SlideShare a Scribd company logo

Ultima verba poezii

•Download as DOC, PDF•
•
I
IonIonescu21

O CARTE DE POEZIE

Spiritual
1 of 261
ION IONESCU –BUCOVU POEZII 2016 Pe ultimul drum
Merg pe ultimul drum. Nu sunt învins. Nu mi-e frică de moarte, amice, Chiar dacă s-au surpat nimfele, Stau pe alaiuri de guri de paradis. Merg pe ultimul drum. Nu sunt învins. Unicornul s-a-necat în mări de amar, Eu nu cred că cineva trebuie să mă scape, Nu sunt Isusul ce se mişcă pe ape. Ultima verba. Zeul din mine se sfâşie, Privesc la rotitoarele astre, Trec ca soldaţii cuvintele, râzând şi plângând, Se spânzură de zările- albastre. Ce frumoase sunt toamnele pe la noi, Umbre de nori îngână cocorii în zbor, Coroana Carpaţilor e făcută din carne şi os, Din moşi şi strămoşi ce-au murit maiestos. Sunt călător peste vecia de mâine, Migrez într-o lume din Marele Paradis, Las în urmă jocul de patimi ce ne frământă Şi lacrima ce pică pe ultimul vis. vineri, 9 septembrie 2016
vine toamna Peste sineala cerului nautic Rotesc curcubeie de păsări călătoare, Septembrie se destramă în marame Iar vacan ele sfâr esc în derizoriu,ț ș Simfonia toamnei se scutură Peste ceremonia frunzelor moarte Iubita cade într-un lirism diabolic Făcând dedica ii poe ilor,ț ț Un fel de Hamle i în negre pelerine,ț Ducând scheletele lui Orfeu În ma ina de tocat Timp.ș i mor ii au început să ne uite,Ș ț Amantele în doliu le dau ocol Zornăindu-le bijuteriile la gât, Sinuciga ii de brume a teaptăș ș Să vină marile zăpezi, Aceste zăpezi ca ni te femei în alb,ș Care se târăsc după un pumn de iubire. Adio îngeri, adio valuri, adio oameni, Vine toamna într-un décor penitent Al cârciumilor de cartier. duminică, 18 septembrie 2016
roman e i triste i vechiț ș ș se întristează grădinile când â ele toamnei pline cu lapteț ț stau pârguite gata de muls i biata lună plânge în noapte...ș poe ii cu toamna vorbescț când o caută-n drum, visând fecioare albe de fum; duse pe delirul vântului visele lor se năruiesc ca mioarele pierdute prin stele, printre nori, pe mări fără vele, Don Quijote mai doarme în noi, ne mai luăm la trântă cu via a,ț mai doborâm o moară de vânt, a teptând din nou diminea a,ș ț mai plecăm spre iluzii pierdute, numărând bucurii i triste i,ș ț mai dorim un vino, un du-te, scormonind printr-o mie de vie i,ț se-aud printre pomi fo niri diafane,ș ne sună ploaia ciudat la urechi, Bacovia încet ne opte teș ș roman e i triste i vechi.ț ș ș miercuri, 21 septembrie 2016 ea a plecat
Ea a plecat. Î ncepuse s plece de mult.ă Î ntindea bra ele c tre cer. Never more.ăț Am strigat dup ea. N-a auzit.ă Voiam s-o întreb cum o cheam .ă Avea aripi de cear i din mâiniă ș Î i cre teau flori de ,,nu m uita”.ăș Î i era trupul biciuit de soare. Cercuri de aur zvârlea c tre cer,ă Din glezne-i s reau lasei scântei.ă Toate p durile veneau c tre ea,ă ă i florile gr dinilor care mor,ăȘ A tept i acum s se întoarc ,ă ăș ș Din ce veac r s riser ochii ei,ă ă ă Din ce pove ti cu nimfe?ș Ascult frunzele toamnei cântând, Î nc un vis spulberat în abis,ă Minotaurul sfâ ie raiul în dou ,ăș Orfeu a murit. Afar iar plou .ă ă joi, 29 septembrie 2016 joi, 29 septembrie 2016 aripă de vis ipăt alb în toi de toamnă,ț cade bruma peste noi,
vântul trece cu brăzdarul, lăsând pomii tri ti i goi.ș ș toamna vine ca un zvon, plânge frunza-n triste stingeri, timp anost i monoton,ș hărăzit doar pentru îngeri. îmi răsună iar în sânge slova răstignită-n gând, rătăcesc mereu prin vise, când râzând i când plângând.ș s-a stins ultima lumină, trece-o aripă de vis prin parfumul de verbină, ce-a zburat în cer deschis. soarele trecând de-a dura, într-o clipă de azur, i-a pierdut de tot armura,ș pe un cer albastru pur. peisaj autumnal, tremură lumina-n ramuri, un décor patriarhal ce-a bătut la mine-n geamuri. vineri, 30 septembrie 2016 nu deschide u a inimii meleș
nu deschide u a inimii meleș ai să găse ti aici eroarea,ș o colină paradisiacă unde am îngropat toate strigătele personale i impersonale;ș a vrea să dorm i tu să-mi cite tiș ș ș o poezie de Lamartine. chipul tău parcă se surpă în lucruri, mâine ziua începe să scadă, odată cu amintirea ta; lacrimile tale nu sunt adevărate, e ti o mască de lutș în care insomniile sunt tot mai blânde. vin înserări lâncede cu lini ti din Bach careș îmi aduc aminte de când am trecut hotarul minunilor cu tine în bra eț într-o seară când se aprinsese cerul, dând foc i inimilor noastre.ș sâmbătă, 1 octombrie 2016 limba friptă de tăceri a rămas moartă ca ieri,
ca i buburuzeleș zburătăcind frunzele, cu buzele de agată, spargi corola ta de fată... cad miresme ireale peste umerele tale, iar privirile- i suaveț sunt ca deltele pe lave, e ti plină doar de tăceri,ș fără azi i fără ieri,ș ochiul de la suprafa ăț are apele de ghea ă,ț peste suflet ai închis orice gânduri, orice vis, când patima te-nfioară, tu miro i a primăvară,ș când ispitele se-ascut, î i pui inima drept scutț i umbli mereu prin tineș ca-n biserici bizantine, aduni soarele din zgură i-l tope ti la tine-n gură,ș ș umbra ta î i e pereche,ț în acestă toamnă veche, i-ai pierdut ultimul zeu,ț umbra ta Eu m-am îndr gostit de umbra taă i nu tiam dac e ti tu sau ea,ăȘ ș ș Treceam prin toamn ca un semizeuă i mersul t u b te-n timpanul meu.ă ăȘ
Cândjefuia copacii desfrunzi iț Acest toamn ce ploua m runt,ă ă ă Treceau pe lâng mine doi iubi i,ă ț Uni i ca doi copii într- un s rut.ăț i m vedeam prin timp în locul lorăȘ Prin frunze zbur toare i prin toamn ,ă ăș Cândne plimbam ca doi nebuni frumo iș F r s tim c timpul se r stoarn .ă ă ă ă ă ăș Acum mi-apari ca o statuie treaz ,ă Ca o giocond pe-un perete trist,ă M uit la umbra ta, parc visează ă ă Acel inel lucind de ametist. luni, 3 octombrie 2016 a teptareș cobor mereu în mine i nu găsesc nimic,ș o inimă pierdută-n infinit, ce-aprinde rugul ceasului de-apoi,
doar întrebări i căutări,ș fără răspunsuri; pe cer sclipiri de safir luminând a a-n delir...ș iese luna ala-ndala parcă este portocala rătăcită pe tipsii, seară, tu mai vii? sau nu mai vii? stau pe un picior de iad i văd stelele cum cad,ș cădea-mi-ai i tu din cer,ș prefăcută-ntr-un cercel, ca un istovit mister... zău, mai vii sau nu mai vii? eu te-a tept doar c-un inel.ș marţi, 4 octombrie 2016 culori de toamnă Culori de platină Umbre se clatină, Trec orele, Joacă ielele horele, Umbre pe tirizii
Vin calde, târzii, arzând pădurile, pe toate gurile, lăsând în urmă doar norii în turmă, (doamne, mă mântui) rege, doar vântu-i, gândule, du-mă pe plaiuri de brumă, tiut să-ndure,ș dor de pădure, dezleagă legi pe vechi poteci, drumule-n cruci, unde mă duci, mi se năzare, sunt cer i zare,ș când toamna-mbie a razachie, i se-aprind soriș multicolori, cerul se frânge i toamna plânge,ș tu heroglif, eu un Sisif, urcând mereu spre Dumnezeu... miercuri, 5 octombrie 2016 octombrie... octombrie trece, se face rece, umbre se clatină, culori de platină, bat căutărie i depărtărileș
patima zborului, urmele norului, toamna e lungă, gându-mi alungă, zbor de cocori, prin fum i nori,ș gândule, du-mă prin frig i brumă,ș la fructul oprit, să trăiesc ce-am mai trăit pe sub plopul desfrunzit cu vocale de argint, mă inundă adeseori, vise care-mi dau fiori, căzând luna ca trofeu peste sufle elul meuț i luceferi de cristalș cu trupul lor vergetal i stele cu sunet blând,ș peste cer alunecând; asta-i clipa ce se duce, răstignindu-ne pe cruce, vise care vin grămadă, cad pe suflet ca o spadă i răsar cu zorileș când îmbie florile, i se duc în infinitș ca-ntr-o mare de argint. i-a a trecutul se zbate,ș ș rele-bune, cu de toate toate, iară noi din vreme în vreme, a teptăm ca să ne cheme,ș să dăm socoteală, la marea-mpăr ealăț când e sufletul stingher i- i ia zborul către cer...ș ș duminică, 9 octombrie 2016
doar amintirea să pătrunzi infinitul c-un gând, colindând toate lumile-n cale, doar cu ochii, cu gândul mergând, prin fenomenele transcedentale. să visezi geometrii cu linii egale i sâni cop i de-o iubire imberbă,ș ț să străba i toate lumile-n caleț i via a să- i pară superbă.ș ț ț să fii ce-a vrea să aud i să văd,ș ș femeie cu fructele coapte pe ram, din gesturi tandre i semne prevădș că noi n-am fi fost ce eram. tu e ti metafora deschisă spre cer,ș eu, aceea i tandre e bătrână,ș ț de astăzi nimic nu- i mai cer,ț doar amintirea în veci să rămână. duminică, 9 octombrie 2016 nu vinde i serile imperialeț nu vinde i serile imperialeț pe un parfum ce se destramă, ele nu se mai întorc niciodată, lăsa i fastul cu pulberi de aur,ț
întorce i-vă către voi,ț acolo e lini tea albă;ș când se stinge un vis, învie alt vis, ave i mereu duminca-n suflet,ț clipa trece, săruta i doar eternul,ț renun a i la inutil i facil,ț ț ș umbra noastră rămâne doar în albume... joi, 13 octombrie 2016 plouă Bate vântul a toamnă târzie i ploile se târăsc peste noi,Ș Un trandafir plânge-n grădină Cu lacrma căzând în noroi. Norii în nebuloase derute, Ca albatro ii mor i în amurg,ș ț Alunecă pe cărări nevăzute;
Potop e pe ară i apele curg.ț ș Un cer de alge u or s-a deschis,ș În patria poetului e seară, Pică o lacrimă din ochiul de vis, Noaptea e tristă, de ceară. Gândind la panoplii de soare În punctul terminus de-acum, Acestă seară chiar mă doare, Când văd că totu-i numai fum. De vraja unei crizanteme Mi-e dor când văd că se mlădie i port o ciudă pe-astă vremeȘ Cu trista ei melancolie... duminică, 16 octombrie 2016 mi-e dor mi-e dor de-o poezie limpede ca apa de izvor care doare, care mă consumă, care trece prin sânge, nu-mi vin cuvintele, s-au pierdut prin catedralele lumii,
rătăcite de-atâta zbucium, sensul lor nu mai ajunge până la noi trec pe lângă amfore pline cu vin învălmă ind uitarea,ș pietrificând rănile, îndulcind ura noastră ancestrală; ele caută un ărm mai bunț printre hidoase chipuri, printre bufoni i saltimbanci;ș eu le-am văzut răstignite pe cruci boblborosind silabe întunecate... duminică, 30 octombrie 2016 toamnă bearcă Mor herghelii de trandafiri În nop ile ca ni te vicii,ț ș Covorul verde doarme gol Pe ochiul toamnei amor it.ț Ascultă iar cum cade ploaia
În toamna care arde crinii Sunt erezii, petale moarte, Pe-o brumă rece de metal. Sfielnic fum de vechi litanii Se-nal ă-n ochiul princiar,ț Visate zboruri i pierzanii,ș Răstălmăcite în zadar. Pe cer uitat în moi oglinzi Trec umbrele de nori galop, Le urcă vulturi suferinzi Ce-adună apa strop cu strop. Stampă trasă-n ploi sub iri,ț Prin păduri cu cerbi timizi, Galben trist de toamnă bearcă, Oglindit în vechi oglinzi. duminică, 30 octombrie 2016 seară de vis stele-n ruină cu drag se-anină, i stau ascunseș i nepătrunse,ș cărări rătăcind prin labirint; cea a sub ireț ț cântec de lire,
luceferi uzi, cai andaluzi zburdă lucind prin labirind , toamnă cu cer, plin de mister, cu ploi cărunte ce urcă-n munte, ne ies în cale i vin la valeș ca să ne spele de cele rele, vine doar visul, ca i abisulș în toamna veche fără pereche, călcâi de crin din vis marin, trecut prin vin, gotic divin, val după val, mar triumfal,ș un chip frumos suflet duios, dulce nenufăr de care sufăr i-n ochiul receș mi se petrece dureri de stern ca în infern, frumoasa mea de peruzea, rupe zările i depărtărileș ca o povară în prag de seară i-mi umple cinulș harul i plinul,ș cupe de vin i de venin,ș
până în zori la cântători, când se dezleagă ziua întreagă, frunze-n harem i tot mă temș de este vis în paradis sau e aeve cu chip de eve; o Evă dulce ce mă seduce... trec toamnele... cum mai trec toamnele în fo net de frunze cum mai trecș â âni de viori pierdute-n roman e rătăcite prin timpț ț ț măre e temple-n care noaptea se plimbă zeii în ve minteț ș de-argint sunând din harfe aiurind jalnic prin apele vremnii prin codrii de aur i de argint lăsa i să plângă gola iș ț ș da i-mi o coală să pictez sufletul meu torturat de minuniț da i-mi lumină să văd triunghiurile de cocori în zborț i acei ochi în care înghe aseră lacrimile când au plecatș ț
tiu că timpul iube te moartea i a teaptă eroic finalulș ș ș ș jucând o dramă în numele singurătă ii printre ziduriț dărâmate tiu că stă nemi cat sfâr itul i se aude ca un ultimș ș ș ș concert al unui Levant spărgând flautele prăbu it în neantș tiu că lumea nu se mai întoarce din mersul eiș nu se mai uită la lună care a devenit privilegiul mor ilorț ne întrebăm de ce se-ndoaie totul i cade în târziuș i numai vântul toamnei aleargă noaptea i ziua prin labirintș ș aleargă ca un nebun ducând toate visele mele într-o mare de infinit cum mai trec toamnele cum mai trec în spa iile lor fără somnț cu păsările istovite zăcând pe lutul umed al unor ărmuri părăsite uitate de lumina care a fugit spre alte zăriț unde sunt genunchii care visaseră sub gura mea de foc că sunt rup i din marmora Giocondei i aprindeauț ș flacăra neîmblânzită a dragostei într-o be ie orbitoareț unde e ti diminea ă cu ipăt de coco i i lasere de soareș ț ț ș ș cu vibrări de nimeni descifrate nepământene vise sub un cer senin pe care-l colindam noapte de noapte cu privirile mele pierdute-n labirint citind în stele... duminică, 6 noiembrie 2016 rugăciune sună vântul, ramul, glia, Doamne tu ne-ai dat tăria, de-am fost ape, dor i nor,ș ne-am întors tot la izvor doar în bucurii i lacrimiș la vatra noastră de patimi,
de-am fost hărăzi i din humăț Tu ne-ai dat via ă i mumă,ț ș ne-ai dat zborul către astre peste zările albastre. i de-am mas i de n-am masș ș noi tot aici am rămas, aici oasele ne dorm pe sub pământuri de domn, sub amiaza cerului la poalele Lerului, în jocuri de curcubee aprinse de a Ta scântee. sâmbătă, 12 noiembrie 2016 suflete, patima zborului suflete, patima zborului, ce ba i cărărileț cerului, norului, te-ntâmpină orele, iernile, verile, luceferii- i sună,ț a glsuri de lună
i seară de seară,ș îmi cazi ca povară, iar pe înserat, vii pe buze sfinte, în dor de cuvinte, mai ia-mă i du-măș pe cărări de brumă, fă-mă să cobor spre un noi izvor, cată să-n elegiț ale tale legi, pe cerul virgin în potir de crin, suflete, suflete, patima zborului, mai stai locului; val năval, singurătate, vreau mereu să- i dau dreptate,ț să-mi scutur sufletu-n rouă, să-l împart mereu în două; o, plânsule, plâns suspin, ce mai via ă,ț ce mai chin, a teaptă-măș c-am să vin, c-am să urc treaptă cu treaptă unde dorul mă a teaptă,ș i-am să fiuș gata de fugă peste steaua mea, nălucă, să rămân a a stingher,ș
în zborul meu efemer... sâmbătă, 19 noiembrie 2016 poe iiț poetul vorbe te despre frunze,ș poetul vorbe te despre flori,ș despre toamne, primăveri i ierni,ș despre dragoste i muieri.ș a a e poetul, nebun, tâlhar, bizar,ș întinde cuvintele pe sârmă ca să scape de grijile de peste zi,
o fi bine, o fi rău, n-o fi... câteodată î i mută suflarea în steiș i- i ia zeghea pădurii cu ei,ș ș se joacă mereu de-a plecarea, rătăcind adesea cărarea... iarna au insomnii care-i dor, se-aga ă de stele, de lună,ț au o poftă de via ă nebună,ț dar poe ii câteodată mai mor...ț vineri, 25 noiembrie 2016 mă doare Mă doare frunza căzută în noroi i lacrima dulce din ochii tăi,Ș Mă doare ceasul ie it din pere iș ț i moartea când cură ă vie i.Ș ț ț Mă doare cuibul sălbaticei Lede Când nimeni, sărmana, n-o vede, Mă doare iarna cu viscole albe
În cuib de stihie cu stele i salbe.ș Mă doare minciuna din rătăciri i visele sterpe ce n-au împliniri,Ș Mi-e drag să privesc peste mun iț Când stelele nop ii cad peste pun i.ț ț Când trist nu mai am aer i cer,ș Mi-e drag să citesc din Homer. Când pragul vie ii îmi este mai rar,ț În cale seamăn praf de mărgăritar. Cu mâna slabă de poet sub ire,ț Mai scriu adesea câte-o suvenire, i via a mi se luminează brusc,Ș ț Când fac din ea un sarcofag etrusc. miercuri, 7 decembrie 2016 trist amurg s-au desfrunzit arborii lunii i harfe ciudate se-aud pe cer,ș timpul devine tot mai rebel, mă simt în haos un temnicer. parcă-i vremea mea bolnavă,
m-am zidit într-un palat, cânt mereu un imn de slavă Celui ce via ă mi-a dat.ț merg pe-o verticală frântă, calc pe drum doar pe silabe, calea mea e calea sfântă, celelalte sunt căi slabe. vreau să zbor u or prin aer,ș a a cum făcea Isus,ș prin dureri pline de vaier să mă-înal mereu mai sus...ț cântă iarna, norii, viorile, toate-mi plac precum se scurg, sunt agafe de sidef în toate culorile într-un dulce, trist, amurg... vineri, 9 decembrie 2016 amurg Amurg presărat cu aur, Lini ti mari i nemi cate,ș ș ș Peste o insulă de plaur, Răspândind singurătate. Iarnă sumbră de metal, Sus se-nvârte trist un corb,
Pe un orizont banal, Tot e trist, e fad i orb.ș Pe un bolovan de soare, Cântă un coco voios,ș Printre zeama de răcoare, Ce ne intră pân’ la os. Iarnă rea, fără zăpadă, Ce pătrunde prin fere ti,ș Noapte lungă, ziua fadă, S-a răcit cafeaua-n ce ti.ș Vino vis în nop i cu lunăț Vis i dor în dulci clipite,ș Când tot valu-i numai tină, Mă fere te de ispite.ș sâmbătă, 10 decembrie 2016 copilărie îmi rescriu copilăria cu litere pe zăpadă, precum timpul împrispat pe o oală de Horezu, ce mai noapte erudită ce coboară pe pământ, miroasind a lună nouă i a dor de Eminescu,ș pleacă gândule, plecare-ai, spre o oază de eden, unde ard candele-n hăuri peste marmurele mării unde chiparo ii falnici iau figuri de andaluze,ș unde seri imperiale sunt vândute pe-un ducat,
în arene dulci de vânt cu miros de crinoline, unde dorm luceferi teferi printre deltele cere ti,ș pe un cer cu violete ce se-arată majestos; mozaicuri sure ard pe-un altar de îngeri tri ti,ș îngeri cu aripi de ceară ce-s căzu i de pe icoane,ț i ai căror ochi de foc strălucesc virgin în noapte,ș parc-ar fi laseri scăpa i dintre stei de stele coapte,ț asta-mi e copilăria, crepusculuiri de amurg, peste care vin obsesii, ce se nasc i pier i curg,ș ș doar o lacrimă-n cădere se revarsă peste fa ă,ț amintind de tragedia unui vis ce-a dispărut, oarbă e umbra luminii ce străbate timpurile, ruinând clipele frumoase care-au spart viorile i-au oprit acest concert, spânzurat între bemoli,ș astăzi luna obosită miroase-a fanar murdar treece searbădă pe cer în culori picassiene; ghilotina de mirări în gângave viclenii m-a cam obosit cu timpul, azi e rece, frig i ud,ș bate vântul în rafale venind tocmai de la sud, astăzi totul se îndoaie, totul cade în târziu, unde e ti, copilărie, nu mai vii sau nu mai viu?ș nu mai tiu, copilărie, pe unde-am mai fost cu tine,ș nici prin care ceruri sumbre sau pe ce cărări pustii, mă chemau în van copacii în dor de melancolii, peste ni te ceruri goale cu nop ile fără somn,ș ț eram fătul din poveste, fiu de lut i fiu de domn...ș luni, 12 decembrie 2016 adio, eu plec undeva adio, eu plec undeva, unde e lună plină, cerul senin, nu mă mai întorc, nu vreau să mai vin, acolo cerul e-abastru i foarte clar,ș
de ce să mai vin, de ce să apar, e lumea murdară pe-aici pe la voi, e în zori i e iarnă,ș mă trage jocul la o povarnă, a bea tot amarul din mine,ș nu-i via ă de om, e via ă de câine,ț ț ninge-n vitralii aprinse, translucide ferestre, vino cu mine, maiestre, vino să explorăm lumile noi, fără vânturi i ploi,ș să ne-a ezăm pe un plaur,ș unde Ofelia are părul de aur, unde fulgii de zăpadă stau în cuiburi să ne cadă, veacul măcinat de ornic să ne fie mai statornic, să- i speli fa a de beleleț ț cu lacrimioarele mele să clădim un nou Ninive, plin de rame sub ogive, cu efebi, candori i viseș în seraiuri paradise; ochiul nehrănit de sori se hrăne te cu erori,ș în gura lumii avide, ochiul tragic se închide i în muzici desueteș ne-necăm în râul Lethe nu mai vine nici Orpheu, lângă sufle elul meuț doarme lira lui în vis... oare ce dor l-a ucis? luni, 19 decembrie 2016
Rugăciune La ceas de mare sărbătoare Fă- i o biserică în sufletț i prohode te-n lacrimi via a ta,Ș ș ț Sunt ceruri cu orbite goale i spa ii fără somn curat,Ș ț Nu po i plecaț Dar nici nu po i rămâne,ț Căci rugăciunea nu s-a terminat.
vineri, 23 decembrie 2016 Tăcerea Dacă ascul i tăcereaț Toate tainele lumii Se nasc în ochii tăi Mai frumoase ca visul... vineri, 23 decembrie 2016 Stafii Nu privi în urmă niciodată Hoardele amintirilor Se in după tineț Ca ni te stafiiș Care- i vor sfâ ia sufletul.ț ș vineri, 23 decembrie 2016 rană
Când e ti rănit,ș Retrage-te-n tine, Vei găsi resurse Ca rana să se vindece Mai repede. Pofti i la cinăț Nebunul culege flori prin iarnă Iar to i au plecat spre ările lor,ț ț Lăsând deschis la povarnă, Pe care nebunul o vede color. Aici ne lepădăm de ore străine,
Doamne i ce frumos mai ninge,ș Anul acesta trece ca mâine, Ca lumânarea arzândă se stinge. În crâ mă iarna e veche, e veche,ș Crizanteme ce oase-s pe geamuri,ț Îmi lipse te deja o pereche,ș i-un brad cu verzile ramuri.Ș Ard petalele blonde, luminile ard, Visele triste mereu ne rănesc, i rozele moarte se rup, nu e cald,Ș Doar speran ele ne mai încălzesc.ț Vine alt an, lumea pare un crin, Don Quijote a teaptă alte vise să vină,ș Urletul lupilor prin păduri e divin, Vine alt an, pofti i la cină!ț luni, 26 decembrie 2016 Catrene zglobii Doamne, degeaba te strig. Calc mereu doar pe iluzii Întoace icoana, mi-e frig, Trag cu verbele-n concluzii. Zbor în verticală frântă, În arome de silabe, Astăzi un be iv îmi cântă,ț
A ezat în patru labe.ș Ce mai haos ne desparte, Cârciuma din Trocadero, Unde au be ivii parteț De un vin egal cu zero. Într-un timp famat, civil, Ce se pierde în Nirvana, To i c-un caracter debil,ț Ar bea vinul doar cu cana. O madonă cu ochi blânzi Cu inima numai crini, Se prive te în oglinzi,ș Pe când tu mereu suspini. Dumnezeu deja iar plânge, Neamul lui e-n cimitir, Vinul îl preface-n sânge i dorul în trandafir.Ș Încerc i eu să mă retrag,ș Ca un proscris într-un sicriu i ca un trist antropofag,Ș Să mă omor a a de viu.ș miercuri, 28 decembrie 2016 la sfâr it de anș tot cochetând cu poezia chemăm în suflet ve nicia,ș în tremur de zăpezi i ploi,ș dă-ne fericea înapoi, întinde bra ul clipei duseț i adune-o-n-apoi Isuse,ș
căci ne-ai furat-o într-o doară, i-a început ca să ne doară,ș ne vom vedea foarte departe trecând i dincolo de moarte,ș vom fi-n vâltorile fierbin iț sim ind i noi ce i tu sim i.ț ș ș ț mai toarnă-mi harul în pahar să beau un vin pe vechi de cotnaraltar, în seara sfântă i nebunăș când îmi zâmbe te blânda lună,ș până ne prind vesti ii zoriț ca doi nebuni, învingători, i ce frumos se face noapte,ș când vin colindători în oapte,ș i ce frumos se face lunăș când gândurile ne adună, i ce frumos se face visș când gândurile mele mi-s senine ca o zi albastră ca o mu cată într-o glastră,ș ca o corabie pe mare, pierzându-se a a în zare;ș noi doar savurăm balsamul, vine anul, trece anul, i-n hâr oagele nescriseș ț vin speran e i vin vise,ț ș speculan ii de cuvinteț ne tot mint ca înainte i dorin ele din noiș ț se fac viscole i ploiș i în luna de aramă,ș cerurile se destramă, visele se năruiesc ca un vis împărătesc... în regatul de ninsori cântă două dulci viori, mai turna i-mi în paharț c-a trecut încă un an!
joi, 29 decembrie 2016 de-atâta zare... de-atâta zare ochii mi s-au stins i inima a ruginit în coarde,ș de geaba îi dau foc, ea nu mai arde, a colindat atâta necuprins. n-am putut să opresc clipa, dar nici n-am vrut ca s-o cunosc, de geaba plopul sună-n cale cu frunza lui cu fo net viu,ș a face din ea o scrisoareș pe care nu pot s-o mai scriu. luni, 2 ianuarie 2017 vino să ardem visele pădurii vino să ardem visele pădurii, noaptea e lungă, sunt singur i trist,ș iarna mi-nghea ă lacrima-n gene,ț apusul se varsă-n culori de- ametist. ne tiinda stea căzătoare-n haosș încă se –nvârte pe ceruri de vis, iarna din agende ne dă repaos,
poarta dintre nouri iar s-a deschis. vino lângă foc, noaptea e lungă, sunt nevroze triste, amintiri perechi, vino lângă mine i triste i mi-alungă,ș ț aur fă din vise, din rugini mai vechi. încep versul trist i-l termin în zori,ș c-un surâs de prunc pe buză, adu-mi ,Doamne, noile candori căci cele vechi, ucise, mă refuză. să-ncepem amândoi acest poem, că ce fumos azi napte te-am visat, eu beam în cârciumă, eram boem, iar tu, cu sufletul însângerat... joi, 5 ianuarie 2017 umerii tăi umerii tăi au luat forme de râuri, începusei să pleci când încă nu venisei, degeaba te strigam, erai o umbră, care curgea
prin ochii mei bezmetici; întindeam bra ele,ț nu tian cum te cheamă,ș erai vioara ce-mi cânta o farsă, aprinsă vâlvătaie ca o tor ă arsă.ț eram un strigăt disperat spre ceruri, poet de vis în care adunam cire ele dinș ochii tăi zglobii i mă-ntrebam de viiș sau nu mai vii; eram albastru, violet i ro uș ș când te-a teptamș mereu pe la chindii, eram un mort de teptș cu ochii vii. joi, 5 ianuarie 2017
ne vom călugări... umerii tăi, râuri ce curg i se pierd în amurg,ș pe zăpezi cu arome de crini, ai ochii luceferi divini i gura, vocale de-argint,ș priviriea ta se uită departe parc-ar citi într-o carte, i vin visele grămadă,ș i freamăt u or de crâng,ș ș eu nu mai plâng, adulmec miros de dulce seară într-o ploaie stelară, care ne duce, ne poartă într-o feerică soartă, vine viscol din nord într-un dulce fiord, hai să fugim în neant să ne pierdem ca doi nebuni în alte lumi, păduri de sticlă pe un ărm de lac cu nuferiț unde-i dorul casei noastre, peste zările albastre, e prea târziu, e prea curând, conjugă verbul vrând-nevrând, de vom scăpa de toate cele ne vom călugări în stele... sâmbătă, 7 ianuarie 2017
e-atâta iarnă e atâta iarnă-n poezia mea i-atâtea amintiri mi se destramăș în simfonia albului din jur i ninge clasic ca-n Alecsandriș când focul arde epic în cămin, iar geamul strălucind în flori de crini deschide perspective ca-n pove ti,ș veni i i da i-vă pe derdelu ,ț ș ț ș veni i aici, căci vă a tept acu ,ț ș ș e dealul alb, câmpia este albă, i zarea-ntreagă parcă e o salbă,ș zăpezi vitrificate-n catedrale cu derdelu ul lunecând în cale;ș îngeluit în iarnă i-ntre fileș caut metafore i dulci vocaleș i o pastilă ca să-mi vin în fire...ș miercuri, 11 ianuarie 2017
EMINESCU Pune i-l pe Eminescu la icoanăț Lângă Maica Precista, Să nu uita i de el după ce-i trece acestă zi,ț El ne-a învă at să iubim,ț El ne-a învă at să suferim,ț El ne-a învă at să ne bucurăm,ț El ne-a învă at să murim,ț El ne-a învă at că timpul treceț i cu el trecem i noi,Ș ș El ne-a învă atț Că avem o ară cât limba română,ț Frumoasă i plină de mister,ș Că a răzbit prin vârtejurile istoriei Până astăzi, Până astăzi... El ne-a arătat Ce frumos miroase floarea de tei i ce frumos fo nesc plopii,Ș ș i ce frumoase suntȘ Nop ile cu lună,ț El ne-a învă atț Că visul este cea mai frumoasă poezie, El ne-a adus fo netul codrului în casăș i că cea mai frumoasă avereȘ A omului este virtutea... duminică, 15 ianuarie 2017
de ce... De ce-ntârzie-n noi triste eaț Ca toamnele uitate peste câmp, De ce amurgul de beteală Cade în suflete însingurat, De ce zăpezile cu albul lor de-argint Au culoarea rece de-ametist, Oglinzi căzute în amurg, Vrăjite de herminele din lună, Într-o mi care rece, taciturnă,ș Arse de timp i mirosind a ger...ș De ce-a fugit tărâmu-n alte zări Noi rătăcind mereu prin alte gări, Un ipăt arde, altul a luat foc,ț De unde acest blestem de nenoroc? Săpăm fântâni i nu mai dăm de apă,ș Sulfetul nostru cine îl adapă? E iarnă sau moarte, nu mai tiu,ș Pe străzi aleargă lungi iluziile, Duhul se frânge negru pe sub por iț Sub noi avem cimitire de mor i,ț Călcăm pe ei i nu ne doare gândul,ș Că le-am uitat pe unde au mormântul, Degeaba mutăm zilele mereu, Că nu ne mai încape Dumneze... luni, 16 ianuarie 2017
semn criptic Semnul criptic al tăcerii Este să- i închizi inimaț Pe trista buză-a unui dor, E timp de visare... Ninsoarea intră peste noi, Acoperă-mi gândul Cu sărutul buzelor tale, Să nu ne vadă ochii orbi Cum petrecem Dansurile stranii ale firii... Gura mea lacomă Î i desenează respira ia,ț ț Un giulgiu nup ial,ț Prohodind a înviere, După nemoarte Cade ca o lacrimă De fericire Peste inimile noastre. joi, 19 ianuarie 2017
un vals... vai de mine nu mă mai recunosc mi-au crescut centauri în sâni, armele din substantive se descarcă i-apoi ard,ș am culcat un leopard; rozele se scaldă-n vin, sclipesc în goticul divin, corzi de laseri cad din soare, peste tot doar desfrânare, tiu că nu mă mai auziș to i luceferii sun uzi,ț în noaptea lini tii rămaseș stelele-au căzut pe case, vin siberii de cafea, i le-a bea i nu le-a bea;ș ș ș ș pe geana sufletului fals acordă-mi, draga mea, un vals... joi, 19 ianuarie 2017
peisaj mirajul copilăriei este jocul la ară unde coboară îngerii pe pământ,ț acolo toamna putreze te-n poameș i râurile despletite curg pe lângă noi,ș gloria serii se strânge-n vitralii, cerurile sunt sure i aspre candelabreș seara când dragostea coboară în noi, un salcâm se urcă la cer i sărută văzduhul,ș în timp ce sufletul meu se culcă pe geana unei liane bătute de vânt; zilele se pierd în haite de lumini orbitoare, tâmpla –ncuiată în cântec pe fluier de soc se-a ează mândră pe-o spuză de dor,ș visând un zâmbet pe buzele tale; pe deal oglinzile serii cad sparte-n amurg, cerul se sfâ ie-n două de-un murmurș adus de zefirul ce se joacă prin pomi. vineri, 20 ianuarie 2017
la marginea orelor La marginea orelor Veghez singut, Niciun zvon, Lumea e foarte departe. Degeaba strig în de ert:ș Unde sunt visele, Unde mi-e via a,ț Unde iubirea, Unde mi-e inocen a,ț Dar izvoarele? Nu-mi dă nimeni Niciun răspuns. E târziu, Foarte târziu, Privesc pe pere i,ț Apar umbre, Ascult cum cântă Întunericul... vineri, 20 ianuarie 2017
aripă de vis zăpezile cresc ca aromele din potire de crin stejarii a teaptă să le deaș muguru-n floare, eu ascult ce descântă salcia pe ape plutind i orga de plopiș cântând prin plete de vânt acum mi-a bătăt aripa unui vis, cu miros de verbină, ziua s-a-nchis în amurguri de dor, văzduhul cu lună mi-aduce focuri de orgă, din acestă iarnă de vis i nebună.ș troienită de vânt în tăcere, zăpada se-a eazăș pe pleoape, pe sub pietre funerare, i mor ii ne suntș ț mai aproape. prigoni i mereuț de mituri pentru trupuri ce-am iubit, ne-am retras cu to iț în schituri i-n mătăniiș
ca Tobit. sâmbătă, 21 ianuarie 2017 te caut Nu e ti Dumnezeul meu,ș Unde te ascunzi mereu? Te caut i nu mai e ti,ș ș Pe Cărările Domne ti...ș Tot Te caut i Te strigș i mi-e greu i îmi e frig,Ș ș S-au răscopt necazurile, Inundând zăgazurile. Cad cuvintele-n tăceri, Timpul a trecut ca eri, Partea răsturnată-n noi S-a umplut doar de nevoi. Ne-ai dat aripa de vis, Să pă im prin paradisș i să trecem uneoriȘ Prin necazuri i erori.ș Lumea asta trecătoare, Cade mereu în eroare, Cu blestemul ei pe frunte Ca Sisif suie un munte. Suie bolovanul greu Aproape de Dumnezeu, Când crede c-a terminat A căzut iar în păcat.
insomnii Păduri de sticlă străbătând Într-un clar de singurătate, Îngrop metafore în gând În cimitirul de păcate. Neguri se strâng spre zenit, Se plimbă arpele prin mine,ș Mă mir de ce am mai venit La mijloc de rău i bine.ș Vine ger de verde-n casă, Se-apropie departele, Seara stau singur la masă i-mi număr iar faptele.Ș În noapte peste insomnii, Pe un talger de-aur pun, Atât pe mor i cât i pe viiț ș i mă întreb ce-i rău i bun.Ș ș Alergând pe-acest pământ, Am cules luna-n urcioare, Mereu am fost bătut vânt, A teptând soarele-răsare.ș vineri, 27 ianuarie 2017
Ultimul muritor Zăpezile se-ntorc în mun i,ț Mije te primăvara prin livezi,ș Germinează semin e bolnave,ț Izvoarele încep să cânte Setea incendiilor solare, Mi-e foame de mugurul crud, De serile ce se topesc în cântec, Când ceasul plecărilor sună Roman a fredonată de lună.ț A tept o cină plină de minuni,ș Când cerul i luna se clatină,ș Când vii ca regina din Saaba Cu pumnii plini de lumină Când noaptea magia e lină i mă-nvele ti cu surâsul tăuȘ ș Când de dor î i arde făpturaț i crinii î i înfloresc ochii i gura...Ș ț ș A tept vecia acelei clipeș Ca marmura să se topească în mine, Să mă vindec odată de moarte Să strig pentru ultima dată că sânt Ultimul muritor între cer i pământ...ș sâmbătă, 28 ianuarie 2017
floare de lotus floare de lotus în lac de oglinzi, frumoasă ca steaua lui David, frumoasă i niciodată mireasăș în hlaminda ta de mătăsă, mi-am ascuns inima-n inima ta ca un păianjen într-o plasă de vis, m-ai vrăjit, m-ai orbit, m-ai învins, î i ardea gura pururi ca un azur,ț a teptând cu prinos să îngemeni,ș căldura genunchilor gemeni, mireasma din tine dulce ca mierea, în lunga odihnă a felinei mi cări,ș e darul ceresc al unicei clipe i vraja cea dulce a supremei ocări.ș ai forme de culoarea absen eiț i visul greu de culoarea uitării,ș ai fost mereu trup fără umbră, blestem de culoarea singurătă ii;ț floare de lotus în lac de oglinzi, trupul tău logodit cu al meu, l-am dorit într-un singur suspin, din roman a frumoasă a acelui ceas.ț doar umbră pe inimi ne-a mai rămas... duminică, 29 ianuarie 2017
e gioco della mallora trece timpul înfloresc iară ghioceii vin primăveri i trec numărându-ne anii ca pe boabele de porumbș se-aude din trecutul meu un sunet wagnerian care mă fascinează parcă cobor din vârful paradisului când se-aud nuntirile păsărilor i copacii încep săș aiureze cu verdele lor în lini tea ascunsă a pădurilorș cerul devine o cupolă cu sfere i arcade în zbor de silfiș bătând aripi efemere în acest rai sub clar strălucitor de lună când se deschid potecile pe care mergeam respirând senza ii din ceasul tern al primelor iubiriț nu mai umbla i la inimă nu mai căuta i iubireaț ț în florile de cire i nu vă mai căuta i copilăria prinș ț timpul pe care l-a i pierdut a fost un timp nătângț când priveam la nuferii de pe lac i credeam că suntș agore de frumuse e ale vie ii care se prăbu eaț ț ș sub povara lebedelor ce dansau peste inimile noastre aud zvâcnind prin sevele sângelui vânturile vie iiț gânduri speran e iubiri prăbu iri lini ti i nelini tiț ș ș ș ș be ii de lumină i de întuneric plângând pe peroaneț ș părăsite pe unde nu va mai trece niciodată trenul... privi i cerul sfânt într-un amurg de psalmi pustiiț i întreba i-vă ce e dincolo de noi cu ochii a inti iș ț ț ț în soarele primăverii alege i-vă locul de unde ve iț ț cădea liberi ca ni te funigei lua i de vântul vie iiș ț ț vom poposi în răcoarea stelelor târzii ca ni teș călători astrali răzvrăti i de istoria prin careț am trecut i ne-a avortat la o margine de lume...ș a a e jocul e gioco della mallora se joacă în doiș în trei în unu ca toate minciunile lumii acesteia...
marţi, 31 ianuarie 2017 ninge iar ninge iar i singur mă desfătș cu farmecul be iei de omătț privesc aeve, simt că mă destram i parcă văd că trupul nu-l mai amș în dosul gândurilor mă închid sorbind nectarul vinului lichid înviforată fruntea mea de vis o simt cum gândurile mi-a ucis am vise dulci, o foame de frumos cu chipuri de păpu i de abanosș din praful scuturat de către stele eu am făcut vocale i ulceleș atâtea treceri i învingeri dureș cine-ar fi putut să le îndure? cui să mă plâng i cui să-i strigș că-n suflet iară mi se face frig? miercuri, 8 februarie 2017
ochiul meu ochiul meu e deja tulbur, nu mai plânge, nu mai râde, stă cu funia la gât, a teptat de domnul gâde.ș oracolul vorbe te-n dodii,ș adevăruri se desfac, semnul prost al unei zodii, de-ntuneric, fără leac. măscărici ca la un bâlci, zeul uzurpat de rit, l-a umplut iarna de gâlci i-a scăpat neprihănit.ș el se crede sfânt, măre ,ț zeu-părinte din străbuni, zămislit doar din dispre ,ț joacă rolul de nebuni. ochiul meu e-ntors pe dos, vine chiar din absolut, un voivod cam de prisos, care vede totul ciut. ni te mop i de tinicheleș ș vin la bâlciul sclipicios i dansează tarantele,ș la un bal simandicos.
miercuri, 8 februarie 2017 doină de arăț cade câte-o arăț în delir barbar, lumea tot dansează, parc-ar fi la bal, dregători nebuni de joi până luni, cer mereu rapoarte pentru libertate, clopotul mai bate, i cere dreptate,ș dangătul ascuns nu ne e de-ajuns, o stafie cal trece prin Ardeal, trece prin Moldova, ara Românească,Ț strigă tare sus ca să ne unească i din somn treze teș ș i fiin a taș ț care a teptaș doina de la munte ca să ne sărute, via a este griț între nu i-a fi,ș scoasă din â ânăț ț de-o fiară nebună, una zice fiara i-alta face ara,ș Ț cad din cer copiii, se răzbună fiii, se-aude prin aer cum răsună-un vaier, aducând sobol sufletului gol,
neaua ninge, neaua cade sufletul din oameni arde cere utopii frumoase, vise dulci i mătăsoase,ș noaptea, zorii vin ca mirii peste raza amintirii, nu mai vrem ce-a fost să fie, strigă to iț într-o pornire, vrem o altă Românie!. joi, 9 februarie 2017
crucia iiț trec crucia ii vremilor noastreț prin cea a sărată a ora elorț ș i curge luna pe străzile cadavericeș luminându-le chipurile lor de îngeri; o lini te albă se întindeș peste tot hotarul ruinând clipa unui Levant ancestral. miroase a metaforă cugetul lor, desenând largul lor pustiu al sincerită iiț peste albul zăpezii i punând întrebăriș fără răspunsuri. un sipet uria de luminiș vine din sufletul lor, fo nind a fericire.ș ei transformă pia aț într-o grădină de lumini din care va răsări viitorul... vineri, 10 februarie 2017
mai plâng... acoperă-mi, Doamne, fa a cu palmaț că-mi picură lacrimi de-avalma, gândul ce-mi bate la tâmplă o clipă, înseamnă din suflet risipă. cineva un cântec îmi toarce, cocori risipi i vor a se-ntoarce,ț oricât de departe ne-am duce dorul de casă ne doare, ne-aduce. noaptea luceferi se-adună, vor să bea laptele dulce din lună, sufletul meu are patima zborului, bate cărările cerului, norului... se-aude pe sus un susur i vântu-i,ș a vrea să adorm, să mă mântui,ș mă-nfă or târziu în cuvinte,ș dar timpul mă-n ală, mă minte.ș ia-mă, gândule, ia-mă i du-mă,ș prin primăveri fără brumă, până la stelele de sus care nu-s decât un joc de lumini la apus. curg lacrimi din potir de vioare, că timpu-a trecut i mă doare,ș mai plâng după cântece vechi ce mi-au sunat adânc în urechi. vineri, 10 februarie 2017
eu am să vin ochi incenduia i de stele,ț cu privirea sclipitoare, cu o sinceră candoare bat la poarta vie ii mele.ț eu am să vin la tine mâine, ca o ambrozie pe pâine, a vrea de mult ca să mă mutș sub voluptosul tău sărut. i vin cu florile-n panerș cu stelele visând pe cer, cu estuarele din piept, de când a tept, de când a tept.ș ș mai miro i încă a floareș i-a primejdii mai miro i,ș ș e ti lumină, e ti i soareș ș ș între falnici chiparo i.ș am să viu i am să pier,ș ca un nimic zvârlit spre cer, până voi săruta o stea, adio deci, iubita mea. duminică, 12 februarie 2017
aripă dulce de vis zboară în lumină pe un drum deschis de flori de verbină, văd în dansul pur, scene din azur, cum te dai de-a dura ca prin vreme ura. încă se mai moare, ca frunza în soare, în adânci văpăi arzând ochii tăi, chemate să cheme, iubirea prin vreme, ca stelele moarte în zadar le poarte pe cărări domne ti,ș căi împărăte ti.ș ziua rău mă doare, când în singurare cu sulfetul gol
dor de primăvară lanuri de vânt leagănă zări, prin amintiri cad orele-n pustiu, se-aud venind din muguri amintiri, vecia na teș clip-a tot ce-i viu, miroase-a primăvară dantelată i sub zăpadăș vegetează via a,ț mi-e dor de-un golf cu apă ca o boare din care-a vreaș să sorb mărgăritare... luni, 13 februarie 2017
declara ie de dragosteț pe cărarea cu pove tiș eu te caut, unde e ti,ș astăzi este sărbătoare, dulce pentru fiecare, a a e frumosș i bineș să vii astăzi lângă mine să ne-ntâlnim într-un sărut cu trupul tău, făcut din lut i să mergemș mai departe, până dincolo de moarte. marţi, 14 februarie 2017
do-re-mi... Printre poeme goliarde Tu nu tii ca să descifreziș Un dor care mereu mă arde Pierdut în ochii tăi turchezi. Răsar trei stele indolente Peste vechiul tău portret. Se mi că seara-n sensuri lenteș Pe-o rimă nouă de sonet. Te-ntorci din vechi tapiserii Ca o sălbatică absentă i cazi în bra ele-mi târziiȘ ț Într-o triste e indolentă.ț Voiam a merge-n paradis C-un do-re-mi pe clape-albastre, N-a fost decât un searbăt vis Plin de necazuri i dezastre.ș S-a spart i dulcele miraj,ș În cruzii muguri ai otrăvii, Se-ntorc ecouri puse gaj Pe ruginite scuturi, săbii... De ce te-ai prăbu it în vis,ș În peisajul cel din nord , Cu orizontul tău închis, Într-un abstract i trist fiord?...ș
miercuri, 15 februarie 2017 a teptș A tept să vină soarele de maiș i ploile care se despletesc,ș năuce ploi cu răsturnări de ape i cu răcoarea dulce mătăsoasă,ș cerul prădat de vârcolaci c-o lună beată i cu stele miiș trezindu-ne pe to i din nou copii.ț A tept să vină soarele de mai,ș când haosul se prăbu e te-n verde,ș ș peste oi e, herghelii de caiț i peste gândul care mi se pierde.ș A vrea s-amân acestă dată,ș mi-e teamă că e prea frumos când ame eam o coapsă dulce,ț la umbra unui tei umbros... A tept să vină soarele de mai,ș într-un amurg de dulce melopee când frumuse ea serilor triumfă,ț trecând prin gânduri chipul de femeie.... miercuri, 15 februarie 2017
amintire Prigonit mereu de-un mit De umbra care m-a pândit, Mă smulg din marele abis i mă trezesc iară din vis,Ș Mă-ntorc deja la rădăcini La dorul primelor iubiri O, tinere e, călătoare,ț Te văd aevea-n depărtare, A vrea să- i calc iară pe urmă,ș ț Dar amintirea ta mă curmă. În cântecul de ciocârlii În vraja serilor târzii Când stele mii se fac năframă i luna –i parcă de aramă,Ș Străine visuri se revarsă, Pe clipa ce-nfioară, arsă, Gândind ca zeii cei păgâni Când adormiam pe ni te sâniș Când eu eram i tu eraiș i ne visam mereu în rai,Ș Eu eram fulger, tu o stea i te numeam iubita mea.Ș Se duc amintirile, pier, Inele de-aur peste cer, Degeaba te chem i te strig,ș În suflet mi se face frig, Ce depărtare-i între noi Ca soarele-ntre două ploi, A a e orice asfin itș ț Când dragostea se face mit, i amintirea ni s-a tersȘ ș i s-a pierdut în univers...Ș vineri, 17 februarie 2017
ce-ai să te faci Ce-ai să te faci când eu voi fi Altar pe care ard lumini, În casa fo netului mutș Zidit în cer nu pe pământ? Ce-ai să te faci când eu voi fi O cruce pusă la râspântii? Tu să-mi zide ti o mânăstireș Din lacrimi seci i din iubire.ș Ce-ai să te faci când eu voi fi, O sfântă taină-n univers, În valea zărilor albastre, Ne vom vedea în alte astre... Ce-ai să te faci când eu voi fi Doar ruginită amintire? Ne vom juca , a a e jocul,ș A a ne este nenorocul.ș Ce-ai să te faci când eu voi fi Doar o poveste într-o carte, O vei deschide într-o zi, Citind-o pe nerăsuflate... sâmbătă, 18 februarie 2017
portret de femeie ară i un old ca o oală de vinț ș i ai în tine numai venin,ș e ti rece ca un pilastruș cu fa a rotundă i părul albastru,ț ș picioarele trunchi de stejar, născută din suflet barbar, iraguri de perle la gâtul de filde ,ș ș sâni cu sfârcuri obraznice-n vânt, cununi de sulfină pe frunte, de-aceea te cânt; ochioasă mânzoaică pe-o paji te verde,ș îmbrăcată-n canaf de arnici născută dintr-un strop de argilă, bătută cu sfârcuri de bici, te-alin i melancolic în racle de mac,ț legănându-te-ntr-un hamac; tăind din lemnul tău un bust să fac icoană de păcat, cu chipul tău în ochi, vetust, aseară magic m-am culcat... luni, 20 februarie 2017
alte frunze... Alte frunze, alte păsări Vin la noi în primăvară, Curge pe cealaltă parte a timpului Nisipul din clepsidră, Alte ceasornice se pun în mi care,ș În alte ape se scaldă uitucă luna, Un ochi de singurătate Ne prive re chiorâ de undeva,ș ș Săge ile cocorilor venindț Se-nfig în nop ile de primăvară,ț Domn peste zări, poetul veghează Cu înviforate frun i de vis,ț Hrănindu-se cu amintiri, Cărările lui s-au închis Odată cu insomnia zăpezilor, Vin iambi de primăvară, Clipa reface iluziile, Aud cum coboară un râu din cer i duce dorurile noastre,Ș Frânturi de aripi, Spre albastrele ape Unde se scaldă inorogii În prafuri de stele... luni, 20 februarie 2017
revolu ia copiilorț cine plânge-n tine, acum în primăvară prin frunza de privighetori, e târziu i e frumosș de vreme să mai mori, acum pe bulevard, ard în culori liliachii numai fe e de copii,ț ace ti nebuniș ai zilelor de luni sunt sătui de-atâta noroi i-aruncă cu sensuri în noi;ș ei văd postum, plângând grozav, că-i trage-n piept un alt zaraf; am trecut i noi pe-aici,ș mama voastră de voinici, dar n-am fost aten iț i am fost surzi,ș la minte chiar am fost optuzi, am stat mereu între erori sub lan ul de spânzurători,ț i-am a teptat să ni se deaș ș i nu ce ni se cuvenea...ș luni, 20 februarie 2017
o rază de lumină Îmi râde-n geam o rază de lumină, O altă primăvară va veni, Parc-a dormi pe mări de ambruș i umbre în alcov m-ar dezumbri,Ș Vreau să rămân ca un erou târziu, Un naufragiat pe-o stâncă stearpă, S-adun pe suflet razele din soare Să le prefac stamine i petale,ș Un fel de flori pe iazul de oglinzi Ce doar cu inima să le cuprinzi; A bea culori din oraga de luminiș Din soarele sălbatec ca un rege Prin care trec ciclopii de mătase, Când ziua primăvara iia- i coaseș i când amurgurile-ar înverzi,Ș A vrea să fac tăcerea ca să zbiere,ș Ca un fior i-o spaimă-n rugăciune,ș Ca o vioară care înnebune teș Cântând o simfonie-mpărăte te,ș Cu cerurile-n lacrimă de rouă Cu stele făclii i luna cea nouă,ș Cu plopii-n ogive fo nindu-se-n vânt;ș Se-aude departe, departe, un cânt, E cântul de muguri în frunze, E câmpul croindu- i la pânzeș De galben, de ro u i verde,ș ș E dorul ce-n zare se pierde, E doina cea veche ce iară răsare, În fluiere, în tilinci i-n cavale,ș Sunt apele care curg ca un vin Peste cerul nostru senin, Toate se-nal ă măre e în soareț ț Iar eu învă frunza în toamne să zboare...ț
miercuri, 22 februarie 2017 dragoste ( de dragobete) Lebede morgane aduc în aripi de seară Primăvara în estuare de azur, Jungla iernii mu cată de luminiș agonizează în mistice racle; Spiritul zilei delirează, e vremea dragostei, trupul femeii se scaldă-n golfuri de vise; Văzduhul e harfă nebună când noaptea pe lună toarce pentru ea dragostea; Ce pustiu frumos în astfel de clipe când corpul tău, cu aripa frântă, îmi cade-n mâini de fericire; Ivirea ta e mierlă ipătoare,ț când tu mă strigi către izvoare... vineri, 24 februarie 2017
întoarce-mă întoarce-mă în primăveri târzii când tu ziceai că vii i nu mai vii,ș întoarce-mă în nop ile cu lunăț când eram nebunul i tu erai nebună,ș înva ă-măț să te mai la i odatăș a a de moale,ș dulce sărutată, întoarce-mă să- i fur făpturaț pe care încă n-am furat-o i ochii tăiș să-mi strige, iat-o! întoarce-mă din rătăcirea mea, să poposim, iubito, pe-altă stea, în verb etern de raiuri fără timp ca zeii cei ferice din Olimp... vineri, 24 februarie 2017
o noapte... via a mea parcă a fost o noapteț în care m-am trezit încărun itț i în acea noapte au stat toate ceasurile lumii,ș auzeam trupul cum trecea peste învinsele zări, auzeam orele oprite cum nechezau, mi-ascultam inima care bătea, parcă se războia cu destinul; mă rătăcisem în lume i lume nu era,ș era un rai sfâ iat de minotauri,ș cobora de nicăieri o fată ca o minune, luneca prin sângele meu i se oprea în inimă,ș parcă trecea moartea prin mine când ochii ei se topeau în sufletul meu, era ca o mu cătură de arpeș ș care- i varsă veninul în aburul moaleș al răsuflării mele, mă aplecam cu spaimă peste trupul ei frumos, noaptea nu mai era noapte, curgea din ceruri laptele i mierea întunericului,ș parcă eram un mort frumos i ea o Desdemonă,ș i eu alergam după trupul ei prin paradisul lui Dante,ș i iată-mă crescut i mă bucuram că trăiesc,ș ș i a apărut arpele îndoielii,ș ș din rana deschisă căta către mine un ochi de femeie, amintire sau vis, care s-a prefăcut în ni te frezii,ș i lumina lunii î i vărsa beteala peste noi,ș ș aveam un profil de ghea ăț după vorbe casandre eram trist i veselș ca un nebun scăpat dintr-un ospiciu al fericirii, ce repede a trecut acea noapte, voiam să mai stai, să-mi mai spui câteva cuvinte, dar cuvintele ard, mi-ai spus doar atât că tu e ti crucea meaș
pe care s-o duc până la mormânt. sâmbătă, 25 februarie 2017 perdele perdele gri, perdele verzi, te ascundeai să nu mă vezi i mă filai să nu mă pierzi,ș perdele gri, perdele verzi. perdele gri, perdele verzi, po i să mă crezi, să nu mă crezi,ț că mi-ai făcut o via ă griț de care nu mă pot feri. eu te strigam i te mai strigș i mi-era greu i-mi era frig,ș ș eram planton, eram de de veghe, voiam să devenim pereche. de câte ori noaptea m-a prins, pândindu-te ca dinadins, parcă erai i nu ai fostș i nu puteam să- i dau de rost.ș ț acum de ce să te mai chem, ce rost mai are să blestem, de ce-a mai vrea să te ador,ș când ai rămas doină de dor. ...perdele gri, perdele verzi s-au a ternut peste livezi,ș au venit alte primăveri, nimic nu va mai fi ca eri... duminică, 26 februarie 2017
la răscruce la răscrucea dintre drumuri nu tiam unde s-apuc,ș drumurile îmi păreau că –napoi mi se-ntorceau. cineva pe care-l tiuș a zis să m-apuc să scriu, ce să cau i în pustie,ț pune mâna i mai scrie.ș de te-ntorci în ve niciiș n-ai să po i ca să mai scrii,ț despre ce să scriu eu oare, despre lună, despre soare? scrie, domne, despre ieri, despre fete i muieri,ș scrie despre un priveghi sau despre ceva mai vechi, despre iubirile ucise, despre pă anii, despre vise,ț despre albastrul cerului i moartea lerui-lerului,ș despre o liană crudă, despre lene, despre trudă, despre surâsul ce te-a-nvins, despre frumosul paradis. umblând a a fără hodinăș prin ploaie, zloată i prin tină,ș
uitându-mă către trecut, cad frunză moartă peste lut. i-aud cântând izvoare, ape,ș furtuna care să mă-ngroape, i m-am trezit deja cu firea,ș cântând doar ve nică, iubirea...ș duminică, 26 februarie 2017 culoarea fericirii ti i care e culoarea fericirii,ș ț eu am căutat-o peste tot, am căutat-o mai întâi în mine, în cer albastru i în iarba verde,ș am căutat-o-n mâna de femeie, cu care a teptam să mă dezmierde,ș am căutat-o prin păduri i dealuri,ș am căutat-o-n vise, idealuri, în frunză am căutat-o i-n răcoare,ș în lini tea din dulcile izvoare,ș am căutat-o-n ve nicii,ș în dulci poeme i în poezii,ș dar ve niciile-au pierit ca fumulș i fericirea nu i-a găsit drumul;ș ș îmi scald în lacrimi câteodată fa a,ț a tept să vină iară diminea aș ț i către mine singur mă aplec,ș mă mângâi că în via ă toate trec.ț luni, 27 februarie 2017
primăvară vin din noapte visele i frumosul i târziul,ș ș du-mă, doamne, pe poteci să rămân aici pe veci, să ascult vorbe duioase, printre ierburi de mătase, i eu, doamne, să alintș gura ierbii de argint, să văd, gândule, cum zbori printre irag de cocori,ș printre flori i trandafiri,ș printre nun ile cu miri;ț în simfonia de culori s-aud pe clape cum cobori, plopii cum curg cu apele, pianele cu clapele, privighetorile-n cantate, curgând în ritmuri de andante, i râurile zdrumicândș doar visurile mele-n gând; acum apare i-o nălucăș ce vine-n gândul meu din ducă, cu fa a palidă i caldăț ș i cu miros ca de lavandă,ș cu mângâieri i cu săruturi,ș cu toată nunta mea de fluturi, să rătăcim printre lucernă, cu cerul transformat în pernă, sunt primăvară, haide vino, de când te-a tept, dulce felino,ș aruncă-te în val cu mine, printre lucernă i suspine,ș în margini de sine, aruncă-te-n undă tu e ti tulpina luminii fecundă...ș
marţi, 28 februarie 2017 babele cele nouă babe oarbe îmi culeg oasele coarbe, una dintre ele, hoa ă,ț stă pe vatră i tot soarbe,ș fac din tibii pirostrii i din păr îmi fac făclii,ș restul bete pe perete sar într-un picior dilii. una vine de la sud, pe alta nici nu o aud, a treia-mi suflă-n ceafă rece, parc-a fi un fiu de regeș i se poartă cu mănu i,ș ș deschizându-mi alte u i.ș mi-am ales baba din urmă, o fi mai bună, mă curmă, vine cu soare fragil i cu suflet de copil,ș o arunc în gura lunii ca s-o ia muma pădurii, pe tărâm îndepărtat să cred că n-a existat. babe hâde i urâte,ș de ce sta i posomorâte,ț scutura i cojoacele,ț împlini i soroacele,ț duce i-vă pe pustii,ț prea sunte i, babe, dilii...ț doru-i dor i luna-i lună,ș fir-ai de babă nebună...
joi, 2 martie 2017 umbră umbră legănată-n visuri în azur de primăvară, ce se pierde prin abisuri i se lasă-n dor de seară.ș vino cu mi cări feline,ș scurge-mi-te în poem, ochii blânzi i mi cări line,ș ș amintiri făcute ghem. ne vom regăsi în frunze, i-n roman ele de mai,ș ț peste locuri andaluze, printre ierburi de susai. ne-a fost dat a a să fie,ș să deslu im cărări târzii,ș din anii care va să vie să curgă doar melancolii. drumuri rătăcite-n zare, care mă re-ntorc mereu, pe-aceea i singură cărare,ș ce-o rătăceam i tu i eu.ș ș e ti lebăda cea argintieș ce-nvăluie-n triste e marea,ț ca luna noaptea pe câmpie, stăpână peste toată zarea. apa cea dulce de izvor niciodată nu se-ntoarce, vine doar în chip de nor, i în visuri se preface...ș
vineri, 3 martie 2017 încălze te-măș eu mă ascund undeva, mă ascund după inima ta, s-o ascult cum bate tic-tic, te-a strigaș dar nu pot să te strig, spune-mi măcar cum te cheamă, e ti sferă, oglindă,ș pictură în ramă, doamne, mi-e frig, încălze te-măș lângă cei doi sâni ai tăi, care ard ca două văpăi, sunt ni te primejdii,ș înveli i în sfinte odăjdii;ț aici a vrea să trăiescș i-apoi pierș în cercuri de aur zvârlite în cer, adun petalele de-o zi să i le a ez în straturiț ș la picioare să nu te doară când calci pe-o rază de soare; hai să te duc pe praguri de etern lângă noaptea de stele, să gu ti o felie de lunăș pe bra ele mele.ț duminică, 5 martie 2017
te a teptș tot mai a tept i-acumș ș să te întorci, când primăvara ne zâmbe te-n prag,ș când ochii mei încă flămânzi cad peste chipul tău cel drag; te rog, mai dă-mi un semn, dă-mi ochii tăi, pierdu i în zare,ț culoarea untului de lemn, cu lacrimi de mărgăritare; mai strigă-mă, întinde mâna peste cer, sfâ ie raiulș dintre noi, vino în lumile de-apoi, iubind, mai spune-mi iar deschis, cum am căzut în doi în vis, întinde-mi mâna ca să te cuprind, vino la prânzul nostru cu minuni, e ti ostenităș după pribegii, de când te-a tept,ș frumoaso,
ca să vii... luni, 6 martie 2017 inscrip ie pe asfaltț de câte ori te-am a teptatș căutând mierea clipelor vecia, i gol de tineș pe-nserat, m-a consolat zădărnicia; luna impudică, bolnavă, scăldată-n marea ei de stele, privea figura ta suavă străină gândurilor mele, ai rămas răstignită-n mine, de i iubireaș mi te cere, răspunsul tău de totdeauna a fost o ve nică tăcere.ș luni, 6 martie 2017
primăvară Primăvara, evadat din cuie, Crist fuge prin lacrimile noastre, e prea mult cer deasupra tuturor, prea multă primăvară, prea mult tril ne mistuim în raza lui april, fugim atât de repede prin via ăț cu gândurile care ni se rup, ca ni te saltimbanci fără de trup;ș cutreierăm la ve nicii mereu,ș fără să tim că moartea ni-i aproape,ș suntem ca o corabie pe ape, ce-a ancorat în ruginit amurg, a teptând mâna unui Demiurgș să ne salveze din furtuni bizare de prea mult vis i de prea multă mare.ș plecarea-n larg mereu mă înfioară, cu toate că afară-i primăvară, gândurile mele s-au făcut corăbii, de i se-aud prin ramuri mii de vrăbii...ș miercuri, 8 martie 2017
gânduri... fo niri diafaneș cu durerea închisă în suflet, încinsă-n liane, înflore te-n poem,ș ca un ghem de singurătă i;ț ploaia sună ca o melopee ciudată, un cântec se-ntoarce i vremeaș din mine mai toarce... luna rătăcind în pustie, ca o lebădă argintie a căzut peste zare în mare... vineri, 10 martie 2017
nud alb Nud alb ca visul, ca zarea, în culori argintii, rătăcind cărarea; Ambră topită prin iederi, plutind pe ape, e ti vamaș din palma clipei ce zboară pe-afară, prin ni teș diafane liane, făcute ghem într-un poem. Ochi imens sub pleoapa neagră, pe un orizont uitat, te-am purtat, ca pe-o comoară, ca pe-un trandafir rotat. sâmbătă, 11 martie 2017
a teptând primăvaraș cine i-a spusț c-a venit primăvara, cine i-a spus,ț frunzele triste încă mai dorm în muguri pe sus, încă lumina albastră cu zâmbetul ei a teaptă pe cerș miracolul vie iiț din glasul de miei, a teptăm altă orăș cu lumina sonoră, să-nvie-n tăcere albinele-n miere, a teptăm noapteș de noapte, înfrunzite, pădurile-n oapte,ș a teptăm primul vânt,ș ca un sfânt, să deschidă muguri i flori pe pământ,ș a teptăm soarele-n fa ă,ș ț să ne-aducă un strigăt de via ă,ț chiar dacă ploaia va mai cădea, a teptăm prima steaș să cadă în spa iiț plină de gra ii,ț a teptăm vise puzderie,ș
să trezească via aț din moarta materie, a teptăm să neș dezmierde zarea pământului verde, a teptăm ca ve niciaș ș să cadă pe noi odată cu stropii din ploi... luni, 13 martie 2017 mă doare... mă doare clipa ce se duce, se face abur u or,ș a răstigni-o pe cruce,ș într-un dulce cânt sonor. dincolo de focul viu, cobor cuvintele-n tăceri, a tept să trec peste pustiuș pragul altei primăveri. să bat aripa de vis, într-o rază de lumină, într-un cer de dor deschis, în mirosuri de verbină. am avut fruntea de lut i-am venit nu tiu de unde,ș ș tot tăcând i ascultând,ș doar triste ea mă pătrunde.ț am avut un drum stingher,
cineva mi-a dat de veste, că n-am grani ă la cerț i-am intrat deja-n poveste.ș voi rămâne totdeauna, într-un cearcăn nou de mit, ca i soarele i luna,ș ș pe pământul adormit. luni, 13 martie 2017 se lasă primăvara peste acestă primăvară, ce se lasă sedusă, nu vezi cum cresc i înverzesc pădurile,ș cum cântă râurile pe toate gurile? prive te cum trecș pe la fereastra ta noaptea lumini din jăratecul stelelor , nuntind a luceferi, i cerbii ce se-ntorcș de pe văi la iazuri de vis, când luna diafană varsă oglinzi de sânge i-n crepusculul nop iiș ț duios încet se stinge, torcând văzduh de ceară pe coama ei bălae, ascultând cum un greier cântă tainic i dulce,ș când luna vrea să plece
acasă să se culce, peste natura verde care încet învie, se lasă primăvara în cânt de ciocârlie, luminile de aur, zvârlite către cer, în gângurit de graur se depărtează, pier... marţi, 14 martie 2017 dansa iț au apărut cerceii moi în sălcii i primăvara ne-a surprins pe to i,ș ț veni i, dansa i pe frunzele de laur,ț ț pe soarele acestei dimine i,ț pe crinii albi, nebuni, lăie i,ț pe iarba din grădina verde, pe despletite curcubeie, pe coame zvelte de femeie, ce a i dori să vă desmierde,ț pe timpul care sare-n ăndări,ț peste izvoare de răcoare, dansa i o horă cu ardoare,ț peste albastrul cerului pe zeul Lerui-lerului, dansa i pe arse cărămiziț cu ochii curio i, avizi,ș pe amintirea din azur ce i-a pierdul vechiul contur,ș pe un fior u or din clipă,ș rănindu- i propria aripă,ș dansa i mereu pe ve nicieț ș că mâine poate nu se tie,ș
peste ceasuri dulci de vis, că mâine nu se tie ce ni-i scris...ș să mergem to i la carnavalț i să dansăm la noul bal,ș sunt ultimul nebun romantic ce-mi scriu un mic proces-verbal, căzut parcă din steaua Vega, eu sunt i Alfa i Omega...ș ș îmi scriu destinu-n cercuri de copac, i-ntre rotiri i stingeri mă desfac...ș ș miercuri, 15 martie 2017 poete lasă erotismul să te-mbete că nu se tie ce-i mâine, poete,ș nu mai a terne în tonurile tristeș durerile din lacrimi pe batiste. încalecă pe un armăsar murg i-ascultă apele mereu cum curg,ș aga ă-te de-acestă primăvarăț i-ascultă o sonată la vioară.ș dincolo de lume e pustietatea, tu păze te- i stra nic doar cetatea,ș ț ș iarba, mun ii, apele i dorul,ț ș ascultând în oaptă ipotind izvorul.ș ș via a e fulger i vânare de vânt,ț ș to i ne risipim odată în pământ,ț îndreaptă- i spre cer privirile,ț acolo ne tac strivite amintirile.
joi, 16 martie 2017 crochiu de primăvară solara lume începe să învie, a trecut sezonul ploilor, vine o fată cu ochi de primăvară, pântecul ei, roua delurilor, priviri de cristal prin care curg toate bucuriile gândului, se spală în visele noastre, are ochii obosi i i buzele de anilină:ț ș colerica lună trage perdeaua, se dezbracă i se culcă,ș doi îndrăgosti i piti i într-un sărut,ț ț ortografie a tăcerii fără vocale i fără consoane,ș tace i miezul apelor,ș numai plopii cîntă din frunze, primăvara a umplut toate ungherele cu verde, iubita era blondă, ardea ca o tor ă,ț balerină cu pletele-n vânt, fără cer, fără aripi, numai ispită, învă a o frunză să zboare...ț vineri, 17 martie 2017
ce noapte ce noapte cu apus de primăvară pe bol i de dorț cu felinare-n stele, ce mistuie privighetoarea-n tril, acum în dulcea lună -a lui april ; se varsă verdele pe apte guri,ș ne umblă via -aiureaț prin destin, ni-i cald în jur i la festinș tremură noaptea în dulce vânt de alizee, iar ochiul nostru sfredelind o â ă dulce deț ț femeie... sâmbătă, 18 martie 2017
semin eț hai să devenim semin eț să vedem cine răsare-ntâi, de răsai tu, vei fi un trandafir, De răsar eu, voi fi zefir să- i mângâi desfrunzireaț buzelor petale i nurii dulci din ochii dumutale,ș de te voi prinde singură prin trestii, periculoasă-n dansul tău bizar, va cade peste noi potop solar, vom face amândoi doar câ iva pa iț ș a două trupuri de sinuciga i...ș mă rog la Dumnezeu să plouă să iasă dulci semin ele-amândouă,ț tu să-nflore ti a trandafirș i eu să- i fiu pe veci zefir...ș ț sâmbătă, 18 martie 2017
evadarea din cuvinte mă urmăresc restan e de obsesii,ț reziduuri de dorin eț ieftine, pe care a vreaș să le depun la un fond bancar psihologic, un fel de plictis ivorin din care să ies cât mai sănătos; mă mint cuvintele vreau să evadez din sfera lor lingvistică, dincolo de via a meaț erotică, să vorbesc numai cu ochii, cuvintele au devenit vehicule hodorogite, care ne duc dintr-un loc în altul, în medii toxice, pestilen iale,ț unde naufragiile dorm în lin olii...ț duminică, 19 martie 2017
să nu vă mai juca i de-a poeziaț nu mă mai joc de-a poezia, s-a jucat Eminescu i uite unde a ajuns,ș dacă to i ace ti poe i ajung ca el,ț ș ț acest april va ninge cu oase de îngeri, mătci de fum, cârpaci de clepsidre, ce vede i voi în căr ile de poezie?ț ț Orpheu a văzut sânii albi ai lui Euridice pe care juca viscolul icoanelor în nop i cu lună i fără lună,ț ș mor ii trec prin grădina edenuluiț ca faraonii egipteni prin sala tronului i edenul rămâne doar o amintire;ș deschide i bine pleoapele ochilorț ca să pute i vorbi cu Rimbaudț despre setea bolnăviciasă care i-au întunecat vinele sau cu Baudelaire care era un feu clair pe un cer în asfin it,ț de-atâta boală suavă ideea dansează goală, prin ochiul nostru de zeu, joacă zaruri Dunezeu, voi, poe ii, sunte i vinova i de o mie de lucruri,ț ț ț cât mai e primăvară i pământ,ș în capetele voastre se vor bate cu o secure cosmică numai piroaie ruginite. duminică, 19 martie 2017
o, vis... o, vis, m-aruncă-n margini de abis, pe drumul meu stingher, pe cer, în rug de flăcări nevăzute, între izvoare iș iubire, în marea ta nemărginire... ... i eu pământulș care sunt, bătut de lujere de vânt... luni, 20 martie 2017
fericire furată mi-a intrat în sânge câmpia, iarba, apele, cerul senin, privesc orizontul la marginea lumii, pictez amurguri, dar niciodată nu le termin, când mă simt trist, îmi vine să plâng ca un proscris într-o catedrală gotică i să strig:ș da i-mi, fra ilor ,ț ț fericirea furată! marţi, 21 martie 2017
bucurie Caisul î i aprinde florile,ș E ceasul minunilor, Se desfac frunzele prunilor, Înflore te natura-n toate culorile...ș Mutăm în legendă orele, Se-aude-n depărtare un caval, Natura s-a trezit de bal, Învârtind tainic horele. Cântecul din ciocârlie Se aude în nuc sălbatec, S-a ivit primăvăratic Cu un tril să ne mângâie. Luna ese pe covoare,ț Raze dulci ce ne-nfioară i în fiecare searăȘ Bate vântul ca o boare. Numai aripa de vis Zboară tainic în lumină, În parfumuri de verbină Spre un orizont deschis. miercuri, 22 martie 2017
la noi La noi e pace i-i senin,ș Miroase dulce iasomia, Via dospe te-n soare vin,ș i cântă ve nic ciocârlia.Ș ș La noi e pace i-i senin,ș Se-ntunecă-n reflexe vii, Când rândunelele ne vin La cuiburi seara la chindii. La noi se-aude ciocârlia, Atât în cer, cât pe pământ, Muste te-a primăvară glia,ș Plină de farmec i descânt.ș Aici e aripa de vis Pe care o cânt, pe care-o caut, Când diminea a i-a deschisț ș Petala-n cântecul de flaut. Frunzelor înmărmurind Nu li se mai leagă jocul Când peste bol ile de-argintț A căzut din cer norocul. La noi acum e dansul pur Al păsărilor în nuntire, Ce se răsfa ă în azurț Într-o feerică plutire. Stele umede prin rouă, Luna veche cât un vis, Le aducem slavă nouă Într-un cer ce s-a deschis.
joi, 23 martie 2017 mister primăvară, ceas al amurgului, explozie florală de april, unde-alunecă umbrele cerului în aerul tare de platină când tot universul se clatină, i ne-ntâmpină târzii orele,ș cu florile-n toate culorile, veni i în buza serii din raiț când luna cade în lac de argint pe piciorul nostru de plai, plin cu albul din mărgărint, aici stelele ce zboară pe sus, cad în mări de amar care nu-s decât valuri pierdute în zare ce prin visuri ni se năzare; pe cerul acesta virgin cad roiuri cu-arome de crin, ce se nasc din genune i pierș i totul îmi pare mister...ș sâmbătă, 25 martie 2017
uita i-măț uita i-mă-n vâltoarea ăstui timpț ca pe-o nălucă prinsă într-un vis, uita i-mă la ceas de anotimpț ca pe-un erou ce a căzut învins. uita i-mă la margine de drum,ț lăsa i-mi le ul să-l devore corbii,ț ș ca să răsară bănuit prin fum, i să-l privească i să-l cânte orbii.ș ș uita i-mă prin bălării i bozii,ț ș lăsa i-mă străin, nemângâiat,ț a a ca să se bucure neroziiș că am plecat ca ultimul bărbat. uita i-mă la crucea dintre vânturiț ca trecătorul să- i aduc-aminteș că subsemnatul, eu, v-am pus în cânturi, mă rog la tine, scumpul meu Părinte! sâmbătă, 25 martie 2017
nostalgia plopilor am rămas cu nostalgia plopilor frunzele lor cântă o roman ă demodată-n fo niri diafaneț ș să mai fie i lună i stele luceferi într-o seară de visș ș vă mai aminti i cum a trecut tinere eaț ț primăverile pline de mirosul liliacului când a teptam întâlnirea cu tine desdemonaș era roamntic priveam depărtarea să vii să-mi scuturi sufletul de roua serii atunci verdele se făcea albastru i ploaia zorilor albăș pretutindeni ningea cu verde un verde crud viu sălbatec unde poienele se-ntindeau ca ni te lin oliiș ț peste care ne tăvăleam noi sorbind aerul dulce al nop ii de primăvară pipăind pe furiț ș nemângâiatele noastre mâini care cer eauș un dram de dragoste sunetele se prefăceau în flăcări în fântâni în curcubeie prevestind retragerea ploilor spre un apus de vis când vin nălucile-n hore aici cream cuiburi de singurătă i i ne întrebamț ș cât va mai ine această fericire numai a noastră...ț am rămas cu nostalgia plopilor când frunzele lor cântă melodia singurătă ii în fuioruri nesfâr iteț ș bătute de vântul soartei i eu creanga mă frângș în fantasme în obsesii stingher între grani aț dintre cer i pământ căutând o cărare spre mareleș zbor al finit- infiniotului spre Puntea Suspinelor... sâmbătă, 25 martie 2017
germinări Pe verdele-ntins germinează semin eț Ce cresc în celulele lor în dulcele chin al facerii, Sus în văzduh plute te licoarea unei razeș Lumina se rotunje te-n boabe i-n floriș ș Răspândind mireasma acestui anotimp sălbatic, Sălcii i plopi îmi ies în cale i ascultș ș Chemări târzii de graur pitite-n amintiri, Se-aud pocnind semin e ce-ncearcă să ne-a â eț ț ț Văpaia vie ii noi încremenită-n â e,ț ț ț Mi-e sufletul mirare i misterș i-i simt cărarea, drumul, ce urcă până-n cer,Ș E-un fo net ca de valuri prin pomii înfrunzind,ș Aprins de albul florilor de-argint, Se-aud silabe dincolo de moarte Când suri luceferi teferi duc luna ca pe toarte i-n liturghii de îngeri ce zboară către ceri,Ș Duc mai departe visul acestei primăveri. Mă doare clipa dulce ce se duce Când via a noastră trece, în răstigniri pe cruce,ț Trec vârstele prin cercuri cu anii care vin Ce se-mpletesc cu visuri din ve nicul destin...ș luni, 27 martie 2017
am băut zeamă de zeu Am băut zeamă de zeu Când am fost în Elizeu i-am ros oase i fierturăȘ ș De la zei din bătătură. De i a fi vrut să mor,ș ș M-au oprit în legea lor i –n deseară de amiazăȘ Îi vedeam cum delirează. Eu în dulci filozofii Te-a teptam, mândro, să vii,ș Am citit i-am recitit,ș Gândind la fructul oprit. i am luat luna de toarte,Ș Între via ă i-ntre moarte,ț ș Sub un cer fosforescent, Eu am devenit absent. Absent la tot i la toate,ș De ce să gândesc la moarte, Am plecat i eu atunciș Când dormia luna pe lunci, În acestă noapte blândă, S-ascult izvorul cum cântă Tot adulmecând iubirea, M-am pierdut, deja cu firea. A dat noaptea-n pârgă dulce, Mândra s-a dus să se culce, Visând că seamănă stele Peste gândurile mele...
vineri, 31 martie 2017 eu n-am murit niciodată eu ca om n-am murit niociodată, a murit în mine câte ceva, a murit mai întâi copilăria când m-am trezit singur în fa a oglinzii i-am văzutț ș că mi-a crescut barba, apoi a murit prima iubire, atunci am zăcut bolnav zile la rând, (asta a fost cea mai grea boală); a murit apoi prima lacrimă când am avut primul insucces al vie ii,ț atunci am plecat singur pe câmp i-am început să vorbesc cu pomii,ș cu iarba, cu florile, cu Dumnezeu, cu cerul, cu luna, cu stelele i toate mi-au spus să tac i să ascultș ș tăcerile lor care-mi spun că lumea e o tăcere din care izvorăsc toate durerile i bucuriile oamenilor,ș a venit apoi a doua iubire, nechemată, cu ea am intrat în altă via ă,ț o iubită care mi-a dezlegat inima i cu care m-am înfă i at în fa a altaruluiș ț ș ț zicând: Da! au apărut copiii; mi-au murit părin ii, am pierdut rădăcinile,ț eu am devenit tulpină, am făcut o casă, am sădit o livadă de pomi. ... i totu i n-am murit de tot...ș ș i cred că niciodată nu voi muri de tot...ș va rămâne o amintire din care se vor hrăni cei ce rămân să ducă mai departe ceea ce eu am lăsat neterminat...
vineri, 31 martie 2017 conjugare între calm i impulsivș am devenit un reflexiv, gustam din tine-un epitet, închis în ve nicul corset,ș strângeam petalele în din iț atunci când mă scoteai din min iț mă exilai în câte-o joi cu scâncete lascive, moi i-ades mă trimiteai în raiș cu câte-un pleacă, du-te, hai... o primăvară în absurd, eram i orb, eram i surd,ș ș cădeau din cer stele enorm i te visam adesea-n somn,ș ningeau la frunze de cais i tu-mi intrai mereu în vis...ș i în dorin ele acerbe,ș ț cădeau ucise doar adverbe, te conjugam la reflexiv cu trupul dulce i lascivș cădeau vocalele-n cafea i eu voiam să fii a mea,ș a fost cenu ă, noapte, scrumș i te-am închis într-un album.ș duminică, 2 aprilie 2017
dacică Din lacrimile Dochiei curg izvoare tainice de dor, acolo dorm templele lui Zalmoxe care se bucură că timpul se face vânt i doină,ș despicând arborii lunii. Harpe ciudate se-aud peste ape, poteci bântuite de gânduri se strecoară spre tăcerile din pădurile care urcă până la cer. Femeile poartă luna pe umeri ca pe ni te cofeș pline cu apă fermecată. Bunii no tri dorm pe câmpiiș într-un somn cu vise frumoase sub opincile tălpuite cu pielea bourilor scăpa i din goana nebunăț a lupilor flămânzi. marţi, 4 aprilie 2017
gânduri umblu prin mine ca pe străzi pustii, triste prin i domn,ț ș plin de melancolii, a căzut rugina-n arme, cine-i treaz i cine doarme,ș când trec anii i clepsidra se revarsăș peste pleoapa noastră arsă i sub acest cerș deschis picură lacrimi de vis; unde po i fugiț de umbre în ce larg când n-ai pânze la catarg, este o vreme bolnavă, plină de melancolie, cade ca o maladie în derivă pe-o epavă; a venit de nicăieri ca o lacrimă din ceri primăvara asta hoa a,ț ca să ne-nflorească via a.ț miercuri, 5 aprilie 2017
Primăvara seara cerul e ca ceara i luna fecioarăș e o domni oară,ș cerul risipit spre plus infinit s-a pierdut în zare în marea cea mare, râuri de iubire curg spre nemurire, lini ti fără numeș coboară în lume i o stea apareș spre iluminare aducând o veste, un fiu princiar soare pe altar, va veni
vino când lacrima se face nesomn i vântul vântură visele,ș când primăvara irupe arpegii îmbră i ind alaiul de mai,ț ș când bat clopote în strigătul soarelui i codrul i-a desfrunzit cărările,ș ș când lumina lunii alunecă-n casă ca umbra unei doamne -n fo net de mătăsuri,ș când fluturii zboară-n ninsori i din cromatica lor se hrăne teș ș privirea-n driade de dor, atunci lini tea se înal ă până la steleș ț i cântă absen a unei lumi orbitoare,ș ț dor de demult mă străgă-n andante să gust fericirea pe care n-o tiuș cusută-n gherghef de mătase cu codri-n delir i-n alai nup ial;ș ț vino, iubito, să- i cânt o roman ăț ț cu pagode de crini i-n cupe de razeș să bem o licoare din zeamă de zeu. vineri, 7 aprilie 2017
bal mascat printre lini ti nemi cate,ș ș pline de singurătate, în amurgul de metal, presărat cu praf de aur i cu insule de plaur,ș într-un loc patriarhal, luna falnică pe cer se înal ă printre vise,ț dulce, lumea, pare-mi-se, veselă i în tăcere,ș prinsă toată în himere, într-o undă de ispite i în mă ti de carnavalș ș a venit deja la bal i pe nevăzute strune,ș în aerul de cărbune, dansează un menuet, iar un cavaler pedant recitând dintr-un sonet, cam ursuz i arogant,ș se crede i el berbant;ș algele amurgului stau de-asupra burgului, în cromatica ce arde, doamnele de la mansarde tot vorbesc de pasien eț de un domn osos, în zdren e,ț i-n acorduri de secante,ș în melodia de andante, trec vorba din gură-n gură rele i pline de urăș i-n acestă dulce noapte,ș se aud vorbele-n oapteș i-o duc a a până în zoriș ș ca ni te va nici visători...ș ș
sâmbătă, 8 aprilie 2017 iiiiiiiiiii Duminica floriilor s-a oprit timpul, Doamne, intră-n Ierusalim Cristos, arunca i-i covoare de floriț că-n zori va muri... a vrea să-mpart mormântul cu el,ș salvează-ne din rugul cu flăcări, coboară-ne în hăul de prăpastii i saltă-ne apoi prin constela ii,ș ț din oasele lui dulci i calde,ș să faci halebarde, pentru a lovi turme de fiare, barbare; aprinde o candelă sfântă în cer a terne-i fiului un lăicer,ș el va muri răpus de du mani,ș fă-l ca prin ani să urce cărări fără ir,ș înviază-l din mor iț i adu-ni-l nouă în por iș ț să-i sărutăm fa a i picioareleț ș că el pentru noi e ca soarele... duminică, 9 aprilie 2017
rugăciune Mă-mbrac în melancolice filozofii i tot Te a tept, Doamne, ca să vii,Ș ș Himere fug prin gândurile mele, i lumile îmi par tot mai rebele.Ș Trădat de Tine, m-am zbătut prin tină i calea vie ii mele n-a fost lină,Ș ț M-au bătut iarna viscole i ploi,ș Mai dă din când în când i pe la noi.ș Mereu mă doare clipa ce se duce, Mi-am răstignit dorin ele pe cruce,ț Uitat-am cântecele mele de acasă Dorul de Tine tot mai mult m-apasă. Căte vise nu mi-au căzut grămadă i m-ai lovit c-o nevăzută spadă,Ș Mai dă din când în când i pe la noi,ș Întreabă-ne de griji i de nevoi.ș Mai lasă-ne la prânzul de minuni, Coboară peste răi i peste buni,ș Am ostenit mereu prin pribegii, Tot a teptându-Te, Doamne, să vii.ș luni, 10 aprilie 2017
mi-e teamă cresc în mit ca Odiseu, într-o vagneriană suită, viclean, un gând mă trage în oaptă către tine moarte;ș culcat pe basme i adormit pe vise,ș drumurile toate mi-s închise, trecutul îmi fuge ca o oglindă scăpată-n tu ,ș mi-e teamă să mă-ntorc la fântână, verdele s-a făcut mov, adorm mereu într-o rână, când triste ea oftează-n alcov;ț trec mereu frunzele toamnei prin noi când sufletul prive te-napoi.ș miercuri, 12 aprilie 2017 Iapa lui Gellu Naum Gellu Naum m-a învă at ce este poezia;ț O iapă-n călduri alergând pe câmpie. Erotismul ei e sălbatic, se iube te cu luna, cu soarele,ș Cu iarba, cu apele, cu prăpăstiile, cu cerul,
Visează armăsari care răsar din genuni, Rupe hamurile i trece peste istorie,ș Dorul de împreunare sare peste orice artă poetică, Muge te, zbiară, behăie,ș Tandră, plină de viziune aduce Orientul în Europa, Se perpele te prin nisipurile Saharei,ș Exprimând legile tăcute ale emigra iei cuvintelorț Pline de neîn elesuri printr-o transhuman ă solitară,ț ț Primăvara când cerul se umple de tauri, Zvâcne te sângele-n ea ca-ntr-un cazan în fierbere,ș După împreunare e parcă o viperă rănită Care zace într-un cuib de sori, Armăsarii lichizi se prefac în viori Ce cântă un Ravel i apoi se pitescș Nu tiu unde i nu tiu de ce ,ș ș ș Sperindu-mi ferocea mea luciditate… miercuri, 12 aprilie 2017 incertitudini Trec prin suflet vagi iluzii, Ame ite i confuzii,ț ș Cu imagini desuete, Cum î i place, drag poete,ț Atâtea nop i cu insomniiț Cu vise i cu fanteziiș Pline de-atâta voluptate, Ce cad adesea în păcate, Se piede luna-n univers
i eu mă pierd în câte-un vers,Ș Doar posedat de un păcat, În iarba verde de brocart, i mai nu vreau, i mai te chem,Ș ș În ignoran ă i blestem.ț ș luni, 17 aprilie 2017 Berenice Deschide fereastra acestei primăveri, O lună de smal trece pe cer printre salcâmi,ț Are gene lungi i ochii de vis,ș Ca un dor de ducă de limpezi, Parc-ar fi o filă arsă de roman ăț Ca un doliu care s-a a ezat pe giurgiuvea,ș Inocent am luat-o i-am vrut s-o arunc în haos,ș Lumina ei murea printre salcâmii în floare, Parcă mă topeam în părul Berenicei, Cu pasul ei cald Treceam Unul pe lângă celălalt,
E o primăvară cu fantome, Văd cerul tremurând pe lângă Glesnele gladiolelor îmbujorate, Ce de obsesii, Berenice, trec pe lângă noi, Numai amurgul adus de zăpezile mâinilor tale Va opri timpul i zeii vor părăsi acestă lumeș În seara fantastică plină de obsesii… marţi, 18 aprilie 2017 Arde dorul ca un foc, Între moarte i-ntre joc,ș Dorul e suflet i trup,ș Crengile din el se rup, Tot mereu eu îl strigam i cădea din ram în ram,Ș Via a-n el încă e vie,ț i de moare, încă-nvie,Ș Încă focul nu s-a stins, Arde-a a ca dinadins,ș Dorule, inimă rea, Încol e ti pe iarba mea,ț ș Încol e ti ca din nimic,ț ș Ca luceferii-n aspic, i erai i nu erai,Ș ș Parcă te plimbai prin rai, A vrea să nu te deochi,ș
seară de primăvară mugurii- i es bucuria-n lumină,ș ț ce seară frumoasă, cu lună plină, luna, ecoul tăcerii, a luat locul primăverii, stelele au le inatș pe-un salcâm c-un ram uscat, licuricii-ncet se sting, Între yang i între yng,ș mi-e gol, Doamne, mi-e a moarte, când îmi e mândra departe, când e-aproape i ar vrea ca să se culce,ș e ca zmeura de dulce, trupul ei, fior de raze, iar mă bagă în extaze, peste bra ul meu zurliu,ț s-a năruit a pustiu, clipa dulce mi se pierde, într-un ochi de apă verde,
până să licăre luna, noi cu zarea suntem una, i-am gustat ciorbă de zeu,ș aproape de Dumnezeu. marţi, 18 aprilie 2017 vise i deziluziiș Visez mereu tâmpenii de pe timpul când mă jucam De-a tefan cel Mare în luptă cu turcii,Ș Visez mereu pe profesorul de matematică care Mă scotea în fa a clasei să spun tabla-nmul iriiț ț Numerele pare i impare divizibile cu doi,ș N-am priceput niciodată logica acestor memorări, Printre ele mi-apărea chipul dantelat al unei colege Care mirosea dulce a parfum de viorele, Sânii ei în pârgă îmi furau ochii prin decolteurile Uniformei care se descheia u or până pe la mijloc,ș Seara auzeam centaurul cum umbla prin lucruri Să-mi rupă conturul iluziilor despre fetele De paisprezece ani, care se târau pe balusrada scărilor, Surprindeam un adulter mascat în privirea lor, Părul lor mirosea ca o coamă prin care trece vântul, M-am hotărât să nu le scriu niciodată un poem de dragoste a a cum a făcut Dante cu Beatrice,ș Visez mereu soldatul din mine tânăr la instruc iaț De front când băteam pasul ca un nebun Pe un caldarâm afumat la umbra unor plopi sălbatici, Eu am dat onorul trupelor sovietice Când au pleca de pe meleagurile noastre mioritice, Umblam mai mult beat de triste e când ne luam deț
Fetele din ora i ele făceau ochii mari,ș ș Cu voi mă cu voi care sunte i ni te păduchi,ț ș Eram tineri i frumo i îmbrăca i ca ni te borfa i,ș ș ț ș ș Atârnau norii umezi ugere pe conturul cerului, Noi a teptam eliberarea treceam hotarul fiecărei seriș Cu armele-n panoplie la rastel soldat, Kala nicovul ne făcea cu ochiul i eu tăceam,ș ș Dormeam visând i visam dormindș Un gherghef al enormelor depărtări până la data Când vom fi liberi ca un Rimbaud desfăcut De mantaua militară cântând versuri de dragoste, Am fost mereu plin de prea plinul crăcilor autumnale Când zburdă frunzele prin oniricul terifiant Cu ochii răvă i i de triste e ca martirii Evului Mediu,ș ț ț Întorc file îngândurate din truda mea umilă, Înnod crepusculul în ni te lan uri de fier ruginite,ș ț M-a urmărit mereu ovalul unei lacrimi Când inep iile se dau hu a peste via a mea,ț ț ț Destul am gâdilat cuvântul făcând din el armuri De vise i un arsenal de revolte,ș Lumea asta pute a otravă silabele se desfac Ca ni te cocote ce-mi dansează în fa ă un cazacioc,ș ț Limbajul s-a cretinizat zice Gellu Naum, Trebuie să-l clasăm să-l înfigem în tăcere, Am pus iubirea pe sârmă ca pe o trean ă oarecare,ț Avem capcană lângă capcană pe lângă care Trebuie să trecem în mar uri triumfale,ș Ce doamnă bizară e i moartea asta care ne analizeazăș Subiectele i predicatele ditr-o gramatică strâmbă,ș În timp ce noi profetizăm despre lumile din alte planete... marţi, 18 aprilie 2017
doină rătăcesc pe drum pierdut, fără armă, fără scut i lunec printr-un neant,ș devenind un celălant, numai soarele lucid peste cerul meu de vid, căci ce-a fost mereu dispare, într-o undă sclipitoare, degeaba mai facem fente în fluide elemente, căci de la mine la tine e o lume de suspine, se uită noaptea la noi parc-am fi ni te strigoi,ș multe se petrec în lume, fără via ă, fără numeț i toate ce se petrec,ș ca frunzele toamna trec, bate-amurgu-n cea ă plinăț c-avem o via ă hainăț i coborâm la izvoareș unde toate-s trecătoare, ard făcliile departe până dincolo de moarte i-adoarme visu-n pahar,ș
fără via ă, fără har,ț în tărâmuri scufundate, tot mai aproape de moarte... miercuri, 19 aprilie 2017 dulce arătare Trupul tău cântă ca o vioară, Neatins de vreun sărut, Parc-ar fi întâia oară Când floare te-ai desfăcut. Ca visul, ca zarea-n pustie, Treci prin mine ca un înger, Ca o lebădă- argintie, Ca o rană-n care sânger. Am vrut deja să mă ucid Cu o petală ruptă din tine, A fost deja un suicid Din harurile dulci divine. Ne apăra doar un centaur Când eu î i povesteam deplinț Că din poemele de aur Va rămâne doar venin. Mă-nec deja în apa vie i-n dulcea rază de la soare,Ș Rugându-mă ca să învie Aceea i dulce arătare.ș
joi, 20 aprilie 2017 amintire În amurg când amintirea Trece-ades pe lângă mine, Ca i ieri parc-ai venitș i deja te-ai risipit.Ș i-am oprit umbra în loc,Ț Doamnă dragă, Astaree, Tu treceai Calea-Lactee, Aruncând iubire-n foc. Ploua în noi toren ial,ț Eram sub semnul lui Apollo, Eu în marea trecere, Iară tu cântai un solo… Prea erau grăbite fapte, i un aer foarte tare,Ș Ne spuneam prostii în oapteș i pove ti nemuritoare.Ș ș Tu erai foarte fragilă , Ca un boboc de trandafir i mi se făcuse milăȘ Să te rup, să te de ir.ș Trestie bătută-n vânt, Te-am lăsat pân la chindie i în seara mea târzie,Ș Nu tiu când m-am hotărât.ș
În palatul tău elin, Am umbrit cu mâna sânii i i-am rupt divinul crin,Ș ț Sub lumina dulce-a lunii. joi, 20 aprilie 2017 primăvară capricioasă e primăvară i plouă i ningeș ș cu paseri flaminge, ninge i plouăș fără liman, pe-un soare bezmetic fără elan. Ore incerte între iarnă i vară,ș când sufletu-ar vrea să iasă pe-afară. Triste flori de scamă, vântul vă destramă, zăpada vă-nghea ăț până diminea ă...ț Frunzele merilor i prunilorș mor, a venit frigul tocmai de la pol, plâng prin ogradă pe sub zăpadă... cine îi scpă, cine să-i vadă?
vineri, 21 aprilie 2017 mia foaie verde iasomie s-a dus Mia dintr-o mie i-a rămas pe jumătateș cu treburi neterminate, căci în clinchet de pocale s-a -necat buzele sale, i căzută în blestemeș cu miros de crizanteme, a uitat să mă mai cheme... avea macii între din iț i oldurile fierbin i,ș ș ț i-n acel frumos infernș un covor verde-i a ternș i pe neguroasa caleș caut buza din pocale într-un levantin bairam , ca pe-o floare dintr-un ram i pe lespedea fântâniiș i-am strivit pieptul i sânii,ș m-a oprit deja în loc să se răzbune reciproc, dar eu ca un Heraclit în patru păr i m-am risipit,ț roata ro ie a luniiș căzu pe fa a fântâniiț a trii se rostogolescș pe tot ceru-mpărătesc, răsăritul mă ajunge obosit i plin de sângeș i de-atunci am pierdut chiaș i-am uitat-o i pe Mia...ș ș sâmbătă, 22 aprilie 2017
cântecul venerei o, Veneră, ce himeră cu oldul tău,ș rostogolindu-mă în hău i sânii,ș cupolele minunii, prin bluză, pulsând ca o meduză, un dans carnal, medieval, se-nchide brav cu sfârcuri dulci de nereide în papuci. i cu acesteș forme pure, am trăi într-o pădure, germinând numai idei acolo în templul ei, ce tinere e,ț ce sindrom, parcă n-aveam figuri de om. eram i nu eramș nebuni,
cu har lumesc eu te iubeam picioare suple, i ce mers,ș demne de îngerescul vers... oh, ce amintiri amare sub ni teș pietre funerare.. duminică, 23 aprilie 2017 identitate cum să scriu poeme tandre, cum să scriu? când bărba ii hulpavi se uită numai după femei,ț îmi pipăi identitatea, îmi caut buletinul să văd dacă mai sunt eu sau altul m-a înlocuit, duminica ploioasă vopsită în verde trece peste aprilie ca un tren de marfă fără să mai oprească în gări nu se aude niciun zgomot dinspre infern, în paradis este închis pentru inventar, un iatagan neascu it toacă îndelungț marile minuni ale lumii, de la spate mă înpinge Ecleziastul care-mi spune că orice e permis în această primăvară po i trage pumnulț de ărână peste tine fără să mori, scapi deț pomeni i de leturghiile care trebuie să le daiș pe la popi să nu te mai laude prin pomelnice, to i anii ace tia au trăit fără mine îi salutamț ș ca la paradă i treceau în mar i triumfalș ș fără să mă întrebe cum mă cheamă sau ce fel de gură-cască sunt de am fericirea în mână i în loc s-o folosesc eu o strâng de gât,ș tălmăceam spusa lui Zarathrustra i-l citeam pe Budda,ș făceam pe amanul levitând prin buzunarele goaleș o pi ulă de parale apucând singurătatea de gâtț i făcându-mi hara-kiri plin de nevroză.ș
duminică, 23 aprilie 2017 cine? cine m-a strigat? cine m-a trezit din visare? plaiurile mele fug arse toate ca pe rug, a tept tulnicele vremiiș când vor da în pârgă merii, când glas de privighetoare se va răsfă a prin soare;ț când vom sorbi din pahar via a cea plină de har;ț când atârnă peste zori toată câmpia cu flori, când dorul bătrut de vânturi se va trasforma în cânturi, când dau în copt viile i înfloresc iile.ș Atunci l-a îmbrăcaș Pe Dumnezeu în ie i L-a jefui de ve nicie.ș ș ș luni, 24 aprilie 2017
eminesciană se face noapte-n pleoapa mea i zările lehuze,ș picură-n inimă o stea, oprindu-se pe buze. prin mine trece ca un plug durerea în cădere, e poate ultimul meu rug, sau singura avere. voi trece peste zări oricum, că ve nicia cură,ș i via a este praf i fumș ț ș pentru orice făptură în haos vreau să mă întorc, în lumea de demult, o clipă vie ii să-i mai storc,ț o clipă din tumult. în turle pline de senin, în fulger i lumină,ș a vrea să mă cufund deplin,ș amestecat cu tină. s-adorm ades între liane, pe tristele-mi poteci, la umbra teiului în floare printre izvoare reci... luni, 24 aprilie 2017 iubire rădăcin-a unei flori,
pentru ce-ai rămas iubire ve nică în sărbători,ș tu ai fost mereu grozavă, plină toată de otravă, te-ai mutat din ceas în ceas i de ce ai mai rămas?ș tu mereu dansai cu mine, plină toată de verbine, izbucnei din fum i soriș revărsându-te-n culori i sufletul mi te cere,ș e ti amară, e ti i miere.ș ș ș ascultându- i aiureala,ț zbuciumai mai rău ca marea, risipită-n surd balans, erai un fantastic dans în driade i culoriș printre lună, printre sori. iubiri cu buzele pale, pierdute-n clinchet de pocale în inimă frumos se-a ternș ca-n nebunia din infern, dulcea a otrăvii de crinț cade-n pocalele de vin... miercuri, 26 aprilie 2017 regrete Născut din bulgăre de lut, mă nărui în necunocut
i trece via aș ț într-o clipă ca fâlfâirea de aripă, ca primăvara în univers, ca pâlpâirea unui vers. Se leagă via aț de un fir, ca-n tragedia lui Shakespeare de parcă nici nu am fi fost i n-am fi avutș niciun rost. Cade primăvara lilial i noi bemș vinul din pocal, se lasă luna spre apus când noi demult ne-am fi tot dus, lăsând în urmă numai umbre, cu amintirile lor sumbre i părăsindș cetatea vie iiț în zorii dulci ai dimine ii.ț miercuri, 26 aprilie 2017 unde te duci, omule unde te duci, omule, unde te duci,
via a este un ir de năluci,ț ș câteodată coboară u or,ș altădată te ia cu fior, câteodată te urcă la cer, altădată e numai mister, căteodată via a i-i dragă,ț ț altădată î i pare beteagă,ț trece arare tăcută prin mine cu bucurii, dar i cu suspine,ș o văd cum se scurge prin sânge, când inima-n mine mai plânge, o văd ca un câmp în de ertș când drumul îmi este incert, pe cine să-ntreb, cui să mă plâng, c-a a mi-e sufletul nătâng,ș în mine tot se lasă seară, cade-ntunericul pe-afară, palida-mi stea cade pe cer, spunându-mi că e totul efemer. joi, 27 aprilie 2017 lasă-mă singur... În mintea mea un înger a luat foc, Lângă al i îngeri ce edeau iner i,ț ș ț Mă iartă, Doamne, Te rog să mă ier i,ț Că nu vor să stea singuri la un loc.
Ce zeu să născocesc ca să-mi revin Să zboare îngerii-n tărâmul lor, În alte lumi sau chiar în Labrador, Să scap i eu de omenescul chin.ș Lasă-mă singur în al meu întuneric, Ca să bo bâcâi până cad în hău,ș De mi-o fi bine sau de-mi este rău, Să-mi văd odată visul meu himeric. Să merg pe drumul aspru plin de cea ă,ț Ce duce mai adesea către moarte, De i eu cred că drumul e departe,ș Nu mă desparte a a u or de via ă.ș ș ț Am a teptat tăcerea Ta de piatră,ș Adesea drumul Tu mi-l ai închis i ce mi-o fi odată, tot mi-e scris,Ș Voi adormi ferice pe-a mea vatră. vineri, 28 aprilie 2017 festin s-a dus iarna, au venit rândunelele, cerul i-a tras perdelele,ș au răsărit florile în toate culorile, s-a-nveselit glia, când aude cântând ciocârlia; a căzut o stea pe ape, când vin cerbii
să se-adape, prin pădure cântă cucul, a-nverzit inima nucul, nu mai vin singurătă iț cum veneau în alte dă i,ț că acuma eu mă-nchin i vă poftesc la festin!ș vineri, 28 aprilie 2017 reproș Am căzut din cer unde visam Că doar pe tine te iubeam, Aveai glas de catifea, moale, De-aia mă lipisem de buzele tale. Nu tiam că por i otravă pe ele,ș ț i-o să-mi atragă numai belele,Ș Mi-ai mâncat din via ă un sfertț i mi-ai făcut-o de ert.Ș ș Am uitat undeva o parte din tine,
Nu tiam că-n via ă-i cine pe cine,ș ț Blestemul din ceruri pe tine să cadă Sătul e cuvântul i lacrima fadă...ș Cetatea iubirii e numai ruină, Tu cau i o vină, eu caut o vină,ț Cetatea iubirii are zidul închis S-a dus amintirea, rămas-a un vis. sâmbătă, 29 aprilie 2017 locuiesc Locuiesc într-un vis, Când sunt, când nu mai sunt, Cineva mă întreabă Unde am plecat, Eu îi răspund c-am plecat Între două ceruri, Într-unul e ogroapă de cuvinte În altul o goapă de speran e.ț Caut adâncul mereu, Unde e, să-l văd i eu,ș Desfac firu-n patru fire i mă pierd în risipire.Ș duminică, 30 aprilie 2017
aripa mi-am rupt aripa-ntr-o clipă, era ploaie, era cea ă,ț nu vedeam nimic în fa ă,ț cum să zbori doar c-o aripă? adu-mi aripioara ta ca să-nvă iar a zbura,ț a plecat să mi-o aducă, omul i-a văzut de ducă...ș doar c-o aripă e greu ca s-ajungi în Empireu... duminică, 30 aprilie 2017
de împrumut v-a împrumutaș obsesiile mele ca să scap de belele, sunt acre i dulci,ș numai năluci, lua i-le,ț pe ce le-o i lua,ț asta e averea mea. nu vă cer nimic pe ele, vreau doar să scap de belele. duminică, 30 aprilie 2017
lasă-mă câteodată a vrea să te zdrobesc între pleoape,ș să fac din tine un vis, leagă-mi ochii să- i bănuiesc zborul,ț cum stau cu ochii închi iș văd umbra ta cum mă cuprinde, numai în mai po i întâlni îngeri goiț care se plimbă prin memorie cu trandafiri în gură; lasă-mă în întunericul tău ca să aprind laserii transfigura i ai iubirii,ț purificându- i somnul i visele.ț ș duminică, 30 aprilie 2017
rugăciune mă cobor în suflet, iată, sufletul îmi e de piatră i de ce cobor mereu,ș nu-l găsesc pe Dumnezeu. ridic privirea la soare, nici acolo nu-mi apare, îl caut în risipire i mă scoate iar din fire...ș în mine arde un înger i mă doare, i iar sânger,ș ș sunt plin, Doamne, de păcate, i Te rog nu mă mai bate.Ș dă-mi puterea ca să zbor, să trec prin via ă u or,ț ș nu mă mai sui pe rug ca să trag mereu la jug. înal ă-mă către Tineț să gust din cele divine, să am parte de minuni începând cu zi de luni. cuie curg din ochii mei ca i lacrima de mieiș i sunt ultimul meu insș ce mă consider învins. mă cobor în suflet, iată,
fără mamă, fără tată, ca să-mi dai din mila Ta o fărâmă de ceva. dă-mi ceva din ve nicieș să-mi fie bine i mie,ș ninge cu stele i soriș să-ntineresc de-atâtea ori. lasă-mi drumul meu în sus să urc crucea lui Isus, să-i terg rănile de sângeș i să-L văd că nu mai plânge.ș duminică, 30 aprilie 2017 mă strigă o pasăre, mamă în teiul sfânt mi-am îngropat durerea, ca Eminescu în floarea lui de dor, e un miros de vis adormitor, păzit de-un înger plin de utopii, o lună mistică strive te un izvor,ș aicea, Doamne, a vrea eu ca să mor;ș ascunsă e spaima în vechiul păcat, orele timpului îmi bat în timpane, ca ni te clopote liturgice bat;ș a vrea să mă plimb în agapii de vis,ș când sunetul verii mă cheamă, o pasăre cântă în paradis, mă strigă o pasăre, mamă. luni, 1 mai 2017
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii
Ultima verba poezii

Recommended

Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiIonescu Ion
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIonescu Ion
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriIonescu Ion
 
Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIonescu Ion
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuOrgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuIonescu Ion
 
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiOmar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiCristiana Toma
 
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateCornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateEmanuel Pope
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTIBGTV
 

Recommended

Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiIonescu Ion
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIonescu Ion
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriIonescu Ion
 
Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIonescu Ion
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuOrgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuIonescu Ion
 
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiOmar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiCristiana Toma
 
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateCornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateEmanuel Pope
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTIBGTV
 
Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţiiIonescu Ion
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Gabriel Matrana
 
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiWww.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiBunget Marin
 
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Ioan M.
 
In numele iubiri
In numele iubiriIn numele iubiri
In numele iubiriBunget Marin
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulTaina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulGavriil Stiharul
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTACARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTAIBGTV
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieCojocaru Ionela
 
Poezii 2
Poezii 2Poezii 2
Poezii 2VASILE Viorel
 
Taina fecioarelor
Taina fecioarelorTaina fecioarelor
Taina fecioarelorGavriil Stiharul
 
Cercul interzis
Cercul interzisCercul interzis
Cercul interzisGavriil Stiharul
 
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireBunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireKamyCami
 
Patrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De PoetPatrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De Poetguest0112be
 
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Gavriil Stiharul
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDACARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDAIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIIIBGTV
 
Iliescu, antonia nascatorul de perle - retail
Iliescu, antonia nascatorul de perle - retailIliescu, antonia nascatorul de perle - retail
Iliescu, antonia nascatorul de perle - retailRobin Cruise Jr.
 
Calea iubirii
Calea iubiriiCalea iubirii
Calea iubiriiartisanicview
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORCARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIICARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIIIBGTV
 
Prima zi de toamna
Prima zi de toamnaPrima zi de toamna
Prima zi de toamnaddrugea
 
Frunze vestejite
Frunze vestejiteFrunze vestejite
Frunze vestejiteddrugea
 

More Related Content

What's hot

Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţiiIonescu Ion
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Gabriel Matrana
 
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiWww.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiBunget Marin
 
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Ioan M.
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulTaina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulGavriil Stiharul
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTACARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTAIBGTV
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieCojocaru Ionela
 
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireBunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireKamyCami
 
Patrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De PoetPatrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De Poetguest0112be
 
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Gavriil Stiharul
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDACARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDAIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIIIBGTV
 
Iliescu, antonia nascatorul de perle - retail
Iliescu, antonia nascatorul de perle - retailIliescu, antonia nascatorul de perle - retail
Iliescu, antonia nascatorul de perle - retailRobin Cruise Jr.
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORCARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORIBGTV
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIICARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIIIBGTV
 

What's hot (20)

Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţii
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
 
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiWww.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
 
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
 
In numele iubiri
In numele iubiriIn numele iubiri
In numele iubiri
 
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil StiharulTaina fecioarelor de Gavriil Stiharul
Taina fecioarelor de Gavriil Stiharul
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTACARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrie
 
Poezii 2
Poezii 2Poezii 2
Poezii 2
 
Taina fecioarelor
Taina fecioarelorTaina fecioarelor
Taina fecioarelor
 
Cercul interzis
Cercul interzisCercul interzis
Cercul interzis
 
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireBunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
 
Patrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De PoetPatrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De Poet
 
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
Taina fecioarelor -_gavriil_stiharul1
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDACARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GOOD BYE FLORIDA
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZIICARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VANZATORUL DE ILUZII
 
Iliescu, antonia nascatorul de perle - retail
Iliescu, antonia nascatorul de perle - retailIliescu, antonia nascatorul de perle - retail
Iliescu, antonia nascatorul de perle - retail
 
Calea iubirii
Calea iubiriiCalea iubirii
Calea iubirii
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILORCARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
CARTILE LUI DAN TIPURITA - GENETICA INGERILOR
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATIICARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
CARTILE LUI DAN TIPURITA - MAGIA EREDITATII
 

Similar to Ultima verba poezii

Prima zi de toamna
Prima zi de toamnaPrima zi de toamna
Prima zi de toamnaddrugea
 
Frunze vestejite
Frunze vestejiteFrunze vestejite
Frunze vestejiteddrugea
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBACARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBAIBGTV
 
Cuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetCuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetDaniel Șuteu
 
mini-concursuri cronopediene – volumul 1 – poezii, poeme –
mini-concursuri cronopediene – volumul 1 – poezii, poeme –mini-concursuri cronopediene – volumul 1 – poezii, poeme –
mini-concursuri cronopediene – volumul 1 – poezii, poeme –Ioan M.
 
Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Elisabeta Boțan
 
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrlHobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrlGeorge Cazan
 
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)Ioan M.
 
Teza la Romana - Clasa a VI-a - Semestrul al doilea
Teza la Romana - Clasa a VI-a - Semestrul al doileaTeza la Romana - Clasa a VI-a - Semestrul al doilea
Teza la Romana - Clasa a VI-a - Semestrul al doileaDavid Andrei Serbanescu
 
Poeme Nichita Danilov
Poeme Nichita DanilovPoeme Nichita Danilov
Poeme Nichita DanilovIoana Baciu
 
Poeziile lui miruna
Poeziile lui mirunaPoeziile lui miruna
Poeziile lui mirunaNicu Barbi
 
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docxMihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docxChristianCiot
 

Similar to Ultima verba poezii (20)

Prima zi de toamna
Prima zi de toamnaPrima zi de toamna
Prima zi de toamna
 
Frunze vestejite
Frunze vestejiteFrunze vestejite
Frunze vestejite
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBACARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - DIAMANTE PE COROANA ALBA
 
Cuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetCuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cuget
 
mini-concursuri cronopediene – volumul 1 – poezii, poeme –
mini-concursuri cronopediene – volumul 1 – poezii, poeme –mini-concursuri cronopediene – volumul 1 – poezii, poeme –
mini-concursuri cronopediene – volumul 1 – poezii, poeme –
 
Mihai eminescu
Mihai eminescuMihai eminescu
Mihai eminescu
 
Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019
 
Alo, Ambulanţa?
Alo, Ambulanţa?Alo, Ambulanţa?
Alo, Ambulanţa?
 
Alo, AmbulanţA
Alo, AmbulanţAAlo, AmbulanţA
Alo, AmbulanţA
 
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrlHobana, ion caleidoscop - ctrl
Hobana, ion caleidoscop - ctrl
 
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
Camelia Ardelean - Anotimpurile cuvântului (antologie de autor)
 
Poezii
PoeziiPoezii
Poezii
 
Teza la Romana - Clasa a VI-a - Semestrul al doilea
Teza la Romana - Clasa a VI-a - Semestrul al doileaTeza la Romana - Clasa a VI-a - Semestrul al doilea
Teza la Romana - Clasa a VI-a - Semestrul al doilea
 
Bacovia
BacoviaBacovia
Bacovia
 
Monica tataru
Monica tataruMonica tataru
Monica tataru
 
Monica tataru
Monica tataruMonica tataru
Monica tataru
 
Poeme Nichita Danilov
Poeme Nichita DanilovPoeme Nichita Danilov
Poeme Nichita Danilov
 
Poeziile lui miruna
Poeziile lui mirunaPoeziile lui miruna
Poeziile lui miruna
 
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docxMihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docx
 
Poeme danilov
Poeme danilovPoeme danilov
Poeme danilov
 

Ultima verba poezii

  • 2. Merg pe ultimul drum. Nu sunt învins. Nu mi-e frică de moarte, amice, Chiar dacă s-au surpat nimfele, Stau pe alaiuri de guri de paradis. Merg pe ultimul drum. Nu sunt învins. Unicornul s-a-necat în mări de amar, Eu nu cred că cineva trebuie să mă scape, Nu sunt Isusul ce se mişcă pe ape. Ultima verba. Zeul din mine se sfâşie, Privesc la rotitoarele astre, Trec ca soldaţii cuvintele, râzând şi plângând, Se spânzură de zările- albastre. Ce frumoase sunt toamnele pe la noi, Umbre de nori îngână cocorii în zbor, Coroana Carpaţilor e făcută din carne şi os, Din moşi şi strămoşi ce-au murit maiestos. Sunt călător peste vecia de mâine, Migrez într-o lume din Marele Paradis, Las în urmă jocul de patimi ce ne frământă Şi lacrima ce pică pe ultimul vis. vineri, 9 septembrie 2016
  • 3. vine toamna Peste sineala cerului nautic Rotesc curcubeie de păsări călătoare, Septembrie se destramă în marame Iar vacan ele sfâr esc în derizoriu,ț ș Simfonia toamnei se scutură Peste ceremonia frunzelor moarte Iubita cade într-un lirism diabolic Făcând dedica ii poe ilor,ț ț Un fel de Hamle i în negre pelerine,ț Ducând scheletele lui Orfeu În ma ina de tocat Timp.ș i mor ii au început să ne uite,Ș ț Amantele în doliu le dau ocol Zornăindu-le bijuteriile la gât, Sinuciga ii de brume a teaptăș ș Să vină marile zăpezi, Aceste zăpezi ca ni te femei în alb,ș Care se târăsc după un pumn de iubire. Adio îngeri, adio valuri, adio oameni, Vine toamna într-un décor penitent Al cârciumilor de cartier. duminică, 18 septembrie 2016
  • 4. roman e i triste i vechiț ș ș se întristează grădinile când â ele toamnei pline cu lapteț ț stau pârguite gata de muls i biata lună plânge în noapte...ș poe ii cu toamna vorbescț când o caută-n drum, visând fecioare albe de fum; duse pe delirul vântului visele lor se năruiesc ca mioarele pierdute prin stele, printre nori, pe mări fără vele, Don Quijote mai doarme în noi, ne mai luăm la trântă cu via a,ț mai doborâm o moară de vânt, a teptând din nou diminea a,ș ț mai plecăm spre iluzii pierdute, numărând bucurii i triste i,ș ț mai dorim un vino, un du-te, scormonind printr-o mie de vie i,ț se-aud printre pomi fo niri diafane,ș ne sună ploaia ciudat la urechi, Bacovia încet ne opte teș ș roman e i triste i vechi.ț ș ș miercuri, 21 septembrie 2016 ea a plecat
  • 5. Ea a plecat. Î ncepuse s plece de mult.ă Î ntindea bra ele c tre cer. Never more.ăț Am strigat dup ea. N-a auzit.ă Voiam s-o întreb cum o cheam .ă Avea aripi de cear i din mâiniă ș Î i cre teau flori de ,,nu m uita”.ăș Î i era trupul biciuit de soare. Cercuri de aur zvârlea c tre cer,ă Din glezne-i s reau lasei scântei.ă Toate p durile veneau c tre ea,ă ă i florile gr dinilor care mor,ăȘ A tept i acum s se întoarc ,ă ăș ș Din ce veac r s riser ochii ei,ă ă ă Din ce pove ti cu nimfe?ș Ascult frunzele toamnei cântând, Î nc un vis spulberat în abis,ă Minotaurul sfâ ie raiul în dou ,ăș Orfeu a murit. Afar iar plou .ă ă joi, 29 septembrie 2016 joi, 29 septembrie 2016 aripă de vis ipăt alb în toi de toamnă,ț cade bruma peste noi,
  • 6. vântul trece cu brăzdarul, lăsând pomii tri ti i goi.ș ș toamna vine ca un zvon, plânge frunza-n triste stingeri, timp anost i monoton,ș hărăzit doar pentru îngeri. îmi răsună iar în sânge slova răstignită-n gând, rătăcesc mereu prin vise, când râzând i când plângând.ș s-a stins ultima lumină, trece-o aripă de vis prin parfumul de verbină, ce-a zburat în cer deschis. soarele trecând de-a dura, într-o clipă de azur, i-a pierdut de tot armura,ș pe un cer albastru pur. peisaj autumnal, tremură lumina-n ramuri, un décor patriarhal ce-a bătut la mine-n geamuri. vineri, 30 septembrie 2016 nu deschide u a inimii meleș
  • 7. nu deschide u a inimii meleș ai să găse ti aici eroarea,ș o colină paradisiacă unde am îngropat toate strigătele personale i impersonale;ș a vrea să dorm i tu să-mi cite tiș ș ș o poezie de Lamartine. chipul tău parcă se surpă în lucruri, mâine ziua începe să scadă, odată cu amintirea ta; lacrimile tale nu sunt adevărate, e ti o mască de lutș în care insomniile sunt tot mai blânde. vin înserări lâncede cu lini ti din Bach careș îmi aduc aminte de când am trecut hotarul minunilor cu tine în bra eț într-o seară când se aprinsese cerul, dând foc i inimilor noastre.ș sâmbătă, 1 octombrie 2016 limba friptă de tăceri a rămas moartă ca ieri,
  • 8. ca i buburuzeleș zburătăcind frunzele, cu buzele de agată, spargi corola ta de fată... cad miresme ireale peste umerele tale, iar privirile- i suaveț sunt ca deltele pe lave, e ti plină doar de tăceri,ș fără azi i fără ieri,ș ochiul de la suprafa ăț are apele de ghea ă,ț peste suflet ai închis orice gânduri, orice vis, când patima te-nfioară, tu miro i a primăvară,ș când ispitele se-ascut, î i pui inima drept scutț i umbli mereu prin tineș ca-n biserici bizantine, aduni soarele din zgură i-l tope ti la tine-n gură,ș ș umbra ta î i e pereche,ț în acestă toamnă veche, i-ai pierdut ultimul zeu,ț umbra ta Eu m-am îndr gostit de umbra taă i nu tiam dac e ti tu sau ea,ăȘ ș ș Treceam prin toamn ca un semizeuă i mersul t u b te-n timpanul meu.ă ăȘ
  • 9. Cândjefuia copacii desfrunzi iț Acest toamn ce ploua m runt,ă ă ă Treceau pe lâng mine doi iubi i,ă ț Uni i ca doi copii într- un s rut.ăț i m vedeam prin timp în locul lorăȘ Prin frunze zbur toare i prin toamn ,ă ăș Cândne plimbam ca doi nebuni frumo iș F r s tim c timpul se r stoarn .ă ă ă ă ă ăș Acum mi-apari ca o statuie treaz ,ă Ca o giocond pe-un perete trist,ă M uit la umbra ta, parc visează ă ă Acel inel lucind de ametist. luni, 3 octombrie 2016 a teptareș cobor mereu în mine i nu găsesc nimic,ș o inimă pierdută-n infinit, ce-aprinde rugul ceasului de-apoi,
  • 10. doar întrebări i căutări,ș fără răspunsuri; pe cer sclipiri de safir luminând a a-n delir...ș iese luna ala-ndala parcă este portocala rătăcită pe tipsii, seară, tu mai vii? sau nu mai vii? stau pe un picior de iad i văd stelele cum cad,ș cădea-mi-ai i tu din cer,ș prefăcută-ntr-un cercel, ca un istovit mister... zău, mai vii sau nu mai vii? eu te-a tept doar c-un inel.ș marţi, 4 octombrie 2016 culori de toamnă Culori de platină Umbre se clatină, Trec orele, Joacă ielele horele, Umbre pe tirizii
  • 11. Vin calde, târzii, arzând pădurile, pe toate gurile, lăsând în urmă doar norii în turmă, (doamne, mă mântui) rege, doar vântu-i, gândule, du-mă pe plaiuri de brumă, tiut să-ndure,ș dor de pădure, dezleagă legi pe vechi poteci, drumule-n cruci, unde mă duci, mi se năzare, sunt cer i zare,ș când toamna-mbie a razachie, i se-aprind soriș multicolori, cerul se frânge i toamna plânge,ș tu heroglif, eu un Sisif, urcând mereu spre Dumnezeu... miercuri, 5 octombrie 2016 octombrie... octombrie trece, se face rece, umbre se clatină, culori de platină, bat căutărie i depărtărileș
  • 12. patima zborului, urmele norului, toamna e lungă, gându-mi alungă, zbor de cocori, prin fum i nori,ș gândule, du-mă prin frig i brumă,ș la fructul oprit, să trăiesc ce-am mai trăit pe sub plopul desfrunzit cu vocale de argint, mă inundă adeseori, vise care-mi dau fiori, căzând luna ca trofeu peste sufle elul meuț i luceferi de cristalș cu trupul lor vergetal i stele cu sunet blând,ș peste cer alunecând; asta-i clipa ce se duce, răstignindu-ne pe cruce, vise care vin grămadă, cad pe suflet ca o spadă i răsar cu zorileș când îmbie florile, i se duc în infinitș ca-ntr-o mare de argint. i-a a trecutul se zbate,ș ș rele-bune, cu de toate toate, iară noi din vreme în vreme, a teptăm ca să ne cheme,ș să dăm socoteală, la marea-mpăr ealăț când e sufletul stingher i- i ia zborul către cer...ș ș duminică, 9 octombrie 2016
  • 13. doar amintirea să pătrunzi infinitul c-un gând, colindând toate lumile-n cale, doar cu ochii, cu gândul mergând, prin fenomenele transcedentale. să visezi geometrii cu linii egale i sâni cop i de-o iubire imberbă,ș ț să străba i toate lumile-n caleț i via a să- i pară superbă.ș ț ț să fii ce-a vrea să aud i să văd,ș ș femeie cu fructele coapte pe ram, din gesturi tandre i semne prevădș că noi n-am fi fost ce eram. tu e ti metafora deschisă spre cer,ș eu, aceea i tandre e bătrână,ș ț de astăzi nimic nu- i mai cer,ț doar amintirea în veci să rămână. duminică, 9 octombrie 2016 nu vinde i serile imperialeț nu vinde i serile imperialeț pe un parfum ce se destramă, ele nu se mai întorc niciodată, lăsa i fastul cu pulberi de aur,ț
  • 14. întorce i-vă către voi,ț acolo e lini tea albă;ș când se stinge un vis, învie alt vis, ave i mereu duminca-n suflet,ț clipa trece, săruta i doar eternul,ț renun a i la inutil i facil,ț ț ș umbra noastră rămâne doar în albume... joi, 13 octombrie 2016 plouă Bate vântul a toamnă târzie i ploile se târăsc peste noi,Ș Un trandafir plânge-n grădină Cu lacrma căzând în noroi. Norii în nebuloase derute, Ca albatro ii mor i în amurg,ș ț Alunecă pe cărări nevăzute;
  • 15. Potop e pe ară i apele curg.ț ș Un cer de alge u or s-a deschis,ș În patria poetului e seară, Pică o lacrimă din ochiul de vis, Noaptea e tristă, de ceară. Gândind la panoplii de soare În punctul terminus de-acum, Acestă seară chiar mă doare, Când văd că totu-i numai fum. De vraja unei crizanteme Mi-e dor când văd că se mlădie i port o ciudă pe-astă vremeȘ Cu trista ei melancolie... duminică, 16 octombrie 2016 mi-e dor mi-e dor de-o poezie limpede ca apa de izvor care doare, care mă consumă, care trece prin sânge, nu-mi vin cuvintele, s-au pierdut prin catedralele lumii,
  • 16. rătăcite de-atâta zbucium, sensul lor nu mai ajunge până la noi trec pe lângă amfore pline cu vin învălmă ind uitarea,ș pietrificând rănile, îndulcind ura noastră ancestrală; ele caută un ărm mai bunț printre hidoase chipuri, printre bufoni i saltimbanci;ș eu le-am văzut răstignite pe cruci boblborosind silabe întunecate... duminică, 30 octombrie 2016 toamnă bearcă Mor herghelii de trandafiri În nop ile ca ni te vicii,ț ș Covorul verde doarme gol Pe ochiul toamnei amor it.ț Ascultă iar cum cade ploaia
  • 17. În toamna care arde crinii Sunt erezii, petale moarte, Pe-o brumă rece de metal. Sfielnic fum de vechi litanii Se-nal ă-n ochiul princiar,ț Visate zboruri i pierzanii,ș Răstălmăcite în zadar. Pe cer uitat în moi oglinzi Trec umbrele de nori galop, Le urcă vulturi suferinzi Ce-adună apa strop cu strop. Stampă trasă-n ploi sub iri,ț Prin păduri cu cerbi timizi, Galben trist de toamnă bearcă, Oglindit în vechi oglinzi. duminică, 30 octombrie 2016 seară de vis stele-n ruină cu drag se-anină, i stau ascunseș i nepătrunse,ș cărări rătăcind prin labirint; cea a sub ireț ț cântec de lire,
  • 18. luceferi uzi, cai andaluzi zburdă lucind prin labirind , toamnă cu cer, plin de mister, cu ploi cărunte ce urcă-n munte, ne ies în cale i vin la valeș ca să ne spele de cele rele, vine doar visul, ca i abisulș în toamna veche fără pereche, călcâi de crin din vis marin, trecut prin vin, gotic divin, val după val, mar triumfal,ș un chip frumos suflet duios, dulce nenufăr de care sufăr i-n ochiul receș mi se petrece dureri de stern ca în infern, frumoasa mea de peruzea, rupe zările i depărtărileș ca o povară în prag de seară i-mi umple cinulș harul i plinul,ș cupe de vin i de venin,ș
  • 19. până în zori la cântători, când se dezleagă ziua întreagă, frunze-n harem i tot mă temș de este vis în paradis sau e aeve cu chip de eve; o Evă dulce ce mă seduce... trec toamnele... cum mai trec toamnele în fo net de frunze cum mai trecș â âni de viori pierdute-n roman e rătăcite prin timpț ț ț măre e temple-n care noaptea se plimbă zeii în ve minteț ș de-argint sunând din harfe aiurind jalnic prin apele vremnii prin codrii de aur i de argint lăsa i să plângă gola iș ț ș da i-mi o coală să pictez sufletul meu torturat de minuniț da i-mi lumină să văd triunghiurile de cocori în zborț i acei ochi în care înghe aseră lacrimile când au plecatș ț
  • 20. tiu că timpul iube te moartea i a teaptă eroic finalulș ș ș ș jucând o dramă în numele singurătă ii printre ziduriț dărâmate tiu că stă nemi cat sfâr itul i se aude ca un ultimș ș ș ș concert al unui Levant spărgând flautele prăbu it în neantș tiu că lumea nu se mai întoarce din mersul eiș nu se mai uită la lună care a devenit privilegiul mor ilorț ne întrebăm de ce se-ndoaie totul i cade în târziuș i numai vântul toamnei aleargă noaptea i ziua prin labirintș ș aleargă ca un nebun ducând toate visele mele într-o mare de infinit cum mai trec toamnele cum mai trec în spa iile lor fără somnț cu păsările istovite zăcând pe lutul umed al unor ărmuri părăsite uitate de lumina care a fugit spre alte zăriț unde sunt genunchii care visaseră sub gura mea de foc că sunt rup i din marmora Giocondei i aprindeauț ș flacăra neîmblânzită a dragostei într-o be ie orbitoareț unde e ti diminea ă cu ipăt de coco i i lasere de soareș ț ț ș ș cu vibrări de nimeni descifrate nepământene vise sub un cer senin pe care-l colindam noapte de noapte cu privirile mele pierdute-n labirint citind în stele... duminică, 6 noiembrie 2016 rugăciune sună vântul, ramul, glia, Doamne tu ne-ai dat tăria, de-am fost ape, dor i nor,ș ne-am întors tot la izvor doar în bucurii i lacrimiș la vatra noastră de patimi,
  • 21. de-am fost hărăzi i din humăț Tu ne-ai dat via ă i mumă,ț ș ne-ai dat zborul către astre peste zările albastre. i de-am mas i de n-am masș ș noi tot aici am rămas, aici oasele ne dorm pe sub pământuri de domn, sub amiaza cerului la poalele Lerului, în jocuri de curcubee aprinse de a Ta scântee. sâmbătă, 12 noiembrie 2016 suflete, patima zborului suflete, patima zborului, ce ba i cărărileț cerului, norului, te-ntâmpină orele, iernile, verile, luceferii- i sună,ț a glsuri de lună
  • 22. i seară de seară,ș îmi cazi ca povară, iar pe înserat, vii pe buze sfinte, în dor de cuvinte, mai ia-mă i du-măș pe cărări de brumă, fă-mă să cobor spre un noi izvor, cată să-n elegiț ale tale legi, pe cerul virgin în potir de crin, suflete, suflete, patima zborului, mai stai locului; val năval, singurătate, vreau mereu să- i dau dreptate,ț să-mi scutur sufletu-n rouă, să-l împart mereu în două; o, plânsule, plâns suspin, ce mai via ă,ț ce mai chin, a teaptă-măș c-am să vin, c-am să urc treaptă cu treaptă unde dorul mă a teaptă,ș i-am să fiuș gata de fugă peste steaua mea, nălucă, să rămân a a stingher,ș
  • 23. în zborul meu efemer... sâmbătă, 19 noiembrie 2016 poe iiț poetul vorbe te despre frunze,ș poetul vorbe te despre flori,ș despre toamne, primăveri i ierni,ș despre dragoste i muieri.ș a a e poetul, nebun, tâlhar, bizar,ș întinde cuvintele pe sârmă ca să scape de grijile de peste zi,
  • 24. o fi bine, o fi rău, n-o fi... câteodată î i mută suflarea în steiș i- i ia zeghea pădurii cu ei,ș ș se joacă mereu de-a plecarea, rătăcind adesea cărarea... iarna au insomnii care-i dor, se-aga ă de stele, de lună,ț au o poftă de via ă nebună,ț dar poe ii câteodată mai mor...ț vineri, 25 noiembrie 2016 mă doare Mă doare frunza căzută în noroi i lacrima dulce din ochii tăi,Ș Mă doare ceasul ie it din pere iș ț i moartea când cură ă vie i.Ș ț ț Mă doare cuibul sălbaticei Lede Când nimeni, sărmana, n-o vede, Mă doare iarna cu viscole albe
  • 25. În cuib de stihie cu stele i salbe.ș Mă doare minciuna din rătăciri i visele sterpe ce n-au împliniri,Ș Mi-e drag să privesc peste mun iț Când stelele nop ii cad peste pun i.ț ț Când trist nu mai am aer i cer,ș Mi-e drag să citesc din Homer. Când pragul vie ii îmi este mai rar,ț În cale seamăn praf de mărgăritar. Cu mâna slabă de poet sub ire,ț Mai scriu adesea câte-o suvenire, i via a mi se luminează brusc,Ș ț Când fac din ea un sarcofag etrusc. miercuri, 7 decembrie 2016 trist amurg s-au desfrunzit arborii lunii i harfe ciudate se-aud pe cer,ș timpul devine tot mai rebel, mă simt în haos un temnicer. parcă-i vremea mea bolnavă,
  • 26. m-am zidit într-un palat, cânt mereu un imn de slavă Celui ce via ă mi-a dat.ț merg pe-o verticală frântă, calc pe drum doar pe silabe, calea mea e calea sfântă, celelalte sunt căi slabe. vreau să zbor u or prin aer,ș a a cum făcea Isus,ș prin dureri pline de vaier să mă-înal mereu mai sus...ț cântă iarna, norii, viorile, toate-mi plac precum se scurg, sunt agafe de sidef în toate culorile într-un dulce, trist, amurg... vineri, 9 decembrie 2016 amurg Amurg presărat cu aur, Lini ti mari i nemi cate,ș ș ș Peste o insulă de plaur, Răspândind singurătate. Iarnă sumbră de metal, Sus se-nvârte trist un corb,
  • 27. Pe un orizont banal, Tot e trist, e fad i orb.ș Pe un bolovan de soare, Cântă un coco voios,ș Printre zeama de răcoare, Ce ne intră pân’ la os. Iarnă rea, fără zăpadă, Ce pătrunde prin fere ti,ș Noapte lungă, ziua fadă, S-a răcit cafeaua-n ce ti.ș Vino vis în nop i cu lunăț Vis i dor în dulci clipite,ș Când tot valu-i numai tină, Mă fere te de ispite.ș sâmbătă, 10 decembrie 2016 copilărie îmi rescriu copilăria cu litere pe zăpadă, precum timpul împrispat pe o oală de Horezu, ce mai noapte erudită ce coboară pe pământ, miroasind a lună nouă i a dor de Eminescu,ș pleacă gândule, plecare-ai, spre o oază de eden, unde ard candele-n hăuri peste marmurele mării unde chiparo ii falnici iau figuri de andaluze,ș unde seri imperiale sunt vândute pe-un ducat,
  • 28. în arene dulci de vânt cu miros de crinoline, unde dorm luceferi teferi printre deltele cere ti,ș pe un cer cu violete ce se-arată majestos; mozaicuri sure ard pe-un altar de îngeri tri ti,ș îngeri cu aripi de ceară ce-s căzu i de pe icoane,ț i ai căror ochi de foc strălucesc virgin în noapte,ș parc-ar fi laseri scăpa i dintre stei de stele coapte,ț asta-mi e copilăria, crepusculuiri de amurg, peste care vin obsesii, ce se nasc i pier i curg,ș ș doar o lacrimă-n cădere se revarsă peste fa ă,ț amintind de tragedia unui vis ce-a dispărut, oarbă e umbra luminii ce străbate timpurile, ruinând clipele frumoase care-au spart viorile i-au oprit acest concert, spânzurat între bemoli,ș astăzi luna obosită miroase-a fanar murdar treece searbădă pe cer în culori picassiene; ghilotina de mirări în gângave viclenii m-a cam obosit cu timpul, azi e rece, frig i ud,ș bate vântul în rafale venind tocmai de la sud, astăzi totul se îndoaie, totul cade în târziu, unde e ti, copilărie, nu mai vii sau nu mai viu?ș nu mai tiu, copilărie, pe unde-am mai fost cu tine,ș nici prin care ceruri sumbre sau pe ce cărări pustii, mă chemau în van copacii în dor de melancolii, peste ni te ceruri goale cu nop ile fără somn,ș ț eram fătul din poveste, fiu de lut i fiu de domn...ș luni, 12 decembrie 2016 adio, eu plec undeva adio, eu plec undeva, unde e lună plină, cerul senin, nu mă mai întorc, nu vreau să mai vin, acolo cerul e-abastru i foarte clar,ș
  • 29. de ce să mai vin, de ce să apar, e lumea murdară pe-aici pe la voi, e în zori i e iarnă,ș mă trage jocul la o povarnă, a bea tot amarul din mine,ș nu-i via ă de om, e via ă de câine,ț ț ninge-n vitralii aprinse, translucide ferestre, vino cu mine, maiestre, vino să explorăm lumile noi, fără vânturi i ploi,ș să ne-a ezăm pe un plaur,ș unde Ofelia are părul de aur, unde fulgii de zăpadă stau în cuiburi să ne cadă, veacul măcinat de ornic să ne fie mai statornic, să- i speli fa a de beleleț ț cu lacrimioarele mele să clădim un nou Ninive, plin de rame sub ogive, cu efebi, candori i viseș în seraiuri paradise; ochiul nehrănit de sori se hrăne te cu erori,ș în gura lumii avide, ochiul tragic se închide i în muzici desueteș ne-necăm în râul Lethe nu mai vine nici Orpheu, lângă sufle elul meuț doarme lira lui în vis... oare ce dor l-a ucis? luni, 19 decembrie 2016
  • 30. Rugăciune La ceas de mare sărbătoare Fă- i o biserică în sufletț i prohode te-n lacrimi via a ta,Ș ș ț Sunt ceruri cu orbite goale i spa ii fără somn curat,Ș ț Nu po i plecaț Dar nici nu po i rămâne,ț Căci rugăciunea nu s-a terminat.
  • 31. vineri, 23 decembrie 2016 Tăcerea Dacă ascul i tăcereaț Toate tainele lumii Se nasc în ochii tăi Mai frumoase ca visul... vineri, 23 decembrie 2016 Stafii Nu privi în urmă niciodată Hoardele amintirilor Se in după tineț Ca ni te stafiiș Care- i vor sfâ ia sufletul.ț ș vineri, 23 decembrie 2016 rană
  • 32. Când e ti rănit,ș Retrage-te-n tine, Vei găsi resurse Ca rana să se vindece Mai repede. Pofti i la cinăț Nebunul culege flori prin iarnă Iar to i au plecat spre ările lor,ț ț Lăsând deschis la povarnă, Pe care nebunul o vede color. Aici ne lepădăm de ore străine,
  • 33. Doamne i ce frumos mai ninge,ș Anul acesta trece ca mâine, Ca lumânarea arzândă se stinge. În crâ mă iarna e veche, e veche,ș Crizanteme ce oase-s pe geamuri,ț Îmi lipse te deja o pereche,ș i-un brad cu verzile ramuri.Ș Ard petalele blonde, luminile ard, Visele triste mereu ne rănesc, i rozele moarte se rup, nu e cald,Ș Doar speran ele ne mai încălzesc.ț Vine alt an, lumea pare un crin, Don Quijote a teaptă alte vise să vină,ș Urletul lupilor prin păduri e divin, Vine alt an, pofti i la cină!ț luni, 26 decembrie 2016 Catrene zglobii Doamne, degeaba te strig. Calc mereu doar pe iluzii Întoace icoana, mi-e frig, Trag cu verbele-n concluzii. Zbor în verticală frântă, În arome de silabe, Astăzi un be iv îmi cântă,ț
  • 34. A ezat în patru labe.ș Ce mai haos ne desparte, Cârciuma din Trocadero, Unde au be ivii parteț De un vin egal cu zero. Într-un timp famat, civil, Ce se pierde în Nirvana, To i c-un caracter debil,ț Ar bea vinul doar cu cana. O madonă cu ochi blânzi Cu inima numai crini, Se prive te în oglinzi,ș Pe când tu mereu suspini. Dumnezeu deja iar plânge, Neamul lui e-n cimitir, Vinul îl preface-n sânge i dorul în trandafir.Ș Încerc i eu să mă retrag,ș Ca un proscris într-un sicriu i ca un trist antropofag,Ș Să mă omor a a de viu.ș miercuri, 28 decembrie 2016 la sfâr it de anș tot cochetând cu poezia chemăm în suflet ve nicia,ș în tremur de zăpezi i ploi,ș dă-ne fericea înapoi, întinde bra ul clipei duseț i adune-o-n-apoi Isuse,ș
  • 35. căci ne-ai furat-o într-o doară, i-a început ca să ne doară,ș ne vom vedea foarte departe trecând i dincolo de moarte,ș vom fi-n vâltorile fierbin iț sim ind i noi ce i tu sim i.ț ș ș ț mai toarnă-mi harul în pahar să beau un vin pe vechi de cotnaraltar, în seara sfântă i nebunăș când îmi zâmbe te blânda lună,ș până ne prind vesti ii zoriț ca doi nebuni, învingători, i ce frumos se face noapte,ș când vin colindători în oapte,ș i ce frumos se face lunăș când gândurile ne adună, i ce frumos se face visș când gândurile mele mi-s senine ca o zi albastră ca o mu cată într-o glastră,ș ca o corabie pe mare, pierzându-se a a în zare;ș noi doar savurăm balsamul, vine anul, trece anul, i-n hâr oagele nescriseș ț vin speran e i vin vise,ț ș speculan ii de cuvinteț ne tot mint ca înainte i dorin ele din noiș ț se fac viscole i ploiș i în luna de aramă,ș cerurile se destramă, visele se năruiesc ca un vis împărătesc... în regatul de ninsori cântă două dulci viori, mai turna i-mi în paharț c-a trecut încă un an!
  • 36. joi, 29 decembrie 2016 de-atâta zare... de-atâta zare ochii mi s-au stins i inima a ruginit în coarde,ș de geaba îi dau foc, ea nu mai arde, a colindat atâta necuprins. n-am putut să opresc clipa, dar nici n-am vrut ca s-o cunosc, de geaba plopul sună-n cale cu frunza lui cu fo net viu,ș a face din ea o scrisoareș pe care nu pot s-o mai scriu. luni, 2 ianuarie 2017 vino să ardem visele pădurii vino să ardem visele pădurii, noaptea e lungă, sunt singur i trist,ș iarna mi-nghea ă lacrima-n gene,ț apusul se varsă-n culori de- ametist. ne tiinda stea căzătoare-n haosș încă se –nvârte pe ceruri de vis, iarna din agende ne dă repaos,
  • 37. poarta dintre nouri iar s-a deschis. vino lângă foc, noaptea e lungă, sunt nevroze triste, amintiri perechi, vino lângă mine i triste i mi-alungă,ș ț aur fă din vise, din rugini mai vechi. încep versul trist i-l termin în zori,ș c-un surâs de prunc pe buză, adu-mi ,Doamne, noile candori căci cele vechi, ucise, mă refuză. să-ncepem amândoi acest poem, că ce fumos azi napte te-am visat, eu beam în cârciumă, eram boem, iar tu, cu sufletul însângerat... joi, 5 ianuarie 2017 umerii tăi umerii tăi au luat forme de râuri, începusei să pleci când încă nu venisei, degeaba te strigam, erai o umbră, care curgea
  • 38. prin ochii mei bezmetici; întindeam bra ele,ț nu tian cum te cheamă,ș erai vioara ce-mi cânta o farsă, aprinsă vâlvătaie ca o tor ă arsă.ț eram un strigăt disperat spre ceruri, poet de vis în care adunam cire ele dinș ochii tăi zglobii i mă-ntrebam de viiș sau nu mai vii; eram albastru, violet i ro uș ș când te-a teptamș mereu pe la chindii, eram un mort de teptș cu ochii vii. joi, 5 ianuarie 2017
  • 39. ne vom călugări... umerii tăi, râuri ce curg i se pierd în amurg,ș pe zăpezi cu arome de crini, ai ochii luceferi divini i gura, vocale de-argint,ș priviriea ta se uită departe parc-ar citi într-o carte, i vin visele grămadă,ș i freamăt u or de crâng,ș ș eu nu mai plâng, adulmec miros de dulce seară într-o ploaie stelară, care ne duce, ne poartă într-o feerică soartă, vine viscol din nord într-un dulce fiord, hai să fugim în neant să ne pierdem ca doi nebuni în alte lumi, păduri de sticlă pe un ărm de lac cu nuferiț unde-i dorul casei noastre, peste zările albastre, e prea târziu, e prea curând, conjugă verbul vrând-nevrând, de vom scăpa de toate cele ne vom călugări în stele... sâmbătă, 7 ianuarie 2017
  • 40. e-atâta iarnă e atâta iarnă-n poezia mea i-atâtea amintiri mi se destramăș în simfonia albului din jur i ninge clasic ca-n Alecsandriș când focul arde epic în cămin, iar geamul strălucind în flori de crini deschide perspective ca-n pove ti,ș veni i i da i-vă pe derdelu ,ț ș ț ș veni i aici, căci vă a tept acu ,ț ș ș e dealul alb, câmpia este albă, i zarea-ntreagă parcă e o salbă,ș zăpezi vitrificate-n catedrale cu derdelu ul lunecând în cale;ș îngeluit în iarnă i-ntre fileș caut metafore i dulci vocaleș i o pastilă ca să-mi vin în fire...ș miercuri, 11 ianuarie 2017
  • 41. EMINESCU Pune i-l pe Eminescu la icoanăț Lângă Maica Precista, Să nu uita i de el după ce-i trece acestă zi,ț El ne-a învă at să iubim,ț El ne-a învă at să suferim,ț El ne-a învă at să ne bucurăm,ț El ne-a învă at să murim,ț El ne-a învă at că timpul treceț i cu el trecem i noi,Ș ș El ne-a învă atț Că avem o ară cât limba română,ț Frumoasă i plină de mister,ș Că a răzbit prin vârtejurile istoriei Până astăzi, Până astăzi... El ne-a arătat Ce frumos miroase floarea de tei i ce frumos fo nesc plopii,Ș ș i ce frumoase suntȘ Nop ile cu lună,ț El ne-a învă atț Că visul este cea mai frumoasă poezie, El ne-a adus fo netul codrului în casăș i că cea mai frumoasă avereȘ A omului este virtutea... duminică, 15 ianuarie 2017
  • 42. de ce... De ce-ntârzie-n noi triste eaț Ca toamnele uitate peste câmp, De ce amurgul de beteală Cade în suflete însingurat, De ce zăpezile cu albul lor de-argint Au culoarea rece de-ametist, Oglinzi căzute în amurg, Vrăjite de herminele din lună, Într-o mi care rece, taciturnă,ș Arse de timp i mirosind a ger...ș De ce-a fugit tărâmu-n alte zări Noi rătăcind mereu prin alte gări, Un ipăt arde, altul a luat foc,ț De unde acest blestem de nenoroc? Săpăm fântâni i nu mai dăm de apă,ș Sulfetul nostru cine îl adapă? E iarnă sau moarte, nu mai tiu,ș Pe străzi aleargă lungi iluziile, Duhul se frânge negru pe sub por iț Sub noi avem cimitire de mor i,ț Călcăm pe ei i nu ne doare gândul,ș Că le-am uitat pe unde au mormântul, Degeaba mutăm zilele mereu, Că nu ne mai încape Dumneze... luni, 16 ianuarie 2017
  • 43. semn criptic Semnul criptic al tăcerii Este să- i închizi inimaț Pe trista buză-a unui dor, E timp de visare... Ninsoarea intră peste noi, Acoperă-mi gândul Cu sărutul buzelor tale, Să nu ne vadă ochii orbi Cum petrecem Dansurile stranii ale firii... Gura mea lacomă Î i desenează respira ia,ț ț Un giulgiu nup ial,ț Prohodind a înviere, După nemoarte Cade ca o lacrimă De fericire Peste inimile noastre. joi, 19 ianuarie 2017
  • 44. un vals... vai de mine nu mă mai recunosc mi-au crescut centauri în sâni, armele din substantive se descarcă i-apoi ard,ș am culcat un leopard; rozele se scaldă-n vin, sclipesc în goticul divin, corzi de laseri cad din soare, peste tot doar desfrânare, tiu că nu mă mai auziș to i luceferii sun uzi,ț în noaptea lini tii rămaseș stelele-au căzut pe case, vin siberii de cafea, i le-a bea i nu le-a bea;ș ș ș ș pe geana sufletului fals acordă-mi, draga mea, un vals... joi, 19 ianuarie 2017
  • 45. peisaj mirajul copilăriei este jocul la ară unde coboară îngerii pe pământ,ț acolo toamna putreze te-n poameș i râurile despletite curg pe lângă noi,ș gloria serii se strânge-n vitralii, cerurile sunt sure i aspre candelabreș seara când dragostea coboară în noi, un salcâm se urcă la cer i sărută văzduhul,ș în timp ce sufletul meu se culcă pe geana unei liane bătute de vânt; zilele se pierd în haite de lumini orbitoare, tâmpla –ncuiată în cântec pe fluier de soc se-a ează mândră pe-o spuză de dor,ș visând un zâmbet pe buzele tale; pe deal oglinzile serii cad sparte-n amurg, cerul se sfâ ie-n două de-un murmurș adus de zefirul ce se joacă prin pomi. vineri, 20 ianuarie 2017
  • 46. la marginea orelor La marginea orelor Veghez singut, Niciun zvon, Lumea e foarte departe. Degeaba strig în de ert:ș Unde sunt visele, Unde mi-e via a,ț Unde iubirea, Unde mi-e inocen a,ț Dar izvoarele? Nu-mi dă nimeni Niciun răspuns. E târziu, Foarte târziu, Privesc pe pere i,ț Apar umbre, Ascult cum cântă Întunericul... vineri, 20 ianuarie 2017
  • 47. aripă de vis zăpezile cresc ca aromele din potire de crin stejarii a teaptă să le deaș muguru-n floare, eu ascult ce descântă salcia pe ape plutind i orga de plopiș cântând prin plete de vânt acum mi-a bătăt aripa unui vis, cu miros de verbină, ziua s-a-nchis în amurguri de dor, văzduhul cu lună mi-aduce focuri de orgă, din acestă iarnă de vis i nebună.ș troienită de vânt în tăcere, zăpada se-a eazăș pe pleoape, pe sub pietre funerare, i mor ii ne suntș ț mai aproape. prigoni i mereuț de mituri pentru trupuri ce-am iubit, ne-am retras cu to iț în schituri i-n mătăniiș
  • 48. ca Tobit. sâmbătă, 21 ianuarie 2017 te caut Nu e ti Dumnezeul meu,ș Unde te ascunzi mereu? Te caut i nu mai e ti,ș ș Pe Cărările Domne ti...ș Tot Te caut i Te strigș i mi-e greu i îmi e frig,Ș ș S-au răscopt necazurile, Inundând zăgazurile. Cad cuvintele-n tăceri, Timpul a trecut ca eri, Partea răsturnată-n noi S-a umplut doar de nevoi. Ne-ai dat aripa de vis, Să pă im prin paradisș i să trecem uneoriȘ Prin necazuri i erori.ș Lumea asta trecătoare, Cade mereu în eroare, Cu blestemul ei pe frunte Ca Sisif suie un munte. Suie bolovanul greu Aproape de Dumnezeu, Când crede c-a terminat A căzut iar în păcat.
  • 49. insomnii Păduri de sticlă străbătând Într-un clar de singurătate, Îngrop metafore în gând În cimitirul de păcate. Neguri se strâng spre zenit, Se plimbă arpele prin mine,ș Mă mir de ce am mai venit La mijloc de rău i bine.ș Vine ger de verde-n casă, Se-apropie departele, Seara stau singur la masă i-mi număr iar faptele.Ș În noapte peste insomnii, Pe un talger de-aur pun, Atât pe mor i cât i pe viiț ș i mă întreb ce-i rău i bun.Ș ș Alergând pe-acest pământ, Am cules luna-n urcioare, Mereu am fost bătut vânt, A teptând soarele-răsare.ș vineri, 27 ianuarie 2017
  • 50. Ultimul muritor Zăpezile se-ntorc în mun i,ț Mije te primăvara prin livezi,ș Germinează semin e bolnave,ț Izvoarele încep să cânte Setea incendiilor solare, Mi-e foame de mugurul crud, De serile ce se topesc în cântec, Când ceasul plecărilor sună Roman a fredonată de lună.ț A tept o cină plină de minuni,ș Când cerul i luna se clatină,ș Când vii ca regina din Saaba Cu pumnii plini de lumină Când noaptea magia e lină i mă-nvele ti cu surâsul tăuȘ ș Când de dor î i arde făpturaț i crinii î i înfloresc ochii i gura...Ș ț ș A tept vecia acelei clipeș Ca marmura să se topească în mine, Să mă vindec odată de moarte Să strig pentru ultima dată că sânt Ultimul muritor între cer i pământ...ș sâmbătă, 28 ianuarie 2017
  • 51. floare de lotus floare de lotus în lac de oglinzi, frumoasă ca steaua lui David, frumoasă i niciodată mireasăș în hlaminda ta de mătăsă, mi-am ascuns inima-n inima ta ca un păianjen într-o plasă de vis, m-ai vrăjit, m-ai orbit, m-ai învins, î i ardea gura pururi ca un azur,ț a teptând cu prinos să îngemeni,ș căldura genunchilor gemeni, mireasma din tine dulce ca mierea, în lunga odihnă a felinei mi cări,ș e darul ceresc al unicei clipe i vraja cea dulce a supremei ocări.ș ai forme de culoarea absen eiț i visul greu de culoarea uitării,ș ai fost mereu trup fără umbră, blestem de culoarea singurătă ii;ț floare de lotus în lac de oglinzi, trupul tău logodit cu al meu, l-am dorit într-un singur suspin, din roman a frumoasă a acelui ceas.ț doar umbră pe inimi ne-a mai rămas... duminică, 29 ianuarie 2017
  • 52. e gioco della mallora trece timpul înfloresc iară ghioceii vin primăveri i trec numărându-ne anii ca pe boabele de porumbș se-aude din trecutul meu un sunet wagnerian care mă fascinează parcă cobor din vârful paradisului când se-aud nuntirile păsărilor i copacii încep săș aiureze cu verdele lor în lini tea ascunsă a pădurilorș cerul devine o cupolă cu sfere i arcade în zbor de silfiș bătând aripi efemere în acest rai sub clar strălucitor de lună când se deschid potecile pe care mergeam respirând senza ii din ceasul tern al primelor iubiriț nu mai umbla i la inimă nu mai căuta i iubireaț ț în florile de cire i nu vă mai căuta i copilăria prinș ț timpul pe care l-a i pierdut a fost un timp nătângț când priveam la nuferii de pe lac i credeam că suntș agore de frumuse e ale vie ii care se prăbu eaț ț ș sub povara lebedelor ce dansau peste inimile noastre aud zvâcnind prin sevele sângelui vânturile vie iiț gânduri speran e iubiri prăbu iri lini ti i nelini tiț ș ș ș ș be ii de lumină i de întuneric plângând pe peroaneț ș părăsite pe unde nu va mai trece niciodată trenul... privi i cerul sfânt într-un amurg de psalmi pustiiț i întreba i-vă ce e dincolo de noi cu ochii a inti iș ț ț ț în soarele primăverii alege i-vă locul de unde ve iț ț cădea liberi ca ni te funigei lua i de vântul vie iiș ț ț vom poposi în răcoarea stelelor târzii ca ni teș călători astrali răzvrăti i de istoria prin careț am trecut i ne-a avortat la o margine de lume...ș a a e jocul e gioco della mallora se joacă în doiș în trei în unu ca toate minciunile lumii acesteia...
  • 53. marţi, 31 ianuarie 2017 ninge iar ninge iar i singur mă desfătș cu farmecul be iei de omătț privesc aeve, simt că mă destram i parcă văd că trupul nu-l mai amș în dosul gândurilor mă închid sorbind nectarul vinului lichid înviforată fruntea mea de vis o simt cum gândurile mi-a ucis am vise dulci, o foame de frumos cu chipuri de păpu i de abanosș din praful scuturat de către stele eu am făcut vocale i ulceleș atâtea treceri i învingeri dureș cine-ar fi putut să le îndure? cui să mă plâng i cui să-i strigș că-n suflet iară mi se face frig? miercuri, 8 februarie 2017
  • 54. ochiul meu ochiul meu e deja tulbur, nu mai plânge, nu mai râde, stă cu funia la gât, a teptat de domnul gâde.ș oracolul vorbe te-n dodii,ș adevăruri se desfac, semnul prost al unei zodii, de-ntuneric, fără leac. măscărici ca la un bâlci, zeul uzurpat de rit, l-a umplut iarna de gâlci i-a scăpat neprihănit.ș el se crede sfânt, măre ,ț zeu-părinte din străbuni, zămislit doar din dispre ,ț joacă rolul de nebuni. ochiul meu e-ntors pe dos, vine chiar din absolut, un voivod cam de prisos, care vede totul ciut. ni te mop i de tinicheleș ș vin la bâlciul sclipicios i dansează tarantele,ș la un bal simandicos.
  • 55. miercuri, 8 februarie 2017 doină de arăț cade câte-o arăț în delir barbar, lumea tot dansează, parc-ar fi la bal, dregători nebuni de joi până luni, cer mereu rapoarte pentru libertate, clopotul mai bate, i cere dreptate,ș dangătul ascuns nu ne e de-ajuns, o stafie cal trece prin Ardeal, trece prin Moldova, ara Românească,Ț strigă tare sus ca să ne unească i din somn treze teș ș i fiin a taș ț care a teptaș doina de la munte ca să ne sărute, via a este griț între nu i-a fi,ș scoasă din â ânăț ț de-o fiară nebună, una zice fiara i-alta face ara,ș Ț cad din cer copiii, se răzbună fiii, se-aude prin aer cum răsună-un vaier, aducând sobol sufletului gol,
  • 56. neaua ninge, neaua cade sufletul din oameni arde cere utopii frumoase, vise dulci i mătăsoase,ș noaptea, zorii vin ca mirii peste raza amintirii, nu mai vrem ce-a fost să fie, strigă to iț într-o pornire, vrem o altă Românie!. joi, 9 februarie 2017
  • 57. crucia iiț trec crucia ii vremilor noastreț prin cea a sărată a ora elorț ș i curge luna pe străzile cadavericeș luminându-le chipurile lor de îngeri; o lini te albă se întindeș peste tot hotarul ruinând clipa unui Levant ancestral. miroase a metaforă cugetul lor, desenând largul lor pustiu al sincerită iiț peste albul zăpezii i punând întrebăriș fără răspunsuri. un sipet uria de luminiș vine din sufletul lor, fo nind a fericire.ș ei transformă pia aț într-o grădină de lumini din care va răsări viitorul... vineri, 10 februarie 2017
  • 58. mai plâng... acoperă-mi, Doamne, fa a cu palmaț că-mi picură lacrimi de-avalma, gândul ce-mi bate la tâmplă o clipă, înseamnă din suflet risipă. cineva un cântec îmi toarce, cocori risipi i vor a se-ntoarce,ț oricât de departe ne-am duce dorul de casă ne doare, ne-aduce. noaptea luceferi se-adună, vor să bea laptele dulce din lună, sufletul meu are patima zborului, bate cărările cerului, norului... se-aude pe sus un susur i vântu-i,ș a vrea să adorm, să mă mântui,ș mă-nfă or târziu în cuvinte,ș dar timpul mă-n ală, mă minte.ș ia-mă, gândule, ia-mă i du-mă,ș prin primăveri fără brumă, până la stelele de sus care nu-s decât un joc de lumini la apus. curg lacrimi din potir de vioare, că timpu-a trecut i mă doare,ș mai plâng după cântece vechi ce mi-au sunat adânc în urechi. vineri, 10 februarie 2017
  • 59. eu am să vin ochi incenduia i de stele,ț cu privirea sclipitoare, cu o sinceră candoare bat la poarta vie ii mele.ț eu am să vin la tine mâine, ca o ambrozie pe pâine, a vrea de mult ca să mă mutș sub voluptosul tău sărut. i vin cu florile-n panerș cu stelele visând pe cer, cu estuarele din piept, de când a tept, de când a tept.ș ș mai miro i încă a floareș i-a primejdii mai miro i,ș ș e ti lumină, e ti i soareș ș ș între falnici chiparo i.ș am să viu i am să pier,ș ca un nimic zvârlit spre cer, până voi săruta o stea, adio deci, iubita mea. duminică, 12 februarie 2017
  • 60. aripă dulce de vis zboară în lumină pe un drum deschis de flori de verbină, văd în dansul pur, scene din azur, cum te dai de-a dura ca prin vreme ura. încă se mai moare, ca frunza în soare, în adânci văpăi arzând ochii tăi, chemate să cheme, iubirea prin vreme, ca stelele moarte în zadar le poarte pe cărări domne ti,ș căi împărăte ti.ș ziua rău mă doare, când în singurare cu sulfetul gol
  • 61. dor de primăvară lanuri de vânt leagănă zări, prin amintiri cad orele-n pustiu, se-aud venind din muguri amintiri, vecia na teș clip-a tot ce-i viu, miroase-a primăvară dantelată i sub zăpadăș vegetează via a,ț mi-e dor de-un golf cu apă ca o boare din care-a vreaș să sorb mărgăritare... luni, 13 februarie 2017
  • 62. declara ie de dragosteț pe cărarea cu pove tiș eu te caut, unde e ti,ș astăzi este sărbătoare, dulce pentru fiecare, a a e frumosș i bineș să vii astăzi lângă mine să ne-ntâlnim într-un sărut cu trupul tău, făcut din lut i să mergemș mai departe, până dincolo de moarte. marţi, 14 februarie 2017
  • 63. do-re-mi... Printre poeme goliarde Tu nu tii ca să descifreziș Un dor care mereu mă arde Pierdut în ochii tăi turchezi. Răsar trei stele indolente Peste vechiul tău portret. Se mi că seara-n sensuri lenteș Pe-o rimă nouă de sonet. Te-ntorci din vechi tapiserii Ca o sălbatică absentă i cazi în bra ele-mi târziiȘ ț Într-o triste e indolentă.ț Voiam a merge-n paradis C-un do-re-mi pe clape-albastre, N-a fost decât un searbăt vis Plin de necazuri i dezastre.ș S-a spart i dulcele miraj,ș În cruzii muguri ai otrăvii, Se-ntorc ecouri puse gaj Pe ruginite scuturi, săbii... De ce te-ai prăbu it în vis,ș În peisajul cel din nord , Cu orizontul tău închis, Într-un abstract i trist fiord?...ș
  • 64. miercuri, 15 februarie 2017 a teptș A tept să vină soarele de maiș i ploile care se despletesc,ș năuce ploi cu răsturnări de ape i cu răcoarea dulce mătăsoasă,ș cerul prădat de vârcolaci c-o lună beată i cu stele miiș trezindu-ne pe to i din nou copii.ț A tept să vină soarele de mai,ș când haosul se prăbu e te-n verde,ș ș peste oi e, herghelii de caiț i peste gândul care mi se pierde.ș A vrea s-amân acestă dată,ș mi-e teamă că e prea frumos când ame eam o coapsă dulce,ț la umbra unui tei umbros... A tept să vină soarele de mai,ș într-un amurg de dulce melopee când frumuse ea serilor triumfă,ț trecând prin gânduri chipul de femeie.... miercuri, 15 februarie 2017
  • 65. amintire Prigonit mereu de-un mit De umbra care m-a pândit, Mă smulg din marele abis i mă trezesc iară din vis,Ș Mă-ntorc deja la rădăcini La dorul primelor iubiri O, tinere e, călătoare,ț Te văd aevea-n depărtare, A vrea să- i calc iară pe urmă,ș ț Dar amintirea ta mă curmă. În cântecul de ciocârlii În vraja serilor târzii Când stele mii se fac năframă i luna –i parcă de aramă,Ș Străine visuri se revarsă, Pe clipa ce-nfioară, arsă, Gândind ca zeii cei păgâni Când adormiam pe ni te sâniș Când eu eram i tu eraiș i ne visam mereu în rai,Ș Eu eram fulger, tu o stea i te numeam iubita mea.Ș Se duc amintirile, pier, Inele de-aur peste cer, Degeaba te chem i te strig,ș În suflet mi se face frig, Ce depărtare-i între noi Ca soarele-ntre două ploi, A a e orice asfin itș ț Când dragostea se face mit, i amintirea ni s-a tersȘ ș i s-a pierdut în univers...Ș vineri, 17 februarie 2017
  • 66. ce-ai să te faci Ce-ai să te faci când eu voi fi Altar pe care ard lumini, În casa fo netului mutș Zidit în cer nu pe pământ? Ce-ai să te faci când eu voi fi O cruce pusă la râspântii? Tu să-mi zide ti o mânăstireș Din lacrimi seci i din iubire.ș Ce-ai să te faci când eu voi fi, O sfântă taină-n univers, În valea zărilor albastre, Ne vom vedea în alte astre... Ce-ai să te faci când eu voi fi Doar ruginită amintire? Ne vom juca , a a e jocul,ș A a ne este nenorocul.ș Ce-ai să te faci când eu voi fi Doar o poveste într-o carte, O vei deschide într-o zi, Citind-o pe nerăsuflate... sâmbătă, 18 februarie 2017
  • 67. portret de femeie ară i un old ca o oală de vinț ș i ai în tine numai venin,ș e ti rece ca un pilastruș cu fa a rotundă i părul albastru,ț ș picioarele trunchi de stejar, născută din suflet barbar, iraguri de perle la gâtul de filde ,ș ș sâni cu sfârcuri obraznice-n vânt, cununi de sulfină pe frunte, de-aceea te cânt; ochioasă mânzoaică pe-o paji te verde,ș îmbrăcată-n canaf de arnici născută dintr-un strop de argilă, bătută cu sfârcuri de bici, te-alin i melancolic în racle de mac,ț legănându-te-ntr-un hamac; tăind din lemnul tău un bust să fac icoană de păcat, cu chipul tău în ochi, vetust, aseară magic m-am culcat... luni, 20 februarie 2017
  • 68. alte frunze... Alte frunze, alte păsări Vin la noi în primăvară, Curge pe cealaltă parte a timpului Nisipul din clepsidră, Alte ceasornice se pun în mi care,ș În alte ape se scaldă uitucă luna, Un ochi de singurătate Ne prive re chiorâ de undeva,ș ș Săge ile cocorilor venindț Se-nfig în nop ile de primăvară,ț Domn peste zări, poetul veghează Cu înviforate frun i de vis,ț Hrănindu-se cu amintiri, Cărările lui s-au închis Odată cu insomnia zăpezilor, Vin iambi de primăvară, Clipa reface iluziile, Aud cum coboară un râu din cer i duce dorurile noastre,Ș Frânturi de aripi, Spre albastrele ape Unde se scaldă inorogii În prafuri de stele... luni, 20 februarie 2017
  • 69. revolu ia copiilorț cine plânge-n tine, acum în primăvară prin frunza de privighetori, e târziu i e frumosș de vreme să mai mori, acum pe bulevard, ard în culori liliachii numai fe e de copii,ț ace ti nebuniș ai zilelor de luni sunt sătui de-atâta noroi i-aruncă cu sensuri în noi;ș ei văd postum, plângând grozav, că-i trage-n piept un alt zaraf; am trecut i noi pe-aici,ș mama voastră de voinici, dar n-am fost aten iț i am fost surzi,ș la minte chiar am fost optuzi, am stat mereu între erori sub lan ul de spânzurători,ț i-am a teptat să ni se deaș ș i nu ce ni se cuvenea...ș luni, 20 februarie 2017
  • 70. o rază de lumină Îmi râde-n geam o rază de lumină, O altă primăvară va veni, Parc-a dormi pe mări de ambruș i umbre în alcov m-ar dezumbri,Ș Vreau să rămân ca un erou târziu, Un naufragiat pe-o stâncă stearpă, S-adun pe suflet razele din soare Să le prefac stamine i petale,ș Un fel de flori pe iazul de oglinzi Ce doar cu inima să le cuprinzi; A bea culori din oraga de luminiș Din soarele sălbatec ca un rege Prin care trec ciclopii de mătase, Când ziua primăvara iia- i coaseș i când amurgurile-ar înverzi,Ș A vrea să fac tăcerea ca să zbiere,ș Ca un fior i-o spaimă-n rugăciune,ș Ca o vioară care înnebune teș Cântând o simfonie-mpărăte te,ș Cu cerurile-n lacrimă de rouă Cu stele făclii i luna cea nouă,ș Cu plopii-n ogive fo nindu-se-n vânt;ș Se-aude departe, departe, un cânt, E cântul de muguri în frunze, E câmpul croindu- i la pânzeș De galben, de ro u i verde,ș ș E dorul ce-n zare se pierde, E doina cea veche ce iară răsare, În fluiere, în tilinci i-n cavale,ș Sunt apele care curg ca un vin Peste cerul nostru senin, Toate se-nal ă măre e în soareț ț Iar eu învă frunza în toamne să zboare...ț
  • 71. miercuri, 22 februarie 2017 dragoste ( de dragobete) Lebede morgane aduc în aripi de seară Primăvara în estuare de azur, Jungla iernii mu cată de luminiș agonizează în mistice racle; Spiritul zilei delirează, e vremea dragostei, trupul femeii se scaldă-n golfuri de vise; Văzduhul e harfă nebună când noaptea pe lună toarce pentru ea dragostea; Ce pustiu frumos în astfel de clipe când corpul tău, cu aripa frântă, îmi cade-n mâini de fericire; Ivirea ta e mierlă ipătoare,ț când tu mă strigi către izvoare... vineri, 24 februarie 2017
  • 72. întoarce-mă întoarce-mă în primăveri târzii când tu ziceai că vii i nu mai vii,ș întoarce-mă în nop ile cu lunăț când eram nebunul i tu erai nebună,ș înva ă-măț să te mai la i odatăș a a de moale,ș dulce sărutată, întoarce-mă să- i fur făpturaț pe care încă n-am furat-o i ochii tăiș să-mi strige, iat-o! întoarce-mă din rătăcirea mea, să poposim, iubito, pe-altă stea, în verb etern de raiuri fără timp ca zeii cei ferice din Olimp... vineri, 24 februarie 2017
  • 73. o noapte... via a mea parcă a fost o noapteț în care m-am trezit încărun itț i în acea noapte au stat toate ceasurile lumii,ș auzeam trupul cum trecea peste învinsele zări, auzeam orele oprite cum nechezau, mi-ascultam inima care bătea, parcă se războia cu destinul; mă rătăcisem în lume i lume nu era,ș era un rai sfâ iat de minotauri,ș cobora de nicăieri o fată ca o minune, luneca prin sângele meu i se oprea în inimă,ș parcă trecea moartea prin mine când ochii ei se topeau în sufletul meu, era ca o mu cătură de arpeș ș care- i varsă veninul în aburul moaleș al răsuflării mele, mă aplecam cu spaimă peste trupul ei frumos, noaptea nu mai era noapte, curgea din ceruri laptele i mierea întunericului,ș parcă eram un mort frumos i ea o Desdemonă,ș i eu alergam după trupul ei prin paradisul lui Dante,ș i iată-mă crescut i mă bucuram că trăiesc,ș ș i a apărut arpele îndoielii,ș ș din rana deschisă căta către mine un ochi de femeie, amintire sau vis, care s-a prefăcut în ni te frezii,ș i lumina lunii î i vărsa beteala peste noi,ș ș aveam un profil de ghea ăț după vorbe casandre eram trist i veselș ca un nebun scăpat dintr-un ospiciu al fericirii, ce repede a trecut acea noapte, voiam să mai stai, să-mi mai spui câteva cuvinte, dar cuvintele ard, mi-ai spus doar atât că tu e ti crucea meaș
  • 74. pe care s-o duc până la mormânt. sâmbătă, 25 februarie 2017 perdele perdele gri, perdele verzi, te ascundeai să nu mă vezi i mă filai să nu mă pierzi,ș perdele gri, perdele verzi. perdele gri, perdele verzi, po i să mă crezi, să nu mă crezi,ț că mi-ai făcut o via ă griț de care nu mă pot feri. eu te strigam i te mai strigș i mi-era greu i-mi era frig,ș ș eram planton, eram de de veghe, voiam să devenim pereche. de câte ori noaptea m-a prins, pândindu-te ca dinadins, parcă erai i nu ai fostș i nu puteam să- i dau de rost.ș ț acum de ce să te mai chem, ce rost mai are să blestem, de ce-a mai vrea să te ador,ș când ai rămas doină de dor. ...perdele gri, perdele verzi s-au a ternut peste livezi,ș au venit alte primăveri, nimic nu va mai fi ca eri... duminică, 26 februarie 2017
  • 75. la răscruce la răscrucea dintre drumuri nu tiam unde s-apuc,ș drumurile îmi păreau că –napoi mi se-ntorceau. cineva pe care-l tiuș a zis să m-apuc să scriu, ce să cau i în pustie,ț pune mâna i mai scrie.ș de te-ntorci în ve niciiș n-ai să po i ca să mai scrii,ț despre ce să scriu eu oare, despre lună, despre soare? scrie, domne, despre ieri, despre fete i muieri,ș scrie despre un priveghi sau despre ceva mai vechi, despre iubirile ucise, despre pă anii, despre vise,ț despre albastrul cerului i moartea lerui-lerului,ș despre o liană crudă, despre lene, despre trudă, despre surâsul ce te-a-nvins, despre frumosul paradis. umblând a a fără hodinăș prin ploaie, zloată i prin tină,ș
  • 76. uitându-mă către trecut, cad frunză moartă peste lut. i-aud cântând izvoare, ape,ș furtuna care să mă-ngroape, i m-am trezit deja cu firea,ș cântând doar ve nică, iubirea...ș duminică, 26 februarie 2017 culoarea fericirii ti i care e culoarea fericirii,ș ț eu am căutat-o peste tot, am căutat-o mai întâi în mine, în cer albastru i în iarba verde,ș am căutat-o-n mâna de femeie, cu care a teptam să mă dezmierde,ș am căutat-o prin păduri i dealuri,ș am căutat-o-n vise, idealuri, în frunză am căutat-o i-n răcoare,ș în lini tea din dulcile izvoare,ș am căutat-o-n ve nicii,ș în dulci poeme i în poezii,ș dar ve niciile-au pierit ca fumulș i fericirea nu i-a găsit drumul;ș ș îmi scald în lacrimi câteodată fa a,ț a tept să vină iară diminea aș ț i către mine singur mă aplec,ș mă mângâi că în via ă toate trec.ț luni, 27 februarie 2017
  • 77. primăvară vin din noapte visele i frumosul i târziul,ș ș du-mă, doamne, pe poteci să rămân aici pe veci, să ascult vorbe duioase, printre ierburi de mătase, i eu, doamne, să alintș gura ierbii de argint, să văd, gândule, cum zbori printre irag de cocori,ș printre flori i trandafiri,ș printre nun ile cu miri;ț în simfonia de culori s-aud pe clape cum cobori, plopii cum curg cu apele, pianele cu clapele, privighetorile-n cantate, curgând în ritmuri de andante, i râurile zdrumicândș doar visurile mele-n gând; acum apare i-o nălucăș ce vine-n gândul meu din ducă, cu fa a palidă i caldăț ș i cu miros ca de lavandă,ș cu mângâieri i cu săruturi,ș cu toată nunta mea de fluturi, să rătăcim printre lucernă, cu cerul transformat în pernă, sunt primăvară, haide vino, de când te-a tept, dulce felino,ș aruncă-te în val cu mine, printre lucernă i suspine,ș în margini de sine, aruncă-te-n undă tu e ti tulpina luminii fecundă...ș
  • 78. marţi, 28 februarie 2017 babele cele nouă babe oarbe îmi culeg oasele coarbe, una dintre ele, hoa ă,ț stă pe vatră i tot soarbe,ș fac din tibii pirostrii i din păr îmi fac făclii,ș restul bete pe perete sar într-un picior dilii. una vine de la sud, pe alta nici nu o aud, a treia-mi suflă-n ceafă rece, parc-a fi un fiu de regeș i se poartă cu mănu i,ș ș deschizându-mi alte u i.ș mi-am ales baba din urmă, o fi mai bună, mă curmă, vine cu soare fragil i cu suflet de copil,ș o arunc în gura lunii ca s-o ia muma pădurii, pe tărâm îndepărtat să cred că n-a existat. babe hâde i urâte,ș de ce sta i posomorâte,ț scutura i cojoacele,ț împlini i soroacele,ț duce i-vă pe pustii,ț prea sunte i, babe, dilii...ț doru-i dor i luna-i lună,ș fir-ai de babă nebună...
  • 79. joi, 2 martie 2017 umbră umbră legănată-n visuri în azur de primăvară, ce se pierde prin abisuri i se lasă-n dor de seară.ș vino cu mi cări feline,ș scurge-mi-te în poem, ochii blânzi i mi cări line,ș ș amintiri făcute ghem. ne vom regăsi în frunze, i-n roman ele de mai,ș ț peste locuri andaluze, printre ierburi de susai. ne-a fost dat a a să fie,ș să deslu im cărări târzii,ș din anii care va să vie să curgă doar melancolii. drumuri rătăcite-n zare, care mă re-ntorc mereu, pe-aceea i singură cărare,ș ce-o rătăceam i tu i eu.ș ș e ti lebăda cea argintieș ce-nvăluie-n triste e marea,ț ca luna noaptea pe câmpie, stăpână peste toată zarea. apa cea dulce de izvor niciodată nu se-ntoarce, vine doar în chip de nor, i în visuri se preface...ș
  • 80. vineri, 3 martie 2017 încălze te-măș eu mă ascund undeva, mă ascund după inima ta, s-o ascult cum bate tic-tic, te-a strigaș dar nu pot să te strig, spune-mi măcar cum te cheamă, e ti sferă, oglindă,ș pictură în ramă, doamne, mi-e frig, încălze te-măș lângă cei doi sâni ai tăi, care ard ca două văpăi, sunt ni te primejdii,ș înveli i în sfinte odăjdii;ț aici a vrea să trăiescș i-apoi pierș în cercuri de aur zvârlite în cer, adun petalele de-o zi să i le a ez în straturiț ș la picioare să nu te doară când calci pe-o rază de soare; hai să te duc pe praguri de etern lângă noaptea de stele, să gu ti o felie de lunăș pe bra ele mele.ț duminică, 5 martie 2017
  • 81. te a teptș tot mai a tept i-acumș ș să te întorci, când primăvara ne zâmbe te-n prag,ș când ochii mei încă flămânzi cad peste chipul tău cel drag; te rog, mai dă-mi un semn, dă-mi ochii tăi, pierdu i în zare,ț culoarea untului de lemn, cu lacrimi de mărgăritare; mai strigă-mă, întinde mâna peste cer, sfâ ie raiulș dintre noi, vino în lumile de-apoi, iubind, mai spune-mi iar deschis, cum am căzut în doi în vis, întinde-mi mâna ca să te cuprind, vino la prânzul nostru cu minuni, e ti ostenităș după pribegii, de când te-a tept,ș frumoaso,
  • 82. ca să vii... luni, 6 martie 2017 inscrip ie pe asfaltț de câte ori te-am a teptatș căutând mierea clipelor vecia, i gol de tineș pe-nserat, m-a consolat zădărnicia; luna impudică, bolnavă, scăldată-n marea ei de stele, privea figura ta suavă străină gândurilor mele, ai rămas răstignită-n mine, de i iubireaș mi te cere, răspunsul tău de totdeauna a fost o ve nică tăcere.ș luni, 6 martie 2017
  • 83. primăvară Primăvara, evadat din cuie, Crist fuge prin lacrimile noastre, e prea mult cer deasupra tuturor, prea multă primăvară, prea mult tril ne mistuim în raza lui april, fugim atât de repede prin via ăț cu gândurile care ni se rup, ca ni te saltimbanci fără de trup;ș cutreierăm la ve nicii mereu,ș fără să tim că moartea ni-i aproape,ș suntem ca o corabie pe ape, ce-a ancorat în ruginit amurg, a teptând mâna unui Demiurgș să ne salveze din furtuni bizare de prea mult vis i de prea multă mare.ș plecarea-n larg mereu mă înfioară, cu toate că afară-i primăvară, gândurile mele s-au făcut corăbii, de i se-aud prin ramuri mii de vrăbii...ș miercuri, 8 martie 2017
  • 84. gânduri... fo niri diafaneș cu durerea închisă în suflet, încinsă-n liane, înflore te-n poem,ș ca un ghem de singurătă i;ț ploaia sună ca o melopee ciudată, un cântec se-ntoarce i vremeaș din mine mai toarce... luna rătăcind în pustie, ca o lebădă argintie a căzut peste zare în mare... vineri, 10 martie 2017
  • 85. nud alb Nud alb ca visul, ca zarea, în culori argintii, rătăcind cărarea; Ambră topită prin iederi, plutind pe ape, e ti vamaș din palma clipei ce zboară pe-afară, prin ni teș diafane liane, făcute ghem într-un poem. Ochi imens sub pleoapa neagră, pe un orizont uitat, te-am purtat, ca pe-o comoară, ca pe-un trandafir rotat. sâmbătă, 11 martie 2017
  • 86. a teptând primăvaraș cine i-a spusț c-a venit primăvara, cine i-a spus,ț frunzele triste încă mai dorm în muguri pe sus, încă lumina albastră cu zâmbetul ei a teaptă pe cerș miracolul vie iiț din glasul de miei, a teptăm altă orăș cu lumina sonoră, să-nvie-n tăcere albinele-n miere, a teptăm noapteș de noapte, înfrunzite, pădurile-n oapte,ș a teptăm primul vânt,ș ca un sfânt, să deschidă muguri i flori pe pământ,ș a teptăm soarele-n fa ă,ș ț să ne-aducă un strigăt de via ă,ț chiar dacă ploaia va mai cădea, a teptăm prima steaș să cadă în spa iiț plină de gra ii,ț a teptăm vise puzderie,ș
  • 87. să trezească via aț din moarta materie, a teptăm să neș dezmierde zarea pământului verde, a teptăm ca ve niciaș ș să cadă pe noi odată cu stropii din ploi... luni, 13 martie 2017 mă doare... mă doare clipa ce se duce, se face abur u or,ș a răstigni-o pe cruce,ș într-un dulce cânt sonor. dincolo de focul viu, cobor cuvintele-n tăceri, a tept să trec peste pustiuș pragul altei primăveri. să bat aripa de vis, într-o rază de lumină, într-un cer de dor deschis, în mirosuri de verbină. am avut fruntea de lut i-am venit nu tiu de unde,ș ș tot tăcând i ascultând,ș doar triste ea mă pătrunde.ț am avut un drum stingher,
  • 88. cineva mi-a dat de veste, că n-am grani ă la cerț i-am intrat deja-n poveste.ș voi rămâne totdeauna, într-un cearcăn nou de mit, ca i soarele i luna,ș ș pe pământul adormit. luni, 13 martie 2017 se lasă primăvara peste acestă primăvară, ce se lasă sedusă, nu vezi cum cresc i înverzesc pădurile,ș cum cântă râurile pe toate gurile? prive te cum trecș pe la fereastra ta noaptea lumini din jăratecul stelelor , nuntind a luceferi, i cerbii ce se-ntorcș de pe văi la iazuri de vis, când luna diafană varsă oglinzi de sânge i-n crepusculul nop iiș ț duios încet se stinge, torcând văzduh de ceară pe coama ei bălae, ascultând cum un greier cântă tainic i dulce,ș când luna vrea să plece
  • 89. acasă să se culce, peste natura verde care încet învie, se lasă primăvara în cânt de ciocârlie, luminile de aur, zvârlite către cer, în gângurit de graur se depărtează, pier... marţi, 14 martie 2017 dansa iț au apărut cerceii moi în sălcii i primăvara ne-a surprins pe to i,ș ț veni i, dansa i pe frunzele de laur,ț ț pe soarele acestei dimine i,ț pe crinii albi, nebuni, lăie i,ț pe iarba din grădina verde, pe despletite curcubeie, pe coame zvelte de femeie, ce a i dori să vă desmierde,ț pe timpul care sare-n ăndări,ț peste izvoare de răcoare, dansa i o horă cu ardoare,ț peste albastrul cerului pe zeul Lerui-lerului, dansa i pe arse cărămiziț cu ochii curio i, avizi,ș pe amintirea din azur ce i-a pierdul vechiul contur,ș pe un fior u or din clipă,ș rănindu- i propria aripă,ș dansa i mereu pe ve nicieț ș că mâine poate nu se tie,ș
  • 90. peste ceasuri dulci de vis, că mâine nu se tie ce ni-i scris...ș să mergem to i la carnavalț i să dansăm la noul bal,ș sunt ultimul nebun romantic ce-mi scriu un mic proces-verbal, căzut parcă din steaua Vega, eu sunt i Alfa i Omega...ș ș îmi scriu destinu-n cercuri de copac, i-ntre rotiri i stingeri mă desfac...ș ș miercuri, 15 martie 2017 poete lasă erotismul să te-mbete că nu se tie ce-i mâine, poete,ș nu mai a terne în tonurile tristeș durerile din lacrimi pe batiste. încalecă pe un armăsar murg i-ascultă apele mereu cum curg,ș aga ă-te de-acestă primăvarăț i-ascultă o sonată la vioară.ș dincolo de lume e pustietatea, tu păze te- i stra nic doar cetatea,ș ț ș iarba, mun ii, apele i dorul,ț ș ascultând în oaptă ipotind izvorul.ș ș via a e fulger i vânare de vânt,ț ș to i ne risipim odată în pământ,ț îndreaptă- i spre cer privirile,ț acolo ne tac strivite amintirile.
  • 91. joi, 16 martie 2017 crochiu de primăvară solara lume începe să învie, a trecut sezonul ploilor, vine o fată cu ochi de primăvară, pântecul ei, roua delurilor, priviri de cristal prin care curg toate bucuriile gândului, se spală în visele noastre, are ochii obosi i i buzele de anilină:ț ș colerica lună trage perdeaua, se dezbracă i se culcă,ș doi îndrăgosti i piti i într-un sărut,ț ț ortografie a tăcerii fără vocale i fără consoane,ș tace i miezul apelor,ș numai plopii cîntă din frunze, primăvara a umplut toate ungherele cu verde, iubita era blondă, ardea ca o tor ă,ț balerină cu pletele-n vânt, fără cer, fără aripi, numai ispită, învă a o frunză să zboare...ț vineri, 17 martie 2017
  • 92. ce noapte ce noapte cu apus de primăvară pe bol i de dorț cu felinare-n stele, ce mistuie privighetoarea-n tril, acum în dulcea lună -a lui april ; se varsă verdele pe apte guri,ș ne umblă via -aiureaț prin destin, ni-i cald în jur i la festinș tremură noaptea în dulce vânt de alizee, iar ochiul nostru sfredelind o â ă dulce deț ț femeie... sâmbătă, 18 martie 2017
  • 93. semin eț hai să devenim semin eț să vedem cine răsare-ntâi, de răsai tu, vei fi un trandafir, De răsar eu, voi fi zefir să- i mângâi desfrunzireaț buzelor petale i nurii dulci din ochii dumutale,ș de te voi prinde singură prin trestii, periculoasă-n dansul tău bizar, va cade peste noi potop solar, vom face amândoi doar câ iva pa iț ș a două trupuri de sinuciga i...ș mă rog la Dumnezeu să plouă să iasă dulci semin ele-amândouă,ț tu să-nflore ti a trandafirș i eu să- i fiu pe veci zefir...ș ț sâmbătă, 18 martie 2017
  • 94. evadarea din cuvinte mă urmăresc restan e de obsesii,ț reziduuri de dorin eț ieftine, pe care a vreaș să le depun la un fond bancar psihologic, un fel de plictis ivorin din care să ies cât mai sănătos; mă mint cuvintele vreau să evadez din sfera lor lingvistică, dincolo de via a meaț erotică, să vorbesc numai cu ochii, cuvintele au devenit vehicule hodorogite, care ne duc dintr-un loc în altul, în medii toxice, pestilen iale,ț unde naufragiile dorm în lin olii...ț duminică, 19 martie 2017
  • 95. să nu vă mai juca i de-a poeziaț nu mă mai joc de-a poezia, s-a jucat Eminescu i uite unde a ajuns,ș dacă to i ace ti poe i ajung ca el,ț ș ț acest april va ninge cu oase de îngeri, mătci de fum, cârpaci de clepsidre, ce vede i voi în căr ile de poezie?ț ț Orpheu a văzut sânii albi ai lui Euridice pe care juca viscolul icoanelor în nop i cu lună i fără lună,ț ș mor ii trec prin grădina edenuluiț ca faraonii egipteni prin sala tronului i edenul rămâne doar o amintire;ș deschide i bine pleoapele ochilorț ca să pute i vorbi cu Rimbaudț despre setea bolnăviciasă care i-au întunecat vinele sau cu Baudelaire care era un feu clair pe un cer în asfin it,ț de-atâta boală suavă ideea dansează goală, prin ochiul nostru de zeu, joacă zaruri Dunezeu, voi, poe ii, sunte i vinova i de o mie de lucruri,ț ț ț cât mai e primăvară i pământ,ș în capetele voastre se vor bate cu o secure cosmică numai piroaie ruginite. duminică, 19 martie 2017
  • 96. o, vis... o, vis, m-aruncă-n margini de abis, pe drumul meu stingher, pe cer, în rug de flăcări nevăzute, între izvoare iș iubire, în marea ta nemărginire... ... i eu pământulș care sunt, bătut de lujere de vânt... luni, 20 martie 2017
  • 97. fericire furată mi-a intrat în sânge câmpia, iarba, apele, cerul senin, privesc orizontul la marginea lumii, pictez amurguri, dar niciodată nu le termin, când mă simt trist, îmi vine să plâng ca un proscris într-o catedrală gotică i să strig:ș da i-mi, fra ilor ,ț ț fericirea furată! marţi, 21 martie 2017
  • 98. bucurie Caisul î i aprinde florile,ș E ceasul minunilor, Se desfac frunzele prunilor, Înflore te natura-n toate culorile...ș Mutăm în legendă orele, Se-aude-n depărtare un caval, Natura s-a trezit de bal, Învârtind tainic horele. Cântecul din ciocârlie Se aude în nuc sălbatec, S-a ivit primăvăratic Cu un tril să ne mângâie. Luna ese pe covoare,ț Raze dulci ce ne-nfioară i în fiecare searăȘ Bate vântul ca o boare. Numai aripa de vis Zboară tainic în lumină, În parfumuri de verbină Spre un orizont deschis. miercuri, 22 martie 2017
  • 99. la noi La noi e pace i-i senin,ș Miroase dulce iasomia, Via dospe te-n soare vin,ș i cântă ve nic ciocârlia.Ș ș La noi e pace i-i senin,ș Se-ntunecă-n reflexe vii, Când rândunelele ne vin La cuiburi seara la chindii. La noi se-aude ciocârlia, Atât în cer, cât pe pământ, Muste te-a primăvară glia,ș Plină de farmec i descânt.ș Aici e aripa de vis Pe care o cânt, pe care-o caut, Când diminea a i-a deschisț ș Petala-n cântecul de flaut. Frunzelor înmărmurind Nu li se mai leagă jocul Când peste bol ile de-argintț A căzut din cer norocul. La noi acum e dansul pur Al păsărilor în nuntire, Ce se răsfa ă în azurț Într-o feerică plutire. Stele umede prin rouă, Luna veche cât un vis, Le aducem slavă nouă Într-un cer ce s-a deschis.
  • 100. joi, 23 martie 2017 mister primăvară, ceas al amurgului, explozie florală de april, unde-alunecă umbrele cerului în aerul tare de platină când tot universul se clatină, i ne-ntâmpină târzii orele,ș cu florile-n toate culorile, veni i în buza serii din raiț când luna cade în lac de argint pe piciorul nostru de plai, plin cu albul din mărgărint, aici stelele ce zboară pe sus, cad în mări de amar care nu-s decât valuri pierdute în zare ce prin visuri ni se năzare; pe cerul acesta virgin cad roiuri cu-arome de crin, ce se nasc din genune i pierș i totul îmi pare mister...ș sâmbătă, 25 martie 2017
  • 101. uita i-măț uita i-mă-n vâltoarea ăstui timpț ca pe-o nălucă prinsă într-un vis, uita i-mă la ceas de anotimpț ca pe-un erou ce a căzut învins. uita i-mă la margine de drum,ț lăsa i-mi le ul să-l devore corbii,ț ș ca să răsară bănuit prin fum, i să-l privească i să-l cânte orbii.ș ș uita i-mă prin bălării i bozii,ț ș lăsa i-mă străin, nemângâiat,ț a a ca să se bucure neroziiș că am plecat ca ultimul bărbat. uita i-mă la crucea dintre vânturiț ca trecătorul să- i aduc-aminteș că subsemnatul, eu, v-am pus în cânturi, mă rog la tine, scumpul meu Părinte! sâmbătă, 25 martie 2017
  • 102. nostalgia plopilor am rămas cu nostalgia plopilor frunzele lor cântă o roman ă demodată-n fo niri diafaneț ș să mai fie i lună i stele luceferi într-o seară de visș ș vă mai aminti i cum a trecut tinere eaț ț primăverile pline de mirosul liliacului când a teptam întâlnirea cu tine desdemonaș era roamntic priveam depărtarea să vii să-mi scuturi sufletul de roua serii atunci verdele se făcea albastru i ploaia zorilor albăș pretutindeni ningea cu verde un verde crud viu sălbatec unde poienele se-ntindeau ca ni te lin oliiș ț peste care ne tăvăleam noi sorbind aerul dulce al nop ii de primăvară pipăind pe furiț ș nemângâiatele noastre mâini care cer eauș un dram de dragoste sunetele se prefăceau în flăcări în fântâni în curcubeie prevestind retragerea ploilor spre un apus de vis când vin nălucile-n hore aici cream cuiburi de singurătă i i ne întrebamț ș cât va mai ine această fericire numai a noastră...ț am rămas cu nostalgia plopilor când frunzele lor cântă melodia singurătă ii în fuioruri nesfâr iteț ș bătute de vântul soartei i eu creanga mă frângș în fantasme în obsesii stingher între grani aț dintre cer i pământ căutând o cărare spre mareleș zbor al finit- infiniotului spre Puntea Suspinelor... sâmbătă, 25 martie 2017
  • 103. germinări Pe verdele-ntins germinează semin eț Ce cresc în celulele lor în dulcele chin al facerii, Sus în văzduh plute te licoarea unei razeș Lumina se rotunje te-n boabe i-n floriș ș Răspândind mireasma acestui anotimp sălbatic, Sălcii i plopi îmi ies în cale i ascultș ș Chemări târzii de graur pitite-n amintiri, Se-aud pocnind semin e ce-ncearcă să ne-a â eț ț ț Văpaia vie ii noi încremenită-n â e,ț ț ț Mi-e sufletul mirare i misterș i-i simt cărarea, drumul, ce urcă până-n cer,Ș E-un fo net ca de valuri prin pomii înfrunzind,ș Aprins de albul florilor de-argint, Se-aud silabe dincolo de moarte Când suri luceferi teferi duc luna ca pe toarte i-n liturghii de îngeri ce zboară către ceri,Ș Duc mai departe visul acestei primăveri. Mă doare clipa dulce ce se duce Când via a noastră trece, în răstigniri pe cruce,ț Trec vârstele prin cercuri cu anii care vin Ce se-mpletesc cu visuri din ve nicul destin...ș luni, 27 martie 2017
  • 104. am băut zeamă de zeu Am băut zeamă de zeu Când am fost în Elizeu i-am ros oase i fierturăȘ ș De la zei din bătătură. De i a fi vrut să mor,ș ș M-au oprit în legea lor i –n deseară de amiazăȘ Îi vedeam cum delirează. Eu în dulci filozofii Te-a teptam, mândro, să vii,ș Am citit i-am recitit,ș Gândind la fructul oprit. i am luat luna de toarte,Ș Între via ă i-ntre moarte,ț ș Sub un cer fosforescent, Eu am devenit absent. Absent la tot i la toate,ș De ce să gândesc la moarte, Am plecat i eu atunciș Când dormia luna pe lunci, În acestă noapte blândă, S-ascult izvorul cum cântă Tot adulmecând iubirea, M-am pierdut, deja cu firea. A dat noaptea-n pârgă dulce, Mândra s-a dus să se culce, Visând că seamănă stele Peste gândurile mele...
  • 105. vineri, 31 martie 2017 eu n-am murit niciodată eu ca om n-am murit niociodată, a murit în mine câte ceva, a murit mai întâi copilăria când m-am trezit singur în fa a oglinzii i-am văzutț ș că mi-a crescut barba, apoi a murit prima iubire, atunci am zăcut bolnav zile la rând, (asta a fost cea mai grea boală); a murit apoi prima lacrimă când am avut primul insucces al vie ii,ț atunci am plecat singur pe câmp i-am început să vorbesc cu pomii,ș cu iarba, cu florile, cu Dumnezeu, cu cerul, cu luna, cu stelele i toate mi-au spus să tac i să ascultș ș tăcerile lor care-mi spun că lumea e o tăcere din care izvorăsc toate durerile i bucuriile oamenilor,ș a venit apoi a doua iubire, nechemată, cu ea am intrat în altă via ă,ț o iubită care mi-a dezlegat inima i cu care m-am înfă i at în fa a altaruluiș ț ș ț zicând: Da! au apărut copiii; mi-au murit părin ii, am pierdut rădăcinile,ț eu am devenit tulpină, am făcut o casă, am sădit o livadă de pomi. ... i totu i n-am murit de tot...ș ș i cred că niciodată nu voi muri de tot...ș va rămâne o amintire din care se vor hrăni cei ce rămân să ducă mai departe ceea ce eu am lăsat neterminat...
  • 106. vineri, 31 martie 2017 conjugare între calm i impulsivș am devenit un reflexiv, gustam din tine-un epitet, închis în ve nicul corset,ș strângeam petalele în din iț atunci când mă scoteai din min iț mă exilai în câte-o joi cu scâncete lascive, moi i-ades mă trimiteai în raiș cu câte-un pleacă, du-te, hai... o primăvară în absurd, eram i orb, eram i surd,ș ș cădeau din cer stele enorm i te visam adesea-n somn,ș ningeau la frunze de cais i tu-mi intrai mereu în vis...ș i în dorin ele acerbe,ș ț cădeau ucise doar adverbe, te conjugam la reflexiv cu trupul dulce i lascivș cădeau vocalele-n cafea i eu voiam să fii a mea,ș a fost cenu ă, noapte, scrumș i te-am închis într-un album.ș duminică, 2 aprilie 2017
  • 107. dacică Din lacrimile Dochiei curg izvoare tainice de dor, acolo dorm templele lui Zalmoxe care se bucură că timpul se face vânt i doină,ș despicând arborii lunii. Harpe ciudate se-aud peste ape, poteci bântuite de gânduri se strecoară spre tăcerile din pădurile care urcă până la cer. Femeile poartă luna pe umeri ca pe ni te cofeș pline cu apă fermecată. Bunii no tri dorm pe câmpiiș într-un somn cu vise frumoase sub opincile tălpuite cu pielea bourilor scăpa i din goana nebunăț a lupilor flămânzi. marţi, 4 aprilie 2017
  • 108. gânduri umblu prin mine ca pe străzi pustii, triste prin i domn,ț ș plin de melancolii, a căzut rugina-n arme, cine-i treaz i cine doarme,ș când trec anii i clepsidra se revarsăș peste pleoapa noastră arsă i sub acest cerș deschis picură lacrimi de vis; unde po i fugiț de umbre în ce larg când n-ai pânze la catarg, este o vreme bolnavă, plină de melancolie, cade ca o maladie în derivă pe-o epavă; a venit de nicăieri ca o lacrimă din ceri primăvara asta hoa a,ț ca să ne-nflorească via a.ț miercuri, 5 aprilie 2017
  • 109. Primăvara seara cerul e ca ceara i luna fecioarăș e o domni oară,ș cerul risipit spre plus infinit s-a pierdut în zare în marea cea mare, râuri de iubire curg spre nemurire, lini ti fără numeș coboară în lume i o stea apareș spre iluminare aducând o veste, un fiu princiar soare pe altar, va veni
  • 110. vino când lacrima se face nesomn i vântul vântură visele,ș când primăvara irupe arpegii îmbră i ind alaiul de mai,ț ș când bat clopote în strigătul soarelui i codrul i-a desfrunzit cărările,ș ș când lumina lunii alunecă-n casă ca umbra unei doamne -n fo net de mătăsuri,ș când fluturii zboară-n ninsori i din cromatica lor se hrăne teș ș privirea-n driade de dor, atunci lini tea se înal ă până la steleș ț i cântă absen a unei lumi orbitoare,ș ț dor de demult mă străgă-n andante să gust fericirea pe care n-o tiuș cusută-n gherghef de mătase cu codri-n delir i-n alai nup ial;ș ț vino, iubito, să- i cânt o roman ăț ț cu pagode de crini i-n cupe de razeș să bem o licoare din zeamă de zeu. vineri, 7 aprilie 2017
  • 111. bal mascat printre lini ti nemi cate,ș ș pline de singurătate, în amurgul de metal, presărat cu praf de aur i cu insule de plaur,ș într-un loc patriarhal, luna falnică pe cer se înal ă printre vise,ț dulce, lumea, pare-mi-se, veselă i în tăcere,ș prinsă toată în himere, într-o undă de ispite i în mă ti de carnavalș ș a venit deja la bal i pe nevăzute strune,ș în aerul de cărbune, dansează un menuet, iar un cavaler pedant recitând dintr-un sonet, cam ursuz i arogant,ș se crede i el berbant;ș algele amurgului stau de-asupra burgului, în cromatica ce arde, doamnele de la mansarde tot vorbesc de pasien eț de un domn osos, în zdren e,ț i-n acorduri de secante,ș în melodia de andante, trec vorba din gură-n gură rele i pline de urăș i-n acestă dulce noapte,ș se aud vorbele-n oapteș i-o duc a a până în zoriș ș ca ni te va nici visători...ș ș
  • 112. sâmbătă, 8 aprilie 2017 iiiiiiiiiii Duminica floriilor s-a oprit timpul, Doamne, intră-n Ierusalim Cristos, arunca i-i covoare de floriț că-n zori va muri... a vrea să-mpart mormântul cu el,ș salvează-ne din rugul cu flăcări, coboară-ne în hăul de prăpastii i saltă-ne apoi prin constela ii,ș ț din oasele lui dulci i calde,ș să faci halebarde, pentru a lovi turme de fiare, barbare; aprinde o candelă sfântă în cer a terne-i fiului un lăicer,ș el va muri răpus de du mani,ș fă-l ca prin ani să urce cărări fără ir,ș înviază-l din mor iț i adu-ni-l nouă în por iș ț să-i sărutăm fa a i picioareleț ș că el pentru noi e ca soarele... duminică, 9 aprilie 2017
  • 113. rugăciune Mă-mbrac în melancolice filozofii i tot Te a tept, Doamne, ca să vii,Ș ș Himere fug prin gândurile mele, i lumile îmi par tot mai rebele.Ș Trădat de Tine, m-am zbătut prin tină i calea vie ii mele n-a fost lină,Ș ț M-au bătut iarna viscole i ploi,ș Mai dă din când în când i pe la noi.ș Mereu mă doare clipa ce se duce, Mi-am răstignit dorin ele pe cruce,ț Uitat-am cântecele mele de acasă Dorul de Tine tot mai mult m-apasă. Căte vise nu mi-au căzut grămadă i m-ai lovit c-o nevăzută spadă,Ș Mai dă din când în când i pe la noi,ș Întreabă-ne de griji i de nevoi.ș Mai lasă-ne la prânzul de minuni, Coboară peste răi i peste buni,ș Am ostenit mereu prin pribegii, Tot a teptându-Te, Doamne, să vii.ș luni, 10 aprilie 2017
  • 114. mi-e teamă cresc în mit ca Odiseu, într-o vagneriană suită, viclean, un gând mă trage în oaptă către tine moarte;ș culcat pe basme i adormit pe vise,ș drumurile toate mi-s închise, trecutul îmi fuge ca o oglindă scăpată-n tu ,ș mi-e teamă să mă-ntorc la fântână, verdele s-a făcut mov, adorm mereu într-o rână, când triste ea oftează-n alcov;ț trec mereu frunzele toamnei prin noi când sufletul prive te-napoi.ș miercuri, 12 aprilie 2017 Iapa lui Gellu Naum Gellu Naum m-a învă at ce este poezia;ț O iapă-n călduri alergând pe câmpie. Erotismul ei e sălbatic, se iube te cu luna, cu soarele,ș Cu iarba, cu apele, cu prăpăstiile, cu cerul,
  • 115. Visează armăsari care răsar din genuni, Rupe hamurile i trece peste istorie,ș Dorul de împreunare sare peste orice artă poetică, Muge te, zbiară, behăie,ș Tandră, plină de viziune aduce Orientul în Europa, Se perpele te prin nisipurile Saharei,ș Exprimând legile tăcute ale emigra iei cuvintelorț Pline de neîn elesuri printr-o transhuman ă solitară,ț ț Primăvara când cerul se umple de tauri, Zvâcne te sângele-n ea ca-ntr-un cazan în fierbere,ș După împreunare e parcă o viperă rănită Care zace într-un cuib de sori, Armăsarii lichizi se prefac în viori Ce cântă un Ravel i apoi se pitescș Nu tiu unde i nu tiu de ce ,ș ș ș Sperindu-mi ferocea mea luciditate… miercuri, 12 aprilie 2017 incertitudini Trec prin suflet vagi iluzii, Ame ite i confuzii,ț ș Cu imagini desuete, Cum î i place, drag poete,ț Atâtea nop i cu insomniiț Cu vise i cu fanteziiș Pline de-atâta voluptate, Ce cad adesea în păcate, Se piede luna-n univers
  • 116. i eu mă pierd în câte-un vers,Ș Doar posedat de un păcat, În iarba verde de brocart, i mai nu vreau, i mai te chem,Ș ș În ignoran ă i blestem.ț ș luni, 17 aprilie 2017 Berenice Deschide fereastra acestei primăveri, O lună de smal trece pe cer printre salcâmi,ț Are gene lungi i ochii de vis,ș Ca un dor de ducă de limpezi, Parc-ar fi o filă arsă de roman ăț Ca un doliu care s-a a ezat pe giurgiuvea,ș Inocent am luat-o i-am vrut s-o arunc în haos,ș Lumina ei murea printre salcâmii în floare, Parcă mă topeam în părul Berenicei, Cu pasul ei cald Treceam Unul pe lângă celălalt,
  • 117. E o primăvară cu fantome, Văd cerul tremurând pe lângă Glesnele gladiolelor îmbujorate, Ce de obsesii, Berenice, trec pe lângă noi, Numai amurgul adus de zăpezile mâinilor tale Va opri timpul i zeii vor părăsi acestă lumeș În seara fantastică plină de obsesii… marţi, 18 aprilie 2017 Arde dorul ca un foc, Între moarte i-ntre joc,ș Dorul e suflet i trup,ș Crengile din el se rup, Tot mereu eu îl strigam i cădea din ram în ram,Ș Via a-n el încă e vie,ț i de moare, încă-nvie,Ș Încă focul nu s-a stins, Arde-a a ca dinadins,ș Dorule, inimă rea, Încol e ti pe iarba mea,ț ș Încol e ti ca din nimic,ț ș Ca luceferii-n aspic, i erai i nu erai,Ș ș Parcă te plimbai prin rai, A vrea să nu te deochi,ș
  • 118. seară de primăvară mugurii- i es bucuria-n lumină,ș ț ce seară frumoasă, cu lună plină, luna, ecoul tăcerii, a luat locul primăverii, stelele au le inatș pe-un salcâm c-un ram uscat, licuricii-ncet se sting, Între yang i între yng,ș mi-e gol, Doamne, mi-e a moarte, când îmi e mândra departe, când e-aproape i ar vrea ca să se culce,ș e ca zmeura de dulce, trupul ei, fior de raze, iar mă bagă în extaze, peste bra ul meu zurliu,ț s-a năruit a pustiu, clipa dulce mi se pierde, într-un ochi de apă verde,
  • 119. până să licăre luna, noi cu zarea suntem una, i-am gustat ciorbă de zeu,ș aproape de Dumnezeu. marţi, 18 aprilie 2017 vise i deziluziiș Visez mereu tâmpenii de pe timpul când mă jucam De-a tefan cel Mare în luptă cu turcii,Ș Visez mereu pe profesorul de matematică care Mă scotea în fa a clasei să spun tabla-nmul iriiț ț Numerele pare i impare divizibile cu doi,ș N-am priceput niciodată logica acestor memorări, Printre ele mi-apărea chipul dantelat al unei colege Care mirosea dulce a parfum de viorele, Sânii ei în pârgă îmi furau ochii prin decolteurile Uniformei care se descheia u or până pe la mijloc,ș Seara auzeam centaurul cum umbla prin lucruri Să-mi rupă conturul iluziilor despre fetele De paisprezece ani, care se târau pe balusrada scărilor, Surprindeam un adulter mascat în privirea lor, Părul lor mirosea ca o coamă prin care trece vântul, M-am hotărât să nu le scriu niciodată un poem de dragoste a a cum a făcut Dante cu Beatrice,ș Visez mereu soldatul din mine tânăr la instruc iaț De front când băteam pasul ca un nebun Pe un caldarâm afumat la umbra unor plopi sălbatici, Eu am dat onorul trupelor sovietice Când au pleca de pe meleagurile noastre mioritice, Umblam mai mult beat de triste e când ne luam deț
  • 120. Fetele din ora i ele făceau ochii mari,ș ș Cu voi mă cu voi care sunte i ni te păduchi,ț ș Eram tineri i frumo i îmbrăca i ca ni te borfa i,ș ș ț ș ș Atârnau norii umezi ugere pe conturul cerului, Noi a teptam eliberarea treceam hotarul fiecărei seriș Cu armele-n panoplie la rastel soldat, Kala nicovul ne făcea cu ochiul i eu tăceam,ș ș Dormeam visând i visam dormindș Un gherghef al enormelor depărtări până la data Când vom fi liberi ca un Rimbaud desfăcut De mantaua militară cântând versuri de dragoste, Am fost mereu plin de prea plinul crăcilor autumnale Când zburdă frunzele prin oniricul terifiant Cu ochii răvă i i de triste e ca martirii Evului Mediu,ș ț ț Întorc file îngândurate din truda mea umilă, Înnod crepusculul în ni te lan uri de fier ruginite,ș ț M-a urmărit mereu ovalul unei lacrimi Când inep iile se dau hu a peste via a mea,ț ț ț Destul am gâdilat cuvântul făcând din el armuri De vise i un arsenal de revolte,ș Lumea asta pute a otravă silabele se desfac Ca ni te cocote ce-mi dansează în fa ă un cazacioc,ș ț Limbajul s-a cretinizat zice Gellu Naum, Trebuie să-l clasăm să-l înfigem în tăcere, Am pus iubirea pe sârmă ca pe o trean ă oarecare,ț Avem capcană lângă capcană pe lângă care Trebuie să trecem în mar uri triumfale,ș Ce doamnă bizară e i moartea asta care ne analizeazăș Subiectele i predicatele ditr-o gramatică strâmbă,ș În timp ce noi profetizăm despre lumile din alte planete... marţi, 18 aprilie 2017
  • 121. doină rătăcesc pe drum pierdut, fără armă, fără scut i lunec printr-un neant,ș devenind un celălant, numai soarele lucid peste cerul meu de vid, căci ce-a fost mereu dispare, într-o undă sclipitoare, degeaba mai facem fente în fluide elemente, căci de la mine la tine e o lume de suspine, se uită noaptea la noi parc-am fi ni te strigoi,ș multe se petrec în lume, fără via ă, fără numeț i toate ce se petrec,ș ca frunzele toamna trec, bate-amurgu-n cea ă plinăț c-avem o via ă hainăț i coborâm la izvoareș unde toate-s trecătoare, ard făcliile departe până dincolo de moarte i-adoarme visu-n pahar,ș
  • 122. fără via ă, fără har,ț în tărâmuri scufundate, tot mai aproape de moarte... miercuri, 19 aprilie 2017 dulce arătare Trupul tău cântă ca o vioară, Neatins de vreun sărut, Parc-ar fi întâia oară Când floare te-ai desfăcut. Ca visul, ca zarea-n pustie, Treci prin mine ca un înger, Ca o lebădă- argintie, Ca o rană-n care sânger. Am vrut deja să mă ucid Cu o petală ruptă din tine, A fost deja un suicid Din harurile dulci divine. Ne apăra doar un centaur Când eu î i povesteam deplinț Că din poemele de aur Va rămâne doar venin. Mă-nec deja în apa vie i-n dulcea rază de la soare,Ș Rugându-mă ca să învie Aceea i dulce arătare.ș
  • 123. joi, 20 aprilie 2017 amintire În amurg când amintirea Trece-ades pe lângă mine, Ca i ieri parc-ai venitș i deja te-ai risipit.Ș i-am oprit umbra în loc,Ț Doamnă dragă, Astaree, Tu treceai Calea-Lactee, Aruncând iubire-n foc. Ploua în noi toren ial,ț Eram sub semnul lui Apollo, Eu în marea trecere, Iară tu cântai un solo… Prea erau grăbite fapte, i un aer foarte tare,Ș Ne spuneam prostii în oapteș i pove ti nemuritoare.Ș ș Tu erai foarte fragilă , Ca un boboc de trandafir i mi se făcuse milăȘ Să te rup, să te de ir.ș Trestie bătută-n vânt, Te-am lăsat pân la chindie i în seara mea târzie,Ș Nu tiu când m-am hotărât.ș
  • 124. În palatul tău elin, Am umbrit cu mâna sânii i i-am rupt divinul crin,Ș ț Sub lumina dulce-a lunii. joi, 20 aprilie 2017 primăvară capricioasă e primăvară i plouă i ningeș ș cu paseri flaminge, ninge i plouăș fără liman, pe-un soare bezmetic fără elan. Ore incerte între iarnă i vară,ș când sufletu-ar vrea să iasă pe-afară. Triste flori de scamă, vântul vă destramă, zăpada vă-nghea ăț până diminea ă...ț Frunzele merilor i prunilorș mor, a venit frigul tocmai de la pol, plâng prin ogradă pe sub zăpadă... cine îi scpă, cine să-i vadă?
  • 125. vineri, 21 aprilie 2017 mia foaie verde iasomie s-a dus Mia dintr-o mie i-a rămas pe jumătateș cu treburi neterminate, căci în clinchet de pocale s-a -necat buzele sale, i căzută în blestemeș cu miros de crizanteme, a uitat să mă mai cheme... avea macii între din iț i oldurile fierbin i,ș ș ț i-n acel frumos infernș un covor verde-i a ternș i pe neguroasa caleș caut buza din pocale într-un levantin bairam , ca pe-o floare dintr-un ram i pe lespedea fântâniiș i-am strivit pieptul i sânii,ș m-a oprit deja în loc să se răzbune reciproc, dar eu ca un Heraclit în patru păr i m-am risipit,ț roata ro ie a luniiș căzu pe fa a fântâniiț a trii se rostogolescș pe tot ceru-mpărătesc, răsăritul mă ajunge obosit i plin de sângeș i de-atunci am pierdut chiaș i-am uitat-o i pe Mia...ș ș sâmbătă, 22 aprilie 2017
  • 126. cântecul venerei o, Veneră, ce himeră cu oldul tău,ș rostogolindu-mă în hău i sânii,ș cupolele minunii, prin bluză, pulsând ca o meduză, un dans carnal, medieval, se-nchide brav cu sfârcuri dulci de nereide în papuci. i cu acesteș forme pure, am trăi într-o pădure, germinând numai idei acolo în templul ei, ce tinere e,ț ce sindrom, parcă n-aveam figuri de om. eram i nu eramș nebuni,
  • 127. cu har lumesc eu te iubeam picioare suple, i ce mers,ș demne de îngerescul vers... oh, ce amintiri amare sub ni teș pietre funerare.. duminică, 23 aprilie 2017 identitate cum să scriu poeme tandre, cum să scriu? când bărba ii hulpavi se uită numai după femei,ț îmi pipăi identitatea, îmi caut buletinul să văd dacă mai sunt eu sau altul m-a înlocuit, duminica ploioasă vopsită în verde trece peste aprilie ca un tren de marfă fără să mai oprească în gări nu se aude niciun zgomot dinspre infern, în paradis este închis pentru inventar, un iatagan neascu it toacă îndelungț marile minuni ale lumii, de la spate mă înpinge Ecleziastul care-mi spune că orice e permis în această primăvară po i trage pumnulț de ărână peste tine fără să mori, scapi deț pomeni i de leturghiile care trebuie să le daiș pe la popi să nu te mai laude prin pomelnice, to i anii ace tia au trăit fără mine îi salutamț ș ca la paradă i treceau în mar i triumfalș ș fără să mă întrebe cum mă cheamă sau ce fel de gură-cască sunt de am fericirea în mână i în loc s-o folosesc eu o strâng de gât,ș tălmăceam spusa lui Zarathrustra i-l citeam pe Budda,ș făceam pe amanul levitând prin buzunarele goaleș o pi ulă de parale apucând singurătatea de gâtț i făcându-mi hara-kiri plin de nevroză.ș
  • 128. duminică, 23 aprilie 2017 cine? cine m-a strigat? cine m-a trezit din visare? plaiurile mele fug arse toate ca pe rug, a tept tulnicele vremiiș când vor da în pârgă merii, când glas de privighetoare se va răsfă a prin soare;ț când vom sorbi din pahar via a cea plină de har;ț când atârnă peste zori toată câmpia cu flori, când dorul bătrut de vânturi se va trasforma în cânturi, când dau în copt viile i înfloresc iile.ș Atunci l-a îmbrăcaș Pe Dumnezeu în ie i L-a jefui de ve nicie.ș ș ș luni, 24 aprilie 2017
  • 129. eminesciană se face noapte-n pleoapa mea i zările lehuze,ș picură-n inimă o stea, oprindu-se pe buze. prin mine trece ca un plug durerea în cădere, e poate ultimul meu rug, sau singura avere. voi trece peste zări oricum, că ve nicia cură,ș i via a este praf i fumș ț ș pentru orice făptură în haos vreau să mă întorc, în lumea de demult, o clipă vie ii să-i mai storc,ț o clipă din tumult. în turle pline de senin, în fulger i lumină,ș a vrea să mă cufund deplin,ș amestecat cu tină. s-adorm ades între liane, pe tristele-mi poteci, la umbra teiului în floare printre izvoare reci... luni, 24 aprilie 2017 iubire rădăcin-a unei flori,
  • 130. pentru ce-ai rămas iubire ve nică în sărbători,ș tu ai fost mereu grozavă, plină toată de otravă, te-ai mutat din ceas în ceas i de ce ai mai rămas?ș tu mereu dansai cu mine, plină toată de verbine, izbucnei din fum i soriș revărsându-te-n culori i sufletul mi te cere,ș e ti amară, e ti i miere.ș ș ș ascultându- i aiureala,ț zbuciumai mai rău ca marea, risipită-n surd balans, erai un fantastic dans în driade i culoriș printre lună, printre sori. iubiri cu buzele pale, pierdute-n clinchet de pocale în inimă frumos se-a ternș ca-n nebunia din infern, dulcea a otrăvii de crinț cade-n pocalele de vin... miercuri, 26 aprilie 2017 regrete Născut din bulgăre de lut, mă nărui în necunocut
  • 131. i trece via aș ț într-o clipă ca fâlfâirea de aripă, ca primăvara în univers, ca pâlpâirea unui vers. Se leagă via aț de un fir, ca-n tragedia lui Shakespeare de parcă nici nu am fi fost i n-am fi avutș niciun rost. Cade primăvara lilial i noi bemș vinul din pocal, se lasă luna spre apus când noi demult ne-am fi tot dus, lăsând în urmă numai umbre, cu amintirile lor sumbre i părăsindș cetatea vie iiț în zorii dulci ai dimine ii.ț miercuri, 26 aprilie 2017 unde te duci, omule unde te duci, omule, unde te duci,
  • 132. via a este un ir de năluci,ț ș câteodată coboară u or,ș altădată te ia cu fior, câteodată te urcă la cer, altădată e numai mister, căteodată via a i-i dragă,ț ț altădată î i pare beteagă,ț trece arare tăcută prin mine cu bucurii, dar i cu suspine,ș o văd cum se scurge prin sânge, când inima-n mine mai plânge, o văd ca un câmp în de ertș când drumul îmi este incert, pe cine să-ntreb, cui să mă plâng, c-a a mi-e sufletul nătâng,ș în mine tot se lasă seară, cade-ntunericul pe-afară, palida-mi stea cade pe cer, spunându-mi că e totul efemer. joi, 27 aprilie 2017 lasă-mă singur... În mintea mea un înger a luat foc, Lângă al i îngeri ce edeau iner i,ț ș ț Mă iartă, Doamne, Te rog să mă ier i,ț Că nu vor să stea singuri la un loc.
  • 133. Ce zeu să născocesc ca să-mi revin Să zboare îngerii-n tărâmul lor, În alte lumi sau chiar în Labrador, Să scap i eu de omenescul chin.ș Lasă-mă singur în al meu întuneric, Ca să bo bâcâi până cad în hău,ș De mi-o fi bine sau de-mi este rău, Să-mi văd odată visul meu himeric. Să merg pe drumul aspru plin de cea ă,ț Ce duce mai adesea către moarte, De i eu cred că drumul e departe,ș Nu mă desparte a a u or de via ă.ș ș ț Am a teptat tăcerea Ta de piatră,ș Adesea drumul Tu mi-l ai închis i ce mi-o fi odată, tot mi-e scris,Ș Voi adormi ferice pe-a mea vatră. vineri, 28 aprilie 2017 festin s-a dus iarna, au venit rândunelele, cerul i-a tras perdelele,ș au răsărit florile în toate culorile, s-a-nveselit glia, când aude cântând ciocârlia; a căzut o stea pe ape, când vin cerbii
  • 134. să se-adape, prin pădure cântă cucul, a-nverzit inima nucul, nu mai vin singurătă iț cum veneau în alte dă i,ț că acuma eu mă-nchin i vă poftesc la festin!ș vineri, 28 aprilie 2017 reproș Am căzut din cer unde visam Că doar pe tine te iubeam, Aveai glas de catifea, moale, De-aia mă lipisem de buzele tale. Nu tiam că por i otravă pe ele,ș ț i-o să-mi atragă numai belele,Ș Mi-ai mâncat din via ă un sfertț i mi-ai făcut-o de ert.Ș ș Am uitat undeva o parte din tine,
  • 135. Nu tiam că-n via ă-i cine pe cine,ș ț Blestemul din ceruri pe tine să cadă Sătul e cuvântul i lacrima fadă...ș Cetatea iubirii e numai ruină, Tu cau i o vină, eu caut o vină,ț Cetatea iubirii are zidul închis S-a dus amintirea, rămas-a un vis. sâmbătă, 29 aprilie 2017 locuiesc Locuiesc într-un vis, Când sunt, când nu mai sunt, Cineva mă întreabă Unde am plecat, Eu îi răspund c-am plecat Între două ceruri, Într-unul e ogroapă de cuvinte În altul o goapă de speran e.ț Caut adâncul mereu, Unde e, să-l văd i eu,ș Desfac firu-n patru fire i mă pierd în risipire.Ș duminică, 30 aprilie 2017
  • 136. aripa mi-am rupt aripa-ntr-o clipă, era ploaie, era cea ă,ț nu vedeam nimic în fa ă,ț cum să zbori doar c-o aripă? adu-mi aripioara ta ca să-nvă iar a zbura,ț a plecat să mi-o aducă, omul i-a văzut de ducă...ș doar c-o aripă e greu ca s-ajungi în Empireu... duminică, 30 aprilie 2017
  • 137. de împrumut v-a împrumutaș obsesiile mele ca să scap de belele, sunt acre i dulci,ș numai năluci, lua i-le,ț pe ce le-o i lua,ț asta e averea mea. nu vă cer nimic pe ele, vreau doar să scap de belele. duminică, 30 aprilie 2017
  • 138. lasă-mă câteodată a vrea să te zdrobesc între pleoape,ș să fac din tine un vis, leagă-mi ochii să- i bănuiesc zborul,ț cum stau cu ochii închi iș văd umbra ta cum mă cuprinde, numai în mai po i întâlni îngeri goiț care se plimbă prin memorie cu trandafiri în gură; lasă-mă în întunericul tău ca să aprind laserii transfigura i ai iubirii,ț purificându- i somnul i visele.ț ș duminică, 30 aprilie 2017
  • 139. rugăciune mă cobor în suflet, iată, sufletul îmi e de piatră i de ce cobor mereu,ș nu-l găsesc pe Dumnezeu. ridic privirea la soare, nici acolo nu-mi apare, îl caut în risipire i mă scoate iar din fire...ș în mine arde un înger i mă doare, i iar sânger,ș ș sunt plin, Doamne, de păcate, i Te rog nu mă mai bate.Ș dă-mi puterea ca să zbor, să trec prin via ă u or,ț ș nu mă mai sui pe rug ca să trag mereu la jug. înal ă-mă către Tineț să gust din cele divine, să am parte de minuni începând cu zi de luni. cuie curg din ochii mei ca i lacrima de mieiș i sunt ultimul meu insș ce mă consider învins. mă cobor în suflet, iată,
  • 140. fără mamă, fără tată, ca să-mi dai din mila Ta o fărâmă de ceva. dă-mi ceva din ve nicieș să-mi fie bine i mie,ș ninge cu stele i soriș să-ntineresc de-atâtea ori. lasă-mi drumul meu în sus să urc crucea lui Isus, să-i terg rănile de sângeș i să-L văd că nu mai plânge.ș duminică, 30 aprilie 2017 mă strigă o pasăre, mamă în teiul sfânt mi-am îngropat durerea, ca Eminescu în floarea lui de dor, e un miros de vis adormitor, păzit de-un înger plin de utopii, o lună mistică strive te un izvor,ș aicea, Doamne, a vrea eu ca să mor;ș ascunsă e spaima în vechiul păcat, orele timpului îmi bat în timpane, ca ni te clopote liturgice bat;ș a vrea să mă plimb în agapii de vis,ș când sunetul verii mă cheamă, o pasăre cântă în paradis, mă strigă o pasăre, mamă. luni, 1 mai 2017