Poezii de vară pentru copii

1. Poezii de vară pentru copii
Vino, vino, dragă vară
Vino, vino, dragă vară
Noi cu drag te aşteptam
De cu zori şi până-n seară
Tot pe-afară să zburăm!
Vară dragă
Vară dragă, ai sosit
Cu graul îngălbenit,
cu cireşe roşioare
Coapte şi gustoase tare.
Cu vacanţele la mare,
Şi cu jocurile tale
Ce-i atrage-ntreaga zi
Pe drăguţii de copii.
Tu aduci caldură mare
Şi mult soare zi de zi
Tu eşti anotimpul care
Îi bucură pe copii.
Vino, vară
Vino, vino, dulce vară,
Să mai ies la camp, afară,
Să cutreier văi fugind,
Plaiurile să colind.
Să mă uit cum vin la ape
Turmele, să se adape,
Dintre fagi să desluşesc
Viers de fluier ciobănesc.
Freamăt de pădure verde
Auzul să mi-l dezmierde,
Ostenit apoi să cad
Jos, la umbra unui brad.
Şi să-mi fie câmpu-n floare,
Ceru-albastru-nvelitoare,
Să m-adoarmă-n dulce cânt
Brazii clătinaţi de vânt!

2. Vara
Cu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lângă floare...
E dulce vara pe la noi!
Când dimineaţa se iveşte
Din al văzduhurilor fund,
Tot câmpul parcă întinereşte
Iar, deşteptată de pe prund,
Cireada satului porneşte...
În urma ei un roi de grauri,
Ca nişte valuri cenuşii,
S-amestecă prin bălării.
S-aşază-n coarne pe la tauri,
Fac fel de fel de nebunii.
Până ce-n zarea depărtată
Spre lacul trist se pun pe drum.
Şi cum se duc, - acum ş-acum
Se mai zăresc încă o dată,
Ca rămăşiţa unui fum.
Vara
Hai să mergem la plimbare!
Afară e numai soare
Cu prieteni fluturi mii
Plăpânzi dar mereu zglobii.
Cu gureşe păsărele,
Ce s-ascund prin rămurele.
Şi în triluri ne răspund
Cu glăsciorul lor plăpând.
Vara
Din a cerului broboadă
Stropii mari încep să cadă.
Iarbă, flori ies la paradă
Vine vara să le vadă.
Îşi aşează pe rochiţă
albe flori de romaniţă,
Şi din frunze noi catrinţe,

3. La brâu-lujere-fundiţe.
Spicele prinse-n codiţe,
Şi străbate cât e vara
Şes şi munte, toată ţara.
Trece vara fără veste
Trece vara fără veste,
Parcă-ar fi poveste.
Ieri doream mult soare,
Azi mă-ntreb: - Cum oare
O să merg la şcoală
Pe-aşa zăpuşeală?!
Şi florile se-ofilesc,
Şi ce o să dăruiesc
Primei mele-nvăţătoare?
Privindu-mă zâmbitoare,
Mama-mi zice-ncrezătoare:
- Lasă dragă că mai este
Şi-o să vezi, ca în poveste,
Până-n ziua cu pricina
Va-nflori din nou grădina.