul senin Mii de amintiri din trecut îmi vin, Astăzi vara asta iarși e în toi, Fosfor licuricii luminând vioi. Luna e rotundă, cerul foarte clar, Chipuri de icoane din trecut mi-apar, Selenare semne, timp amețitor, Ies strigoii singuri din culcușul lor. Noaptea asta sfântă este numai vis Parc-aş fi intrat chiar în paradis, Cerul tot e var, e făcut din cretă, Într-un cuib de nor doarme o egretă. Bate doar zefirul peste munți și văi, Rătăciți prin stele caut ochii tăi, Se-aude departe un ecou de lieduri, Umbra ta apare dintre negre ziduri. Culori ce se mișcă-n rame de ogive, Parcă proiectate din vechiul Ninive, Ape diafane și cu muzici albe, În baroc de vise și-n lumini de salbe.
  • 27. risipitorii ne-am risipit tinerețea în cele patru puncte cardinale, eram nebuni și ne jucam de-a viața, romantici și naivi, credeam că toată lumea e a noastră, risipeam serile și nopțile pe străzi și prin parcuri după o oază de iubire, ascultam foșnetul plopilor, prindeam stelele-n zbor și puneam ghiocei la ureche, în eternele noastre primăveri. dar a trecut timpul… astăzi facem terapie de cuplu, învățăm să îmbătrânim, suntem cuminți și naivi, vedem cum cetatea se dărâmă încet-încet, drumurile se scurtează și ne pregătim pentru marea finală… joi, 18 decembrie 2014
  • 28. curgere se-nchide timpu-n mine ca ochiul unui mort, mai doarme vraja zilei pe-o pajiște de tort, mai vin lumi fără nume, prin spații astrale, când soarele-apune, pe negre spirale, se-aude printre umbre o oază de tăceri, mai trece înc-o zi, mai trece înc-un ieri, stingând tăciuni-aprinși din focuri arzânde netălmăcite vise, din dorul românesc, păzind tăcerea noastră cu ochiul lui Șiva privesc spre zare-albastră și mă întreb de fi-va acolo vreo himeră de-nvârte universul trecând în altă eră ce programează mersul…
  • 29. se-aude așa de dulce un cântec printre sfere, încât mă lasă rece cu gândurile mele, nici un sărut nu-mi trece prin sufletul de lut e doar o rugăciune ce-mi place s-o ascult, e rugăciunea vieții cu un altfel de Crist, ce L-au cântat poeții plin de amar și trist, cu El lumile curg spre văile de timp prin suflet demiurg, ca zeii din Olimp. joi, 18 decembrie 2014
  • 30. vorbind în dodii liniști fără nume, soare și târziu, cai albaștri-alunecă pe cer, îngeri cad de-acum în sus nu mai vor să se pogoare în eterna sărbătoare închinată lui Isus. numai zare-nseninată, o chemare, sun-un corn, vânătoare minunată, turmele mi le întorn. poetul vorbind în dodii, iară mi te-a scos în cale și la umbra unor rodii, vaide nurii dumitale. melancolică făptură, aveai părul făcut șal, străluceau rubine-n ochi, două cozi negre de cal. picioarele lebădă, născătoare de iluzii, glezne argintate-n ochi, cu miresme de infuzii. cu pielea catifelată și țâțele de agată, de nu te-ai mai fi născut cu făptura ta de fată! parcă sunt deja în basm, sub zodia unei mioare,
  • 31. am nebunia lui Erasm și depărtarea ta mă doare. joi, 18 decembrie 2014 teiule teiule, teiule, miresmele tale aduc vraja din povești, când Eminescu trecea prin Copou cu Veronica de mână, Iașul atunci era sărbătoare, îngerii se urcau la cer, Eminescu purta lira lui Orfeu și Veronica cunună. florile tale cădeau peste umerii lor de îndrăgostiți, ochii li se topeau într-un albastru de cer, li se topeau, teiule, teiule, îmbătător mai erai când bătea vântul prin tine, seara când umbrele lor fermecate pe alee treceau. se-auzeau pași pe înserate în culori de soare-apune, luminând cărări de vis ce-aprindeau în zare ruguri, luna dragă călăuză, cu luceafărul sclipind, se topeau ca două umbre în dulceța de amurguri… împărat era poetul ca și codrul, peste seara lor regească, cu ochi treaz și mintea vie și cu inima flămândă,
  • 32. purtând lira lui în suflet ca un faun ce iubește poezia, descântând iubirea dulce doar cu vocea lui cea blândă. flori de tei zburau agale, ploaie de petale dulci peste chipurile lor, fericindu-le clipita , în decorul de poveste, se întreabă și-ei în vise cum de i-a cuprins ispita și i-a luat borfașul Eros din senin, fără de veste. Luceafăr, stea umedă, răspândită prin roua dimineții, ai prefăcut sunetele-n fântâni de orgi și-n curcubeie, nu știai că nemângâiatele voastre destine barbare, s-au ascuns tragic într-o inimă dulce de femeie. joi, 18 decembrie 2014 linxul a putrezit Se desfac pulberi de cer, fulgere într-un pustiu, Așchii de nori dansează pe mări, astre arzând, Luciri de harfe, Orfeu zburând spre alte zări Și lumea toată, plină de vrajă, mistic descânt. Unde se îmbrățișază iubirea, curg sevele noi, Lynxul a putrezit, dar îi mai scapără ochiul enorm, Aburul sângelui viscolit de abatorul din noi, Clipa cea repede, dorul și vraja încă mai dorm. Pe piciorul nostru de iad încă mai sunt amanți, Paznici de tenebre mai scutură fluturii de petale, Într-un dans funerar: mai murim, mai trăim, Mai urcăm un deal și mai coborâm încă o vale.
  • 33. Ne pasc elanuri vechi și iluzii, risipite prin ani, Vom evada caraghios din propriile noastre destine, Urcăm ușor prin noi o scară spre cer în spirală, Singuri ca vulturii, printre cele divine. Mereu vine clipa ce zboară spre alte zări, Izvoarele sunt comorile de sub stânca din soare Ce se varsă în noi ca o mare și dulce iubire Prin frunza de seară care plânge și-adesea ne doare. Călătorim mereu și nu știm umde mergem niciodată, Ce simplu ar fi fost să dormim pe-o pajiște de vis, Să trecem prin vechi paradisuri rămase pustii, Să scăpăm de orizontul nostru mucezit și închis. joi, 18 decembrie 2014
  • 34. gânduri în noapte se spânzură fântâna de cerul înstelat, șarpele casei mele a adormit sub pat, câmpia este tristă și tace dinadins, doar luna-și toarce mersul pe aurul cel nins. se-aud piane triste, bolnave ca de ciumă, în cimitirul vesel dorm oasele de mumă, mi s-au lipit de vise de noapte și de stele, și îmi apar mereu în ceața nopții mele. lumina lunii pline alunecă în casă, ca-n ape se revarsă pe paturi și pe masă, prin inimă-mi trec umbre ce-s pline de himere și toată atmosfera e vrajă și tăcere. doar Lynxul stă de strajă la margine de lună și ochiul îl veghează ca fulgeru-n furtună, trecând pieziși ca hoțul spre zarea cea albastră, se pierde-n neguri grele dispărând pe fereastră. joi, 18 decembrie 2014
  • 35. dacice Mama Dochiei plângea Sub izvoare de arcea la templele lui Zalmoxe, sta mereu și se ruga, iar Când cădea câteo stea Mai creșteau un pic Carpații, Câte unul mai murea, restul se aveau ca frații Dunărea era rotundă Se scăldau ciutele-n ea, De cinci mii de ani încoace Tot s-a plămădit poporul, Decebal cu steaua-n frunte Le ducea grija și dorul, Despletea cărări năuce, Peste vijelii și foc, Se-ntreba unde se duce, Cu atâta nenoroc. Se umplea de oameni codrul, Plângea dacul peste Jiu Se cutremura norodul Când scăpa teafăr și viu. Se făcea sabie luna, Stâncile cu vârfuri sure Deveneau ascunzători, Printre ierburi, printre mure, Se credeau nemuritori. Aprindeau focul cu iască, Își făceau ștreangul cercel, cântând doina strămoșească
  • 36. pârlind un ciolan de miel, mai pe seară în amurg, mai da iama prin prejur încălecau calul murg după câteun hoț de fur. vis de vară eram prin rai printr-un lan de grâu, vara ne furase toate visele, sângele macilor ni se prelingea printre degete, ucideam candoarea lor, eu stăteam pe marginea zilei, pe cer siluete de cai albi zburau spre apus, tu stăteai sub sălcii pletoase, somnambulo, și dormeai, părul ți se împletise peste ramurile tremurătoare, ca o amforă stăteai plină de antice vise și cu gleznele la soare îl așteptai pe Ulise. joi, 18 decembrie 2014
  • 37. iedera mea sigur în iubirea noastră e ceva neîmplinit, vechi neliniști alandala astăzi iar ne dau târcoae, insomnatice ființe noi brodăm doar arătarea, stai să-ți povestesc ceva, eu visând și tu visând, ne-am trezit întru iubire, suntem trup firav de iarbă și vremelnic și subțire, ce să faci, iedera mea, eu sunt stâlpul pentru tine, urcă-mi-te până -n cer, printre lacrimi și suspine, căte o frunză eu îți smulg de la vârf la rădăcine, și-uite-așa trecem prin timp, mai departe, mai departe, de ni-i rău sau de ni-i bine, scuturând zilele moarte. joi, 18 decembrie 2014
  • 38. aproape de cer sufletul meu este prin nori plutește ca un vis prin noapte, privește la sufletul tău care e făcut din șoapte, aș vrea să vorbesc cu tine, dar gura mea a murit, de- atâta crudă fericire nu mai știu de ne-am iubit. iubito, mi-este dor de tine, șade frunza de trifoi, ca un semn de întrebare peste zi, între noi doi. sapi adânc fântâni de doruri, eu te rog nu mai săpa, o să dai de cer, de stele, și-o să zbori, iubita mea, o să treci printre luceferi, dormind peste sânul meu, vom visa că suntem teferi, aproape de Dumnezeu. joi, 18 decembrie 2014
  • 39. cununie lacrimă care se stinge, de ce plângi, tu, nu mai plânge, ești liana, ce se frânge, peste norul care ninge, va veni o primăvară peste viforul de-afară și vor înflori toți teii și vor ninge iarăși mieii, dulce, tu, fecioara mea, rătăcită într-o stea, te văd întruna plângând, și destinul îngânând, vreau să-ți văd ochii căprui dacă sunt ai nimănui, dă-mi-i mie cu-mprumut, suntem singuri pe pământ, de e noapte și e rouă, să dormim pe lună nouă, și să șuiere, nebuna, cât va ține noaptea, luna, două cântece nebune, care vor să se cunune. joi, 18 decembrie 2014
  • 40. codri-n delir, alai nupțial, e bucurie sau moarte, joacă-ntr-un templu albastru priviri deșarte, mistice lacre, sacre văpăi, se deapănă sterpe prin tristele văi, agonizează un crin sângeriu în palmele tale, sărut târziu, iris în verde, zbor de petale, ziua se face din ochii tăi, lasere dulci din dulci văpăi, aur la ora turnului vechi clopote bat din limbi perechi, cad umbre de cai în ritmul de ropot se-aude tropot și un vechi alai.
  • 41. îl port pe Eminescu la brâu sunt frunza legănată de razele lunii, din galben mă prefac mereu în verde, sug seve din pământul natal, adesea moartea mi se pierde ca-n cântecele lui Dedal; vara nechez sălbatec ca un cal pe câmpie, zbor ca o pasăre -n albastrele zări, am inima cât țara rotundă, mi-o leagănă codrul, nebunul, mi-o spală în undă, alerg în toate părțile deodată, de mă voi prăbuși, va cădea o sămânță în țărâna cu lacrimi udată; am steagul singurătății cu mine, pe Eminescu îl port la brâu, el este cerul și aerul, el este râu; pe tine te duc spre păcat, te culc pe frunze de tei, să-ți povestesc,
  • 42. iubito, cum e în țara de zmei, căci în țara de privighetori, am stat odată noi doi, cerul cădea peste noi, codrul cânta din oboi, se rotunja liniște-albastră, iubirea ta era floarea din glastră, pe care-o udam amândoi, mă-ntreb și eu, găsi-voi cândva cuvântul cu el să te-ncânt, tu, floarea mea, ce te-ai stins în azururi, arzând… joi, 18 decembrie 2014
  • 43. dragostea s-a umplut ulciorul, dragul, de când eu ți-am fost pribeagul, s-a umplut chiar de la sine, între rele și –ntre bine. au fost timpurile sumbre, pline de greșeli și umbre, dar au răsărit toți sorii și s-au risipit toți norii. draga mea dulce icoană ți-a căzut lacrima-n geană, și acum inima îți este ca o carte de poveste. vreau să ți-o citesc pe toată, lângă tine-așa în șoaptă, să ne pierdem printre astre, prin poienile albastre. să-ți culeg macii din zare, dragostea ce se năzare, ca s-o facem numai faptă și s-o dezlegăm în șoaptă. să-nflorească iar în doi, dragobetele din noi: amforă cu două toarte, tu de-o parte, eu de-o parte. joi, 18 decembrie 2014
  • 44. mai cântâ-mi, iubito… cu palmele cuprind obrajii tăi ca pe-o minune, ochi în ochi ne sorbim din priviri, pribegi pe pământ, înflorim veșnicia c-un jurământ, mai cântă-mi de dor, mai cântă-mi, iubito, despre fata din vis cu părul flacără, cu obrazul încins, cu inima caldă, cu picioare de ciută, cu ochiul senin din floare de in, cu sărutul orfeic și chipul divin… mai cântă-mi, iubito, mai zi-i despre nopțile noastre târzii… joi, 18 decembrie 2014
  • 45. seară s-a vărsat ziua-n asfințit, privesc după ea cu nostalgie, ceasul umbrelor mă-ntreabă dacă mai doresc ceva, tac și-ascult murmurul serii, deschid poarta către cer, stele-mi picură în gânduri, defilează rânduri-rânduri, rele, dragostele mele, s-au făcut numai tăciuni și le-a măcinat pământul, niciodată, nimeni, nimeni, nu și-a mai ținut cuvântul, căci așa e dragostea, nimeni n-ascultă de ea. joi, 18 decembrie 2014
  • 46. sunt pasărea singură-n ceață un sunet de clopot desparte tristețea de lumea cealaltă, inima-mi fuge departe și-aștaptă un tren într-o haltă. norii pe cer aleargă, aleargă, vine sau nu vine furtună, inima mea așteaptă-ntr-o haltă, ca să zburăm împreună. sunt pasărea singură-n ceață nu știu încotro o să zbor, cerul senin mă îngheață, se face furtună și dor. plopii cântă romanțe pe cer, dorul se zbate în pieptul meu Sunt în furtună stingher, mai aproape de Dumnezeu. joi, 18 decembrie 2014
  • 47. litanie Doamne, mai bine m-ai fi făcut pom, salcâm de cruci pe la răspântii, sau mai bine m-ai fi făcut piatră să mă spele apele de izvor, sau pasărea cerului singurică ca să mă-nveți, Doamne, să zbor. m-ai fi făcut fluier sau doină pe la stâne vara de ciobani, harfă pentr-un nou Orfeu, să mă strecor, Doamne, prin ani. mi-ai risipit viața-n zadar, limane trecute sub seri pieriră, nu mi-ai dat, Doamne, în dar, decât răstigniri pe liră. joi, 18 decembrie 2014
  • 48. trecere Durerea e-n lacrimi, O, cânt-o pe strune, Căci mergem de-apururi, Spre soarele-apune. Din suflet fă spadă, Ce-i scoasă din teacă, Lovește destinul, Căci viața ni-i seacă. Prin frig și zăpadă, Doar viscolul sună, E timp de baladă, E timp de furtună. Cădem în abis, Mi-e teamă, mi-e teamă, Nu știu de-i vis, Sau Domnul blesteamă... joi, 18 decembrie 2014
  • 49. ce dacă… Sufletul- pasăre ce zboară în sus, Trecând vămile pustiului, Va fi demult, demult apus, Sub privirile fiului. Numai plopii vor mai foșni atunci, Peste umbrele mele pe lunci; Așa e viața, se-ntoarce mereu Mai aproape de Dumnezeu. Ce dacă cobor în lutul sfânt Printre demoni și sfinți, Voi căuta trecutul sub pietre Mai aproape de dragii părinți. Va bate-n veci de veci doar vântul Și va-nfrunzi din nou cuvântul. joi, 18 decembrie 2014
  • 50. Plângi… Plângi în nopțile senine, Plângi cu fruntea-n perna albă, Din nesomn se face salbă Și din vise căi divine. Plângi pe crucea de mormânt, Când cocorii își iau zborul, Veșnic fi-vei călătorul Și eroul pe pământ. Plângi când viața ți-e osândă Și cînd inima te doare, Nu intra în disperare, Domnul stă mereu la pândă. Plângi la margine de lună, Și la margini de cuvânt, Suntem lan bătut de vânt, Care vrea să ne răpună. Plângi tu trestie căzută, Când furtuna te –a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul Dorului de absolut, Suntem suflet, suntem lut Și prin lume călătorul. joi, 18 decembrie 2014
  • 51. eroii lui Menandru vin la umbra unui pom, să-ți flutur părul ca în vis, să-l împletesc, să-l despletesc, sub geana cerului închis, sub umbra pomului în floare, se joacă șarpele cu noi, ai ochii dulci ca de cicoare, ce grea osândă pe-amândoi. îmbătați de dor cu știme, uzurpați de zeu din rit, am dat buzna din mulțime într-un rai nepângărit. și venisem lacom, mândru, peste chipul tău în floare, împăcând cu gând de pradă sentimentele tartare. luna veselă și bearcă a fanar visa, prin spații, noi într-o poveste parcă nu ne mai intram în grații, și era frumos și tandru, noaptea se făcuse vis, eram eroii lui Menandru ce treceau prin Paradis. joi, 18 decembrie 2014
  • 52. elegia amores Pe maluri de vis se despletesc sălcii, liane pe apă și nuferi în zbor, o lună nebună se varsă –n oglinzi, cu chip de fecioară, râzând și plângând, noaptea se face o melopee doar vântul zvâcnește prin arbori năvodul de raze-n unde de aur… Trăirile mele îmi dau iluzia că mă repet mereu ca un clovn, numai serile mă scot la liman, când poezia îmi pare că este lacrimă curată, plânsul nevinovat al inimii-n zbor. Acum sosești tu, iubito, să-mi speli tâmpla și-mi spui să nu mor că amândoi formăm o minune, tu cu viața, eu cu norocul că te am veșnicim lumea și mă rogi să ne vedem din ce în ce mai des … joi, 18 decembrie 2014
  • 53. dansul sentimentelor simt că sunt prea aproape de tine, între noi nu e decât un halou de aer, gura ta-mi șoptește poeme, ochiul tău, un tâlhar, mă fură mereu, văd gâtul de fildeș ca un gât de vioară, când luna îți mângâie sânul, când pieptul e un vulcan de plăceri, mai lasă-mă o clipă să sper, o clipă să-ți ascult inima, care se zbate ca un hulub prins în plasă, mai lasă-mă să te privesc, mi-e teamă că te voi pierde printre amănunte, atât de aproape și atât de departe ești de mine încât nu pot intui adevărul, poate că se va răsturna logica dragostei și vom cădea ca nebunii în haos. joi, 18 decembrie 2014
  • 54. amurg ce frumos e când asculți amurgul, parcă e pregătit să nască eroarea, parcă vine cineva și te mângâie pe suflet, o mână de fecioară din visele tale frumoase, ascult, tu citește-mi din psalmii lui David, ridică-mă la cer cu această poezie mistică, prin acest amurg, surâs al morții, catarsis îmi îngroapă toate sentimentele, un Vivaldi rătăcit printre noi, care vine din marea singurătate cu sunetele lui aiuritoare și ne îmbată cu miresme de luncă, din stropii ploilor de vară, liniștea limpede parcă alunecă în neant, când luna moare risipită prin frunze, ucisă de un sărut care poartă otrava pe buze, Doamne, vorbele sunt multe, e prea devreme să cobori în noi cu harul tău, lasă-ne nefericiți cu ereziile noastre să gustăm din otrava dulce a vieții, lasă-ne cu sentimentele noastre barbare care roiesc nervoase la fiecare cotitură a vieții, nu pune cruci de stavilă între noi și albatroșii orbi care vâslesc prin nebuloase derute, focul Golgotei devine o frumoasă mirare, prin singurătatea turnului cu ceas, noi stăm pe-o pleapă arsă de destin, veghind la statuile falselor mituri, care ni se vor ridica în cinstea călăilor ce ne-au ucis. joi, 18 decembrie 2014
  • 55. Bach ar fi trebuit să te mai văd dar s-a închis orizontul cu umbre și mi-ai lăsat doar umbra ta erai undeva la marginea mării singură singură îți da ocol un pescăruș se întindeau curcubeie peste noi un pian cânta Bach ascultam și plângeam împreună. joi, 18 decembrie 2014
  • 56. nu aștepta veșnicia nu aștepta veșnicia iubește-mă în acestă vară în lanul cu maci ascultă-mi inima cum cântă, alături de ochii tăi ne vom petrece apusul unul în liniștea celuilalt pe acest picior de rai unde a coborât Dumnezeu să ne învețe dragostea… joi, 18 decembrie 2014
  • 57. șarpele fantastic noapte cu apus de vară peste care trece-n vis chipul tău închis în cețuri totul e un ceas de apoi alunecăm pe raze de lună când amurgul își mișcă pleoapele vino vis ori vino moarte zicea poetul aiurind teama de tine mă doare amândoi iubeam lucruri derizorii: secera pleoapelor tale vrăjite cu ochi de migdală care cădeau pe privirile mele ca o povară ca o moarte frumoasă visată de somnambuli amândoi așteptam șarpele fantastic să ne devore avea ochii ațintiți asupra noastră un ochi spre tine altul spre mine azi voia să mă ucidă pe mine mâine voia să te ucidă pe tine vino vis ori vino moarte zicea poetul aiurind apoi a evadat din cuie și a cântat psalmii lui David prin toată lumea. joi, 18 decembrie 2014
  • 58. Stăm astăzi tâmplă lângă tâmplă Cu amintirile târzii Indiferent ce ni se întâmplă Eu nu mai cred erezii. Din plopii albi se cerne jar Și bate vântul peste noi, E luna albă-a lui florar, C-un soare dulce și cu ploi. ,
  • 59. facerea am altoit tăcerea pe cuvânt primul cuvânt avea culoarea luminii cineva a zis iubire și s-a aprins soarele altcineva a zis femeie și-au răsărit toate florile pe pământ când Adam și Eva s-au îmbrățișat a răsărit luna pe cer dar și șarpele care se urca în pomul cunoașterii desfrunzindu-l la umbra lui dragostea a căpătat aripi acum aerul a început să vorbească prin somn despre cauza tuturor lucrurilor văzute și nevăzute acum au început și apele să se miște întrând în sângele copacilor și au răsărit sălcii la umbra cărăra s-au petrecut frumoase idile de dragoste sub tălpile noastre pământul a început să curgă spre miază-zi cu el au luat naștere adjectivele după care rococoul cu adverbele lui strălucind prin lume au venit apoi clipele cu magi și crini și luna căzând în gol de ape când părul tău plin de vocale curgea ca un râu trecând dintr-o rană în alta tulburător și atât de bogat apoi a venit îndoiala cu ochii ei aprinși de lynx tristețea cu formele ei cerești care ne-a arătat că veșnicia nu s-a născut pe pământ. joi, 18 decembrie 2014
  • 60. vis de seară a căzut luna pe câmp și plânge ca o regină căzută-n infern mă iau după ea ca s-o prind e nălucă ochiul tău ochi căprui parc-ar fi aș vrea să-i întorc chipul spre mine să văd dacă ești tu sau altcineva se stinge conturul visez numai lunatice-chipuri și dulci năluciri ai părul ca râul în galbene fire ești umbră fantomă din timpuri asire ai vrea să mă mângâi cu mâinile tale mi-e frică de aripa ta rătăcită-n văzduh te-aștept la răspântii de timp vino când nu e nimeni să ne păzească și-astupă-mi gura c-un crin de buze cu gust de venin… joi, 18 decembrie 2014
  • 61. cine plânge cine plânge-n tine seara când cade luna pe pământ și tace câmpul rotund și imens în această imensă liniște ancestrală noaptea umblă grea prin frunza de privighetori e târziu nu mai plânge e prea devreme ca să mori peste vârfuri de tăcere trec la stele călătoare vorbele umblă desperecheate peste minunile nopții pădurile în depărtare dorm și ele pe perne de răcoare îngropate printre stânci visând numai primăveri o să fugim și noi pe câmpuri venind din amintiri trecute tot căutând un țărm mai pur pe unde țipă albatroșii la margine de veac ferice în mări lunare fără somn unde plutesc nuferi de vise prin dulci petale strălucind unde euritmii de delte cad în cascade zdrumicate curgând frenetice arpegii peste altare-n orgi de bambus și-o să întemeiem o lume precum nebunii din ospicii o lume-a noastră fără patimi
  • 62. venită din senine clipe unde aerul pare de platină unde pasărea patima zborul se-ntrec în neștire cu dorul… ți-aș rupe din psalmii lui David o dulce melopee de vis ți-aș pune la gât curcubeul eșarfa cerului închis privesc cum ți-alunecă trupul prin vise mele ca o himeră legată de-ntuneric prin codri eterni înfrunzind din glasu-ți vocale de-argint îți sună bolnave de noi ne-am aruncat peste minuni ca doi nebuni ca doi nebuni iluzie ce-ar fi putut să fie o dulce și frumoasă feerie. joi, 18 decembrie 2014
  • 63. a lumii fală, vânt făcut să zboare, printre cenușa ce mereu ne poartă, căci toate-ncep cântarea cu troparul, sorbind din Lete numai apa moartă. e ceru-n jur albastru ca cicoarea, sclipind trandafiriu spre răsărit, dar grav e când se-ntunecă iar zarea și noi tot cerul vieții l-am umbrit. zadarnic totu-n jur ni se-nvârteşte și frumusețea veșnic ni se-arată, un ochi divin din ceruri ne privește și ne deschide printre nori o poartă. aflăm în lume-adesea că se moare
  • 64. în răspântii de lumină ceas al amurgului totul se clatină noaptea se lasă de foc și platină vin târzii orele se-nchid florile murmură-n liniște poala pădurilor extazul furilor patima zborului umbrele norului luna-n urcioare cade-n răcoare pe coaste de inorog se adună stele moarte să ne poarte în cuib verde de mătase pe saltele somnoroase peste ape căpriori aiurind tropot de nori vin la apă și se adapă în oglinda cerului noaptea lerui-lerului sunt vedenii chip și fel desenate cu penel se aud în depărtare numai ape călătoare în răspântii de lumină
  • 65. așteptăm dorul să vină și-n altare cu scântei pe o așchie de stei într-un foc fără de fum să-ngropăm dragoste-n drum… joi, 18 decembrie 2014 întoarcere adesea mă întorc în sat să-mi scutur sufletul de rouă, la poartă lacătu-ncuiat îmi frânge inima în două. e tristă prispa de-altădată, fântâna doarme pe tălpar, a căzut cerul pe poiată, o cioară stă înfiptă-n par. drumul mi-a rămas stingher, nu știu încotro s-apuc, mi s-a-nchis granița -n cer și sunt singur ca un cuc. vremea trece prin cuțite triluri de privighetoare, unde ești copilărie, unde mi te-ai dus tu oare? amintiri grele se-alungă și-n întoarceri vreme cată, ce-aș dori să mai ajungă la tărâmul de-altădată.
  • 66. mă privește casa tristă, parc-ar vrea să mă blesteme, tot aștept pe vechea prispă glasul mamei să mă cheme. nu se-aude, e zadarnic, unde s-or fi dus ei oare? tatăl meu cel bun și harnic, mama mea cea iubitoare… joi, 18 decembrie 2014 trec prin copilărie trec prin copilărie ca printr-o apă limpede care mă spală de toate reziduurile vieții de până acum pădurea cu farmecul ei mi-a fost visul care-mi stăruie și astăzi în memorie ea a fost castelul tinereții mele cu coloanele ei dorice de copaci care țin cerul pe vârfuri și unde privighetoarea se înalță spre nori cu cântecul ei fantastic format din triluri biblice cu urcușuri și coborâșuri de silabe scoase dintr-o fantastică pianină exotică ruptă din însăși aripa lui Orpheu trec prin copilărie ca printr-un basm care însă nu s-a sfârșit și e populat cu zâne cu coronițe de flori multicplore pe capul fecioarelor cu feți-frumoși și balauri cu nuntiri de gâze și joc de iele la miez de noapte care sluțesc sufletele îndrăgostiților un zeu nevăzut ascultă minunile întunericului improvizând fulgere cu aripi tremurânde printre stelele prin care se plimbă unicornul pe un pod de fluturi cu o întreagă orchestră de zburătoare vesele care sug oasele timpului printre cortina cerului
  • 67. se-aude un turn de flaute oboi fumegând lira delirând de-atâta muzică se umflă noaptea ca o enormă scenă pe care joacă balerinele lui Degas printre vitralii aprinse notele se sparg pe lama ultimei lumini nechemate pădurile coboară din munte pe muzici celeste lumina amintirilor se rupe și aruncă spre cer puzderie de licurici sălciile îngenuncheate spun ultima rugăciune și iată-mă acum călător spre inima ta spre visele tale te caut prin vechea lucarnă a dragostei cum o căuta Petrarca pe Laura prin povârnișurile cerului de când nu ne-am mai văzut oglinda bolnavă de lepră stă singură fără nicio imagine într-o somnolență de fiere un fel de stampă cu privirile pierdute-n soare ce departe ești de mine mișunând printre poemele nescrise mă vezi în cereasca oglindă ca un somnambul căutându-te închinându-ți sonete în care rătăcim două deznădeji pe țărmuri neumblate și pustiite de singurătate? joi, 18 decembrie 2014
  • 68. adolescență adolescență, acvariu al unui timp pe care n-am să-l mai prind niciodată, lumea aceea ireală și colorată, cu serile pe care le credeam mistice poeme de dragoste s-a ascuns undeva-n univers în orele roșii ale acelui amurg. joi, 18 decembrie 2014
  • 69. unde este ziua aceea s-a făcut inel sărutul tău când stelele plouau peste noi în aerul rece de in când luna cânta la oboi. erai ca o magnolie, răsărită-n grădina supliciilor, în lumina sipetului purpuriu te mișcai foșnind a mistere. cu surâs de hortensie îți lăsai coapsa amețită de mine, sălbăticiune ciudată, făcută din petale și stamine. unde este ziua aceea când amurgul își mișca pleoapele de mătase și-ți mângâia sânii bolnavi de-atâta dragoste?
  • 70. joi, 18 decembrie 2014 cântec încerc zadarnic să te-adun din stele, tu te topești în fumul de cocori, surpând văzduhul, cântec de viori se cuibăresc în gândurile mele. și în nuntirea nopții printre brazi privirea-mi naște nostalgii celeste precum zisese-odată Malateste, pe brațul meu, frumoaso, tu să cazi. ne soarbe umbra timpului întoarsă cu zimții lui de lacrimă și gând, din vise sterpe ne trezim plângând, ca frunza toamna cu nervura arsă. cu liniști moi azurul se întoarce, tu calci pe-un pod de fluturi prin văzduh, e un blestem al vremii de la Parce. ai fost dulceața mea dar și otravă, prin foșnetul de frunze scăpărând, tot mai străină-mi ești și mai suavă… joi, 18 decembrie 2014
  • 71. iubirea noastră ne-adoarmă crinii în lacrimi de rouă, în raza luminii de lună nouă. atâta alb sub blânda lună, șăgalnic vântul ne e e cunună. miresme dulci ne-or îmbăta: fluturi de-argint și mărgărint. doar iasomia cu foi de ceară, ne-ncearcă iară melancolia. tu treci mereu cu pașii rari și solitari prin empireu. cu pielea ta de dulce roză înfierbântată în delir, iei forme de metamorfoză
  • 72. împrumutată din Shakhespeare. când ochii tăi nu vor mai plânge, sub orizontul de carmin, iubirea noastră se va frânge și îi vom spune-n veci amin! joi, 18 decembrie 2014
  • 73. amintiri din trecutul umbrit de socialism eu i-am tras clopotele lui stalin într-un martie capricios când socialismul se înșurubase serios în coastele noastre, se-auzeau clopotele dogite în acea dimineață și lumea mergea speriată pe străzi întrebând ce sărbătoare e a murit cel mai iubit conducător al omenirii- răspundeau ciracii trenuri întregi mergeau spre moscova să-i aducă un ultim omagiu culcat în sicriu stătea zeul mort i se vedeau doar mustața și decorațiile pe pieptul lui ciuruit de gloanțe și de înjurături un bețiv striga pe stradă stalin și poporul rus libertatea ne-a adus altul îi răspundea măi staline burtănos ce-ai dus lumea la colhoz noaptea umblau mașinile negre și piguleau pe cei care se împotriviseră regimului îi duceau în rai să-i boteze cu aghiazmă comunistă ostașul sovietic defila și plângea la kremlin sub razele primăverii se dusese tătucul cel care trezise rusia din visare cu vodca cea de toate zilele acum era tăcere se ținea doliu trei zile n-am mai învățat bucuria noastră ziceam-dacă ar muri mai mulți stalini să stăm într-o vacanță continuă așa până se termina școala se țineau slujbe interminabile care slăviau conducătorul și noi strigam barbă albă barbă neagră barbă cioc barbă deloc adică pomeneam pe cei patru mari dascăli ai omenirii karl marx friderik engels mărețul lenin și viteazul stalin pe pereți în fața noastră erau tablourile lor colorate mari ne priveau și ne ocroteau de fiara capitalistă care stătea la graniță să ne ocupe și să ne subjuge
  • 74. cântare din ecleziast înfrunzim, înfrunzim și nu știm de ce și până când, poate până când vântul va trece răzbunător prin frunzele noastre, să fie o stare fără devenire precum toate sunt păreri și rămân cântec în deșert?… numai fugile lui Bach îmi aduc aminte de tine și norul care atârnă deasupra sufletului ca o zdreanță, nicio tăcere pe râul care curge mereu prin noi nu stă la hotarul înțelepciunii, toate drumurile care trec nu mai au întoarcere, curgem la vale cu ele odată cu acea curgere a amurgului și a abisului spre neființă… femeile coboară dintr-un opiu de culori spre străluciri de tinichea prin racle de mac pe drumuri ce se mișcă lent dintr-o Persie cu povești. în bruma ploilor semințele dansează pe vârfuri de lut,
  • 75. stejarul se naște din ghindă. parcă ieri treceam prin pădure, parcă ieri te zărisem, femeie, printre frunzele puse-n lanțuri de lună, parcă ieri te-alergam, căprioară nebună, cu picioarele zvelte, cu ochii șireți ce tăiau laseri din pupilele tale, înfipți în inima mea, călcai prin nori, pe turme de crini, prin ierburi virgine, în asceza unui amurg sentimental, între izvoare și mare, culoarea părului tău lung se făcea aer de noapte, viscol de val, prin somnul vameșilor treceau încolonate culorile buclelor tale, piciorul clintit prin iarbă răsuna ca aroma-n somnul meu pierdut. umbra lui Holderlin plutea peste noi și ne blestema, curgea întunericul și abisul și steaua curgea către stingerea sa numai noi eram fericiți cum vine fericirea din neant, așa ca o boare care ne amețea printre amurgul tot curgând spre neființă și tot curgând la marginea tipului în edenul etern. joi, 18 decembrie 2014
  • 76. calul Gellu Naum am plecat cu calul Gellu Naum la păscut, din coama lui ies versuri suprarealiste și behăie prin ierburile incendiate de lună, încă mai visează un București cu niște demoazele balerine ca-n pânzele lui Degas care aruncă din pipe fumul pe nasul lor coroiat din care ies fecalele secolului în rotocoale urcând încet Dealul Mitropoliei; la un picior are pinteni și doi ochi mari prin care vede măruntaiele pământului, la celălalt picior din spate are o chișiță mare și schioapătă ca o mandragoră căreia i s-a tăiat un picior ca pedeapsă pentru amoruri nepermise prin orientul prăfuit al cerurilor deschise către Allah, calul Gellu Naum are ochi de sticlă și vede prin lentilele concave o lume aparte plină de neprevăzut ca-n târgurile și bâlciurile de unde clovnii scot panglici prin toate orificiile și-i plimbă pe spectatori prin labirinturi în zig-zag printre oglinzi, printre șerpi și alte reptile cu gurile căscate, el nu mai paște demult, e melancolic, se gândește cum să iasă din scena aceasta cu oameni care au burțile ca niște butii, mâini lungi întinse, rămase din revoluție, cu mințile puse pe bigudiuri, strigând: așa nu mai merge, vrem altceva, altceva, iarba lui este albastră și paște numai noaptea pe lună păzit de îngeri și e melancolic, pupa-i-aș botișorul lui prin care socoate aburii secolului și-i transformă-ntr-un oftat adânc… joi, 18 decembrie 2014
  • 77. gânduri de august a început să pice încet încet câte-o frunză semn că se apropie toamna despletită în culori portocalii purtând în mână aura unei melancolii ancestrale parcă văd pe cerul fumuriu triunghiuri de cocori tăind orizontul spre apus în lumea lor lăsând în urmă pustiul care se apropie de inimile noastre cu fiecare zi care trece surâde lumea a belșug miros Carpații a mere și-a prune și Pan cântă la un pian bolnav de ciumă cu disperare spunând adevăruri nespuse pline de înțelepciune îmbogățiții tranziției își scriu memoriile prin pușcării apoi își trag câte-un glonț în cap mașinile pe autostrăzile imaginare fug una după alta pentru niște himerice clipe de fericire justiția coboară peste noi și ne întreabă ce-am făcut până acum taie câte un cap câte un triunghi noi suntem vinovați de frig și de ploaie noi spargem sticlele din greșală noi suntem imbecilii care am înghițit cuie în stomac și-am pus măști de carnaval jucând în acestă scenă somnambulească precum clovnii eu nu știu cine murdărește cuvintele de noroi și cine le tăvălește prin bordeluri confundându-le cu magopațele de la Crucea-de-piatră din tricolor unii și-au făcut cămăși de bravadă cu care ies în față și merg pe drumul lașității și minciunii spre victoria finală au dispărut copiii de pe uliți și-au intrat la subsol prin tavernele întunecate ale secolului cad satele în singurătate tinerii pribegesc prin Europa și bătrânii au umplut cimitirile cu cruci peste pâmăntul reavăn au crescut buruieni și miroase a tămâie prin toată țara sfinții au mucezit în icoane lumânările aprinse curg în mânacre odată cu lacrimile și lumina se rostogolește ca un stog de paie luat de vântul istoriei pe apele greoaie care curg cu șerpi spre diluviile ce va să vie suntem într-o provincie bolnavă unde noaptea suge rădăcinile vegherii și noi ghemuiți în gropile de somn credem că ne-am pus la adăpost de frigurii acestui veac suntem manipulați de ciracii care trâmbițează la vuvuzelele propagandei oficiale și mergem mai departe printre portaluri prăbușite spre nu știu unde umplând gol după gol în stampa roasă de ploi subțiri de bravadă pe toboganul istoriei… joi, 18 decembrie 2014
  • 78. Brâncoveanu Constantin cineva ne-a decapitat coloana vertebrală, de-atunci suntem în derivă prin cinstita istorie, la Istanbul e masă festivă se bea vin din glava boierului Brâncoveanu Constandin și din pielea fiilor lui au făcut harapnice spahii, numai lacrimile noastre au rămas pe malul Bosforului să se verse în marea de amar a suferințelor noastre ancestrale… de la el încoace încă s-au mai tăiat capete și se vor mai tăia, avem destui tăietori de capete printre noi care se vând pentru o pungă de galbeni, numai Decebal s-a autodecapitat; capul lui strălucește și astăzi în Capitoliu, de la el încoace avem o istorie incertă și nu mai știm de unde venim și unde ne ducem, peste noi au trecut lăcustele și ne-au mâncat frunzele copacului până la rădăcini, nu știm dacă mai suntem daci sau mai suntem romani sau poate cumani și ceva slavi, un ghiveci al istoriei care ne urmărește și ne umilește în fața altor popoare așa- zis alese ale de Dumnezeu, cine vrea să ne înmormânteze istoria noastră milenară? cine vrea să se joace cu noi de-a pitita uitând de Hamangia și de leagănul Carpaților unde s-au plămădit primele lumi ale continentului? Brâncoveanu Constantin ne-a dovedit-o cu fapta lui, el a vrut să fie pildă pentru noi și pentru urmașii noștri și pentru urmașii urmașilor noștri, în urma lui avem o golgotă de eroi care s-au sacrificat pentru acest neam, ne-o spune mucenicul nostru Eminescu și se întreabă și el unde este Mircea, Ștefan, Mihai, Țepeș, Vladimirescu și alți anonimi de la Plevna și Grivița, sângele lor s-a vărsat în sângele nostru, a pierit dacul din ei? eterna noastră țară este în umilință, noi îngenunchem ca să sărutăm acest pământ nu să ne aplecăm capetele în fața răului…
  • 79. joi, 18 decembrie 2014 noi, poeții noi, spărgătorii de vise, de mituri și de sentimente, trafincanții de cuvinte, iubitorii de speranțe, am stat la masă cu Nichita, cerșind de la el o silabă de fericire și, când era să ne-o dea, s-a făcut poezie în cârciuma lui de necuvinte și ne-a spus: băăă, eu am mâncat oase de zeu, carnea și vinul vi-le las vouă… joi, 18 decembrie 2014
  • 80. în țara migrenelor alergăm mereu să ne prindem umbra, niciodată singurătatea n-a fost mai sumbră, parcă auzim vântul spunând rugăciunile din care am plecat odată spre nicăieri, ferind poemele de rănile toamnelor târzii; este un timp baudelairian cu nori și ploi din care au plecat iubitele prin Tahiti să-l vadă pe Gauain cu urechea spânzurată de plajele pustii în alcooluri caligrame, suntem în țara migrenelor trăind într-o coridă continuă sub o bolgie imaginară unde metaforele vetuste se îneacă în sângele înserării pe țâțe de vioară. în curând vom vorbi cu toamna care vine cu grădinile întristate și cu trandafirii ofiliți, îndemnându-ne să bem cucută din ulcioare păgâne; luminate de lună, vor veni femeile din absurd să ne înflorească ochii plini de migrene… joi, 18 decembrie 2014
  • 81. ce ne facem noi, poete prin ochi ne curg imagini desuete, sublime bâlbâieli, abstracte alfe, dar ce ne facem noi, poete, când vom ajunge slugi la calfe? ne amăgim cu coapse pure, ca paznicii la vechi tenebre, trecând prin clipele obscure, bolnavi de viață, plini de febre. scafandri-n lacrimi și-n suspine, vicleni, perfizi și plini de bube, așteptăm dorul să ne-aline, într-o caleașcă printre hrube. urcă-ncet prin noi un vierme, poate-o fi chiar Schopenhauer, cu precepte dragi, dar ferme, spre epoca cea de aur. vârste cad pe rând din salbă, drum închis făr’ de poteci, un poem pe-o foaie albă ce-a rămas nescris pe veci… joi, 18 decembrie 2014
  • 82. Signora, adio, eu plec, Un pelerin spre drumul la Mecca, Vreau să dezleg acest mister, Arzând pe rug biblioteca. Tot am cumpănit în mine, Umplând munții de tăceri, Și urcând spre veșnicie, Ca să uit ziua de ieri. Trece vremea-n pas grăbit Și de ea nimeni nu scapă, Între apus și răsărit, Trece vremea ca o apă.
  • 83. ne pierdem eu sunt un visător cu capul plin de păsări ce zboară prin timp spre oaze albastre, mi-am înșirat cocorii pe sfori de mătase și se duc în echere spre alte dezastre. privesc pe fereastră la clipe cum mor, atâtea ceruri mi se destramă, într-o liniște tristă, bolnavă de dor, amușin la părul tău de aramă. e-atăta toamnă-n mine care vine și trece-n pașii tăi nepăsători, e atâta cântec trist printre ruine,
  • 84. pe care l-ascultăm de-atâtea ori. se depărtează poemul de tine, se scutură frunzele pe umerii tăi, ne-acopere toamna, ne-acopere timpul, ne pierdem, iubito, prin haos de văi… joi, 18 decembrie 2014 rezervația cuvintelor mi-a scăpat din rezervația cuvintelor poemul, mă tot uitam după el prin păduri și pe câmp era parcă un animal scăpat din lanțuri și fugea fugea spre alte oaze de liniște pe partea cealaltă a timpului și pe fața cealaltă a lunii urlând după hrană până acolo unde au început centaurii să se audă și să se bată între ei după un ochi de singurătate dorul de foneme vine apăsat pe silabe pe cuvinte de altar prin pădurea albastră peste stepe și fire de galben lângă o floare imensă care miroase a lavandă și-a buze de mușcată se-aude un dangăt de clopot înalt și stins undeva sunetul lui strălucește ca un fast dureros în care cumpăna din culori se zbate în ocruri pe marginile de amiezi care fug spre soare-apune vine și se duce vaierul lui se lovește încet de stânci ca un zeu de turnul gotic ducându-și ritmurile spre ideea nefastă a nefericirii fiecăruia blocați între veșnicii oamenii ascultă sunetul de aramă luat de vântul care se joacă printr-o lumină plină de obscurități prin zgomotoasa forfotă a secolului întorcându-se în necunoscut
  • 85. tace câmpul rotund și imens și grădinile goale de flori sunetul apei din grind cade ritmic pe auzul nostru iar lumea ca o livadă așteaptă toamna să se desfrunzească și să nască erori prin ochii nopții orbiți de-atâta întuneric, săpând gropi în sufletele inocente mi-a scăpat din rezervația cuvintelor poemul taie fulgere prin necunoscut printre cirezile de nori te caută să-ți spună că s-a dospit timpul de când nu te-am văzut- tăcuta vioară s-a spart în patru zări- e doliu între noi ca-n catedrala sfântă unde se cântă psalmi de-ngropăciune peste-un bolnav de ciumă și îngeri triști cădelnițează finalul serii nupțiale un vis înmormântat pe veci într-un poem ce nu s-a scris… joi, 18 decembrie 2014 dansează toamna prin livezi am găsit un lac, o boare, între margini de luceferi, stăpânea peste mărgeane, vise dragi, povești frumoase, îmbrăcate în sidef, o natură somnoroasă, ce-i cusută în gherghef; galbenă era făptura între foi de fag pieziși, a căzut din luminiș, toamna, galbenă ca para, veselă, nepământeană, fericita curtezană, delirează peste tot și dansează prin livezi, printre frunzulițe verzi, albe lebezi stau pe lac și serafi le ține hangul, sug din subțioara pală
  • 86. doar o notă muzicală din fantastice fanfare printre parcuri funerare, neperechi albe de fluturi, mută visul în alt vis, tot dansând într-un abis, fără arme, fără scuturi, stelele clădesc incendii printre păsări călătoare, în pustiul lor de toamnă, scuturând zborul în mare, soarele stă să se-nchidă prin ferești de crisalidă, numai noi, pribegi mereu, ne-nchinăm la Dumnezeu toamna noastră ca să fie pentru toți o feerie. joi, 18 decembrie 2014 cântec de harpă, plânset de liră harfa cântă pe cetate peste păsările-n zbor, nuduri dispar de la ferestre ca-ntr-o romanță desuetă cu plopi impari foșnind a toamnă, iluziile plâng în somn îndulcind melancolia , osânda sângelui din noi sună turbat a cântec orb; păduri albastre în coapsa lunii cad peste ceruri ca o vrajă, prin părul brun se-arunc-un râu într-o oglindă fermecată, vertebre dulci de coaste albe se sting în ochii mei ca-n fum, ne ninge basmul de-altă dată ce l-am trăit ca fermecați prin psalmi divini cântați de-o liră ce spartă fu de un timp habotnic ce puse stavilă-ntre noi; și azi dansează-n ochiul meu osânda timpului pierdut, un jurământ scăldat în lacrimi peste clopotniți de aramă, dezmăț de sunete lugubre peste-ntunericul carmin, curg la piane pluviale prin norii ce se văd în zare, întorșii nori de-odinioară ce ne spălară de rugină și ne băură tinerețea cu limbi hulpave ca de șerpi;
  • 87. la tremurul luminii lunii noi ne făceam castel de vise, un spațiu pur unde domneam peste iluziile-n floare ca regii dintr-o țară sfântă care trăiesc din rugăciuni peste nisipuri mișcătoare, băurăm toți umbra din vise tot așteptând să se rotească al sorții nimb spre alte lumi; și iar căzură-n somn imperii în dosul timpului întors; și iar veni timpul ca lance să ne robească mai departe ca să strămute visu-n piatră, cenușa altui paradis; și iar veniră alte toamne confundând zările cu valul când nechemate vin din nord păduri cu flaute de ceață alunecând pe sunet trist de requiem sentimental, și iar spre cer cocori aruncă un zbor triunghiular rotit spre lumile duse-n apusuri, spre alte zări mai călduroase, unde lebeda regală se scaldă-n sângele lui Styx cu palmieri bătrâni cu smirnă printre oazele arcade, unde se-ntâlnesc ascezii pe- o fărâmă de destin. când Orfeu dă glasul lirei, vântul tace, norii mor, noi, curați ca rugăciunea, noi, bolnavii de amor, urând viața și târziul și cernind oglinzile, am căzut stele în ruină, ne plecăm târâș prin viață spre o rază de lumină, cu tristețea pân-la –os, alungând cu biciul biblic toți zarafii de prisos… joi, 18 decembrie 2014
  • 88. în templul limbii române intru în templul limbii române ca un mare preot, vreau să culeg psalmii dulci din mierea ei, singur într-un altar de vise, cădelnițez o liturghie, cu pâinea și vinul din vechile potire vă hrănesc, veniți cuvinte după mine, fagurii mei blânzi, din dacicele rune scrise cu sânge pe pereți de stei, veniți să-naripesc stelarele voastre lumini, veniți din cronici, din letopiseți și Dosoftei , veniți din doină, din lacrimi, din plugul vostru sfânt, veniți din cer și din pământ, din cimitirele păgâne, treceți prin vântul ce-nfășoară templul răstignit veniți acasă, aveți deschisă ușa la intreare, voi sunteți izvorul pur, crescut din jalea mea, un grai născut din fericire și durere, peste vatră, peste neam, peste văzduhul Carpaților, roi izgonit din ceara de matcă prin nămoluri de aur, din horele bunicilor și din curățenia fecioarelor, un imn sunteți, cuvintele mele dragi, încrustat în veșnicie, căci a iubi-iubire e magia voastră , verbul care ne-a născut dulcea limbă românească. joi, 18 decembrie 2014 se destramă zilele de vară
  • 89. se destramă zilele de vară, fuior de nori pe cerul sur, se golesc ochii de imagini, e trist poetul trubadur. pe sub bolţi şi peste culmi doar cocorii în triunghiuri, cată drum spre alte lumi, înşiraţi de-acum în rânduri. dorm şi satele-n Carpaţi, bivoli negri peste ape, cu ţăranii ce-s plecaţi groapa morţii să şi-o sape. în amurgul cel da aur printre linişti nemişcate, cade luna ca un plaur, pe-a noastră singurătate. serile tot mai lungi ni-s, stelele ne cad pe case, trece totul ca un vis în linţolii de mătase. pădurile de munte triste, nechemate peste ceaţă, în culori de ametiste, se pregătesc de-o nouă viaţă. duminică, 31 august 2014 între vară şi toamnă e ceva între vară şi toamnă, vin nopţi cu febră peste noi,
  • 90. cu vise dulci din lumi uitate, cu frig şi tragicele ploi, ce-s pline de singurătate. mai vine-o toamnă cu mult dor, delir fecund de minotaur, cad frunze galbene-n pridvor, polei făcut din praf de aur, un flutur aripa îşi frânge, bolnav pe-un băţ micuţ de laur şi noaptea încet-încet se stinge şi cad amurgurile-n haos… prin serile ca nişte vicii cădelniţează Menelaus, precum nebunii prin ospicii. mai trece-o zi cu umbre lipsă, pe cerul luciu de oglinzi, mai vine-ncet câte-o eclipsă, pentru nebunii suferinzi. iar peste timpul smuls din noi se aude jalnic tril, parc-ar fi timpul de-apoi când se joacă toţi cadril. luni, 1 septembrie 2014 septembrie (lui Nichita Stănescu) septembrie ne-aduce brumele-n odaie, punem de-o ploaie la margini de lume, ne cânte Nichita c-a venit toamna,
  • 91. hai la vechiul han la garoafele tulburi să mai bem un pahar de raze din soare acolo lăutarul Orfeu fără Euridice se-nchide într-o pleoapă enormă de somn visând sânii albi pe care luna dansează şi ochii de mură-n care se-neacă sărmanul cu pahare din vinul strămoşilor daci, acolo cuvintele mor şi-nviază, le zidim în cripte pe irişi de frunze acolo cerul țese pe sus lanț de cocori, în triunghiuri de ploi transcedentale, peste golurile oarbe dintre piscuri pădurea a căzut iar în orbite, se leapădă codrul de frunza cea dragă, rămânând trist şi fără veşminte. Styxul la izvoare spală nopți şi zile, lebede, pe lună, barcarole vii, doarme şi Nichita pe-un trunchi de copac orele astrale, orele-s târzii, Domnul poeziei ne-a venit de hac, culegând nectarul frunzelor din vii. marţi, 2 septembrie 2014 trece septembrie te inundă toamna, poezie, cu dansuri stranii de cocori, cu ploi diluviene ce cântă peste țară a melancolie, tot singuri murim, tot singuri, uitând cântecele de-acasă, unde sunt toate clipele de demult, toamnă, şi culorile tale
  • 92. în care te îmbrăcai cu straie de ii şi fote cusute din toate culorile cerului, pline de fluturi strălucitori, mai ştii câte vise au căzut grămadă peste inimile noastre? la poarta bizară m-aşteaptă doamna în galben, nu mai e primăvară, nici vară, a venit ora apusului, înveleşte-mă mamă cu țărâna ta să nu simt frigul acestui secol, care se zbate agonic în lumile rătăcite, nu ştiu , toamnă, cum să-ți mulțumesc pentru calda mea singurătate; sună marele ceas al tenebrelor, cerul de platină se roteşte, se clatină peste noi, am palmele goale de lumină şi ochii tulburați de-ntuneric, îmi plimb azurul singuratic prin frunzele triste ce-şi caută cărări de vis peste poteci şi drumuri pustii, se-ntunecă refexele-nserării peste dealul ud de zvon, beat de şesuri şi de-munți, nu mai am priviri să văd, parcă plouă cu metafore dintr-un cer care s-a speriat, afară tainic ne calcă ploaia pe inimi, pe nervi, clipe ude, trec prin noi Niebelungi beți furând din nori casacade de ape; gloria toamnei vine peste vastele câmpuri, înfăşurând în galben tot verdele din noi, priveşte, femeie, poezia toamnei şi vino să fim una, trimite-mi formele tale să-mi amintească povestea cu Tristan şi Izolda rătăciți pe insula fericirii, leagă-te, suflete, murmură-n linişte romanța cu trece septembrie, alunecă prin umbre spre orele -astrale, lăsând în urmă un câmp devastat de singurătăți şi trupul tău trecând prin vise ca o nălucă să bată-n vitralii efigia dragostei noastre aureolată de-un nimb nevăzut; gol, sânul tău încingă-mbrățişarea şi sângele urce ca iedera-n noi, te voi ajunge odată, chip de naiadă, vom fi iară mireasmă în doi; lasă-te pe umărul meu, s-ascultăm murmurul ploii, mutând în legendă visele, râzând şi plângând... cad ploile pe casa mea de meşter cioplitor în cuvinte, te inundă toamna, poezie, cu dansuri stranii de cocori, poate că noi în rotire continuă şi-n veşnică ardere suntem naivii acestui secol care mai credem în tine,
  • 93. lacrima noastră poate renaşte o altă lume cu alte văi care despart munții, visatul om nenăscut dintr-o lacrimă care va însămânîa viitorul... joi, 4 septembrie 2014 cina cea de taină într-o zi ne vom întâlni undeva la răscrucile infinitului, acolo vom da o masă festivă cu toți prietenii cu care ne-am întâlnit în umila noastră viață şi ne vom povesti toate năzdrăvăniile pe care le-am făcut pe pământ; pe sub noi vor trece trenuri albastre şi cuvinte dezgropate în şoapte vor face deliciul mesei, vor veni şi bufonii cu măşti şi vor mânca la cina cea de taină, eu am să plec mai departe pe Golgota înflorită unde va ninge cu capete de îngeri. vineri, 5 septembrie 2014
  • 94. iar toamnă iar toamnă, iar tristeți în doi, când norii trec pe lângă noi, pare c-ar fi toamna d-apoi; undeva aşa departe, cum se scrie într-o carte, vine iar tip-til în şoaptă şi ne- aşteaptă, clipa plină de păcate, unde dragostea e-n toi, regăsindu-ne amândoi. luni, 8 septembrie 2014
  • 95. părul tău părul tău e valul prefăcut în unde, în care îmi ascund privirea când visez că am plecat pe mare, mister din lâni de aur cu miros de luncă; şi amețit de valurile lui, mă cred cuprins de-o vrajă ce-i aievea, urzind firele destinului. luni, 8 septembrie 2014 eu nu ştiu cine eşti, femeie eu nu ştiu cine eşti, femeie, până nu-ți ascult dorul tău, atunci mă simt pribeag ca o pasăre în zbor nupțial
  • 96. şi înmuguresc în mine veşnicii de pe alt pământ; atunci ție îți cresc aripi şi cu aripile noastre zburăm amândoi ca doi nebuni la sud de tristeți. luni, 8 septembrie 2014 am învățat am invățat de la câmp tinerețea, de la soare am învățat lumina, de la frunze am învățat efemerul, de la flori am învățat fericirea, iar de la păsări, lecția de zbor; oblojind mereu melancolia, stau singur între ieri şi azi, învăț mereu lecția vieții şi iar o uit a doua zi, anotimpurile cad în cerucri albastre,
  • 97. se leagănă toamna pe sus, zboară unghiuri întregi de cocori spre apus; în murmur cald de tăceri, cobor în mine în fiecare zi, precum magii călătoresc prin pustiu către stea, ploile obosesc , apele gâlgâie-n piatră, prin ferestrele aburite se vede o heraldică nouă, privirile se pierd în arderi virtuale, ceața, mirosul ploilor vorbele, dragostea, trec la paradă prin fața mea... joi, 11 septembrie 2014
  • 98. amintirile, hoarde barbare hoarde barbare, amintirile vin peste noi, mai ales peste vârsta a treia, tu, femeie, şi eu, va trebui să ne retragem undeva să estompăm timpul, să facem abstracție de el şi să plecăm într-o călătorie sentimentală pe fondul unei hemoragii de maci într-o țară de vis cu gust parnasian ascultând paşii ploii de magnolii în languroase madrigaluri, să-l citim pe Baudelaire sub un cer ogival în amurguri de nord şi-n nopți andaluze, pe Baudelaire, profesorul nostru de litere, care ne desenează –n cărțile lui abisale peisaje cu geamuri unde cerurile se destramă şi toamnele vin ca nişte tablouri de Cezanne în care amintirile încep să ningă peste noi, precum nişte confeti într-o sală de bal; cade câte-o frunză, curge un râu în vânt,
  • 99. priveşte cum răsare-n gol tristețea şi luna care ne sperie cu atâta romantism desuet, ți-am schimbat mereu culoarea ochilor şi părul şi umerii i-am făcut de marmoră de Cararra şi genunchii calzi i-am şlefuit ca pe o piatră brâncuşiană sărutându-i ca pe nişte moaşte la marile sărbători, suntem amestecați cu apă pământ şi soare şi mai ales cu primejdii; trece octombrie, alunecă umbrele, mă mistui, iluzie de aur, arzând ca Nessus răstignind dorințele şi luminând neantul cu o clipă albastră ce înfloreşte ca o floare de colț pe inimă. sâmbătă, 13 septembrie 2014
  • 100. o minune eu am uitat alfabetul mai țin minte doar frânturi de silabe; din toamnă mai țin minte vântul şi zilele albe. am uitat abecedarul iubirilor de mai, a venit toamna cu darul frunzelor moarte-n alai. dorm mereu cu glasul tău şi cu sâni-ți peste tâmple, bine-ar fi să se întâmple o minune ca în rai. duminică, 14 septembrie 2014
  • 101. eu nu ştiu de ce... eu nu ştiu de ce te-oi fi iubind, femeie de trestie, că sentimentele sunt trecătoare, de ce-oi fi iubind gingăşia ta, femeie unduitoare, cerul tău e plin de miresme şi de ochi căprui, tu colorezi cerul cu îngeri şi sfinți, mai ales când minți, când toamna trece prin noi, rămânem singuri ca doi copaci goi, bătuți de vânturi şi brumă luminați de ochii tăi, de dragoste şi de de lună... duminică, 14 septembrie 2014
  • 102. se clatină toamna se clatină toamna-n spuza unor nori şi aripile ei se lasă tremurate pe-o frunză, amurgul e roşu orizontul doarme pe-o costişă de dor, turme de stele cad ca o vrajă pe ape de nuferi, totul e o poveste, îngerul morții m-aşteaptă să mă păzească de iele... joi, 18 septembrie 2014
  • 103. spovedanie către toamnă ah, cum mă doare tâmpla de-atâta toamnă grea, eu nu-s decât durere: o murmurare lină, o vină de cuvinte ce rătăcesc aiurea, țipând ca albatroşii pe mările-n pustiu. sunt prea supus himerei printre atâtea lucruri, printre hidoase chipuri, prin labirinturi sacre, îmi suge noaptea lacom din rănile vegherii când clonțul său puternic se-nfige-n perna mea şi-aud cum cade frunza lăsând copacii lirici cu-o-ntreagă utopie venită pe pământ, când trandafirii ard de brume şi de vânt, când mor privighetori căzând din nalte ceruri, când îndoieli şi spaime se nasc într-un cuvânt, când Cristul foc de aur îşi face loc în noi din candele şi-altare coborâtor când cade îndoliind tăceri şi visele de- apoi... ce vină am eu, toamnă, că vii cu-atâta dor, foşnirea mătăsoasă a frunzelor mă doare, aş vrea să iau pe umeri întoarcerea în timp, drum îndărăt albastru spre cenuşile mume veghea îmi luminează o rană veche –n ochi că totul curge în viață, abisul, steaua curge, curg ploi spre începuturi,spre neființă curg izvoarele fântânii în dulcele amurg. pun gânduri peste gânduri pe-o filă de hârtie, o odisee-ntreagă mi-apare vița mea, bolgiile durerii, homerice-nceputuri sunt scrise sus în ceruri pe-o luminoasă stea; de va cădea odată în marea de amar se va preface steaua într-un palat domnesc în care zeii noştri vor învia din nou cu Dacia străbună şi tot ce-i românesc... sâmbătă, 20 septembrie 2014
  • 104. toamna mea, de unde vii? ceas de cumpănă ne-ncearcă peste anul de răscruce, fuge timpul, fuge, fuge, mă opresc în deal la cruce, ostenit fără de zare, rătăciri de dor amare, şi cutreier şi mă-nchin peste-un cer plin de senin, căci aş vrea să fiu un altul să pătrund mereu înaltul, viața ca să-mi fie vis cum o soartă mi-a prezis; galbenul miraj de toamnă picură sânge din răni, plouă cu paseri flaminge peste-un univers baroc şi nu plouă, parcă ninge la confetti-n ritm de roc. Lăutarul Orfeu plânge, plânge şi Euridice, trupul ei închis în somn, sub privirile de domn, adunat şi risipit lângă tâmpla mea nebună, într-un minus infinit s-a lipit mereu de lună... vine toamna, trece toamna, cade frunza, plânge codrul, frunz-a băjenit norodul, lăsând văile pustii, câmpul fără herghelii, fără de speranțe, omul, ca şi iarba, ca şi pomul;
  • 105. trec cocorii peste zare, împânzind strigoi pe cer tot văzduhul e o harfă prinsă-n cețuri şi-n mister, plâng iluzii muzicale ce se sting în în sunet trist, s-a lăsat toamna pe vale în culori de ametist. luni, 22 septembrie 2014 amurg de toamnă amurg de toamnă pe-o spuză de nori; cu aripi frânte o rază de soare tremură prin plopii care plâng, s-a roşit cerul spre Parând, o, suflet trist, te-ascund cât pot în mine de-aceste clipe pline de suspine. miercuri, 24 septembrie 2014
  • 106. amintiri fugare cad alte frunze, alte păsări zboară, cum mai zburau la noi odinioară, vin alte toamne cu aceleaşi nume, dar noi trăim de-acum în altă lume. dimineţile mocnesc singurătate, şi toamna trece rece prin cetate, din mrejele cu vălul de aramă vin amintiri fugare puse-n în ramă. prin sat trec umbre grele de tăceri, unde s-au dus potecile de ieri? cine s-a răzbunat cu-atâta ură, unde e nucul meu din bătătură? şi prispa mea cea plină de ulcele şi nopţile dormite prin vâlcele? unde-i fântâna noastră cu izvoare, din care-au curs legende milenare? pe bolta naltă îmi ridic privirea, se cuibăreşte-n suflet iar uimirea, atâtea stele sunt pe cerul sfânt şi-atâta dragoste e pe pământ. mătasea lunii-mi cade pe covor şi vraja ei de-acum îmi dă fior, în jurul meu plutesc ca nişte ape doar amintirile ce-mi cad pe pleoape... vineri, 26 septembrie 2014
  • 107. hai... hai să ne ducem departe de durerile noastre, să semănăm garofiţe-n grădină, să ne declarăm inocenţi într-un spital de nebuni, să uităm data naşterii şi s-o luăm de la cap, să convingem fantomele să stea cât mai departe de noi, să lăsăm tristeţile la capătul lumii; vino mai aproape iubito, apropie-te de malul meu, nu lăsa noaptea să curgă în singurătate, nu lăsa lacrima neştearsă pe ochi, nu lăsa singurătatea să se lovească de întrebări, vino mai aproape, iubito, că toamna ne cheamă să ascultăm nocturne de Chopin. sâmbătă, 27 septembrie 2014
  • 108. pastel Sub dealul toamnei lungi plopii foşnesc, Un ritual de rugi de catedrală, Pădurile de munte nechemate Coboară-ncet pe flaute de ceaţă, Se-agaţă norii-n zbor de câte-o frunză Şi-o rază de lumină ca un fulger Ne aminteşte că e dimineaţă. Cocori uitaţi pe cer se văd în zare, Iluzii din trecute amintiri, Doar vântul care vrea să ne sărute Şi cornul trist al ultimelor ploi. Se lasă seara, crepusculul plânge, Iar ziua la apus se varsă-n sânge. Târziu prin ochelari şi prin pahară Tânjesc mereu la zilele de vară. duminică, 28 septembrie 2014
  • 109. codrul s-a rărit de toamnă codrul s-a rărit de toamnă e târziu şi vântu-aleargă, unde-am fost oare cu tine, mersul tău mă ameţea, tu veneai din lumi străine ca să-mi tulburi toamna mea. unde rămăsese timpul care sărăcea copacii? (frunza lor luată de vânt…) auzeam râul cum plânge şi mi te chemam în van, toamna –n care delirai era iad şi era rai, sâni amari la gura mea cu stamine şi parfumuri, în culori de peruzea, rătăcind mereu pe drumuri… fericiţi muream în doi într-un dulce somn divin, eram numai amândoi, îmbătaţi de-un tainic chin. deschide fereastr- acum să auzi toamna prin munţi delirând cu amintirea celei mai frumoase nunţi… duminică, 28 septembrie 2014
  • 110. Din smeuriul nor al serii Cad umbre de cocori pe valuri, Din munţi se varsă iar oierii Într-un amurg de carnavaluri. Stau clipele la vânătoare În suflet înfigând o ghiară Şi trece toamna călătoare Cu farmecul de divă rară. Doar serafii ne -nconjoară Cu păr blond şi lung de laur Şi din ceruri ei coboară, Peste toamna cea de aur. Stele mari pe cer bolnave În balsamul lor de astre Parcă-s fluturi de agave Peste întristări sihastre. Toamna ne croieşte pânze Peste dealuri şi hotare, Se joacă vântul prin frunze Ca o dulce arătare.
  • 111. mai ţii minte... în fiecare zi simt că mă ucide cineva, o umbră care-mi înfige un cuţit pe la spate, după mai multe ucideri iar mă trezesc, şi văd umbra cum îmi aruncă spada, minutele defilează seci pe clar de lună iar stelele dorm un somn ciudat, toamna beată trezită de prin cârciumi dansează oribil prin inimile noastre, vin vise năluci din adâncuri de timp sub pleoapa bolnavă, avidă de amintiri, trenuri de demult cu oameni fantomă şi cu femei pe care le-am mângâiat cu o lacrimă spunându-le te iubesc, trenuri care au rămas părăsite în gări de carton unde se turnau filme cu cow-boy şi unde se dădeau lupte de bravadă; mai ţii minte iubito când am găsit în patul tău un centaur care-ţi mângâia fotografia lângă scheletul uitat de groparii care-ţi lăsaseră ochii deschişi cu pleoapele rimelate, pline de rugină, ai uitat, te-a acoperit timpul care valsează prin acestă toamnă ca un toreador trecut prin sânge în luptă cu taurul din noi, e frumos, e şarmant când nopţile stau spânzurate de ferestrele cu perdele de muselină şi tu priveşti cum trec moliile prin etamina umbrelor care defilează ca la parada de 1mai din tinereţile noastre, simfonia toamnei îşi scutură versetele peste hergheliile de frunze sub sineala unui cer mâzgălit de nori înfuriaţi care stau să verse peste noi diluvii apocaliptice;
  • 112. stăm de mână cu toamna, pe străzile lungi ca iluziile trec femei elegante care vin din alte lumi să ne mângâie ochiul nostru nesăţios în care se petrec dramolete sub închipuiri shakespeariene, pline de suspans... duminică, 5 octombrie 2014 scrisoare către iubita din Tunul Milenei Arde dorul în garoafe când pe cer fulgeră toamna, Aerul miroase a singurătate printre frunzele străverzii, Luna curge pe caldarâm ca o licoare galbenă de fagure, Se ruinează clipa la marginea ferestrei ca în Levant Când priveşti afară la dezordinea naturii plină de emoţii, Gândul se deschide ca o metaforă spre alte zări: Stare de toamnă, destrămare, timp de visare, Când ochiul discret prinde un susur din largul pustiu, Cânde steaua, se rupe-ncet în dulci mărgăritare Şi, când prin ornic timpul umblă bezmetic, Uitând de trecerea noastră prin labirintul vieţii, Din cerul lăptos cineva aruncă cu stele spre noi, E o tăcere de somn şi tu alergi despletită spre mine, Frumoasă ca o regină alergi către inima mea, iubito, Ca să mă faci flacără, aer, apă şi pământ, Cu umbra noastră jucăm ca ielele noaptea, ca strigoii Care ies din fântâni în fracuri, solemni, să ne fure Picul de fericire din Turnul Milenei în care ne-aşezasem, Totul cade în târziu, numai vântul singur rămâne
  • 113. Să alerge peste câmpie pentru a-mi astupa ochii cu noaptea. Nici nu mai ştiu de rătăcirile noastre, pe unde-am fost, Nici nu mai ştiu unde rămăsese mersul tău De căprioară, prin ce codru, mersul tău care ameţea plopii Şi făcea să plângă râurile , mai trec în van din când în când, Pe unde buzele tale visau gura mea plină de miere, Toate astea au fost odată, acum singurătatea Şi amurgul toamnei prin care veneai cu genunchi Plini de făgăduinţe au rămas ca o obsesie prin visurile mele, Acum mă caută doar umbra ta şi nu mă mai regăseşte, Ce fiinţă eşti tu dacă nu-ţi aud răsuflarea Şi nu-ţi mai văd ochii plini de lumină şi de dorinţi, Prin ce pustiuri rătăceşti tu, umbră, arătare a nopţii, Hortensie cu staminele ofilite de brumele toamnei; Ce goală e eternitatea fără tine, ce departe ai plecat Lăsându-mi pe buze umbra veşniciei fără speranţă. Acum va trebui să adorm şi să visez la braţele tale Cu gheare de briliant care-mi strâng inima ca pe o cuparoză de venin, smulgându-i lăncile şi ucigând şerpii care încă mai colcăie prin cuibul ei. marţi, 7 octombrie 2014
  • 114. treceam Treceam peste vise. Treceam. Nu auzeam şi nu vedeam. Treceam. Plângând treceam ca o nălucă Cu ochii închişi . Treceam Ca o părere şi ca un cântec Cum trec turmele de meteoriţi Căzând în marele haos. Lăsam urme fără culoare în urmă, Numai Bach îmi mângâia auzul Şi-mi lumina noaptea Cu sunetele lui armonioase. Treceam. Mereu treceam Pe lângă primejdii, pe lângă minciuni, Treceam. Pe lângă tine. Ca o rană treceam. Şi tu Tot ca o rană, privindu-mi sângele. Treceam. Şi mă durea. Trăiam adesea cu nostalgia Primului început. Treceam. Cu anotimpuri lipsă. Şi cu speranţe. Treceam. În alte zodii. O ploaie era ca un blestem. Culorile inocenţei veneau Ca un curcubeu peste mine. Treceam. Cu pleoapele spânzurate Într-un vis. Treceam. Şi-mi vibra privirea-n cer Adormind pe cruci de lemn. marţi, 7 octombrie 2014
  • 115. umbră de toamnă a coborât toamna din munţi dând şesurilor altă-nfăţişare, luceferi cad din ceruri pe corzi de clavecine, e-un foşnet de frunze prin care octombrie îşi scutură vocalele de argint; trece o umbră în visuri berline ce mi se scurge-n sângele beat; diafană, foşnind, piere-n pustiu ca ţărmul sub ape, cuvinte moarte agonizând se pierd şi ele prin brumele toamnei târzii. vineri, 10 octombrie 2014
  • 116. umbrele vremii Mă pândeşte un ochi pustiu într-un ungher, Din alte tărâmuri se-aud clopote cu sunetul blând, Cine-mi hrăneşte îndoiala, cine-mi muşcă tăgada? Cine seamănă stele şi cine le stinge lumina, Cine ţine Universul în mână cu frumuseţea amurgului Şi cu dimineţile pline de lumină şi culoare? O, nefericite Baudelaire, şi tu te-ai întrebat Ce e iubirea, cuvântul, legea, boala şi moartea Şi ai naufragiat în în Florile răului; Trăim o clipă şi clipa e mică, urâtul e mare Ca noaptea cu ceaţă, ca ziua-nnorată şi plină de stres, Când soarele trist lovit de rugină s-ascunde După o spaimă otrăvită de furia norilor; O, singurătate, cum curge timpul în clepsidre sparte Şi noi ne-am ascuns în tranşeele lui Nietzsche, De frică să nu devenim prizonierii veacului, Soldaţi fricoşi, care aşteaptă scrisori de la iubite Şi care nu mai vin niciodată, dar niciodată... Timp barbar, fluviul meu de clipe trăite-n zadar, De ce-nfigi lancea-n sufletul meu pe la spate, Au trecut anii şi vârstele prin cercuri barbare Şi astăzi aud voci dedemult, tandrele voci, Care mă strigau, hei,copile, şi-n braţe crângul Îmi mângâia firea mea cu arome de flori, Astăzi se-ntunecă reflexe pe dealul plin de toamnă Şi plânge pădurea de vânt desfrunzită, Sufletul meu beat de şesuri surpă în mine altare, Şi cristale din râul în care se scăldase iubita Picurându-i din păr stropi ca bobiţele de rouă, Pe când îi urmăream trupul prin înaltele ierburi, Legănându-se ca o liană bătută de vânt. De ce nu laşi toamnă firul ierbii să prindă iar glas? De ce roteşti, Doamne ale anului anotimpuri Şi ne laşi să vedem numai o parte a cerului Dar niciodată partea răsturnată din noi... vineri, 10 octombrie 2014
  • 117. peisaj de toamnă eu nu mai ştiu dacă sunt viu, poate c-am murit demult; doar umbra mea se lasă grea prin toamna despletită, copacii trec pe lângă mine scuturându-şi din ei ramul, trec şi stele, peste lanţuri de tăcere şi livezi goale de verde printre frunze parcă dorm, trec cirezile de nori peste cumpănă-n apus, a rămas acolo sus ciutura cu visuri moarte, jos, fântâna părăsită, prin izvoare să ne poarte drumul nostru pân’ la moarte şi-un inel de piatră scumpă, în iluzia pustie, să ni-l puie peste tâmplă c-o floare de iasomie şi-n mormânt frumos de domn, să ne-astâmpere de somn. duminică, 12 octombrie 2014
  • 118. Mona Lisa de ce surâzi Mona? aştepţi cumva pe Cupidon sau visezi cum patima suspină de dragul unui pui de dor?... zâmbetul tău miroase a trădare, misterul tău care cuprinde tot cerul şi pământul la un loc e-un joc al dragostei perfide care-a trecut prin iad şi foc. sâmbătă, 18 octombrie 2014.
  • 119. gravură în cuvinte astăzi parcă toţi oamenii au căzut din vechi gravuri într-o lumină care şi-a pus mănuşi pentru a nu se gripa, prin neliniştea toamnei frunzele şoptesc ultima romanţă înainte de a se preface în flururi albaştri luaţi de vânt, pleoapa mea se umple iar de tine culegându-te din vechi tapiţerii, ca pe o catedrală ruinată care mi-apare prin fumul istoriei, eu nu ştiu până unde se dilată cerul şi linia de plopi printre care apari şi până unde merge amintirea sub o lună haotică prinzând ţipătul alb al tăcerii, printre mările de ambru cu miros de mosc topit ca o lebădă plutindă în vâltoarea unui vienez bal... ...şi formele-ţi inerte iau chipuri de naiade din antice poveşti, e goală amintirea ca ochiul de mort ce-ncerci să-i închizi pleoapa care refuză viaţa, e goală amintirea ca ceasul fără limbi ce macină timp fără a-i şti ora sau care anotimp... duminică, 19 octombrie 2014
  • 120. ţara lui Pann hei, a sosit Pann pe câmpii cu toamna, unde eşti tată, unde eşti mamă, unde sunteţi voi bunici, să veniţi încăodată să vedeţi ce e pe-aici; ieşi tată din groapă, ieşi mamă din groapă, veniţi la agapă că s-au copt strugurii-n vii, sufletelor voastre dragi ce-au dormit în colivii le-am păstrat două pahare ca să beţi şi voi din ele, din stropul vostru de muncă, ce-o făcurăţi pe pământ până n-a intra-n mormânt; veniţi să vă dau de pomană mere din bătaia vântului să vă sărute pentru ultima dată Pann, fiul pământului... de când aţi plecat voi, s-au rărit pădurile, au încărunţit văile, s-au înmulţit potăile, ţara lui Pann e tot mai săracă an de an, au dispărut din sat cirezi, se plimbă moartea prin livezi, pe şesuri vaste, prin noroi, s-a umplut lumea de moroi, ce vin acum, la ceas de slavă, ca să mai taie câte-o glavă, clopotul nostru încet-încet nu va mai bate, se-aud sunând doar scândurile mari prin brazii-nalţi pe care ăştia-i rad, codru cu codru şi brăduţ cu brad; aşa e viaţa făcută, dragă frate, în lumea turtită, întinsă pe coate, prea multe necazuri, prea mute păcate, mai cere românul vr-un pic de dreptate?... duminică, 19 octombrie 2014
  • 121. colaj de cuvinte munte brad şi neam bătrân sate răsturnări de clipe doi luceferi nasul cârn scapă-n gol două aripe strică cifre dau ocol ore dulci dar şi amare fuge dracu-n fundul gol printre limbi cu minutare un nebun era tâlhar dar avea o stea în frunte cine are-atâta har să dărâme chiar un munte noapte dulce crizanteme umbră de lună beteagă copil şcoală şi iar teme cine plânge ziua-ntreagă toamnă aur baclavale printre ferigi bidinele a murit Ion din Vale degete femei inele marţea neagră, numai muşte paraistas înmormântare cine-a vrut ca să ne -mpuşte fără armă cu cătare gâde ochi şi dorm şi dorm munţi pădurile şi stânci timpul nu mai are somn că ne-a pus pe toţi pe brânci marţi, 21 octombrie 2014
  • 122. dorm pe coamă de baladă îngânat de flaute, mama mi-a lăsat în ladă dorul să mă caute. de mă va găsi prin mit dorul ei s-aprinde pară şi rămân mereu uimit cum de timpul ne separă. în neveşnicia mea am rămas pe totdeauna căzător precum o stea, nu ca soarele şi luna. vine-odată şi se curmă turma orelor albastre, dragilor, până la urmă toţi cădem ca nişte astre. suntem fluturi efemeri nori de aur de pe cer, nu mai e azi ce a fost ieri, toate se duc, toate pier.
  • 123. colaj de cuvinte astăzi am scris pe cer cu gheara unui cocor un poem de dragoste din tinereţe; nu mi l-a citit nimeni, s-au jucat norii prin el, după care literele s-au făcut ploaie şi-au căzut una câte una în acestă toamnă bezmetică; acum lunatic cum sunt adun literele şi fac un colaj de cuvinte... vineri, 24 octombrie 2014
  • 124. timp baudelairean toamna îşi scutură petalele pe umerii munţilor, turme de nori îşi varsă prinosul peste noi, lumile par că-s pictate de Brughel pe pânze întunecate, timp baudelairian unde tristeţea răsare-n gol, ca un poem neterminat tatuat cu sânge pe inimă, gânduri fără trup trec pe cer şi vise fără oase făcute parcă din plastic alunecă pe lângă mine, păsări de noapte zboară prin cenuşa timpului, fagurii toamnei umbriţi de galbenul pur se topesc de primii fulgi dezăpadă căzuţi în neştire, pulberi fluide de dulce răcoare cad pe vremea haină la margini de timp în ultima noastră tenebră, ascunde-te-n mine viaţă, să nu mi te fure moartea ce-adulmecă printre crăpăturile iadului. sâmbătă, 25 octombrie 2014
  • 125. elegie în mi bemol pământul tace însingurat sub ploile toamnei, pădurea suspină golaşă din trunchiuri golită de vise; vântul încreţeşte valurile mării sub ţipetele pescăruşilor, schelete de linişti şi de umbre se-aştern peste inimi; aripi de vis, zburând, încep şi sfârşesc în cântec de flaut, ne mângâie deja hotarul morţii cu duhul ce umblă prin văzduh, perpetua rotire între noapte şi zi fiind o veşnică eroare; dincolo de taină şi de cuvânt se mistuie misterul unei lumi, zvâcneşte seva pe cărările vieţii prin gânduri, speranţe, nelinişti, elegie în mi bemol major unde am rămas plângând lângă un zid, pe un vechi peron pe unde pustiul aşteaptă susurul frunzei ce se scutură din tăcerea plopilor; călător singuratic într-o lume infirmă unde trecerea e o taină spre alte taine, unde se vor aşterne zăpezile, peste firavul trup al meu... luni, 27 octombrie 2014
  • 126. Litanie eu nu mai am timp să aştept, e prea târziu, de aceea scriu mereu, se-apropie ora fatală când voi pleca în largul zării să cresc în mit ca Odiseu care rătăceşte şi astăzi prin pustiuri, voi face un popas lângă veşnicie ascultând liniştea ascunsă din munţi şi păduri cu toiagul tocit voi rătăci prin singurătăţi fulgerând pe-o coamă de dor prin fantastica noapte a pământului cu visul cu care-am plecat să-nconjur pământul şi lumile astrale; mi s-au topit visele, s-au făcut ape călătoare, drumul de la mine până acasă a-nţelenit, cu iubire cu tot, s-a făcut golgotă, valurile s-au spart şi-au rămas fărâme de catarguri, ce plutesc în derivă pe-o mare-n furtună. tinereţea m-a purtat prin fulgere, fiecare iubire a fost o posibilă despărţire, fiecare despărţire o posibilă reîntoarcere, am încărunţit în somn, visând chipul iubitei, umbra ei mi se arăta ca-n poveste tot mai zveltă, mai bălae, cu litania pe frunte, mă ruga să mai stau să-i cădelniţez iubirea, alergam să-i caut trupul şi ea devenise ştimă printre ceţuri şi abise se depărta ca o arătare. iubirile mele au apărut într-un amurg de toamnă cu plopii înşiraţi ca nişte schelete pe cer şi toate au dispărul în dimineaţa iluziilor
  • 127. topindu-se în oglinzi de ape stătute, lasă-mă,Doamne, lângă o fântână să mai sorb un izvor de lumină, şi mai lasă-mă lângă un copac unde iarba mă sângerează până la glezne s-ascult sămânţa cum creşte-n lumina lunii; cad frunze, draga mea, e toamnă, ne ducem parcă în paradis până la marginea lumii, se uită arborii triştri la noi şi stelele ni se scutură-n cap cum îngenunchem pe pragul de lemn al casei noastre. luni, 27 octombrie 2014 Iubirea noastră Eu nu găsesc în mine niciun strigăt Care străbate dincolo de tine, Cărarea cea mai bună e tăcerea, O mare -nvolburată de suspine. Când deznădejdea-şi rupe melodia, Prin toamna tristă cea cu pomii goi, Se-aşterne dintr-o dată veşnicia Statornicită între amândoi. Opreşte timpu-n mâna ta suavă Şi visul în privirea ta de fum, Iubirea noastră-floare de otravă S-a-necat în flacără şi fum. miercuri, 29 octombrie 2014
  • 128. bătaia vântului pădurea-n odăjdii de toamnă, suvenir, silabe, descânt, potecile-nveşmântate în zale se-ntorc în mormânt. pe sub boltele-nalte ale tăcerii se-ascunde ecoul târziu, aripa răscrucilor rupe şi sperie tot ce e viu. cerne cerul aur şi scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre şi şoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit şi uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deşert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde eşti mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopţii,şuiere şerpii, până-n viul pământului, peste firul verde al ierbii se-aşterne bătaia vântului... joi, 30 octombrie 2014
  • 129. apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt ţipete prin grădină şi frunzişul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă, prin ziua scurtă se revarsă uşor picuri de amintiri, fluvii moarte, turme de dealuri din copilărie, podgorii şi pescăruşi desenaţi pe cer, chipuri şi voci care-au murit în sufletul meu, şi mereu clopotele depărtându-se ca nişte cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri albi şi de păsări albastre, s-a desfrunzit şi gura ta de acel roşu care mă ameţea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ţi umbresc obrajii tăi atât de îmbujoraţi altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morţi printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiţilor... sâmbătă, 1 noiembrie 2014
  • 130. elegia toamnei a căzut în toamnă amurgul plin de somn, în mine întârzie o linişte suspectă, cuvintele îmi vin ca foile-ntr-o carte şi din oglinda goală răsar culori de orgă; se scaldă-n bruma dealurilor zarea şi eu măsor cu ochiul depăratarea, tăcere e ca la-nceputul lumii, fior rotund ce moare ca un dor, eu îmi aştern în mine pat de taină ca să visez în el ce mi-a fost drag: ochiul tău de cicoare şi buza trandafir, salcie plângătoare, lângă ruinele tale aş sta o viaţă-ntreagă să-ţi şterg lacrima udă din irişii-izvoare, fântâni de dor,pierdute, secate de dureri; vise fantomă cu vele mari de stele vin din adâncuri în semicercuri grave şi mi te poartă ca pe o regină prin câmpul îngheţat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii şi verbele nebune alergau după tine să-ţi îmbrăţişeze ramurile braţelor crucificate pe irişii mei beţi. voiam să fugim departe în Ţara Nenăscuţilor urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelaţie, alergând, orbecăind spre o fericire numai a noastră, numai şi numai a noastră; deschid poarta unui vis ca pe o carte, acolo locuiesc sunete, vocale, consoane, vocea ta, poezia ta, chipul tău, viaţa noastră, acolo unde turlele catedralei s-au prăbuşit, acolo unde ni s-au năruit visele,
  • 131. acolo unde drumurile noastre s-au făcut cruce, acolo unde ni s-a-ntunecat zarea, acolo unde din lacrimi am făcut un fluviu în care ni s-au înecat speranţele, acolo am scris un poem din care au rămas doar visele... marţi, 4 noiembrie 2014 amânare Eu fac un pas şi mut o zi Între a fi şi a nu fi Şi ca să nu trăiesc în van, Mai mut o toamnă şi un an. Mai mut o toamnă înspre veci Prin timpurile noastre seci Şi mai amân o iarnă iar Din calendarul iulian. Amân şi iarna care vine Cu sărbătorile creştine, Las libere divine punţi Să treacă moartea peste munţi. Mă plimb uşor ca printre astre, Prin depărtările albastre, Şi orb, bătrân, ca şi Homer Mă sui cu Domnul pân’ la cer.