Ionescu Ion, profile picture
Uploaded byIonescu Ion
DOC, PDF841 views

Povestiri

Ion Ionescu-Bucovu povestește viața satului românesc printr-o serie de narațiuni ce reflectă tradiții, credințe și caracteristicile oamenilor care l-au populat. Printre personaje se numără Tudor Dobre, un țăran prosper care își planifică viitorul fiicei sale, dar se lasă prins într-o intrigă legată de aur și afaceri dubioase cu igani. Povestea explorează teme precum avariția, dragostea pentru pământ și valorile comunității, oferind o privire asupra istoriei și culturii rurale.

Embed presentation

Downloaded 10 times
ION IONESCU-BUCOVU POVESTIRI 2007 1 1
PREFA ĂȚ Am cules de-alungul vie ii câteva povestiriț locale pe care le-am prelucrat i le-am datș publicită ii pentru a rămâne mărturie pesteț timpuri. Unele nici nu sunt de sorginte populară, ci pur i simplu scrise de mine. Ceea ce esteș important, că în ele respiră via a satului a aț ș cum a existat de-a lungul timpului, cu oamenii care-au trăit pe aceste meleaguri, cu necazurile i bucuriile lor, cu trăsăturile lor de caracter.ș Răzbat din ele credin e populare precumț ielele, explică anumite denumiri, precum Fântâna ho ilor sau Fântâna părăsită, crimeț inexplicabile, iubiri neîmplinite, dragostea pentru pământul pierdut, ura haiducilor pentru anumi i boieri, etc.ț Toate la un loc sunt un tablou al satului a a cum a fost el de-alungul timpului.ș Autorul Aurul lui DURAN 2 2
Pe timpuri imemorabile când satul nu luase înfă i area deț ș astăzi, trăia în Dealul Piscului un om ce- i pusese gospodăria peș loturie proaspăt dăruite de boierul Lixăndrel. Acest om se numea Tudor Dobre; to i sătenii îi ziceau mai pe în elesul lor, Duran, de laț ț Tudoran. Bătrânul Duran, fiul lui Motroc, se însurase i luase fata luiș Ion Stan Stănică, pe Maria, o fată harnică i bogată. La rândul lor auș avut i ei o fiică, pe Lefterica. Se spune că fata era foarte frumoasă,ș pe măsură ce cre tea se făcea i mai mândră. Ie ea la horăș ș ș îmbrăcată ca o prin esă cu haine esute în fir de aur, cu fote i iiț ț ș numai de mâna ei esute.ț Gospodăria lui Duran era cea mai arătoasă din sat, aseș hectare de pământ, ase perechi de boi , două cârduri de oi cu douăș stâne, zece vaci breze, patru cai, bri că i alte i alte acareturi,ș ș ș pătule cu porumb, magazii de grâu i saivan. +i din toată strânsuraș asta a lui cumpăra galbeni i mahmudele, zicea el că toate-n lumeș vor pieri, dar valoare aurului niciodată! +i aurul îl topea i-l ineaș ț pitit în lada de zestre în odaie, să-i facă zestre fetei cu el. ŞI într-una din zile o chemă pe nevastă în tindă I o rugă să iaș loc pe prag să-I spună o vorbă: -Fă, Mario, zice el, îmbujorat la fa ă, fusei pe la na u Ghi ăț ș ț Băngoi i uite ce aflai: a venit atra lui Polizache de la Ru i i dinș ș ș ș bulgărele de aur pe care-l avea, a tăiat gologani să-i deschidă fetei prăvălie. Ce-ai zice dacă am face i noi ceva gologani să-i trântimș fetei o cârciumă în centrul satului, pe Linie? -Măăă, sări femeia la el, să nu te păcălească iganii!ț -Cum o să mă păcălească? Fac i eu cum a făcut na u Băngoi!ș ș -Cum a făcut? Se dădu femeia lângă el să-l asculte mai cu aten ie.ț -Cum să facă? Bine a făcut! I-a băgat pe igani în beci, i-aț încuiat, le-a dat aurul, cărbuni i foc i până diminea a le-a tocatș ș ț gălbenei de-un ban, de cinci i de zece. A i plecat la Ru i să iaș ș ș marfă, deschide i depozit de cherestea i cârciumă! Omul ăsta areș ș 3 3
cap, nu ca noi care-am alergat toată via a după animale i-amț ș muncit ca ni te robi la sapă i la secere i nu ne-am ales cu nimic!ș ș ș Femeia stătu pe gânduri ce stătu i apoi îi răspunse:ș -Treaba ta! E ti bărbat i judeci mai bine ca mine! Poateș ș scoatem i noi fata asta din chinurile muncii! Să stea i ea cuș ș plaivasul la ureche i să numere banii la tejghea!ș -Făăă, Polizache e-n sat, am să-l chem mâine cu făurăria lui, îl bag în beci în pomostul cel nou, îl încui acolo, îi dau de toate i-iș zic: <Băăă, …tu- i sărindaru mă-ti, te plătesc cât vreai tu, să-mi taiț i mie ni te pitaci că de nu te duci dracului cu atra ta cu tot! Să nuș ș ș faci pe nebunu că tiu că i-ai tăiat i lui na u!> i până diminea aș ș ș Ș ț ne bate i nouă ceva gologani!…ș Nu dormi toată noaptea, se frământă, se gândi, se socoti, i seș sculă cu noapte-n cap, se îmbrăcă bini or să n-o trezească peș nevastă-sa i plecă spre poiana unde- i a ezase Polizache atra, laș ș ș ș Poarta Gârii. Acolo igănia era în toi, iganii băteau la căldări,ț ț pirandele puseseră tuciul să că călească mămăliga, copiii pe lângăș ele săreau i se zbenguiau. Duran se apropie de atră, câ iva câiniș ș ț din căru e îl luară la lătrat, dar el nu se feri, merse direct la me teriiț ș care băteau fierul: -Unde e, mă, Polizache? -Da’ ce-ai boiarule cu el?- îl întâmpină o pirandă. -Am o treabă! -Haaa, Poizache, strigă piranda, lasă-l dracului de somn, se repezi ea la el în căru ă, trăgând păturile de pe el, te caută boiarulț Duran! -Ce-are, fa, cu mine?- scoase Polizache capul din a ternut cuș somnul neîmplinit. -Ce să aibă? O trebă! Când se uită mai bine la om, iganul sări repede i- i luăț ș ș pantalonii pe el, î i trase o căma ă i se înfă i ă în spatele unuiș ș ș ț ș cortului. -Dumneata e ti, nea Tudore? Ce enteres ai cu tetea?ș -Băi, Polizache, vreau să-mi faci i mie ce i-ai făcut lui na u!ș ș iganu stătu câteva clipe i se gândi, apoi îl întrebă:ț ș 4 4
-Ai materialul? -Am! -Mult? -Să fie ca o oca -a a!ș -Dar tii să- i ii gura? Că dacă află statu…ș ț ț -Cum să nu, nică! Nu mă cuno ti? i la o adică stau bine cuș Ș eful de postș ! -Atunci rămâne pe diseară! -Eu zic să coborâ i la mine-n ogradă, să deshăma i, să prânzi iț ț ț i la dracii ă tia micii să le dau ni te faguri să sugă c-am umblat laș ș ș uleie i-am scos mierea! i la noapte ne-apucăm de treabă!ș Ș -Bine, nea Tudore, a a rămâne! Dar mucles…ș Duran puse degetul la gură în sensul că nu spune nimănui iș plecă acasă. Pe seară atra de igani se înfiin ă la el la poartă. Deshămaserăș ț ț caii pe poiană, aprinseseră focul i se pârleau pe lână flăcările careș miroseau a balegă arsă. Poiana se umpluse de igani i mai mari iț ș ș mai mici, descul i i despuia i. Câteva chivu e cu desagii în spinareț ș ț ț i cu plozii în bra e plecară prin sat după căpătat sau după ciordeală.ș ț Polizache cu trei mardeia i intrară în curte la duran i-l strigară:ș ș -Hei, nea Tudore! Bătrânul ie i coco at cu o furcă în mână cu care strânseseș ș fânul prin grădină. -Am venit să ne tocmim!- o retezară iganii. Ne convine, bine,ț nu ne convie, salutare i noroc!ș -Băi, Polizache, mă tii pe mine cârcota ? Vă dau cât cere i,ș ș ț pitacii să iasă! -Cât aur ai? -Păi nu v-am spus? Ca o oca a a…ș -Dintr-o oca să tot iasă…- zie al doilea igan care stătea înț spatele lui Polizache. -Boiarule, zise al treilea, pu căria ne mănâncă dacă ne prindeș efu de post, te rugăm să- i ii gura…ș ț ț -Bă, băie i, unul este Tudor, tot satul îl tie…Dar c-oț ș condi ie…ț 5 5
-Care, boierule? -Vă încui în beci să nu tie nimeni de voi!ș -Fie, boiarule, dar cu mâncarea i băutura dumitale…ș -Vă dau ce vre i voi, numai treaba să iasă bine…ț Ne-nvoim, nea Tudore, hotărî Polizache, după ce schimbă câteva priviri cu cei doi. Batem palma! -O batem! i Tudor întinse mâna lui cea slăbănoagă i dădu noroc cu ei.Ș ș Mâna însă îi tremura. Dacă nu ie ea a a cum dorea el, se ducea peș ș apa sâmbetei toată munca lui de-o via ă. Tot ce muncise el strânseseț în acel bulgăra de aur din lada de zestre a muierii. Dar vorba eș vorbă… Î i cărară iganii foalele, cărbunii i sculele lor i intrară înș ț ș ș beci. Le-aduse femeia de-ale gurii, pâine, brânză, lapte covă it, ouăț fierte i slană. Pe unul din ei îl trimise la atră cu o oală de unturăș ș I cu un ciurel de mălai să le dea igăncilor să facă I ele mămăligăș ț ș i s-ă întingă în untura din tigaie. .șț -Adu marfa s-o vedem!- zise Polizache într-un târziu cu ochii pe sus să nu se lovească de tavanul beciului. Duran scoase bulgărele de aur i-l întinse iganilor.ș ț -Da, se cunoa te, e aur curat!- î i dădu cu părerea Polizacheș ș după ce scrijeli cu unchia metalul. -Curat!- le răspunse Duran, e topit din pitaci galbeni i dinș mahmudele… Duran î i văzu de-ale lui prin curte până se întunerici, apoi seș duse în casă, luă ceva în gură i se culcă.ș -Mă, n-auzi, veni femeia din tindă în casă la el, tu te-ai uitat la Polizache ce urât e? De ce-o fi având el buza de jos tăiată în două ca la iepure? -Îl dau dracu cu buza lui, mie să-mi facă bani! Tudor nu dădu ochii-n gene toată noaptea. Se gândea ce să facă mai întâi cu banii. Va pune cârciumă pentru fată, se va duce la Drăgă ani cu căru a cu două butoaie să ia vin, va urca i la munteș ț ș după rachiu…Când va auzi notarul că fata lui are cârciumă… i a aȘ ș îi da el ocol Leftericăi, dar acum…Ce, e de vise rele să aibă un 6 6
ginere notar? Adormi greu i visă un vis. Se făcea că era călător,ș mergea cu căru a la Bucure ti, plecase de cu seară de acasă iț ș ș ajunsese prin Pădurea Ţandăra. Noapte neagră, fără lună i fărăș stele, el mâna caii încet, mângâindu-i cu biciul, în miezul pădurii se- auzea cântând o pasăre de noapte…Prin sufletul lui se strecură o răcoare care-l făcu să se scuture. Se închină: <Doamne, ajută!> Î iș făcu cruce de două-trei ori să piară de lângă el toate duhurile rele. Trecuse pe aceste drumuri de zeci de ori, ducea marfă la ora , putiniș de brânză, piei de miel, lână, făină, mălai…Deodată se trezi în fa aț cailor cu trei mogâlde e, părea să fie oameni. Unul din ei strigă laț cai: <Hooo!” Apoi către el: < Dă-te jos, jupâne!>- păru să fie acela i glas. i puse mâna pe el i-l trase din căru ă, prin licărulș Ș ș ț unei scântei care se-aprinse de la igara unuia, zări buza spartă a luiț Polizache, dar n-apucă să mai zică ceva că iganul îi i înfipse unț ș cu it în spate. i Tudor se trezi cu acel junghi în spinare. Deschiseț Ș ochii i privi prin cameră.ș -Ce-ai, mă, de i-a luat Dumnezeu somnul?- îl întrebă nevastaț când îl văzu în capul oaselor. -N-am nimic, mă dor alele, am răcit pe la grajduri! i-amș Ș visat i-un vis…ș -Mai dă-le-ncolo de vise! Tudor se sculă, se îmbrăcă i ie i afară. Soarele mija spreș ș răsărit peste buza dealului, încercând să urce pe cer ca o uria ă roatăș încinsă . De undeva din marginea satului se-auze un lătrat de câine. -Boiarule, se-auzi o voce din pivni ă, ia dă-te-n coa!ț De-abia acum î i aduse el aminte că-n pivni ă erau iganii.ș ț ț -Ce-ave i, mă, a i terminat treaba?ț ț -Am terminat pe dracu, nu ia fiertură aurul dumitale! -Adică de ce nu ia fiertură? -E slab! Poate mai are boieroaica vreo salbă să-l îmbunătă im,ț mânca-te-a !ș Tudor sui pragul i se duse la nevastă:ș -Auzi, Mario! -Ce e, mă? 7 7
-Dă-te pe sală să- i spun ceva! Boaitele de igani spun că nu iaț ț aurul fiertură, dă-mi salba ta de icu ari să-l îmbunătă im. Femeiaș ț stătu pe gânduri pu in, apoi merse în odaie, desfăcu lada de zestre iț ș luă salba de icu ari i i-o dădu bărbatului. <Salba de la mama,ș ș gândi ea- îi zisese a a: na, mamă, să nu mă ui i! i s-o dai i tuș ț ș ș fetei! Dar i acum tot pentru fată făcea ce făcea…>ș Tudor duse salba bucuros iganilor i plecă la treburile lui.ț ș iganii începură iar cioca-boca, cioca-boca pe nicovalele lor, apoiț dă-i cu foalele, se afumară, se mânjiră cu cărbuni peste tot i, dupăș câtva timp, iar îl chemară: -Boiarule, ce ne facem, că tot nu ia fiertură! -Vă omor, …vă sărindarul mumilor voastre de boaite, cum să nu ia ,mă, fiertură? -Po i să ne omori, uite, am topit i icu arii i degeaba!ț ș ș ș Ie i Polizache dintre foale i-i zise:ș ș -Băi, nea Tudore, ăsta e aurul, ia-l matale i pune-l bine că vinș eu peste o săptămână cu material mai bun i gătăm treaba! De undeș ai tălică aurul, că e moale, breee! Duran se întunecă la fa ă i scoase un pistol de la brâu i-lț ș ș îndreptă spre ei: -De unde, de neunde, că voi de aici nu ie i i fără bani! Vreauș ț bani, mă, voi n-auzi i? Cum i-a i făcut lui na u Băngoi, să-mi face iț ț ș ț i mie…Bani, să-i număr eu…ș Ţiganii începură să se smiorcăie, c-o fi albă, c-o fi neagră, că o să repare ei treaba că aurul lui Băngoi a fost tare i a ie it laș ș tiparni ă…ț -Breee, nea Tudore, pe copiii mei, începu Polizache, dacă săptămâna viitoare nu sunt la mata cu sculele…ce e azi? Miercuri… uite, cel mai târziu, joia viitoare sunt la mata la poartă…aurul rămâne la tălică să nu zice că… - i icu arii?Ș ș -PăI nu i-am topit, mă, nene? Cântărim aurul…nu vezi dumneata că bolovanu s-a mărit… -Bine, atunci, v-a tept joi, dar să dea dracu să nu veni i…ș ț 8 8
Duran se muie, băgă aurul la chimir i-i slobozi pe igani dinș ț pivni ă.ț Gloata de igani, când se văzu slobodă, se grăbiră, strânserăț corturile i plecară cu câinii târâ pe la Poarta Gârii, pe undeș ș veniseră. -Ce făcu i, mă, cu iganii?- îl întrebă Maria când se întâlni cuș ț el. Te văd cam supărat, nu cumva te-au păcălit căldărarii? -Ce să fac? Mai nimic, cică nu ia fiertură, vin joia viitoare cu material mai bun! - i aurul unde e?Ș -La mine la chimir! - i salba?Ș -Au topit-o! -Cum au topit-o? -A băgat-o în bulgărele de aur… -De unde tii tu?ș -De la cântar! -Ia să-l văd i eu!ș -Poftim!- scoase el ghiuleaua galbenă de la brâu i i-o puseș Mariei în palmă. Maria luă bulgărele, se uită la el I-l întrebă:ș - i iganii unde sunt?Ș ț -Au plecat în …aia mă-sii… - tii ce, ia dă dosu până la na u i roagă-l să-l încerce el că-iȘ ș ș tie me te ugul! Te-au păcălit, prostule, iganii…ș ș ș ț Tudor din galben se făcu negru, fugi în grajdul cailor, încălecă pe calul lui roib i într-o clipită fu la na i-său la poartă.ș ș -Na ule, na ule!ș ș -Ce e, fine Tudore? -Să- i spun sau să nu- i mai spun?ț ț -Ce e, omule, hai în casă! Ai pe finica bolnavă? -Nu! -Atunci ce te roade? -Am făcut o prostie! -Ce prostie, omule? 9 9
După o pauză care dură câteva secunde, Tudor începu să se destăinuie în lacrimi: -Am făcut i eu ce-ai făcut mata!ș -Ce? -Am vrut să fac aurul bani i m-au păcălit iganii!ș ț -Cum te-au păcălit? Doar te tiu om cu scaun la cap!ș -Nu tiu, parcă mi-a luat Dumnezeu min ile!ș ț i-i spuse toată tără enia.Ș ș - i de ce-ai venit la mine?Ș -Mi-a spus Maria că dumneata cuno ti aurul…îl am la mine!ș -Hai în casă să-l încercăm cu o et!ț Băngoi luă un clondir de sub masă, turnă lichidul pe bulgărele de aur i metalul începu să se închidă la culoare.ș -Fine Tudore, ai dreptate, te-au păcălit iganii, e tinicheaț curată, uite-te i dumneta cum se negre te! i-au dat aramă în loc deș ș ț aur… Tudor nu mai a teptă ca na i-său să termine vorba, încălecăș ș pe cal i-o luă prin porumburi să le iasă înainte iganilor. A teptăș ț ș toată după masa pe Drumul ăl Mare, doar-doar se va întâlni cu iganii, dar degeaba, nici urmă de balaoache i! Dacă văzu I văzuț ș ș că nu mai apar o luă pe drum către Ro iori, poate se va întâlni cu ei.ș Merse toată noaptea, se întâlnea cu care cu po ircă, cu porumb, cuș grâu, cu sare cu gaz I-I întreba pe oameni dacă n-au văzut o atrăș ș cu două căru e de igani. Unul din ei se numea Polizache dinț ț Ro iori, cam la patruzeci de ani a a, urât, cu buza de jos tăiată. To iș ș ț însă dădeau din cap că n-au văzut I nici n-au auzit de ei.ș Spre diminea ă ajunse în mahalaua Ru ilor la târgul de vite deț ș joia i se prezentă la jandarmerie.ș -Ce vrei dumneata, omule, de ne deranjezi cu noaptea-n cap?- îl luă la rost un soldat care picota pe bancă. -Domnule jandarm, să- i spun pă ania mea!ț ț -Ce pă anie, frate?ț -Un igan, pe nume Polizache, a venit la mine…ț -De unde e ti dumneata?ș -Din satul Bucov, plasa Slăve ti!ș 10 10
-Stai colea jos pe bancă să dai o declara ie!ț -Păi…stai să vezi… -Ce să văd? -Să- i spui cum e tără enia!ț ș -Spui dumneata tără enia în scris!ș -Stai, domnule, un pic, să- i povestesc i dumitale pă aniaț ș ț mea: a venit la noi în sat o atră de igani cu unu Polizache, unș ț igan cu buza de jos tăiată, i m-a păcălit, a zis că el tie să facăț ș ș bani…Strânsesem i eu din munca mea de-o via ă ni te aur Iș ț ș ș voiam să-mi facă I mie ni te goglogani…ș ș -Ce să- i facă?ț -Ni te bani!ș -Măi omule, zise jandarmul înfuriat, dumneata cuno ti legea?ș -O cunosc! - tii că cei ce falsifică banii sunt băga i la ocnă pe via ă?Ș ț ț -Nu tiam!ș -Dacă nu tiai, află de la mine!ș -Bine, dar eu… -Niciun dar eu…Uite ce e, eu sunt un om bun, îl sfătui jandarmul, du-te dumneata înapoi acasă i să nu mai spui nimănuiș prostia asta că intri la răcoare…Ai în eles?ț -Am în eles, dar cu aurul meu cum rămâne?ț -Nu mă interesează pe mine de aurul dumitale! Duran întoarse calul de căpăstru i plecă de lângă jandarmș negru de supărat. La poarta târgului luă un clondir de rachiu, se a eză pe marginea an ului i trase câteva guri cu sete. I se părea căș ș ț ș tot târgul se învârte te cu el, oamenii erau parcă ni te paia e, pesteș ș ț tot nu-l vedea decât pe Polizache. Într-un târziu, când soarele se lăsase pe după dealurile dinspre Salcia, Duran încălecă pe cal iș plecă spre casă. Ie ise luna, o lună cât roata căru ei, din ea parcă seș ț scurgea pe pământ o miere galbenă prin cea a nop ii i stelele,ț ț ș licurici sălbatici, parcă urcau i coborau odată cu el dealurile. Pe laș miezul nop ii, aproape de Dobrote ti, opri calul, îl legă de un stejarț ș bătrân, i se trase într-o poiană să se odihneasă. Era o lini te ca laș ș începutul lumii. Doar în depărtare cântau ni te brotăcei de baltă.ș 11 11
Omul mai trase câteva înghi ituri din sticla cu rachiu i puse capulț ș jos să închidă un pic ochii. Adormi greu printre oftaturi…Ce-i va spune el femeii? Salba ei de icu ari de la maică-sa s-a dus pe apaș sâmbetei… i munca lui de-o via ă…Printre gânduri îl înjura peȘ ț na i-său, pe Ghi ă Băngoi, care venise cu ideea asta… i el, unș ț Ș prost, î i băgase în cârd cu iganii…ș ț Se trezi în zori plin de roua dimine ii, privi cerul limpedeț colilie apoi se întoarse cu privirea spre cal. Merse spre el i-lș mângâie, îi pregăti căpăstrul i eaua, se urcă i plecă spre casă.ș ș ș Ceva parcă se răsucise în mintea lui, dar dădea totul pe rachiul băut. Ajunse acasă pe la prânz, le găsi pe nevastă-sa i pe fată plângând.ș Femeile săriră în întâmpinarea lui i-l îmbră i ară, dar el nu seș ț ș manifestă în niciun fel. Tăcea i se închina. Parcă-i luase Dumnezeuș gura! -Ce-ai, omule?- îl întreba nevastă-sa, spune-ne i nouă ce-aiș pă it…ț El tăcea i se închina.ș Femeia se duse i aduse pe na i-său. Duran făcu la fel i cuș ș ș el. Dacă văzură i văzură, aduseră doctorul de la Balaci. Medicul îlș consultă i le spuse c-ar fi bine să-l ducă la spitalul nr. 9 pentru căș i-a pierdut personalitatea. Maria vându caii, făcu rost de bani iș ș plecă cu el la spital. În curtea spitalului lume multă, pacien ii seț plimbau printre brazi în pijamale, vorbeau i gesticulau. Duran săriș de pe alee spre un pacient I-l luă la rost:ș -Tu e ti Polizache, de ce m-ai păcălit, mă, …tu- i leturghiaș ț mă-tii, unde e aurul meu? -Ce-ai nene, e ti nebun?, sări o femeie de alături, probabilș rudă cu pacientul. Dumneata nu vezi că omul e bolnav? Duran, nimic, se năpusti pe el i-l luă la băteie. O inea într-ș ț una, aurul i aurul…Se strânse lumea pe ei ca la circ. Veni unș sergent I-l luară la cabinetul medicului. Femeia îI povestiș doctorului tot ce petrecuseră. Duran o inea una i bună:ț ș -Dom’ doctor, să-mi dea aurul că-l mănânc! -O să i-l dea, stai lini tit!, îl potoli doctorul.ț ș 12 12
Duran fu internat în spital. Înebunise de-abinelea. Umbla cu o legăturică de pietricele la el i o arăta pe la to i nebunii:ș ț -Am găsit aurul, frate! Uite ce de aur am! Maria î i vându toată averea să-l lecuiască de nebunia lui, darș fu în zadar. La un an muri i ea de inimă rea. Lefterica, fata lor, luăș pe notar, un om mai bătrân ca ea cu 20 de ani, făcu doi copii, apoi îl părăsi pentru un argat oltean venit prin aceste păr i pe mo iaț ș Câmpineanca. Povestea lui Duran circulă mult prin sat până i se stinse neamul. 5 iulie 1995 IELELE 13 13
Norocel, venit din lumea largă cu lotrii care treceau Dunărea în căutare de căpătuială, se lipi pe lângă mo ia unui boier de-alș locului. Venise călare cu încă trei flăcăi de prin păr ile macedonene.ț Trecuseră Dunărea iarna pe un ger năprasnic pe ghea ă. Ziceau că-sț i ei tot un fel de români cu vorba stricată, uita i de Dumnezeu i deș ț ș Împăratul Traian prin locuri străine. i Norocel fu tocmit cu simbrieȘ la boier la mo ie ca slugă. i boierul văzându-l iste nevoie mareș Ș ț trimise acasă un ho de arenda care-l păcălea la dijmă i-l puse peț ș ș el în locul celui vechi să-i păzească, să-i îngrijească i să-i dijmuieș mo ia.ș Curte boierească, mare, cu slugi i slujnice, cu alai mare, baș boierul cel bătrân zidise lângă conac i-o biserică să aibă oameniiș din sat unde să se închine i unde să se roage la Dumnezeu. i cu elș Ș în frunte tot satul mergea la biserică i se ruga să le dea Dumnezeuș numai bine. i cu ei mergea i Norocel i se făcuse, al naibii, unȘ ș ș băiat spilcuit I frumos, se deschisese a a ca un bujor i toate feteleș ș ș din sat mureau după el i el nici că le băga în seamă.ș i într-o zi, spre primăvară, o primăvară turbată cu flori iȘ ș vântoase i ape mari i ploi, venită ca un rai pe pământ, Norocelș ș plecă i el pe câmp să- i vadă recoltele. i boierul ce zice:ș ș Ș -Ia, Noroace, tată, trăsura de la conac, pune caii la ham că vrea I cea copilă să guste din aerul primăverii că mâine, poimâine,ș pleacă la ora la carte I pune ara-n cui!ș ș ț Norocel tresări deodată; tia că boierul nu are nicio fată iș ș acum vine, nitam-nisam, cu copila lui să i-o plimbe pe luncă. -Păi atunci, boierule, zise Norocel, încântat de propunere, iau trăsura de la conac, pun o pătură să n-o prindă frigurile primăverii iș mă duc bucuros la plimbare! -Mă, îl opri boierul, s-o iei pe Valea Piscului, să cobori pe la Iazuri s-audă i ea corul brotăceilor i-apoi să mergi pe malulș ș Bucovului pe sub sălciile pletoase s-adune maci i brebenei iș ș lăptucă de baltă… 14 14
i când trecu cu trăsura prin dreptul por ii, îl a tepta lângăȘ ț ș gard o fată frumoasă, ruptă din rai: spuma laptelui de bălaie, toată îmbrăcată într-o rochie albă de crep satin i pe cap cu o pălărie totș albă cu boruri largi să n-o ardă soarele. Norocel rămase împietrit când o văzu, o luă frumu el de mână i o sui pe capra trăsurii. Fataș ș î i ridică fusta i puse piciorul sus. Norocel privi printre gene camș ș ru inat când văzu pulpele bălane ale fetei cu carnea lor lăptoasă,ș goale . -Domni oară,-zise el încântat de-a a ocazie- de unde areș ș boierul o fată a a de frumoasă, că zău, mă cred în poveste cu oș asemenea comoară în trăsură. -N-ai de unde să mă cuno ti, domnule, îi răspunse fata cuș glasul ei de clopo el, că am venit de-abia ieri de la Paris!ț Norocel tăcu, vocea ei serioasă îl aduse cu picioarele pe pământ i plecară în zbor cu trăsura peste câmpie. Vântul de miază-ș zi aducea miros de de levăn ică i aglice i lanurile de grâu seț ș ș legănau în bătaia lui u oară făcând valuri ro ii i negre din maciiș ș ș sălbatici ie i i ca ni te poiene sângerii pe coama dealului; deș ț ș undeva din pădure se auzi un ipăt de pasăre iar pe cer, un vultur,ț descria o curbă mărea ă, aproape de soare.ț -E timpul nuntirii!- zise fata cu un glas, de data aceasta mai cald, mai dulce, mai lipicios, ce primăvară frumoasă, Doamneeee!- se minună ea în fa a naturii deschise.ț i opriră trăsura.Ș Fata coborî. Norocel o sprijini, luînd-o de mijlocelul ei sub ire i-o puse caț ș pe-o păpu ă jos pe covorul verde al ierbii. Ea se lăsă în bra ele luiș ț moale ca un fulg, pluti câteva clipe în bra ele lui tăcută ca o jucărieț după care zise: -Asultă i tu ce frumos cântă păsărelele, prive te i tu cumș ș ș zboară gâzele, ce peisaj bucolic, verde i frumos, plin de florileș primăverii, uite-te la sălciile astea, plâng parcă pe Mântuitor când urcă Golgota lui… Dar noi vorbim i pe tine nu tiu cum teș ș cheamă… -Norocel, îngână el numele, Norocel, domni oară…ș 15 15
-Ce nume frumos! - i de unde e ti tu?Ș ș -Vin din păr ile Istriei, sun armân, domni oară, rătăcit prinț ș Imperiul lui Traian… -Voi sunte i neam de arti ti, măăă!V-a i molipsit de la greci…ț ș ț -Se poate, domni oară…Dar pe dumneavoastră cum văș cheamă? -Pe mine? Cum mi-ai zice tu? -Eu? Frumoasa-Frumoaselor… -Ei, nu chiar a a…Zi-mi Zina…ș -La noi zânele sunt cele mai frumoase fete… -Lasă caii să pască i hai pe Luncă, Norocel…ș i-l luă de mână i merseră a a tăcu i mult timp, el îi sim iȘ ș ș ț ț jarul mâinii în palmă, ea îi auzea bătăile inimii ca pe ni te ciocăneleș la ureche. -Ce tare bate inima ta, Norocele!- se miră ea, naivă, i seș întoarse cu fa a spre el i el îi luă o zbil ă de păr de pe frunte, i-oț ș ț dă-te într-o parte i o sărută cu patimă. S-au învârtit cu ei,ș rostogolindu-se i cerul, i pământul, i soarele, i pădurea, i apaș ș ș ș ș Bucovului; când s-au dezmeticit erau parcă pe altă lume, nu mai tiau încotro s-o apuce i ce să facă. Iar Norocel repetă gestul, oș ș strânse cât putu în bra e i-o sărută cu patimă i ea se lăsă moale înț ș ș bra ele lui într-o vrajă i-ntr-o be ie vecine cu moartea, cu le inul,ț ș ț ș cu ame eala… i după această îmbră i are, Zina căzu într-un le inț Ș ț ș ș dulce i-ntr-un somn din care cu greu o mai trezi Norocel.ș -Unde suntem?- se dezmetici ea. -Pe Luncă!- îi răspunse Norocel. - i tu cine e ti?- întrebă ea, curioasă, parcă nici nu l-ar mai fiȘ ș cunoscut. -Norocel! Cine să fiu?… -Doamneee, am câteodată ni te căderi în gol încât uit tot!ș Avea ochii tulburi i fa a speriată.ș ț Norocel se alarmă. O luă i-i frecă obrajii i mâinile i plecarăș ș ș mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un arpe uria spre Iazuri; zarea se întunecase subș ș 16 16
umbri ul boltit al sălciilor plângătoare i spre apus, peste sat, seș ș lăsaseră nori uria i, fumurii, grei i amenin ători. Din când în cândș ș ț câte un fulger spinteca zarea i cădea obosit în apă.ș -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană cerească pentru recoltele boierului!-se bucură Norocel. -De geaba!-zise Zina în zeflemea. Nerăspunzându-i la acel <degeaba>, Norocel o întrebă: - i ce faci tu acolo la Paris?Ș -Pictez pe pânză! Asta fac…Mâine am să te rog să venim iară i aici c-am să-mi iau evaletul i culorile să pictez un peisaj.ș ș ș -Cu plăcere domni oară!-îi răspunse băiatul plin deș amabilitate i bucuros că are să se repete plimbarea lor.ș Dar n-apucară să termine dialogul căci, ca din senin, un fulger, apoi un trăznet rupseră tăcerile i sparseră toată valea, apoi o ploaieș rece, cu picături mari, se lăsă peste ei ca un potop i-i făcură leoarcăș i ei, printre fulgere i tunete, fugiră de mână la trăsura pe care oș ș lăsaseră în deal. Luară caii, Norocel îi înhămă repede i plecară spreș conac. Veni seara. Norocel dormea într-un cerdac la conacul cel vechi. Îl apucase frigul i se trântise într-un cojoc pe sală cu gândul la Zina. A douaș zi va merge iar cu ea în Luncă i-i vor spune iar pove ti i se vorș ș ș iubi i Zina va picta acel peisaj.ș Adormi. Era obosit i prin somn se trezi strigat de o voce:ș <Norocel!> Era vocea Zinei, striga din grădină, de sub umbra unui nuc. Era îmbrăcată la fel ca ziua în hainele ei albe. Îi făcea semne cu mâna să vină la ea. Norocel plecă spre ea, se apropie i-o cuprinseș de mijloc i-o sărută. Fata îl mângâie peste obrajii lui ro ii caș ș bujorul i apoi îl sărută i ea. Mai departe, din senin se auzi glasulș ș unui fluier, cânta o horă frumoasă de pe la ei i din umbra nucului,ș la lumina lunii, apărură din senin dăn uind un cârd de fete care-iț înconjură cu hora lor pe amândoi. Ce stele, ce lună, i ce noapte, iș ș ce tăceri, i ce cântec… Stelele ca licuricii se aprindeau i seș ș stingeau în marele candelabru al cerului în perdeaua de fum a 17 17
nop ii; luna într-o calea că de argint se legăna deasupra nucului cuț ș un col spre Cornul Caprei ca un obraz de fecioară, spălat proaspătț i mânat de dorul unui sărut…Fetele jucau îndrăcit, erau îmbrăcateș în rochii de borangic ca ni te voaluri transparente prin care li seș vedeau formele rotunde ale corpurilor lor feciorelnice. De la un timp fluierul cânta o horă duios i trist, a moarte i-a jale căci o dăduse-nș ș doină i fetele părea că plutesc luate de vânt prin aerul nop ii.ș ț Norocel i cu Zina se prinseră i ei în vârtejul acelei hore i jucauș ș ș i ei i nu mai puteau de bucurie i se sorbeau din ochi i seș ș ș ș strângeau de mâini i- i opteau vorbe frumoase de dragoste unulș ș ș la urechea altuia. <Doamneee, ce fericire-a dat peste noi…>, gândea Norocel, în timp ce juca i-o strângea pe Zina de mână. Vine o ziș când vezi fericirea întruchipată, înaripată în inimă i de cândș a tepta el aceste clipe, de când o dulce a tepta i-o chema dinș ș ș senin, din pustiu, din de ert, din poveste, de dincolo de fiin a lui iș ț ș iată că venise! i juca, juca prins de mână cu acele fecioare careȘ parcă pluteau prin aeru tare al nop ii, dulce legăna i de melodiaț ț fluierului i alinta i de mângâierea vântului nop ii…ș ț ț Fecioarele dispărură dintrodată în ceruri i rămase iară numaiș el cu Zina care-l ruga să mai stea, că ea va pleca, că e singura ei noapte când poate să-l mai întâlnească… i luna se îngălbenise deȘ tot, bolnavă, i stelele care se prefăcuseră -n făclii aprinse, i cerulș ș tot parcă se transformase într-un altar de biserică, i glasul Zinei,ș cântat, optit, printre buze: <Noroceleeee!>…ș Se trezi. Strigase Zina? Venise ea oare acolo sub nuc? Ascultă ce ascultă cântecul nop ii, asculta acele tăceri, totul păreaț încremenit. Privi cerul, Calea Laptelui, i Clo ca cu Puii, i Carulș ș ș Mare, i luna bezmetică pe cer, i stelele care parcă încremeniserăș ș pe boltă; nici fo net de licurici, nici boare de vânt, călca parcă peș vată căci se sculase să meargă în grădină la umbra nucului s-o vadă pe Zina.? Coborî pragul prispei, merse-n grădină, văzu parcă o nălucă-n alb alergând prin umbra nucului care dispăru în livadă. Era sau nu era Zina? Îl strigase sau nu-l strigase Zina? Fusese sau nu fusese vis acea horă îndrăcită din jurul nucului? <Zinaaa!>- strigă el în miezul nop ii spre acea nălucă care pierise-n neant.ț 18 18
<Zini oaraaaa!>- mai repetă el de câteva ori, rezemat de tulpinaș nucului i dintrodată î i sim i mâna dreaptă i piciorul drept moi iș ș ț ș ș se-aplecă spre zăplazul gardului să nu cadă i se târî bini or spreș ș casă, tip-til, fără să mai zică vreun cuvânt… <Ielele, gândi el, m-au ielit, Doamneee, ce-am făcut eu de mi-ai luat mâna i piciorul căciș cu ele munceam i cu ele mă hrăneam!>ș i se a eză pe prispă să mai doarmă, dar nu mai putu săȘ ș închidă ochii, aprinsese un muc de igară i privea pe cer cum seț ș sting tăciunii nop ii, ai acelei nop i nenorocite care-l lăsase beteagț ț i blestemat să meargă toată vi a în cârjă.ș ț Veni diminea a cu treburi i cu rosturi noi, dar Norocelț ș rămăsese pe prispă tăcut, privea cerul, conacul i vedea prin curteș forfotă mare. -Leli ă Brându o, chemă el femeia care deretica prin casă,ț ș vino, te rog, până la mine i-mi ajută să cobor scările că mi-a luatș Dumnezeu o mână i-un picior azi nopte!ș -Ce tot îndrugi, tu, acolea, păcatele mele? Noi ardem în altele… Femeia era disperată i plânsă i Norocel o întrebă ce are.ș ș -Tu stai aci, n-ai auzit c-a murit domni a boierului azi noapteț i e jale mare în tot conacul?ș Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi noapte! A prins-o pârlita aia de ploaie i atât i-a fost căș suferea, sărmana, de piept, i-a făcut astupătură!…ș Norocel încremenit a început să plângă: -Doamnee, ce blestem a fost ăsta pe capul nostru, de-ai vărsat nenorocirea peste doi nevinova i? Ce i-am stricat, noi, doi copii, cuț ț iubirea noastră de ne-ai făcut asemenea rău? Coborî încet de pe prispă, ajutat de leli a Brându a, se sprijiniț ș într-un ciomag i ontâcâind, o luă spre conacul cel nou.ș ș Când îl văzu, lumea rămase înmărmurită, se-nchină i tăcu.ș Schiopul merse direct în camera moartei, o privi i-o sărută peș mâinile ei firave i pe obraz; era la fel cum o visase el azi noapte, cuș rochia aceea albă, ro ie în obraji, stătea a a i se uita la el, parcă n-ș ș ș 19 19
ar fi fost moartă. A tepta parcă să se scoale i să-i spună să punăș ș evaletul în trăsură i să plece să picteze acel frumos peisaji…ș ș i Zina a fost înmormântată în fa a bisericu ei de la conac iȘ ț ț ș el, în fiecare zi, timp de treizeci de ani până i-a luat Dumnezeu via a, schiop i cu o barbă până în pământ, venea i-i punea câte-oț ș ș lumânare la cap, în speran a că atunci când va închide ochii i el, seț ș vor întâlni amândoi în Rai i acolo va pune caii la trăsură pentru aș merge în luncă cu ea să picteze peisajul mult visat… 20 iulie 1995 FÂNTÂNA HO ILORȚ 20 20
Loc blestemat, la marginea unei păduri seculare i sub o vecheș cetate dacică, acum rămasă numai cioburi, Fântâna Ho ilor stăț mărturie peste secole că pe aici au fost cândva oameni. Cine a săpat- o, nu tie nimeni! Curge din ea o apă rece ,care dacă o bei, te scoalăș după boală. Numai Radu Schiopu îi tie tainele, dar greu i seș deschid zăbrelele gurii. Căci a fost i el printre ei, domniile lor,ș printre ho ii sau haiducii care au fost prin i de poteră în satulț ș Găujani i, legat de căpestrele cailor, a fost târât i batjocorât deș ș săteni, până a ajuns cu ei la stăpânire. Acum, bătrân i bolnav, stă pe prispă i fumează.ș ș Prive te soarele cum răsare i cum apune i oftează:ș ș ș -Offf, Doamne, zice încet, trăgându- i piciorul ăla bontu lângăș el, a a e omu: răsare, se viteje te i apune ca i soarele pe cer…ș ș ș ș A rămas singur, nevastă-sa, Anica, a murit demult, un băiat, pe nume, Vergică, a venit mort în tron din armată i l-au îngropat înș deal la cimitir, o fată i-a murit de oftică la sanatoriu i alta, curvă deș Bucure ti, s-a-ncadrat la Crucea de Piatră cu normă întreagă…ș Ho ii erau ase in i din ase păr i; el, eful, îi organiza înț ș ș ș ț ș ascunzătoarea lor în Valea Bucovului, la Fântâna Ho ilor. Unul,ț Tatace, era din Tătără ti de lângă Cetate, se calicise de mic i aveaș ș pică pe boierul Bellu care-i luase răposatului de taică-său pe te- miri-ce, două petice de pământ, singurele pe care le mo tenise dinș vechime. Într-o zi o întâlne te pe Anica lui Radu Banii care era dinș acela i sat cu el, i-i zise:ș ș -Lele Anico, spune-i lui nea Radu că am o vorbă cu el! -Ce vorbă ai, maică? -Vreau să intru i eu cu ei în cârd…ș - i ce să-i spun?Ș - tiu o ascunzătoare din Cetate pe sub pământ, făcută deȘ Constantin Aga Bălăceanu, care dă în drumul Bucure tilor…E dupăș timpul turcilor ca să poată fugi mai repede în caz că năvălesc peste el. E bună pentru ascunzătoare, să nu-i mai găsească potera ii…Săș vină pe la mine să le-o arăt eu… C-am auzit că sunt pe urmele lor… -Bine, maică, hai că-i spun! 21 21
<Tu, Tatace, urmăre ti zona Teleormanului de Mijloc, de laș Izvoare până peste Udupu!>, îi spusese Radu Banii, de fapt îi dăduse ordin căci juraseră să fie fra i de cruce i să asculte to i deț ș ț el. i într-o noapte la lumina felinarelor colindaseră grota care plecaȘ din altarul bisericii din cetate, acum părăsită, până hăt, peste sat i-ș apoi peste câmpul Slobozenilor, cam vreo două zeci de chilometri. Grota fusese făcută de tatăl lui Canstantin Aga cu sclavi tătari ca ascunzătoare pentru incursiunile turcilor. Aici, la vreme de necaz, boierul î i căra tot avutul i pe el îl a tepta trăsura la capul celălaltș ș ș s-o ia spre Bucure ti, la părin ii i bunicii lui.ș ț ș Tatace ăsta era neam de tătar, de fapt tot satul Tătără ti, seș trăgea din seva tătarilor sclavi, pu i la treburi grele, i doar el maiș ș inea minte din povestea bunicilor despre această ascunzătoare.ț Alt ho , pe nume Sandu Sili teanu, era din Sili tea-Gume ti,ț ș ș ș din satul Că ele ti, ăsta avea sector pe Drumul ăl Mare, adică peț ș oseaua Pite ti-Ro iori, neam de curvă, făcut cu un argat de peș ș ș mo ia Gume tilor, ăsta era dat dracului, fura de mic de stingea iș ș ș când au jurat ei, i-a pus gând rău boierului Guma, un grecotei venit pe proaspăta lui mo ioară, primită în dar de la domnul fanariot dinș acele timpuri, ca răsplată pentru slugărnicia lui prin lupanarele Fanarului…<Până nu voi face dragoste cu nevastă-sa, nu-l las, dumnezeii lui de om spurcat!…A tras cu flinta după mine prin porumburi…>, îi povestea el lui Radu Banii adesea la pala focului, seara în lungile lor popasuri, când puneau ara la cale.ț Al treilea pe nume, Gogică, era din Pistole ti, sat dispărutș după ciuma lui Caragea. Când devenise holtei, îi veniseră dracii iș într-o diminea ă se scolă din bordei i le spune lui taică-său iț ș ș maică-sii: -Tată i mamă, mi-a venit dor de ducă…ș -Ce-ai, mă, ai înnebiunit? -N-am înnebunit, dar m-am înhăitat cu Popa Pistol i cu Raduș Banii să le venim de hac grecilor împu i i care-au pus mâna peț ț pământurile noastre! -Tu vreai să te mănânce ocna, mă, neterminatule!- îl certa taică-său. 22 22
A plecat i dus a fost…ș A trecut Dunărea de trei ori i s-a întors c-o bulgăroaică dupăș el, a inut-o ce-a inut-o i apoi a părăsit-o pe capul maică-sii i-alț ț ș ș lui taică-său i dus a fost, i s-a pierdut urma!.ș Al patrulea era de la Doage din câmpie, neam de cioban ungurean, pripă it prin acele locuri cu un cârd de oi. După un timpș s-a lăsat de oierit i-a luat durda la spinare i s-a prezentat la Raduș ș i-a jurat i el, făcându-se frate de cruce cu ei.ș ș Al cincelea era de la deal dinspre Coste ti, avea nume deș con opist, îl chema Firea Scribălău, tia i ceva carte, trecuse un anț ș ș pe la Sfântu Sava, se certase cu stăpânirea i dăduse buzna în codriiș Teleormanului. Al aselea era deci Radu Bani, zis iRadu chiopul…ș ș Ș Să-i recapitulăm: Tatace, Sandu Sili teanu, Gogică dinș Pistole ti, Pârvu Ungureanu, cel de la Doage, i Firea Scribălău…ș ș Seară neagră, de păcură, fără lună, fără stele, doar câte un licurici sclipea în băteia vântului. To i ase stăteau pe lângă foc, laț ș poale de pădure i trăgeau la măsea dintr-o ploscă cu vin proaspătș din butoaiele Bălăcenilor. Îl adusese Sandu Sili teanu care sosise cuș ve ti proaspete de la conac. Că Guma vrea să cumpere pământul deș pe mo ia mânăstirească Râca-Pasărea, că a venit cu bănet i-aș ș trimis-o pe nevastă-sa la Stambul s-o împopo oneze…ț -Punel pe listă!- le striga Radu Banii- îl călcăm mâine noapte la primul cântat al coco ului…ș -Are potera i mul i, nea Radule, nu le putem face fa ă…-îiș ț ț explică Sandu Sili teanu printre înghi iturile de vin.ș ț -Ai cal bun?- puse Radu ochii pe el i-l în epă cu privirile.ș ț -Am! -Tu o iei înainte i vii dinspre Balaci, noi o luăm pe câmp peș la Porumburi i-i luăm din două păr i! Tu intri în conac, te la i cuș ț ș funia din salcâmul morii, sari pe fereastra din spate în camera boierului-zice el, scărpinându-se în cap, zici că doarme singur? -Da! -Dacă-i a a, îi pui pistolul în fa ă I strigi: <Banii sau via a?>ș ț ș ț El o să tacă, mi-l legi frumu el de mâini i de picioare, îi înde i oș ș ș 23 23
cârpă-n gură i ne dai nouă un semnal cu lumina pe fereastră dupăș ce- i termini treaba… Ai în eles?ț ț <Al dracului e nea Radu-ăsta, are sânge spurcat în el!…Hoț din tată-n fiu, furtul de cai era o găinărie pentru el! El a dat marile lovituri…Banii boierilor de pe grâul dus la Giurgiu sau aurul Mavrodinilor…> -Tu cu ce ve ti vii Tatace?- îl întrebă Radu, cam supărat deș tăcerea lui, trăgând dintr-o pipă luată din târg de la Silistra. -Cu ve ti bune, haiducule Radu! Dar trebuie să ne întocmimș bine la faptă să nu dăm gre că boierul Câmpineanu are dregătoriaș de partea lui i ne găse te i-n gaură de arpe!ș ș ș ș -Bă, neam de curvă, fricos, îl luă Radu Banii la rost,crezi că dacă mori tu, se face gaură-n cer? Um prost lipsă în grădina lui Dumnezeu! i se făcu lini te.Ș ș Se-auzea izvorul ipotind, trecând pe la picioarele lor, sclipeaș în pala focului i câteva gâze însetate încă-i mai dădeau dârcoale.ș Satul, hăt-departe, dormea culcat pe câmpia Teleormanului. Vântul, călător ve nic, se juca precum un spiridu prin frunzele copacilor.ș ș -Zi-i, bă, Tatace, ve tile!- căzu glasul lui Radu Banii ca unș satâr pe ceafa lui Tatace. De ce taci ca prostul? -Nu tac, efu, mă gândeam i eu a a…Nu vezi ce lini te?ș ș ș ș -La ce te gândeai? -Mă gândeam că dacă ne iese chestia asta, ne îmbogă im, neț lăsăm de haiducie că e via ă de câine i punem provălii la Ru i sauț ș ș la Lixăndrie… -Ha, ha, ha…- izbicni Radu în râs, auzi la el la ce se gânde te,ș să pună prăvălii…Bă, nenorocitule, haiducul ia de la bogat i dă laș sărac, nu- i umple burta lui, ai auzit?ș -Am auzit, dar… -Niciun dar! Eu puteam să am o sută de prăvălii pân-acu, dar am rămas tot sărac… i zi-i odată ve tile alea, că mă bagi în spital!Ș ș Apoi către Firea Scribălău: unde dracu a i pus, bă, budelcu a aia?ț ț Dă-mi-o s-o mai pup i eu o dată!ș 24 24
-Nea Radule i fra ilor, eu am o mândră la curteaș ț Câmpinenului i tii ce mi-a spus?ș ș -Ce i-a spus, mă?- se dădu mai aproape de ei i Pârvuț ș Ungureanu, care era cam fudul de urechi. -Astăzi e miercuri. Vineri pleacă boierul la Bucure ti cu aurulș strâns să-l prefacă-n pi tari, vrea să refacă biserica din cetate i săș ș cumpere pădurea soru-sii, Eliza, că vrea să plece în Grecia la ai ei… -Asta e treabă bună!-zise Radu pe gânduri i tăcu. Rumegaș gândurile printre fumul pipei care se urca încet pe deasupra capului. Dar trebuie să chibzuim bine… Tu Tatace, tu, Sandule i tu,ș Pârvule, îi a tepta i de-asupra pădurii andăra…Când pleacă?- îlș ț Ț mai întrebă încă odată Radu pe Tatace. -Când cade soarele-n asfin it ca să fie mâine la ora !ț ș A a mi-aș spus Ileana… -Până acolo face trei ceasuri, vorbi Radu a a ca pentru el. Laș al doilea cântat al coco ilor să fi i acolo! Lega i caii la Tufanul cuș ț ț Icoana i ie i i în drum, face i i voi pe cer etorii sau pe călătoriiș ș ț ț ș ș nemânca i, dacă nu scoate i nimic de pe el, îl aduce i legat aici căț ț ț am o trebă cu jupânul…Vede i voi izvorul ăsta cum se chinuie săț iasă din pământ? Îl pun pe el să sape alt izvor aici până i-o daș sufletul! Eu cu Fierăscu stăm aici i v-a teptăm! Tu Gogică, treciș ș podul i faci legătura între ei i noi; ai cal bun, dă-i bice…ș ș To i trecură la posturi. Veni joia cea însemnată i vremea seț ș posomorî. Noapte urâtă cu furtună i ploi. Radu tăcea i fuma pipăș ș i din când în când î i mu ca mustă ile. Fierăscu făcuse un adăpostș ș ș ț în mal i se băgase într-o gaură ca un viezure. La început seș scuturară câ iva nori, veni apoi grosul furtunii cu fulgere i cuț ș trăznete i cu o ploaie ruptă din rai. După care stătu i cerul i seș ș ș însenină. Ie ise pe boltă o lună cât roata căru ei i ni te stele careș ț ș ș sclipeau ca mărgele împră tiate pe o pânză albastră de catifea.ș -Dormi, scribălăule?- îl întrebă Radu pe Fierăscu cu mâna pe pistolul de la brâu. Îl mângâia cu podul palmei ca pe o fiin ă dragă.ț Î i aduse aminte cum i-l dăduse Popa Pistol, după zavera lui Tudor,ș când se împră tiaseră to i pandurii prin sate i prin păduri să nu-iș ț ș căsăpească turcii. 25 25
-Nu dorm, nea Radule!… -Parcă se-aude ceva!- zise Radu, ascu indu- i urechile.ț ș -O fi Gogică… -Calul lui Gogică nu calcă a a!ș Prin noapte umbra unui cal i a unui călăre se apropie repedeș ț de poala pădurii. Cei doi se sculară i intrară în alertă. Priviră peș cer, ie ise luceafărul de ziuă i dinspre Sili tea-Gume ti se-auzeaș ș ș ș cântat de coco . Pe iarbă căzuse răcoarea i oamenii se înfiorară,ș ș ie i i proaspăt din culcu urile lor. Radu se scutură alungând toateș ț ș gândurile i- i pregăti pistolul. Poate au fost turna i stăpânirii i-iș ș ț ș caută …Calul se apropie i pe el zăriră un om întins i legat cu oș ș funie. <ăsta e Tatace!>- gândi Radu! Fierăscu se apropie de cal i-iș luă seama. -Ăsta e calul lui Tatace!- îi opti el lui Radu.ș Calul era încins, ie eau spume din el, dar cel legat nu eraș Tatace. Tatace, nicăieri! Un om necunoscut, legat măr i bătut până la sânge horcăiaș aproape în ne tire pe eaua calului.ș ș -E un străin!- îi strigă Fierăscu lui Radu Banii. Radu Banii se apropie de împricinat, aprinse o cârpă de la amânarul lui, o apropie de fa a omului i strigă satisfăcut:ț ș -Ăsta e boierul Câmpinenu! Ia, dă-l jos, Fierăscule, i tragel laș adăpost să vedem ce e cu el. Fierăscu îl dezlegă, îi desfăcu mâinile i picioarele i-l traserăș ș în adăpostul lor. -Spală-i rănile de pe fa ă că- i revine!-zise Radu, îngrijorat.ț ș Târziu de tot, când zorii zilei mijau, Câmpineanu se trezi iș începu să înjure. -Ce e boierule?- îl întrebă Radu. -Unde sunt eu aici?- se uita boierul în toate păr ile.ț -Boierule, nu fă pe prostu’…Unde-ai plecat ieri?- se dădu Radu mai lângă el. -La Bucure ti!ș -Ai auzit de haiducii lui Radu Banii? -Am auzit! 26 26
-Unde-i aurul i banii? Aurul…pe care voiai să iei pitaciș pentru construirea bisericii din cetate…Aurul… pe care voiai să iei pădurea soră-ti? -Mi l-au luat! -Cine? -Cum cine? Ho ii…ț -Care ho i?ț <Al dracului Tatace, gândi Radu, tâmpitul ăla a fugit cu aurul i banii i ne-a lăsat cu buza umflată!> Aruncă o privire tăioasă luiș ș Fierăscu, fugi la cal, puse repede aua pe el, i-i întoarse vorba luiș ș Fierăscu: -Stai aici, ine-l pe boier să nu fugă că dai i tu de dracu!ț ș Dacă- i scapă te achit, eu mă duc la hanul lui Pătru…Tatace cândț are bani, acolo se duce i-i bea i-i cheltuie cu curvele! Are pe unaș ș Ileana… De data aceasta cred că sap cu el fântâna ho ilor…ț i plecă ca un vârteji pe sub poalele pădurii pe drumulȘ Tătără tilor. Ajunse la hanul lui Pătru cam la ceasurile prânzului. Îlș găsi pe Tatace beat mort. Dădea să bea la toată lumea la hanul lui Pătru i se fudulea cu două igănci pe lângă el.ș ț Când îl văzu pe Radu, se scutură din be ia lui i rămaseț ș înlemnit. -Unde sunt banii i aurul boierului, Tatace?ș Tatace se împetici la vorbă i răspunse printre din ii lui fonfi:ș ț -Banii i-am băut… - i aurul?Ș -Aurul e la mine-n sân! -Hai să-l văd i eu!ș Ie iră afară. Tatace se căută prin sân i aurul nicăieri!ș ș -Ale dracului de igănci mi-au utit aurul!ț ș -Ce face, mă? Sui-te pe calul meu i hai! Cum ne-a fostș jurământul, …tu- i leturghia mă-tii, care te-a ouat!ț Plecară. Pe seară ajunseră obosi i mor i la izvor.ț ț 27 27
Fierăscu se ospăta cu boier Câmpineanu. Când veni Radu, îi găsi la masă. Se a eză i el i luă câteva îmbucături, apoi se adresăș ș ș boierului: -Boierule, să ne ier i c-am fost ni te pro ti! Voiam să sapț ș ș fântâna cu dumneata, să desfund izvorul ăsta! Dar acum am alt om. Îl vezi? ăsta i-a luat aurul i banii i i-a băut i i-a mâncat cuț ș ș ș curvele…Dă-te jos, nenorocitule!-se adresă el lui Tatace care rămăsese stână de piatră pe cal. Fierăscule, leagă-l cu lan ul caluluiț de picioare, dă-i hârle ul i-n trei zile să-mi dea fântâna gata!ț ș Fierăscu se execută, luă lan ul calului, îl legă bine de picioareț i-i puse hârle ul în mână.ș ț -Vreau să â nească apa în sus, îl amenin ă Radu, să fieț ș ț limpede i rece! Tu boierule, dă-i drumul acasă, la conac!… Dacăș scapi vreo vorbă la stăpânire, te-achităm! Ai în eles?ț - i cu banii i aurul meu?Ș ș -Banii i aurul tău sun la prostul ăsta care n-a tiut ce să facăș ș cu ei!- i arătă spre Tatace care înjura i bolborosea ceva…ș ș A doua noapte dădură lovitura la Guma, la Sili te.ș Sandu îl ajută pe Gogică să se suie în salcâm, săriră pe geam, îl treziră pe boier care dormea dus, îi puseră pistolul în piept i-iș ziseră: -Banii sau via a?ț Grecoteiul, până se dezmetici să vadă cine este, strigă tare: -Da’ cine sunte i voi?ț -Ho ii lui Radu Banii…ț Guma se sculă în capul oaselor, împiedicându-se în lunga căma ă de noapte, trase o cutie de sub pat i le-o întinse:ș ș -Asta e tot ce am! Erau două pungi pline cu galbeni. - i aurul?- îl amenin ă Gogică cu pistolul deasupra capului.Ș ț -Aurul l-a luat nevastă-mea la Stambul să- i împodobeascăș degetele cu inele i urechile cu cercei.ș -Aurul, boierule!- se ră oi Gogică la el.ț -Mă crede i sau nu mă crede i?ț ț Nevastă-mea a fugit cu tot aurul la Stambul… 28 28
-Hai, mă, zise Sandu, omul este sincer, cum ne-a dat banii, ne dădea i aurul dacă-l avea…ș i plecară.Ș În trei zile Tatace dădu gata fântâna. Primul care bău apă din ea fu Radu Banii care-i chemă pe to i cinci i le zise:ț ș -Jurământul haiducului este sfânt! Cine-l încalcă nu mai merită să trăiască. To i ascultau cu sufletul la gură.ț -Acest om, i arătă cu degetul mare spre Tatace care sta jos,ș sleit de puteri, cerând îndurare, nu mai merită să trăiască! i Radu scoase pistolul i-i trase câteva focuri în piept. TataceȘ ș căzu jos ca un butuc, alături de fântâna pe care-o săpase i-i ro iș ș apa cu sângele care se prelingea peste vizduri. - ine i minte, le strigă Radu Banii, de azi încolo aici se vaȚ ț numi Fântâna Ho ilor! Acum lua i le ul acest i îngropa i-l în deal,ț ț ș ș ț sub cetatea dacilor, iar peste el să pune i un covor de iarbă verde…ț Cei patru ho i, luară corpul mortului la spinare i plecară cu elț ș să-l îngroape. -Fără cruce!-le strigă Radu. Eu rămân să păzesc ce-am strâns…Dacă deschide vreunul gura, va avea soarta lui Tatace. Cei patru urcară dealul în tăcere cu Tatace în spinare i-lș îngropară, iar peste mormânt puseră un strat verde de iarbă. În acea tăcere, doar soarele vărsa o căldură înăbu itoare pesteș toată câmpia. Cei patru, după ce- i terminară treaba, se a ezară jos,ș ș se terseră de nădu eală i ziseră:ș ș ș -Dumnezeu să-l odihnească! 5 nov.1970 PRINȚESA I PATEFONULȘ 29 29
Era prin anul 1946, primăvara, pe timpul foametei…O zi caldă de primăvară. Noi, copiii, ne jucam descul i prin curtea caseiț părăsită decurând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei i aiciș casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină i ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite.ș Într-o zi ne pomenim cu o căru ă la poartă în care erau ni teț ș oameni străini. Strigară la mine: -Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă cuno ti pe mine?ș -Nu vă cunosc! -Eu sunt primarul satului, mă! Unde e tac’to? -E sergent de stradă la Bucure ti!ș - i mă-ta?Ș -E cu unchiul Stancu la plug… -Dă-te, domnule Nardie, jos din căru ă!- se adresă primarulț celui ce mâna caii. i se dădu jos din căru ă o matahală de om cu o fa ă pătratăȘ ț ț de bandit, cu părul lăie care-i atârna pe ceafă i cu ni te haine largiț ș ș care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră por ile cele mari i traseră căru a în curte. Privii la ei. Era o căru ăț ș ț ț mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii, nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii i-i băgă în grajd.ș Apoi veni la mine: -Tu e ti proprietarul?ș -Da, zic eu, dar ce vre i să face i?ț ț Primarul se dădu mai lângă mine i-mi opti la ureche:ș ș -Mă, zice el încet să nu-l audă nimeni, ă tia sunt jidaniș moldoveni, îi bag în casă la voi pentru un timp, avem ordin de la stăpânire…au fugit i ei de seceta asta din Moldova…ș Femeia, înzorzonztă cu ii i cu panglici, era pe măsuraș bărbatului, oache ă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă i înaltă.ș ș -Ce să facem?- vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru… -Unde-i cheia?-veni namila de om la mine. -E la mama! 30 30
-Du-te i spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici!ș - i vacilor ce le fac?Ș -Lasă că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai a teptă nicio cheie. Se duse laș căru ă, luă un baros i dintr-o lovitură rupse lacătul i intră în casă.ț ș ș Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, apte, opt, nu putui la început să-mi dau seama câ i sunt, to iș ț ț frumo i, cu părul cârlion at, blonzi, ca nemul lui Izrael, jumuleauș ț ceapa ciorii crescută pe lângă gard i-o băgau în gură i-o mestecauș ș ca le ina ii…Apoi se urcară în ni te salcâmi i începură să culeagăș ț ș ș flori albe, îmbobocite. Doi dintre ei se dădură lângă gard i- iș ș scoseseră pu ele lor mici să urineze. N-aveau pantaloni, erauț îmbrăca i în cămă i albe, largi, probabil din ciolofibră sau dinț ș americă, care le-atârnau până la călcâie. -Bă, veni un vecin la mine, un flăcău făcut războiul, care trăsese cu coada ochiului în căru ă, ia prive te i tu ce-i în u le !ț ș ș ș ș ț Mă dădui mai aproape de căru ă i privii pe sub coadaț ș ochiului. -E o fată, zise ăla, să fiu al dracului dac-am mai văzut a aș ceva! E zâna-zânelor căzută din cer! Privii i eu mai insistent, era o fată, să fi avut cam cinspreș zece ani, strălucea de frumuse e ca nălucile din închipuirea mea…ț inea în bra e un mare buchet de flori i era îmbrăcată ca oț ț ș arăpoaică din haremul sultanului din Stambul cu o rochie înflorată cu toate florile câmpului pe ea. inea în poală un că el i privea laț ț ș noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste fa ă i peste obrajii eiț ș ro ii, iar din piep ii rochiei prea sumară îi ie eau ni te urloaie deș ț ș ș ț â e ca două delu oare rotunde i cu mo în sfârc. Deasupra capuluiț ț ș ș ț peste părul ei cârlion at î i pusese o coroni ă de flori culese de peț ș ț câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor oltene ti. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt i-aș ș levăn ică, lucea-n sclipiri de aramă i de argint cu forme rotunde,ț ș pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora defrumuse e caț iluminările Sulamitei din Biblie… 31 31
-Scoală, Prin eso, zise buliba a, ce mai stai, scoal’ i ajut-o peț ș ș mă-ta la cărat oalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp deț o săptămână! Când se sculă Prin esa i se lungi, vecinul meu, făcu ochiiț ș mari i rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu minteaș rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holba i la ea.ț Fata sări ca o căprioară din căru ă i de-abia acum î i dezvăluiț ș ș adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, i mâini, i cap, iș ș ș picioare, propor ii i rotunjimi care te uimesc i te fac să faci o mieț ș ș de crime pentru ea, chit că vei sta în temni ă apte vie i!ț ș ț -Bă, zise vecinul meu, Ioni ă, eu simt că de la asta mi se trageț ori martea, ori fericirea! Am făcut război, am scăpat de la Cotul Donului I din Tatra, m-am tăvălit ca un tâmpit pe lunca Mure uluiș ș în lupta cu nem ii, am umblat i-n răsărit i-n apus da’ să fiu eu alț ș ș dracului dac-am mai întâlnit a a făptură! Eu mă duc s-o întreb cumș o cheamă! Fata se uită cu ochi de felină la noi, î i legănă trupul ei deș trestie i-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână călcând rar,ș arcuindu- i oldurile cu o nepăsare rară.ș ș Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregă i, împro când tot cerul la apus cu un sânge deț ș purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesim ite, căldurile seț ostoiseră i se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserăriiș cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înflori i, cuț parfum de zambile i busuioc crud. Se ivise spre Cornul Capreiș printre salcâmi o lună uie i se-aprinsese paraclisierul cerului cu oș ș mie i una de lumini e care se jucau ca licuricii pe sus, dor din dorulș ț nostru de-a ajunge la ele cu aripi sau fără aripi i de a-i mul umi luiș ț Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o făcuse cu această Prin esă careț căzuse colac peste noi i ne furase min ile. Toată valea Bucovuluiș ț cânta ca o orgă acompaniată de scâr âitul fântânii i de glasulț ș brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci. -Ioni ăăă!- se-auzi peste sat glasul pi igăiat al maică-sii- haiț ț acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai sătura i de umblat…ț tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate? 32 32
Ioni ă plecă acasă supărat foc i eu îmi luai vacile i o luai peț ș ș vale spre casă cu ele. Trecură câteva săptămâni bune de la venirea lor… Mama, când auzi se supără rău i-i scrise lui tata la Bucure tiș ș să vină acasă că Dinu, primarul, ne-a băgat beleaua în casă. i chiarȘ belea era căci brandabură ăla repară gardurile, ară mândre ea deț elină pe unde pă team vacile, î i aliniase droaia de copii i-i puseț ș ș ș la sapă i o semănă cu pepeni. Nouă, tuturor, ai casei, ne interzise săș mai dăm pe acolo; dacă avem ceva de luat, să cerem la el, altfel o pă im!ț Într-una din seri mă chemă la gard Ioni ă, vecinul, i-miț ș spuse: -Băăă, la ă tia nu e lucru curat, baborni a aia cite te toatăș ț ș noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla cite te o ditamaiș căr oaia de Marx, e comunist; Prin esa dansează la patefon de-oț ț găsesc dracii, despuiată ca o naiadă…e balerină… i ăia micii joacăș pocăr pe be e de chibrite!ț -Cum ai aflat, nea Ioni ă?- îl întreb eu curios.ț -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în est săț plece la plug i eu am luat-o i-am dezmierdat pe flocos, adică peș ș câine: na, la tata,na! până a tăcut… i a a mi-am pus în gând să-lș ș termin, să-i bag ace cu ghemotoace de câl i în mămăligă să se ducăț dracului… -Tu e ti nebun! Te prinde ăsta i te spânzură de limbă…ș ș -Îl bag în aia mă-sii! Până n-oi pune mâna pe Prin esă nu măț las, ori eu cu Prin esa în bra e, ori el, mort!ț ț - i cum faci?Ș -Păi asta e, că nu tiu cum să fac! Fură tu cheia de la pătul iș ș dă-mi-o mie! -Cheia de la pătul e la noi acasă! Vreai s-o duci în pătul? -Cam a a ceva…ș 33 33
- i dacă ea nu vrea?Ș -Nu se poate să nu vrea! Tu nu în elegi că eu nu mai am somnț i odihnă până n-oi pune gheara pe ea? O îmbăt…îi fac eu ceva…ș Într-una din seri trecui pe la prunii din grădină i-o găsii peș Prin esă întinsă pe-o pătură pe iarba verde, citea o carte.ț -Suntem oaspe i buni, zise ea, nu furăm prune! Dacă neț trebuie î i vom cere ie! Cum te cheamă pe tine?- mă întrebă ea cuț ț un glas fin, de clopo el.ț Îi spusei cum mă cheamă, îmi repetă de vreo câteva ori numele i tăcu, ru inată de privirile mele insistente. Se juca în mâini cuș ș vreo patru pietricele, le arunca pe rând în aer i le prindea.ș -Auzi, mai zise ea, n-ai vrea să-mi spui i mie cum îl cheamăș pe prietenul tău? -Nu mi-e prieten, mi-e vecin! De ce întrebi? -Nu tiu de unde-l cunosc!ș -N-ai de unde, acum câtva timp a venit acasă din război! -Zăuuuu?- făcu ea ochii mari. i ochii îi jucară ca douăȘ mărgele legate pe o a ă i rămaseră cu luminile albastre întoarseț ș spre mine ca doi tâlhari prin i asupra faptei.ș -Pe tine cum te cheamă?- o întrebai eu emo ionat de atâtaț îndrăzneală. - Frida!- zice i tace.ș Tac i eu i ne privim lung unul pe altul; prin pruni jucauș ș umbrele înserării, de undeva o ca ă sparse cu glasul ei în epatț ț lini tea serii, acea lini te stânjenitoare care se a ezase între noi.ș ș ș - i ce faci aici?- o întreb eu.Ș -Păzesc bostănăria!- repetă ea de câteva ori i râse dezvelindu-ș i mărgelele albe ale din ilor.ș ț În acel semiîntuneric, fa a ei căpătase străluciri de opal.ț - i unde sunt ai tăi de te-au lăsat singură?Ș -Cum, zice, nu tii?ș -Ce să tiu?ș -Că nu sunt ai mei! i se uită la mine curioasă că o astfel deȘ tire banală n-a ajuns până la mine. Aaaa, adică nu tii, că ă tia- iș ș ș ș arătă spre casa lor-nu vor să spună! 34 34
Tăcui. N-o mai întrebai nimic. O văzui că se întunecă la fa ă.ț Citii pe fa a ei i-n glasul ei o umbră de nefericire i nu vrusei s-oț ș ș mai întreb nimic. De ce să-i mai umblu prin micul ei trecut care poate era tragic? Plecai acasă i nu dormii toată noaptea. O visai crăiasă prinș pădurea Bucovului i eu o duceam în bra e, îi culesesem flori i-oș ț ș împodobisem ca pe-o zână i pluteam cu ea pe valea Bucovului,ș prin poieni ele de pe malul râului, într-o nespusă fericire; o sărutamț i-o strângeam la piept i ea mă săruta i-mi mângâia cu mâinile eiș ș ș fa a mea de copil. Trupul ei cald se lipise de mine i dulcele ei alintț ș mă făcuse să mă simt în al noulea cer; senza ii negustate măț stăpâneau i mă ame eau ca pe un nebun exaltat de închipuirile lui.ș ț Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioni ă careț înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe, care se făcuse ăndări la Cotul Donului. Sărise cu căru a în aer iț ț ș din el rămăsese, povesteau camarazii lui, numai câteva bucă i deț carne. Tatăl î i făcuse un pătuiag, se urcase în el i da să mănânceș ș boabe la păsările cerului. Când ne văzuse pe noi începuse să strige tare: <Tu e ti ,Gheorghe? Gheorgheeee!> Era parcă un patriarh cuș barba albă i lungă până-n pământ, purta o căma ă albă cu ni teș ș ș pantaloni de aba, rup i, aproape zdren ui i, citea Biblia, Facereaț ț ț lumii, i din când în când, ca la un ritual, î i striga copilul pierdut înș ș luptele de la Cotul Donului…<Bufff!- făcea- a a a murit băiatulș meu!, sfârtecat în mii de bucă i de catu ele bol evicilor…Sta i aici,ț ș ș ț copii, ne-a invitat el, vă cunun eu>, i-a plecat, zicea că se duce săș ia patrafirul i cădelni a de tămâie. Eu cu Frida ne-am suit înș ț pătuiag i ne-am culcat pe fân, fân dulce i moale care mirosea aș ș aglice i-a viorele i-a parfum de fân i-a răcoare de luncă, i-aș ș ș ș fericire, o dulce i dureroasă fericire…Frida se aciuase în sufletulș meu i-o dulce sărutam pe fa ă i pe gâtul ei alb, îi desfăcusemș ț ș căma a i-i luam corpul milimetru cu milimetru la sărutat, pe gât,ș ș pe coapse, pe sâni, dulcile ei rodii, pântecul, picioarele…Lună beată, abur dulce, noapte feerică, plină de gâze, păsări peste tot, cântau într-o nuntire celestă, stelele pluteau printre noi, roiuri-roiuri, urcam încet pe scări de mătase spre infinit… 35 35
<Gata, veni umbra nebunului, trezi- i-vă c-am sosit!>ț i m-am trezit cu imaginea lui pe retină.Ș M-a cuprins o gelozie i-o ură, vecine cu moartea, fa ă deș ț Ioni ă. O iubeam pe Frida, o iubeam atât de mult încât a fi făcutț ș acum ceea ce zicea că face Ione ă pentru ea, adică moarte de om!ț Când m-am întâlnit cu Ioni ă peste vreo săptămână i-am spus:ț - tii că prin esa te cuno te?Ș ț ș -De unde? -De unde, de neunde, dar te cuno te! M-a întrebat pe mineș despre tine! Zice: nu tiu de unde-l cunosc…ș -Mi-ai făcut rost de cheia de la pătul? -N-o mai găsesc!- i-am răspuns, de i o aveam în buzunar. Amș luat altă vorbă, ce eram prost să-i dau eu cheia de la pătul să se iubească el cu Frida acolo? Ioni ă s-a chiorât ce s-a chiorât la mine, văzând că bat înț retragere, i m-a amenin at:ș ț -Măăă, nu fi prost, tot pun eu gheara pe ea! Am aflat cum o cheamă. Frida o cheamă, nume de orient, din eherezada, euȘ nababul, împăratul, i ea cadâna, o iau i plec cu ea la Bucure ti, ceș ș ș dacă nu-mi dă mama i tata voie, ăla ce-a făcut dacă ineau atâta deș ț mult la el, s-a dus, săracu, nevinovat pe lumea cealaltă, I-au sfârtecat celovecii corpul îm mii de bucă i…Are să urle tata înț pădurea Bucovului după el cât o putea…Frida, auzi, tu, i-am mătră it câinele i acum mă ascund pe sală la voi, după scândurileș ș podului ca s-aud ce vorbesc ei în casă… Sunt de prin păr ileț Tecuciului, ea a fost prin Ardeal, pe Valea Mure ului, nu tiu cu ceș ș ocazie că poveste te i plânge i gesticulează i se ceartă cuș ș ș ș buliba a ăla…ș Într-o zi ne-am luat inima-n din i I ne-am dus cu Ioni ă la eaț ș ț în grădină. Legase un pre de doi pruni i- i făcuse un fel deș ș ș ezlong aerian în care se da hu a toată ziulica cât e de mare laș ț umbra prunilor. -Bună, Frida!- îi zic eu ca mai apropiat. -Bună băie i!- răspunde ea, foarte prietenos, cam rar da i pe-ț ț aici! Vă e frică de ăsta- i arătă către casă- să nu vă apropia i căș ț 36 36
trage nebunul în voi! Să vă feri i că nu tie multe! Sta i jos pe iarbăț ș ț la o gură de vorbă că m-am plictisit singură…Eu, domnule Ioni ă,ț nu tiu de unde te cunosc pe dumneata…ș -Îmi pare bine, domni oară, zise el, privind-o pe subș sprâncene, lumea e mare! -Nu e ti dumneata cel din Târgu Mure ?ș ș Ioni ă săltă din umeri.ț -…soldatul din Târgu Mure care… i zicând < care>,se uităș Ș la noi într-un fel anume, închizând un ochi din cauza razelor solare care-o împiedicau să ne privească în fa ă i tăcu.ț ș -Băăăă, sări el i se bătu cu palma peste fa ă, dumneata e ti?ș ț ș -Îhîîî!- îngână fata, zâmbindu-i complice. Într-o clipă î i reaminti întregul film.ș Plecase în misiune cu încă doi solda i de la infanteriaț motorizată să re ină un tren la marginea ora ului. Stătuseră prinț ș porumburi pe rambliul căii ferate o zi întregă tot a teptând să treacăș trenul. Pe seară reu iseră să desfacă două traverse i să scoată liniileș ș din uruburi. Trenul era încărcat cu jidani, direc ia Germania, înș ț fa ă un vagon era plin cu nem i înarma i care trebuia să-l păzească;ț ț ț era ultimul tren care mai putea trece… Ei primiseră o misiune precisă: să oprească trenul, să imibilizeze pe nem i i să eliberezeț ș de inu ii…Oamenii trebuia să fugă în pădure peste linia fierată.ț ț Erau ase vagoane i locomotiva…Aveau la dispozi ie zeceș ș ț minute…Totul mersese bine până al un punct. Trenul deraiase i seș oprise, cei doi îi imobilizase pe nem i în vagoane, el dăduse drumulț vagoanelor cu de inu i i oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau iț ț ș ș fugeau care încotro vedeau cu ochii. <Repede , repede!>, îi îndemna Ioni ă, supraveghind această ac iune. De undeva deț ț deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neam . Nici el nu- i explica cum ajunsese acolo. Seceraț ș mul imea care fugea, unii cădeau, al ii o luau aiurea cu sângeleț ț târâ , îngrozi i de măcel. Din mul ime se desprinsese o pereche deș ț ț oameni, un om i o femeie cu o feti ă între ei pe care o strângeau laș ț piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, feti a se apleacă să-iț salveze, trăgea de ei i nu putea să-i mai ridice. Soldatul o vede,ș 37 37
fuge la ea, o ia în bra e i fuge cu ea prin mărăcini spre poaleleț ș ș pădurii…Fata striga îngrozită: < Mama meaaaa…tatăl meuuuu…> <Taci!- strigase soldatul la ea i-o privise în ochi- taci din gură i ziș ș mersi c-ai scăpat tu!> i zicându-i <tu> scoase batista i-i terseș ș ș lacrimile i praful de pe obraz i-i descoperi o gropi ă sub batistaș ș ț umezită de lacrimi. Tremura toată, Ioni ă i-a desfăcut mantaua i aț ș ș înfă urat-o, a strâns-o în ea i apoi în bra e. <Te implor, fată, săș ș ț taci!>- striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, ipete iț ș gemete. De undeva de la Canton un coco cântă un cucurigu lung.ș Apoi vocea camaradului: <Soldat Ioni ă Andreiiii! Soldat Ioni ăăăț ț Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură i striga cât putea: Soldatș Ioni ăăă Andreiii…>ț Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. A tepta să se laseș seara i să se strecoare cu ea la Canton. <De unde e familia ta?>- oș întrebase soldatul. <Din Cluj!>- răspunsese fata. Scena aceasta trecu prin fa a lui ca un film.ț Acum îi privi zâmbetul i descoperi gropi a din obrazul drept.ș ț Când fata termină acel <îhîîî> lung, Ioni ă nu se mai putu ab ine, seț ț repezi la ea, o luă în bra e I începură să se sărute ca nebunii. Peț ș fa a fetei apăruseră lacrimile, plânge în hohote:ț -Acolo mi-au rămas ultimele amintiri, îngâna ea printre lacrimi. i vin e a ta…Dacă mă lăsai să mor, făceai cea maiȘ minunată faptă din via a ta…Poate azi nu mă mai chinuiam pe-ț aici…Dacă te-npu cau i pe tine?ș ș -Nu tiu, Frida, poate a a a fost să fie! Eu tiu că te-am lăsatș ș ș la Canton în grija unor oameni; eu am plecat la unitate…Ce s-a mai întâmplat cu tine de la Canton? -Am stat ase luni la orfelinat la Cluj, apoi a veni o mătu ă deș ș la Tecuci i m-a luat. Între timp a murit i mătu a i am rămas laș ș ș ș ă tia!- i arătă spre curtea plină de puradei.ș ș -Cine sunt ei? -O atră de lăie i…ș ț 38 38
Cu toată seceta care venise pe capul nostru , pepenii acelui om se copseseră. Ioni ă vine la mine i mă ia la furat pepeni. Erau ni teț ș ș lubeni e mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi iț ș noapte, cărând apă de la fântâna cu ciutură din vale de la Co erii.ș - tii ce, zice Ioni ă, Frida, de i s-a făcut frumoasă, nu mă maiȘ ț ș interesează! Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât i locul cu pricinaș era a ezat răzor cu mor ii. Luna strălucea ca fa a unei fecioare iș ț ț ș arunca razele ei galbene pe pământ. O javră de câine lătra în sat iș fântâna încă mai scâr âia din cauza , probabil, a unei femei rătăcite.ț Mirosea a fum de paie în aerul rece al nop ii.ț -De ce?- îl descos eu bucuros. -Pentru că-i tiu trecutul, îi stiu chinurile i via a ei atât deș ș ț tristă; Frida nu mai are acel mister al fetelor de care să te îndrăgoaste ti! Poate-mi fi cel mult o soră, dar nu iubită, răspunseș Ioni ă trist i îngândurat. Atunci când unei femei I-ai desfăcut toateț ș sertăra ele I-ai văzut ce are în ele, nu te mai interesează…ș ș Eu m-am bucurat mult în sufletul meu: Frida era deci liberă pentru mine… Am stat cam o oră printre mărăcini să se întunece bine, timpș în care el mi-a povestit cu de-amănuntul toate scenele groaznice prin care trecuse în acea misiune. Îmi derulase întregul film, scenă cu scenă, filă cu filă… Apoi am plecat tip-til spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele i am ascultat. Nu se auzea nici ipenie de om. Tăcerile seș ț a ternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Ni te cârpe de nori alburiiș ș alunecau pe cer închizând i deschizând ca o imensă perdea deș mătase întrega fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi veni ca un adevărat trăznet. Avusese dreptate Frida, nenorocitul trăgea de-abinelea în cine-i ie ea în cale.ș 39 39
Am fugit. În graba cu care sărisem gardul înapoi, Ioni ă scăpase într-oț imensă groapă i nu putea să mai iasă. Îl a teptai cu sufletul la gurăș ș lângă umrele crucilor din cimitir. Veni la mine gâfâind: -Bă, ia prive te, să fiu al dracului, am descoperit o comoară!ș Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii. -Unde le-ai găsit? -În groapa în care-am căzut! S-a rupt un lemn cu mine i-amș alunecat peste ele… Tăcurăm i împăr irăm marfa.ș ț A doua zi mă întâlnii cu Frida i-o invitai prin pădureaș Bucovului. Fata primi bucuroasă invita ia mea, se-mbrăcă u or cu oț ș rochie de vară cu toate florile câmpului pe ea, voalată i decoltată,ș i plecarăm pe un colnic aproape de sat. Frumuse ea ei mă robise,ș ț voiam să-i intru în gra ii i luasem la mine toate giuvaierurile să i leț ș fac ei cadou. Mersesem într-un ochi de pădure pe malul apei, ne a ezasem jos în iarba mare i acolo am îndrăznit să-i spun:ș ș -Frida, eu te iubesc! n acea clipă am sim it cum totul stătuse în loc, i vânt, iț ș ș apele Bucovului, i soarele, i pământul din marea lui rota ie…ș ș ț Numai inima mea bătea ca ie ită din baieri.ș - i eu, dragul meu!- îmi opte te ea, încet la ureche, i eu,Ș ș ș ș repetă ea i se apropie de mine i ne-mpreunarăm într-un sărutș ș mistuitor. După ce ne dezlipirăm din acel sărut, urmară câteva clipe de tăceri. Apoi îi optiitot la ureche:ș -Închide ochii! -De ce? -Ai să vezi! Îi închise. Scosei bijuteriile din buzunar i începui s-oș împodobesc cu ele. iruri- iruri de mărgele i le prindeam de dupăȘ ș gât, strălucind peste pielea ei roză, pe mâini îi puneam bră ări Iț ș inele de aur i de argint, în piept i-am prins un colan mare de aur, i-ș am atârnat în urechi cercei de safire i topaze, o diademă i-oș 40 40
prinsesem pe cap, peste părul ei auriu. Apoi am privit la ea, o gătisem ca pe-o regină, cea mai bogată regină din lume! Se sculă i se privi i ea în oglinda apei, veni la mineș ș bucuroasă, râzând; închise iară ochii i-mi opti:ș ș -Sărută-mă! O sărutai, o cuprinsei pe după mijlocelul ei sub ire i o duseiț ș în bra e pe iarbă. Ne uitarăm clipe întregi unul la altul electriza i deț ț puterea dumnezeiască a dragostei. Toată ziua am stat cu ea în pădure i mi-a povestit via a ei.ș ț -De unde le ai?- mă întrebă ea într-un târziu, cu ochii aprin Iș de fericire. I-am spus de unde le am i i-am povestit întâmplarea. Ea aș rămas câteva clipe pe gânduri, s-a ridicat i a început să plângă. Î iș ș smulgea mărgean cu mărgean i le arunca pe oglinda apei.ș -Astea sunt lucruri spurcate!- a mai apucat ea să mai zică i s-ș a ridicat i a plecat.ș Supărat, eu am luat-o încet după ea. Nu tiam ce s-a întâmplat.ș Am condus-o acasă i-am tot insistat să-mi spună i mie ce s-aș ș întâmplat cu gestul ei. N-a vrut să mai deschidă o vorbă. Acasă la ea am găsit zarvă mare. eful postului de jandarmi cu doi solda i îiȘ ț legase butuc pe balaoache i pe so ie i-i arestase, încărcaserăș ș ț ș copiii într-o ma ină să-i ducă la orfelinat, iar Fridei i-au spus:ș -Mâine pleci cu primul tren la Bucure ti! O organiza ieș ț evreiască interna ională s-a interesat de soarta ta i te-a dat înț ș custodie unei rude din Cluj. Se strânsese tot satul pe ei. Lumea vorbea că Ioni ă povestiseț prin sat întâmplarea cu bijuteriile i, după declara ia dată de el laș ț post, eful de post, care era pe urmele lor, , i-a arestat, deoareceș aveau legături cu o bandă de ho i din pădurea andăra care spărseseț ț conacul mo iei de la Mozăceni i furaseră toate bijuteriile.ș ș După ce au plecat to i, a rămas numai Frida singură. i-a făcutț Ș bagajul i a doua zi s-a dus la gară la tren. Cineva o văzuse pe oș bancă la umbra unor castani cu patefonul în bra e, a teptând trenul.ț ș Mie mi-a lăsat un bilet de adio. < Dragul meu, te-am iubit cum n- 41 41
am mai iubit pe nimeni în via a mea! Dar iubirea noastră n-areț viitor, tu e ti încă un copil nevinovat…Adio!>ș Am rămas cu biletul în mână căutând-o pe Frida ca pe-o nălucă prin amintirile mele. Râca, 5.03.1986 DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE Când Marin intră pe poarta pu căriei i văzu ce-l a teaptă,ș ș ș oftă de câteva ori i puse capul în jos de ru ineaș ș celor câtorva vizitatori de la vorbitor. Cei doi înso itori îl prezentară la conducereț i-l duseră într-o celulă cu al i clien i.ș ț ț Privi cu triste e camera i pe noii locatari i se a eză peț ș ș ș marginea patului. 42 42
-Ce-i, me tere, cu tine?- îl luă în primire un vecin de pat careș sta culcat I privea prin deschizătura geamului afară.ș -E rău!-zise Marin, îngândurat. -... i-ai tăiat muierea,mă?- îl luă la întrebări un igan care seț ț apropie de el. -Nu!- răspunse Marin, obosit de-atâta drum cu duba poli ieiț prin toate hârtoapele. -Atunci ce-ai făcut, mă?- se resti la el iganul.ț -Nimic, stai să vezi, lăsa i-mă să-mi revin, sunt obosit rău, n-ț am dormit de două nop i!ț i n-am pus nimic pe limbă de-acumȘ două zile… -Iote-te, bă, nenicule, tu crezi că aici ai venit la restaorant?- îl luă la rost tuciuriul. Avea nasul tăiat în două i to i ceilal i îi ziceauș ț ț Bondoace. -Lasă-l, Bondoace, tu nu vezi că e un copil! -Câ i ani ai, mă?- îl luă la rost un ho din Brăila cu o mutră deț ț clovn. -În ianuarie pe 15, împlinesc două zeci! -Crud, vericu! -Nu te speria, tăticule, că i aici sunt tot oameni ca dincolo!-ș căută să-l mângâie cu o vorbă bună un bătrân, căruia to i îI ziceauț pensionarul. - i cât i-au dat, bă?- insistă Bondoace.Ș ț -Douăzeci i cinci pe muchie!ș -Deci e crimă, nenicule! -Dublă crimă cu premeditare…- îngână Marin încet, repetând sentin a de la tribunal. i asta dintr-o simplă prostie a mea…ț Ș Când auziră sentin a, se strânseră to i pe lângă el i tăcură.ț ț ș Bondoace aprinse un muc de igară i trecu în fa a lui:ț ș ț -Nu pune nimeni întrebările! Eu le pun…Cu noi să fii sincer, nenicule, c-ai bulit-o, ai în eles? i dă-i drumu ce i cum, că noiț Ș ș avem un scriitor care- i pune toată povestea pe note i-o publică…ț ș Nea Nistore, dă-te-aproape i înregistrează-l…să vezi ce poveste- iș ț iese… 43 43
-Încât e azi?- întrebă Marin, uitând irul zilelor deș interogatorii. -În zece! -Zece octombrie!- repetă altul din spate. Marin oftă i începu să plângă, î i aduse aminte că lăsaseș ș acasă un bujor de nevastă i-o copilă de numai câteva luni în bra eș ț la maică-sa. Apoi începu: -Era prin februarie pe la sfâr it, pe apte, pare-mi-se, maiș ș sigur în noaptea dintre apte i opt, căci venise pe seară o furtunăș ș mare după care a nins trei zile la rând…Erau ni te nori alburii peș cer, învolbura i care prevesteau ploaie i furtună…Eu eram laț ș Canton, la tata. Vreau să vă spun că tata este pădurar la pădurea Academiei…Marine, zice el… -Care el?- sări unul dintre pu căria i, atras de frumoasaș ș poveste. -Tatăl meu…<Marine, zice, vezi că eu mă duc la Ocol cu situa iile, ai grijă de animale că mă-ta e bolnavă în pat, bagă-le i tuț ș la obor i dă-le să mănânce i să nu mai pleci nicăieri astăseară căș ș iar dă lupii iama prin oborul de oi…> Domnule, zice Marin, cam încruntat, eu nu l-am ascultat pe tata, potolesc animalele i plec prinș pădure la vânat de căprioare…Era lipsă de carne i carnea deș căprioară se căuta…Aveam vorbă cu un învă ător pensionar să-i ducț o pulpă, două…Îmi făcusem o armă artizanală i luam cartu e de laș ș tata, i le furam din port-hart i trăgeam după api i căprioare…!ș ț ș i-am plecat în pădure…Am pândit la Fântâna ho ilor ce-am pânditȘ ț i mi-a ie it un ap…ăsta bun, zic, îl duc învă ătorului i fac rost deș ș ț ț ș parale…Mai aveam să iau de la el ceva bănu i din urmă i mă totț ș ducea cu gălăgia, că azi, că mâine… Voiam să-i cumpăr so iei cevaț aur i un medalion de la Zuvelcă, care făcea Turcia, iar fetei, că amș o feti ă de trei luni, să-i iau un lăn ic de aur…ț ț -Să- i trăiască!-zise Pensionarul, trântit pe buza patului.ț -Mersi!- răspunse Marin . - i pe nevastă cum o cheamă?Ș -Pe nevastă-mea? Lenu a, Ileana…ț - i pe fată?Ș 44 44
-Pe fată? De ea mi se rupe inima, începu el să plângă, am lăsat-o în bra e la maică-sa, se uita după mine…ț -Lasă-l, măi, nea Bondoace, hai, nu te mai smiorcăi i dă-iș înainte… - i am zis eu, tot e timpul ăsta posomorât, pe osea nu era niciȘ ș ipenie de om, împu c apul, îl bag în sac i mă duc cu el laț ș ț ș învă ător…la domnu’ Petre, că a a îl chema… <Dom’ Petre, dom’ț ș Petre!?> i nu răspunde nimeni. Las sacul jos la poartă i mă duc săȘ ș mă uit pe fereastră, dom’ Petre mânca cu doamna Maria, nevasta lui, mâncau pe te cu mămăligă; el era în pijama pe scaun i doamna peș ș pat, parc-o văd cu ochelarii la ochi cum alegea oasele…Ni te javreș de câini mă simt i se reped la mine, eu fug la poartă cu ei târâ iș ș ș iese i dom’ Petre.ș -Tu e ti, Marine, zice, tu e ti, mă?- i-mi băgă o lanternă înș ș ș ochii mei să vadă cine este. -Eu, dom’ Petre, v-am adus marfa, zic, i încerc să ridic saculș cu marfa. -Bă, zice el, e-n regulă! -Dom’ Petre, nu vă mai dau pe datorie! ti i că mai ave i să-Ș ț ț mi mai plăti i o tran ă! Îi mai adusesem acum o lună încă oț ș căprioară, le explică el pu căria ilor… i el nici una, nici două:ș ș Ș <Ia ascultă, bă, mă amenin ă, înfuriat, ie nu i-e ru ine să măț ț ț ș iei a a? Ai venit, ai băut în casa mea, i-am dat acasă vedre deș ț rachiu i-acu tu faci pe-al dracului?> <Dom’ Petre, nu m-am făcutș al dracului, dar îmi trebuie i mie paralele… i-apoi, rachiulș ș dumitale numai rachiu nu era, fusese preparat cu mitilic de la negru de fum de la combinat…ca să păcăle ti pro tii cu el…> i el niciș ș Ș una, nici două: jap! o palmă peste fa a mea… i mă i înjură: <…tu-ț Ș ș i mama ta de punga , tu nu păcăle ti, mă, statul cu căprioarele?ț ș ș Las’ pe mine, dacă e a a, că te dau eu pe mâna mili iei… să- i vinăș ț ț de hac!> i se repede i-mi ia sacul cu marfa de jos. Eu atunci,Ș ș parcă mi-a luat cineva min ile, mă uit în toate păr ile i era unț ț ș întuneric beznă, bătea crivă ul i se ridicau ni te nori alburii pe cer,ț ș ș zăpada se a ezase cam de un sfert de metru, luasem cu mine o rangăș de fier de acasă să mă păzesc de câini i nici una, nicidouă, îiș 45 45
croiesc o lovitură drept în moalele capului…Eu n-am dat să-l omor, sau nu mi-am dat seama…A căzut la pământ bolborosind ceva, îi curgea sângele i pe gură i pe nas… i el de acolo striga, zbiera, nuș ș Ș tăcea deloc…Înfuriat că mă aude nevastă-sa, l-am tras în grădină într-o covergă cu cărbuni de foc, i-am băgat o cârpă-n gură i l-amș învelit cu ni te polietilenă…Când am plecat de lângă el, încă maiș mi ca…Am luat sacul cu marfa i am vrut să plec, dar ce să vezi?ș ș O aud pe nevastă-sa care ie ise afară din casă i striga: < Petricăăă,ș ș Petricăăă!?> i apoi, pac!- aprinde becul din fa a casei i mă vede.Ș ț ș Furioasă, bănuind ceva, mă întreabă: <Ce e, Marine ,cu tine? Petrică unde e?>- zice ea speriată i eu poc! în becul de la casă care luminaș toată curtea…Maria vine prin întuneric, mă ia de piept, i măș zguduie: < Mă, tu n-auzi? Unde e Petrică?> Parcă bănuia ceva… iȘ de odată mi s-au împăiejenit ochii i atât am mai zis: <Asta mă duceș la mili ie…> i n-am mai judecat i-am ridicat ranga i-am croit-oț Ș ș ș i pe ea în moalele capului, după care atât am mai auzit din gura ei:ș <Cri-mi-na-lu-le…> A a s-a stins, cu această vorbă pe buze! <Eu,ș criminal, ai? Eu criminal?>- i i-am mai dat vreo două-trei răngi înș cap i-am lăsat-o lată în zăpadă.ș Când m-am trezit se făcuse o tăcere de mormânt, era miezul nop ii, numai vântul sufla cu putere i din cer venea un spic deț ș zăpadă rece…S-a ezase un pui de iarnă a a cum vine ea pe la noiș ș cu toane…Ce-am zis eu, dacă tot am făcut-o, am făcut-o!. To i tiauț ș că sunt ni te zgârci i i strâng ca hârciogii…Mă duc în casa nouăș ț ș i-i sparg u a, îi dau zăbrelele la o parte, aprind luminile, acum nu-ș ș mi mai era frică de nimic…O făcusem, o făcusem…Iau fiecare cameră la rând i-o scotocesc…Petre al lui Ion Popa, adică taică-ș său, se dusese vestea că are aur, fusese angrosist în gară i tot ceș câ tigase băgase în bani i aur…Când mă gândeam eu a a, îmi vineș ș ș ideea să dau un tablou jos din perete i ce crede i că era?ș ț -Ce era? Săriră to i cu întrebarea.ț -O firidă, domnule, cu o u ă săpată în zid… i ce crede i căș Ș ț găsesc? Cam un ghilogram de bijuterii din aur i argint, lăn icuri,ș ț briliante de ametist i safire, inele cu pietre strălucitoare,ș medalioane, ceasuri de aur, tabacheri de argint, o bisericu ă-chinovț 46 46
din aur…Toate astea mi-au luat min ile…Dacă nu mă prinde, mi-ț am zis, om mă fac! i m-am văzut bogat; îmi iau fata i nevasta iȘ ș ș plec în lume i-mi cumpăr casă i trăiesc ca boierul o via ăș ș ț întreagă… În fine, le strâng pe toate, le pun într-un patic, luat din ifonier, i ies afară din casă. Odată parcă m-am răcorit, am statș ș câteva clipe să mă desmeticesc, mi-am ters sudoarea de pe frunteș cu col ul baticului i-am ie it la poartă. Viscolul se înte ise, veneaț ș ș ț spic de zăpadă rece i se a ternuse aproape de o jumătate deș ș metru… - i sacul cu căpriorul?- rămase întrebarea PensionaruluiȘ spânzurată în aerul mucegăit al celulei. -Lasă-l, Pensionarule, să spună el!- i-o reteză Bondoace. -Sacul cu apul îl făcuse câinii praf! Se strânseseră pe le câ ivaț ț câini i trăgeau din el…Mai rămăseseră doar ni te tren e…ș ș ț - i de la poartă încotro ai luat-o, nene?Ș -De la poartă? Stai să vezi… Unde s-o iau? Spre casă la nevastă-mea! Aia nu tia nimic, dormea dusă în pat…Pusei ochii peș ceas, era ora trei, feti a dormea ghemuită în pătu ul ei, mânca-o-aț ț ș de îngera scump…Strig la nevastă-mea: <Fă, Ileano, ia scoal’ !>ș <Ce e, mă, cu tine la ora asta? De unde vii tu acum?- mă ia ea la rost i se ridică din a ternut, frecându-se la ochi, ce-ai pe tine, căș ș e ti bleau de sânge?> Când mă uit în oglindă, a a era…<Stai că- iș ș ț explic, i-am zis, stai să mă duc să mă spăl…> i m-am urcat înȘ fânar, m-am schimbat de haine, am luat pe mine căma ă nouă,ș pantaloni, un flanel, i m-am întors…Când am revăzut-o pe Ileana,ș mi-a venit să plâng, era cea mai frumoasă femeie de pe pământ… Îmbrăcată într-un combinizon de nailon i se vedea gâtul alb ca marmora i pulpele bălane ca laptele…O iau de mână i o trag înș ș fa a oglinzii i desfac legătura cu bijuterii i încep să i le agă deț ș ș ț gât, de mâini, iruri întregi de mărgele, lăn icuri cu medalioane,ș ț cercei, icu ari bătu i cu pietre de ametist, salbe de mahmudele, caș ț pe timpuri, bră ări groase din aur masiv, aur curat care strălucea înț lumina becului pe pieptul femeii… i ea tăcea i mă privea,Ș ș întrebându-mă: <Marine, Marine, ce e cu tine? Ce-ai făcut tu, ai 47 47
spart vreo casă?> i eu am luat-o în bra e, fără să-i răspund i-amȘ ț ș început s-o sărut, mi-a venit o poftă nebună de ea i m-am culcat cuș ea i-am iubit-o a a ca pentru ultima dată… Prevesteam că va fiș ș pentru ultima dată…După care m-am trezit din această be ie i mi-ț ș am dat seama ce-am făcut…Pe urmă, fra ii mei, m-am sculat dinț pat, am tras pantalonii pe mine, m-am îmbrăcat bine, am luat bani de buzunar, ranga din tindă, am privit ceasul, se făcuse aproape cinci… Am plecat pe osea spre gară, am aruncat ranga în fântânaș lui Dinu, să nu se găsească urme, mă feream să nu mă vadă nimeni i chiar nu m-a văzut…ș - i ei nu i-ai spus nimic?- întreabă curios igănu ul.Ș ț ș -Ba i-am spus…<Ia-le i îngroapă-le! Î i ajung să trăie tiș ț ș fericită tu i fata toată via a!ș ț Că eu…nu se tie… i să nu spui laș ș nimeni că ne-am întâlnit în noaptea asta!> A a ne-am despăr it… iș ț Ș am ajuns la gară la Miro i, am luat trenul spre Slatina să-mi piardăș urma, apoi m-am întors cu trenul de Bucure ti i m-am cazat laș ș ni te prieteni…Am stat acolo o săptămână, lor nu le spusesemș nimic…<Vreau să-mi caut un servici, ceva…> Plecam diminea a iț ș veneam sera să dorm… - i cum te-au mirosit curcanii?Ș -Pe urmă am aflat eu cum…Stăteam seara în casă la prietenii mei i priveam la televizor. Într-una din seri mă pomenesc cu unș echipaj de mili ie la poartă la ei. <Bună seara!> <Bună seara!ț Suntem de la mili ie…Ave i cumva, întreabă curcanii, pe unulț ț Marin Petrea Petri or la dumneavoastră în gazdă?> <Da, avem!>-ș răspunde so ia prietenului. <Unde este?> <În casă> <Putem să stămț pu in cu el de vorbă?> <Cum să nu!>-auzeam eu toată convorbireaț de la fereastră. Au intrat i nici una, nici două: <Avem mandat deș arestare!> Mi-am dat seama că am fost tornat de cineva, prea au venit la sigur…< tiu, zic, nu-mi pune i cătu ele că merg fără să măȘ ț ș opun…> M-am uitat la gazdele mele cum au rămas tablou… i m-Ș au arestat. i apoi au început anchetele…Cu martorii… CuȘ judecata…A durat până acum în toamnă când m-au condamnat! - i cât i-au dat?Ș ț -Parcă v-am spus…Condamnare pe via ă…ț 48 48
-Ciudată poveste!- răsuflă Bondoace. -Nu trebuie decât o clipă de nebunie ca să ajungi de la nevinovă ie la vinovă ie…ț ț - i totu i, cum te-au mirosit?- întrebă Bondoace cu capulȘ ș rezemat de pernă. Lucrasei destul de acoperit! -O fată care lucra la tata la Canton tia de mine că vânezș căprioare…Au găsit petece de sac mânjite de sânge la poartă la învă ător… i mama a recunoscut sacul…Ea era bolnavă în pat.ț Ș Când i-au adus mili ienii sacul să-l recunoască, a crezut că s-aț întâmplat ceva cu tata prin pădure…<Ăsta e sacul vostru?>- au întrebat-o mili ienii. <Da, al nostru, îl cunosc pentru că l-am cârpitț eu, astea-s petece puse de mine…> Toată povestea s-a descoperit după trei zile, adică după ce a stat viscolul. Celor doi învă ători leț aducea o femeie lapte la două zile. Venise cu laptele i nu văzuseș pârtie. Strigase de câteva ori, intrase în curte i găsise u a de la casaș ș mică la perete. i atunci femeia a strigat un vecin: <Măi, cutare,Ș zice ea, n-ai văzut pe dom’vă ător, că e u a deschisă la casa mică iț ș ș ei nicăieri?> <Nu i-am văzut, a ă, cine a mai stat pe viscolul ăsta săț ț se mai uite de ei!> <Mă, zice femeia, nu e lucru curat cu ei…Ia vino i tu să vedem ce i cum…> S-a dus i vecinul i au început să-iș ș ș ș caute. Caută-i prin opron, pe la magazia de lemne, prin casa micăș i nimic! Când să iasă la poartă le-a venit ideea să caute i într-oș ș covergă în care ineau cărbunii… i acolo îl găsesc pe dom’ Petreț Ș a a cum îl lăsasem eu, cu fa a în sus i învelit cu o polietilenă…ș ț ș Imediat s-a dus vestea în sat că învă ătorul a fost găsit mort…Prinț sat a început să circule o poveste. Că l-ar fi omorât nevasta care era mai tânără ca el cu vreo douăzeci de ani i-ar fi fugit la ai ei înș Transilvania…N-o găseau pe ea…Peste vreo săptămână, când s-a mai topit din zăpadă, au văzut o mână ie ită din zăpadă. Când s-auș apropiat de ea, era doamna cu ochii sco i i cu întreaga fa aș ș ț mâncată de co ofene…După aceea a venit poli ia i a începutț ț ș ancheta…Mai întâi o brigadă de la criminalistică…A luat to iț oamenii din sat la rând…S-au dus la coală i s-au interesat i deș ș ș mine…Mi-au făcut un a a-zis profil psihologic: că de mic eram unș copil cu sânge rece, că omoram i schingiuiam animalele, păsări,ș 49 49
iepuri, pisici…Cercul s-a restrâns atunci când au descoperit că a fost spartă i casa mare…<Tâlhărie, domnule…> i-au venit la mine laș Ș Bucure ti…Apoi a urmat reconstituirea; le-am spus tot, de la capș până la sfâr it…Nu găseau ranga…Le-am spus că am aruncat-o înș fântâna lui dom’ Dinu. Au venit cu o ma ină de la pompieri, auș golit fântâna de apă i au găsit i ranga, adică obiectul crimei…Celș ș mai rău m-am sim it când s-a judecat procesul. S-a strâns lumeaț încă de diminea ă la Căminul cultural. Când m-au adus în lan uri, aț ț căzut cerul pe mine… - i le-ai spus tot, tot, tot?Ș -Tot în afară de bijuterii… i nici Ileana n-a suflat o vorbă deȘ ele… -Atunci ai pricopsit-o pe via ă, nene! Crezi că o să te maiț a tepte?ș Lui Marin, ocna ul, începu să-i curgă lacrimile peste obraji,ș tăcu, nu răspunse la această întrebare i nici ceilal i nu maiș ț insistară. -Gata, flăcăi, la culcare!- îi zburătăci Pensionarul cu vocea lui răgu ită i to i se împră tiară pe tăcute ca potârnichiile la paturileș ș ț ș lor. Marin rămase singur în noapte, privind peste gratii luna care se ridica maiestoasă pe cerul senin. Toaman î i intrase în drepturi,ș bătea vântul, zburătăcind frunzele uscate din ni te plopi înal i careș ț sunau trist. Marin adormi cu gândul la ghemotocul lui de fată pe care-l lăsase înfă at în pat. Visă un vis. Trecuseră peste treizeci deș ani, venise acasă, găsise fata mare, măritată la casa ei, nevasta era moartă, trăsese la ea la cimitir i o întrebase unde a pus bijuteriile.ș Răspunsul venise din groapă: <I le-am dat fetei…> 50 50
Trecură anii. Tot toamnă, tot vânt, tot frunze ruginite care zburau bezmetice pe drumul care intra în sat de la gară. Un om necunoscut cu o legăturică în mână întra în sat cam abătut, pă eaș încet, cu capul în jos, privind în pământ. Câteva femei care-l văzuseră se strânseră i începură să vorbească:ș -Făăă, parc-ar fi băiatul lui Petre! El se opri în loc i le dădu bine e.ș ț -E ti băiatul lui Petre, maică?ș -Da, eu sunt, m-am eliberat, mi-am ispă it pedeapsa! Dar mi-eș frică să mă duc acasă. Spune i-mi i mie dacă mai e Ileana i cuț ș ș fata acasă… -Maică, maică, păi nu tii?ș -Ce să tiu?ș -Nevasta dumitale s-a măritat demult, ine unul din Doage, iarț fata a terminat liceul i-a plecat în Elve ia la ni te neamuri ale mă-ș ț ș sii! Marin nu mai zise nimic. Oftă i plecă mai departe. Pe drumș se întreba ce mai caută el în sat, de ce mai vine aici. Se întoarse din drum spre gară cu lacrimile în ochi i plecă în lumea mare, fără săș se mai audă de el… 51 51
FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ Era prin anul 1961, toamna târziu; ploi amarnice cădeau peste sat. Singurile fiin eț care stăpâneau cerul plumburiu erau ciorile care se ridicau în cârduri uria e deasupraș caselor i se lăsau peste sat ca o pată neagră uria ă, întunecându-l i dându-i o notăș ș ș lugrubă de înmormântare. Regimul comunist intrase în febra colectivizării, în sat apăruse o ma ină de laș raion care făcu mare vâlvă în tot satul: primul secretar al raionului a venit să facă edin ăș ț cu to i factorii de răspundere din comună pentru a porni munca de colectivizare aț agriculturii. După o edin ă fulger la coală, se formară câteva comisii care trebuiau săș ț ș meargă prin sat pentru a lămuri oamenii de binefacerile colectivizării. La începutul toamnei vreo treizeci de sărăcani înfiin aseră gospodăria colectivăț <Drumul lui Lenin>; acum trebuia să vină întregul sat alături de ei. <Ve i face, tovară i, oț ș mare lozincă, stătea secretarul prim în fa a por ii sediului, na ionalizat de la procurorul deț ț ț Muscel, Ionescu ,cu câ iva ani în urmă, i ve i scrie cu litere mari: <Gospodăria agricolăț ș ț colectivă Drumul lui Lenin> <Cine dracu o mai fi i Lenin ăsta?>- se întrebau sătenii,ș supăra i că vor rămâne fără pământuri i fără strânsura lor de-o via ă....ț ș ț Comisia luase satul la rând de la un cap la altul dar nu găsiseră oamenii acasă; majoritatea lor fugiseră în pădure sau pe la neamuri prin alte sate, în comună nu mai rămăseseră decât bătrânii, femeile i copiii care trebăluiau pe lângă casă. Munca deș lămurire consta mai întâi în discu ii că <de ce nu te treci?>, <care e ab inerea?>, <e tiț ț ș cumva contra partidului?>, <nu cumva te-ai luat după chiaburii-ăia care pun be e-n roateț colectivizării?>, <vreai să ajungi la canal?>. Apoi după ce-l ame eau cu aceste întrebări, îiț puneau o coală de hârtie sub nas i se rugau de el, <hai, cutare, semnează c-ai să veziș dumneata ce bine va fi!> Dacă nea cutare se împotrivea, discu iile luau altă turnură: <Nuț vreai să te treci?- îl amenin a, schimbând tonul, Carol, un igan ajuns proaspăt primar alț ț comunei- e ti contra partidului?, dumneata ii satul în loc cu ideile dumitale...să vii disearăș ț la postul de mili ie ca să- i aplicăm constitu ia...> Acolo la post îl a tepta alt igan dinț ț ț ș ț partea Muscelului, pe nume unuTârsă, făcut i el, proaspăt, mili ian, i cu doi ortaci de laș ț ș securitate care-l luau i ei la întrebări: să dea el o declara ie i să le arate cine îl ine în locș ț ș ț i să mai spună în acea declara ie unde este arma pitită, că ei tiu că numitul are o armă cuș ț ș care vrea să răstoarne regiumul... Între timp altul arunca vreun hârb de armă în curtea sau grădina împricinatului i ei se făceau că o caută, o găseau, i începeau să-l amenin e:ș ș ț <<Fă-i acte, tovară e mili ian, rânja unul din securi ti printre din ii lui negrii de nicotină,ș ț ș ț fă-i acte pentru de inere ilegală de armă să înfunde pu căria!> De geaba se chinuiaț ș împricinatul să le spună că el în via a lui n-avusese armă, lucrurile erau aranjate, s-ț a găsit arma pitită de el i gata! Dacă împricinatul făcea cererea de trecere la gospodărie,ș anulau procesul-verbal i toată mascarada cu arma lua sfâr it.ș ș Pe al ii îi lua direct la bătaie: <De ce nu te treci, mă?>- i jap!, jap!, jap! câtevaț ș perechi de palme sau după caz câ iva pumni în piept sau în burtă până-l căpiau i ăla deț ș frică, semna cererea! Ajunsese comisia i la Mo u, adică la Vlad Andrei, pe numele lui adevărat. Satulș ș tot îi zicea Mo u din cauză că omul apăruse târziu în sat, venit proaspăt din prizonierat dinș Uniunea Sovietică. Stătuse ce stătuse holtei i apoi se însurase cu una a lui Zevedei, camș 52 52
tot de teapa lui, femeie avută, dar cam scăpătată. i Vlad Andrei intrase cu averea lui laȘ care se adăugase i cea a lui Zevedei, desfiin aseră gardurile, că erau vecini, i se instalaseș ț ș în casă la nevastă. Făcuseră o avere frumu ică, căpătaseră i un copil, de la Dumnezeu, peș ș nume Marin care acum era în armată la Foc ani, la artilerie grea. Cu câ iva ani în urmăș ț fusese făcut chiabur, dăduse la cote până se spetise i mai făcuse i ceva pu cărie pe laș ș ș canal că fusese ărănist.ț -Hei, Mo ule, se strâmbă Carol la el, te treci la colectiv sau nu te treci?ș -Măi, copiii Mo ului, eu nu zic că nu mă trec, dar mai da i-mi un răgaz să vorbescș ț i eu cu băiatul ăla din armată că de...el e viitorul, pământul e al lui, locul meu de-acumș încolo e la cimitir...dacă fac eu cererea poate mă blesteamă..., uite, vede i dumneavoastră,ț se repezi el la grindă să ia actele pământului, ăsta e dat de Cuzea lui Zevedei, adică lui socru-meu, e-al neveste-mii, ăsta e al lui tataie Andrei, dat tot de Cuzea când a dat satele la linie, ăsta e al meu, dat în douăzeci că mi-am lăsat două degete la Mateia i m-au inutș ș ț nem ii patru ani prizonier în Pădurea Neagră, acolo ne dădea ciorbă de câini i de pisiciț ș moarte să mâncăm... i-am venit de-acolo pe jos...apoi am făcut i războiul ăsta până laș ș Stalingrad, unde m-au luat ru ii prizonier...Când m-au luat, eu le-am spus: <domnilor,euș sunt reformat, ce mai face i cu mine la război?> i ei nimic, e ti bun!ț Ș ș -Mo ule, se resti un securist la el; era o namilă de om, ales special pentru bătaie, peș noi nu ne interesează pove tile dumutale, te treci sau nu te treci?ș Mo ul se ro i, se schimbă la fa ă, i mormăi ca pentru el:ș ș ț ș -Auzi, domnule, cică spun pove ti...ș El, care trecuse prin ce trecuse, spune pove ti? Ai? Derbedeii ă tia nu tiu ce-i ălaș ș ș un război! Nu tiu ce-a fost la Mateia sau la Stalingrad...Nici în prizonerat la nem i i laș ș ț ș ru i... i-acu, auzi, spun pove ti...ș Ș ș -Hai, ce i-a luat Dumnezeu gura?- zise un al doilea din comisie, un învă ătorț ț comunist care umbla toată ziua cu ei prin sat. -Ce?- se trezi din gândurile lui Mo ul, întrebând.ș -Cum ce, chestia cu cererea! -Păi eu vă spusei ceva! -Ce ne spuse i?ș -Să vorbesc i eu cu băiatul ăla din armată...ș -Bine, Mo ule, î i promitem că i-l aducem noi acasă să discu i cu el! După ceș ț ț ț discu i cu el, trecem pe la tine să luăm cererea!ț -Eu zic să nu mai trece i că v-o aduc eu la Sfat!ț -Bravo, Mo ule, a a te vrem!ș ș i comisia plecă mai departe.Ș Se lăsase o seară neagră, de păcură peste noroaiele satului. Din ceruri venea spic de ploaie rece i bătea un vânt tăios, un fel de crivă mai blând, care- i intra în oase. Mo ulș ț ț ș pă i în tindă i o găsi pe nevastă-sa făcând focul în sobă; scotea paie dintr-un co i leș ș ș ș înfunda într-o sobă oarbă cu un vătrai. -Făăă, n-auzi, o strigă el, ai dat apă la boii-ăia? -N-am dat, mă, n-am dat!- se resti nevastă-sa pe el. - i tu de ce-mi răspunzi a a restit? Toată via a mea am avut parte numai de resteie!Ș ș ț N-am avut nicio mângâiere de la nimeni! i-acu vii i tu cu vorba ta nenorocită să măȘ ș love ti peste obraz...ș Acum s-a hotărât el, într-o clipită, să- i pună capăt zilelor! Luă găle ile din tindă iș ț ș cobili a i coborâ devale la fântână. Le umplu cu apă, urcă coasta cu ele la spinare, le duseț ș 53 53
în grajdul boilor i le puse dinaintea lor; boii sorbiră apa i cu nările lor calde se-ntoarserăș ș către stăpân. El, cu o mână pe unul i cu cealaltă pe al doilea, începu să-i mângâie, îi periaș cu degetele i-i săruta printre lacrimi. Cum să-i dea el la colectiv? Îi crescuse de mici, erauș singurii lui prieteni care-l scoseseră din sărăcie i cu care î i petrecea majoritatea timpuluiș ș la muncă. Unul din ei începu să-l lingă pe mâini, parcă i le-ar fi sărutat în semn de mul umire.ț -Sta i cu tata că vă mai aduc câte-o găleată!- le zise el, cu ochii pe ei. i iar luăț Ș cobili a i iar coborî coasta la fântână. Se întoarse cu găle ile pline i le puse dinainteaț ș ț ș boilor. Animalele băură cu sete apa i de data aceasta începură amândoi să-i lingă cuș limbile lor aspre mâinile stăpânului. -Adio, tată, se repezi el în genunchi în fa a lor i începu să plângă ca un copil.ț ș Adio, Priane, i, adio, Joiane! Eu nu semnez cu mâna mea cererea să vă dau la colectiv! iș Ș începu să-i îmbră i eze i să le strângă cefele lor între bra ele lui vânjoase.ț ș ș ț i luă iar cobili a i căldările, de data aceasta nu se mai grăbi, mergea încet, agale,Ș ț ș adulmecând întunericul care se lăsase peste sat. Îi veni în minte toată copilăria lui, cum deschisese el ochii în casa lui Andrei, cum se juca cu ceilal i copii, apoi coala primară laț ș coala Mare, apoi campania din 1918, luptele tragice de la Mateia , prizonieratul înȘ ș Germania, apoi venirea acasă, tragica întâmplare cu fosta lui iubită pe care o găsise moartă...Cum trăsese el la cimitir i-i sărutase poza de pe cruce...<Te-a-nghi it pământul,ș ț Ilenu o, dragă...> i-ncepuse să plângă...Apoi alt război, până la Stalingrad...Prizonieratulț Ș din Rusia, petrecut într-o mină de cărbuni prin Siberia.... Apoi, după venirea lui, maică-sa bolnavă pe prispă: <Ce, mă, tu nu te mai însori, n-o să ii doliu toată via a după ea...s-aț ț dus, s-a dus i gata! Ia fata lui Zevedei că e vecină cu noi, are i ceva simbrie...> i-oș ș Ș luase i avusese un trai rău cu ea i nici pe plac nu-i fusese. Bucuria lui cea mare a fostș ș na terea lui Marin. Dar a trecut a a de repede vremea i s-a făcut mare...ș ș ș Ajunse în dreptul fântânii, puse găle ile jos, se agă ă stra nic de ciutură, cuprinseț ț ș cu amândouă mâinile lumânarea fântânii i- i dădu drumul în gol... Sim i dintrodată oș ș ț răcoare ca o fericire i apoi după câteva înghi ituri, nu mai sim i nimic. Îl cuprinseseș ț ț parcă o dulce i dureroasă fericire...ș Cumpăna fântânii rămăsese în pragul serii zbătându-se i scâr âind...Burni a seș ț ț înte ise, un câine lătra pe deal, satul se pregătea de odihna nop ii...ț ț A doua zi de diminea ă o femeie, pe nume Leana lui Ră oi, cu cobili a pe umărț ț ț povestea speriată altor câtorva femei ce ie iseră pe la por i i se închinau de ve tile peș ț ș ș care le auzea din gura ei, când coborâse la fântână să ia apă: -Ce, feti ă, sta i să vă spui, se închina ea, coborâsem să iau apă să dau la orătănii iț ț ș când colo peste ce dau? : o mortăcină în fântână...Doamneee, pupa- i-a tălpile, mi-am zis,ț ș nu cumva este Mo ul, că se plânsese nevastă-sa că nu mai venise acasă... Strigase la mine:ș <Făăă, Leanooo, bărbatu-mio nu e, fa, pe la tine, că s-a dus la apă i n-a mai venit... i l-aș Ș căutat toată noaptea...> Trebuie să anun ăm stăpânirea... Primul veni mili ianul Târsă, apoiț ț Carol, pre edintele Sfatului Popular, chemară i câ iva ărani cu ni te funii i scoaserăș ș ț ț ș ș mortul din fântână. Îl duseră acasă i-l a ezară pe o masă sub un opron. Între timp seș ș ș strânsese aproape tot satul pe el i discuta fiecare în felul lui tragica întâmplare. Apărură iș ș popii ca să-i facă slujba de ie ire a sufletului...Lumea înspăimântată se dădea la o parte săș le facă loc. Tocmai atunci venea i Marin de la gară trimis de unitatea militară să- iș ș 54 54
lămurească părin ii să se treacă la colectiv. Băiatul, când văzu atâta zarvă în curtea lui,ț bănui că s-a întâmplat ceva tragic i începu să plângă. La poartă îl întâmpină un vecin:ș -Taică-tău, Marine, s-a înecat, sărmanul! Întră în curte i î i văzu părintele a ezat pe masă sub un opron. Băiatul nu maiș ș ș ș zise nimic, plângea în hohote i făcea gesturi disperate; î i arucă boneta din cap i începuș ș ș să-l îmbră i eze.ț ș -Tată, de ce nu m-ai a teptat i pe mineee, tatăăă?ș ș Disperarea din glasul lui curgea ca un bocet peste toată curtea i lumea cu lacrimileș în ochi privea uimită la zbaterile flăcăului. După îngroparea Mo ului, Marin ciopli o cruce cu mâna lui i o plantă lângăș ș fântâna uciga ă:ș Aici i-a luat via a robul lui Dumnezeu, Vlad Anrei, la anul 1961, ziauș ț 13, luna decembrie. Dumnezeu să-l ierte! De atunci locul s-a numit Fântâna părăsită! NEBUNUL DIN VIS Copilăria e un tărâm al visului. Eram cam de cinci ani,un copil mic i fricos; mergeam adesea prin pădureaș Piscului cu cei de seama mea să culegem flori sau să explorăm acel tărâm necunoscut al codrului care- i dă sentimentul că te afli într-o altă lume. Mă duceam adesea i cuț ș vitele la păscut i intram în adâncul pădurii singur, având grijă de doi boi i o vacăș ș ce era cam plimbărea ă i căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurileț ș mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstru nice decât altele. Înș pădure mi ună fel de fel de vietă i; prin frunzele uscate sunt mu uroaie de furnici,ș ț ș opârle, erpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufi uri stauș ș ș piti i iepura ii, bursucii, căprioarele, porcii mistre i i, iarna, chiar lupii. Primăvaraț ș ț ș păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată verdea a, cântă, fluieră,ț zboară după gâze, î i fac cuiburi, se hârjonesc în soarele dulce al zilei ca ni te fiin eș ș ț fericite ale cerului… Într-o astfel de primăvară, după o zi de plimbare cu animalele prin pădure, m- am întors acasă obosit i, dup masa de seară, m-am culcat să mă odihnesc. Dormeamș pe prispă cu luna i cu stelele i cu luceafărul în capul meu, în valea Bucovuluiș ș cântau brotăceii, un adevărat concert în luncă, undeva prin vecini la o casă părăsită cânta o cucuvea care mă speria de câte ori o auzeam, iar pe uli ele satului flăcăiiț cântau doine din fluier sau din gură. De i eram obosit de alergătura de peste zi,ș adormeam greu. Gândurile mele fugeau aiurea, explorând cerul cu minună iile luiț sau via a de noapte a naturii care parcă se deschidea misterelor…ț Într-un târziu am adormit i m-am visat în pădure. Era tot noapte, o noapteș slinoasă, plină de mister, fără lună i fără stele, eu singur mergeam spre miezulș pădurii după văcu a pe care o pierdusem. Undeva într-o poiană, m-am întâlnit cu unț om îmbrăcat în alb, avea parcă un cearceaf pe el i pe cap purta ca domnitorii oș căciulă aurită. <Unde mergi tu, fiul meu?>- mă întreabă el cu un glas blând iș binevoitor. <Dar cine e ti, tu?>- l-am întrebat eu, speriat de făptura lui în miez deș noapte. <Eu sunt Dumnezeu!>- îmi răspunde el. Am rămas înmărmurit, cum adică eu să mă întâlnesc cu Dumnezeu? <Dacă e ti tu, Doamne, du-mă pe tărâmul tău să vădș visul plaiurilor cere ti!>- l-am rugat eu. i m-a luat de mână i m-a urcat la ceruriș Ș ș pe scări de mătase printre îngeri i serafimi care ne înconjurau cu tot alaiul lor…<ș 55 55
Am să te las să trăie ti o via ă, mi-a spus Domnul; dacă o vei trăi în pace i lini teș ț ș ș sufletească ai să vii pe aceste meleaguri, dacă nu, te voi duce în iad…> i ce-am văzutȘ eu acolo: un Nou Ierusalim, insuli e de flori, ape curgătoare, dealuri înverzite,ț biserica Domnului cu apte petale care se desfăceau în razele soarelui, cu apte u iș ș ș prin care veneau i ie eau oamenii, închinându-se i minunându-se de aceaș ș ș frumuse e… i-am mai văzut pe Mântuitor, răstignit pe o mare cruce… i când m-aț Ș Ș văzut, a coborât de pe acea cruce i mi-a zis: <Copile, bine ai venit în Raiulș Domnului, tu e ti hărăzit de Domnul, care te-a adus pe aceste meleaguri să trăie ti oș ș via ă aparte, să cuge i i să te îndoie ti de tot ce vezi, dar nu uita că totul cade, seț ț ș ș dărâmă, e vânare de vânt…Pe mine m-au răstignit romanii, m-au vândut lor prietenii mei, m-au schingiuit i m-au spânzurat, dar iată, ei s-au dus, i-a înghi it timpul i euș ț ș încă mai trăiesc; trăiesc prin tine, prin acest popor care rena te în fa a Domnului…ș ț > i Domnul care mă urcase la ceruri a dispărut i eu am rămas singur, admirândȘ ș acele meleaguri de vis. A a am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-ș am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căru ă incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă maiț pâlpâia neputincios la apus i luna care parcă se topea în mierea acelei zilei.ș -Hai, maică, scoală-te că e timpul să te duci cu vacile la păscut!- a venit mama peste mine i mi-a dat la o parte col ul plapomei.ș ț Am ie it din căldura plapomei, m-ș am spălat, am mâncat, am luat animalele i am plecat cu ele la păscut în pădure.ș Gândul meu însă rămăsese la acel vis mistuitor care mi se deschisese noaptea… Întrând în miezul pădurii, vaca mea cea năzdrăvană s-a rătăcit i a trebuit săș fug după ea i s-o caut. Coborând o vale prin poieni a plină de flori ca să o găsesc,ș ț am dat de un om bizar, un bătrân care î i îmbrăcase ni te haine albe i seș ș ș înfă urase într-un cearceaf, stătea jos în iarbă i se ruga. Visul meu, mi-am zis, i m-ș ș ș am închinat. Văzându-mă, s-a ridicat i a venit la mine:ș -Ce e cu tine, feciorul meu, aici în viul pădurii?- m-a întrebat el, văzându-mă îngrijorat. -Am pierdut o vacă!- i-am răspuns eu scurt, tremurând de frica necunoscutului. Dar dumneavostră cine sunte i?- am insistat eu.ț -Eu sunt Dumnezeu! Auzind acestea, am înlemnit. Am făcut legătura cu visul meu de azi noapte iș pur i simplu m-am zăpăcit.ș Semăna exact cu făptura din vis, care-mi populase imagina ia toată noaptea. Nu tiam dacă mai trăiesc în realitate sau mi se continuăț ș visul. -Da, da, Dumnezeu!- repetă el. Stai tu jos aici să vorbim…Vaca ta am găsit-o eu i am legat-o de o tufă lângă poiană, a a că nu mai fi îngrijorat!.ș ș Am privit printre lăstări i i mi-am zărit vaca, rumega la umbra tufanului.ș ș - i ce cau i aici în pădure, Doamne?- l-am întrebat eu. Nu mi-a răspuns; l-amȘ ț privit mai atent i semăna cu un om din sat. Avea o barbă albă până la brâu, un părș lung până peste ceafă i înfă urat în acel cearceaf, părea un schimnic rătăcit peș ș pământ. -Am grijă de păsările cerului!- îmi răspunde el i se uită în sus. Acolo, înș vârful unui copac i-am zărit pătuiagul în care locuia, un frunzar la care se suia pe o scară. Hrănesc păsările cerului!- îmi repetă el. Copiii mei s-au transformat în aceste păsări! <Dumnezeu…copiii mei…>- gândii eu, acest om trebuie să fie vreun nebun al 56 56
satului rătăcit pe aici. i mi s-a făcut o frică de moarte; acest om poate să mă omoare,Ș să mă spânzure, să facă ce vrea cu mine… -Nu te speria că nu- i fac nimic rău! Tu ai o minte crudă, vei ine minte ce- iț ț ț spun; peste timp trebuie să poveste ti tu copiilor i nepo ilor tăi despre mine. Iaș ș ș ț stai lângă mine să- i spun o poveste!ț -Bine dar am boii lăsa i în pădure!ț -Nu-i nimic, am eu grijă de ei! Vezi cele două păsări? -Da, le văd! Erau două păsări pe pătuiagul lui care se răsfă au în soarele verii.ț -Sunt copiii mei, Gheorghe i Ioni ă…Două suflete rătăcite, scăpate dinș ț Infern. Stai să vezi… i zicând <stai să vezi> se descheie la un buzunar i scoase unȘ ș teanc de scrisori , învelite într-o hartă mare pe care scria URSS. Această hartă e harta de opera iuni militare, îmi explică el i o întinse pe iarbă. Aici e Cotul Donului,ț ș puse el mâna pe un firi or de apă desenat pe acea hartă, iar aici e Odesa…Începu săș plângă, îi curgeau lacrimile peste obrajii pomăda i i se lăsau pe barba sură. Auț ș plecat amândoi să apere o cauză, să întregească România Mare, i sufletele lor s-auș întors sub formă de păsări… Despături o scrisoare i începu să citească: <ș Dragii mei părin iț ,- asta e scrisoarea lui Ioni ă, preciză el cu ochii în lacrimi…ț Afla i despre mine că am ajunsț bine la unitate. Am plecat cu trenul de Chi inău i acum suntem la Odesa. A teptămș ș ș din zi în zi marea bătălie. De frati-mio, Gheorghe, nu mai tiu nimic, el a fost dat laș cavalerie iș se pare că înaintează pe Don. Ce face Maria mea i feti a? Sper săș ț ne vedem în curând sănăto i acasă. De pe câmpul de luptă se-audș ve ti triste, ru ii s-auș ș întărit i se pare că încep mareaș ofensivă…Nem ii trimit întărituri, ne-au băgat peț noi pe linia întâi, ho ii…Mor oamenii nevinova i aici, tată i mamă…am văzut ieriț ț ș un camarad cum a căzut un brand pe el i l-a făcut ăndări…În război azi e ti,ș ț ș mâine nu mai e ti… Când am plecat de acasă, am lăsat în ladă un lăn ic de aurș ț pentru feti a mea cu un medalion în care am pus fotografia mea; în caz că nu voi maiț veni, ceea ce e foarte probabil, să i-l da i ei să-l poarte la gât toată via a pentru a- iț ț ș aminti de mine…Acum să- i citesc i ultima scrisoare, adresată nevestei i fiicei lui: <ț ș ș Dragă nevastă i dulcea mea copilă,ș a a-i zicea el, dulcea mea copilă,ș am visat un vis azi noapte cu capul pe rani ă în tran ee, se făcea că eram acasă i tu, Mario, înț ș ș rochie de mireasă veneai pe valea Bucovului spre casa noastră… De pe deal apare o grupă de solda i cu o mitralieră i încep să tragă în tine; tu fugeai i mă strigai…ț ș ș Era un cer albastru i un soare orbitor… Glon ul mitralierei te-a ajuns i i-aș ț ș ț străpuns pieptul i rochia de mireasă a fost inundată de sângele tău. Dar tu n-aiș căzut, fugeai mereu către mine i mă strigai… Erai cu feti a în bra e, o strângeai laș ț ț piept i plângeai. Eu am încercat să vin către voi, dar nu puteam merge, parcă-miș luase Dumnezeu picioarele…Ce greu îmi e fără voi, dragele mele, i visul acesta careș s-a terminat cu o bombă care a căzut între noi i ne-a spulberat pe to i în aerul caldș ț al verii… Mario, tu să ai grijă de feti ă, dacă nu voi mai veni eu; nu- i cer să teț ț călugăre ti, găse te- i alt bărbat i să- i refaci via a, dar ai grijă de micu ă…>ș ș ț ș ț ț ț Mo neagul începu să plângă. Î i scoase tabacherea din sân, î i frecă o igareș ș ș ț din ziar, o aprinse i începu să pufăie.ș - i acum să- i citesc o scrisoare de la un camarad al lui care a scăpat dinȘ ț încle tarea de la Cotul Donului: <ș Dragă domnule Andrei, eu am trăit ultimele clipe ale vie ii lângă feciorul dumneavoastră. Era în ajun de Crăciun, l-am întâlnit cu ni teț ș 57 57
bobine la spinare, întindea firele telefonice să facă legătura cu Comandamentul. Am stat cu el o noapte sub un pod, am împăr it amândoi ni te biscui i cu o ceapă i amț ș ț ș mâncat, timp în care mi-a povestit via a lui, mi-a spus că are o mândre e de fată i seț ț ș tope te de dorul ei, î i iubea nespus de mult so ia i era îngândurat că o lăsase acasăș ș ț ș fără lemne de foc … Îmi povestea că în ultimul timp a dus-o greu, noroaie, mocirlă, ploi, interminabile ploi, i el cu bobinele la spinare întinzând cablul pe marea câmpieș rusească… Dar lasă- zice- vor trece toate i vor deveni amintiri…Când vom fiș bătrâni le vom povesti nepo ilor această aventură a noastră…Ce patriotism, ceț libertate, ce dezrobire, ce Basarabie? Te pui cu rusul, zicea el, care trecuse de câteva ori prin botezul focului… A a ne-a prins a doua zi, povestindu-ne unul altuia vie ileș ț noastre. Ne băgasem de tot în mantale că ne cuprinsese frigul, aproape că înghe asem, intrasem într-o groapă i a teptam comanda de a doua zi. Ni teț ș ș ș mecheri de la bucătărie nu mai veneau deloc cu marmidele să ne împartă bruma aiaș de ceai cu biscui i, poate ne mai încălzeam i noi…Pe la ora zece, aterizează un avionț ș românesc i din el coboară un general. Era înfofolit într-o pătură i ur urii geruluiș ș ț ț se lăsaseră pe bărbia lui în jos… De-abia mai putea să mai vorbească. <Camarazi, strigă el într-o pâlnie cu vocea lui scăzută, apropia i-vă, camarazi!> Noi ne-am strânsț pe lângă el să ascultăm ce ne spune. Peste tot erau căru e, cai, tunuri, arme…Le-amț lăsat, dracului să vedem ce ordine mai primim…Stăteam acolo în acea vale i nu maiș tiam pe ce lume trăim. <Suntem încercui i, striga el din pâlnia lui, în-cer-cu-i i!-ș ț ț repeta el cu o voce care parcă ie ea dintr-o groapă plină cu vată. Într-o oră trebuie săș dispărem unde vom vedea cu ochii! Am băgat o unitate de sacrificiu să facă o bre ăș i voi trebuie să dispăre i!> Unde dracului să dispărem, doar nu suntem fachiri ca săș ț dispărem în neant?- ne întrebam noi. i după câteva minute, generalul s-a urcat înȘ avion i a decolat, spre apus, trecând peste apele învolburate ale Donului.ș Băiatul dumneavoastră atât a mai apucat să spună: <Eu îmi iau bobinele la spinare i trebuieș să întind firul către Comnadament.> M-am uitat după el cum a plecat, l-am urmărit câ iva metri, după care s-a instalat un haos nemai văzut: întâi a căzut o bombă pesteț noi i l-am văzut pe Ioni ă cum l-a ridicat în sus acea bombă i din el n-au mai căzutș ț ș decât bucă i de carne, mâini, un picior, capul care-i atârna pe rani ă ca o brezoaie,ț ț răpusă de vânt i sângele care parcă â nea dintr-un mic izvor…După care auș ț ș început catiu ele : paca! paca! paca!- lătrau ca ni te că ele înfuriate peste noi. i s-ș ș ț Ș au amestecat toate, solda i, cai, căru e, tunuri, pu ti, ma ini…Când am privit maiț ț ș ș atent, Donul se înro ise de sângele nostru… Eu am avut noroc cu carul…Am apucatș un cal de căpăstru i am intrat în apele Donului… Dintrodată mi-a înghe at sufletulș ț în mine, apa era rece i m-a înfierbântat, parcă m-a trezit odată dintr-un somnș adânc…M-am agă at de coama calului i am trecut înot Donul…Când am ajunsț ș dincolo i am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu i am căzut în ne tireș ș ș pe ni te paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în casă la o rusoaică, îmiș mângâia fa a cu mâna ei catifelată i repeta: bolnoi, bolnoi…voda ...voda...ț ș Mo ul se opri din citit i- i pironi privirea în cer. Începu să plângă i maiș ș ș ș tare i să cheme păsările cerului să le arunce grăun e… Mintea lui trecu de laș ț ra ional la un fel de nebunie pa nică, se sculă i începu să joace, fugi repede la vacaț ș ș mea care era legată în poiană, se urcă pe ea, confundând-o cu măgarul lui Brăican, iș începu s-o călărească, zicând că el intră în Ierusalim ca un al doilea Cristos. Spre surprinderea mea vaca devenise blândă i se supunea stoic voin ei lui. El î i imaginaș ț ș Ierusalimul în acea poiană, făcea ni te plecăciuni ca în fa a unei imaginare mul imiș ț ț 58 58
i recita tare dinș Psalmii lui David sau deborda cu o memorie uimitoare din Apocalipsă: <Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele gre elilor mele…Nu Te depărta deș mine, că necazul este aproape, i nu este cine să-mi ajute…Uscatu-s-a ca un vas de lutș tăria mea, i limba mea s-a lipit de cerul gurii mele i în ărâna mor ii m-aiș ș ț ț coborât…> Apoi venind către mine: < Am prea curvit, copile, am în elat femei, am laș activul meu o crimă pe care n-o tie nimeni, eu l-am omorât pe Baltazar când veneamș în iarna aceea de la Sili te, eram notar în acel sat i mi-a ie it Baltazar înainte într-oș ș ș iarnă aspră i a ridicat toporul asupra mea, zicându-mi să-i las iubita în pace i euș ș atunci am sărit din aretă drept în capul lui , i-am luat toporul din mână i i l-amș ș înfipt în moalele capului…L-au găsit după o săptămână mâncat de lupi…E pedeapsă de la Dumnezeu ca eu să pătimesc aici în Ierusalim ultimele clipe ale vie ii… i totț Ș pedeapsă de la Dumnezeu este moartea fiilor mei… i iubita aceea de atunci a luiȘ Baltazar este Păuna, nevasta mea, i-am luat-o i m-am însurat cu ea că era frumoasă,ș mândră i plină de zestre…>ș Se lăsase seara, uitasem să plec acasă cu vitele, am luat boii i vaca i m-amș ș depărtat de Nebun, l-am lăsat plângând pe malul apei. Când am ajuns acasă, i-am povestit mamei această întâmplare i m-a rugat să nu mai spun la nimeni…< Nicaș Stancu , zice,este unchiul tău, i-a luat Dumnezeu min ile din cauza celor doi fiiț pierdu i în război i acum s-a mutat acolo în pădure, vin la el mereu două păsări,ț ș zice-se că sunt sufletele celor doi copii, pe care le hrăne te cu grăun e furate de-ș ț acasă…Acum pe foametea asta el cară grâul din hambar i-l răspânde te-n pădureș ș la păsările cerului…> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi via a lui…Priveam cerul înspuzit de stele, priveam lunaț cum se furi a printre firi oarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultamș ș susurul izvorului, glasul naturii, i parcă toate acestea se petreceau într-un basmș repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei i mă legăna în dulci i amăgitoare iluzii.ș ș Când m-am trezit diminea a, am auzit zarvă mare pe drum.ț Am ie it să vădș ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina de zarzavat, cu un toiag în mână, intra în sat, în Ierusalimul lui imaginar, urmat de o droaie de copii care se amuzau de figura lui. <Veni i la mine, striga el, veni i să văț ț dau pacea i lini tea, veni i să vă dau să mânca i, oropsi ilor, Dumnezeu mi-a datș ș ț ț ț darul proorocirii, va veni peste noi o mare nenorocire, Ru ii ne vor fi luateș pământurile, se vor face colhozuri i ne vor da să mâncăm la gamelă…Stupul vaș rămâne fără regină i se va bezmetici, vom trăi ca barbarii, ni se vor dărâmaș bisericile…Va veni apocalipsa… Dumnezeu ne încearcă cu acestă secetă… Ruga i-vă,ț oameni buni, ruga i-vă la Dumnezeu…Mi-a trimis vorbă Ioni ă, băiatul meu, că vorț ț veni timpuri grele… O juma de secol poporul va trece prin grele încercări… Se vor scula noi idoli i se vor război cu Dumnezeu… Închina i-vă i ruga i-vă, Doamne,ș ț ș ț Dumnezeul nostru, iartă-ne i izbăve te-ne pe noi de rele!…> Ie eau oamenii iș ș ș ș femeile i copiii pe la por i i se închinau i se rugau i priveau la el cu milă…ș ț ș ș ș <Iartă-l, Doamne, ziceau ei, scoate-i din cap toate bazaconiile acestea, că a fost om la locul lui… Ce-ai făcut din el, Doamneee?> 59 59
Apoi a venit Milea, eful se post i l-a arestat. <Trebuie trimis la balamuc,ș ș zicea el, nebunul acesta face propagandă antisovietică, avem ordin să-l ducem la balamuc>. Nica Stancu a revenit târziu în sat. Era tăcut, parcă-i luase Dumnezeu gura. Pusese pozele celor doi băie i în perete lângă icoana Maicii Precesta i se uita toatăț ș ziua la ele. Păuna, nevasta lui, blestema mereu războiul ăsta care trecuse peste ei i leș luase mândre ea de băie i i se războia cu bărbatul care tăcea întruna, fără să maiț ț ș scoată un cuvânt. Nebunul din vis a stăruit în mintea mea mult timp i m-a marcat pentru toatăș via a.ț Ion Ionescu-Bucovu 1995 MIRUNA O seară mirifică. Lună plină. Stele. Mii de stele. Puzderie... Pe Calea laptelui se plimbă îngerii. Şi liliecii ling mierea serii. Mă întâlnesc cu Miruna din întâmplare. A rămas tot fragilă. Cred că n-are mai mult de 14 ani. O copilă. Suntem la ţară, în vacanţă. O invit la o plimbare prin pădure. 60 60
Ea are privirea tulbure. Am pus mâna pe obrazul ei şi arde toată. E o vâlvătaie. O torţă cu flăcări nevăzute. Şi frumoasă ca o regină. Priveşte galeş la mine si mă întreabă : -Unde mă duci ? Eu tac şi o prind de mână. Unde s-o duc ? În Paradis ! Dar nu vreau să-i spun. Pădurea tace. Doar un vânt cald trece prin frunzele verzi. Noaptea pădurea pare a fi un monstru.Copacii au chipuri deavoleşti. Iarbă mare. Poiene de vis. Ce frumos miroase a flori : didiţei, maci sălbatici, şi aglice... Cântă în depărtare un corn. Dulce cântă peste aceste tăceri. Ca un glas de flaut. Miruna tace şi aşteaptă răspunsul. -Te întreb, unde mă duci ? -Aici, zic, aici în această poiană ! Aici e Paradisul... Ne-am culcat în nămeţii ierbii. Cu faţa în sus. Priveam cerul, luna, stelele... Vântul cald ne mângâia feţele. Miruna tace. Se gândeşte. Într-un târziu îmi zice : -Prost mai eşti ! Aşa a gândit Dante Paradisul ? Miruna are ochii mari, gene lunguieţe, sprâncene subtiri, desenate parcă sub fruntea ei împodobită cu buclişoarele aurite ale părului. -Miruna, Dumnezeu când te-a făcut a pus în tine toate minunile lumii, îi zic. Şi ea tace. Priveşte-n sus şi se gândeşte. -Aştept totuşi răspunsul, zice. -Care răspuns ? -Ăla cu Paradisul... Şi n-am mai rezistat. Am îmbrăţişat-o şi am sărutat-o pe ochi. Îi ardeau şi ochii. După o pauză începe să plângă din senin. Îi sorb lacrimile. Sunt sărate şi dulci. Licoarea lor mă îmbată. Trece un foşnet lin prin pădure. Ea se scutură. O stea cade undeva peste orizont şi cade spânzurată printre copaci. Foşnetul se-nteţeşte. Mă ia în braţe şi se face prunc lângă mine. Arde toată. Miruna e flacără. De-ai scăpăra o piatră pe ea ar lua foc pădurea. I-am răspuns si eu. Am luat-o în braţe si-am strâns-o tare la piept. Deodată parcă s-a trezit dintr-un vis şi a strigat tare : -Nuuuu ! Şi a sărit de lângă mine ca o tigroaică. Nu mi-am dat seama ce-a vrut să spună cu ,,nuuuul’’ ei. Cu ce- am supărat-o, mă întrebam eu în sinea mea. -Domnule, sare ea în picioare, are dreptate mama... -Ce-i cu maică-ta ? -Păi uite ce e, zice, tu, fată, zice mama, să-ţi porţi de grijă că viaţa este făcută dintr-un amestec de bine şi de rău şi dacă nu-ţi dai seama unde e binele si răul, o păţeşti ! Faci ca fata popii, vii cu burta la gura acasă ! Şi-ţi nenoroceşti viitorul... Începui să râd. Dispăruse Miruna aceea dulce, dispăruse toată frumuseţea şi fericirea din ea. Era lupta dintre pasiune si raţiune. Vechea luptă dintre materie şi spirit. Adica Platon cu Aristotel în duel. 61 61
-Miruna, o rog eu, vino lângă mine. Eu n-am să-ţi fac niciodată vre-un rău. Dacă ai încredere în mine, te rog vino lângă mine ! Începusem aşa de frumos o poveşte de dragoste... Hai s-o continuam... Şi a venit lângă mine. S-a aşezat iar pe iarbă. I-am pus mâna în dreptul inimii şi i-am simţit sânii cum se zbăteau. Am sărutat-o şi am mângâiat-o pe păr şi pe obraji. Stătea ca o pisicuţă cuminte lângă mine. I-am descheiat nasturii bluzei şi am tras-o pe gât jos. Sânii ei abia mijau, precum corniţele unui miel. I-am sărutat mameloanele ca pe două mere roşii şi fata s-a ruşinat şi s-a băgat mai mult în mine. I- am tras apoi fusta şi ce mai avea pe ea şi am luat-o în braţe, aşa despuiată. Ardea toată. I-am sărutat nudul crud de feciară părticică cu părticică, apoi pântecele, picioarele... Şi ea n-a mai zis nimic. Şi-a băgat nasul în pieptul meu şi mi-a zis : -Ce frumos miroşi tu a bărbat... -Si tu a floare, i-am zie eu. Miruna m-a cuprins în braţe ca o vraja şi mi-a zis : -Hai să adormim aşa ! Şi m-a sărutat cu buzele ei de pisicuţă. Şi-am acoperit-o cu corpul meu şi ea, ca o iedera, s-a încolăcit pe mine şi am adormit... Când ne-am trezit, i-am soptit Mirunei la ureche : -Miruna, ăsta e Paradisul ! Noaptea se adâncise în întunecimea ei. Apăruse luceafărul de ziua. Pădurea dormea ca un monstru uriaş pe capul dealului ; jos in Valea Seacă, se-auzea apa clipocind şi pe luciul ei dansau arătările nopţii : luna, stelele, luceafărul, calea lacteee, tot cerul parca se spărsese şi căzuse în apă. Ştii ce , îmi zice Miruna, pentru că acum te cunosc- şi-şi trăgea bluza pe ea- am curajul să stau cu tine nopţi întregi pentru ca eşt un băiat bun. Se auzeau cocosii cântând. Am plecat cu Miruna spre sat. De mână ca doi copii. Apoi s-a terminat vacanţa de vară şi n-am mai văzut-o. A ramas doar visul şi o poveste... 10 décembre 2010 Ion Ionescu-Bucovu NUNTA ÎNSÂNGERATĂ 1944, ţin minte ca azi. Era o zi de toamnă. În sat nuntă mare. Se căsătoriseră doi tineri vecini cu casa noastră. Orchestră de la Roşiori, cu Nicu Ţăranu la saxofon. Deşi era toamnă, soarele încă mai avea putere. Pe mireasă o cunoşteam. Era tare frumoasă. Avea codiţe blonde pe spate şi ochi de cicoare. Mergea legănându-se ca o trestie. Parcă visa. Era mereu absentă. Acum, îmbrăcată mireasă, ai fi zis că e o fată din poveste , un fel de Ileană Cosânzeană coborâtă printre noi. Nunta era în toi. Tinerii jucau şi chiuiau, cei bătrâni se uitau pe margine. Vine Milea, şeful de post, speriat şi strigă: -Atenţiuneeee! Trec avioanele americane spre Bucureşti, închideţi orice activitate şi la tranşeeee! 62 62
Tranşeele erau în curtea Postului de Jandarmi. Erau nişte gropi mari în zig- zaguri săpate de cei de la premilitară, unde se pitea lumea de frica bombardamentelor. Dintrodată lumea s-a împrăştiat ca potârnichile peste tot, orchestra a tăcut. A început să se audă sunetul înfundat al păsăretului de oţel, întâi mai depărtat, apoi din ce în ce mai apropiat. Veneau trei câte trei, ca nişte cocori rătăciţi, şi la noi deobicei lăsau numai beteală şi butoaie goale în care ţinuseră combustibilul. Rar de tot le mai scăpa câte-o bombă, cum a fost cea de la Pisicarul sau din marginea satului Betegi. În mijlocul urletelor s-au auzit şi câteva împuşcături de armă înfundate. După toată acestă scenă tristă, avioanele şi-au văzut de drumul lor şi nuntaşii au început să se adune. Dar mireasa era lipsă. Toţi au intrat în panică. Unde e mireasa? Au căutat-o prin porumburi, prin grădinile pline de bălării, dar nimic. Un copil ceva mai măricel a început să ţipe: -Aolooo, eu am văzut unde e pitită mitreasaaa! -Unde e, mă?- l-a întrebat o femeie, crezând că glumeşte. -Este la spatele grajdului pitită în nişte bozi. Dacă nu crezi, vino să ţi-o arăt. Femeia îl luă de mână: -Hai, maică, dar dacă mă păcăleşti, te găseşte moartea! Ajunşi amândoi la faţa locului, o găsiră pe fată căzută pe o grămadă de bălegar, avea rochia murdară şi în faţă o mare pată de sânge. Femeia o mişcă de câteva ori şi începu să străge disperată: -Veniţi lumeee, că mireasa e moartăăă, veniţi oameni buni că nenorociţii cu avioanele lor au omorât fata, au tras în ea. Lumea se strânse ca la circ. Toţi se întrebau ce şi cum. Lăutarii au tăcut. -Doamneee, ăsta e blestem, să transformi o nuntă în înmormântare, zise o femeie închinându-se. Luoară mireasa şi o târâră pe prispă. Mama ei când auzi ce s-a întâmplat, a început să se jumule ca o nebună. Iar tatăl parcă rămăsese paralizat. Întreba mereu: -Ce s-antâmplat? Fata meaaa, fata meaaa, nu se poate... Pe ea o aveam, ea era sufletul meu şi ochii mei... Un mut care le dădea ocol, era foarte agitat şi arăta mereu în grădina Postului de jandarmi: -Îîîîîî- îngâna el....îngîîîî... îngîîî... -Ce dracului mai vrea şi mutu, Marioară? -Pe dracu, vrea ceva de pomană. Mutul s-a agitat mai rău: -Îîîî...îngîîîî, îîî,...şi arăta mereu spre grădina cu porumb. În sfârşit a venit Şeful de Post, a chemat un Procuror şi au ridicat moarta, după ce i-au cercetat cauza morţii. Plagă împuşcată în dreptul inimii! Cum să 63 63
fie împuşată din avioane, se întrebau ei, fata în timpul trecerii avioanelor stătuse culcată cu faţa în jos. Mutul se ţinea după ei, gesticulând şi îngânând vorbele lui. -Ce dracului mai vrea şi ăsta, domnule Şef?- îl întrebă Procurorul pe Şeful de Post. Mutul întinse mâna spre grădina cu porumb din curtea Postului de jandarmi. -Mă, ăsta ştie ceva...-zise Procurorul. -Ştie pe dracu!-se înfurie Şeful şi aprinse o ţigară. E prostul satului... -Ce e ,mă?-se resti Procurorul la el? -Îîîîîî- scotea el nişte sunete animalice şi arăta către porumbul încă verde care se-auzea foşnind. Îl luă pe Procuror de mână şi plecară spre gospodăria apropiată a unui ţăran. Se opriră la poartă şi începu: -Îîîîî, îngîîî- şi arăta cu degetul spre locuinţă. -Măi, nea Ioane, mutul arată spre dumneata. Unde-ai fost în timpul când a murit mireasa. -Acasă, unde să fiu... Sunt om bătrân... Ce căutam eu la nuntă? -Dar fie-tău unde este? -În armată, la Roşiori! Unde să fie... Băiatul lui Ion Pascaliu fusese luat în armată în toamnă. -Da’ ce legătură are băiatul meu cu chestia asta? -Păi... are, că i-a fost iubit miresei.. Marian Pascaliu, fostul iubit al Silviei, căci aşa se numea mireasa, se făcea că doarme la cazarmă. Era bucătar. Făcuse mâncarea pentru ofiţerii de la popotă. Unitatea era plecată în aplicaţie la Cincu. Şi acum se culcase să se odihnească. În mintea lui se derula totul cu o mare repeziciune. Nu mai ştia dacă e vis sau realitate. Când plecase-n armată era tot toamna. Se dusese la Silvia acasă, o strigase la poartă şi stătuseră aproape toată noaptea îmbrăţişaţi. Făcuseră plan de nuntă. Acum parcă o vedea. Moartă. Un înger. Care se urca la cer. Şi se întreba ce rost mai are viaţa pentru el. Dacă te vei mărita iese cu moarte...- zisese el. Femeile.. să nu pui bază pe ele. -Soldat Marian Pascariu! -Ordonaţi! -Te văd absent, ce-i cu tine? -Bine dom’. Lent! -Măăă, ţie ţi s-a făcut dor de Leana... -Nu mi s-a făcut, dom’. Lent! Apoi Procuratura Militară. Unde este soldatul Marian Pascaliu? La Popotă, unde să fie... -Domnule soldat, unde ai fost dumneata în noaptea de 24 septembrie. Soldatul începu să tremure: 64 64
-În dormitor! -Ai martori? -Tot plutonul... Ancheta se termină. Se lăsase liniştea în Unitate. Procurorul militar de mână cu mutul satului apăru la poarta Unităţii. Rugă ofiţerul de serviciu să-l scoată pe soldatul Marian Pascaliu până la poartă. Mutul când îl văzu, începu să rage ca un animal sălbatic: -Îgggîîî, îngîîîî, haaa, ggggîîîî, înghiţea silabele, începuse să-i curgă balele şi puse degetul arătător pe soldat. -Eşti suspect, soldat! Prin ochii soldatului trecu ca un film prima lor întâlnire: ”O seară mirifică. Lună plină. Stele. Mii de stele. Puzderie... Pe Calea laptelui se plimbă îngerii. Şi liliecii ling mierea serii. Mă întâlnesc cu Silvia din întâmplare. A rămas tot fragilă. Cred că n-are mai mult de 14 ani. O copilă. Suntem la ţară, în vacanţă. O invit la o plimbare prin pădure. Ea are privirea tulbure. Am pus mâna pe obrazul ei şi arde toată. E o vâlvătaie. O torţă cu flăcări nevăzute. Şi frumoasă ca o regină. Priveşte galeş la mine si mă întreabă : -Unde mă duci ? Eu tac şi o prind de mână. Unde s-o duc ? În Paradis ! Dar nu vreau să-i spun. Pădurea tace. Doar un vânt cald trece prin frunzele verzi. Noaptea pădurea pare a fi un monstru.Copacii au chipuri deavoleşti. Iarbă mare. Poiene de vis. Ce frumos miroase a flori : didiţei, maci sălbatici, şi aglice... Cântă în depărtare un corn. Dulce cântă peste aceste tăceri. Ca un glas de flaut. Silvia tace şi aşteaptă răspunsul. -Te întreb, unde mă duci ? -Aici, zic, aici în această poiană ! Aici e Paradisul... Ne-am culcat în nămeţii ierbii. Cu faţa în sus. Priveam cerul, luna, stelele... Vântul cald ne mângâia feţele. Miruna tace. Se gândeşte. Într-un târziu îmi zice : -Prost mai eşti ! Aşa a gândit Dante Paradisul ? Silvia are ochii mari, gene lunguieţe, sprâncene subtiri, desenate parcă sub fruntea ei împodobită cu buclişoarele aurite ale părului. -Silvia, Dumnezeu când te-a făcut a pus în tine toate minunile lumii, îi zic. Şi ea tace. Priveşte-n sus şi se gândeşte. -Aştept totuşi răspunsul, zice. -Care răspuns ? -Ăla cu Paradisul... Şi n-am mai rezistat. Am îmbrăţişat-o şi am sărutat-o pe ochi. Îi ardeau şi 65 65
ochii. După o pauză începe să plângă din senin. Îi sorb lacrimile. Sunt sărate şi dulci. Licoarea lor mă îmbată. Trece un foşnet lin prin pădure. Ea se scutură. O stea cade undeva peste orizont şi cade spânzurată printre copaci. Foşnetul se-nteţeşte. Mă ia în braţe şi se face prunc lângă mine. Arde toată. Miruna e flacără. De-ai scăpăra o piatră pe ea ar lua foc pădurea. I-am răspuns si eu. Am luat-o în braţe si-am strâns-o tare la piept. Deodată parcă s-a trezit dintr-un vis şi a strigat tare : -Nuuuu ! Şi a sărit de lângă mine ca o tigroaică. Nu mi-am dat seama ce-a vrut să spună cu ,,nuuuul’’ ei. Cu ce-am supărat-o, mă întrebam eu în sinea mea. -Domnule, sare ea în picioare, are dreptate mama... -Ce-i cu maică-ta ? -Păi uite ce e, zice, tu, fată, zice mama, să-ţi porţi de grijă că viaţa este făcută dintr-un amestec de bine şi de rău şi dacă nu-ţi dai seama unde e binele si răul, o păţeşti ! Faci ca fata popii, vii cu burta la gura acasă ! Şi-ţi nenoroceşti viitorul... Începui să râd. Dispăruse Silvia aceea dulce, dispăruse toată frumuseţea şi fericirea din ea. Era lupta dintre pasiune si raţiune. Vechea luptă dintre materie şi spirit. Adica Platon cu Aristotel în duel. -Silvia, o rog eu, vino lângă mine. Eu n-am să-ţi fac niciodată vre-un rău. Dacă ai încredere în mine, te rog vino lângă mine ! Începusem aşa de frumos o poveşte de dragoste... Hai s-o continuam... Şi a venit lângă mine. S-a aşezat iar pe iarbă. I-am pus mâna în dreptul inimii şi i-am simţit sânii cum se zbăteau. Am sărutat-o şi am mângâiat-o pe păr şi pe obraji. Stătea ca o pisicuţă cuminte lângă mine. I-am descheiat nasturii bluzei şi am tras-o pe gât jos. Sânii ei abia mijau, precum corniţele unui miel. I-am sărutat mameloanele ca pe două mere roşii şi fata s-a ruşinat şi s-a băgat mai mult în mine. I-am tras apoi fusta şi ce mai avea pe ea şi am luat-o în braţe, aşa despuiată. Ardea toată. I-am sărutat nudul crud de feciară părticică cu părticică, apoi pântecele, picioarele... Şi ea n-a mai zis nimic. Şi-a băgat nasul în pieptul meu şi mi-a zis : -Ce frumos miroşi tu a bărbat... -Si tu a floare, i-am zie eu. Silvia m-a cuprins în braţe ca o vraja şi mi-a zis : -Hai să adormim aşa ! Şi m-a sărutat cu buzele ei de pisicuţă. Şi-am acoperit-o cu corpul meu şi ea, ca o iedera, s-a încolăcit pe mine şi am adormit... Când ne-am trezit, i-am soptit Silviei la ureche : -Silvia, ăsta e Paradisul ! 66 66
Noaptea se adâncise în întunecimea ei. Apăruse luceafărul de ziua. Pădurea dormea ca un monstru uriaş pe capul dealului ; jos in Valea Seacă, se-auzea apa clipocind şi pe luciul ei dansau arătările nopţii : luna, stelele, luceafărul, calea lacteee, tot cerul parca se spărsese şi căzuse în apă. -Ştii ce , îmi zice Silvia, pentru că acum te cunosc- şi-şi trăgea bluza pe ea- am curajul să stau cu tine nopţi întregi pentru ca eşt un băiat bun. Se auzeau cocosii cântând. Am plecat cu Silvia spre sat. De mână ca doi copii. Apoi s-a terminat vacanţa de vară şi n-am mai văzut-o. Aşa s-a legat povestea noastră de dragoste…” Marian Pascaliu fu arestat şi dus la Tribunalul Militar. Stătu o noapte în arest după care urmă procesul. Se hotărî să vorbească. În sală forfotă mare. Toată familia Silviei, rude, prieteni, aşteptau cu sufletul la gură deznodământul. -Soldat Marian Pascaliu, ai cuvântul! -Sunt soldatul Marian Pascaliu de la Unitatea Militară nr. 24356 Roşiorii de Vede. -în sală tăcere ca-n biserică, toţi schimbau privirile între ei- în noaptea cu pricina eram de gardă la Baza de Muniţii. Auzisem mai demult, acum şase zile mi se confirmase ştirea că Silvia se mărită. O iubeam ca pe ochii din cap, ne făurisem vise, un viitor fericit, voiam să plecăm din sat să ne angajăm undeva, să ne cumpărăm o locuinţă să trăim fericiţi. Dar aflu că se mărită.Mi s-a năruit tot cerul pe mine. Da lume, eu am omorât-o, începu el să plângă... Am plecat din gardă cu motoarele, am coborât în gara Miroşi, m-am pitit prin porumburi până am ajuns la marginea satului. Am mers apoi pe hotar să nu mă vadă numeni până în grădina Postului de Jandarmi. Am aşteptat să treacă avioanele şi, în urletul lor, am descărcat tot automatul în Silvia.Tot atunci am vrut să mă omor şi eu dar n-am avut curaj. Am amânat totul până găseam un timp prielnic s-o fac. -Şi nu ţi-a fost ,mă milă, de acestă fiinţă s-o ucizi?- a venit o întrebare din sală. -M i-a fost, dar eram turbat. Nu ştiam ce mai fac! Şedinţa s-a închis. Marian Pascaliu a fost condamnat pe viaţă. A îmbătrânit, are o barbă de patriarh şi o visează din când în când pe Silvia... ION IONESCU-BUCOVU. 67 67
68 68
69 69
70 70

More Related Content

PDF
Alexei tolstoi-cheita-de-aur-sau-minunatele-patanii-ale-lui-buratino
bycico1975
 
PDF
Carte de bancuri
byDon Nicolas
 
PDF
Bancuri
byMircea Tivadar
 
DOC
Chirita In Provintie
byAngesha
 
DOCX
Morometii i marin preda fara greseli
byOana Mureșan
 
DOC
Bancuri i
byBiro Bela
 
DOC
Fiasco
byIonescu Ion
 
PDF
Carlos Castaneda Cealalta realitate
byviola_ro
 
Alexei tolstoi-cheita-de-aur-sau-minunatele-patanii-ale-lui-buratino
bycico1975
 
Carte de bancuri
byDon Nicolas
 
Bancuri
byMircea Tivadar
 
Chirita In Provintie
byAngesha
 
Morometii i marin preda fara greseli
byOana Mureșan
 
Bancuri i
byBiro Bela
 
Fiasco
byIonescu Ion
 
Carlos Castaneda Cealalta realitate
byviola_ro
 

What's hot

PDF
„Balaurul” de Mihail Sadoveanu
bycarminavolanin
 
DOC
159 bancuri - examen la scoala profesionala
byBiro Bela
 
PDF
Micuta
byMăriuca Stanciu
 
DOCX
Hagi tudose
byLiliana Dincă
 
DOC
Agatha christie cuibul de viespi
bysorin2003
 
PDF
Visul lui joy pdf
byALL.RO
 
PPS
0scufitarosie (1)
byNegrea Sorin Lucian
 
PDF
Moraru Daniel - Ascensiunea unui interlop
byDaniel Nicolae
 
„Balaurul” de Mihail Sadoveanu
bycarminavolanin
 
159 bancuri - examen la scoala profesionala
byBiro Bela
 
Micuta
byMăriuca Stanciu
 
Hagi tudose
byLiliana Dincă
 
Agatha christie cuibul de viespi
bysorin2003
 
Visul lui joy pdf
byALL.RO
 
0scufitarosie (1)
byNegrea Sorin Lucian
 
Moraru Daniel - Ascensiunea unui interlop
byDaniel Nicolae
 

Viewers also liked

PDF
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Ce spurcă pe om, ce intră sau ce ies...
bybillydeana
 
DOC
Romanul la râscruce de timpuri
byIonescu Ion
 
DOC
îNgerul care a căzut din paradis roman
byIonescu Ion
 
DOC
Monografia comunei RÂCA
byIonescu Ion
 
DOC
Romanul priveghiul
byIonescu Ion
 
DOC
Rica fara foto
byIonescu Ion
 
PDF
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Antichrist şi fiara apocaliptică
bybillydeana
 
DOC
Din viața și opera unor scriitori
byIonescu Ion
 
DOC
Veronica micle
byIonescu Ion
 
DOC
Privegihi ultima
byIonescu Ion
 
PPTX
Ghiocelul
byprimaria Valea Ursului
 
DOC
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
byIonescu Ion
 
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Ce spurcă pe om, ce intră sau ce ies...
bybillydeana
 
Romanul la râscruce de timpuri
byIonescu Ion
 
îNgerul care a căzut din paradis roman
byIonescu Ion
 
Monografia comunei RÂCA
byIonescu Ion
 
Romanul priveghiul
byIonescu Ion
 
Rica fara foto
byIonescu Ion
 
A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Antichrist şi fiara apocaliptică
bybillydeana
 
Din viața și opera unor scriitori
byIonescu Ion
 
Veronica micle
byIonescu Ion
 
Privegihi ultima
byIonescu Ion
 
Ghiocelul
byprimaria Valea Ursului
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
byIonescu Ion
 

Similar to Povestiri

DOCX
Ateliere metodice
byMarius Pintilii
 
DOCX
Ignatescu, constantin agurida - v.1.0
byRobin Cruise Jr.
 
DOC
Moara cu noroc moara cu noroc
byCristina Lozinschi
 
PDF
162463188 povesti-fermecate-rusesti-pdf
byCiprianSarbu1
 
PDF
Ro charles dickens - marile sperante
byPatrascu Elena
 
PDF
Toiagul pastoriei - de Ion Druta
byAndrei O.
 
PDF
Urâții pdf
byALL.RO
 
PDF
din-lumea-celor-care-nu-cuvanta.pdf
byGradinita & Scoala IOANID
 
PPT
Ion planurile narative
byanca_simona_diaconu
 
PDF
Constantin Stere - În preajma revoluției - Volumul I. Prolog. Smaragda Theodo...
byLaurențiu Lozan
 
PDF
Ioan dan 4. taina cavalerilor(vp)
byChiriloiuOvidiu
 
PDF
La scaldat
bySimionov Georgiana
 
PPT
ioncreanga-powerpoint
byAlexandra Ally
 
TXT
Balaurul cel cu sapte capete
byClaudia Ghergari
 
DOCX
Test final aventura, calatorie
byCristina Turcu
 
DOC
Din viața și opera unor scriitori
byIonescu Ion
 
PPT
0_ioncreanga.powerpoint.pptpoetalneamulu
byOlegCarbune
 
DOC
Dupa furtuna
byIon Banateanu
 
PDF
Legende geografice romanesti
byBerbece Liliana
 
DOC
Octav Dessila - Iubim - volumul 2
byIoan M.
 
Ateliere metodice
byMarius Pintilii
 
Ignatescu, constantin agurida - v.1.0
byRobin Cruise Jr.
 
Moara cu noroc moara cu noroc
byCristina Lozinschi
 
162463188 povesti-fermecate-rusesti-pdf
byCiprianSarbu1
 
Ro charles dickens - marile sperante
byPatrascu Elena
 
Toiagul pastoriei - de Ion Druta
byAndrei O.
 
Urâții pdf
byALL.RO
 
din-lumea-celor-care-nu-cuvanta.pdf
byGradinita & Scoala IOANID
 
Ion planurile narative
byanca_simona_diaconu
 
Constantin Stere - În preajma revoluției - Volumul I. Prolog. Smaragda Theodo...
byLaurențiu Lozan
 
Ioan dan 4. taina cavalerilor(vp)
byChiriloiuOvidiu
 
La scaldat
bySimionov Georgiana
 
ioncreanga-powerpoint
byAlexandra Ally
 
Balaurul cel cu sapte capete
byClaudia Ghergari
 
Test final aventura, calatorie
byCristina Turcu
 
Din viața și opera unor scriitori
byIonescu Ion
 
0_ioncreanga.powerpoint.pptpoetalneamulu
byOlegCarbune
 
Dupa furtuna
byIon Banateanu
 
Legende geografice romanesti
byBerbece Liliana
 
Octav Dessila - Iubim - volumul 2
byIoan M.
 

More from Ionescu Ion

DOC
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
byIonescu Ion
 
DOC
Album Eminescu
byIonescu Ion
 
DOC
Monografia scolii
byIonescu Ion
 
DOC
Izvorul fericirii
byIonescu Ion
 
DOC
Poemele senectuţii
byIonescu Ion
 
DOC
Ion ionescu bucovu poezii
byIonescu Ion
 
DOC
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
byIonescu Ion
 
DOC
Mihai şi Veronica
byIonescu Ion
 
DOC
Umbrele toamnei poezii
byIonescu Ion
 
DOC
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
byIonescu Ion
 
DOC
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
byIonescu Ion
 
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
byIonescu Ion
 
Album Eminescu
byIonescu Ion
 
Monografia scolii
byIonescu Ion
 
Izvorul fericirii
byIonescu Ion
 
Poemele senectuţii
byIonescu Ion
 
Ion ionescu bucovu poezii
byIonescu Ion
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
byIonescu Ion
 
Mihai şi Veronica
byIonescu Ion
 
Umbrele toamnei poezii
byIonescu Ion
 
Viața lui mihai eminescu între mistificare și adevăr
byIonescu Ion
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
byIonescu Ion
 

Povestiri

  • 1.
  • 2.
    PREFA ĂȚ Am culesde-alungul vie ii câteva povestiriț locale pe care le-am prelucrat i le-am datș publicită ii pentru a rămâne mărturie pesteț timpuri. Unele nici nu sunt de sorginte populară, ci pur i simplu scrise de mine. Ceea ce esteș important, că în ele respiră via a satului a aț ș cum a existat de-a lungul timpului, cu oamenii care-au trăit pe aceste meleaguri, cu necazurile i bucuriile lor, cu trăsăturile lor de caracter.ș Răzbat din ele credin e populare precumț ielele, explică anumite denumiri, precum Fântâna ho ilor sau Fântâna părăsită, crimeț inexplicabile, iubiri neîmplinite, dragostea pentru pământul pierdut, ura haiducilor pentru anumi i boieri, etc.ț Toate la un loc sunt un tablou al satului a a cum a fost el de-alungul timpului.ș Autorul Aurul lui DURAN 2 2
  • 3.
    Pe timpuri imemorabilecând satul nu luase înfă i area deț ș astăzi, trăia în Dealul Piscului un om ce- i pusese gospodăria peș loturie proaspăt dăruite de boierul Lixăndrel. Acest om se numea Tudor Dobre; to i sătenii îi ziceau mai pe în elesul lor, Duran, de laț ț Tudoran. Bătrânul Duran, fiul lui Motroc, se însurase i luase fata luiș Ion Stan Stănică, pe Maria, o fată harnică i bogată. La rândul lor auș avut i ei o fiică, pe Lefterica. Se spune că fata era foarte frumoasă,ș pe măsură ce cre tea se făcea i mai mândră. Ie ea la horăș ș ș îmbrăcată ca o prin esă cu haine esute în fir de aur, cu fote i iiț ț ș numai de mâna ei esute.ț Gospodăria lui Duran era cea mai arătoasă din sat, aseș hectare de pământ, ase perechi de boi , două cârduri de oi cu douăș stâne, zece vaci breze, patru cai, bri că i alte i alte acareturi,ș ș ș pătule cu porumb, magazii de grâu i saivan. +i din toată strânsuraș asta a lui cumpăra galbeni i mahmudele, zicea el că toate-n lumeș vor pieri, dar valoare aurului niciodată! +i aurul îl topea i-l ineaș ț pitit în lada de zestre în odaie, să-i facă zestre fetei cu el. ŞI într-una din zile o chemă pe nevastă în tindă I o rugă să iaș loc pe prag să-I spună o vorbă: -Fă, Mario, zice el, îmbujorat la fa ă, fusei pe la na u Ghi ăț ș ț Băngoi i uite ce aflai: a venit atra lui Polizache de la Ru i i dinș ș ș ș bulgărele de aur pe care-l avea, a tăiat gologani să-i deschidă fetei prăvălie. Ce-ai zice dacă am face i noi ceva gologani să-i trântimș fetei o cârciumă în centrul satului, pe Linie? -Măăă, sări femeia la el, să nu te păcălească iganii!ț -Cum o să mă păcălească? Fac i eu cum a făcut na u Băngoi!ș ș -Cum a făcut? Se dădu femeia lângă el să-l asculte mai cu aten ie.ț -Cum să facă? Bine a făcut! I-a băgat pe igani în beci, i-aț încuiat, le-a dat aurul, cărbuni i foc i până diminea a le-a tocatș ș ț gălbenei de-un ban, de cinci i de zece. A i plecat la Ru i să iaș ș ș marfă, deschide i depozit de cherestea i cârciumă! Omul ăsta areș ș 3 3
  • 4.
    cap, nu canoi care-am alergat toată via a după animale i-amț ș muncit ca ni te robi la sapă i la secere i nu ne-am ales cu nimic!ș ș ș Femeia stătu pe gânduri ce stătu i apoi îi răspunse:ș -Treaba ta! E ti bărbat i judeci mai bine ca mine! Poateș ș scoatem i noi fata asta din chinurile muncii! Să stea i ea cuș ș plaivasul la ureche i să numere banii la tejghea!ș -Făăă, Polizache e-n sat, am să-l chem mâine cu făurăria lui, îl bag în beci în pomostul cel nou, îl încui acolo, îi dau de toate i-iș zic: <Băăă, …tu- i sărindaru mă-ti, te plătesc cât vreai tu, să-mi taiț i mie ni te pitaci că de nu te duci dracului cu atra ta cu tot! Să nuș ș ș faci pe nebunu că tiu că i-ai tăiat i lui na u!> i până diminea aș ș ș Ș ț ne bate i nouă ceva gologani!…ș Nu dormi toată noaptea, se frământă, se gândi, se socoti, i seș sculă cu noapte-n cap, se îmbrăcă bini or să n-o trezească peș nevastă-sa i plecă spre poiana unde- i a ezase Polizache atra, laș ș ș ș Poarta Gârii. Acolo igănia era în toi, iganii băteau la căldări,ț ț pirandele puseseră tuciul să că călească mămăliga, copiii pe lângăș ele săreau i se zbenguiau. Duran se apropie de atră, câ iva câiniș ș ț din căru e îl luară la lătrat, dar el nu se feri, merse direct la me teriiț ș care băteau fierul: -Unde e, mă, Polizache? -Da’ ce-ai boiarule cu el?- îl întâmpină o pirandă. -Am o treabă! -Haaa, Poizache, strigă piranda, lasă-l dracului de somn, se repezi ea la el în căru ă, trăgând păturile de pe el, te caută boiarulț Duran! -Ce-are, fa, cu mine?- scoase Polizache capul din a ternut cuș somnul neîmplinit. -Ce să aibă? O trebă! Când se uită mai bine la om, iganul sări repede i- i luăț ș ș pantalonii pe el, î i trase o căma ă i se înfă i ă în spatele unuiș ș ș ț ș cortului. -Dumneata e ti, nea Tudore? Ce enteres ai cu tetea?ș -Băi, Polizache, vreau să-mi faci i mie ce i-ai făcut lui na u!ș ș iganu stătu câteva clipe i se gândi, apoi îl întrebă:ț ș 4 4
  • 5.
    -Ai materialul? -Am! -Mult? -Să fieca o oca -a a!ș -Dar tii să- i ii gura? Că dacă află statu…ș ț ț -Cum să nu, nică! Nu mă cuno ti? i la o adică stau bine cuș Ș eful de postș ! -Atunci rămâne pe diseară! -Eu zic să coborâ i la mine-n ogradă, să deshăma i, să prânzi iț ț ț i la dracii ă tia micii să le dau ni te faguri să sugă c-am umblat laș ș ș uleie i-am scos mierea! i la noapte ne-apucăm de treabă!ș Ș -Bine, nea Tudore, a a rămâne! Dar mucles…ș Duran puse degetul la gură în sensul că nu spune nimănui iș plecă acasă. Pe seară atra de igani se înfiin ă la el la poartă. Deshămaserăș ț ț caii pe poiană, aprinseseră focul i se pârleau pe lână flăcările careș miroseau a balegă arsă. Poiana se umpluse de igani i mai mari iț ș ș mai mici, descul i i despuia i. Câteva chivu e cu desagii în spinareț ș ț ț i cu plozii în bra e plecară prin sat după căpătat sau după ciordeală.ș ț Polizache cu trei mardeia i intrară în curte la duran i-l strigară:ș ș -Hei, nea Tudore! Bătrânul ie i coco at cu o furcă în mână cu care strânseseș ș fânul prin grădină. -Am venit să ne tocmim!- o retezară iganii. Ne convine, bine,ț nu ne convie, salutare i noroc!ș -Băi, Polizache, mă tii pe mine cârcota ? Vă dau cât cere i,ș ș ț pitacii să iasă! -Cât aur ai? -Păi nu v-am spus? Ca o oca a a…ș -Dintr-o oca să tot iasă…- zie al doilea igan care stătea înț spatele lui Polizache. -Boiarule, zise al treilea, pu căria ne mănâncă dacă ne prindeș efu de post, te rugăm să- i ii gura…ș ț ț -Bă, băie i, unul este Tudor, tot satul îl tie…Dar c-oț ș condi ie…ț 5 5
  • 6.
    -Care, boierule? -Vă încuiîn beci să nu tie nimeni de voi!ș -Fie, boiarule, dar cu mâncarea i băutura dumitale…ș -Vă dau ce vre i voi, numai treaba să iasă bine…ț Ne-nvoim, nea Tudore, hotărî Polizache, după ce schimbă câteva priviri cu cei doi. Batem palma! -O batem! i Tudor întinse mâna lui cea slăbănoagă i dădu noroc cu ei.Ș ș Mâna însă îi tremura. Dacă nu ie ea a a cum dorea el, se ducea peș ș apa sâmbetei toată munca lui de-o via ă. Tot ce muncise el strânseseț în acel bulgăra de aur din lada de zestre a muierii. Dar vorba eș vorbă… Î i cărară iganii foalele, cărbunii i sculele lor i intrară înș ț ș ș beci. Le-aduse femeia de-ale gurii, pâine, brânză, lapte covă it, ouăț fierte i slană. Pe unul din ei îl trimise la atră cu o oală de unturăș ș I cu un ciurel de mălai să le dea igăncilor să facă I ele mămăligăș ț ș i s-ă întingă în untura din tigaie. .șț -Adu marfa s-o vedem!- zise Polizache într-un târziu cu ochii pe sus să nu se lovească de tavanul beciului. Duran scoase bulgărele de aur i-l întinse iganilor.ș ț -Da, se cunoa te, e aur curat!- î i dădu cu părerea Polizacheș ș după ce scrijeli cu unchia metalul. -Curat!- le răspunse Duran, e topit din pitaci galbeni i dinș mahmudele… Duran î i văzu de-ale lui prin curte până se întunerici, apoi seș duse în casă, luă ceva în gură i se culcă.ș -Mă, n-auzi, veni femeia din tindă în casă la el, tu te-ai uitat la Polizache ce urât e? De ce-o fi având el buza de jos tăiată în două ca la iepure? -Îl dau dracu cu buza lui, mie să-mi facă bani! Tudor nu dădu ochii-n gene toată noaptea. Se gândea ce să facă mai întâi cu banii. Va pune cârciumă pentru fată, se va duce la Drăgă ani cu căru a cu două butoaie să ia vin, va urca i la munteș ț ș după rachiu…Când va auzi notarul că fata lui are cârciumă… i a aȘ ș îi da el ocol Leftericăi, dar acum…Ce, e de vise rele să aibă un 6 6
  • 7.
    ginere notar? Adormigreu i visă un vis. Se făcea că era călător,ș mergea cu căru a la Bucure ti, plecase de cu seară de acasă iț ș ș ajunsese prin Pădurea Ţandăra. Noapte neagră, fără lună i fărăș stele, el mâna caii încet, mângâindu-i cu biciul, în miezul pădurii se- auzea cântând o pasăre de noapte…Prin sufletul lui se strecură o răcoare care-l făcu să se scuture. Se închină: <Doamne, ajută!> Î iș făcu cruce de două-trei ori să piară de lângă el toate duhurile rele. Trecuse pe aceste drumuri de zeci de ori, ducea marfă la ora , putiniș de brânză, piei de miel, lână, făină, mălai…Deodată se trezi în fa aț cailor cu trei mogâlde e, părea să fie oameni. Unul din ei strigă laț cai: <Hooo!” Apoi către el: < Dă-te jos, jupâne!>- păru să fie acela i glas. i puse mâna pe el i-l trase din căru ă, prin licărulș Ș ș ț unei scântei care se-aprinse de la igara unuia, zări buza spartă a luiț Polizache, dar n-apucă să mai zică ceva că iganul îi i înfipse unț ș cu it în spate. i Tudor se trezi cu acel junghi în spinare. Deschiseț Ș ochii i privi prin cameră.ș -Ce-ai, mă, de i-a luat Dumnezeu somnul?- îl întrebă nevastaț când îl văzu în capul oaselor. -N-am nimic, mă dor alele, am răcit pe la grajduri! i-amș Ș visat i-un vis…ș -Mai dă-le-ncolo de vise! Tudor se sculă, se îmbrăcă i ie i afară. Soarele mija spreș ș răsărit peste buza dealului, încercând să urce pe cer ca o uria ă roatăș încinsă . De undeva din marginea satului se-auze un lătrat de câine. -Boiarule, se-auzi o voce din pivni ă, ia dă-te-n coa!ț De-abia acum î i aduse el aminte că-n pivni ă erau iganii.ș ț ț -Ce-ave i, mă, a i terminat treaba?ț ț -Am terminat pe dracu, nu ia fiertură aurul dumitale! -Adică de ce nu ia fiertură? -E slab! Poate mai are boieroaica vreo salbă să-l îmbunătă im,ț mânca-te-a !ș Tudor sui pragul i se duse la nevastă:ș -Auzi, Mario! -Ce e, mă? 7 7
  • 8.
    -Dă-te pe salăsă- i spun ceva! Boaitele de igani spun că nu iaț ț aurul fiertură, dă-mi salba ta de icu ari să-l îmbunătă im. Femeiaș ț stătu pe gânduri pu in, apoi merse în odaie, desfăcu lada de zestre iț ș luă salba de icu ari i i-o dădu bărbatului. <Salba de la mama,ș ș gândi ea- îi zisese a a: na, mamă, să nu mă ui i! i s-o dai i tuș ț ș ș fetei! Dar i acum tot pentru fată făcea ce făcea…>ș Tudor duse salba bucuros iganilor i plecă la treburile lui.ț ș iganii începură iar cioca-boca, cioca-boca pe nicovalele lor, apoiț dă-i cu foalele, se afumară, se mânjiră cu cărbuni peste tot i, dupăș câtva timp, iar îl chemară: -Boiarule, ce ne facem, că tot nu ia fiertură! -Vă omor, …vă sărindarul mumilor voastre de boaite, cum să nu ia ,mă, fiertură? -Po i să ne omori, uite, am topit i icu arii i degeaba!ț ș ș ș Ie i Polizache dintre foale i-i zise:ș ș -Băi, nea Tudore, ăsta e aurul, ia-l matale i pune-l bine că vinș eu peste o săptămână cu material mai bun i gătăm treaba! De undeș ai tălică aurul, că e moale, breee! Duran se întunecă la fa ă i scoase un pistol de la brâu i-lț ș ș îndreptă spre ei: -De unde, de neunde, că voi de aici nu ie i i fără bani! Vreauș ț bani, mă, voi n-auzi i? Cum i-a i făcut lui na u Băngoi, să-mi face iț ț ș ț i mie…Bani, să-i număr eu…ș Ţiganii începură să se smiorcăie, c-o fi albă, c-o fi neagră, că o să repare ei treaba că aurul lui Băngoi a fost tare i a ie it laș ș tiparni ă…ț -Breee, nea Tudore, pe copiii mei, începu Polizache, dacă săptămâna viitoare nu sunt la mata cu sculele…ce e azi? Miercuri… uite, cel mai târziu, joia viitoare sunt la mata la poartă…aurul rămâne la tălică să nu zice că… - i icu arii?Ș ș -PăI nu i-am topit, mă, nene? Cântărim aurul…nu vezi dumneata că bolovanu s-a mărit… -Bine, atunci, v-a tept joi, dar să dea dracu să nu veni i…ș ț 8 8
  • 9.
    Duran se muie,băgă aurul la chimir i-i slobozi pe igani dinș ț pivni ă.ț Gloata de igani, când se văzu slobodă, se grăbiră, strânserăț corturile i plecară cu câinii târâ pe la Poarta Gârii, pe undeș ș veniseră. -Ce făcu i, mă, cu iganii?- îl întrebă Maria când se întâlni cuș ț el. Te văd cam supărat, nu cumva te-au păcălit căldărarii? -Ce să fac? Mai nimic, cică nu ia fiertură, vin joia viitoare cu material mai bun! - i aurul unde e?Ș -La mine la chimir! - i salba?Ș -Au topit-o! -Cum au topit-o? -A băgat-o în bulgărele de aur… -De unde tii tu?ș -De la cântar! -Ia să-l văd i eu!ș -Poftim!- scoase el ghiuleaua galbenă de la brâu i i-o puseș Mariei în palmă. Maria luă bulgărele, se uită la el I-l întrebă:ș - i iganii unde sunt?Ș ț -Au plecat în …aia mă-sii… - tii ce, ia dă dosu până la na u i roagă-l să-l încerce el că-iȘ ș ș tie me te ugul! Te-au păcălit, prostule, iganii…ș ș ș ț Tudor din galben se făcu negru, fugi în grajdul cailor, încălecă pe calul lui roib i într-o clipită fu la na i-său la poartă.ș ș -Na ule, na ule!ș ș -Ce e, fine Tudore? -Să- i spun sau să nu- i mai spun?ț ț -Ce e, omule, hai în casă! Ai pe finica bolnavă? -Nu! -Atunci ce te roade? -Am făcut o prostie! -Ce prostie, omule? 9 9
  • 10.
    După o pauzăcare dură câteva secunde, Tudor începu să se destăinuie în lacrimi: -Am făcut i eu ce-ai făcut mata!ș -Ce? -Am vrut să fac aurul bani i m-au păcălit iganii!ș ț -Cum te-au păcălit? Doar te tiu om cu scaun la cap!ș -Nu tiu, parcă mi-a luat Dumnezeu min ile!ș ț i-i spuse toată tără enia.Ș ș - i de ce-ai venit la mine?Ș -Mi-a spus Maria că dumneata cuno ti aurul…îl am la mine!ș -Hai în casă să-l încercăm cu o et!ț Băngoi luă un clondir de sub masă, turnă lichidul pe bulgărele de aur i metalul începu să se închidă la culoare.ș -Fine Tudore, ai dreptate, te-au păcălit iganii, e tinicheaț curată, uite-te i dumneta cum se negre te! i-au dat aramă în loc deș ș ț aur… Tudor nu mai a teptă ca na i-său să termine vorba, încălecăș ș pe cal i-o luă prin porumburi să le iasă înainte iganilor. A teptăș ț ș toată după masa pe Drumul ăl Mare, doar-doar se va întâlni cu iganii, dar degeaba, nici urmă de balaoache i! Dacă văzu I văzuț ș ș că nu mai apar o luă pe drum către Ro iori, poate se va întâlni cu ei.ș Merse toată noaptea, se întâlnea cu care cu po ircă, cu porumb, cuș grâu, cu sare cu gaz I-I întreba pe oameni dacă n-au văzut o atrăș ș cu două căru e de igani. Unul din ei se numea Polizache dinț ț Ro iori, cam la patruzeci de ani a a, urât, cu buza de jos tăiată. To iș ș ț însă dădeau din cap că n-au văzut I nici n-au auzit de ei.ș Spre diminea ă ajunse în mahalaua Ru ilor la târgul de vite deț ș joia i se prezentă la jandarmerie.ș -Ce vrei dumneata, omule, de ne deranjezi cu noaptea-n cap?- îl luă la rost un soldat care picota pe bancă. -Domnule jandarm, să- i spun pă ania mea!ț ț -Ce pă anie, frate?ț -Un igan, pe nume Polizache, a venit la mine…ț -De unde e ti dumneata?ș -Din satul Bucov, plasa Slăve ti!ș 10 10
  • 11.
    -Stai colea jospe bancă să dai o declara ie!ț -Păi…stai să vezi… -Ce să văd? -Să- i spui cum e tără enia!ț ș -Spui dumneata tără enia în scris!ș -Stai, domnule, un pic, să- i povestesc i dumitale pă aniaț ș ț mea: a venit la noi în sat o atră de igani cu unu Polizache, unș ț igan cu buza de jos tăiată, i m-a păcălit, a zis că el tie să facăț ș ș bani…Strânsesem i eu din munca mea de-o via ă ni te aur Iș ț ș ș voiam să-mi facă I mie ni te goglogani…ș ș -Ce să- i facă?ț -Ni te bani!ș -Măi omule, zise jandarmul înfuriat, dumneata cuno ti legea?ș -O cunosc! - tii că cei ce falsifică banii sunt băga i la ocnă pe via ă?Ș ț ț -Nu tiam!ș -Dacă nu tiai, află de la mine!ș -Bine, dar eu… -Niciun dar eu…Uite ce e, eu sunt un om bun, îl sfătui jandarmul, du-te dumneata înapoi acasă i să nu mai spui nimănuiș prostia asta că intri la răcoare…Ai în eles?ț -Am în eles, dar cu aurul meu cum rămâne?ț -Nu mă interesează pe mine de aurul dumitale! Duran întoarse calul de căpăstru i plecă de lângă jandarmș negru de supărat. La poarta târgului luă un clondir de rachiu, se a eză pe marginea an ului i trase câteva guri cu sete. I se părea căș ș ț ș tot târgul se învârte te cu el, oamenii erau parcă ni te paia e, pesteș ș ț tot nu-l vedea decât pe Polizache. Într-un târziu, când soarele se lăsase pe după dealurile dinspre Salcia, Duran încălecă pe cal iș plecă spre casă. Ie ise luna, o lună cât roata căru ei, din ea parcă seș ț scurgea pe pământ o miere galbenă prin cea a nop ii i stelele,ț ț ș licurici sălbatici, parcă urcau i coborau odată cu el dealurile. Pe laș miezul nop ii, aproape de Dobrote ti, opri calul, îl legă de un stejarț ș bătrân, i se trase într-o poiană să se odihneasă. Era o lini te ca laș ș începutul lumii. Doar în depărtare cântau ni te brotăcei de baltă.ș 11 11
  • 12.
    Omul mai trasecâteva înghi ituri din sticla cu rachiu i puse capulț ș jos să închidă un pic ochii. Adormi greu printre oftaturi…Ce-i va spune el femeii? Salba ei de icu ari de la maică-sa s-a dus pe apaș sâmbetei… i munca lui de-o via ă…Printre gânduri îl înjura peȘ ț na i-său, pe Ghi ă Băngoi, care venise cu ideea asta… i el, unș ț Ș prost, î i băgase în cârd cu iganii…ș ț Se trezi în zori plin de roua dimine ii, privi cerul limpedeț colilie apoi se întoarse cu privirea spre cal. Merse spre el i-lș mângâie, îi pregăti căpăstrul i eaua, se urcă i plecă spre casă.ș ș ș Ceva parcă se răsucise în mintea lui, dar dădea totul pe rachiul băut. Ajunse acasă pe la prânz, le găsi pe nevastă-sa i pe fată plângând.ș Femeile săriră în întâmpinarea lui i-l îmbră i ară, dar el nu seș ț ș manifestă în niciun fel. Tăcea i se închina. Parcă-i luase Dumnezeuș gura! -Ce-ai, omule?- îl întreba nevastă-sa, spune-ne i nouă ce-aiș pă it…ț El tăcea i se închina.ș Femeia se duse i aduse pe na i-său. Duran făcu la fel i cuș ș ș el. Dacă văzură i văzură, aduseră doctorul de la Balaci. Medicul îlș consultă i le spuse c-ar fi bine să-l ducă la spitalul nr. 9 pentru căș i-a pierdut personalitatea. Maria vându caii, făcu rost de bani iș ș plecă cu el la spital. În curtea spitalului lume multă, pacien ii seț plimbau printre brazi în pijamale, vorbeau i gesticulau. Duran săriș de pe alee spre un pacient I-l luă la rost:ș -Tu e ti Polizache, de ce m-ai păcălit, mă, …tu- i leturghiaș ț mă-tii, unde e aurul meu? -Ce-ai nene, e ti nebun?, sări o femeie de alături, probabilș rudă cu pacientul. Dumneata nu vezi că omul e bolnav? Duran, nimic, se năpusti pe el i-l luă la băteie. O inea într-ș ț una, aurul i aurul…Se strânse lumea pe ei ca la circ. Veni unș sergent I-l luară la cabinetul medicului. Femeia îI povestiș doctorului tot ce petrecuseră. Duran o inea una i bună:ț ș -Dom’ doctor, să-mi dea aurul că-l mănânc! -O să i-l dea, stai lini tit!, îl potoli doctorul.ț ș 12 12
  • 13.
    Duran fu internatîn spital. Înebunise de-abinelea. Umbla cu o legăturică de pietricele la el i o arăta pe la to i nebunii:ș ț -Am găsit aurul, frate! Uite ce de aur am! Maria î i vându toată averea să-l lecuiască de nebunia lui, darș fu în zadar. La un an muri i ea de inimă rea. Lefterica, fata lor, luăș pe notar, un om mai bătrân ca ea cu 20 de ani, făcu doi copii, apoi îl părăsi pentru un argat oltean venit prin aceste păr i pe mo iaț ș Câmpineanca. Povestea lui Duran circulă mult prin sat până i se stinse neamul. 5 iulie 1995 IELELE 13 13
  • 14.
    Norocel, venit dinlumea largă cu lotrii care treceau Dunărea în căutare de căpătuială, se lipi pe lângă mo ia unui boier de-alș locului. Venise călare cu încă trei flăcăi de prin păr ile macedonene.ț Trecuseră Dunărea iarna pe un ger năprasnic pe ghea ă. Ziceau că-sț i ei tot un fel de români cu vorba stricată, uita i de Dumnezeu i deș ț ș Împăratul Traian prin locuri străine. i Norocel fu tocmit cu simbrieȘ la boier la mo ie ca slugă. i boierul văzându-l iste nevoie mareș Ș ț trimise acasă un ho de arenda care-l păcălea la dijmă i-l puse peț ș ș el în locul celui vechi să-i păzească, să-i îngrijească i să-i dijmuieș mo ia.ș Curte boierească, mare, cu slugi i slujnice, cu alai mare, baș boierul cel bătrân zidise lângă conac i-o biserică să aibă oameniiș din sat unde să se închine i unde să se roage la Dumnezeu. i cu elș Ș în frunte tot satul mergea la biserică i se ruga să le dea Dumnezeuș numai bine. i cu ei mergea i Norocel i se făcuse, al naibii, unȘ ș ș băiat spilcuit I frumos, se deschisese a a ca un bujor i toate feteleș ș ș din sat mureau după el i el nici că le băga în seamă.ș i într-o zi, spre primăvară, o primăvară turbată cu flori iȘ ș vântoase i ape mari i ploi, venită ca un rai pe pământ, Norocelș ș plecă i el pe câmp să- i vadă recoltele. i boierul ce zice:ș ș Ș -Ia, Noroace, tată, trăsura de la conac, pune caii la ham că vrea I cea copilă să guste din aerul primăverii că mâine, poimâine,ș pleacă la ora la carte I pune ara-n cui!ș ș ț Norocel tresări deodată; tia că boierul nu are nicio fată iș ș acum vine, nitam-nisam, cu copila lui să i-o plimbe pe luncă. -Păi atunci, boierule, zise Norocel, încântat de propunere, iau trăsura de la conac, pun o pătură să n-o prindă frigurile primăverii iș mă duc bucuros la plimbare! -Mă, îl opri boierul, s-o iei pe Valea Piscului, să cobori pe la Iazuri s-audă i ea corul brotăceilor i-apoi să mergi pe malulș ș Bucovului pe sub sălciile pletoase s-adune maci i brebenei iș ș lăptucă de baltă… 14 14
  • 15.
    i când trecucu trăsura prin dreptul por ii, îl a tepta lângăȘ ț ș gard o fată frumoasă, ruptă din rai: spuma laptelui de bălaie, toată îmbrăcată într-o rochie albă de crep satin i pe cap cu o pălărie totș albă cu boruri largi să n-o ardă soarele. Norocel rămase împietrit când o văzu, o luă frumu el de mână i o sui pe capra trăsurii. Fataș ș î i ridică fusta i puse piciorul sus. Norocel privi printre gene camș ș ru inat când văzu pulpele bălane ale fetei cu carnea lor lăptoasă,ș goale . -Domni oară,-zise el încântat de-a a ocazie- de unde areș ș boierul o fată a a de frumoasă, că zău, mă cred în poveste cu oș asemenea comoară în trăsură. -N-ai de unde să mă cuno ti, domnule, îi răspunse fata cuș glasul ei de clopo el, că am venit de-abia ieri de la Paris!ț Norocel tăcu, vocea ei serioasă îl aduse cu picioarele pe pământ i plecară în zbor cu trăsura peste câmpie. Vântul de miază-ș zi aducea miros de de levăn ică i aglice i lanurile de grâu seț ș ș legănau în bătaia lui u oară făcând valuri ro ii i negre din maciiș ș ș sălbatici ie i i ca ni te poiene sângerii pe coama dealului; deș ț ș undeva din pădure se auzi un ipăt de pasăre iar pe cer, un vultur,ț descria o curbă mărea ă, aproape de soare.ț -E timpul nuntirii!- zise fata cu un glas, de data aceasta mai cald, mai dulce, mai lipicios, ce primăvară frumoasă, Doamneeee!- se minună ea în fa a naturii deschise.ț i opriră trăsura.Ș Fata coborî. Norocel o sprijini, luînd-o de mijlocelul ei sub ire i-o puse caț ș pe-o păpu ă jos pe covorul verde al ierbii. Ea se lăsă în bra ele luiș ț moale ca un fulg, pluti câteva clipe în bra ele lui tăcută ca o jucărieț după care zise: -Asultă i tu ce frumos cântă păsărelele, prive te i tu cumș ș ș zboară gâzele, ce peisaj bucolic, verde i frumos, plin de florileș primăverii, uite-te la sălciile astea, plâng parcă pe Mântuitor când urcă Golgota lui… Dar noi vorbim i pe tine nu tiu cum teș ș cheamă… -Norocel, îngână el numele, Norocel, domni oară…ș 15 15
  • 16.
    -Ce nume frumos! -i de unde e ti tu?Ș ș -Vin din păr ile Istriei, sun armân, domni oară, rătăcit prinț ș Imperiul lui Traian… -Voi sunte i neam de arti ti, măăă!V-a i molipsit de la greci…ț ș ț -Se poate, domni oară…Dar pe dumneavoastră cum văș cheamă? -Pe mine? Cum mi-ai zice tu? -Eu? Frumoasa-Frumoaselor… -Ei, nu chiar a a…Zi-mi Zina…ș -La noi zânele sunt cele mai frumoase fete… -Lasă caii să pască i hai pe Luncă, Norocel…ș i-l luă de mână i merseră a a tăcu i mult timp, el îi sim iȘ ș ș ț ț jarul mâinii în palmă, ea îi auzea bătăile inimii ca pe ni te ciocăneleș la ureche. -Ce tare bate inima ta, Norocele!- se miră ea, naivă, i seș întoarse cu fa a spre el i el îi luă o zbil ă de păr de pe frunte, i-oț ș ț dă-te într-o parte i o sărută cu patimă. S-au învârtit cu ei,ș rostogolindu-se i cerul, i pământul, i soarele, i pădurea, i apaș ș ș ș ș Bucovului; când s-au dezmeticit erau parcă pe altă lume, nu mai tiau încotro s-o apuce i ce să facă. Iar Norocel repetă gestul, oș ș strânse cât putu în bra e i-o sărută cu patimă i ea se lăsă moale înț ș ș bra ele lui într-o vrajă i-ntr-o be ie vecine cu moartea, cu le inul,ț ș ț ș cu ame eala… i după această îmbră i are, Zina căzu într-un le inț Ș ț ș ș dulce i-ntr-un somn din care cu greu o mai trezi Norocel.ș -Unde suntem?- se dezmetici ea. -Pe Luncă!- îi răspunse Norocel. - i tu cine e ti?- întrebă ea, curioasă, parcă nici nu l-ar mai fiȘ ș cunoscut. -Norocel! Cine să fiu?… -Doamneee, am câteodată ni te căderi în gol încât uit tot!ș Avea ochii tulburi i fa a speriată.ș ț Norocel se alarmă. O luă i-i frecă obrajii i mâinile i plecarăș ș ș mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un arpe uria spre Iazuri; zarea se întunecase subș ș 16 16
  • 17.
    umbri ul boltital sălciilor plângătoare i spre apus, peste sat, seș ș lăsaseră nori uria i, fumurii, grei i amenin ători. Din când în cândș ș ț câte un fulger spinteca zarea i cădea obosit în apă.ș -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană cerească pentru recoltele boierului!-se bucură Norocel. -De geaba!-zise Zina în zeflemea. Nerăspunzându-i la acel <degeaba>, Norocel o întrebă: - i ce faci tu acolo la Paris?Ș -Pictez pe pânză! Asta fac…Mâine am să te rog să venim iară i aici c-am să-mi iau evaletul i culorile să pictez un peisaj.ș ș ș -Cu plăcere domni oară!-îi răspunse băiatul plin deș amabilitate i bucuros că are să se repete plimbarea lor.ș Dar n-apucară să termine dialogul căci, ca din senin, un fulger, apoi un trăznet rupseră tăcerile i sparseră toată valea, apoi o ploaieș rece, cu picături mari, se lăsă peste ei ca un potop i-i făcură leoarcăș i ei, printre fulgere i tunete, fugiră de mână la trăsura pe care oș ș lăsaseră în deal. Luară caii, Norocel îi înhămă repede i plecară spreș conac. Veni seara. Norocel dormea într-un cerdac la conacul cel vechi. Îl apucase frigul i se trântise într-un cojoc pe sală cu gândul la Zina. A douaș zi va merge iar cu ea în Luncă i-i vor spune iar pove ti i se vorș ș ș iubi i Zina va picta acel peisaj.ș Adormi. Era obosit i prin somn se trezi strigat de o voce:ș <Norocel!> Era vocea Zinei, striga din grădină, de sub umbra unui nuc. Era îmbrăcată la fel ca ziua în hainele ei albe. Îi făcea semne cu mâna să vină la ea. Norocel plecă spre ea, se apropie i-o cuprinseș de mijloc i-o sărută. Fata îl mângâie peste obrajii lui ro ii caș ș bujorul i apoi îl sărută i ea. Mai departe, din senin se auzi glasulș ș unui fluier, cânta o horă frumoasă de pe la ei i din umbra nucului,ș la lumina lunii, apărură din senin dăn uind un cârd de fete care-iț înconjură cu hora lor pe amândoi. Ce stele, ce lună, i ce noapte, iș ș ce tăceri, i ce cântec… Stelele ca licuricii se aprindeau i seș ș stingeau în marele candelabru al cerului în perdeaua de fum a 17 17
  • 18.
    nop ii; lunaîntr-o calea că de argint se legăna deasupra nucului cuț ș un col spre Cornul Caprei ca un obraz de fecioară, spălat proaspătț i mânat de dorul unui sărut…Fetele jucau îndrăcit, erau îmbrăcateș în rochii de borangic ca ni te voaluri transparente prin care li seș vedeau formele rotunde ale corpurilor lor feciorelnice. De la un timp fluierul cânta o horă duios i trist, a moarte i-a jale căci o dăduse-nș ș doină i fetele părea că plutesc luate de vânt prin aerul nop ii.ș ț Norocel i cu Zina se prinseră i ei în vârtejul acelei hore i jucauș ș ș i ei i nu mai puteau de bucurie i se sorbeau din ochi i seș ș ș ș strângeau de mâini i- i opteau vorbe frumoase de dragoste unulș ș ș la urechea altuia. <Doamneee, ce fericire-a dat peste noi…>, gândea Norocel, în timp ce juca i-o strângea pe Zina de mână. Vine o ziș când vezi fericirea întruchipată, înaripată în inimă i de cândș a tepta el aceste clipe, de când o dulce a tepta i-o chema dinș ș ș senin, din pustiu, din de ert, din poveste, de dincolo de fiin a lui iș ț ș iată că venise! i juca, juca prins de mână cu acele fecioare careȘ parcă pluteau prin aeru tare al nop ii, dulce legăna i de melodiaț ț fluierului i alinta i de mângâierea vântului nop ii…ș ț ț Fecioarele dispărură dintrodată în ceruri i rămase iară numaiș el cu Zina care-l ruga să mai stea, că ea va pleca, că e singura ei noapte când poate să-l mai întâlnească… i luna se îngălbenise deȘ tot, bolnavă, i stelele care se prefăcuseră -n făclii aprinse, i cerulș ș tot parcă se transformase într-un altar de biserică, i glasul Zinei,ș cântat, optit, printre buze: <Noroceleeee!>…ș Se trezi. Strigase Zina? Venise ea oare acolo sub nuc? Ascultă ce ascultă cântecul nop ii, asculta acele tăceri, totul păreaț încremenit. Privi cerul, Calea Laptelui, i Clo ca cu Puii, i Carulș ș ș Mare, i luna bezmetică pe cer, i stelele care parcă încremeniserăș ș pe boltă; nici fo net de licurici, nici boare de vânt, călca parcă peș vată căci se sculase să meargă în grădină la umbra nucului s-o vadă pe Zina.? Coborî pragul prispei, merse-n grădină, văzu parcă o nălucă-n alb alergând prin umbra nucului care dispăru în livadă. Era sau nu era Zina? Îl strigase sau nu-l strigase Zina? Fusese sau nu fusese vis acea horă îndrăcită din jurul nucului? <Zinaaa!>- strigă el în miezul nop ii spre acea nălucă care pierise-n neant.ț 18 18
  • 19.
    <Zini oaraaaa!>- mairepetă el de câteva ori, rezemat de tulpinaș nucului i dintrodată î i sim i mâna dreaptă i piciorul drept moi iș ș ț ș ș se-aplecă spre zăplazul gardului să nu cadă i se târî bini or spreș ș casă, tip-til, fără să mai zică vreun cuvânt… <Ielele, gândi el, m-au ielit, Doamneee, ce-am făcut eu de mi-ai luat mâna i piciorul căciș cu ele munceam i cu ele mă hrăneam!>ș i se a eză pe prispă să mai doarmă, dar nu mai putu săȘ ș închidă ochii, aprinsese un muc de igară i privea pe cer cum seț ș sting tăciunii nop ii, ai acelei nop i nenorocite care-l lăsase beteagț ț i blestemat să meargă toată vi a în cârjă.ș ț Veni diminea a cu treburi i cu rosturi noi, dar Norocelț ș rămăsese pe prispă tăcut, privea cerul, conacul i vedea prin curteș forfotă mare. -Leli ă Brându o, chemă el femeia care deretica prin casă,ț ș vino, te rog, până la mine i-mi ajută să cobor scările că mi-a luatș Dumnezeu o mână i-un picior azi nopte!ș -Ce tot îndrugi, tu, acolea, păcatele mele? Noi ardem în altele… Femeia era disperată i plânsă i Norocel o întrebă ce are.ș ș -Tu stai aci, n-ai auzit c-a murit domni a boierului azi noapteț i e jale mare în tot conacul?ș Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi noapte! A prins-o pârlita aia de ploaie i atât i-a fost căș suferea, sărmana, de piept, i-a făcut astupătură!…ș Norocel încremenit a început să plângă: -Doamnee, ce blestem a fost ăsta pe capul nostru, de-ai vărsat nenorocirea peste doi nevinova i? Ce i-am stricat, noi, doi copii, cuț ț iubirea noastră de ne-ai făcut asemenea rău? Coborî încet de pe prispă, ajutat de leli a Brându a, se sprijiniț ș într-un ciomag i ontâcâind, o luă spre conacul cel nou.ș ș Când îl văzu, lumea rămase înmărmurită, se-nchină i tăcu.ș Schiopul merse direct în camera moartei, o privi i-o sărută peș mâinile ei firave i pe obraz; era la fel cum o visase el azi noapte, cuș rochia aceea albă, ro ie în obraji, stătea a a i se uita la el, parcă n-ș ș ș 19 19
  • 20.
    ar fi fostmoartă. A tepta parcă să se scoale i să-i spună să punăș ș evaletul în trăsură i să plece să picteze acel frumos peisaji…ș ș i Zina a fost înmormântată în fa a bisericu ei de la conac iȘ ț ț ș el, în fiecare zi, timp de treizeci de ani până i-a luat Dumnezeu via a, schiop i cu o barbă până în pământ, venea i-i punea câte-oț ș ș lumânare la cap, în speran a că atunci când va închide ochii i el, seț ș vor întâlni amândoi în Rai i acolo va pune caii la trăsură pentru aș merge în luncă cu ea să picteze peisajul mult visat… 20 iulie 1995 FÂNTÂNA HO ILORȚ 20 20
  • 21.
    Loc blestemat, lamarginea unei păduri seculare i sub o vecheș cetate dacică, acum rămasă numai cioburi, Fântâna Ho ilor stăț mărturie peste secole că pe aici au fost cândva oameni. Cine a săpat- o, nu tie nimeni! Curge din ea o apă rece ,care dacă o bei, te scoalăș după boală. Numai Radu Schiopu îi tie tainele, dar greu i seș deschid zăbrelele gurii. Căci a fost i el printre ei, domniile lor,ș printre ho ii sau haiducii care au fost prin i de poteră în satulț ș Găujani i, legat de căpestrele cailor, a fost târât i batjocorât deș ș săteni, până a ajuns cu ei la stăpânire. Acum, bătrân i bolnav, stă pe prispă i fumează.ș ș Prive te soarele cum răsare i cum apune i oftează:ș ș ș -Offf, Doamne, zice încet, trăgându- i piciorul ăla bontu lângăș el, a a e omu: răsare, se viteje te i apune ca i soarele pe cer…ș ș ș ș A rămas singur, nevastă-sa, Anica, a murit demult, un băiat, pe nume, Vergică, a venit mort în tron din armată i l-au îngropat înș deal la cimitir, o fată i-a murit de oftică la sanatoriu i alta, curvă deș Bucure ti, s-a-ncadrat la Crucea de Piatră cu normă întreagă…ș Ho ii erau ase in i din ase păr i; el, eful, îi organiza înț ș ș ș ț ș ascunzătoarea lor în Valea Bucovului, la Fântâna Ho ilor. Unul,ț Tatace, era din Tătără ti de lângă Cetate, se calicise de mic i aveaș ș pică pe boierul Bellu care-i luase răposatului de taică-său pe te- miri-ce, două petice de pământ, singurele pe care le mo tenise dinș vechime. Într-o zi o întâlne te pe Anica lui Radu Banii care era dinș acela i sat cu el, i-i zise:ș ș -Lele Anico, spune-i lui nea Radu că am o vorbă cu el! -Ce vorbă ai, maică? -Vreau să intru i eu cu ei în cârd…ș - i ce să-i spun?Ș - tiu o ascunzătoare din Cetate pe sub pământ, făcută deȘ Constantin Aga Bălăceanu, care dă în drumul Bucure tilor…E dupăș timpul turcilor ca să poată fugi mai repede în caz că năvălesc peste el. E bună pentru ascunzătoare, să nu-i mai găsească potera ii…Săș vină pe la mine să le-o arăt eu… C-am auzit că sunt pe urmele lor… -Bine, maică, hai că-i spun! 21 21
  • 22.
    <Tu, Tatace, urmăreti zona Teleormanului de Mijloc, de laș Izvoare până peste Udupu!>, îi spusese Radu Banii, de fapt îi dăduse ordin căci juraseră să fie fra i de cruce i să asculte to i deț ș ț el. i într-o noapte la lumina felinarelor colindaseră grota care plecaȘ din altarul bisericii din cetate, acum părăsită, până hăt, peste sat i-ș apoi peste câmpul Slobozenilor, cam vreo două zeci de chilometri. Grota fusese făcută de tatăl lui Canstantin Aga cu sclavi tătari ca ascunzătoare pentru incursiunile turcilor. Aici, la vreme de necaz, boierul î i căra tot avutul i pe el îl a tepta trăsura la capul celălaltș ș ș s-o ia spre Bucure ti, la părin ii i bunicii lui.ș ț ș Tatace ăsta era neam de tătar, de fapt tot satul Tătără ti, seș trăgea din seva tătarilor sclavi, pu i la treburi grele, i doar el maiș ș inea minte din povestea bunicilor despre această ascunzătoare.ț Alt ho , pe nume Sandu Sili teanu, era din Sili tea-Gume ti,ț ș ș ș din satul Că ele ti, ăsta avea sector pe Drumul ăl Mare, adică peț ș oseaua Pite ti-Ro iori, neam de curvă, făcut cu un argat de peș ș ș mo ia Gume tilor, ăsta era dat dracului, fura de mic de stingea iș ș ș când au jurat ei, i-a pus gând rău boierului Guma, un grecotei venit pe proaspăta lui mo ioară, primită în dar de la domnul fanariot dinș acele timpuri, ca răsplată pentru slugărnicia lui prin lupanarele Fanarului…<Până nu voi face dragoste cu nevastă-sa, nu-l las, dumnezeii lui de om spurcat!…A tras cu flinta după mine prin porumburi…>, îi povestea el lui Radu Banii adesea la pala focului, seara în lungile lor popasuri, când puneau ara la cale.ț Al treilea pe nume, Gogică, era din Pistole ti, sat dispărutș după ciuma lui Caragea. Când devenise holtei, îi veniseră dracii iș într-o diminea ă se scolă din bordei i le spune lui taică-său iț ș ș maică-sii: -Tată i mamă, mi-a venit dor de ducă…ș -Ce-ai, mă, ai înnebiunit? -N-am înnebunit, dar m-am înhăitat cu Popa Pistol i cu Raduș Banii să le venim de hac grecilor împu i i care-au pus mâna peț ț pământurile noastre! -Tu vreai să te mănânce ocna, mă, neterminatule!- îl certa taică-său. 22 22
  • 23.
    A plecat idus a fost…ș A trecut Dunărea de trei ori i s-a întors c-o bulgăroaică dupăș el, a inut-o ce-a inut-o i apoi a părăsit-o pe capul maică-sii i-alț ț ș ș lui taică-său i dus a fost, i s-a pierdut urma!.ș Al patrulea era de la Doage din câmpie, neam de cioban ungurean, pripă it prin acele locuri cu un cârd de oi. După un timpș s-a lăsat de oierit i-a luat durda la spinare i s-a prezentat la Raduș ș i-a jurat i el, făcându-se frate de cruce cu ei.ș ș Al cincelea era de la deal dinspre Coste ti, avea nume deș con opist, îl chema Firea Scribălău, tia i ceva carte, trecuse un anț ș ș pe la Sfântu Sava, se certase cu stăpânirea i dăduse buzna în codriiș Teleormanului. Al aselea era deci Radu Bani, zis iRadu chiopul…ș ș Ș Să-i recapitulăm: Tatace, Sandu Sili teanu, Gogică dinș Pistole ti, Pârvu Ungureanu, cel de la Doage, i Firea Scribălău…ș ș Seară neagră, de păcură, fără lună, fără stele, doar câte un licurici sclipea în băteia vântului. To i ase stăteau pe lângă foc, laț ș poale de pădure i trăgeau la măsea dintr-o ploscă cu vin proaspătș din butoaiele Bălăcenilor. Îl adusese Sandu Sili teanu care sosise cuș ve ti proaspete de la conac. Că Guma vrea să cumpere pământul deș pe mo ia mânăstirească Râca-Pasărea, că a venit cu bănet i-aș ș trimis-o pe nevastă-sa la Stambul s-o împopo oneze…ț -Punel pe listă!- le striga Radu Banii- îl călcăm mâine noapte la primul cântat al coco ului…ș -Are potera i mul i, nea Radule, nu le putem face fa ă…-îiș ț ț explică Sandu Sili teanu printre înghi iturile de vin.ș ț -Ai cal bun?- puse Radu ochii pe el i-l în epă cu privirile.ș ț -Am! -Tu o iei înainte i vii dinspre Balaci, noi o luăm pe câmp peș la Porumburi i-i luăm din două păr i! Tu intri în conac, te la i cuș ț ș funia din salcâmul morii, sari pe fereastra din spate în camera boierului-zice el, scărpinându-se în cap, zici că doarme singur? -Da! -Dacă-i a a, îi pui pistolul în fa ă I strigi: <Banii sau via a?>ș ț ș ț El o să tacă, mi-l legi frumu el de mâini i de picioare, îi înde i oș ș ș 23 23
  • 24.
    cârpă-n gură ine dai nouă un semnal cu lumina pe fereastră dupăș ce- i termini treaba… Ai în eles?ț ț <Al dracului e nea Radu-ăsta, are sânge spurcat în el!…Hoț din tată-n fiu, furtul de cai era o găinărie pentru el! El a dat marile lovituri…Banii boierilor de pe grâul dus la Giurgiu sau aurul Mavrodinilor…> -Tu cu ce ve ti vii Tatace?- îl întrebă Radu, cam supărat deș tăcerea lui, trăgând dintr-o pipă luată din târg de la Silistra. -Cu ve ti bune, haiducule Radu! Dar trebuie să ne întocmimș bine la faptă să nu dăm gre că boierul Câmpineanu are dregătoriaș de partea lui i ne găse te i-n gaură de arpe!ș ș ș ș -Bă, neam de curvă, fricos, îl luă Radu Banii la rost,crezi că dacă mori tu, se face gaură-n cer? Um prost lipsă în grădina lui Dumnezeu! i se făcu lini te.Ș ș Se-auzea izvorul ipotind, trecând pe la picioarele lor, sclipeaș în pala focului i câteva gâze însetate încă-i mai dădeau dârcoale.ș Satul, hăt-departe, dormea culcat pe câmpia Teleormanului. Vântul, călător ve nic, se juca precum un spiridu prin frunzele copacilor.ș ș -Zi-i, bă, Tatace, ve tile!- căzu glasul lui Radu Banii ca unș satâr pe ceafa lui Tatace. De ce taci ca prostul? -Nu tac, efu, mă gândeam i eu a a…Nu vezi ce lini te?ș ș ș ș -La ce te gândeai? -Mă gândeam că dacă ne iese chestia asta, ne îmbogă im, neț lăsăm de haiducie că e via ă de câine i punem provălii la Ru i sauț ș ș la Lixăndrie… -Ha, ha, ha…- izbicni Radu în râs, auzi la el la ce se gânde te,ș să pună prăvălii…Bă, nenorocitule, haiducul ia de la bogat i dă laș sărac, nu- i umple burta lui, ai auzit?ș -Am auzit, dar… -Niciun dar! Eu puteam să am o sută de prăvălii pân-acu, dar am rămas tot sărac… i zi-i odată ve tile alea, că mă bagi în spital!Ș ș Apoi către Firea Scribălău: unde dracu a i pus, bă, budelcu a aia?ț ț Dă-mi-o s-o mai pup i eu o dată!ș 24 24
  • 25.
    -Nea Radule ifra ilor, eu am o mândră la curteaș ț Câmpinenului i tii ce mi-a spus?ș ș -Ce i-a spus, mă?- se dădu mai aproape de ei i Pârvuț ș Ungureanu, care era cam fudul de urechi. -Astăzi e miercuri. Vineri pleacă boierul la Bucure ti cu aurulș strâns să-l prefacă-n pi tari, vrea să refacă biserica din cetate i săș ș cumpere pădurea soru-sii, Eliza, că vrea să plece în Grecia la ai ei… -Asta e treabă bună!-zise Radu pe gânduri i tăcu. Rumegaș gândurile printre fumul pipei care se urca încet pe deasupra capului. Dar trebuie să chibzuim bine… Tu Tatace, tu, Sandule i tu,ș Pârvule, îi a tepta i de-asupra pădurii andăra…Când pleacă?- îlș ț Ț mai întrebă încă odată Radu pe Tatace. -Când cade soarele-n asfin it ca să fie mâine la ora !ț ș A a mi-aș spus Ileana… -Până acolo face trei ceasuri, vorbi Radu a a ca pentru el. Laș al doilea cântat al coco ilor să fi i acolo! Lega i caii la Tufanul cuș ț ț Icoana i ie i i în drum, face i i voi pe cer etorii sau pe călătoriiș ș ț ț ș ș nemânca i, dacă nu scoate i nimic de pe el, îl aduce i legat aici căț ț ț am o trebă cu jupânul…Vede i voi izvorul ăsta cum se chinuie săț iasă din pământ? Îl pun pe el să sape alt izvor aici până i-o daș sufletul! Eu cu Fierăscu stăm aici i v-a teptăm! Tu Gogică, treciș ș podul i faci legătura între ei i noi; ai cal bun, dă-i bice…ș ș To i trecură la posturi. Veni joia cea însemnată i vremea seț ș posomorî. Noapte urâtă cu furtună i ploi. Radu tăcea i fuma pipăș ș i din când în când î i mu ca mustă ile. Fierăscu făcuse un adăpostș ș ș ț în mal i se băgase într-o gaură ca un viezure. La început seș scuturară câ iva nori, veni apoi grosul furtunii cu fulgere i cuț ș trăznete i cu o ploaie ruptă din rai. După care stătu i cerul i seș ș ș însenină. Ie ise pe boltă o lună cât roata căru ei i ni te stele careș ț ș ș sclipeau ca mărgele împră tiate pe o pânză albastră de catifea.ș -Dormi, scribălăule?- îl întrebă Radu pe Fierăscu cu mâna pe pistolul de la brâu. Îl mângâia cu podul palmei ca pe o fiin ă dragă.ț Î i aduse aminte cum i-l dăduse Popa Pistol, după zavera lui Tudor,ș când se împră tiaseră to i pandurii prin sate i prin păduri să nu-iș ț ș căsăpească turcii. 25 25
  • 26.
    -Nu dorm, neaRadule!… -Parcă se-aude ceva!- zise Radu, ascu indu- i urechile.ț ș -O fi Gogică… -Calul lui Gogică nu calcă a a!ș Prin noapte umbra unui cal i a unui călăre se apropie repedeș ț de poala pădurii. Cei doi se sculară i intrară în alertă. Priviră peș cer, ie ise luceafărul de ziuă i dinspre Sili tea-Gume ti se-auzeaș ș ș ș cântat de coco . Pe iarbă căzuse răcoarea i oamenii se înfiorară,ș ș ie i i proaspăt din culcu urile lor. Radu se scutură alungând toateș ț ș gândurile i- i pregăti pistolul. Poate au fost turna i stăpânirii i-iș ș ț ș caută …Calul se apropie i pe el zăriră un om întins i legat cu oș ș funie. <ăsta e Tatace!>- gândi Radu! Fierăscu se apropie de cal i-iș luă seama. -Ăsta e calul lui Tatace!- îi opti el lui Radu.ș Calul era încins, ie eau spume din el, dar cel legat nu eraș Tatace. Tatace, nicăieri! Un om necunoscut, legat măr i bătut până la sânge horcăiaș aproape în ne tire pe eaua calului.ș ș -E un străin!- îi strigă Fierăscu lui Radu Banii. Radu Banii se apropie de împricinat, aprinse o cârpă de la amânarul lui, o apropie de fa a omului i strigă satisfăcut:ț ș -Ăsta e boierul Câmpinenu! Ia, dă-l jos, Fierăscule, i tragel laș adăpost să vedem ce e cu el. Fierăscu îl dezlegă, îi desfăcu mâinile i picioarele i-l traserăș ș în adăpostul lor. -Spală-i rănile de pe fa ă că- i revine!-zise Radu, îngrijorat.ț ș Târziu de tot, când zorii zilei mijau, Câmpineanu se trezi iș începu să înjure. -Ce e boierule?- îl întrebă Radu. -Unde sunt eu aici?- se uita boierul în toate păr ile.ț -Boierule, nu fă pe prostu’…Unde-ai plecat ieri?- se dădu Radu mai lângă el. -La Bucure ti!ș -Ai auzit de haiducii lui Radu Banii? -Am auzit! 26 26
  • 27.
    -Unde-i aurul ibanii? Aurul…pe care voiai să iei pitaciș pentru construirea bisericii din cetate…Aurul… pe care voiai să iei pădurea soră-ti? -Mi l-au luat! -Cine? -Cum cine? Ho ii…ț -Care ho i?ț <Al dracului Tatace, gândi Radu, tâmpitul ăla a fugit cu aurul i banii i ne-a lăsat cu buza umflată!> Aruncă o privire tăioasă luiș ș Fierăscu, fugi la cal, puse repede aua pe el, i-i întoarse vorba luiș ș Fierăscu: -Stai aici, ine-l pe boier să nu fugă că dai i tu de dracu!ț ș Dacă- i scapă te achit, eu mă duc la hanul lui Pătru…Tatace cândț are bani, acolo se duce i-i bea i-i cheltuie cu curvele! Are pe unaș ș Ileana… De data aceasta cred că sap cu el fântâna ho ilor…ț i plecă ca un vârteji pe sub poalele pădurii pe drumulȘ Tătără tilor. Ajunse la hanul lui Pătru cam la ceasurile prânzului. Îlș găsi pe Tatace beat mort. Dădea să bea la toată lumea la hanul lui Pătru i se fudulea cu două igănci pe lângă el.ș ț Când îl văzu pe Radu, se scutură din be ia lui i rămaseț ș înlemnit. -Unde sunt banii i aurul boierului, Tatace?ș Tatace se împetici la vorbă i răspunse printre din ii lui fonfi:ș ț -Banii i-am băut… - i aurul?Ș -Aurul e la mine-n sân! -Hai să-l văd i eu!ș Ie iră afară. Tatace se căută prin sân i aurul nicăieri!ș ș -Ale dracului de igănci mi-au utit aurul!ț ș -Ce face, mă? Sui-te pe calul meu i hai! Cum ne-a fostș jurământul, …tu- i leturghia mă-tii, care te-a ouat!ț Plecară. Pe seară ajunseră obosi i mor i la izvor.ț ț 27 27
  • 28.
    Fierăscu se ospătacu boier Câmpineanu. Când veni Radu, îi găsi la masă. Se a eză i el i luă câteva îmbucături, apoi se adresăș ș ș boierului: -Boierule, să ne ier i c-am fost ni te pro ti! Voiam să sapț ș ș fântâna cu dumneata, să desfund izvorul ăsta! Dar acum am alt om. Îl vezi? ăsta i-a luat aurul i banii i i-a băut i i-a mâncat cuț ș ș ș curvele…Dă-te jos, nenorocitule!-se adresă el lui Tatace care rămăsese stână de piatră pe cal. Fierăscule, leagă-l cu lan ul caluluiț de picioare, dă-i hârle ul i-n trei zile să-mi dea fântâna gata!ț ș Fierăscu se execută, luă lan ul calului, îl legă bine de picioareț i-i puse hârle ul în mână.ș ț -Vreau să â nească apa în sus, îl amenin ă Radu, să fieț ș ț limpede i rece! Tu boierule, dă-i drumul acasă, la conac!… Dacăș scapi vreo vorbă la stăpânire, te-achităm! Ai în eles?ț - i cu banii i aurul meu?Ș ș -Banii i aurul tău sun la prostul ăsta care n-a tiut ce să facăș ș cu ei!- i arătă spre Tatace care înjura i bolborosea ceva…ș ș A doua noapte dădură lovitura la Guma, la Sili te.ș Sandu îl ajută pe Gogică să se suie în salcâm, săriră pe geam, îl treziră pe boier care dormea dus, îi puseră pistolul în piept i-iș ziseră: -Banii sau via a?ț Grecoteiul, până se dezmetici să vadă cine este, strigă tare: -Da’ cine sunte i voi?ț -Ho ii lui Radu Banii…ț Guma se sculă în capul oaselor, împiedicându-se în lunga căma ă de noapte, trase o cutie de sub pat i le-o întinse:ș ș -Asta e tot ce am! Erau două pungi pline cu galbeni. - i aurul?- îl amenin ă Gogică cu pistolul deasupra capului.Ș ț -Aurul l-a luat nevastă-mea la Stambul să- i împodobeascăș degetele cu inele i urechile cu cercei.ș -Aurul, boierule!- se ră oi Gogică la el.ț -Mă crede i sau nu mă crede i?ț ț Nevastă-mea a fugit cu tot aurul la Stambul… 28 28
  • 29.
    -Hai, mă, ziseSandu, omul este sincer, cum ne-a dat banii, ne dădea i aurul dacă-l avea…ș i plecară.Ș În trei zile Tatace dădu gata fântâna. Primul care bău apă din ea fu Radu Banii care-i chemă pe to i cinci i le zise:ț ș -Jurământul haiducului este sfânt! Cine-l încalcă nu mai merită să trăiască. To i ascultau cu sufletul la gură.ț -Acest om, i arătă cu degetul mare spre Tatace care sta jos,ș sleit de puteri, cerând îndurare, nu mai merită să trăiască! i Radu scoase pistolul i-i trase câteva focuri în piept. TataceȘ ș căzu jos ca un butuc, alături de fântâna pe care-o săpase i-i ro iș ș apa cu sângele care se prelingea peste vizduri. - ine i minte, le strigă Radu Banii, de azi încolo aici se vaȚ ț numi Fântâna Ho ilor! Acum lua i le ul acest i îngropa i-l în deal,ț ț ș ș ț sub cetatea dacilor, iar peste el să pune i un covor de iarbă verde…ț Cei patru ho i, luară corpul mortului la spinare i plecară cu elț ș să-l îngroape. -Fără cruce!-le strigă Radu. Eu rămân să păzesc ce-am strâns…Dacă deschide vreunul gura, va avea soarta lui Tatace. Cei patru urcară dealul în tăcere cu Tatace în spinare i-lș îngropară, iar peste mormânt puseră un strat verde de iarbă. În acea tăcere, doar soarele vărsa o căldură înăbu itoare pesteș toată câmpia. Cei patru, după ce- i terminară treaba, se a ezară jos,ș ș se terseră de nădu eală i ziseră:ș ș ș -Dumnezeu să-l odihnească! 5 nov.1970 PRINȚESA I PATEFONULȘ 29 29
  • 30.
    Era prin anul1946, primăvara, pe timpul foametei…O zi caldă de primăvară. Noi, copiii, ne jucam descul i prin curtea caseiț părăsită decurând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei i aiciș casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină i ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite.ș Într-o zi ne pomenim cu o căru ă la poartă în care erau ni teț ș oameni străini. Strigară la mine: -Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă cuno ti pe mine?ș -Nu vă cunosc! -Eu sunt primarul satului, mă! Unde e tac’to? -E sergent de stradă la Bucure ti!ș - i mă-ta?Ș -E cu unchiul Stancu la plug… -Dă-te, domnule Nardie, jos din căru ă!- se adresă primarulț celui ce mâna caii. i se dădu jos din căru ă o matahală de om cu o fa ă pătratăȘ ț ț de bandit, cu părul lăie care-i atârna pe ceafă i cu ni te haine largiț ș ș care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră por ile cele mari i traseră căru a în curte. Privii la ei. Era o căru ăț ș ț ț mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii, nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii i-i băgă în grajd.ș Apoi veni la mine: -Tu e ti proprietarul?ș -Da, zic eu, dar ce vre i să face i?ț ț Primarul se dădu mai lângă mine i-mi opti la ureche:ș ș -Mă, zice el încet să nu-l audă nimeni, ă tia sunt jidaniș moldoveni, îi bag în casă la voi pentru un timp, avem ordin de la stăpânire…au fugit i ei de seceta asta din Moldova…ș Femeia, înzorzonztă cu ii i cu panglici, era pe măsuraș bărbatului, oache ă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă i înaltă.ș ș -Ce să facem?- vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru… -Unde-i cheia?-veni namila de om la mine. -E la mama! 30 30
  • 31.
    -Du-te i spune-imă-tii c-o cheamă primarul până aici!ș - i vacilor ce le fac?Ș -Lasă că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai a teptă nicio cheie. Se duse laș căru ă, luă un baros i dintr-o lovitură rupse lacătul i intră în casă.ț ș ș Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, apte, opt, nu putui la început să-mi dau seama câ i sunt, to iș ț ț frumo i, cu părul cârlion at, blonzi, ca nemul lui Izrael, jumuleauș ț ceapa ciorii crescută pe lângă gard i-o băgau în gură i-o mestecauș ș ca le ina ii…Apoi se urcară în ni te salcâmi i începură să culeagăș ț ș ș flori albe, îmbobocite. Doi dintre ei se dădură lângă gard i- iș ș scoseseră pu ele lor mici să urineze. N-aveau pantaloni, erauț îmbrăca i în cămă i albe, largi, probabil din ciolofibră sau dinț ș americă, care le-atârnau până la călcâie. -Bă, veni un vecin la mine, un flăcău făcut războiul, care trăsese cu coada ochiului în căru ă, ia prive te i tu ce-i în u le !ț ș ș ș ș ț Mă dădui mai aproape de căru ă i privii pe sub coadaț ș ochiului. -E o fată, zise ăla, să fiu al dracului dac-am mai văzut a aș ceva! E zâna-zânelor căzută din cer! Privii i eu mai insistent, era o fată, să fi avut cam cinspreș zece ani, strălucea de frumuse e ca nălucile din închipuirea mea…ț inea în bra e un mare buchet de flori i era îmbrăcată ca oț ț ș arăpoaică din haremul sultanului din Stambul cu o rochie înflorată cu toate florile câmpului pe ea. inea în poală un că el i privea laț ț ș noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste fa ă i peste obrajii eiț ș ro ii, iar din piep ii rochiei prea sumară îi ie eau ni te urloaie deș ț ș ș ț â e ca două delu oare rotunde i cu mo în sfârc. Deasupra capuluiț ț ș ș ț peste părul ei cârlion at î i pusese o coroni ă de flori culese de peț ș ț câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor oltene ti. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt i-aș ș levăn ică, lucea-n sclipiri de aramă i de argint cu forme rotunde,ț ș pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora defrumuse e caț iluminările Sulamitei din Biblie… 31 31
  • 32.
    -Scoală, Prin eso,zise buliba a, ce mai stai, scoal’ i ajut-o peț ș ș mă-ta la cărat oalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp deț o săptămână! Când se sculă Prin esa i se lungi, vecinul meu, făcu ochiiț ș mari i rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu minteaș rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holba i la ea.ț Fata sări ca o căprioară din căru ă i de-abia acum î i dezvăluiț ș ș adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, i mâini, i cap, iș ș ș picioare, propor ii i rotunjimi care te uimesc i te fac să faci o mieț ș ș de crime pentru ea, chit că vei sta în temni ă apte vie i!ț ș ț -Bă, zise vecinul meu, Ioni ă, eu simt că de la asta mi se trageț ori martea, ori fericirea! Am făcut război, am scăpat de la Cotul Donului I din Tatra, m-am tăvălit ca un tâmpit pe lunca Mure uluiș ș în lupta cu nem ii, am umblat i-n răsărit i-n apus da’ să fiu eu alț ș ș dracului dac-am mai întâlnit a a făptură! Eu mă duc s-o întreb cumș o cheamă! Fata se uită cu ochi de felină la noi, î i legănă trupul ei deș trestie i-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână călcând rar,ș arcuindu- i oldurile cu o nepăsare rară.ș ș Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregă i, împro când tot cerul la apus cu un sânge deț ș purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesim ite, căldurile seț ostoiseră i se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserăriiș cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înflori i, cuț parfum de zambile i busuioc crud. Se ivise spre Cornul Capreiș printre salcâmi o lună uie i se-aprinsese paraclisierul cerului cu oș ș mie i una de lumini e care se jucau ca licuricii pe sus, dor din dorulș ț nostru de-a ajunge la ele cu aripi sau fără aripi i de a-i mul umi luiș ț Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o făcuse cu această Prin esă careț căzuse colac peste noi i ne furase min ile. Toată valea Bucovuluiș ț cânta ca o orgă acompaniată de scâr âitul fântânii i de glasulț ș brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci. -Ioni ăăă!- se-auzi peste sat glasul pi igăiat al maică-sii- haiț ț acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai sătura i de umblat…ț tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate? 32 32
  • 33.
    Ioni ă plecăacasă supărat foc i eu îmi luai vacile i o luai peț ș ș vale spre casă cu ele. Trecură câteva săptămâni bune de la venirea lor… Mama, când auzi se supără rău i-i scrise lui tata la Bucure tiș ș să vină acasă că Dinu, primarul, ne-a băgat beleaua în casă. i chiarȘ belea era căci brandabură ăla repară gardurile, ară mândre ea deț elină pe unde pă team vacile, î i aliniase droaia de copii i-i puseț ș ș ș la sapă i o semănă cu pepeni. Nouă, tuturor, ai casei, ne interzise săș mai dăm pe acolo; dacă avem ceva de luat, să cerem la el, altfel o pă im!ț Într-una din seri mă chemă la gard Ioni ă, vecinul, i-miț ș spuse: -Băăă, la ă tia nu e lucru curat, baborni a aia cite te toatăș ț ș noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla cite te o ditamaiș căr oaia de Marx, e comunist; Prin esa dansează la patefon de-oț ț găsesc dracii, despuiată ca o naiadă…e balerină… i ăia micii joacăș pocăr pe be e de chibrite!ț -Cum ai aflat, nea Ioni ă?- îl întreb eu curios.ț -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în est săț plece la plug i eu am luat-o i-am dezmierdat pe flocos, adică peș ș câine: na, la tata,na! până a tăcut… i a a mi-am pus în gând să-lș ș termin, să-i bag ace cu ghemotoace de câl i în mămăligă să se ducăț dracului… -Tu e ti nebun! Te prinde ăsta i te spânzură de limbă…ș ș -Îl bag în aia mă-sii! Până n-oi pune mâna pe Prin esă nu măț las, ori eu cu Prin esa în bra e, ori el, mort!ț ț - i cum faci?Ș -Păi asta e, că nu tiu cum să fac! Fură tu cheia de la pătul iș ș dă-mi-o mie! -Cheia de la pătul e la noi acasă! Vreai s-o duci în pătul? -Cam a a ceva…ș 33 33
  • 34.
    - i dacăea nu vrea?Ș -Nu se poate să nu vrea! Tu nu în elegi că eu nu mai am somnț i odihnă până n-oi pune gheara pe ea? O îmbăt…îi fac eu ceva…ș Într-una din seri trecui pe la prunii din grădină i-o găsii peș Prin esă întinsă pe-o pătură pe iarba verde, citea o carte.ț -Suntem oaspe i buni, zise ea, nu furăm prune! Dacă neț trebuie î i vom cere ie! Cum te cheamă pe tine?- mă întrebă ea cuț ț un glas fin, de clopo el.ț Îi spusei cum mă cheamă, îmi repetă de vreo câteva ori numele i tăcu, ru inată de privirile mele insistente. Se juca în mâini cuș ș vreo patru pietricele, le arunca pe rând în aer i le prindea.ș -Auzi, mai zise ea, n-ai vrea să-mi spui i mie cum îl cheamăș pe prietenul tău? -Nu mi-e prieten, mi-e vecin! De ce întrebi? -Nu tiu de unde-l cunosc!ș -N-ai de unde, acum câtva timp a venit acasă din război! -Zăuuuu?- făcu ea ochii mari. i ochii îi jucară ca douăȘ mărgele legate pe o a ă i rămaseră cu luminile albastre întoarseț ș spre mine ca doi tâlhari prin i asupra faptei.ș -Pe tine cum te cheamă?- o întrebai eu emo ionat de atâtaț îndrăzneală. - Frida!- zice i tace.ș Tac i eu i ne privim lung unul pe altul; prin pruni jucauș ș umbrele înserării, de undeva o ca ă sparse cu glasul ei în epatț ț lini tea serii, acea lini te stânjenitoare care se a ezase între noi.ș ș ș - i ce faci aici?- o întreb eu.Ș -Păzesc bostănăria!- repetă ea de câteva ori i râse dezvelindu-ș i mărgelele albe ale din ilor.ș ț În acel semiîntuneric, fa a ei căpătase străluciri de opal.ț - i unde sunt ai tăi de te-au lăsat singură?Ș -Cum, zice, nu tii?ș -Ce să tiu?ș -Că nu sunt ai mei! i se uită la mine curioasă că o astfel deȘ tire banală n-a ajuns până la mine. Aaaa, adică nu tii, că ă tia- iș ș ș ș arătă spre casa lor-nu vor să spună! 34 34
  • 35.
    Tăcui. N-o maiîntrebai nimic. O văzui că se întunecă la fa ă.ț Citii pe fa a ei i-n glasul ei o umbră de nefericire i nu vrusei s-oț ș ș mai întreb nimic. De ce să-i mai umblu prin micul ei trecut care poate era tragic? Plecai acasă i nu dormii toată noaptea. O visai crăiasă prinș pădurea Bucovului i eu o duceam în bra e, îi culesesem flori i-oș ț ș împodobisem ca pe-o zână i pluteam cu ea pe valea Bucovului,ș prin poieni ele de pe malul râului, într-o nespusă fericire; o sărutamț i-o strângeam la piept i ea mă săruta i-mi mângâia cu mâinile eiș ș ș fa a mea de copil. Trupul ei cald se lipise de mine i dulcele ei alintț ș mă făcuse să mă simt în al noulea cer; senza ii negustate măț stăpâneau i mă ame eau ca pe un nebun exaltat de închipuirile lui.ș ț Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioni ă careț înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe, care se făcuse ăndări la Cotul Donului. Sărise cu căru a în aer iț ț ș din el rămăsese, povesteau camarazii lui, numai câteva bucă i deț carne. Tatăl î i făcuse un pătuiag, se urcase în el i da să mănânceș ș boabe la păsările cerului. Când ne văzuse pe noi începuse să strige tare: <Tu e ti ,Gheorghe? Gheorgheeee!> Era parcă un patriarh cuș barba albă i lungă până-n pământ, purta o căma ă albă cu ni teș ș ș pantaloni de aba, rup i, aproape zdren ui i, citea Biblia, Facereaț ț ț lumii, i din când în când, ca la un ritual, î i striga copilul pierdut înș ș luptele de la Cotul Donului…<Bufff!- făcea- a a a murit băiatulș meu!, sfârtecat în mii de bucă i de catu ele bol evicilor…Sta i aici,ț ș ș ț copii, ne-a invitat el, vă cunun eu>, i-a plecat, zicea că se duce săș ia patrafirul i cădelni a de tămâie. Eu cu Frida ne-am suit înș ț pătuiag i ne-am culcat pe fân, fân dulce i moale care mirosea aș ș aglice i-a viorele i-a parfum de fân i-a răcoare de luncă, i-aș ș ș ș fericire, o dulce i dureroasă fericire…Frida se aciuase în sufletulș meu i-o dulce sărutam pe fa ă i pe gâtul ei alb, îi desfăcusemș ț ș căma a i-i luam corpul milimetru cu milimetru la sărutat, pe gât,ș ș pe coapse, pe sâni, dulcile ei rodii, pântecul, picioarele…Lună beată, abur dulce, noapte feerică, plină de gâze, păsări peste tot, cântau într-o nuntire celestă, stelele pluteau printre noi, roiuri-roiuri, urcam încet pe scări de mătase spre infinit… 35 35
  • 36.
    <Gata, veni umbranebunului, trezi- i-vă c-am sosit!>ț i m-am trezit cu imaginea lui pe retină.Ș M-a cuprins o gelozie i-o ură, vecine cu moartea, fa ă deș ț Ioni ă. O iubeam pe Frida, o iubeam atât de mult încât a fi făcutț ș acum ceea ce zicea că face Ione ă pentru ea, adică moarte de om!ț Când m-am întâlnit cu Ioni ă peste vreo săptămână i-am spus:ț - tii că prin esa te cuno te?Ș ț ș -De unde? -De unde, de neunde, dar te cuno te! M-a întrebat pe mineș despre tine! Zice: nu tiu de unde-l cunosc…ș -Mi-ai făcut rost de cheia de la pătul? -N-o mai găsesc!- i-am răspuns, de i o aveam în buzunar. Amș luat altă vorbă, ce eram prost să-i dau eu cheia de la pătul să se iubească el cu Frida acolo? Ioni ă s-a chiorât ce s-a chiorât la mine, văzând că bat înț retragere, i m-a amenin at:ș ț -Măăă, nu fi prost, tot pun eu gheara pe ea! Am aflat cum o cheamă. Frida o cheamă, nume de orient, din eherezada, euȘ nababul, împăratul, i ea cadâna, o iau i plec cu ea la Bucure ti, ceș ș ș dacă nu-mi dă mama i tata voie, ăla ce-a făcut dacă ineau atâta deș ț mult la el, s-a dus, săracu, nevinovat pe lumea cealaltă, I-au sfârtecat celovecii corpul îm mii de bucă i…Are să urle tata înț pădurea Bucovului după el cât o putea…Frida, auzi, tu, i-am mătră it câinele i acum mă ascund pe sală la voi, după scândurileș ș podului ca s-aud ce vorbesc ei în casă… Sunt de prin păr ileț Tecuciului, ea a fost prin Ardeal, pe Valea Mure ului, nu tiu cu ceș ș ocazie că poveste te i plânge i gesticulează i se ceartă cuș ș ș ș buliba a ăla…ș Într-o zi ne-am luat inima-n din i I ne-am dus cu Ioni ă la eaț ș ț în grădină. Legase un pre de doi pruni i- i făcuse un fel deș ș ș ezlong aerian în care se da hu a toată ziulica cât e de mare laș ț umbra prunilor. -Bună, Frida!- îi zic eu ca mai apropiat. -Bună băie i!- răspunde ea, foarte prietenos, cam rar da i pe-ț ț aici! Vă e frică de ăsta- i arătă către casă- să nu vă apropia i căș ț 36 36
  • 37.
    trage nebunul învoi! Să vă feri i că nu tie multe! Sta i jos pe iarbăț ș ț la o gură de vorbă că m-am plictisit singură…Eu, domnule Ioni ă,ț nu tiu de unde te cunosc pe dumneata…ș -Îmi pare bine, domni oară, zise el, privind-o pe subș sprâncene, lumea e mare! -Nu e ti dumneata cel din Târgu Mure ?ș ș Ioni ă săltă din umeri.ț -…soldatul din Târgu Mure care… i zicând < care>,se uităș Ș la noi într-un fel anume, închizând un ochi din cauza razelor solare care-o împiedicau să ne privească în fa ă i tăcu.ț ș -Băăăă, sări el i se bătu cu palma peste fa ă, dumneata e ti?ș ț ș -Îhîîî!- îngână fata, zâmbindu-i complice. Într-o clipă î i reaminti întregul film.ș Plecase în misiune cu încă doi solda i de la infanteriaț motorizată să re ină un tren la marginea ora ului. Stătuseră prinț ș porumburi pe rambliul căii ferate o zi întregă tot a teptând să treacăș trenul. Pe seară reu iseră să desfacă două traverse i să scoată liniileș ș din uruburi. Trenul era încărcat cu jidani, direc ia Germania, înș ț fa ă un vagon era plin cu nem i înarma i care trebuia să-l păzească;ț ț ț era ultimul tren care mai putea trece… Ei primiseră o misiune precisă: să oprească trenul, să imibilizeze pe nem i i să eliberezeț ș de inu ii…Oamenii trebuia să fugă în pădure peste linia fierată.ț ț Erau ase vagoane i locomotiva…Aveau la dispozi ie zeceș ș ț minute…Totul mersese bine până al un punct. Trenul deraiase i seș oprise, cei doi îi imobilizase pe nem i în vagoane, el dăduse drumulț vagoanelor cu de inu i i oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau iț ț ș ș fugeau care încotro vedeau cu ochii. <Repede , repede!>, îi îndemna Ioni ă, supraveghind această ac iune. De undeva deț ț deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neam . Nici el nu- i explica cum ajunsese acolo. Seceraț ș mul imea care fugea, unii cădeau, al ii o luau aiurea cu sângeleț ț târâ , îngrozi i de măcel. Din mul ime se desprinsese o pereche deș ț ț oameni, un om i o femeie cu o feti ă între ei pe care o strângeau laș ț piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, feti a se apleacă să-iț salveze, trăgea de ei i nu putea să-i mai ridice. Soldatul o vede,ș 37 37
  • 38.
    fuge la ea,o ia în bra e i fuge cu ea prin mărăcini spre poaleleț ș ș pădurii…Fata striga îngrozită: < Mama meaaaa…tatăl meuuuu…> <Taci!- strigase soldatul la ea i-o privise în ochi- taci din gură i ziș ș mersi c-ai scăpat tu!> i zicându-i <tu> scoase batista i-i terseș ș ș lacrimile i praful de pe obraz i-i descoperi o gropi ă sub batistaș ș ț umezită de lacrimi. Tremura toată, Ioni ă i-a desfăcut mantaua i aț ș ș înfă urat-o, a strâns-o în ea i apoi în bra e. <Te implor, fată, săș ș ț taci!>- striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, ipete iț ș gemete. De undeva de la Canton un coco cântă un cucurigu lung.ș Apoi vocea camaradului: <Soldat Ioni ă Andreiiii! Soldat Ioni ăăăț ț Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură i striga cât putea: Soldatș Ioni ăăă Andreiii…>ț Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. A tepta să se laseș seara i să se strecoare cu ea la Canton. <De unde e familia ta?>- oș întrebase soldatul. <Din Cluj!>- răspunsese fata. Scena aceasta trecu prin fa a lui ca un film.ț Acum îi privi zâmbetul i descoperi gropi a din obrazul drept.ș ț Când fata termină acel <îhîîî> lung, Ioni ă nu se mai putu ab ine, seț ț repezi la ea, o luă în bra e I începură să se sărute ca nebunii. Peț ș fa a fetei apăruseră lacrimile, plânge în hohote:ț -Acolo mi-au rămas ultimele amintiri, îngâna ea printre lacrimi. i vin e a ta…Dacă mă lăsai să mor, făceai cea maiȘ minunată faptă din via a ta…Poate azi nu mă mai chinuiam pe-ț aici…Dacă te-npu cau i pe tine?ș ș -Nu tiu, Frida, poate a a a fost să fie! Eu tiu că te-am lăsatș ș ș la Canton în grija unor oameni; eu am plecat la unitate…Ce s-a mai întâmplat cu tine de la Canton? -Am stat ase luni la orfelinat la Cluj, apoi a veni o mătu ă deș ș la Tecuci i m-a luat. Între timp a murit i mătu a i am rămas laș ș ș ș ă tia!- i arătă spre curtea plină de puradei.ș ș -Cine sunt ei? -O atră de lăie i…ș ț 38 38
  • 39.
    Cu toată secetacare venise pe capul nostru , pepenii acelui om se copseseră. Ioni ă vine la mine i mă ia la furat pepeni. Erau ni teț ș ș lubeni e mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi iț ș noapte, cărând apă de la fântâna cu ciutură din vale de la Co erii.ș - tii ce, zice Ioni ă, Frida, de i s-a făcut frumoasă, nu mă maiȘ ț ș interesează! Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât i locul cu pricinaș era a ezat răzor cu mor ii. Luna strălucea ca fa a unei fecioare iș ț ț ș arunca razele ei galbene pe pământ. O javră de câine lătra în sat iș fântâna încă mai scâr âia din cauza , probabil, a unei femei rătăcite.ț Mirosea a fum de paie în aerul rece al nop ii.ț -De ce?- îl descos eu bucuros. -Pentru că-i tiu trecutul, îi stiu chinurile i via a ei atât deș ș ț tristă; Frida nu mai are acel mister al fetelor de care să te îndrăgoaste ti! Poate-mi fi cel mult o soră, dar nu iubită, răspunseș Ioni ă trist i îngândurat. Atunci când unei femei I-ai desfăcut toateț ș sertăra ele I-ai văzut ce are în ele, nu te mai interesează…ș ș Eu m-am bucurat mult în sufletul meu: Frida era deci liberă pentru mine… Am stat cam o oră printre mărăcini să se întunece bine, timpș în care el mi-a povestit cu de-amănuntul toate scenele groaznice prin care trecuse în acea misiune. Îmi derulase întregul film, scenă cu scenă, filă cu filă… Apoi am plecat tip-til spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele i am ascultat. Nu se auzea nici ipenie de om. Tăcerile seș ț a ternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Ni te cârpe de nori alburiiș ș alunecau pe cer închizând i deschizând ca o imensă perdea deș mătase întrega fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi veni ca un adevărat trăznet. Avusese dreptate Frida, nenorocitul trăgea de-abinelea în cine-i ie ea în cale.ș 39 39
  • 40.
    Am fugit. În grabacu care sărisem gardul înapoi, Ioni ă scăpase într-oț imensă groapă i nu putea să mai iasă. Îl a teptai cu sufletul la gurăș ș lângă umrele crucilor din cimitir. Veni la mine gâfâind: -Bă, ia prive te, să fiu al dracului, am descoperit o comoară!ș Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii. -Unde le-ai găsit? -În groapa în care-am căzut! S-a rupt un lemn cu mine i-amș alunecat peste ele… Tăcurăm i împăr irăm marfa.ș ț A doua zi mă întâlnii cu Frida i-o invitai prin pădureaș Bucovului. Fata primi bucuroasă invita ia mea, se-mbrăcă u or cu oț ș rochie de vară cu toate florile câmpului pe ea, voalată i decoltată,ș i plecarăm pe un colnic aproape de sat. Frumuse ea ei mă robise,ș ț voiam să-i intru în gra ii i luasem la mine toate giuvaierurile să i leț ș fac ei cadou. Mersesem într-un ochi de pădure pe malul apei, ne a ezasem jos în iarba mare i acolo am îndrăznit să-i spun:ș ș -Frida, eu te iubesc! n acea clipă am sim it cum totul stătuse în loc, i vânt, iț ș ș apele Bucovului, i soarele, i pământul din marea lui rota ie…ș ș ț Numai inima mea bătea ca ie ită din baieri.ș - i eu, dragul meu!- îmi opte te ea, încet la ureche, i eu,Ș ș ș ș repetă ea i se apropie de mine i ne-mpreunarăm într-un sărutș ș mistuitor. După ce ne dezlipirăm din acel sărut, urmară câteva clipe de tăceri. Apoi îi optiitot la ureche:ș -Închide ochii! -De ce? -Ai să vezi! Îi închise. Scosei bijuteriile din buzunar i începui s-oș împodobesc cu ele. iruri- iruri de mărgele i le prindeam de dupăȘ ș gât, strălucind peste pielea ei roză, pe mâini îi puneam bră ări Iț ș inele de aur i de argint, în piept i-am prins un colan mare de aur, i-ș am atârnat în urechi cercei de safire i topaze, o diademă i-oș 40 40
  • 41.
    prinsesem pe cap,peste părul ei auriu. Apoi am privit la ea, o gătisem ca pe-o regină, cea mai bogată regină din lume! Se sculă i se privi i ea în oglinda apei, veni la mineș ș bucuroasă, râzând; închise iară ochii i-mi opti:ș ș -Sărută-mă! O sărutai, o cuprinsei pe după mijlocelul ei sub ire i o duseiț ș în bra e pe iarbă. Ne uitarăm clipe întregi unul la altul electriza i deț ț puterea dumnezeiască a dragostei. Toată ziua am stat cu ea în pădure i mi-a povestit via a ei.ș ț -De unde le ai?- mă întrebă ea într-un târziu, cu ochii aprin Iș de fericire. I-am spus de unde le am i i-am povestit întâmplarea. Ea aș rămas câteva clipe pe gânduri, s-a ridicat i a început să plângă. Î iș ș smulgea mărgean cu mărgean i le arunca pe oglinda apei.ș -Astea sunt lucruri spurcate!- a mai apucat ea să mai zică i s-ș a ridicat i a plecat.ș Supărat, eu am luat-o încet după ea. Nu tiam ce s-a întâmplat.ș Am condus-o acasă i-am tot insistat să-mi spună i mie ce s-aș ș întâmplat cu gestul ei. N-a vrut să mai deschidă o vorbă. Acasă la ea am găsit zarvă mare. eful postului de jandarmi cu doi solda i îiȘ ț legase butuc pe balaoache i pe so ie i-i arestase, încărcaserăș ș ț ș copiii într-o ma ină să-i ducă la orfelinat, iar Fridei i-au spus:ș -Mâine pleci cu primul tren la Bucure ti! O organiza ieș ț evreiască interna ională s-a interesat de soarta ta i te-a dat înț ș custodie unei rude din Cluj. Se strânsese tot satul pe ei. Lumea vorbea că Ioni ă povestiseț prin sat întâmplarea cu bijuteriile i, după declara ia dată de el laș ț post, eful de post, care era pe urmele lor, , i-a arestat, deoareceș aveau legături cu o bandă de ho i din pădurea andăra care spărseseț ț conacul mo iei de la Mozăceni i furaseră toate bijuteriile.ș ș După ce au plecat to i, a rămas numai Frida singură. i-a făcutț Ș bagajul i a doua zi s-a dus la gară la tren. Cineva o văzuse pe oș bancă la umbra unor castani cu patefonul în bra e, a teptând trenul.ț ș Mie mi-a lăsat un bilet de adio. < Dragul meu, te-am iubit cum n- 41 41
  • 42.
    am mai iubitpe nimeni în via a mea! Dar iubirea noastră n-areț viitor, tu e ti încă un copil nevinovat…Adio!>ș Am rămas cu biletul în mână căutând-o pe Frida ca pe-o nălucă prin amintirile mele. Râca, 5.03.1986 DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE Când Marin intră pe poarta pu căriei i văzu ce-l a teaptă,ș ș ș oftă de câteva ori i puse capul în jos de ru ineaș ș celor câtorva vizitatori de la vorbitor. Cei doi înso itori îl prezentară la conducereț i-l duseră într-o celulă cu al i clien i.ș ț ț Privi cu triste e camera i pe noii locatari i se a eză peț ș ș ș marginea patului. 42 42
  • 43.
    -Ce-i, me tere,cu tine?- îl luă în primire un vecin de pat careș sta culcat I privea prin deschizătura geamului afară.ș -E rău!-zise Marin, îngândurat. -... i-ai tăiat muierea,mă?- îl luă la întrebări un igan care seț ț apropie de el. -Nu!- răspunse Marin, obosit de-atâta drum cu duba poli ieiț prin toate hârtoapele. -Atunci ce-ai făcut, mă?- se resti la el iganul.ț -Nimic, stai să vezi, lăsa i-mă să-mi revin, sunt obosit rău, n-ț am dormit de două nop i!ț i n-am pus nimic pe limbă de-acumȘ două zile… -Iote-te, bă, nenicule, tu crezi că aici ai venit la restaorant?- îl luă la rost tuciuriul. Avea nasul tăiat în două i to i ceilal i îi ziceauș ț ț Bondoace. -Lasă-l, Bondoace, tu nu vezi că e un copil! -Câ i ani ai, mă?- îl luă la rost un ho din Brăila cu o mutră deț ț clovn. -În ianuarie pe 15, împlinesc două zeci! -Crud, vericu! -Nu te speria, tăticule, că i aici sunt tot oameni ca dincolo!-ș căută să-l mângâie cu o vorbă bună un bătrân, căruia to i îI ziceauț pensionarul. - i cât i-au dat, bă?- insistă Bondoace.Ș ț -Douăzeci i cinci pe muchie!ș -Deci e crimă, nenicule! -Dublă crimă cu premeditare…- îngână Marin încet, repetând sentin a de la tribunal. i asta dintr-o simplă prostie a mea…ț Ș Când auziră sentin a, se strânseră to i pe lângă el i tăcură.ț ț ș Bondoace aprinse un muc de igară i trecu în fa a lui:ț ș ț -Nu pune nimeni întrebările! Eu le pun…Cu noi să fii sincer, nenicule, c-ai bulit-o, ai în eles? i dă-i drumu ce i cum, că noiț Ș ș avem un scriitor care- i pune toată povestea pe note i-o publică…ț ș Nea Nistore, dă-te-aproape i înregistrează-l…să vezi ce poveste- iș ț iese… 43 43
  • 44.
    -Încât e azi?-întrebă Marin, uitând irul zilelor deș interogatorii. -În zece! -Zece octombrie!- repetă altul din spate. Marin oftă i începu să plângă, î i aduse aminte că lăsaseș ș acasă un bujor de nevastă i-o copilă de numai câteva luni în bra eș ț la maică-sa. Apoi începu: -Era prin februarie pe la sfâr it, pe apte, pare-mi-se, maiș ș sigur în noaptea dintre apte i opt, căci venise pe seară o furtunăș ș mare după care a nins trei zile la rând…Erau ni te nori alburii peș cer, învolbura i care prevesteau ploaie i furtună…Eu eram laț ș Canton, la tata. Vreau să vă spun că tata este pădurar la pădurea Academiei…Marine, zice el… -Care el?- sări unul dintre pu căria i, atras de frumoasaș ș poveste. -Tatăl meu…<Marine, zice, vezi că eu mă duc la Ocol cu situa iile, ai grijă de animale că mă-ta e bolnavă în pat, bagă-le i tuț ș la obor i dă-le să mănânce i să nu mai pleci nicăieri astăseară căș ș iar dă lupii iama prin oborul de oi…> Domnule, zice Marin, cam încruntat, eu nu l-am ascultat pe tata, potolesc animalele i plec prinș pădure la vânat de căprioare…Era lipsă de carne i carnea deș căprioară se căuta…Aveam vorbă cu un învă ător pensionar să-i ducț o pulpă, două…Îmi făcusem o armă artizanală i luam cartu e de laș ș tata, i le furam din port-hart i trăgeam după api i căprioare…!ș ț ș i-am plecat în pădure…Am pândit la Fântâna ho ilor ce-am pânditȘ ț i mi-a ie it un ap…ăsta bun, zic, îl duc învă ătorului i fac rost deș ș ț ț ș parale…Mai aveam să iau de la el ceva bănu i din urmă i mă totț ș ducea cu gălăgia, că azi, că mâine… Voiam să-i cumpăr so iei cevaț aur i un medalion de la Zuvelcă, care făcea Turcia, iar fetei, că amș o feti ă de trei luni, să-i iau un lăn ic de aur…ț ț -Să- i trăiască!-zise Pensionarul, trântit pe buza patului.ț -Mersi!- răspunse Marin . - i pe nevastă cum o cheamă?Ș -Pe nevastă-mea? Lenu a, Ileana…ț - i pe fată?Ș 44 44
  • 45.
    -Pe fată? Deea mi se rupe inima, începu el să plângă, am lăsat-o în bra e la maică-sa, se uita după mine…ț -Lasă-l, măi, nea Bondoace, hai, nu te mai smiorcăi i dă-iș înainte… - i am zis eu, tot e timpul ăsta posomorât, pe osea nu era niciȘ ș ipenie de om, împu c apul, îl bag în sac i mă duc cu el laț ș ț ș învă ător…la domnu’ Petre, că a a îl chema… <Dom’ Petre, dom’ț ș Petre!?> i nu răspunde nimeni. Las sacul jos la poartă i mă duc săȘ ș mă uit pe fereastră, dom’ Petre mânca cu doamna Maria, nevasta lui, mâncau pe te cu mămăligă; el era în pijama pe scaun i doamna peș ș pat, parc-o văd cu ochelarii la ochi cum alegea oasele…Ni te javreș de câini mă simt i se reped la mine, eu fug la poartă cu ei târâ iș ș ș iese i dom’ Petre.ș -Tu e ti, Marine, zice, tu e ti, mă?- i-mi băgă o lanternă înș ș ș ochii mei să vadă cine este. -Eu, dom’ Petre, v-am adus marfa, zic, i încerc să ridic saculș cu marfa. -Bă, zice el, e-n regulă! -Dom’ Petre, nu vă mai dau pe datorie! ti i că mai ave i să-Ș ț ț mi mai plăti i o tran ă! Îi mai adusesem acum o lună încă oț ș căprioară, le explică el pu căria ilor… i el nici una, nici două:ș ș Ș <Ia ascultă, bă, mă amenin ă, înfuriat, ie nu i-e ru ine să măț ț ț ș iei a a? Ai venit, ai băut în casa mea, i-am dat acasă vedre deș ț rachiu i-acu tu faci pe-al dracului?> <Dom’ Petre, nu m-am făcutș al dracului, dar îmi trebuie i mie paralele… i-apoi, rachiulș ș dumitale numai rachiu nu era, fusese preparat cu mitilic de la negru de fum de la combinat…ca să păcăle ti pro tii cu el…> i el niciș ș Ș una, nici două: jap! o palmă peste fa a mea… i mă i înjură: <…tu-ț Ș ș i mama ta de punga , tu nu păcăle ti, mă, statul cu căprioarele?ț ș ș Las’ pe mine, dacă e a a, că te dau eu pe mâna mili iei… să- i vinăș ț ț de hac!> i se repede i-mi ia sacul cu marfa de jos. Eu atunci,Ș ș parcă mi-a luat cineva min ile, mă uit în toate păr ile i era unț ț ș întuneric beznă, bătea crivă ul i se ridicau ni te nori alburii pe cer,ț ș ș zăpada se a ezase cam de un sfert de metru, luasem cu mine o rangăș de fier de acasă să mă păzesc de câini i nici una, nicidouă, îiș 45 45
  • 46.
    croiesc o loviturădrept în moalele capului…Eu n-am dat să-l omor, sau nu mi-am dat seama…A căzut la pământ bolborosind ceva, îi curgea sângele i pe gură i pe nas… i el de acolo striga, zbiera, nuș ș Ș tăcea deloc…Înfuriat că mă aude nevastă-sa, l-am tras în grădină într-o covergă cu cărbuni de foc, i-am băgat o cârpă-n gură i l-amș învelit cu ni te polietilenă…Când am plecat de lângă el, încă maiș mi ca…Am luat sacul cu marfa i am vrut să plec, dar ce să vezi?ș ș O aud pe nevastă-sa care ie ise afară din casă i striga: < Petricăăă,ș ș Petricăăă!?> i apoi, pac!- aprinde becul din fa a casei i mă vede.Ș ț ș Furioasă, bănuind ceva, mă întreabă: <Ce e, Marine ,cu tine? Petrică unde e?>- zice ea speriată i eu poc! în becul de la casă care luminaș toată curtea…Maria vine prin întuneric, mă ia de piept, i măș zguduie: < Mă, tu n-auzi? Unde e Petrică?> Parcă bănuia ceva… iȘ de odată mi s-au împăiejenit ochii i atât am mai zis: <Asta mă duceș la mili ie…> i n-am mai judecat i-am ridicat ranga i-am croit-oț Ș ș ș i pe ea în moalele capului, după care atât am mai auzit din gura ei:ș <Cri-mi-na-lu-le…> A a s-a stins, cu această vorbă pe buze! <Eu,ș criminal, ai? Eu criminal?>- i i-am mai dat vreo două-trei răngi înș cap i-am lăsat-o lată în zăpadă.ș Când m-am trezit se făcuse o tăcere de mormânt, era miezul nop ii, numai vântul sufla cu putere i din cer venea un spic deț ș zăpadă rece…S-a ezase un pui de iarnă a a cum vine ea pe la noiș ș cu toane…Ce-am zis eu, dacă tot am făcut-o, am făcut-o!. To i tiauț ș că sunt ni te zgârci i i strâng ca hârciogii…Mă duc în casa nouăș ț ș i-i sparg u a, îi dau zăbrelele la o parte, aprind luminile, acum nu-ș ș mi mai era frică de nimic…O făcusem, o făcusem…Iau fiecare cameră la rând i-o scotocesc…Petre al lui Ion Popa, adică taică-ș său, se dusese vestea că are aur, fusese angrosist în gară i tot ceș câ tigase băgase în bani i aur…Când mă gândeam eu a a, îmi vineș ș ș ideea să dau un tablou jos din perete i ce crede i că era?ș ț -Ce era? Săriră to i cu întrebarea.ț -O firidă, domnule, cu o u ă săpată în zid… i ce crede i căș Ș ț găsesc? Cam un ghilogram de bijuterii din aur i argint, lăn icuri,ș ț briliante de ametist i safire, inele cu pietre strălucitoare,ș medalioane, ceasuri de aur, tabacheri de argint, o bisericu ă-chinovț 46 46
  • 47.
    din aur…Toate asteami-au luat min ile…Dacă nu mă prinde, mi-ț am zis, om mă fac! i m-am văzut bogat; îmi iau fata i nevasta iȘ ș ș plec în lume i-mi cumpăr casă i trăiesc ca boierul o via ăș ș ț întreagă… În fine, le strâng pe toate, le pun într-un patic, luat din ifonier, i ies afară din casă. Odată parcă m-am răcorit, am statș ș câteva clipe să mă desmeticesc, mi-am ters sudoarea de pe frunteș cu col ul baticului i-am ie it la poartă. Viscolul se înte ise, veneaț ș ș ț spic de zăpadă rece i se a ternuse aproape de o jumătate deș ș metru… - i sacul cu căpriorul?- rămase întrebarea PensionaruluiȘ spânzurată în aerul mucegăit al celulei. -Lasă-l, Pensionarule, să spună el!- i-o reteză Bondoace. -Sacul cu apul îl făcuse câinii praf! Se strânseseră pe le câ ivaț ț câini i trăgeau din el…Mai rămăseseră doar ni te tren e…ș ș ț - i de la poartă încotro ai luat-o, nene?Ș -De la poartă? Stai să vezi… Unde s-o iau? Spre casă la nevastă-mea! Aia nu tia nimic, dormea dusă în pat…Pusei ochii peș ceas, era ora trei, feti a dormea ghemuită în pătu ul ei, mânca-o-aț ț ș de îngera scump…Strig la nevastă-mea: <Fă, Ileano, ia scoal’ !>ș <Ce e, mă, cu tine la ora asta? De unde vii tu acum?- mă ia ea la rost i se ridică din a ternut, frecându-se la ochi, ce-ai pe tine, căș ș e ti bleau de sânge?> Când mă uit în oglindă, a a era…<Stai că- iș ș ț explic, i-am zis, stai să mă duc să mă spăl…> i m-am urcat înȘ fânar, m-am schimbat de haine, am luat pe mine căma ă nouă,ș pantaloni, un flanel, i m-am întors…Când am revăzut-o pe Ileana,ș mi-a venit să plâng, era cea mai frumoasă femeie de pe pământ… Îmbrăcată într-un combinizon de nailon i se vedea gâtul alb ca marmora i pulpele bălane ca laptele…O iau de mână i o trag înș ș fa a oglinzii i desfac legătura cu bijuterii i încep să i le agă deț ș ș ț gât, de mâini, iruri întregi de mărgele, lăn icuri cu medalioane,ș ț cercei, icu ari bătu i cu pietre de ametist, salbe de mahmudele, caș ț pe timpuri, bră ări groase din aur masiv, aur curat care strălucea înț lumina becului pe pieptul femeii… i ea tăcea i mă privea,Ș ș întrebându-mă: <Marine, Marine, ce e cu tine? Ce-ai făcut tu, ai 47 47
  • 48.
    spart vreo casă?>i eu am luat-o în bra e, fără să-i răspund i-amȘ ț ș început s-o sărut, mi-a venit o poftă nebună de ea i m-am culcat cuș ea i-am iubit-o a a ca pentru ultima dată… Prevesteam că va fiș ș pentru ultima dată…După care m-am trezit din această be ie i mi-ț ș am dat seama ce-am făcut…Pe urmă, fra ii mei, m-am sculat dinț pat, am tras pantalonii pe mine, m-am îmbrăcat bine, am luat bani de buzunar, ranga din tindă, am privit ceasul, se făcuse aproape cinci… Am plecat pe osea spre gară, am aruncat ranga în fântânaș lui Dinu, să nu se găsească urme, mă feream să nu mă vadă nimeni i chiar nu m-a văzut…ș - i ei nu i-ai spus nimic?- întreabă curios igănu ul.Ș ț ș -Ba i-am spus…<Ia-le i îngroapă-le! Î i ajung să trăie tiș ț ș fericită tu i fata toată via a!ș ț Că eu…nu se tie… i să nu spui laș ș nimeni că ne-am întâlnit în noaptea asta!> A a ne-am despăr it… iș ț Ș am ajuns la gară la Miro i, am luat trenul spre Slatina să-mi piardăș urma, apoi m-am întors cu trenul de Bucure ti i m-am cazat laș ș ni te prieteni…Am stat acolo o săptămână, lor nu le spusesemș nimic…<Vreau să-mi caut un servici, ceva…> Plecam diminea a iț ș veneam sera să dorm… - i cum te-au mirosit curcanii?Ș -Pe urmă am aflat eu cum…Stăteam seara în casă la prietenii mei i priveam la televizor. Într-una din seri mă pomenesc cu unș echipaj de mili ie la poartă la ei. <Bună seara!> <Bună seara!ț Suntem de la mili ie…Ave i cumva, întreabă curcanii, pe unulț ț Marin Petrea Petri or la dumneavoastră în gazdă?> <Da, avem!>-ș răspunde so ia prietenului. <Unde este?> <În casă> <Putem să stămț pu in cu el de vorbă?> <Cum să nu!>-auzeam eu toată convorbireaț de la fereastră. Au intrat i nici una, nici două: <Avem mandat deș arestare!> Mi-am dat seama că am fost tornat de cineva, prea au venit la sigur…< tiu, zic, nu-mi pune i cătu ele că merg fără să măȘ ț ș opun…> M-am uitat la gazdele mele cum au rămas tablou… i m-Ș au arestat. i apoi au început anchetele…Cu martorii… CuȘ judecata…A durat până acum în toamnă când m-au condamnat! - i cât i-au dat?Ș ț -Parcă v-am spus…Condamnare pe via ă…ț 48 48
  • 49.
    -Ciudată poveste!- răsuflăBondoace. -Nu trebuie decât o clipă de nebunie ca să ajungi de la nevinovă ie la vinovă ie…ț ț - i totu i, cum te-au mirosit?- întrebă Bondoace cu capulȘ ș rezemat de pernă. Lucrasei destul de acoperit! -O fată care lucra la tata la Canton tia de mine că vânezș căprioare…Au găsit petece de sac mânjite de sânge la poartă la învă ător… i mama a recunoscut sacul…Ea era bolnavă în pat.ț Ș Când i-au adus mili ienii sacul să-l recunoască, a crezut că s-aț întâmplat ceva cu tata prin pădure…<Ăsta e sacul vostru?>- au întrebat-o mili ienii. <Da, al nostru, îl cunosc pentru că l-am cârpitț eu, astea-s petece puse de mine…> Toată povestea s-a descoperit după trei zile, adică după ce a stat viscolul. Celor doi învă ători leț aducea o femeie lapte la două zile. Venise cu laptele i nu văzuseș pârtie. Strigase de câteva ori, intrase în curte i găsise u a de la casaș ș mică la perete. i atunci femeia a strigat un vecin: <Măi, cutare,Ș zice ea, n-ai văzut pe dom’vă ător, că e u a deschisă la casa mică iț ș ș ei nicăieri?> <Nu i-am văzut, a ă, cine a mai stat pe viscolul ăsta săț ț se mai uite de ei!> <Mă, zice femeia, nu e lucru curat cu ei…Ia vino i tu să vedem ce i cum…> S-a dus i vecinul i au început să-iș ș ș ș caute. Caută-i prin opron, pe la magazia de lemne, prin casa micăș i nimic! Când să iasă la poartă le-a venit ideea să caute i într-oș ș covergă în care ineau cărbunii… i acolo îl găsesc pe dom’ Petreț Ș a a cum îl lăsasem eu, cu fa a în sus i învelit cu o polietilenă…ș ț ș Imediat s-a dus vestea în sat că învă ătorul a fost găsit mort…Prinț sat a început să circule o poveste. Că l-ar fi omorât nevasta care era mai tânără ca el cu vreo douăzeci de ani i-ar fi fugit la ai ei înș Transilvania…N-o găseau pe ea…Peste vreo săptămână, când s-a mai topit din zăpadă, au văzut o mână ie ită din zăpadă. Când s-auș apropiat de ea, era doamna cu ochii sco i i cu întreaga fa aș ș ț mâncată de co ofene…După aceea a venit poli ia i a începutț ț ș ancheta…Mai întâi o brigadă de la criminalistică…A luat to iț oamenii din sat la rând…S-au dus la coală i s-au interesat i deș ș ș mine…Mi-au făcut un a a-zis profil psihologic: că de mic eram unș copil cu sânge rece, că omoram i schingiuiam animalele, păsări,ș 49 49
  • 50.
    iepuri, pisici…Cercul s-arestrâns atunci când au descoperit că a fost spartă i casa mare…<Tâlhărie, domnule…> i-au venit la mine laș Ș Bucure ti…Apoi a urmat reconstituirea; le-am spus tot, de la capș până la sfâr it…Nu găseau ranga…Le-am spus că am aruncat-o înș fântâna lui dom’ Dinu. Au venit cu o ma ină de la pompieri, auș golit fântâna de apă i au găsit i ranga, adică obiectul crimei…Celș ș mai rău m-am sim it când s-a judecat procesul. S-a strâns lumeaț încă de diminea ă la Căminul cultural. Când m-au adus în lan uri, aț ț căzut cerul pe mine… - i le-ai spus tot, tot, tot?Ș -Tot în afară de bijuterii… i nici Ileana n-a suflat o vorbă deȘ ele… -Atunci ai pricopsit-o pe via ă, nene! Crezi că o să te maiț a tepte?ș Lui Marin, ocna ul, începu să-i curgă lacrimile peste obraji,ș tăcu, nu răspunse la această întrebare i nici ceilal i nu maiș ț insistară. -Gata, flăcăi, la culcare!- îi zburătăci Pensionarul cu vocea lui răgu ită i to i se împră tiară pe tăcute ca potârnichiile la paturileș ș ț ș lor. Marin rămase singur în noapte, privind peste gratii luna care se ridica maiestoasă pe cerul senin. Toaman î i intrase în drepturi,ș bătea vântul, zburătăcind frunzele uscate din ni te plopi înal i careș ț sunau trist. Marin adormi cu gândul la ghemotocul lui de fată pe care-l lăsase înfă at în pat. Visă un vis. Trecuseră peste treizeci deș ani, venise acasă, găsise fata mare, măritată la casa ei, nevasta era moartă, trăsese la ea la cimitir i o întrebase unde a pus bijuteriile.ș Răspunsul venise din groapă: <I le-am dat fetei…> 50 50
  • 51.
    Trecură anii. Tottoamnă, tot vânt, tot frunze ruginite care zburau bezmetice pe drumul care intra în sat de la gară. Un om necunoscut cu o legăturică în mână întra în sat cam abătut, pă eaș încet, cu capul în jos, privind în pământ. Câteva femei care-l văzuseră se strânseră i începură să vorbească:ș -Făăă, parc-ar fi băiatul lui Petre! El se opri în loc i le dădu bine e.ș ț -E ti băiatul lui Petre, maică?ș -Da, eu sunt, m-am eliberat, mi-am ispă it pedeapsa! Dar mi-eș frică să mă duc acasă. Spune i-mi i mie dacă mai e Ileana i cuț ș ș fata acasă… -Maică, maică, păi nu tii?ș -Ce să tiu?ș -Nevasta dumitale s-a măritat demult, ine unul din Doage, iarț fata a terminat liceul i-a plecat în Elve ia la ni te neamuri ale mă-ș ț ș sii! Marin nu mai zise nimic. Oftă i plecă mai departe. Pe drumș se întreba ce mai caută el în sat, de ce mai vine aici. Se întoarse din drum spre gară cu lacrimile în ochi i plecă în lumea mare, fără săș se mai audă de el… 51 51
  • 52.
    FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ Era prinanul 1961, toamna târziu; ploi amarnice cădeau peste sat. Singurile fiin eț care stăpâneau cerul plumburiu erau ciorile care se ridicau în cârduri uria e deasupraș caselor i se lăsau peste sat ca o pată neagră uria ă, întunecându-l i dându-i o notăș ș ș lugrubă de înmormântare. Regimul comunist intrase în febra colectivizării, în sat apăruse o ma ină de laș raion care făcu mare vâlvă în tot satul: primul secretar al raionului a venit să facă edin ăș ț cu to i factorii de răspundere din comună pentru a porni munca de colectivizare aț agriculturii. După o edin ă fulger la coală, se formară câteva comisii care trebuiau săș ț ș meargă prin sat pentru a lămuri oamenii de binefacerile colectivizării. La începutul toamnei vreo treizeci de sărăcani înfiin aseră gospodăria colectivăț <Drumul lui Lenin>; acum trebuia să vină întregul sat alături de ei. <Ve i face, tovară i, oț ș mare lozincă, stătea secretarul prim în fa a por ii sediului, na ionalizat de la procurorul deț ț ț Muscel, Ionescu ,cu câ iva ani în urmă, i ve i scrie cu litere mari: <Gospodăria agricolăț ș ț colectivă Drumul lui Lenin> <Cine dracu o mai fi i Lenin ăsta?>- se întrebau sătenii,ș supăra i că vor rămâne fără pământuri i fără strânsura lor de-o via ă....ț ș ț Comisia luase satul la rând de la un cap la altul dar nu găsiseră oamenii acasă; majoritatea lor fugiseră în pădure sau pe la neamuri prin alte sate, în comună nu mai rămăseseră decât bătrânii, femeile i copiii care trebăluiau pe lângă casă. Munca deș lămurire consta mai întâi în discu ii că <de ce nu te treci?>, <care e ab inerea?>, <e tiț ț ș cumva contra partidului?>, <nu cumva te-ai luat după chiaburii-ăia care pun be e-n roateț colectivizării?>, <vreai să ajungi la canal?>. Apoi după ce-l ame eau cu aceste întrebări, îiț puneau o coală de hârtie sub nas i se rugau de el, <hai, cutare, semnează c-ai să veziș dumneata ce bine va fi!> Dacă nea cutare se împotrivea, discu iile luau altă turnură: <Nuț vreai să te treci?- îl amenin a, schimbând tonul, Carol, un igan ajuns proaspăt primar alț ț comunei- e ti contra partidului?, dumneata ii satul în loc cu ideile dumitale...să vii disearăș ț la postul de mili ie ca să- i aplicăm constitu ia...> Acolo la post îl a tepta alt igan dinț ț ț ș ț partea Muscelului, pe nume unuTârsă, făcut i el, proaspăt, mili ian, i cu doi ortaci de laș ț ș securitate care-l luau i ei la întrebări: să dea el o declara ie i să le arate cine îl ine în locș ț ș ț i să mai spună în acea declara ie unde este arma pitită, că ei tiu că numitul are o armă cuș ț ș care vrea să răstoarne regiumul... Între timp altul arunca vreun hârb de armă în curtea sau grădina împricinatului i ei se făceau că o caută, o găseau, i începeau să-l amenin e:ș ș ț <<Fă-i acte, tovară e mili ian, rânja unul din securi ti printre din ii lui negrii de nicotină,ș ț ș ț fă-i acte pentru de inere ilegală de armă să înfunde pu căria!> De geaba se chinuiaț ș împricinatul să le spună că el în via a lui n-avusese armă, lucrurile erau aranjate, s-ț a găsit arma pitită de el i gata! Dacă împricinatul făcea cererea de trecere la gospodărie,ș anulau procesul-verbal i toată mascarada cu arma lua sfâr it.ș ș Pe al ii îi lua direct la bătaie: <De ce nu te treci, mă?>- i jap!, jap!, jap! câtevaț ș perechi de palme sau după caz câ iva pumni în piept sau în burtă până-l căpiau i ăla deț ș frică, semna cererea! Ajunsese comisia i la Mo u, adică la Vlad Andrei, pe numele lui adevărat. Satulș ș tot îi zicea Mo u din cauză că omul apăruse târziu în sat, venit proaspăt din prizonierat dinș Uniunea Sovietică. Stătuse ce stătuse holtei i apoi se însurase cu una a lui Zevedei, camș 52 52
  • 53.
    tot de teapalui, femeie avută, dar cam scăpătată. i Vlad Andrei intrase cu averea lui laȘ care se adăugase i cea a lui Zevedei, desfiin aseră gardurile, că erau vecini, i se instalaseș ț ș în casă la nevastă. Făcuseră o avere frumu ică, căpătaseră i un copil, de la Dumnezeu, peș ș nume Marin care acum era în armată la Foc ani, la artilerie grea. Cu câ iva ani în urmăș ț fusese făcut chiabur, dăduse la cote până se spetise i mai făcuse i ceva pu cărie pe laș ș ș canal că fusese ărănist.ț -Hei, Mo ule, se strâmbă Carol la el, te treci la colectiv sau nu te treci?ș -Măi, copiii Mo ului, eu nu zic că nu mă trec, dar mai da i-mi un răgaz să vorbescș ț i eu cu băiatul ăla din armată că de...el e viitorul, pământul e al lui, locul meu de-acumș încolo e la cimitir...dacă fac eu cererea poate mă blesteamă..., uite, vede i dumneavoastră,ț se repezi el la grindă să ia actele pământului, ăsta e dat de Cuzea lui Zevedei, adică lui socru-meu, e-al neveste-mii, ăsta e al lui tataie Andrei, dat tot de Cuzea când a dat satele la linie, ăsta e al meu, dat în douăzeci că mi-am lăsat două degete la Mateia i m-au inutș ș ț nem ii patru ani prizonier în Pădurea Neagră, acolo ne dădea ciorbă de câini i de pisiciț ș moarte să mâncăm... i-am venit de-acolo pe jos...apoi am făcut i războiul ăsta până laș ș Stalingrad, unde m-au luat ru ii prizonier...Când m-au luat, eu le-am spus: <domnilor,euș sunt reformat, ce mai face i cu mine la război?> i ei nimic, e ti bun!ț Ș ș -Mo ule, se resti un securist la el; era o namilă de om, ales special pentru bătaie, peș noi nu ne interesează pove tile dumutale, te treci sau nu te treci?ș Mo ul se ro i, se schimbă la fa ă, i mormăi ca pentru el:ș ș ț ș -Auzi, domnule, cică spun pove ti...ș El, care trecuse prin ce trecuse, spune pove ti? Ai? Derbedeii ă tia nu tiu ce-i ălaș ș ș un război! Nu tiu ce-a fost la Mateia sau la Stalingrad...Nici în prizonerat la nem i i laș ș ț ș ru i... i-acu, auzi, spun pove ti...ș Ș ș -Hai, ce i-a luat Dumnezeu gura?- zise un al doilea din comisie, un învă ătorț ț comunist care umbla toată ziua cu ei prin sat. -Ce?- se trezi din gândurile lui Mo ul, întrebând.ș -Cum ce, chestia cu cererea! -Păi eu vă spusei ceva! -Ce ne spuse i?ș -Să vorbesc i eu cu băiatul ăla din armată...ș -Bine, Mo ule, î i promitem că i-l aducem noi acasă să discu i cu el! După ceș ț ț ț discu i cu el, trecem pe la tine să luăm cererea!ț -Eu zic să nu mai trece i că v-o aduc eu la Sfat!ț -Bravo, Mo ule, a a te vrem!ș ș i comisia plecă mai departe.Ș Se lăsase o seară neagră, de păcură peste noroaiele satului. Din ceruri venea spic de ploaie rece i bătea un vânt tăios, un fel de crivă mai blând, care- i intra în oase. Mo ulș ț ț ș pă i în tindă i o găsi pe nevastă-sa făcând focul în sobă; scotea paie dintr-un co i leș ș ș ș înfunda într-o sobă oarbă cu un vătrai. -Făăă, n-auzi, o strigă el, ai dat apă la boii-ăia? -N-am dat, mă, n-am dat!- se resti nevastă-sa pe el. - i tu de ce-mi răspunzi a a restit? Toată via a mea am avut parte numai de resteie!Ș ș ț N-am avut nicio mângâiere de la nimeni! i-acu vii i tu cu vorba ta nenorocită să măȘ ș love ti peste obraz...ș Acum s-a hotărât el, într-o clipită, să- i pună capăt zilelor! Luă găle ile din tindă iș ț ș cobili a i coborâ devale la fântână. Le umplu cu apă, urcă coasta cu ele la spinare, le duseț ș 53 53
  • 54.
    în grajdul boilori le puse dinaintea lor; boii sorbiră apa i cu nările lor calde se-ntoarserăș ș către stăpân. El, cu o mână pe unul i cu cealaltă pe al doilea, începu să-i mângâie, îi periaș cu degetele i-i săruta printre lacrimi. Cum să-i dea el la colectiv? Îi crescuse de mici, erauș singurii lui prieteni care-l scoseseră din sărăcie i cu care î i petrecea majoritatea timpuluiș ș la muncă. Unul din ei începu să-l lingă pe mâini, parcă i le-ar fi sărutat în semn de mul umire.ț -Sta i cu tata că vă mai aduc câte-o găleată!- le zise el, cu ochii pe ei. i iar luăț Ș cobili a i iar coborî coasta la fântână. Se întoarse cu găle ile pline i le puse dinainteaț ș ț ș boilor. Animalele băură cu sete apa i de data aceasta începură amândoi să-i lingă cuș limbile lor aspre mâinile stăpânului. -Adio, tată, se repezi el în genunchi în fa a lor i începu să plângă ca un copil.ț ș Adio, Priane, i, adio, Joiane! Eu nu semnez cu mâna mea cererea să vă dau la colectiv! iș Ș începu să-i îmbră i eze i să le strângă cefele lor între bra ele lui vânjoase.ț ș ș ț i luă iar cobili a i căldările, de data aceasta nu se mai grăbi, mergea încet, agale,Ș ț ș adulmecând întunericul care se lăsase peste sat. Îi veni în minte toată copilăria lui, cum deschisese el ochii în casa lui Andrei, cum se juca cu ceilal i copii, apoi coala primară laț ș coala Mare, apoi campania din 1918, luptele tragice de la Mateia , prizonieratul înȘ ș Germania, apoi venirea acasă, tragica întâmplare cu fosta lui iubită pe care o găsise moartă...Cum trăsese el la cimitir i-i sărutase poza de pe cruce...<Te-a-nghi it pământul,ș ț Ilenu o, dragă...> i-ncepuse să plângă...Apoi alt război, până la Stalingrad...Prizonieratulț Ș din Rusia, petrecut într-o mină de cărbuni prin Siberia.... Apoi, după venirea lui, maică-sa bolnavă pe prispă: <Ce, mă, tu nu te mai însori, n-o să ii doliu toată via a după ea...s-aț ț dus, s-a dus i gata! Ia fata lui Zevedei că e vecină cu noi, are i ceva simbrie...> i-oș ș Ș luase i avusese un trai rău cu ea i nici pe plac nu-i fusese. Bucuria lui cea mare a fostș ș na terea lui Marin. Dar a trecut a a de repede vremea i s-a făcut mare...ș ș ș Ajunse în dreptul fântânii, puse găle ile jos, se agă ă stra nic de ciutură, cuprinseț ț ș cu amândouă mâinile lumânarea fântânii i- i dădu drumul în gol... Sim i dintrodată oș ș ț răcoare ca o fericire i apoi după câteva înghi ituri, nu mai sim i nimic. Îl cuprinseseș ț ț parcă o dulce i dureroasă fericire...ș Cumpăna fântânii rămăsese în pragul serii zbătându-se i scâr âind...Burni a seș ț ț înte ise, un câine lătra pe deal, satul se pregătea de odihna nop ii...ț ț A doua zi de diminea ă o femeie, pe nume Leana lui Ră oi, cu cobili a pe umărț ț ț povestea speriată altor câtorva femei ce ie iseră pe la por i i se închinau de ve tile peș ț ș ș care le auzea din gura ei, când coborâse la fântână să ia apă: -Ce, feti ă, sta i să vă spui, se închina ea, coborâsem să iau apă să dau la orătănii iț ț ș când colo peste ce dau? : o mortăcină în fântână...Doamneee, pupa- i-a tălpile, mi-am zis,ț ș nu cumva este Mo ul, că se plânsese nevastă-sa că nu mai venise acasă... Strigase la mine:ș <Făăă, Leanooo, bărbatu-mio nu e, fa, pe la tine, că s-a dus la apă i n-a mai venit... i l-aș Ș căutat toată noaptea...> Trebuie să anun ăm stăpânirea... Primul veni mili ianul Târsă, apoiț ț Carol, pre edintele Sfatului Popular, chemară i câ iva ărani cu ni te funii i scoaserăș ș ț ț ș ș mortul din fântână. Îl duseră acasă i-l a ezară pe o masă sub un opron. Între timp seș ș ș strânsese aproape tot satul pe el i discuta fiecare în felul lui tragica întâmplare. Apărură iș ș popii ca să-i facă slujba de ie ire a sufletului...Lumea înspăimântată se dădea la o parte săș le facă loc. Tocmai atunci venea i Marin de la gară trimis de unitatea militară să- iș ș 54 54
  • 55.
    lămurească părin iisă se treacă la colectiv. Băiatul, când văzu atâta zarvă în curtea lui,ț bănui că s-a întâmplat ceva tragic i începu să plângă. La poartă îl întâmpină un vecin:ș -Taică-tău, Marine, s-a înecat, sărmanul! Întră în curte i î i văzu părintele a ezat pe masă sub un opron. Băiatul nu maiș ș ș ș zise nimic, plângea în hohote i făcea gesturi disperate; î i arucă boneta din cap i începuș ș ș să-l îmbră i eze.ț ș -Tată, de ce nu m-ai a teptat i pe mineee, tatăăă?ș ș Disperarea din glasul lui curgea ca un bocet peste toată curtea i lumea cu lacrimileș în ochi privea uimită la zbaterile flăcăului. După îngroparea Mo ului, Marin ciopli o cruce cu mâna lui i o plantă lângăș ș fântâna uciga ă:ș Aici i-a luat via a robul lui Dumnezeu, Vlad Anrei, la anul 1961, ziauș ț 13, luna decembrie. Dumnezeu să-l ierte! De atunci locul s-a numit Fântâna părăsită! NEBUNUL DIN VIS Copilăria e un tărâm al visului. Eram cam de cinci ani,un copil mic i fricos; mergeam adesea prin pădureaș Piscului cu cei de seama mea să culegem flori sau să explorăm acel tărâm necunoscut al codrului care- i dă sentimentul că te afli într-o altă lume. Mă duceam adesea i cuț ș vitele la păscut i intram în adâncul pădurii singur, având grijă de doi boi i o vacăș ș ce era cam plimbărea ă i căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurileț ș mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstru nice decât altele. Înș pădure mi ună fel de fel de vietă i; prin frunzele uscate sunt mu uroaie de furnici,ș ț ș opârle, erpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufi uri stauș ș ș piti i iepura ii, bursucii, căprioarele, porcii mistre i i, iarna, chiar lupii. Primăvaraț ș ț ș păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată verdea a, cântă, fluieră,ț zboară după gâze, î i fac cuiburi, se hârjonesc în soarele dulce al zilei ca ni te fiin eș ș ț fericite ale cerului… Într-o astfel de primăvară, după o zi de plimbare cu animalele prin pădure, m- am întors acasă obosit i, dup masa de seară, m-am culcat să mă odihnesc. Dormeamș pe prispă cu luna i cu stelele i cu luceafărul în capul meu, în valea Bucovuluiș ș cântau brotăceii, un adevărat concert în luncă, undeva prin vecini la o casă părăsită cânta o cucuvea care mă speria de câte ori o auzeam, iar pe uli ele satului flăcăiiț cântau doine din fluier sau din gură. De i eram obosit de alergătura de peste zi,ș adormeam greu. Gândurile mele fugeau aiurea, explorând cerul cu minună iile luiț sau via a de noapte a naturii care parcă se deschidea misterelor…ț Într-un târziu am adormit i m-am visat în pădure. Era tot noapte, o noapteș slinoasă, plină de mister, fără lună i fără stele, eu singur mergeam spre miezulș pădurii după văcu a pe care o pierdusem. Undeva într-o poiană, m-am întâlnit cu unț om îmbrăcat în alb, avea parcă un cearceaf pe el i pe cap purta ca domnitorii oș căciulă aurită. <Unde mergi tu, fiul meu?>- mă întreabă el cu un glas blând iș binevoitor. <Dar cine e ti, tu?>- l-am întrebat eu, speriat de făptura lui în miez deș noapte. <Eu sunt Dumnezeu!>- îmi răspunde el. Am rămas înmărmurit, cum adică eu să mă întâlnesc cu Dumnezeu? <Dacă e ti tu, Doamne, du-mă pe tărâmul tău să vădș visul plaiurilor cere ti!>- l-am rugat eu. i m-a luat de mână i m-a urcat la ceruriș Ș ș pe scări de mătase printre îngeri i serafimi care ne înconjurau cu tot alaiul lor…<ș 55 55
  • 56.
    Am să telas să trăie ti o via ă, mi-a spus Domnul; dacă o vei trăi în pace i lini teș ț ș ș sufletească ai să vii pe aceste meleaguri, dacă nu, te voi duce în iad…> i ce-am văzutȘ eu acolo: un Nou Ierusalim, insuli e de flori, ape curgătoare, dealuri înverzite,ț biserica Domnului cu apte petale care se desfăceau în razele soarelui, cu apte u iș ș ș prin care veneau i ie eau oamenii, închinându-se i minunându-se de aceaș ș ș frumuse e… i-am mai văzut pe Mântuitor, răstignit pe o mare cruce… i când m-aț Ș Ș văzut, a coborât de pe acea cruce i mi-a zis: <Copile, bine ai venit în Raiulș Domnului, tu e ti hărăzit de Domnul, care te-a adus pe aceste meleaguri să trăie ti oș ș via ă aparte, să cuge i i să te îndoie ti de tot ce vezi, dar nu uita că totul cade, seț ț ș ș dărâmă, e vânare de vânt…Pe mine m-au răstignit romanii, m-au vândut lor prietenii mei, m-au schingiuit i m-au spânzurat, dar iată, ei s-au dus, i-a înghi it timpul i euș ț ș încă mai trăiesc; trăiesc prin tine, prin acest popor care rena te în fa a Domnului…ș ț > i Domnul care mă urcase la ceruri a dispărut i eu am rămas singur, admirândȘ ș acele meleaguri de vis. A a am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-ș am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căru ă incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă maiț pâlpâia neputincios la apus i luna care parcă se topea în mierea acelei zilei.ș -Hai, maică, scoală-te că e timpul să te duci cu vacile la păscut!- a venit mama peste mine i mi-a dat la o parte col ul plapomei.ș ț Am ie it din căldura plapomei, m-ș am spălat, am mâncat, am luat animalele i am plecat cu ele la păscut în pădure.ș Gândul meu însă rămăsese la acel vis mistuitor care mi se deschisese noaptea… Întrând în miezul pădurii, vaca mea cea năzdrăvană s-a rătăcit i a trebuit săș fug după ea i s-o caut. Coborând o vale prin poieni a plină de flori ca să o găsesc,ș ț am dat de un om bizar, un bătrân care î i îmbrăcase ni te haine albe i seș ș ș înfă urase într-un cearceaf, stătea jos în iarbă i se ruga. Visul meu, mi-am zis, i m-ș ș ș am închinat. Văzându-mă, s-a ridicat i a venit la mine:ș -Ce e cu tine, feciorul meu, aici în viul pădurii?- m-a întrebat el, văzându-mă îngrijorat. -Am pierdut o vacă!- i-am răspuns eu scurt, tremurând de frica necunoscutului. Dar dumneavostră cine sunte i?- am insistat eu.ț -Eu sunt Dumnezeu! Auzind acestea, am înlemnit. Am făcut legătura cu visul meu de azi noapte iș pur i simplu m-am zăpăcit.ș Semăna exact cu făptura din vis, care-mi populase imagina ia toată noaptea. Nu tiam dacă mai trăiesc în realitate sau mi se continuăț ș visul. -Da, da, Dumnezeu!- repetă el. Stai tu jos aici să vorbim…Vaca ta am găsit-o eu i am legat-o de o tufă lângă poiană, a a că nu mai fi îngrijorat!.ș ș Am privit printre lăstări i i mi-am zărit vaca, rumega la umbra tufanului.ș ș - i ce cau i aici în pădure, Doamne?- l-am întrebat eu. Nu mi-a răspuns; l-amȘ ț privit mai atent i semăna cu un om din sat. Avea o barbă albă până la brâu, un părș lung până peste ceafă i înfă urat în acel cearceaf, părea un schimnic rătăcit peș ș pământ. -Am grijă de păsările cerului!- îmi răspunde el i se uită în sus. Acolo, înș vârful unui copac i-am zărit pătuiagul în care locuia, un frunzar la care se suia pe o scară. Hrănesc păsările cerului!- îmi repetă el. Copiii mei s-au transformat în aceste păsări! <Dumnezeu…copiii mei…>- gândii eu, acest om trebuie să fie vreun nebun al 56 56
  • 57.
    satului rătăcit peaici. i mi s-a făcut o frică de moarte; acest om poate să mă omoare,Ș să mă spânzure, să facă ce vrea cu mine… -Nu te speria că nu- i fac nimic rău! Tu ai o minte crudă, vei ine minte ce- iț ț ț spun; peste timp trebuie să poveste ti tu copiilor i nepo ilor tăi despre mine. Iaș ș ș ț stai lângă mine să- i spun o poveste!ț -Bine dar am boii lăsa i în pădure!ț -Nu-i nimic, am eu grijă de ei! Vezi cele două păsări? -Da, le văd! Erau două păsări pe pătuiagul lui care se răsfă au în soarele verii.ț -Sunt copiii mei, Gheorghe i Ioni ă…Două suflete rătăcite, scăpate dinș ț Infern. Stai să vezi… i zicând <stai să vezi> se descheie la un buzunar i scoase unȘ ș teanc de scrisori , învelite într-o hartă mare pe care scria URSS. Această hartă e harta de opera iuni militare, îmi explică el i o întinse pe iarbă. Aici e Cotul Donului,ț ș puse el mâna pe un firi or de apă desenat pe acea hartă, iar aici e Odesa…Începu săș plângă, îi curgeau lacrimile peste obrajii pomăda i i se lăsau pe barba sură. Auț ș plecat amândoi să apere o cauză, să întregească România Mare, i sufletele lor s-auș întors sub formă de păsări… Despături o scrisoare i începu să citească: <ș Dragii mei părin iț ,- asta e scrisoarea lui Ioni ă, preciză el cu ochii în lacrimi…ț Afla i despre mine că am ajunsț bine la unitate. Am plecat cu trenul de Chi inău i acum suntem la Odesa. A teptămș ș ș din zi în zi marea bătălie. De frati-mio, Gheorghe, nu mai tiu nimic, el a fost dat laș cavalerie iș se pare că înaintează pe Don. Ce face Maria mea i feti a? Sper săș ț ne vedem în curând sănăto i acasă. De pe câmpul de luptă se-audș ve ti triste, ru ii s-auș ș întărit i se pare că încep mareaș ofensivă…Nem ii trimit întărituri, ne-au băgat peț noi pe linia întâi, ho ii…Mor oamenii nevinova i aici, tată i mamă…am văzut ieriț ț ș un camarad cum a căzut un brand pe el i l-a făcut ăndări…În război azi e ti,ș ț ș mâine nu mai e ti… Când am plecat de acasă, am lăsat în ladă un lăn ic de aurș ț pentru feti a mea cu un medalion în care am pus fotografia mea; în caz că nu voi maiț veni, ceea ce e foarte probabil, să i-l da i ei să-l poarte la gât toată via a pentru a- iț ț ș aminti de mine…Acum să- i citesc i ultima scrisoare, adresată nevestei i fiicei lui: <ț ș ș Dragă nevastă i dulcea mea copilă,ș a a-i zicea el, dulcea mea copilă,ș am visat un vis azi noapte cu capul pe rani ă în tran ee, se făcea că eram acasă i tu, Mario, înț ș ș rochie de mireasă veneai pe valea Bucovului spre casa noastră… De pe deal apare o grupă de solda i cu o mitralieră i încep să tragă în tine; tu fugeai i mă strigai…ț ș ș Era un cer albastru i un soare orbitor… Glon ul mitralierei te-a ajuns i i-aș ț ș ț străpuns pieptul i rochia de mireasă a fost inundată de sângele tău. Dar tu n-aiș căzut, fugeai mereu către mine i mă strigai… Erai cu feti a în bra e, o strângeai laș ț ț piept i plângeai. Eu am încercat să vin către voi, dar nu puteam merge, parcă-miș luase Dumnezeu picioarele…Ce greu îmi e fără voi, dragele mele, i visul acesta careș s-a terminat cu o bombă care a căzut între noi i ne-a spulberat pe to i în aerul caldș ț al verii… Mario, tu să ai grijă de feti ă, dacă nu voi mai veni eu; nu- i cer să teț ț călugăre ti, găse te- i alt bărbat i să- i refaci via a, dar ai grijă de micu ă…>ș ș ț ș ț ț ț Mo neagul începu să plângă. Î i scoase tabacherea din sân, î i frecă o igareș ș ș ț din ziar, o aprinse i începu să pufăie.ș - i acum să- i citesc o scrisoare de la un camarad al lui care a scăpat dinȘ ț încle tarea de la Cotul Donului: <ș Dragă domnule Andrei, eu am trăit ultimele clipe ale vie ii lângă feciorul dumneavoastră. Era în ajun de Crăciun, l-am întâlnit cu ni teț ș 57 57
  • 58.
    bobine la spinare,întindea firele telefonice să facă legătura cu Comandamentul. Am stat cu el o noapte sub un pod, am împăr it amândoi ni te biscui i cu o ceapă i amț ș ț ș mâncat, timp în care mi-a povestit via a lui, mi-a spus că are o mândre e de fată i seț ț ș tope te de dorul ei, î i iubea nespus de mult so ia i era îngândurat că o lăsase acasăș ș ț ș fără lemne de foc … Îmi povestea că în ultimul timp a dus-o greu, noroaie, mocirlă, ploi, interminabile ploi, i el cu bobinele la spinare întinzând cablul pe marea câmpieș rusească… Dar lasă- zice- vor trece toate i vor deveni amintiri…Când vom fiș bătrâni le vom povesti nepo ilor această aventură a noastră…Ce patriotism, ceț libertate, ce dezrobire, ce Basarabie? Te pui cu rusul, zicea el, care trecuse de câteva ori prin botezul focului… A a ne-a prins a doua zi, povestindu-ne unul altuia vie ileș ț noastre. Ne băgasem de tot în mantale că ne cuprinsese frigul, aproape că înghe asem, intrasem într-o groapă i a teptam comanda de a doua zi. Ni teț ș ș ș mecheri de la bucătărie nu mai veneau deloc cu marmidele să ne împartă bruma aiaș de ceai cu biscui i, poate ne mai încălzeam i noi…Pe la ora zece, aterizează un avionț ș românesc i din el coboară un general. Era înfofolit într-o pătură i ur urii geruluiș ș ț ț se lăsaseră pe bărbia lui în jos… De-abia mai putea să mai vorbească. <Camarazi, strigă el într-o pâlnie cu vocea lui scăzută, apropia i-vă, camarazi!> Noi ne-am strânsț pe lângă el să ascultăm ce ne spune. Peste tot erau căru e, cai, tunuri, arme…Le-amț lăsat, dracului să vedem ce ordine mai primim…Stăteam acolo în acea vale i nu maiș tiam pe ce lume trăim. <Suntem încercui i, striga el din pâlnia lui, în-cer-cu-i i!-ș ț ț repeta el cu o voce care parcă ie ea dintr-o groapă plină cu vată. Într-o oră trebuie săș dispărem unde vom vedea cu ochii! Am băgat o unitate de sacrificiu să facă o bre ăș i voi trebuie să dispăre i!> Unde dracului să dispărem, doar nu suntem fachiri ca săș ț dispărem în neant?- ne întrebam noi. i după câteva minute, generalul s-a urcat înȘ avion i a decolat, spre apus, trecând peste apele învolburate ale Donului.ș Băiatul dumneavoastră atât a mai apucat să spună: <Eu îmi iau bobinele la spinare i trebuieș să întind firul către Comnadament.> M-am uitat după el cum a plecat, l-am urmărit câ iva metri, după care s-a instalat un haos nemai văzut: întâi a căzut o bombă pesteț noi i l-am văzut pe Ioni ă cum l-a ridicat în sus acea bombă i din el n-au mai căzutș ț ș decât bucă i de carne, mâini, un picior, capul care-i atârna pe rani ă ca o brezoaie,ț ț răpusă de vânt i sângele care parcă â nea dintr-un mic izvor…După care auș ț ș început catiu ele : paca! paca! paca!- lătrau ca ni te că ele înfuriate peste noi. i s-ș ș ț Ș au amestecat toate, solda i, cai, căru e, tunuri, pu ti, ma ini…Când am privit maiț ț ș ș atent, Donul se înro ise de sângele nostru… Eu am avut noroc cu carul…Am apucatș un cal de căpăstru i am intrat în apele Donului… Dintrodată mi-a înghe at sufletulș ț în mine, apa era rece i m-a înfierbântat, parcă m-a trezit odată dintr-un somnș adânc…M-am agă at de coama calului i am trecut înot Donul…Când am ajunsț ș dincolo i am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu i am căzut în ne tireș ș ș pe ni te paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în casă la o rusoaică, îmiș mângâia fa a cu mâna ei catifelată i repeta: bolnoi, bolnoi…voda ...voda...ț ș Mo ul se opri din citit i- i pironi privirea în cer. Începu să plângă i maiș ș ș ș tare i să cheme păsările cerului să le arunce grăun e… Mintea lui trecu de laș ț ra ional la un fel de nebunie pa nică, se sculă i începu să joace, fugi repede la vacaț ș ș mea care era legată în poiană, se urcă pe ea, confundând-o cu măgarul lui Brăican, iș începu s-o călărească, zicând că el intră în Ierusalim ca un al doilea Cristos. Spre surprinderea mea vaca devenise blândă i se supunea stoic voin ei lui. El î i imaginaș ț ș Ierusalimul în acea poiană, făcea ni te plecăciuni ca în fa a unei imaginare mul imiș ț ț 58 58
  • 59.
    i recita taredinș Psalmii lui David sau deborda cu o memorie uimitoare din Apocalipsă: <Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele gre elilor mele…Nu Te depărta deș mine, că necazul este aproape, i nu este cine să-mi ajute…Uscatu-s-a ca un vas de lutș tăria mea, i limba mea s-a lipit de cerul gurii mele i în ărâna mor ii m-aiș ș ț ț coborât…> Apoi venind către mine: < Am prea curvit, copile, am în elat femei, am laș activul meu o crimă pe care n-o tie nimeni, eu l-am omorât pe Baltazar când veneamș în iarna aceea de la Sili te, eram notar în acel sat i mi-a ie it Baltazar înainte într-oș ș ș iarnă aspră i a ridicat toporul asupra mea, zicându-mi să-i las iubita în pace i euș ș atunci am sărit din aretă drept în capul lui , i-am luat toporul din mână i i l-amș ș înfipt în moalele capului…L-au găsit după o săptămână mâncat de lupi…E pedeapsă de la Dumnezeu ca eu să pătimesc aici în Ierusalim ultimele clipe ale vie ii… i totț Ș pedeapsă de la Dumnezeu este moartea fiilor mei… i iubita aceea de atunci a luiȘ Baltazar este Păuna, nevasta mea, i-am luat-o i m-am însurat cu ea că era frumoasă,ș mândră i plină de zestre…>ș Se lăsase seara, uitasem să plec acasă cu vitele, am luat boii i vaca i m-amș ș depărtat de Nebun, l-am lăsat plângând pe malul apei. Când am ajuns acasă, i-am povestit mamei această întâmplare i m-a rugat să nu mai spun la nimeni…< Nicaș Stancu , zice,este unchiul tău, i-a luat Dumnezeu min ile din cauza celor doi fiiț pierdu i în război i acum s-a mutat acolo în pădure, vin la el mereu două păsări,ț ș zice-se că sunt sufletele celor doi copii, pe care le hrăne te cu grăun e furate de-ș ț acasă…Acum pe foametea asta el cară grâul din hambar i-l răspânde te-n pădureș ș la păsările cerului…> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi via a lui…Priveam cerul înspuzit de stele, priveam lunaț cum se furi a printre firi oarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultamș ș susurul izvorului, glasul naturii, i parcă toate acestea se petreceau într-un basmș repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei i mă legăna în dulci i amăgitoare iluzii.ș ș Când m-am trezit diminea a, am auzit zarvă mare pe drum.ț Am ie it să vădș ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina de zarzavat, cu un toiag în mână, intra în sat, în Ierusalimul lui imaginar, urmat de o droaie de copii care se amuzau de figura lui. <Veni i la mine, striga el, veni i să văț ț dau pacea i lini tea, veni i să vă dau să mânca i, oropsi ilor, Dumnezeu mi-a datș ș ț ț ț darul proorocirii, va veni peste noi o mare nenorocire, Ru ii ne vor fi luateș pământurile, se vor face colhozuri i ne vor da să mâncăm la gamelă…Stupul vaș rămâne fără regină i se va bezmetici, vom trăi ca barbarii, ni se vor dărâmaș bisericile…Va veni apocalipsa… Dumnezeu ne încearcă cu acestă secetă… Ruga i-vă,ț oameni buni, ruga i-vă la Dumnezeu…Mi-a trimis vorbă Ioni ă, băiatul meu, că vorț ț veni timpuri grele… O juma de secol poporul va trece prin grele încercări… Se vor scula noi idoli i se vor război cu Dumnezeu… Închina i-vă i ruga i-vă, Doamne,ș ț ș ț Dumnezeul nostru, iartă-ne i izbăve te-ne pe noi de rele!…> Ie eau oamenii iș ș ș ș femeile i copiii pe la por i i se închinau i se rugau i priveau la el cu milă…ș ț ș ș ș <Iartă-l, Doamne, ziceau ei, scoate-i din cap toate bazaconiile acestea, că a fost om la locul lui… Ce-ai făcut din el, Doamneee?> 59 59
  • 60.
    Apoi a venitMilea, eful se post i l-a arestat. <Trebuie trimis la balamuc,ș ș zicea el, nebunul acesta face propagandă antisovietică, avem ordin să-l ducem la balamuc>. Nica Stancu a revenit târziu în sat. Era tăcut, parcă-i luase Dumnezeu gura. Pusese pozele celor doi băie i în perete lângă icoana Maicii Precesta i se uita toatăț ș ziua la ele. Păuna, nevasta lui, blestema mereu războiul ăsta care trecuse peste ei i leș luase mândre ea de băie i i se războia cu bărbatul care tăcea întruna, fără să maiț ț ș scoată un cuvânt. Nebunul din vis a stăruit în mintea mea mult timp i m-a marcat pentru toatăș via a.ț Ion Ionescu-Bucovu 1995 MIRUNA O seară mirifică. Lună plină. Stele. Mii de stele. Puzderie... Pe Calea laptelui se plimbă îngerii. Şi liliecii ling mierea serii. Mă întâlnesc cu Miruna din întâmplare. A rămas tot fragilă. Cred că n-are mai mult de 14 ani. O copilă. Suntem la ţară, în vacanţă. O invit la o plimbare prin pădure. 60 60
  • 61.
    Ea are privireatulbure. Am pus mâna pe obrazul ei şi arde toată. E o vâlvătaie. O torţă cu flăcări nevăzute. Şi frumoasă ca o regină. Priveşte galeş la mine si mă întreabă : -Unde mă duci ? Eu tac şi o prind de mână. Unde s-o duc ? În Paradis ! Dar nu vreau să-i spun. Pădurea tace. Doar un vânt cald trece prin frunzele verzi. Noaptea pădurea pare a fi un monstru.Copacii au chipuri deavoleşti. Iarbă mare. Poiene de vis. Ce frumos miroase a flori : didiţei, maci sălbatici, şi aglice... Cântă în depărtare un corn. Dulce cântă peste aceste tăceri. Ca un glas de flaut. Miruna tace şi aşteaptă răspunsul. -Te întreb, unde mă duci ? -Aici, zic, aici în această poiană ! Aici e Paradisul... Ne-am culcat în nămeţii ierbii. Cu faţa în sus. Priveam cerul, luna, stelele... Vântul cald ne mângâia feţele. Miruna tace. Se gândeşte. Într-un târziu îmi zice : -Prost mai eşti ! Aşa a gândit Dante Paradisul ? Miruna are ochii mari, gene lunguieţe, sprâncene subtiri, desenate parcă sub fruntea ei împodobită cu buclişoarele aurite ale părului. -Miruna, Dumnezeu când te-a făcut a pus în tine toate minunile lumii, îi zic. Şi ea tace. Priveşte-n sus şi se gândeşte. -Aştept totuşi răspunsul, zice. -Care răspuns ? -Ăla cu Paradisul... Şi n-am mai rezistat. Am îmbrăţişat-o şi am sărutat-o pe ochi. Îi ardeau şi ochii. După o pauză începe să plângă din senin. Îi sorb lacrimile. Sunt sărate şi dulci. Licoarea lor mă îmbată. Trece un foşnet lin prin pădure. Ea se scutură. O stea cade undeva peste orizont şi cade spânzurată printre copaci. Foşnetul se-nteţeşte. Mă ia în braţe şi se face prunc lângă mine. Arde toată. Miruna e flacără. De-ai scăpăra o piatră pe ea ar lua foc pădurea. I-am răspuns si eu. Am luat-o în braţe si-am strâns-o tare la piept. Deodată parcă s-a trezit dintr-un vis şi a strigat tare : -Nuuuu ! Şi a sărit de lângă mine ca o tigroaică. Nu mi-am dat seama ce-a vrut să spună cu ,,nuuuul’’ ei. Cu ce- am supărat-o, mă întrebam eu în sinea mea. -Domnule, sare ea în picioare, are dreptate mama... -Ce-i cu maică-ta ? -Păi uite ce e, zice, tu, fată, zice mama, să-ţi porţi de grijă că viaţa este făcută dintr-un amestec de bine şi de rău şi dacă nu-ţi dai seama unde e binele si răul, o păţeşti ! Faci ca fata popii, vii cu burta la gura acasă ! Şi-ţi nenoroceşti viitorul... Începui să râd. Dispăruse Miruna aceea dulce, dispăruse toată frumuseţea şi fericirea din ea. Era lupta dintre pasiune si raţiune. Vechea luptă dintre materie şi spirit. Adica Platon cu Aristotel în duel. 61 61
  • 62.
    -Miruna, o rogeu, vino lângă mine. Eu n-am să-ţi fac niciodată vre-un rău. Dacă ai încredere în mine, te rog vino lângă mine ! Începusem aşa de frumos o poveşte de dragoste... Hai s-o continuam... Şi a venit lângă mine. S-a aşezat iar pe iarbă. I-am pus mâna în dreptul inimii şi i-am simţit sânii cum se zbăteau. Am sărutat-o şi am mângâiat-o pe păr şi pe obraji. Stătea ca o pisicuţă cuminte lângă mine. I-am descheiat nasturii bluzei şi am tras-o pe gât jos. Sânii ei abia mijau, precum corniţele unui miel. I-am sărutat mameloanele ca pe două mere roşii şi fata s-a ruşinat şi s-a băgat mai mult în mine. I- am tras apoi fusta şi ce mai avea pe ea şi am luat-o în braţe, aşa despuiată. Ardea toată. I-am sărutat nudul crud de feciară părticică cu părticică, apoi pântecele, picioarele... Şi ea n-a mai zis nimic. Şi-a băgat nasul în pieptul meu şi mi-a zis : -Ce frumos miroşi tu a bărbat... -Si tu a floare, i-am zie eu. Miruna m-a cuprins în braţe ca o vraja şi mi-a zis : -Hai să adormim aşa ! Şi m-a sărutat cu buzele ei de pisicuţă. Şi-am acoperit-o cu corpul meu şi ea, ca o iedera, s-a încolăcit pe mine şi am adormit... Când ne-am trezit, i-am soptit Mirunei la ureche : -Miruna, ăsta e Paradisul ! Noaptea se adâncise în întunecimea ei. Apăruse luceafărul de ziua. Pădurea dormea ca un monstru uriaş pe capul dealului ; jos in Valea Seacă, se-auzea apa clipocind şi pe luciul ei dansau arătările nopţii : luna, stelele, luceafărul, calea lacteee, tot cerul parca se spărsese şi căzuse în apă. Ştii ce , îmi zice Miruna, pentru că acum te cunosc- şi-şi trăgea bluza pe ea- am curajul să stau cu tine nopţi întregi pentru ca eşt un băiat bun. Se auzeau cocosii cântând. Am plecat cu Miruna spre sat. De mână ca doi copii. Apoi s-a terminat vacanţa de vară şi n-am mai văzut-o. A ramas doar visul şi o poveste... 10 décembre 2010 Ion Ionescu-Bucovu NUNTA ÎNSÂNGERATĂ 1944, ţin minte ca azi. Era o zi de toamnă. În sat nuntă mare. Se căsătoriseră doi tineri vecini cu casa noastră. Orchestră de la Roşiori, cu Nicu Ţăranu la saxofon. Deşi era toamnă, soarele încă mai avea putere. Pe mireasă o cunoşteam. Era tare frumoasă. Avea codiţe blonde pe spate şi ochi de cicoare. Mergea legănându-se ca o trestie. Parcă visa. Era mereu absentă. Acum, îmbrăcată mireasă, ai fi zis că e o fată din poveste , un fel de Ileană Cosânzeană coborâtă printre noi. Nunta era în toi. Tinerii jucau şi chiuiau, cei bătrâni se uitau pe margine. Vine Milea, şeful de post, speriat şi strigă: -Atenţiuneeee! Trec avioanele americane spre Bucureşti, închideţi orice activitate şi la tranşeeee! 62 62
  • 63.
    Tranşeele erau încurtea Postului de Jandarmi. Erau nişte gropi mari în zig- zaguri săpate de cei de la premilitară, unde se pitea lumea de frica bombardamentelor. Dintrodată lumea s-a împrăştiat ca potârnichile peste tot, orchestra a tăcut. A început să se audă sunetul înfundat al păsăretului de oţel, întâi mai depărtat, apoi din ce în ce mai apropiat. Veneau trei câte trei, ca nişte cocori rătăciţi, şi la noi deobicei lăsau numai beteală şi butoaie goale în care ţinuseră combustibilul. Rar de tot le mai scăpa câte-o bombă, cum a fost cea de la Pisicarul sau din marginea satului Betegi. În mijlocul urletelor s-au auzit şi câteva împuşcături de armă înfundate. După toată acestă scenă tristă, avioanele şi-au văzut de drumul lor şi nuntaşii au început să se adune. Dar mireasa era lipsă. Toţi au intrat în panică. Unde e mireasa? Au căutat-o prin porumburi, prin grădinile pline de bălării, dar nimic. Un copil ceva mai măricel a început să ţipe: -Aolooo, eu am văzut unde e pitită mitreasaaa! -Unde e, mă?- l-a întrebat o femeie, crezând că glumeşte. -Este la spatele grajdului pitită în nişte bozi. Dacă nu crezi, vino să ţi-o arăt. Femeia îl luă de mână: -Hai, maică, dar dacă mă păcăleşti, te găseşte moartea! Ajunşi amândoi la faţa locului, o găsiră pe fată căzută pe o grămadă de bălegar, avea rochia murdară şi în faţă o mare pată de sânge. Femeia o mişcă de câteva ori şi începu să străge disperată: -Veniţi lumeee, că mireasa e moartăăă, veniţi oameni buni că nenorociţii cu avioanele lor au omorât fata, au tras în ea. Lumea se strânse ca la circ. Toţi se întrebau ce şi cum. Lăutarii au tăcut. -Doamneee, ăsta e blestem, să transformi o nuntă în înmormântare, zise o femeie închinându-se. Luoară mireasa şi o târâră pe prispă. Mama ei când auzi ce s-a întâmplat, a început să se jumule ca o nebună. Iar tatăl parcă rămăsese paralizat. Întreba mereu: -Ce s-antâmplat? Fata meaaa, fata meaaa, nu se poate... Pe ea o aveam, ea era sufletul meu şi ochii mei... Un mut care le dădea ocol, era foarte agitat şi arăta mereu în grădina Postului de jandarmi: -Îîîîîî- îngâna el....îngîîîî... îngîîî... -Ce dracului mai vrea şi mutu, Marioară? -Pe dracu, vrea ceva de pomană. Mutul s-a agitat mai rău: -Îîîî...îngîîîî, îîî,...şi arăta mereu spre grădina cu porumb. În sfârşit a venit Şeful de Post, a chemat un Procuror şi au ridicat moarta, după ce i-au cercetat cauza morţii. Plagă împuşcată în dreptul inimii! Cum să 63 63
  • 64.
    fie împuşată dinavioane, se întrebau ei, fata în timpul trecerii avioanelor stătuse culcată cu faţa în jos. Mutul se ţinea după ei, gesticulând şi îngânând vorbele lui. -Ce dracului mai vrea şi ăsta, domnule Şef?- îl întrebă Procurorul pe Şeful de Post. Mutul întinse mâna spre grădina cu porumb din curtea Postului de jandarmi. -Mă, ăsta ştie ceva...-zise Procurorul. -Ştie pe dracu!-se înfurie Şeful şi aprinse o ţigară. E prostul satului... -Ce e ,mă?-se resti Procurorul la el? -Îîîîîî- scotea el nişte sunete animalice şi arăta către porumbul încă verde care se-auzea foşnind. Îl luă pe Procuror de mână şi plecară spre gospodăria apropiată a unui ţăran. Se opriră la poartă şi începu: -Îîîîî, îngîîî- şi arăta cu degetul spre locuinţă. -Măi, nea Ioane, mutul arată spre dumneata. Unde-ai fost în timpul când a murit mireasa. -Acasă, unde să fiu... Sunt om bătrân... Ce căutam eu la nuntă? -Dar fie-tău unde este? -În armată, la Roşiori! Unde să fie... Băiatul lui Ion Pascaliu fusese luat în armată în toamnă. -Da’ ce legătură are băiatul meu cu chestia asta? -Păi... are, că i-a fost iubit miresei.. Marian Pascaliu, fostul iubit al Silviei, căci aşa se numea mireasa, se făcea că doarme la cazarmă. Era bucătar. Făcuse mâncarea pentru ofiţerii de la popotă. Unitatea era plecată în aplicaţie la Cincu. Şi acum se culcase să se odihnească. În mintea lui se derula totul cu o mare repeziciune. Nu mai ştia dacă e vis sau realitate. Când plecase-n armată era tot toamna. Se dusese la Silvia acasă, o strigase la poartă şi stătuseră aproape toată noaptea îmbrăţişaţi. Făcuseră plan de nuntă. Acum parcă o vedea. Moartă. Un înger. Care se urca la cer. Şi se întreba ce rost mai are viaţa pentru el. Dacă te vei mărita iese cu moarte...- zisese el. Femeile.. să nu pui bază pe ele. -Soldat Marian Pascariu! -Ordonaţi! -Te văd absent, ce-i cu tine? -Bine dom’. Lent! -Măăă, ţie ţi s-a făcut dor de Leana... -Nu mi s-a făcut, dom’. Lent! Apoi Procuratura Militară. Unde este soldatul Marian Pascaliu? La Popotă, unde să fie... -Domnule soldat, unde ai fost dumneata în noaptea de 24 septembrie. Soldatul începu să tremure: 64 64
  • 65.
    -În dormitor! -Ai martori? -Totplutonul... Ancheta se termină. Se lăsase liniştea în Unitate. Procurorul militar de mână cu mutul satului apăru la poarta Unităţii. Rugă ofiţerul de serviciu să-l scoată pe soldatul Marian Pascaliu până la poartă. Mutul când îl văzu, începu să rage ca un animal sălbatic: -Îgggîîî, îngîîîî, haaa, ggggîîîî, înghiţea silabele, începuse să-i curgă balele şi puse degetul arătător pe soldat. -Eşti suspect, soldat! Prin ochii soldatului trecu ca un film prima lor întâlnire: ”O seară mirifică. Lună plină. Stele. Mii de stele. Puzderie... Pe Calea laptelui se plimbă îngerii. Şi liliecii ling mierea serii. Mă întâlnesc cu Silvia din întâmplare. A rămas tot fragilă. Cred că n-are mai mult de 14 ani. O copilă. Suntem la ţară, în vacanţă. O invit la o plimbare prin pădure. Ea are privirea tulbure. Am pus mâna pe obrazul ei şi arde toată. E o vâlvătaie. O torţă cu flăcări nevăzute. Şi frumoasă ca o regină. Priveşte galeş la mine si mă întreabă : -Unde mă duci ? Eu tac şi o prind de mână. Unde s-o duc ? În Paradis ! Dar nu vreau să-i spun. Pădurea tace. Doar un vânt cald trece prin frunzele verzi. Noaptea pădurea pare a fi un monstru.Copacii au chipuri deavoleşti. Iarbă mare. Poiene de vis. Ce frumos miroase a flori : didiţei, maci sălbatici, şi aglice... Cântă în depărtare un corn. Dulce cântă peste aceste tăceri. Ca un glas de flaut. Silvia tace şi aşteaptă răspunsul. -Te întreb, unde mă duci ? -Aici, zic, aici în această poiană ! Aici e Paradisul... Ne-am culcat în nămeţii ierbii. Cu faţa în sus. Priveam cerul, luna, stelele... Vântul cald ne mângâia feţele. Miruna tace. Se gândeşte. Într-un târziu îmi zice : -Prost mai eşti ! Aşa a gândit Dante Paradisul ? Silvia are ochii mari, gene lunguieţe, sprâncene subtiri, desenate parcă sub fruntea ei împodobită cu buclişoarele aurite ale părului. -Silvia, Dumnezeu când te-a făcut a pus în tine toate minunile lumii, îi zic. Şi ea tace. Priveşte-n sus şi se gândeşte. -Aştept totuşi răspunsul, zice. -Care răspuns ? -Ăla cu Paradisul... Şi n-am mai rezistat. Am îmbrăţişat-o şi am sărutat-o pe ochi. Îi ardeau şi 65 65
  • 66.
    ochii. După opauză începe să plângă din senin. Îi sorb lacrimile. Sunt sărate şi dulci. Licoarea lor mă îmbată. Trece un foşnet lin prin pădure. Ea se scutură. O stea cade undeva peste orizont şi cade spânzurată printre copaci. Foşnetul se-nteţeşte. Mă ia în braţe şi se face prunc lângă mine. Arde toată. Miruna e flacără. De-ai scăpăra o piatră pe ea ar lua foc pădurea. I-am răspuns si eu. Am luat-o în braţe si-am strâns-o tare la piept. Deodată parcă s-a trezit dintr-un vis şi a strigat tare : -Nuuuu ! Şi a sărit de lângă mine ca o tigroaică. Nu mi-am dat seama ce-a vrut să spună cu ,,nuuuul’’ ei. Cu ce-am supărat-o, mă întrebam eu în sinea mea. -Domnule, sare ea în picioare, are dreptate mama... -Ce-i cu maică-ta ? -Păi uite ce e, zice, tu, fată, zice mama, să-ţi porţi de grijă că viaţa este făcută dintr-un amestec de bine şi de rău şi dacă nu-ţi dai seama unde e binele si răul, o păţeşti ! Faci ca fata popii, vii cu burta la gura acasă ! Şi-ţi nenoroceşti viitorul... Începui să râd. Dispăruse Silvia aceea dulce, dispăruse toată frumuseţea şi fericirea din ea. Era lupta dintre pasiune si raţiune. Vechea luptă dintre materie şi spirit. Adica Platon cu Aristotel în duel. -Silvia, o rog eu, vino lângă mine. Eu n-am să-ţi fac niciodată vre-un rău. Dacă ai încredere în mine, te rog vino lângă mine ! Începusem aşa de frumos o poveşte de dragoste... Hai s-o continuam... Şi a venit lângă mine. S-a aşezat iar pe iarbă. I-am pus mâna în dreptul inimii şi i-am simţit sânii cum se zbăteau. Am sărutat-o şi am mângâiat-o pe păr şi pe obraji. Stătea ca o pisicuţă cuminte lângă mine. I-am descheiat nasturii bluzei şi am tras-o pe gât jos. Sânii ei abia mijau, precum corniţele unui miel. I-am sărutat mameloanele ca pe două mere roşii şi fata s-a ruşinat şi s-a băgat mai mult în mine. I-am tras apoi fusta şi ce mai avea pe ea şi am luat-o în braţe, aşa despuiată. Ardea toată. I-am sărutat nudul crud de feciară părticică cu părticică, apoi pântecele, picioarele... Şi ea n-a mai zis nimic. Şi-a băgat nasul în pieptul meu şi mi-a zis : -Ce frumos miroşi tu a bărbat... -Si tu a floare, i-am zie eu. Silvia m-a cuprins în braţe ca o vraja şi mi-a zis : -Hai să adormim aşa ! Şi m-a sărutat cu buzele ei de pisicuţă. Şi-am acoperit-o cu corpul meu şi ea, ca o iedera, s-a încolăcit pe mine şi am adormit... Când ne-am trezit, i-am soptit Silviei la ureche : -Silvia, ăsta e Paradisul ! 66 66
  • 67.
    Noaptea se adânciseîn întunecimea ei. Apăruse luceafărul de ziua. Pădurea dormea ca un monstru uriaş pe capul dealului ; jos in Valea Seacă, se-auzea apa clipocind şi pe luciul ei dansau arătările nopţii : luna, stelele, luceafărul, calea lacteee, tot cerul parca se spărsese şi căzuse în apă. -Ştii ce , îmi zice Silvia, pentru că acum te cunosc- şi-şi trăgea bluza pe ea- am curajul să stau cu tine nopţi întregi pentru ca eşt un băiat bun. Se auzeau cocosii cântând. Am plecat cu Silvia spre sat. De mână ca doi copii. Apoi s-a terminat vacanţa de vară şi n-am mai văzut-o. Aşa s-a legat povestea noastră de dragoste…” Marian Pascaliu fu arestat şi dus la Tribunalul Militar. Stătu o noapte în arest după care urmă procesul. Se hotărî să vorbească. În sală forfotă mare. Toată familia Silviei, rude, prieteni, aşteptau cu sufletul la gură deznodământul. -Soldat Marian Pascaliu, ai cuvântul! -Sunt soldatul Marian Pascaliu de la Unitatea Militară nr. 24356 Roşiorii de Vede. -în sală tăcere ca-n biserică, toţi schimbau privirile între ei- în noaptea cu pricina eram de gardă la Baza de Muniţii. Auzisem mai demult, acum şase zile mi se confirmase ştirea că Silvia se mărită. O iubeam ca pe ochii din cap, ne făurisem vise, un viitor fericit, voiam să plecăm din sat să ne angajăm undeva, să ne cumpărăm o locuinţă să trăim fericiţi. Dar aflu că se mărită.Mi s-a năruit tot cerul pe mine. Da lume, eu am omorât-o, începu el să plângă... Am plecat din gardă cu motoarele, am coborât în gara Miroşi, m-am pitit prin porumburi până am ajuns la marginea satului. Am mers apoi pe hotar să nu mă vadă numeni până în grădina Postului de Jandarmi. Am aşteptat să treacă avioanele şi, în urletul lor, am descărcat tot automatul în Silvia.Tot atunci am vrut să mă omor şi eu dar n-am avut curaj. Am amânat totul până găseam un timp prielnic s-o fac. -Şi nu ţi-a fost ,mă milă, de acestă fiinţă s-o ucizi?- a venit o întrebare din sală. -M i-a fost, dar eram turbat. Nu ştiam ce mai fac! Şedinţa s-a închis. Marian Pascaliu a fost condamnat pe viaţă. A îmbătrânit, are o barbă de patriarh şi o visează din când în când pe Silvia... ION IONESCU-BUCOVU. 67 67
  • 68.
  • 69.
  • 70.