Povestiri

ION IONESCU-BUCOVU
POVESTIRI
2007
1
1

PREFA ĂȚ
Am cules de-alungul vie ii câteva povestiriț
locale pe care le-am prelucrat i le-am datș
publicită ii pentru a rămâne mărturie pesteț
timpuri. Unele nici nu sunt de sorginte populară,
ci pur i simplu scrise de mine. Ceea ce esteș
important, că în ele respiră via a satului a aț ș
cum a existat de-a lungul timpului, cu oamenii
care-au trăit pe aceste meleaguri, cu necazurile
i bucuriile lor, cu trăsăturile lor de caracter.ș
Răzbat din ele credin e populare precumț
ielele, explică anumite denumiri, precum
Fântâna ho ilor sau Fântâna părăsită, crimeț
inexplicabile, iubiri neîmplinite, dragostea
pentru pământul pierdut, ura haiducilor pentru
anumi i boieri, etc.ț
Toate la un loc sunt un tablou al satului
a a cum a fost el de-alungul timpului.ș
Autorul
Aurul lui DURAN
2
2

Pe timpuri imemorabile când satul nu luase înfă i area deț ș
astăzi, trăia în Dealul Piscului un om ce- i pusese gospodăria peș
loturie proaspăt dăruite de boierul Lixăndrel. Acest om se numea
Tudor Dobre; to i sătenii îi ziceau mai pe în elesul lor, Duran, de laț ț
Tudoran.
Bătrânul Duran, fiul lui Motroc, se însurase i luase fata luiș
Ion Stan Stănică, pe Maria, o fată harnică i bogată. La rândul lor auș
avut i ei o fiică, pe Lefterica. Se spune că fata era foarte frumoasă,ș
pe măsură ce cre tea se făcea i mai mândră. Ie ea la horăș ș ș
îmbrăcată ca o prin esă cu haine esute în fir de aur, cu fote i iiț ț ș
numai de mâna ei esute.ț
Gospodăria lui Duran era cea mai arătoasă din sat, aseș
hectare de pământ, ase perechi de boi , două cârduri de oi cu douăș
stâne, zece vaci breze, patru cai, bri că i alte i alte acareturi,ș ș ș
pătule cu porumb, magazii de grâu i saivan. +i din toată strânsuraș
asta a lui cumpăra galbeni i mahmudele, zicea el că toate-n lumeș
vor pieri, dar valoare aurului niciodată! +i aurul îl topea i-l ineaș ț
pitit în lada de zestre în odaie, să-i facă zestre fetei cu el.
ŞI într-una din zile o chemă pe nevastă în tindă I o rugă să iaș
loc pe prag să-I spună o vorbă:
-Fă, Mario, zice el, îmbujorat la fa ă, fusei pe la na u Ghi ăț ș ț
Băngoi i uite ce aflai: a venit atra lui Polizache de la Ru i i dinș ș ș ș
bulgărele de aur pe care-l avea, a tăiat gologani să-i deschidă fetei
prăvălie. Ce-ai zice dacă am face i noi ceva gologani să-i trântimș
fetei o cârciumă în centrul satului, pe Linie?
-Măăă, sări femeia la el, să nu te păcălească iganii!ț
-Cum o să mă păcălească? Fac i eu cum a făcut na u Băngoi!ș ș
-Cum a făcut? Se dădu femeia lângă el să-l asculte mai cu
aten ie.ț
-Cum să facă? Bine a făcut! I-a băgat pe igani în beci, i-aț
încuiat, le-a dat aurul, cărbuni i foc i până diminea a le-a tocatș ș ț
gălbenei de-un ban, de cinci i de zece. A i plecat la Ru i să iaș ș ș
marfă, deschide i depozit de cherestea i cârciumă! Omul ăsta areș ș
3
3

cap, nu ca noi care-am alergat toată via a după animale i-amț ș
muncit ca ni te robi la sapă i la secere i nu ne-am ales cu nimic!ș ș ș
Femeia stătu pe gânduri ce stătu i apoi îi răspunse:ș
-Treaba ta! E ti bărbat i judeci mai bine ca mine! Poateș ș
scoatem i noi fata asta din chinurile muncii! Să stea i ea cuș ș
plaivasul la ureche i să numere banii la tejghea!ș
-Făăă, Polizache e-n sat, am să-l chem mâine cu făurăria lui, îl
bag în beci în pomostul cel nou, îl încui acolo, îi dau de toate i-iș
zic: <Băăă, …tu- i sărindaru mă-ti, te plătesc cât vreai tu, să-mi taiț
i mie ni te pitaci că de nu te duci dracului cu atra ta cu tot! Să nuș ș ș
faci pe nebunu că tiu că i-ai tăiat i lui na u!> i până diminea aș ș ș Ș ț
ne bate i nouă ceva gologani!…ș
Nu dormi toată noaptea, se frământă, se gândi, se socoti, i seș
sculă cu noapte-n cap, se îmbrăcă bini or să n-o trezească peș
nevastă-sa i plecă spre poiana unde- i a ezase Polizache atra, laș ș ș ș
Poarta Gârii. Acolo igănia era în toi, iganii băteau la căldări,ț ț
pirandele puseseră tuciul să că călească mămăliga, copiii pe lângăș
ele săreau i se zbenguiau. Duran se apropie de atră, câ iva câiniș ș ț
din căru e îl luară la lătrat, dar el nu se feri, merse direct la me teriiț ș
care băteau fierul:
-Unde e, mă, Polizache?
-Da’ ce-ai boiarule cu el?- îl întâmpină o pirandă.
-Am o treabă!
-Haaa, Poizache, strigă piranda, lasă-l dracului de somn, se
repezi ea la el în căru ă, trăgând păturile de pe el, te caută boiarulț
Duran!
-Ce-are, fa, cu mine?- scoase Polizache capul din a ternut cuș
somnul neîmplinit.
-Ce să aibă? O trebă!
Când se uită mai bine la om, iganul sări repede i- i luăț ș ș
pantalonii pe el, î i trase o căma ă i se înfă i ă în spatele unuiș ș ș ț ș
cortului.
-Dumneata e ti, nea Tudore? Ce enteres ai cu tetea?ș
-Băi, Polizache, vreau să-mi faci i mie ce i-ai făcut lui na u!ș ș
iganu stătu câteva clipe i se gândi, apoi îl întrebă:ț ș
4
4

-Ai materialul?
-Am!
-Mult?
-Să fie ca o oca -a a!ș
-Dar tii să- i ii gura? Că dacă află statu…ș ț ț
-Cum să nu, nică! Nu mă cuno ti? i la o adică stau bine cuș Ș
eful de postș !
-Atunci rămâne pe diseară!
-Eu zic să coborâ i la mine-n ogradă, să deshăma i, să prânzi iț ț ț
i la dracii ă tia micii să le dau ni te faguri să sugă c-am umblat laș ș ș
uleie i-am scos mierea! i la noapte ne-apucăm de treabă!ș Ș
-Bine, nea Tudore, a a rămâne! Dar mucles…ș
Duran puse degetul la gură în sensul că nu spune nimănui iș
plecă acasă.
Pe seară atra de igani se înfiin ă la el la poartă. Deshămaserăș ț ț
caii pe poiană, aprinseseră focul i se pârleau pe lână flăcările careș
miroseau a balegă arsă. Poiana se umpluse de igani i mai mari iț ș ș
mai mici, descul i i despuia i. Câteva chivu e cu desagii în spinareț ș ț ț
i cu plozii în bra e plecară prin sat după căpătat sau după ciordeală.ș ț
Polizache cu trei mardeia i intrară în curte la duran i-l strigară:ș ș
-Hei, nea Tudore!
Bătrânul ie i coco at cu o furcă în mână cu care strânseseș ș
fânul prin grădină.
-Am venit să ne tocmim!- o retezară iganii. Ne convine, bine,ț
nu ne convie, salutare i noroc!ș
-Băi, Polizache, mă tii pe mine cârcota ? Vă dau cât cere i,ș ș ț
pitacii să iasă!
-Cât aur ai?
-Păi nu v-am spus? Ca o oca a a…ș
-Dintr-o oca să tot iasă…- zie al doilea igan care stătea înț
spatele lui Polizache.
-Boiarule, zise al treilea, pu căria ne mănâncă dacă ne prindeș
efu de post, te rugăm să- i ii gura…ș ț ț
-Bă, băie i, unul este Tudor, tot satul îl tie…Dar c-oț ș
condi ie…ț
5
5

-Care, boierule?
-Vă încui în beci să nu tie nimeni de voi!ș
-Fie, boiarule, dar cu mâncarea i băutura dumitale…ș
-Vă dau ce vre i voi, numai treaba să iasă bine…ț
Ne-nvoim, nea Tudore, hotărî Polizache, după ce schimbă
câteva priviri cu cei doi. Batem palma!
-O batem!
i Tudor întinse mâna lui cea slăbănoagă i dădu noroc cu ei.Ș ș
Mâna însă îi tremura. Dacă nu ie ea a a cum dorea el, se ducea peș ș
apa sâmbetei toată munca lui de-o via ă. Tot ce muncise el strânseseț
în acel bulgăra de aur din lada de zestre a muierii. Dar vorba eș
vorbă…
Î i cărară iganii foalele, cărbunii i sculele lor i intrară înș ț ș ș
beci. Le-aduse femeia de-ale gurii, pâine, brânză, lapte covă it, ouăț
fierte i slană. Pe unul din ei îl trimise la atră cu o oală de unturăș ș
I cu un ciurel de mălai să le dea igăncilor să facă I ele mămăligăș ț ș
i s-ă întingă în untura din tigaie. .șț
-Adu marfa s-o vedem!- zise Polizache într-un târziu cu ochii
pe sus să nu se lovească de tavanul beciului.
Duran scoase bulgărele de aur i-l întinse iganilor.ș ț
-Da, se cunoa te, e aur curat!- î i dădu cu părerea Polizacheș ș
după ce scrijeli cu unchia metalul.
-Curat!- le răspunse Duran, e topit din pitaci galbeni i dinș
mahmudele…
Duran î i văzu de-ale lui prin curte până se întunerici, apoi seș
duse în casă, luă ceva în gură i se culcă.ș
-Mă, n-auzi, veni femeia din tindă în casă la el, tu te-ai uitat la
Polizache ce urât e? De ce-o fi având el buza de jos tăiată în două ca
la iepure?
-Îl dau dracu cu buza lui, mie să-mi facă bani!
Tudor nu dădu ochii-n gene toată noaptea. Se gândea ce să
facă mai întâi cu banii. Va pune cârciumă pentru fată, se va duce la
Drăgă ani cu căru a cu două butoaie să ia vin, va urca i la munteș ț ș
după rachiu…Când va auzi notarul că fata lui are cârciumă… i a aȘ ș
îi da el ocol Leftericăi, dar acum…Ce, e de vise rele să aibă un
6
6

ginere notar? Adormi greu i visă un vis. Se făcea că era călător,ș
mergea cu căru a la Bucure ti, plecase de cu seară de acasă iț ș ș
ajunsese prin Pădurea Ţandăra. Noapte neagră, fără lună i fărăș
stele, el mâna caii încet, mângâindu-i cu biciul, în miezul pădurii se-
auzea cântând o pasăre de noapte…Prin sufletul lui se strecură o
răcoare care-l făcu să se scuture. Se închină: <Doamne, ajută!> Î iș
făcu cruce de două-trei ori să piară de lângă el toate duhurile rele.
Trecuse pe aceste drumuri de zeci de ori, ducea marfă la ora , putiniș
de brânză, piei de miel, lână, făină, mălai…Deodată se trezi în fa aț
cailor cu trei mogâlde e, părea să fie oameni. Unul din ei strigă laț
cai: <Hooo!” Apoi către el: < Dă-te jos, jupâne!>- păru să fie
acela i glas. i puse mâna pe el i-l trase din căru ă, prin licărulș Ș ș ț
unei scântei care se-aprinse de la igara unuia, zări buza spartă a luiț
Polizache, dar n-apucă să mai zică ceva că iganul îi i înfipse unț ș
cu it în spate. i Tudor se trezi cu acel junghi în spinare. Deschiseț Ș
ochii i privi prin cameră.ș
-Ce-ai, mă, de i-a luat Dumnezeu somnul?- îl întrebă nevastaț
când îl văzu în capul oaselor.
-N-am nimic, mă dor alele, am răcit pe la grajduri! i-amș Ș
visat i-un vis…ș
-Mai dă-le-ncolo de vise!
Tudor se sculă, se îmbrăcă i ie i afară. Soarele mija spreș ș
răsărit peste buza dealului, încercând să urce pe cer ca o uria ă roatăș
încinsă . De undeva din marginea satului se-auze un lătrat de câine.
-Boiarule, se-auzi o voce din pivni ă, ia dă-te-n coa!ț
De-abia acum î i aduse el aminte că-n pivni ă erau iganii.ș ț ț
-Ce-ave i, mă, a i terminat treaba?ț ț
-Am terminat pe dracu, nu ia fiertură aurul dumitale!
-Adică de ce nu ia fiertură?
-E slab! Poate mai are boieroaica vreo salbă să-l îmbunătă im,ț
mânca-te-a !ș
Tudor sui pragul i se duse la nevastă:ș
-Auzi, Mario!
-Ce e, mă?
7
7

-Dă-te pe sală să- i spun ceva! Boaitele de igani spun că nu iaț ț
aurul fiertură, dă-mi salba ta de icu ari să-l îmbunătă im. Femeiaș ț
stătu pe gânduri pu in, apoi merse în odaie, desfăcu lada de zestre iț ș
luă salba de icu ari i i-o dădu bărbatului. <Salba de la mama,ș ș
gândi ea- îi zisese a a: na, mamă, să nu mă ui i! i s-o dai i tuș ț ș ș
fetei! Dar i acum tot pentru fată făcea ce făcea…>ș
Tudor duse salba bucuros iganilor i plecă la treburile lui.ț ș
iganii începură iar cioca-boca, cioca-boca pe nicovalele lor, apoiț
dă-i cu foalele, se afumară, se mânjiră cu cărbuni peste tot i, dupăș
câtva timp, iar îl chemară:
-Boiarule, ce ne facem, că tot nu ia fiertură!
-Vă omor, …vă sărindarul mumilor voastre de boaite, cum să
nu ia ,mă, fiertură?
-Po i să ne omori, uite, am topit i icu arii i degeaba!ț ș ș ș
Ie i Polizache dintre foale i-i zise:ș ș
-Băi, nea Tudore, ăsta e aurul, ia-l matale i pune-l bine că vinș
eu peste o săptămână cu material mai bun i gătăm treaba! De undeș
ai tălică aurul, că e moale, breee!
Duran se întunecă la fa ă i scoase un pistol de la brâu i-lț ș ș
îndreptă spre ei:
-De unde, de neunde, că voi de aici nu ie i i fără bani! Vreauș ț
bani, mă, voi n-auzi i? Cum i-a i făcut lui na u Băngoi, să-mi face iț ț ș ț
i mie…Bani, să-i număr eu…ș
Ţiganii începură să se smiorcăie, c-o fi albă, c-o fi neagră, că o
să repare ei treaba că aurul lui Băngoi a fost tare i a ie it laș ș
tiparni ă…ț
-Breee, nea Tudore, pe copiii mei, începu Polizache, dacă
săptămâna viitoare nu sunt la mata cu sculele…ce e azi? Miercuri…
uite, cel mai târziu, joia viitoare sunt la mata la poartă…aurul
rămâne la tălică să nu zice că…
- i icu arii?Ș ș
-PăI nu i-am topit, mă, nene? Cântărim aurul…nu vezi
dumneata că bolovanu s-a mărit…
-Bine, atunci, v-a tept joi, dar să dea dracu să nu veni i…ș ț
8
8

Duran se muie, băgă aurul la chimir i-i slobozi pe igani dinș ț
pivni ă.ț
Gloata de igani, când se văzu slobodă, se grăbiră, strânserăț
corturile i plecară cu câinii târâ pe la Poarta Gârii, pe undeș ș
veniseră.
-Ce făcu i, mă, cu iganii?- îl întrebă Maria când se întâlni cuș ț
el. Te văd cam supărat, nu cumva te-au păcălit căldărarii?
-Ce să fac? Mai nimic, cică nu ia fiertură, vin joia viitoare cu
material mai bun!
- i aurul unde e?Ș
-La mine la chimir!
- i salba?Ș
-Au topit-o!
-Cum au topit-o?
-A băgat-o în bulgărele de aur…
-De unde tii tu?ș
-De la cântar!
-Ia să-l văd i eu!ș
-Poftim!- scoase el ghiuleaua galbenă de la brâu i i-o puseș
Mariei în palmă.
Maria luă bulgărele, se uită la el I-l întrebă:ș
- i iganii unde sunt?Ș ț
-Au plecat în …aia mă-sii…
- tii ce, ia dă dosu până la na u i roagă-l să-l încerce el că-iȘ ș ș
tie me te ugul! Te-au păcălit, prostule, iganii…ș ș ș ț
Tudor din galben se făcu negru, fugi în grajdul cailor, încălecă
pe calul lui roib i într-o clipită fu la na i-său la poartă.ș ș
-Na ule, na ule!ș ș
-Ce e, fine Tudore?
-Să- i spun sau să nu- i mai spun?ț ț
-Ce e, omule, hai în casă! Ai pe finica bolnavă?
-Nu!
-Atunci ce te roade?
-Am făcut o prostie!
-Ce prostie, omule?
9
9

După o pauză care dură câteva secunde, Tudor începu să se
destăinuie în lacrimi:
-Am făcut i eu ce-ai făcut mata!ș
-Ce?
-Am vrut să fac aurul bani i m-au păcălit iganii!ș ț
-Cum te-au păcălit? Doar te tiu om cu scaun la cap!ș
-Nu tiu, parcă mi-a luat Dumnezeu min ile!ș ț
i-i spuse toată tără enia.Ș ș
- i de ce-ai venit la mine?Ș
-Mi-a spus Maria că dumneata cuno ti aurul…îl am la mine!ș
-Hai în casă să-l încercăm cu o et!ț
Băngoi luă un clondir de sub masă, turnă lichidul pe bulgărele
de aur i metalul începu să se închidă la culoare.ș
-Fine Tudore, ai dreptate, te-au păcălit iganii, e tinicheaț
curată, uite-te i dumneta cum se negre te! i-au dat aramă în loc deș ș ț
aur…
Tudor nu mai a teptă ca na i-său să termine vorba, încălecăș ș
pe cal i-o luă prin porumburi să le iasă înainte iganilor. A teptăș ț ș
toată după masa pe Drumul ăl Mare, doar-doar se va întâlni cu
iganii, dar degeaba, nici urmă de balaoache i! Dacă văzu I văzuț ș ș
că nu mai apar o luă pe drum către Ro iori, poate se va întâlni cu ei.ș
Merse toată noaptea, se întâlnea cu care cu po ircă, cu porumb, cuș
grâu, cu sare cu gaz I-I întreba pe oameni dacă n-au văzut o atrăș ș
cu două căru e de igani. Unul din ei se numea Polizache dinț ț
Ro iori, cam la patruzeci de ani a a, urât, cu buza de jos tăiată. To iș ș ț
însă dădeau din cap că n-au văzut I nici n-au auzit de ei.ș
Spre diminea ă ajunse în mahalaua Ru ilor la târgul de vite deț ș
joia i se prezentă la jandarmerie.ș
-Ce vrei dumneata, omule, de ne deranjezi cu noaptea-n cap?-
îl luă la rost un soldat care picota pe bancă.
-Domnule jandarm, să- i spun pă ania mea!ț ț
-Ce pă anie, frate?ț
-Un igan, pe nume Polizache, a venit la mine…ț
-De unde e ti dumneata?ș
-Din satul Bucov, plasa Slăve ti!ș
10
10

-Stai colea jos pe bancă să dai o declara ie!ț
-Păi…stai să vezi…
-Ce să văd?
-Să- i spui cum e tără enia!ț ș
-Spui dumneata tără enia în scris!ș
-Stai, domnule, un pic, să- i povestesc i dumitale pă aniaț ș ț
mea: a venit la noi în sat o atră de igani cu unu Polizache, unș ț
igan cu buza de jos tăiată, i m-a păcălit, a zis că el tie să facăț ș ș
bani…Strânsesem i eu din munca mea de-o via ă ni te aur Iș ț ș ș
voiam să-mi facă I mie ni te goglogani…ș ș
-Ce să- i facă?ț
-Ni te bani!ș
-Măi omule, zise jandarmul înfuriat, dumneata cuno ti legea?ș
-O cunosc!
- tii că cei ce falsifică banii sunt băga i la ocnă pe via ă?Ș ț ț
-Nu tiam!ș
-Dacă nu tiai, află de la mine!ș
-Bine, dar eu…
-Niciun dar eu…Uite ce e, eu sunt un om bun, îl sfătui
jandarmul, du-te dumneata înapoi acasă i să nu mai spui nimănuiș
prostia asta că intri la răcoare…Ai în eles?ț
-Am în eles, dar cu aurul meu cum rămâne?ț
-Nu mă interesează pe mine de aurul dumitale!
Duran întoarse calul de căpăstru i plecă de lângă jandarmș
negru de supărat. La poarta târgului luă un clondir de rachiu, se
a eză pe marginea an ului i trase câteva guri cu sete. I se părea căș ș ț ș
tot târgul se învârte te cu el, oamenii erau parcă ni te paia e, pesteș ș ț
tot nu-l vedea decât pe Polizache. Într-un târziu, când soarele se
lăsase pe după dealurile dinspre Salcia, Duran încălecă pe cal iș
plecă spre casă. Ie ise luna, o lună cât roata căru ei, din ea parcă seș ț
scurgea pe pământ o miere galbenă prin cea a nop ii i stelele,ț ț ș
licurici sălbatici, parcă urcau i coborau odată cu el dealurile. Pe laș
miezul nop ii, aproape de Dobrote ti, opri calul, îl legă de un stejarț ș
bătrân, i se trase într-o poiană să se odihneasă. Era o lini te ca laș ș
începutul lumii. Doar în depărtare cântau ni te brotăcei de baltă.ș
11
11

Omul mai trase câteva înghi ituri din sticla cu rachiu i puse capulț ș
jos să închidă un pic ochii. Adormi greu printre oftaturi…Ce-i va
spune el femeii? Salba ei de icu ari de la maică-sa s-a dus pe apaș
sâmbetei… i munca lui de-o via ă…Printre gânduri îl înjura peȘ ț
na i-său, pe Ghi ă Băngoi, care venise cu ideea asta… i el, unș ț Ș
prost, î i băgase în cârd cu iganii…ș ț
Se trezi în zori plin de roua dimine ii, privi cerul limpedeț
colilie apoi se întoarse cu privirea spre cal. Merse spre el i-lș
mângâie, îi pregăti căpăstrul i eaua, se urcă i plecă spre casă.ș ș ș
Ceva parcă se răsucise în mintea lui, dar dădea totul pe rachiul băut.
Ajunse acasă pe la prânz, le găsi pe nevastă-sa i pe fată plângând.ș
Femeile săriră în întâmpinarea lui i-l îmbră i ară, dar el nu seș ț ș
manifestă în niciun fel. Tăcea i se închina. Parcă-i luase Dumnezeuș
gura!
-Ce-ai, omule?- îl întreba nevastă-sa, spune-ne i nouă ce-aiș
pă it…ț
El tăcea i se închina.ș
Femeia se duse i aduse pe na i-său. Duran făcu la fel i cuș ș ș
el. Dacă văzură i văzură, aduseră doctorul de la Balaci. Medicul îlș
consultă i le spuse c-ar fi bine să-l ducă la spitalul nr. 9 pentru căș
i-a pierdut personalitatea. Maria vându caii, făcu rost de bani iș ș
plecă cu el la spital. În curtea spitalului lume multă, pacien ii seț
plimbau printre brazi în pijamale, vorbeau i gesticulau. Duran săriș
de pe alee spre un pacient I-l luă la rost:ș
-Tu e ti Polizache, de ce m-ai păcălit, mă, …tu- i leturghiaș ț
mă-tii, unde e aurul meu?
-Ce-ai nene, e ti nebun?, sări o femeie de alături, probabilș
rudă cu pacientul. Dumneata nu vezi că omul e bolnav?
Duran, nimic, se năpusti pe el i-l luă la băteie. O inea într-ș ț
una, aurul i aurul…Se strânse lumea pe ei ca la circ. Veni unș
sergent I-l luară la cabinetul medicului. Femeia îI povestiș
doctorului tot ce petrecuseră.
Duran o inea una i bună:ț ș
-Dom’ doctor, să-mi dea aurul că-l mănânc!
-O să i-l dea, stai lini tit!, îl potoli doctorul.ț ș
12
12

Duran fu internat în spital. Înebunise de-abinelea. Umbla cu o
legăturică de pietricele la el i o arăta pe la to i nebunii:ș ț
-Am găsit aurul, frate! Uite ce de aur am!
Maria î i vându toată averea să-l lecuiască de nebunia lui, darș
fu în zadar. La un an muri i ea de inimă rea. Lefterica, fata lor, luăș
pe notar, un om mai bătrân ca ea cu 20 de ani, făcu doi copii, apoi îl
părăsi pentru un argat oltean venit prin aceste păr i pe mo iaț ș
Câmpineanca.
Povestea lui Duran circulă mult prin sat până i se stinse
neamul.
5 iulie 1995
IELELE
13
13

Norocel, venit din lumea largă cu lotrii care treceau Dunărea
în căutare de căpătuială, se lipi pe lângă mo ia unui boier de-alș
locului. Venise călare cu încă trei flăcăi de prin păr ile macedonene.ț
Trecuseră Dunărea iarna pe un ger năprasnic pe ghea ă. Ziceau că-sț
i ei tot un fel de români cu vorba stricată, uita i de Dumnezeu i deș ț ș
Împăratul Traian prin locuri străine. i Norocel fu tocmit cu simbrieȘ
la boier la mo ie ca slugă. i boierul văzându-l iste nevoie mareș Ș ț
trimise acasă un ho de arenda care-l păcălea la dijmă i-l puse peț ș ș
el în locul celui vechi să-i păzească, să-i îngrijească i să-i dijmuieș
mo ia.ș
Curte boierească, mare, cu slugi i slujnice, cu alai mare, baș
boierul cel bătrân zidise lângă conac i-o biserică să aibă oameniiș
din sat unde să se închine i unde să se roage la Dumnezeu. i cu elș Ș
în frunte tot satul mergea la biserică i se ruga să le dea Dumnezeuș
numai bine. i cu ei mergea i Norocel i se făcuse, al naibii, unȘ ș ș
băiat spilcuit I frumos, se deschisese a a ca un bujor i toate feteleș ș ș
din sat mureau după el i el nici că le băga în seamă.ș
i într-o zi, spre primăvară, o primăvară turbată cu flori iȘ ș
vântoase i ape mari i ploi, venită ca un rai pe pământ, Norocelș ș
plecă i el pe câmp să- i vadă recoltele. i boierul ce zice:ș ș Ș
-Ia, Noroace, tată, trăsura de la conac, pune caii la ham că vrea
I cea copilă să guste din aerul primăverii că mâine, poimâine,ș
pleacă la ora la carte I pune ara-n cui!ș ș ț
Norocel tresări deodată; tia că boierul nu are nicio fată iș ș
acum vine, nitam-nisam, cu copila lui să i-o plimbe pe luncă.
-Păi atunci, boierule, zise Norocel, încântat de propunere, iau
trăsura de la conac, pun o pătură să n-o prindă frigurile primăverii iș
mă duc bucuros la plimbare!
-Mă, îl opri boierul, s-o iei pe Valea Piscului, să cobori pe la
Iazuri s-audă i ea corul brotăceilor i-apoi să mergi pe malulș ș
Bucovului pe sub sălciile pletoase s-adune maci i brebenei iș ș
lăptucă de baltă…
14
14

i când trecu cu trăsura prin dreptul por ii, îl a tepta lângăȘ ț ș
gard o fată frumoasă, ruptă din rai: spuma laptelui de bălaie, toată
îmbrăcată într-o rochie albă de crep satin i pe cap cu o pălărie totș
albă cu boruri largi să n-o ardă soarele. Norocel rămase împietrit
când o văzu, o luă frumu el de mână i o sui pe capra trăsurii. Fataș ș
î i ridică fusta i puse piciorul sus. Norocel privi printre gene camș ș
ru inat când văzu pulpele bălane ale fetei cu carnea lor lăptoasă,ș
goale .
-Domni oară,-zise el încântat de-a a ocazie- de unde areș ș
boierul o fată a a de frumoasă, că zău, mă cred în poveste cu oș
asemenea comoară în trăsură.
-N-ai de unde să mă cuno ti, domnule, îi răspunse fata cuș
glasul ei de clopo el, că am venit de-abia ieri de la Paris!ț
Norocel tăcu, vocea ei serioasă îl aduse cu picioarele pe
pământ i plecară în zbor cu trăsura peste câmpie. Vântul de miază-ș
zi aducea miros de de levăn ică i aglice i lanurile de grâu seț ș ș
legănau în bătaia lui u oară făcând valuri ro ii i negre din maciiș ș ș
sălbatici ie i i ca ni te poiene sângerii pe coama dealului; deș ț ș
undeva din pădure se auzi un ipăt de pasăre iar pe cer, un vultur,ț
descria o curbă mărea ă, aproape de soare.ț
-E timpul nuntirii!- zise fata cu un glas, de data aceasta mai
cald, mai dulce, mai lipicios, ce primăvară frumoasă, Doamneeee!-
se minună ea în fa a naturii deschise.ț
i opriră trăsura.Ș
Fata coborî.
Norocel o sprijini, luînd-o de mijlocelul ei sub ire i-o puse caț ș
pe-o păpu ă jos pe covorul verde al ierbii. Ea se lăsă în bra ele luiș ț
moale ca un fulg, pluti câteva clipe în bra ele lui tăcută ca o jucărieț
după care zise:
-Asultă i tu ce frumos cântă păsărelele, prive te i tu cumș ș ș
zboară gâzele, ce peisaj bucolic, verde i frumos, plin de florileș
primăverii, uite-te la sălciile astea, plâng parcă pe Mântuitor când
urcă Golgota lui… Dar noi vorbim i pe tine nu tiu cum teș ș
cheamă…
-Norocel, îngână el numele, Norocel, domni oară…ș
15
15

-Ce nume frumos!
- i de unde e ti tu?Ș ș
-Vin din păr ile Istriei, sun armân, domni oară, rătăcit prinț ș
Imperiul lui Traian…
-Voi sunte i neam de arti ti, măăă!V-a i molipsit de la greci…ț ș ț
-Se poate, domni oară…Dar pe dumneavoastră cum văș
cheamă?
-Pe mine? Cum mi-ai zice tu?
-Eu? Frumoasa-Frumoaselor…
-Ei, nu chiar a a…Zi-mi Zina…ș
-La noi zânele sunt cele mai frumoase fete…
-Lasă caii să pască i hai pe Luncă, Norocel…ș
i-l luă de mână i merseră a a tăcu i mult timp, el îi sim iȘ ș ș ț ț
jarul mâinii în palmă, ea îi auzea bătăile inimii ca pe ni te ciocăneleș
la ureche.
-Ce tare bate inima ta, Norocele!- se miră ea, naivă, i seș
întoarse cu fa a spre el i el îi luă o zbil ă de păr de pe frunte, i-oț ș ț
dă-te într-o parte i o sărută cu patimă. S-au învârtit cu ei,ș
rostogolindu-se i cerul, i pământul, i soarele, i pădurea, i apaș ș ș ș ș
Bucovului; când s-au dezmeticit erau parcă pe altă lume, nu mai
tiau încotro s-o apuce i ce să facă. Iar Norocel repetă gestul, oș ș
strânse cât putu în bra e i-o sărută cu patimă i ea se lăsă moale înț ș ș
bra ele lui într-o vrajă i-ntr-o be ie vecine cu moartea, cu le inul,ț ș ț ș
cu ame eala… i după această îmbră i are, Zina căzu într-un le inț Ș ț ș ș
dulce i-ntr-un somn din care cu greu o mai trezi Norocel.ș
-Unde suntem?- se dezmetici ea.
-Pe Luncă!- îi răspunse Norocel.
- i tu cine e ti?- întrebă ea, curioasă, parcă nici nu l-ar mai fiȘ ș
cunoscut.
-Norocel! Cine să fiu?…
-Doamneee, am câteodată ni te căderi în gol încât uit tot!ș
Avea ochii tulburi i fa a speriată.ș ț
Norocel se alarmă. O luă i-i frecă obrajii i mâinile i plecarăș ș ș
mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de
mare, curgea ca un arpe uria spre Iazuri; zarea se întunecase subș ș
16
16

umbri ul boltit al sălciilor plângătoare i spre apus, peste sat, seș ș
lăsaseră nori uria i, fumurii, grei i amenin ători. Din când în cândș ș ț
câte un fulger spinteca zarea i cădea obosit în apă.ș
-O să plouă!- rupse tăcerea Zina.
-Ploaia e mană cerească pentru recoltele boierului!-se bucură
Norocel.
-De geaba!-zise Zina în zeflemea.
Nerăspunzându-i la acel <degeaba>, Norocel o întrebă:
- i ce faci tu acolo la Paris?Ș
-Pictez pe pânză! Asta fac…Mâine am să te rog să venim
iară i aici c-am să-mi iau evaletul i culorile să pictez un peisaj.ș ș ș
-Cu plăcere domni oară!-îi răspunse băiatul plin deș
amabilitate i bucuros că are să se repete plimbarea lor.ș
Dar n-apucară să termine dialogul căci, ca din senin, un fulger,
apoi un trăznet rupseră tăcerile i sparseră toată valea, apoi o ploaieș
rece, cu picături mari, se lăsă peste ei ca un potop i-i făcură leoarcăș
i ei, printre fulgere i tunete, fugiră de mână la trăsura pe care oș ș
lăsaseră în deal. Luară caii, Norocel îi înhămă repede i plecară spreș
conac.
Veni seara.
Norocel dormea într-un cerdac la conacul cel vechi. Îl apucase
frigul i se trântise într-un cojoc pe sală cu gândul la Zina. A douaș
zi va merge iar cu ea în Luncă i-i vor spune iar pove ti i se vorș ș ș
iubi i Zina va picta acel peisaj.ș
Adormi. Era obosit i prin somn se trezi strigat de o voce:ș
<Norocel!> Era vocea Zinei, striga din grădină, de sub umbra unui
nuc. Era îmbrăcată la fel ca ziua în hainele ei albe. Îi făcea semne cu
mâna să vină la ea. Norocel plecă spre ea, se apropie i-o cuprinseș
de mijloc i-o sărută. Fata îl mângâie peste obrajii lui ro ii caș ș
bujorul i apoi îl sărută i ea. Mai departe, din senin se auzi glasulș ș
unui fluier, cânta o horă frumoasă de pe la ei i din umbra nucului,ș
la lumina lunii, apărură din senin dăn uind un cârd de fete care-iț
înconjură cu hora lor pe amândoi. Ce stele, ce lună, i ce noapte, iș ș
ce tăceri, i ce cântec… Stelele ca licuricii se aprindeau i seș ș
stingeau în marele candelabru al cerului în perdeaua de fum a
17
17

nop ii; luna într-o calea că de argint se legăna deasupra nucului cuț ș
un col spre Cornul Caprei ca un obraz de fecioară, spălat proaspătț
i mânat de dorul unui sărut…Fetele jucau îndrăcit, erau îmbrăcateș
în rochii de borangic ca ni te voaluri transparente prin care li seș
vedeau formele rotunde ale corpurilor lor feciorelnice. De la un timp
fluierul cânta o horă duios i trist, a moarte i-a jale căci o dăduse-nș ș
doină i fetele părea că plutesc luate de vânt prin aerul nop ii.ș ț
Norocel i cu Zina se prinseră i ei în vârtejul acelei hore i jucauș ș ș
i ei i nu mai puteau de bucurie i se sorbeau din ochi i seș ș ș ș
strângeau de mâini i- i opteau vorbe frumoase de dragoste unulș ș ș
la urechea altuia. <Doamneee, ce fericire-a dat peste noi…>, gândea
Norocel, în timp ce juca i-o strângea pe Zina de mână. Vine o ziș
când vezi fericirea întruchipată, înaripată în inimă i de cândș
a tepta el aceste clipe, de când o dulce a tepta i-o chema dinș ș ș
senin, din pustiu, din de ert, din poveste, de dincolo de fiin a lui iș ț ș
iată că venise! i juca, juca prins de mână cu acele fecioare careȘ
parcă pluteau prin aeru tare al nop ii, dulce legăna i de melodiaț ț
fluierului i alinta i de mângâierea vântului nop ii…ș ț ț
Fecioarele dispărură dintrodată în ceruri i rămase iară numaiș
el cu Zina care-l ruga să mai stea, că ea va pleca, că e singura ei
noapte când poate să-l mai întâlnească… i luna se îngălbenise deȘ
tot, bolnavă, i stelele care se prefăcuseră -n făclii aprinse, i cerulș ș
tot parcă se transformase într-un altar de biserică, i glasul Zinei,ș
cântat, optit, printre buze: <Noroceleeee!>…ș
Se trezi. Strigase Zina? Venise ea oare acolo sub nuc? Ascultă
ce ascultă cântecul nop ii, asculta acele tăceri, totul păreaț
încremenit. Privi cerul, Calea Laptelui, i Clo ca cu Puii, i Carulș ș ș
Mare, i luna bezmetică pe cer, i stelele care parcă încremeniserăș ș
pe boltă; nici fo net de licurici, nici boare de vânt, călca parcă peș
vată căci se sculase să meargă în grădină la umbra nucului s-o vadă
pe Zina.? Coborî pragul prispei, merse-n grădină, văzu parcă o
nălucă-n alb alergând prin umbra nucului care dispăru în livadă. Era
sau nu era Zina? Îl strigase sau nu-l strigase Zina? Fusese sau nu
fusese vis acea horă îndrăcită din jurul nucului? <Zinaaa!>- strigă el
în miezul nop ii spre acea nălucă care pierise-n neant.ț
18
18

<Zini oaraaaa!>- mai repetă el de câteva ori, rezemat de tulpinaș
nucului i dintrodată î i sim i mâna dreaptă i piciorul drept moi iș ș ț ș ș
se-aplecă spre zăplazul gardului să nu cadă i se târî bini or spreș ș
casă, tip-til, fără să mai zică vreun cuvânt… <Ielele, gândi el, m-au
ielit, Doamneee, ce-am făcut eu de mi-ai luat mâna i piciorul căciș
cu ele munceam i cu ele mă hrăneam!>ș
i se a eză pe prispă să mai doarmă, dar nu mai putu săȘ ș
închidă ochii, aprinsese un muc de igară i privea pe cer cum seț ș
sting tăciunii nop ii, ai acelei nop i nenorocite care-l lăsase beteagț ț
i blestemat să meargă toată vi a în cârjă.ș ț
Veni diminea a cu treburi i cu rosturi noi, dar Norocelț ș
rămăsese pe prispă tăcut, privea cerul, conacul i vedea prin curteș
forfotă mare.
-Leli ă Brându o, chemă el femeia care deretica prin casă,ț ș
vino, te rog, până la mine i-mi ajută să cobor scările că mi-a luatș
Dumnezeu o mână i-un picior azi nopte!ș
-Ce tot îndrugi, tu, acolea, păcatele mele? Noi ardem în
altele…
Femeia era disperată i plânsă i Norocel o întrebă ce are.ș ș
-Tu stai aci, n-ai auzit c-a murit domni a boierului azi noapteț
i e jale mare în tot conacul?ș
Norocel rămase trăznit clipe întregi:
-Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe.
-Azi noapte! A prins-o pârlita aia de ploaie i atât i-a fost căș
suferea, sărmana, de piept, i-a făcut astupătură!…ș
Norocel încremenit a început să plângă:
-Doamnee, ce blestem a fost ăsta pe capul nostru, de-ai vărsat
nenorocirea peste doi nevinova i? Ce i-am stricat, noi, doi copii, cuț ț
iubirea noastră de ne-ai făcut asemenea rău?
Coborî încet de pe prispă, ajutat de leli a Brându a, se sprijiniț ș
într-un ciomag i ontâcâind, o luă spre conacul cel nou.ș ș
Când îl văzu, lumea rămase înmărmurită, se-nchină i tăcu.ș
Schiopul merse direct în camera moartei, o privi i-o sărută peș
mâinile ei firave i pe obraz; era la fel cum o visase el azi noapte, cuș
rochia aceea albă, ro ie în obraji, stătea a a i se uita la el, parcă n-ș ș ș
19
19

ar fi fost moartă. A tepta parcă să se scoale i să-i spună să punăș ș
evaletul în trăsură i să plece să picteze acel frumos peisaji…ș ș
i Zina a fost înmormântată în fa a bisericu ei de la conac iȘ ț ț ș
el, în fiecare zi, timp de treizeci de ani până i-a luat Dumnezeu
via a, schiop i cu o barbă până în pământ, venea i-i punea câte-oț ș ș
lumânare la cap, în speran a că atunci când va închide ochii i el, seț ș
vor întâlni amândoi în Rai i acolo va pune caii la trăsură pentru aș
merge în luncă cu ea să picteze peisajul mult visat…
20 iulie 1995
FÂNTÂNA HO ILORȚ
20
20

Loc blestemat, la marginea unei păduri seculare i sub o vecheș
cetate dacică, acum rămasă numai cioburi, Fântâna Ho ilor stăț
mărturie peste secole că pe aici au fost cândva oameni. Cine a săpat-
o, nu tie nimeni! Curge din ea o apă rece ,care dacă o bei, te scoalăș
după boală. Numai Radu Schiopu îi tie tainele, dar greu i seș
deschid zăbrelele gurii. Căci a fost i el printre ei, domniile lor,ș
printre ho ii sau haiducii care au fost prin i de poteră în satulț ș
Găujani i, legat de căpestrele cailor, a fost târât i batjocorât deș ș
săteni, până a ajuns cu ei la stăpânire.
Acum, bătrân i bolnav, stă pe prispă i fumează.ș ș
Prive te soarele cum răsare i cum apune i oftează:ș ș ș
-Offf, Doamne, zice încet, trăgându- i piciorul ăla bontu lângăș
el, a a e omu: răsare, se viteje te i apune ca i soarele pe cer…ș ș ș ș
A rămas singur, nevastă-sa, Anica, a murit demult, un băiat, pe
nume, Vergică, a venit mort în tron din armată i l-au îngropat înș
deal la cimitir, o fată i-a murit de oftică la sanatoriu i alta, curvă deș
Bucure ti, s-a-ncadrat la Crucea de Piatră cu normă întreagă…ș
Ho ii erau ase in i din ase păr i; el, eful, îi organiza înț ș ș ș ț ș
ascunzătoarea lor în Valea Bucovului, la Fântâna Ho ilor. Unul,ț
Tatace, era din Tătără ti de lângă Cetate, se calicise de mic i aveaș ș
pică pe boierul Bellu care-i luase răposatului de taică-său pe te-
miri-ce, două petice de pământ, singurele pe care le mo tenise dinș
vechime. Într-o zi o întâlne te pe Anica lui Radu Banii care era dinș
acela i sat cu el, i-i zise:ș ș
-Lele Anico, spune-i lui nea Radu că am o vorbă cu el!
-Ce vorbă ai, maică?
-Vreau să intru i eu cu ei în cârd…ș
- i ce să-i spun?Ș
- tiu o ascunzătoare din Cetate pe sub pământ, făcută deȘ
Constantin Aga Bălăceanu, care dă în drumul Bucure tilor…E dupăș
timpul turcilor ca să poată fugi mai repede în caz că năvălesc peste
el. E bună pentru ascunzătoare, să nu-i mai găsească potera ii…Săș
vină pe la mine să le-o arăt eu… C-am auzit că sunt pe urmele lor…
-Bine, maică, hai că-i spun!
21
21

<Tu, Tatace, urmăre ti zona Teleormanului de Mijloc, de laș
Izvoare până peste Udupu!>, îi spusese Radu Banii, de fapt îi
dăduse ordin căci juraseră să fie fra i de cruce i să asculte to i deț ș ț
el. i într-o noapte la lumina felinarelor colindaseră grota care plecaȘ
din altarul bisericii din cetate, acum părăsită, până hăt, peste sat i-ș
apoi peste câmpul Slobozenilor, cam vreo două zeci de chilometri.
Grota fusese făcută de tatăl lui Canstantin Aga cu sclavi tătari ca
ascunzătoare pentru incursiunile turcilor. Aici, la vreme de necaz,
boierul î i căra tot avutul i pe el îl a tepta trăsura la capul celălaltș ș ș
s-o ia spre Bucure ti, la părin ii i bunicii lui.ș ț ș
Tatace ăsta era neam de tătar, de fapt tot satul Tătără ti, seș
trăgea din seva tătarilor sclavi, pu i la treburi grele, i doar el maiș ș
inea minte din povestea bunicilor despre această ascunzătoare.ț
Alt ho , pe nume Sandu Sili teanu, era din Sili tea-Gume ti,ț ș ș ș
din satul Că ele ti, ăsta avea sector pe Drumul ăl Mare, adică peț ș
oseaua Pite ti-Ro iori, neam de curvă, făcut cu un argat de peș ș ș
mo ia Gume tilor, ăsta era dat dracului, fura de mic de stingea iș ș ș
când au jurat ei, i-a pus gând rău boierului Guma, un grecotei venit
pe proaspăta lui mo ioară, primită în dar de la domnul fanariot dinș
acele timpuri, ca răsplată pentru slugărnicia lui prin lupanarele
Fanarului…<Până nu voi face dragoste cu nevastă-sa, nu-l las,
dumnezeii lui de om spurcat!…A tras cu flinta după mine prin
porumburi…>, îi povestea el lui Radu Banii adesea la pala focului,
seara în lungile lor popasuri, când puneau ara la cale.ț
Al treilea pe nume, Gogică, era din Pistole ti, sat dispărutș
după ciuma lui Caragea. Când devenise holtei, îi veniseră dracii iș
într-o diminea ă se scolă din bordei i le spune lui taică-său iț ș ș
maică-sii:
-Tată i mamă, mi-a venit dor de ducă…ș
-Ce-ai, mă, ai înnebiunit?
-N-am înnebunit, dar m-am înhăitat cu Popa Pistol i cu Raduș
Banii să le venim de hac grecilor împu i i care-au pus mâna peț ț
pământurile noastre!
-Tu vreai să te mănânce ocna, mă, neterminatule!- îl certa
taică-său.
22
22

A plecat i dus a fost…ș
A trecut Dunărea de trei ori i s-a întors c-o bulgăroaică dupăș
el, a inut-o ce-a inut-o i apoi a părăsit-o pe capul maică-sii i-alț ț ș ș
lui taică-său i dus a fost, i s-a pierdut urma!.ș
Al patrulea era de la Doage din câmpie, neam de cioban
ungurean, pripă it prin acele locuri cu un cârd de oi. După un timpș
s-a lăsat de oierit i-a luat durda la spinare i s-a prezentat la Raduș ș
i-a jurat i el, făcându-se frate de cruce cu ei.ș ș
Al cincelea era de la deal dinspre Coste ti, avea nume deș
con opist, îl chema Firea Scribălău, tia i ceva carte, trecuse un anț ș ș
pe la Sfântu Sava, se certase cu stăpânirea i dăduse buzna în codriiș
Teleormanului.
Al aselea era deci Radu Bani, zis iRadu chiopul…ș ș Ș
Să-i recapitulăm: Tatace, Sandu Sili teanu, Gogică dinș
Pistole ti, Pârvu Ungureanu, cel de la Doage, i Firea Scribălău…ș ș
Seară neagră, de păcură, fără lună, fără stele, doar câte un
licurici sclipea în băteia vântului. To i ase stăteau pe lângă foc, laț ș
poale de pădure i trăgeau la măsea dintr-o ploscă cu vin proaspătș
din butoaiele Bălăcenilor. Îl adusese Sandu Sili teanu care sosise cuș
ve ti proaspete de la conac. Că Guma vrea să cumpere pământul deș
pe mo ia mânăstirească Râca-Pasărea, că a venit cu bănet i-aș ș
trimis-o pe nevastă-sa la Stambul s-o împopo oneze…ț
-Punel pe listă!- le striga Radu Banii- îl călcăm mâine noapte
la primul cântat al coco ului…ș
-Are potera i mul i, nea Radule, nu le putem face fa ă…-îiș ț ț
explică Sandu Sili teanu printre înghi iturile de vin.ș ț
-Ai cal bun?- puse Radu ochii pe el i-l în epă cu privirile.ș ț
-Am!
-Tu o iei înainte i vii dinspre Balaci, noi o luăm pe câmp peș
la Porumburi i-i luăm din două păr i! Tu intri în conac, te la i cuș ț ș
funia din salcâmul morii, sari pe fereastra din spate în camera
boierului-zice el, scărpinându-se în cap, zici că doarme singur?
-Da!
-Dacă-i a a, îi pui pistolul în fa ă I strigi: <Banii sau via a?>ș ț ș ț
El o să tacă, mi-l legi frumu el de mâini i de picioare, îi înde i oș ș ș
23
23

cârpă-n gură i ne dai nouă un semnal cu lumina pe fereastră dupăș
ce- i termini treaba… Ai în eles?ț ț
<Al dracului e nea Radu-ăsta, are sânge spurcat în el!…Hoț
din tată-n fiu, furtul de cai era o găinărie pentru el! El a dat marile
lovituri…Banii boierilor de pe grâul dus la Giurgiu sau aurul
Mavrodinilor…>
-Tu cu ce ve ti vii Tatace?- îl întrebă Radu, cam supărat deș
tăcerea lui, trăgând dintr-o pipă luată din târg de la Silistra.
-Cu ve ti bune, haiducule Radu! Dar trebuie să ne întocmimș
bine la faptă să nu dăm gre că boierul Câmpineanu are dregătoriaș
de partea lui i ne găse te i-n gaură de arpe!ș ș ș ș
-Bă, neam de curvă, fricos, îl luă Radu Banii la rost,crezi că
dacă mori tu, se face gaură-n cer? Um prost lipsă în grădina lui
Dumnezeu!
i se făcu lini te.Ș ș
Se-auzea izvorul ipotind, trecând pe la picioarele lor, sclipeaș
în pala focului i câteva gâze însetate încă-i mai dădeau dârcoale.ș
Satul, hăt-departe, dormea culcat pe câmpia Teleormanului. Vântul,
călător ve nic, se juca precum un spiridu prin frunzele copacilor.ș ș
-Zi-i, bă, Tatace, ve tile!- căzu glasul lui Radu Banii ca unș
satâr pe ceafa lui Tatace. De ce taci ca prostul?
-Nu tac, efu, mă gândeam i eu a a…Nu vezi ce lini te?ș ș ș ș
-La ce te gândeai?
-Mă gândeam că dacă ne iese chestia asta, ne îmbogă im, neț
lăsăm de haiducie că e via ă de câine i punem provălii la Ru i sauț ș ș
la Lixăndrie…
-Ha, ha, ha…- izbicni Radu în râs, auzi la el la ce se gânde te,ș
să pună prăvălii…Bă, nenorocitule, haiducul ia de la bogat i dă laș
sărac, nu- i umple burta lui, ai auzit?ș
-Am auzit, dar…
-Niciun dar! Eu puteam să am o sută de prăvălii pân-acu, dar
am rămas tot sărac… i zi-i odată ve tile alea, că mă bagi în spital!Ș ș
Apoi către Firea Scribălău: unde dracu a i pus, bă, budelcu a aia?ț ț
Dă-mi-o s-o mai pup i eu o dată!ș
24
24

-Nea Radule i fra ilor, eu am o mândră la curteaș ț
Câmpinenului i tii ce mi-a spus?ș ș
-Ce i-a spus, mă?- se dădu mai aproape de ei i Pârvuț ș
Ungureanu, care era cam fudul de urechi.
-Astăzi e miercuri. Vineri pleacă boierul la Bucure ti cu aurulș
strâns să-l prefacă-n pi tari, vrea să refacă biserica din cetate i săș ș
cumpere pădurea soru-sii, Eliza, că vrea să plece în Grecia la ai ei…
-Asta e treabă bună!-zise Radu pe gânduri i tăcu. Rumegaș
gândurile printre fumul pipei care se urca încet pe deasupra capului.
Dar trebuie să chibzuim bine… Tu Tatace, tu, Sandule i tu,ș
Pârvule, îi a tepta i de-asupra pădurii andăra…Când pleacă?- îlș ț Ț
mai întrebă încă odată Radu pe Tatace.
-Când cade soarele-n asfin it ca să fie mâine la ora !ț ș A a mi-aș
spus Ileana…
-Până acolo face trei ceasuri, vorbi Radu a a ca pentru el. Laș
al doilea cântat al coco ilor să fi i acolo! Lega i caii la Tufanul cuș ț ț
Icoana i ie i i în drum, face i i voi pe cer etorii sau pe călătoriiș ș ț ț ș ș
nemânca i, dacă nu scoate i nimic de pe el, îl aduce i legat aici căț ț ț
am o trebă cu jupânul…Vede i voi izvorul ăsta cum se chinuie săț
iasă din pământ? Îl pun pe el să sape alt izvor aici până i-o daș
sufletul! Eu cu Fierăscu stăm aici i v-a teptăm! Tu Gogică, treciș ș
podul i faci legătura între ei i noi; ai cal bun, dă-i bice…ș ș
To i trecură la posturi. Veni joia cea însemnată i vremea seț ș
posomorî. Noapte urâtă cu furtună i ploi. Radu tăcea i fuma pipăș ș
i din când în când î i mu ca mustă ile. Fierăscu făcuse un adăpostș ș ș ț
în mal i se băgase într-o gaură ca un viezure. La început seș
scuturară câ iva nori, veni apoi grosul furtunii cu fulgere i cuț ș
trăznete i cu o ploaie ruptă din rai. După care stătu i cerul i seș ș ș
însenină. Ie ise pe boltă o lună cât roata căru ei i ni te stele careș ț ș ș
sclipeau ca mărgele împră tiate pe o pânză albastră de catifea.ș
-Dormi, scribălăule?- îl întrebă Radu pe Fierăscu cu mâna pe
pistolul de la brâu. Îl mângâia cu podul palmei ca pe o fiin ă dragă.ț
Î i aduse aminte cum i-l dăduse Popa Pistol, după zavera lui Tudor,ș
când se împră tiaseră to i pandurii prin sate i prin păduri să nu-iș ț ș
căsăpească turcii.
25
25

-Nu dorm, nea Radule!…
-Parcă se-aude ceva!- zise Radu, ascu indu- i urechile.ț ș
-O fi Gogică…
-Calul lui Gogică nu calcă a a!ș
Prin noapte umbra unui cal i a unui călăre se apropie repedeș ț
de poala pădurii. Cei doi se sculară i intrară în alertă. Priviră peș
cer, ie ise luceafărul de ziuă i dinspre Sili tea-Gume ti se-auzeaș ș ș ș
cântat de coco . Pe iarbă căzuse răcoarea i oamenii se înfiorară,ș ș
ie i i proaspăt din culcu urile lor. Radu se scutură alungând toateș ț ș
gândurile i- i pregăti pistolul. Poate au fost turna i stăpânirii i-iș ș ț ș
caută …Calul se apropie i pe el zăriră un om întins i legat cu oș ș
funie. <ăsta e Tatace!>- gândi Radu! Fierăscu se apropie de cal i-iș
luă seama.
-Ăsta e calul lui Tatace!- îi opti el lui Radu.ș
Calul era încins, ie eau spume din el, dar cel legat nu eraș
Tatace. Tatace, nicăieri!
Un om necunoscut, legat măr i bătut până la sânge horcăiaș
aproape în ne tire pe eaua calului.ș ș
-E un străin!- îi strigă Fierăscu lui Radu Banii.
Radu Banii se apropie de împricinat, aprinse o cârpă de la
amânarul lui, o apropie de fa a omului i strigă satisfăcut:ț ș
-Ăsta e boierul Câmpinenu! Ia, dă-l jos, Fierăscule, i tragel laș
adăpost să vedem ce e cu el.
Fierăscu îl dezlegă, îi desfăcu mâinile i picioarele i-l traserăș ș
în adăpostul lor.
-Spală-i rănile de pe fa ă că- i revine!-zise Radu, îngrijorat.ț ș
Târziu de tot, când zorii zilei mijau, Câmpineanu se trezi iș
începu să înjure.
-Ce e boierule?- îl întrebă Radu.
-Unde sunt eu aici?- se uita boierul în toate păr ile.ț
-Boierule, nu fă pe prostu’…Unde-ai plecat ieri?- se dădu
Radu mai lângă el.
-La Bucure ti!ș
-Ai auzit de haiducii lui Radu Banii?
-Am auzit!
26
26

-Unde-i aurul i banii? Aurul…pe care voiai să iei pitaciș
pentru construirea bisericii din cetate…Aurul… pe care voiai să iei
pădurea soră-ti?
-Mi l-au luat!
-Cine?
-Cum cine? Ho ii…ț
-Care ho i?ț
<Al dracului Tatace, gândi Radu, tâmpitul ăla a fugit cu aurul
i banii i ne-a lăsat cu buza umflată!> Aruncă o privire tăioasă luiș ș
Fierăscu, fugi la cal, puse repede aua pe el, i-i întoarse vorba luiș ș
Fierăscu:
-Stai aici, ine-l pe boier să nu fugă că dai i tu de dracu!ț ș
Dacă- i scapă te achit, eu mă duc la hanul lui Pătru…Tatace cândț
are bani, acolo se duce i-i bea i-i cheltuie cu curvele! Are pe unaș ș
Ileana… De data aceasta cred că sap cu el fântâna ho ilor…ț
i plecă ca un vârteji pe sub poalele pădurii pe drumulȘ
Tătără tilor. Ajunse la hanul lui Pătru cam la ceasurile prânzului. Îlș
găsi pe Tatace beat mort. Dădea să bea la toată lumea la hanul lui
Pătru i se fudulea cu două igănci pe lângă el.ș ț
Când îl văzu pe Radu, se scutură din be ia lui i rămaseț ș
înlemnit.
-Unde sunt banii i aurul boierului, Tatace?ș
Tatace se împetici la vorbă i răspunse printre din ii lui fonfi:ș ț
-Banii i-am băut…
- i aurul?Ș
-Aurul e la mine-n sân!
-Hai să-l văd i eu!ș
Ie iră afară. Tatace se căută prin sân i aurul nicăieri!ș ș
-Ale dracului de igănci mi-au utit aurul!ț ș
-Ce face, mă? Sui-te pe calul meu i hai! Cum ne-a fostș
jurământul, …tu- i leturghia mă-tii, care te-a ouat!ț
Plecară.
Pe seară ajunseră obosi i mor i la izvor.ț ț
27
27

Fierăscu se ospăta cu boier Câmpineanu. Când veni Radu, îi
găsi la masă. Se a eză i el i luă câteva îmbucături, apoi se adresăș ș ș
boierului:
-Boierule, să ne ier i c-am fost ni te pro ti! Voiam să sapț ș ș
fântâna cu dumneata, să desfund izvorul ăsta! Dar acum am alt om.
Îl vezi? ăsta i-a luat aurul i banii i i-a băut i i-a mâncat cuț ș ș ș
curvele…Dă-te jos, nenorocitule!-se adresă el lui Tatace care
rămăsese stână de piatră pe cal. Fierăscule, leagă-l cu lan ul caluluiț
de picioare, dă-i hârle ul i-n trei zile să-mi dea fântâna gata!ț ș
Fierăscu se execută, luă lan ul calului, îl legă bine de picioareț
i-i puse hârle ul în mână.ș ț
-Vreau să â nească apa în sus, îl amenin ă Radu, să fieț ș ț
limpede i rece! Tu boierule, dă-i drumul acasă, la conac!… Dacăș
scapi vreo vorbă la stăpânire, te-achităm! Ai în eles?ț
- i cu banii i aurul meu?Ș ș
-Banii i aurul tău sun la prostul ăsta care n-a tiut ce să facăș ș
cu ei!- i arătă spre Tatace care înjura i bolborosea ceva…ș ș
A doua noapte dădură lovitura la Guma, la Sili te.ș
Sandu îl ajută pe Gogică să se suie în salcâm, săriră pe geam,
îl treziră pe boier care dormea dus, îi puseră pistolul în piept i-iș
ziseră:
-Banii sau via a?ț
Grecoteiul, până se dezmetici să vadă cine este, strigă tare:
-Da’ cine sunte i voi?ț
-Ho ii lui Radu Banii…ț
Guma se sculă în capul oaselor, împiedicându-se în lunga
căma ă de noapte, trase o cutie de sub pat i le-o întinse:ș ș
-Asta e tot ce am!
Erau două pungi pline cu galbeni.
- i aurul?- îl amenin ă Gogică cu pistolul deasupra capului.Ș ț
-Aurul l-a luat nevastă-mea la Stambul să- i împodobeascăș
degetele cu inele i urechile cu cercei.ș
-Aurul, boierule!- se ră oi Gogică la el.ț
-Mă crede i sau nu mă crede i?ț ț Nevastă-mea a fugit cu tot
aurul la Stambul…
28
28

-Hai, mă, zise Sandu, omul este sincer, cum ne-a dat banii, ne
dădea i aurul dacă-l avea…ș
i plecară.Ș
În trei zile Tatace dădu gata fântâna. Primul care bău apă din
ea fu Radu Banii care-i chemă pe to i cinci i le zise:ț ș
-Jurământul haiducului este sfânt! Cine-l încalcă nu mai merită
să trăiască.
To i ascultau cu sufletul la gură.ț
-Acest om, i arătă cu degetul mare spre Tatace care sta jos,ș
sleit de puteri, cerând îndurare, nu mai merită să trăiască!
i Radu scoase pistolul i-i trase câteva focuri în piept. TataceȘ ș
căzu jos ca un butuc, alături de fântâna pe care-o săpase i-i ro iș ș
apa cu sângele care se prelingea peste vizduri.
- ine i minte, le strigă Radu Banii, de azi încolo aici se vaȚ ț
numi Fântâna Ho ilor! Acum lua i le ul acest i îngropa i-l în deal,ț ț ș ș ț
sub cetatea dacilor, iar peste el să pune i un covor de iarbă verde…ț
Cei patru ho i, luară corpul mortului la spinare i plecară cu elț ș
să-l îngroape.
-Fără cruce!-le strigă Radu. Eu rămân să păzesc ce-am
strâns…Dacă deschide vreunul gura, va avea soarta lui Tatace.
Cei patru urcară dealul în tăcere cu Tatace în spinare i-lș
îngropară, iar peste mormânt puseră un strat verde de iarbă.
În acea tăcere, doar soarele vărsa o căldură înăbu itoare pesteș
toată câmpia. Cei patru, după ce- i terminară treaba, se a ezară jos,ș ș
se terseră de nădu eală i ziseră:ș ș ș
-Dumnezeu să-l odihnească!
5 nov.1970
PRINȚESA I PATEFONULȘ
29
29

Era prin anul 1946, primăvara, pe timpul foametei…O zi caldă
de primăvară. Noi, copiii, ne jucam descul i prin curtea caseiț
părăsită decurând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei i aiciș
casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin
grădină i ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite.ș
Într-o zi ne pomenim cu o căru ă la poartă în care erau ni teț ș
oameni străini. Strigară la mine:
-Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă
cuno ti pe mine?ș
-Nu vă cunosc!
-Eu sunt primarul satului, mă! Unde e tac’to?
-E sergent de stradă la Bucure ti!ș
- i mă-ta?Ș
-E cu unchiul Stancu la plug…
-Dă-te, domnule Nardie, jos din căru ă!- se adresă primarulț
celui ce mâna caii.
i se dădu jos din căru ă o matahală de om cu o fa ă pătratăȘ ț ț
de bandit, cu părul lăie care-i atârna pe ceafă i cu ni te haine largiț ș ș
care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră
por ile cele mari i traseră căru a în curte. Privii la ei. Era o căru ăț ș ț ț
mocănească cu coviltir. În câteva clipe umplu curtea pustie cu copii,
nevastă-sa aruncă jos tot calabalâcul, dezlegă caii i-i băgă în grajd.ș
Apoi veni la mine:
-Tu e ti proprietarul?ș
-Da, zic eu, dar ce vre i să face i?ț ț
Primarul se dădu mai lângă mine i-mi opti la ureche:ș ș
-Mă, zice el încet să nu-l audă nimeni, ă tia sunt jidaniș
moldoveni, îi bag în casă la voi pentru un timp, avem ordin de la
stăpânire…au fugit i ei de seceta asta din Moldova…ș
Femeia, înzorzonztă cu ii i cu panglici, era pe măsuraș
bărbatului, oache ă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă i înaltă.ș ș
-Ce să facem?- vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu
cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru…
-Unde-i cheia?-veni namila de om la mine.
-E la mama!
30
30

-Du-te i spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici!ș
- i vacilor ce le fac?Ș
-Lasă că avem noi grijă de ele!
Dar namila de om nu mai a teptă nicio cheie. Se duse laș
căru ă, luă un baros i dintr-o lovitură rupse lacătul i intră în casă.ț ș ș
Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile,
apte, opt, nu putui la început să-mi dau seama câ i sunt, to iș ț ț
frumo i, cu părul cârlion at, blonzi, ca nemul lui Izrael, jumuleauș ț
ceapa ciorii crescută pe lângă gard i-o băgau în gură i-o mestecauș ș
ca le ina ii…Apoi se urcară în ni te salcâmi i începură să culeagăș ț ș ș
flori albe, îmbobocite. Doi dintre ei se dădură lângă gard i- iș ș
scoseseră pu ele lor mici să urineze. N-aveau pantaloni, erauț
îmbrăca i în cămă i albe, largi, probabil din ciolofibră sau dinț ș
americă, care le-atârnau până la călcâie.
-Bă, veni un vecin la mine, un flăcău făcut războiul, care
trăsese cu coada ochiului în căru ă, ia prive te i tu ce-i în u le !ț ș ș ș ș ț
Mă dădui mai aproape de căru ă i privii pe sub coadaț ș
ochiului.
-E o fată, zise ăla, să fiu al dracului dac-am mai văzut a aș
ceva! E zâna-zânelor căzută din cer!
Privii i eu mai insistent, era o fată, să fi avut cam cinspreș
zece ani, strălucea de frumuse e ca nălucile din închipuirea mea…ț
inea în bra e un mare buchet de flori i era îmbrăcată ca oț ț ș
arăpoaică din haremul sultanului din Stambul cu o rochie înflorată
cu toate florile câmpului pe ea. inea în poală un că el i privea laț ț ș
noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste fa ă i peste obrajii eiț ș
ro ii, iar din piep ii rochiei prea sumară îi ie eau ni te urloaie deș ț ș ș ț
â e ca două delu oare rotunde i cu mo în sfârc. Deasupra capuluiț ț ș ș ț
peste părul ei cârlion at î i pusese o coroni ă de flori culese de peț ș ț
câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor
oltene ti. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt i-aș ș
levăn ică, lucea-n sclipiri de aramă i de argint cu forme rotunde,ț ș
pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora defrumuse e caț
iluminările Sulamitei din Biblie…
31
31

-Scoală, Prin eso, zise buliba a, ce mai stai, scoal’ i ajut-o peț ș ș
mă-ta la cărat oalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp deț
o săptămână!
Când se sculă Prin esa i se lungi, vecinul meu, făcu ochiiț ș
mari i rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu minteaș
rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holba i la ea.ț
Fata sări ca o căprioară din căru ă i de-abia acum î i dezvăluiț ș ș
adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, i mâini, i cap, iș ș ș
picioare, propor ii i rotunjimi care te uimesc i te fac să faci o mieț ș ș
de crime pentru ea, chit că vei sta în temni ă apte vie i!ț ș ț
-Bă, zise vecinul meu, Ioni ă, eu simt că de la asta mi se trageț
ori martea, ori fericirea! Am făcut război, am scăpat de la Cotul
Donului I din Tatra, m-am tăvălit ca un tâmpit pe lunca Mure uluiș ș
în lupta cu nem ii, am umblat i-n răsărit i-n apus da’ să fiu eu alț ș ș
dracului dac-am mai întâlnit a a făptură! Eu mă duc s-o întreb cumș
o cheamă!
Fata se uită cu ochi de felină la noi, î i legănă trupul ei deș
trestie i-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână călcând rar,ș
arcuindu- i oldurile cu o nepăsare rară.ș ș
Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu
înjunghiat la beregă i, împro când tot cerul la apus cu un sânge deț ș
purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesim ite, căldurile seț
ostoiseră i se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserăriiș
cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înflori i, cuț
parfum de zambile i busuioc crud. Se ivise spre Cornul Capreiș
printre salcâmi o lună uie i se-aprinsese paraclisierul cerului cu oș ș
mie i una de lumini e care se jucau ca licuricii pe sus, dor din dorulș ț
nostru de-a ajunge la ele cu aripi sau fără aripi i de a-i mul umi luiș ț
Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o făcuse cu această Prin esă careț
căzuse colac peste noi i ne furase min ile. Toată valea Bucovuluiș ț
cânta ca o orgă acompaniată de scâr âitul fântânii i de glasulț ș
brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci.
-Ioni ăăă!- se-auzi peste sat glasul pi igăiat al maică-sii- haiț ț
acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai sătura i de umblat…ț
tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate?
32
32

Ioni ă plecă acasă supărat foc i eu îmi luai vacile i o luai peț ș ș
vale spre casă cu ele.
Trecură câteva săptămâni bune de la venirea lor…
Mama, când auzi se supără rău i-i scrise lui tata la Bucure tiș ș
să vină acasă că Dinu, primarul, ne-a băgat beleaua în casă. i chiarȘ
belea era căci brandabură ăla repară gardurile, ară mândre ea deț
elină pe unde pă team vacile, î i aliniase droaia de copii i-i puseț ș ș ș
la sapă i o semănă cu pepeni. Nouă, tuturor, ai casei, ne interzise săș
mai dăm pe acolo; dacă avem ceva de luat, să cerem la el, altfel o
pă im!ț
Într-una din seri mă chemă la gard Ioni ă, vecinul, i-miț ș
spuse:
-Băăă, la ă tia nu e lucru curat, baborni a aia cite te toatăș ț ș
noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla cite te o ditamaiș
căr oaia de Marx, e comunist; Prin esa dansează la patefon de-oț ț
găsesc dracii, despuiată ca o naiadă…e balerină… i ăia micii joacăș
pocăr pe be e de chibrite!ț
-Cum ai aflat, nea Ioni ă?- îl întreb eu curios.ț
-Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în est săț
plece la plug i eu am luat-o i-am dezmierdat pe flocos, adică peș ș
câine: na, la tata,na! până a tăcut… i a a mi-am pus în gând să-lș ș
termin, să-i bag ace cu ghemotoace de câl i în mămăligă să se ducăț
dracului…
-Tu e ti nebun! Te prinde ăsta i te spânzură de limbă…ș ș
-Îl bag în aia mă-sii! Până n-oi pune mâna pe Prin esă nu măț
las, ori eu cu Prin esa în bra e, ori el, mort!ț ț
- i cum faci?Ș
-Păi asta e, că nu tiu cum să fac! Fură tu cheia de la pătul iș ș
dă-mi-o mie!
-Cheia de la pătul e la noi acasă! Vreai s-o duci în pătul?
-Cam a a ceva…ș
33
33

- i dacă ea nu vrea?Ș
-Nu se poate să nu vrea! Tu nu în elegi că eu nu mai am somnț
i odihnă până n-oi pune gheara pe ea? O îmbăt…îi fac eu ceva…ș
Într-una din seri trecui pe la prunii din grădină i-o găsii peș
Prin esă întinsă pe-o pătură pe iarba verde, citea o carte.ț
-Suntem oaspe i buni, zise ea, nu furăm prune! Dacă neț
trebuie î i vom cere ie! Cum te cheamă pe tine?- mă întrebă ea cuț ț
un glas fin, de clopo el.ț
Îi spusei cum mă cheamă, îmi repetă de vreo câteva ori numele
i tăcu, ru inată de privirile mele insistente. Se juca în mâini cuș ș
vreo patru pietricele, le arunca pe rând în aer i le prindea.ș
-Auzi, mai zise ea, n-ai vrea să-mi spui i mie cum îl cheamăș
pe prietenul tău?
-Nu mi-e prieten, mi-e vecin! De ce întrebi?
-Nu tiu de unde-l cunosc!ș
-N-ai de unde, acum câtva timp a venit acasă din război!
-Zăuuuu?- făcu ea ochii mari. i ochii îi jucară ca douăȘ
mărgele legate pe o a ă i rămaseră cu luminile albastre întoarseț ș
spre mine ca doi tâlhari prin i asupra faptei.ș
-Pe tine cum te cheamă?- o întrebai eu emo ionat de atâtaț
îndrăzneală.
- Frida!- zice i tace.ș
Tac i eu i ne privim lung unul pe altul; prin pruni jucauș ș
umbrele înserării, de undeva o ca ă sparse cu glasul ei în epatț ț
lini tea serii, acea lini te stânjenitoare care se a ezase între noi.ș ș ș
- i ce faci aici?- o întreb eu.Ș
-Păzesc bostănăria!- repetă ea de câteva ori i râse dezvelindu-ș
i mărgelele albe ale din ilor.ș ț
În acel semiîntuneric, fa a ei căpătase străluciri de opal.ț
- i unde sunt ai tăi de te-au lăsat singură?Ș
-Cum, zice, nu tii?ș
-Ce să tiu?ș
-Că nu sunt ai mei! i se uită la mine curioasă că o astfel deȘ
tire banală n-a ajuns până la mine. Aaaa, adică nu tii, că ă tia- iș ș ș ș
arătă spre casa lor-nu vor să spună!
34
34

Tăcui. N-o mai întrebai nimic. O văzui că se întunecă la fa ă.ț
Citii pe fa a ei i-n glasul ei o umbră de nefericire i nu vrusei s-oț ș ș
mai întreb nimic. De ce să-i mai umblu prin micul ei trecut care
poate era tragic?
Plecai acasă i nu dormii toată noaptea. O visai crăiasă prinș
pădurea Bucovului i eu o duceam în bra e, îi culesesem flori i-oș ț ș
împodobisem ca pe-o zână i pluteam cu ea pe valea Bucovului,ș
prin poieni ele de pe malul râului, într-o nespusă fericire; o sărutamț
i-o strângeam la piept i ea mă săruta i-mi mângâia cu mâinile eiș ș ș
fa a mea de copil. Trupul ei cald se lipise de mine i dulcele ei alintț ș
mă făcuse să mă simt în al noulea cer; senza ii negustate măț
stăpâneau i mă ame eau ca pe un nebun exaltat de închipuirile lui.ș ț
Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioni ă careț
înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe,
care se făcuse ăndări la Cotul Donului. Sărise cu căru a în aer iț ț ș
din el rămăsese, povesteau camarazii lui, numai câteva bucă i deț
carne. Tatăl î i făcuse un pătuiag, se urcase în el i da să mănânceș ș
boabe la păsările cerului. Când ne văzuse pe noi începuse să strige
tare: <Tu e ti ,Gheorghe? Gheorgheeee!> Era parcă un patriarh cuș
barba albă i lungă până-n pământ, purta o căma ă albă cu ni teș ș ș
pantaloni de aba, rup i, aproape zdren ui i, citea Biblia, Facereaț ț ț
lumii, i din când în când, ca la un ritual, î i striga copilul pierdut înș ș
luptele de la Cotul Donului…<Bufff!- făcea- a a a murit băiatulș
meu!, sfârtecat în mii de bucă i de catu ele bol evicilor…Sta i aici,ț ș ș ț
copii, ne-a invitat el, vă cunun eu>, i-a plecat, zicea că se duce săș
ia patrafirul i cădelni a de tămâie. Eu cu Frida ne-am suit înș ț
pătuiag i ne-am culcat pe fân, fân dulce i moale care mirosea aș ș
aglice i-a viorele i-a parfum de fân i-a răcoare de luncă, i-aș ș ș ș
fericire, o dulce i dureroasă fericire…Frida se aciuase în sufletulș
meu i-o dulce sărutam pe fa ă i pe gâtul ei alb, îi desfăcusemș ț ș
căma a i-i luam corpul milimetru cu milimetru la sărutat, pe gât,ș ș
pe coapse, pe sâni, dulcile ei rodii, pântecul, picioarele…Lună
beată, abur dulce, noapte feerică, plină de gâze, păsări peste tot,
cântau într-o nuntire celestă, stelele pluteau printre noi, roiuri-roiuri,
urcam încet pe scări de mătase spre infinit…
35
35

<Gata, veni umbra nebunului, trezi- i-vă c-am sosit!>ț
i m-am trezit cu imaginea lui pe retină.Ș
M-a cuprins o gelozie i-o ură, vecine cu moartea, fa ă deș ț
Ioni ă. O iubeam pe Frida, o iubeam atât de mult încât a fi făcutț ș
acum ceea ce zicea că face Ione ă pentru ea, adică moarte de om!ț
Când m-am întâlnit cu Ioni ă peste vreo săptămână i-am spus:ț
- tii că prin esa te cuno te?Ș ț ș
-De unde?
-De unde, de neunde, dar te cuno te! M-a întrebat pe mineș
despre tine! Zice: nu tiu de unde-l cunosc…ș
-Mi-ai făcut rost de cheia de la pătul?
-N-o mai găsesc!- i-am răspuns, de i o aveam în buzunar. Amș
luat altă vorbă, ce eram prost să-i dau eu cheia de la pătul să se
iubească el cu Frida acolo?
Ioni ă s-a chiorât ce s-a chiorât la mine, văzând că bat înț
retragere, i m-a amenin at:ș ț
-Măăă, nu fi prost, tot pun eu gheara pe ea! Am aflat cum o
cheamă. Frida o cheamă, nume de orient, din eherezada, euȘ
nababul, împăratul, i ea cadâna, o iau i plec cu ea la Bucure ti, ceș ș ș
dacă nu-mi dă mama i tata voie, ăla ce-a făcut dacă ineau atâta deș ț
mult la el, s-a dus, săracu, nevinovat pe lumea cealaltă, I-au
sfârtecat celovecii corpul îm mii de bucă i…Are să urle tata înț
pădurea Bucovului după el cât o putea…Frida, auzi, tu, i-am
mătră it câinele i acum mă ascund pe sală la voi, după scândurileș ș
podului ca s-aud ce vorbesc ei în casă… Sunt de prin păr ileț
Tecuciului, ea a fost prin Ardeal, pe Valea Mure ului, nu tiu cu ceș ș
ocazie că poveste te i plânge i gesticulează i se ceartă cuș ș ș ș
buliba a ăla…ș
Într-o zi ne-am luat inima-n din i I ne-am dus cu Ioni ă la eaț ș ț
în grădină. Legase un pre de doi pruni i- i făcuse un fel deș ș ș
ezlong aerian în care se da hu a toată ziulica cât e de mare laș ț
umbra prunilor.
-Bună, Frida!- îi zic eu ca mai apropiat.
-Bună băie i!- răspunde ea, foarte prietenos, cam rar da i pe-ț ț
aici! Vă e frică de ăsta- i arătă către casă- să nu vă apropia i căș ț
36
36

trage nebunul în voi! Să vă feri i că nu tie multe! Sta i jos pe iarbăț ș ț
la o gură de vorbă că m-am plictisit singură…Eu, domnule Ioni ă,ț
nu tiu de unde te cunosc pe dumneata…ș
-Îmi pare bine, domni oară, zise el, privind-o pe subș
sprâncene, lumea e mare!
-Nu e ti dumneata cel din Târgu Mure ?ș ș
Ioni ă săltă din umeri.ț
-…soldatul din Târgu Mure care… i zicând < care>,se uităș Ș
la noi într-un fel anume, închizând un ochi din cauza razelor solare
care-o împiedicau să ne privească în fa ă i tăcu.ț ș
-Băăăă, sări el i se bătu cu palma peste fa ă, dumneata e ti?ș ț ș
-Îhîîî!- îngână fata, zâmbindu-i complice.
Într-o clipă î i reaminti întregul film.ș
Plecase în misiune cu încă doi solda i de la infanteriaț
motorizată să re ină un tren la marginea ora ului. Stătuseră prinț ș
porumburi pe rambliul căii ferate o zi întregă tot a teptând să treacăș
trenul. Pe seară reu iseră să desfacă două traverse i să scoată liniileș ș
din uruburi. Trenul era încărcat cu jidani, direc ia Germania, înș ț
fa ă un vagon era plin cu nem i înarma i care trebuia să-l păzească;ț ț ț
era ultimul tren care mai putea trece… Ei primiseră o misiune
precisă: să oprească trenul, să imibilizeze pe nem i i să eliberezeț ș
de inu ii…Oamenii trebuia să fugă în pădure peste linia fierată.ț ț
Erau ase vagoane i locomotiva…Aveau la dispozi ie zeceș ș ț
minute…Totul mersese bine până al un punct. Trenul deraiase i seș
oprise, cei doi îi imobilizase pe nem i în vagoane, el dăduse drumulț
vagoanelor cu de inu i i oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau iț ț ș ș
fugeau care încotro vedeau cu ochii. <Repede , repede!>, îi
îndemna Ioni ă, supraveghind această ac iune. De undeva deț ț
deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era
un neam . Nici el nu- i explica cum ajunsese acolo. Seceraț ș
mul imea care fugea, unii cădeau, al ii o luau aiurea cu sângeleț ț
târâ , îngrozi i de măcel. Din mul ime se desprinsese o pereche deș ț ț
oameni, un om i o femeie cu o feti ă între ei pe care o strângeau laș ț
piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, feti a se apleacă să-iț
salveze, trăgea de ei i nu putea să-i mai ridice. Soldatul o vede,ș
37
37

fuge la ea, o ia în bra e i fuge cu ea prin mărăcini spre poaleleț ș ș
pădurii…Fata striga îngrozită: < Mama meaaaa…tatăl meuuuu…>
<Taci!- strigase soldatul la ea i-o privise în ochi- taci din gură i ziș ș
mersi c-ai scăpat tu!> i zicându-i <tu> scoase batista i-i terseș ș ș
lacrimile i praful de pe obraz i-i descoperi o gropi ă sub batistaș ș ț
umezită de lacrimi. Tremura toată, Ioni ă i-a desfăcut mantaua i aț ș ș
înfă urat-o, a strâns-o în ea i apoi în bra e. <Te implor, fată, săș ș ț
taci!>- striga el zadarnic.
Ascultă ca un iepure la pândă.
Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, ipete iț ș
gemete. De undeva de la Canton un coco cântă un cucurigu lung.ș
Apoi vocea camaradului: <Soldat Ioni ă Andreiiii! Soldat Ioni ăăăț ț
Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură i striga cât putea: Soldatș
Ioni ăăă Andreiii…>ț
Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. A tepta să se laseș
seara i să se strecoare cu ea la Canton. <De unde e familia ta?>- oș
întrebase soldatul. <Din Cluj!>- răspunsese fata.
Scena aceasta trecu prin fa a lui ca un film.ț
Acum îi privi zâmbetul i descoperi gropi a din obrazul drept.ș ț
Când fata termină acel <îhîîî> lung, Ioni ă nu se mai putu ab ine, seț ț
repezi la ea, o luă în bra e I începură să se sărute ca nebunii. Peț ș
fa a fetei apăruseră lacrimile, plânge în hohote:ț
-Acolo mi-au rămas ultimele amintiri, îngâna ea printre
lacrimi. i vin e a ta…Dacă mă lăsai să mor, făceai cea maiȘ
minunată faptă din via a ta…Poate azi nu mă mai chinuiam pe-ț
aici…Dacă te-npu cau i pe tine?ș ș
-Nu tiu, Frida, poate a a a fost să fie! Eu tiu că te-am lăsatș ș ș
la Canton în grija unor oameni; eu am plecat la unitate…Ce s-a mai
întâmplat cu tine de la Canton?
-Am stat ase luni la orfelinat la Cluj, apoi a veni o mătu ă deș ș
la Tecuci i m-a luat. Între timp a murit i mătu a i am rămas laș ș ș ș
ă tia!- i arătă spre curtea plină de puradei.ș ș
-Cine sunt ei?
-O atră de lăie i…ș ț
38
38

Cu toată seceta care venise pe capul nostru , pepenii acelui om
se copseseră. Ioni ă vine la mine i mă ia la furat pepeni. Erau ni teț ș ș
lubeni e mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi iț ș
noapte, cărând apă de la fântâna cu ciutură din vale de la Co erii.ș
- tii ce, zice Ioni ă, Frida, de i s-a făcut frumoasă, nu mă maiȘ ț ș
interesează!
Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât i locul cu pricinaș
era a ezat răzor cu mor ii. Luna strălucea ca fa a unei fecioare iș ț ț ș
arunca razele ei galbene pe pământ. O javră de câine lătra în sat iș
fântâna încă mai scâr âia din cauza , probabil, a unei femei rătăcite.ț
Mirosea a fum de paie în aerul rece al nop ii.ț
-De ce?- îl descos eu bucuros.
-Pentru că-i tiu trecutul, îi stiu chinurile i via a ei atât deș ș ț
tristă; Frida nu mai are acel mister al fetelor de care să te
îndrăgoaste ti! Poate-mi fi cel mult o soră, dar nu iubită, răspunseș
Ioni ă trist i îngândurat. Atunci când unei femei I-ai desfăcut toateț ș
sertăra ele I-ai văzut ce are în ele, nu te mai interesează…ș ș
Eu m-am bucurat mult în sufletul meu: Frida era deci liberă
pentru mine…
Am stat cam o oră printre mărăcini să se întunece bine, timpș
în care el mi-a povestit cu de-amănuntul toate scenele groaznice prin
care trecuse în acea misiune. Îmi derulase întregul film, scenă cu
scenă, filă cu filă…
Apoi am plecat tip-til spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul
de nuiele i am ascultat. Nu se auzea nici ipenie de om. Tăcerile seș ț
a ternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Ni te cârpe de nori alburiiș ș
alunecau pe cer închizând i deschizând ca o imensă perdea deș
mătase întrega fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de
lângă noi veni ca un adevărat trăznet. Avusese dreptate Frida,
nenorocitul trăgea de-abinelea în cine-i ie ea în cale.ș
39
39

Am fugit.
În graba cu care sărisem gardul înapoi, Ioni ă scăpase într-oț
imensă groapă i nu putea să mai iasă. Îl a teptai cu sufletul la gurăș ș
lângă umrele crucilor din cimitir. Veni la mine gâfâind:
-Bă, ia prive te, să fiu al dracului, am descoperit o comoară!ș
Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în
diferite culori sub lumina pală a lunii.
-Unde le-ai găsit?
-În groapa în care-am căzut! S-a rupt un lemn cu mine i-amș
alunecat peste ele…
Tăcurăm i împăr irăm marfa.ș ț
A doua zi mă întâlnii cu Frida i-o invitai prin pădureaș
Bucovului. Fata primi bucuroasă invita ia mea, se-mbrăcă u or cu oț ș
rochie de vară cu toate florile câmpului pe ea, voalată i decoltată,ș
i plecarăm pe un colnic aproape de sat. Frumuse ea ei mă robise,ș ț
voiam să-i intru în gra ii i luasem la mine toate giuvaierurile să i leț ș
fac ei cadou. Mersesem într-un ochi de pădure pe malul apei, ne
a ezasem jos în iarba mare i acolo am îndrăznit să-i spun:ș ș
-Frida, eu te iubesc!
n acea clipă am sim it cum totul stătuse în loc, i vânt, iț ș ș
apele Bucovului, i soarele, i pământul din marea lui rota ie…ș ș ț
Numai inima mea bătea ca ie ită din baieri.ș
- i eu, dragul meu!- îmi opte te ea, încet la ureche, i eu,Ș ș ș ș
repetă ea i se apropie de mine i ne-mpreunarăm într-un sărutș ș
mistuitor. După ce ne dezlipirăm din acel sărut, urmară câteva clipe
de tăceri. Apoi îi optiitot la ureche:ș
-Închide ochii!
-De ce?
-Ai să vezi!
Îi închise. Scosei bijuteriile din buzunar i începui s-oș
împodobesc cu ele. iruri- iruri de mărgele i le prindeam de dupăȘ ș
gât, strălucind peste pielea ei roză, pe mâini îi puneam bră ări Iț ș
inele de aur i de argint, în piept i-am prins un colan mare de aur, i-ș
am atârnat în urechi cercei de safire i topaze, o diademă i-oș
40
40

prinsesem pe cap, peste părul ei auriu. Apoi am privit la ea, o
gătisem ca pe-o regină, cea mai bogată regină din lume!
Se sculă i se privi i ea în oglinda apei, veni la mineș ș
bucuroasă, râzând; închise iară ochii i-mi opti:ș ș
-Sărută-mă!
O sărutai, o cuprinsei pe după mijlocelul ei sub ire i o duseiț ș
în bra e pe iarbă. Ne uitarăm clipe întregi unul la altul electriza i deț ț
puterea dumnezeiască a dragostei. Toată ziua am stat cu ea în
pădure i mi-a povestit via a ei.ș ț
-De unde le ai?- mă întrebă ea într-un târziu, cu ochii aprin Iș
de fericire.
I-am spus de unde le am i i-am povestit întâmplarea. Ea aș
rămas câteva clipe pe gânduri, s-a ridicat i a început să plângă. Î iș ș
smulgea mărgean cu mărgean i le arunca pe oglinda apei.ș
-Astea sunt lucruri spurcate!- a mai apucat ea să mai zică i s-ș
a ridicat i a plecat.ș
Supărat, eu am luat-o încet după ea. Nu tiam ce s-a întâmplat.ș
Am condus-o acasă i-am tot insistat să-mi spună i mie ce s-aș ș
întâmplat cu gestul ei. N-a vrut să mai deschidă o vorbă. Acasă la ea
am găsit zarvă mare. eful postului de jandarmi cu doi solda i îiȘ ț
legase butuc pe balaoache i pe so ie i-i arestase, încărcaserăș ș ț ș
copiii într-o ma ină să-i ducă la orfelinat, iar Fridei i-au spus:ș
-Mâine pleci cu primul tren la Bucure ti! O organiza ieș ț
evreiască interna ională s-a interesat de soarta ta i te-a dat înț ș
custodie unei rude din Cluj.
Se strânsese tot satul pe ei. Lumea vorbea că Ioni ă povestiseț
prin sat întâmplarea cu bijuteriile i, după declara ia dată de el laș ț
post, eful de post, care era pe urmele lor, , i-a arestat, deoareceș
aveau legături cu o bandă de ho i din pădurea andăra care spărseseț ț
conacul mo iei de la Mozăceni i furaseră toate bijuteriile.ș ș
După ce au plecat to i, a rămas numai Frida singură. i-a făcutț Ș
bagajul i a doua zi s-a dus la gară la tren. Cineva o văzuse pe oș
bancă la umbra unor castani cu patefonul în bra e, a teptând trenul.ț ș
Mie mi-a lăsat un bilet de adio. < Dragul meu, te-am iubit cum n-
41
41

am mai iubit pe nimeni în via a mea! Dar iubirea noastră n-areț
viitor, tu e ti încă un copil nevinovat…Adio!>ș
Am rămas cu biletul în mână căutând-o pe Frida ca pe-o
nălucă prin amintirile mele.
Râca, 5.03.1986
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE
Când Marin intră pe poarta pu căriei i văzu ce-l a teaptă,ș ș ș
oftă de câteva ori i puse capul în jos de ru ineaș ș celor câtorva
vizitatori de la vorbitor. Cei doi înso itori îl prezentară la conducereț
i-l duseră într-o celulă cu al i clien i.ș ț ț
Privi cu triste e camera i pe noii locatari i se a eză peț ș ș ș
marginea patului.
42
42

-Ce-i, me tere, cu tine?- îl luă în primire un vecin de pat careș
sta culcat I privea prin deschizătura geamului afară.ș
-E rău!-zise Marin, îngândurat.
-... i-ai tăiat muierea,mă?- îl luă la întrebări un igan care seț ț
apropie de el.
-Nu!- răspunse Marin, obosit de-atâta drum cu duba poli ieiț
prin toate hârtoapele.
-Atunci ce-ai făcut, mă?- se resti la el iganul.ț
-Nimic, stai să vezi, lăsa i-mă să-mi revin, sunt obosit rău, n-ț
am dormit de două nop i!ț i n-am pus nimic pe limbă de-acumȘ
două zile…
-Iote-te, bă, nenicule, tu crezi că aici ai venit la restaorant?- îl
luă la rost tuciuriul. Avea nasul tăiat în două i to i ceilal i îi ziceauș ț ț
Bondoace.
-Lasă-l, Bondoace, tu nu vezi că e un copil!
-Câ i ani ai, mă?- îl luă la rost un ho din Brăila cu o mutră deț ț
clovn.
-În ianuarie pe 15, împlinesc două zeci!
-Crud, vericu!
-Nu te speria, tăticule, că i aici sunt tot oameni ca dincolo!-ș
căută să-l mângâie cu o vorbă bună un bătrân, căruia to i îI ziceauț
pensionarul.
- i cât i-au dat, bă?- insistă Bondoace.Ș ț
-Douăzeci i cinci pe muchie!ș
-Deci e crimă, nenicule!
-Dublă crimă cu premeditare…- îngână Marin încet, repetând
sentin a de la tribunal. i asta dintr-o simplă prostie a mea…ț Ș
Când auziră sentin a, se strânseră to i pe lângă el i tăcură.ț ț ș
Bondoace aprinse un muc de igară i trecu în fa a lui:ț ș ț
-Nu pune nimeni întrebările! Eu le pun…Cu noi să fii sincer,
nenicule, c-ai bulit-o, ai în eles? i dă-i drumu ce i cum, că noiț Ș ș
avem un scriitor care- i pune toată povestea pe note i-o publică…ț ș
Nea Nistore, dă-te-aproape i înregistrează-l…să vezi ce poveste- iș ț
iese…
43
43

-Încât e azi?- întrebă Marin, uitând irul zilelor deș
interogatorii.
-În zece!
-Zece octombrie!- repetă altul din spate.
Marin oftă i începu să plângă, î i aduse aminte că lăsaseș ș
acasă un bujor de nevastă i-o copilă de numai câteva luni în bra eș ț
la maică-sa. Apoi începu:
-Era prin februarie pe la sfâr it, pe apte, pare-mi-se, maiș ș
sigur în noaptea dintre apte i opt, căci venise pe seară o furtunăș ș
mare după care a nins trei zile la rând…Erau ni te nori alburii peș
cer, învolbura i care prevesteau ploaie i furtună…Eu eram laț ș
Canton, la tata. Vreau să vă spun că tata este pădurar la pădurea
Academiei…Marine, zice el…
-Care el?- sări unul dintre pu căria i, atras de frumoasaș ș
poveste.
-Tatăl meu…<Marine, zice, vezi că eu mă duc la Ocol cu
situa iile, ai grijă de animale că mă-ta e bolnavă în pat, bagă-le i tuț ș
la obor i dă-le să mănânce i să nu mai pleci nicăieri astăseară căș ș
iar dă lupii iama prin oborul de oi…> Domnule, zice Marin, cam
încruntat, eu nu l-am ascultat pe tata, potolesc animalele i plec prinș
pădure la vânat de căprioare…Era lipsă de carne i carnea deș
căprioară se căuta…Aveam vorbă cu un învă ător pensionar să-i ducț
o pulpă, două…Îmi făcusem o armă artizanală i luam cartu e de laș ș
tata, i le furam din port-hart i trăgeam după api i căprioare…!ș ț ș
i-am plecat în pădure…Am pândit la Fântâna ho ilor ce-am pânditȘ ț
i mi-a ie it un ap…ăsta bun, zic, îl duc învă ătorului i fac rost deș ș ț ț ș
parale…Mai aveam să iau de la el ceva bănu i din urmă i mă totț ș
ducea cu gălăgia, că azi, că mâine… Voiam să-i cumpăr so iei cevaț
aur i un medalion de la Zuvelcă, care făcea Turcia, iar fetei, că amș
o feti ă de trei luni, să-i iau un lăn ic de aur…ț ț
-Să- i trăiască!-zise Pensionarul, trântit pe buza patului.ț
-Mersi!- răspunse Marin .
- i pe nevastă cum o cheamă?Ș
-Pe nevastă-mea? Lenu a, Ileana…ț
- i pe fată?Ș
44
44

-Pe fată? De ea mi se rupe inima, începu el să plângă, am
lăsat-o în bra e la maică-sa, se uita după mine…ț
-Lasă-l, măi, nea Bondoace, hai, nu te mai smiorcăi i dă-iș
înainte…
- i am zis eu, tot e timpul ăsta posomorât, pe osea nu era niciȘ ș
ipenie de om, împu c apul, îl bag în sac i mă duc cu el laț ș ț ș
învă ător…la domnu’ Petre, că a a îl chema… <Dom’ Petre, dom’ț ș
Petre!?> i nu răspunde nimeni. Las sacul jos la poartă i mă duc săȘ ș
mă uit pe fereastră, dom’ Petre mânca cu doamna Maria, nevasta lui,
mâncau pe te cu mămăligă; el era în pijama pe scaun i doamna peș ș
pat, parc-o văd cu ochelarii la ochi cum alegea oasele…Ni te javreș
de câini mă simt i se reped la mine, eu fug la poartă cu ei târâ iș ș ș
iese i dom’ Petre.ș
-Tu e ti, Marine, zice, tu e ti, mă?- i-mi băgă o lanternă înș ș ș
ochii mei să vadă cine este.
-Eu, dom’ Petre, v-am adus marfa, zic, i încerc să ridic saculș
cu marfa.
-Bă, zice el, e-n regulă!
-Dom’ Petre, nu vă mai dau pe datorie! ti i că mai ave i să-Ș ț ț
mi mai plăti i o tran ă! Îi mai adusesem acum o lună încă oț ș
căprioară, le explică el pu căria ilor… i el nici una, nici două:ș ș Ș
<Ia ascultă, bă, mă amenin ă, înfuriat, ie nu i-e ru ine să măț ț ț ș
iei a a? Ai venit, ai băut în casa mea, i-am dat acasă vedre deș ț
rachiu i-acu tu faci pe-al dracului?> <Dom’ Petre, nu m-am făcutș
al dracului, dar îmi trebuie i mie paralele… i-apoi, rachiulș ș
dumitale numai rachiu nu era, fusese preparat cu mitilic de la negru
de fum de la combinat…ca să păcăle ti pro tii cu el…> i el niciș ș Ș
una, nici două: jap! o palmă peste fa a mea… i mă i înjură: <…tu-ț Ș ș
i mama ta de punga , tu nu păcăle ti, mă, statul cu căprioarele?ț ș ș
Las’ pe mine, dacă e a a, că te dau eu pe mâna mili iei… să- i vinăș ț ț
de hac!> i se repede i-mi ia sacul cu marfa de jos. Eu atunci,Ș ș
parcă mi-a luat cineva min ile, mă uit în toate păr ile i era unț ț ș
întuneric beznă, bătea crivă ul i se ridicau ni te nori alburii pe cer,ț ș ș
zăpada se a ezase cam de un sfert de metru, luasem cu mine o rangăș
de fier de acasă să mă păzesc de câini i nici una, nicidouă, îiș
45
45

croiesc o lovitură drept în moalele capului…Eu n-am dat să-l omor,
sau nu mi-am dat seama…A căzut la pământ bolborosind ceva, îi
curgea sângele i pe gură i pe nas… i el de acolo striga, zbiera, nuș ș Ș
tăcea deloc…Înfuriat că mă aude nevastă-sa, l-am tras în grădină
într-o covergă cu cărbuni de foc, i-am băgat o cârpă-n gură i l-amș
învelit cu ni te polietilenă…Când am plecat de lângă el, încă maiș
mi ca…Am luat sacul cu marfa i am vrut să plec, dar ce să vezi?ș ș
O aud pe nevastă-sa care ie ise afară din casă i striga: < Petricăăă,ș ș
Petricăăă!?> i apoi, pac!- aprinde becul din fa a casei i mă vede.Ș ț ș
Furioasă, bănuind ceva, mă întreabă: <Ce e, Marine ,cu tine? Petrică
unde e?>- zice ea speriată i eu poc! în becul de la casă care luminaș
toată curtea…Maria vine prin întuneric, mă ia de piept, i măș
zguduie: < Mă, tu n-auzi? Unde e Petrică?> Parcă bănuia ceva… iȘ
de odată mi s-au împăiejenit ochii i atât am mai zis: <Asta mă duceș
la mili ie…> i n-am mai judecat i-am ridicat ranga i-am croit-oț Ș ș ș
i pe ea în moalele capului, după care atât am mai auzit din gura ei:ș
<Cri-mi-na-lu-le…> A a s-a stins, cu această vorbă pe buze! <Eu,ș
criminal, ai? Eu criminal?>- i i-am mai dat vreo două-trei răngi înș
cap i-am lăsat-o lată în zăpadă.ș
Când m-am trezit se făcuse o tăcere de mormânt, era miezul
nop ii, numai vântul sufla cu putere i din cer venea un spic deț ș
zăpadă rece…S-a ezase un pui de iarnă a a cum vine ea pe la noiș ș
cu toane…Ce-am zis eu, dacă tot am făcut-o, am făcut-o!. To i tiauț ș
că sunt ni te zgârci i i strâng ca hârciogii…Mă duc în casa nouăș ț ș
i-i sparg u a, îi dau zăbrelele la o parte, aprind luminile, acum nu-ș ș
mi mai era frică de nimic…O făcusem, o făcusem…Iau fiecare
cameră la rând i-o scotocesc…Petre al lui Ion Popa, adică taică-ș
său, se dusese vestea că are aur, fusese angrosist în gară i tot ceș
câ tigase băgase în bani i aur…Când mă gândeam eu a a, îmi vineș ș ș
ideea să dau un tablou jos din perete i ce crede i că era?ș ț
-Ce era? Săriră to i cu întrebarea.ț
-O firidă, domnule, cu o u ă săpată în zid… i ce crede i căș Ș ț
găsesc? Cam un ghilogram de bijuterii din aur i argint, lăn icuri,ș ț
briliante de ametist i safire, inele cu pietre strălucitoare,ș
medalioane, ceasuri de aur, tabacheri de argint, o bisericu ă-chinovț
46
46

din aur…Toate astea mi-au luat min ile…Dacă nu mă prinde, mi-ț
am zis, om mă fac! i m-am văzut bogat; îmi iau fata i nevasta iȘ ș ș
plec în lume i-mi cumpăr casă i trăiesc ca boierul o via ăș ș ț
întreagă…
În fine, le strâng pe toate, le pun într-un patic, luat din
ifonier, i ies afară din casă. Odată parcă m-am răcorit, am statș ș
câteva clipe să mă desmeticesc, mi-am ters sudoarea de pe frunteș
cu col ul baticului i-am ie it la poartă. Viscolul se înte ise, veneaț ș ș ț
spic de zăpadă rece i se a ternuse aproape de o jumătate deș ș
metru…
- i sacul cu căpriorul?- rămase întrebarea PensionaruluiȘ
spânzurată în aerul mucegăit al celulei.
-Lasă-l, Pensionarule, să spună el!- i-o reteză Bondoace.
-Sacul cu apul îl făcuse câinii praf! Se strânseseră pe le câ ivaț ț
câini i trăgeau din el…Mai rămăseseră doar ni te tren e…ș ș ț
- i de la poartă încotro ai luat-o, nene?Ș
-De la poartă? Stai să vezi… Unde s-o iau? Spre casă la
nevastă-mea! Aia nu tia nimic, dormea dusă în pat…Pusei ochii peș
ceas, era ora trei, feti a dormea ghemuită în pătu ul ei, mânca-o-aț ț ș
de îngera scump…Strig la nevastă-mea: <Fă, Ileano, ia scoal’ !>ș
<Ce e, mă, cu tine la ora asta? De unde vii tu acum?- mă ia ea la
rost i se ridică din a ternut, frecându-se la ochi, ce-ai pe tine, căș ș
e ti bleau de sânge?> Când mă uit în oglindă, a a era…<Stai că- iș ș ț
explic, i-am zis, stai să mă duc să mă spăl…> i m-am urcat înȘ
fânar, m-am schimbat de haine, am luat pe mine căma ă nouă,ș
pantaloni, un flanel, i m-am întors…Când am revăzut-o pe Ileana,ș
mi-a venit să plâng, era cea mai frumoasă femeie de pe pământ…
Îmbrăcată într-un combinizon de nailon i se vedea gâtul alb ca
marmora i pulpele bălane ca laptele…O iau de mână i o trag înș ș
fa a oglinzii i desfac legătura cu bijuterii i încep să i le agă deț ș ș ț
gât, de mâini, iruri întregi de mărgele, lăn icuri cu medalioane,ș ț
cercei, icu ari bătu i cu pietre de ametist, salbe de mahmudele, caș ț
pe timpuri, bră ări groase din aur masiv, aur curat care strălucea înț
lumina becului pe pieptul femeii… i ea tăcea i mă privea,Ș ș
întrebându-mă: <Marine, Marine, ce e cu tine? Ce-ai făcut tu, ai
47
47

spart vreo casă?> i eu am luat-o în bra e, fără să-i răspund i-amȘ ț ș
început s-o sărut, mi-a venit o poftă nebună de ea i m-am culcat cuș
ea i-am iubit-o a a ca pentru ultima dată… Prevesteam că va fiș ș
pentru ultima dată…După care m-am trezit din această be ie i mi-ț ș
am dat seama ce-am făcut…Pe urmă, fra ii mei, m-am sculat dinț
pat, am tras pantalonii pe mine, m-am îmbrăcat bine, am luat bani
de buzunar, ranga din tindă, am privit ceasul, se făcuse aproape
cinci… Am plecat pe osea spre gară, am aruncat ranga în fântânaș
lui Dinu, să nu se găsească urme, mă feream să nu mă vadă nimeni
i chiar nu m-a văzut…ș
- i ei nu i-ai spus nimic?- întreabă curios igănu ul.Ș ț ș
-Ba i-am spus…<Ia-le i îngroapă-le! Î i ajung să trăie tiș ț ș
fericită tu i fata toată via a!ș ț Că eu…nu se tie… i să nu spui laș ș
nimeni că ne-am întâlnit în noaptea asta!> A a ne-am despăr it… iș ț Ș
am ajuns la gară la Miro i, am luat trenul spre Slatina să-mi piardăș
urma, apoi m-am întors cu trenul de Bucure ti i m-am cazat laș ș
ni te prieteni…Am stat acolo o săptămână, lor nu le spusesemș
nimic…<Vreau să-mi caut un servici, ceva…> Plecam diminea a iț ș
veneam sera să dorm…
- i cum te-au mirosit curcanii?Ș
-Pe urmă am aflat eu cum…Stăteam seara în casă la prietenii
mei i priveam la televizor. Într-una din seri mă pomenesc cu unș
echipaj de mili ie la poartă la ei. <Bună seara!> <Bună seara!ț
Suntem de la mili ie…Ave i cumva, întreabă curcanii, pe unulț ț
Marin Petrea Petri or la dumneavoastră în gazdă?> <Da, avem!>-ș
răspunde so ia prietenului. <Unde este?> <În casă> <Putem să stămț
pu in cu el de vorbă?> <Cum să nu!>-auzeam eu toată convorbireaț
de la fereastră. Au intrat i nici una, nici două: <Avem mandat deș
arestare!> Mi-am dat seama că am fost tornat de cineva, prea au
venit la sigur…< tiu, zic, nu-mi pune i cătu ele că merg fără să măȘ ț ș
opun…> M-am uitat la gazdele mele cum au rămas tablou… i m-Ș
au arestat. i apoi au început anchetele…Cu martorii… CuȘ
judecata…A durat până acum în toamnă când m-au condamnat!
- i cât i-au dat?Ș ț
-Parcă v-am spus…Condamnare pe via ă…ț
48
48

-Ciudată poveste!- răsuflă Bondoace.
-Nu trebuie decât o clipă de nebunie ca să ajungi de la
nevinovă ie la vinovă ie…ț ț
- i totu i, cum te-au mirosit?- întrebă Bondoace cu capulȘ ș
rezemat de pernă. Lucrasei destul de acoperit!
-O fată care lucra la tata la Canton tia de mine că vânezș
căprioare…Au găsit petece de sac mânjite de sânge la poartă la
învă ător… i mama a recunoscut sacul…Ea era bolnavă în pat.ț Ș
Când i-au adus mili ienii sacul să-l recunoască, a crezut că s-aț
întâmplat ceva cu tata prin pădure…<Ăsta e sacul vostru?>- au
întrebat-o mili ienii. <Da, al nostru, îl cunosc pentru că l-am cârpitț
eu, astea-s petece puse de mine…> Toată povestea s-a descoperit
după trei zile, adică după ce a stat viscolul. Celor doi învă ători leț
aducea o femeie lapte la două zile. Venise cu laptele i nu văzuseș
pârtie. Strigase de câteva ori, intrase în curte i găsise u a de la casaș ș
mică la perete. i atunci femeia a strigat un vecin: <Măi, cutare,Ș
zice ea, n-ai văzut pe dom’vă ător, că e u a deschisă la casa mică iț ș ș
ei nicăieri?> <Nu i-am văzut, a ă, cine a mai stat pe viscolul ăsta săț ț
se mai uite de ei!> <Mă, zice femeia, nu e lucru curat cu ei…Ia vino
i tu să vedem ce i cum…> S-a dus i vecinul i au început să-iș ș ș ș
caute. Caută-i prin opron, pe la magazia de lemne, prin casa micăș
i nimic! Când să iasă la poartă le-a venit ideea să caute i într-oș ș
covergă în care ineau cărbunii… i acolo îl găsesc pe dom’ Petreț Ș
a a cum îl lăsasem eu, cu fa a în sus i învelit cu o polietilenă…ș ț ș
Imediat s-a dus vestea în sat că învă ătorul a fost găsit mort…Prinț
sat a început să circule o poveste. Că l-ar fi omorât nevasta care era
mai tânără ca el cu vreo douăzeci de ani i-ar fi fugit la ai ei înș
Transilvania…N-o găseau pe ea…Peste vreo săptămână, când s-a
mai topit din zăpadă, au văzut o mână ie ită din zăpadă. Când s-auș
apropiat de ea, era doamna cu ochii sco i i cu întreaga fa aș ș ț
mâncată de co ofene…După aceea a venit poli ia i a începutț ț ș
ancheta…Mai întâi o brigadă de la criminalistică…A luat to iț
oamenii din sat la rând…S-au dus la coală i s-au interesat i deș ș ș
mine…Mi-au făcut un a a-zis profil psihologic: că de mic eram unș
copil cu sânge rece, că omoram i schingiuiam animalele, păsări,ș
49
49

iepuri, pisici…Cercul s-a restrâns atunci când au descoperit că a fost
spartă i casa mare…<Tâlhărie, domnule…> i-au venit la mine laș Ș
Bucure ti…Apoi a urmat reconstituirea; le-am spus tot, de la capș
până la sfâr it…Nu găseau ranga…Le-am spus că am aruncat-o înș
fântâna lui dom’ Dinu. Au venit cu o ma ină de la pompieri, auș
golit fântâna de apă i au găsit i ranga, adică obiectul crimei…Celș ș
mai rău m-am sim it când s-a judecat procesul. S-a strâns lumeaț
încă de diminea ă la Căminul cultural. Când m-au adus în lan uri, aț ț
căzut cerul pe mine…
- i le-ai spus tot, tot, tot?Ș
-Tot în afară de bijuterii… i nici Ileana n-a suflat o vorbă deȘ
ele…
-Atunci ai pricopsit-o pe via ă, nene! Crezi că o să te maiț
a tepte?ș
Lui Marin, ocna ul, începu să-i curgă lacrimile peste obraji,ș
tăcu, nu răspunse la această întrebare i nici ceilal i nu maiș ț
insistară.
-Gata, flăcăi, la culcare!- îi zburătăci Pensionarul cu vocea lui
răgu ită i to i se împră tiară pe tăcute ca potârnichiile la paturileș ș ț ș
lor.
Marin rămase singur în noapte, privind peste gratii luna care se
ridica maiestoasă pe cerul senin. Toaman î i intrase în drepturi,ș
bătea vântul, zburătăcind frunzele uscate din ni te plopi înal i careș ț
sunau trist. Marin adormi cu gândul la ghemotocul lui de fată pe
care-l lăsase înfă at în pat. Visă un vis. Trecuseră peste treizeci deș
ani, venise acasă, găsise fata mare, măritată la casa ei, nevasta era
moartă, trăsese la ea la cimitir i o întrebase unde a pus bijuteriile.ș
Răspunsul venise din groapă: <I le-am dat fetei…>
50
50

Trecură anii. Tot toamnă, tot vânt, tot frunze ruginite care
zburau bezmetice pe drumul care intra în sat de la gară. Un om
necunoscut cu o legăturică în mână întra în sat cam abătut, pă eaș
încet, cu capul în jos, privind în pământ. Câteva femei care-l
văzuseră se strânseră i începură să vorbească:ș
-Făăă, parc-ar fi băiatul lui Petre!
El se opri în loc i le dădu bine e.ș ț
-E ti băiatul lui Petre, maică?ș
-Da, eu sunt, m-am eliberat, mi-am ispă it pedeapsa! Dar mi-eș
frică să mă duc acasă. Spune i-mi i mie dacă mai e Ileana i cuț ș ș
fata acasă…
-Maică, maică, păi nu tii?ș
-Ce să tiu?ș
-Nevasta dumitale s-a măritat demult, ine unul din Doage, iarț
fata a terminat liceul i-a plecat în Elve ia la ni te neamuri ale mă-ș ț ș
sii!
Marin nu mai zise nimic. Oftă i plecă mai departe. Pe drumș
se întreba ce mai caută el în sat, de ce mai vine aici. Se întoarse din
drum spre gară cu lacrimile în ochi i plecă în lumea mare, fără săș
se mai audă de el…
51
51

Povestiri

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (8)

Viewers also liked

Viewers also liked (12)

Similar to Povestiri

Similar to Povestiri (20)

More from Ionescu Ion

More from Ionescu Ion (12)

Povestiri