Boala ca şansă cum să descifrăm mesajul ascuns al bolii

4,367 views

Published on

Boala ca şansă Cum să descifrăm mesajul ascuns al bolii

Published in: Education

Boala ca şansă cum să descifrăm mesajul ascuns al bolii

  1. 1. Psihologie practică
  2. 2. Psihologie practicăCoordonarea colecţiei:Vasile Oem, Zamfirescu
  3. 3. Ruediger DahtkeBoala ca şansăCum să descifrămmesajul ascuns al boliiîn colaborare cu:dr. med. Peter Frickeşi dr, m ed Robert HolilTraducere din germană deDaniela ŞtefănescuATRei
  4. 4. Edituri;SILVIU DRAGO MIE.VASn.lL DEML ZAMF1RESCUDirector editorial:MAGDALENA M A licul .RSCUCoperhi«ImJisL:FABEK STUDIU ţS- OlteSfiu, A. Ridulesni, D. LlunJufcvLcian)DLrectoi producţii?:CKET1ANCLAUDlUCOBANDtpcVICTORIA CÂRLANCnrecluri;roxanaaAMOiirsajD tm riE K i C I? a B ib lio letiî N i}Î0rt*le a E u m k le iDAHLKE, RUIDICI-IlBnili ci ţiin sl: Cum &ădoclliim m m jul nttifii al bolii/HuodJgiT Dahtfce; coLab.: d c med. lW ef Friek^ dr. med. RoberlHtfH; tnad.: Daniela Şttd iiratU - Bu cureşti: Editura Trai, MOfiIndex.BUHy7ţ)»g73-JU7-212-2J. Friclti, Fetein, TioEl, RoberiIII. f1eiiincsturDaniela (trad)616AtfttSlS tarte a fott năduf) ilu ^KlijiNKHETT JU5 SffwCHU D IR Seeld, and O m jrH :^ Kfim Bjerrstjf^deRuedigerDafukiiEdHuraWdhclmColdiTurtcţ,Miinchen,ed. a 12-ar1997KrankheitakSprediederSeeledc KuodigL’rDahlkeffl1992byC. BertHsin&ruiVeiLag, ^aDivislonofţfcdag^rtJppeRandomHmiS*GM13H,MilnchcrvCemianyCoppixhi © Tner,2005,fjratru ediţia FnJjpiJn ncjrjJimJCLP,27-04*^iyYFa*:+4C2] 34»«me-mail: nnricnzi&idihiJalirajn)www£diluratrd.n:ISBN97»^S-r07-212-2
  5. 5. Pentru Margit
  6. 6. CuprinsIntroducere .... .......................................................... *.,.*—..,.11PARTEA întâiI Schema cap-pitioare. ..... .„,................. 17D Cancer ,..... ,.,.,............................................ 251, Tabloul contemporan al cancerului...................*.....252, Cancer la nivel celular ...... 273, Apariţia cancerului ........ 314, Planuri de semnificaţie şi interpretare aleevenimentului c a n c e r u l u i ....... ....... 335, Fazele de dezvoltare ale tablouluibolii ..........34A, Regresiune şi religie .......... 407. CanceruLca o caricatură a realităţii noastre........43& Cancer şi apărare .....................................................459, „Cancerul" pe plan social,.,.,.....................................4910, Soluţionarea problemei cancerului {şi eliberareanoastră dc ea) ...... 5611, începuturi de terapie,.,..,........ .„„.„„.63III ..........i..■ ,j■■- ,, ................ ..,701. Părul..............................................................................70Z Faţa ........................................................................ 65Lumina ochilor şi vederea., ..........,„.,.-..,...,.,...„„.,.116
  7. 7. 8 Ruediger DahlkeUrechea şi auzul...........................................................124Organul de echilibru şi stabilitatea.........................133Nasul şi mirosul...........................................................140Gustul..............................................................................162IV Sistemul nervos............................................................1651. De la nervozitate până la căderea nervoasă 1672. Comoţia cerebrală.......................................................1723. Meningita..................................................................... 1754. Tablourile neurologice ale bolii........................... ....184V Gâtul................................................................................2391. Laringele....................................................................... 2452. Glanda tiroidă............................ 252VI Coloana vertebrală.......................................................2741. Probleme ale discurilor intervertebrale.................2852. Deplasarea primei vertebre cervicale.....................2923. Probleme de poziţie....................................................2954. Cocoaşa......................................................................... 3015. Scolioza sau deviaţia lateralăa coloanei vertebrale................................................ 3035. Paraplegia................................................................. 305VII Umerii.............................................................................312Probleme cu umerii.........................................................316VIII Braţele.............................................................................3221. Probleme cu braţele.................................................3242 Articulaţia cotului.......................................................330IX Mâinile........................................................................... 3321. Contractura Dupuytren sau mâna stTâmbă 3352. Unghiile de la mâini.................................................. 339X Pieptul.............................................................................3441. Toracele proeminent.................................................. 3452. Toracele îngustat..........................................................3473. „Tablourile de boală" ale pieptului.......................3494. Pieptul feminin............................................................353
  8. 8. XI Abdomenul,.*„„„*,T........................................ ._3701, Herpes zoster, zona zoster **„.*,*„,„.............. *.*,3742. Hernii...*.,.*„„*...................*„................. ....................373XI» Bazinul **................**........................................... 3361, Herpes genitalis,..„*„................. ,.*,*....................*.,...3892, Prostata şi problemele ei „*„„...............*.*„,..............3%3, ArticulaJia şoldului..............**,„*„„..............,.,....-,„.400XIH Picioarele *.,*,*.................*,*,*,*..................*.,.*..„,.„,4021. Articulaţia genunchiului —leziuni ale merdscului*,. ....................... 4041. Gambele şi spasmele (cârceii) lor......................*,.„4073. Ruptura tendonului lui Achile...*.*.*..*,*,*..............410XIV Labele picioarelor ............*........*.*.*„„......,414I. Articulaţia tibio-tarsianâ *,*„„,,.................*.*4182 Bătăturile ,,„..........*......„*„,................ *......*,*„,*„........4203. Micoza piciorului *....*„„...... **,,...4224. Verucile (negii) şi talpa piciorului ...........426XV Probleme de vârstă .........................**,*.*„„............4291. îmbătrânirea în epoca noastră...................... 4292. Războiul modem împotrivamodelului vieţii 4333. Menopauza şi osteoporoza................*....... .„*„.*„.,,4414. Midiife-Crisis................. *...**„,»........*............*........... 4445. Fractura de col femural.............. 4476 . Barba la femei sau integrarea polului opus ......4507. De la ptezbitism până la tenul zbârcit...................4538. Culoarea gri ..... *.„*„*„„„............ 4579. Boala Alzheimer *„„„......................... 464Concluzii ..............................................PARTEA A DOUAI Introducere în filosofia semnificaţieişt interpretării bolilor. *..... *„„„,„................489Cuprins 9
  9. 9. 10 Ruediger Dahlke1. Interpretare şi evaluare ................... 4892. Orbire faţă de propria persoană şi proiecţie ,4933. Revalorizarea simptomelor.............. 4944. Deplasarea simptomelor în două direcţii.............4955. Formă şi conţinut ................. ...4996. Homeopatia ......................... .5047. Jocul cauzelor................... „5078. Analogie şi simbolistică............... 5129. Câmpuri morfice................ ................515II Boală şi ritual.......................................... .....................5201. Ritualuri în societatea noastră..... ,................ 5202. Ritualuri de trecere ............ ...5233. Ritualuri ale medicinei modeme.................. .........5254. Ritualuri ale medicinei antice................. 5365. Boală şi model................ .....5386. Gândirea verticală şi principiile originare............5427. Boala ca ritual .................. 549III îndrumări practice pentruelaborarea tablourilor bolilor.................. ..........5531. Vocabularul nostru................... 5532. Mit şi basm.,................. 5553. Drumul cunoaşteriiprin intermediul polului opus................................556IV Rezumat..................... -......*.......... .-5591. Puncte de pornire ........... 5592. Linii directoare şi probleme de principiu............. 5603. Boala ca şansă ............. „,....562
  10. 10. IntroducereLa zece ani după prima publicare a cărţii Krankheit alsWeg (Boala ca drum) a venit timpul pentru o continuareşi extindere a sferei tematice descrise aid. Faptul că acestconcept s-a bucurat de la bun început de atâta ecou, maiîntâi în rândul profanilor interesaţi, dar, treptat, tot maimult şi în cercurile mcdicale de specialitate, ar putea fiun semn pentru nevoia crescândă a unei înţelegeri a bo­lilor, înţelegere ce uneşte din nou formă şi conţinut, trupşi suflet.Din reacţiile pacienţilor, ale partidpanţilor la semina­re şi ale cititorilor a reieşit necesitatea unor interpretărisuplimentare, mai cu seama a acelor tablouri ale bolilorcare nu au fost tratate în primul volum. Aceste interpre­tări există acum în formă amplificată. Urmând mai mul­te sugestii, centrul de greutate nu a fost pus pe cantita­tea tablourilor bolilor. Ele sunt prezentate mai degrabăîn aşa fel, încât cei afectaţi să recunoască direcţia în caretrebuie să se lucreze în continuare.Una dintre consecinţele primului volum a fost o maibună evidenţiere a paşilor intermediari din care rezultă
  11. 11. 12 Ruediger Dahlkeinterpretările, precum şi abordarea mai detaliata a aşa-nu-mitei „gândiri verticale", care stă la baza întregului pro­iect- în timpul consfătuirilor se dovedise, de asemenea,folositor, ca un tablou al bolii să nu fie scos în relief nu­mai cu ajutorul câtorva lumini vii, deosebit de impresio­nante, ci să fie încadrat din diferite părţi. Prin interpreta­rea multor simptome şi constatări ale aceluiaşi tablou, plă­cerea lecturii celor neafectaţi de respectiva boală ar putea,ce-i drept, să aibă de suferit, dar continuarea muncii ce­lor afectaşi devine mai rodnică şi mai consecventă. Dinaceastă perspectivă s-au ivit, în intervalul de timp scurs,şi cărţile de buzunar din seria „A vindeca", în care suntprezentate atât de detaliat marile domenii tematice, pre­cum probleme cardiace şi circulatorii, dc digestie şi de gre­utate, încât devin posibile atât o confruntare aprofunda­tă cu propriile tablouri patologice, cât şi învăţarea inter­pretării. Scopul alcătuirii unui registru extins a fost con­centrarea într-un singur loc a tuturor interpretărilor exis­tente până acum pentru acest proiect.Spre a putea elucida mai bine circumferinţa fiecăruitablou al bolii în parte, s-a renunţat la împărţirea dupădomenii medicale de funcţionare, în favoarea unei sche­me cap—picioare. Numai domeniile tematice cancer şiprobleme de vârstă reprezintă o excepţie şi au fost pla­sate la început, respectiv la sfârşit. Astfel este posibil săse anticipeze prezentarea tablourilor bolilor printr-o in­troducere amănunţită, nu numai în simbolistica respec­tivului organ, ci şi în cea a regiunii abordate.Din munca psihoterapeutică cu acest concept a rezul­tat că în câteva puncte s-au înregistrat amplificări, iar înaltele s-au operat corecturi. Astfel, am abandonat pe alo­curi în primul volum la propunerile de schimbare prin­
  12. 12. Introducere 13cipiuL procedeului homeopatic, de pildă când pacienţi­lor/pacientelor cu hipotensiune arterială li se recoman­da să se prefacă şi să arate pulete. într-adevăr, şi în acestcaz esle vorba de a se supune mal întâi comenzii directea simptomului, deci de a învăţa să accepţi slăbiciunea, dca practica dăruire şi a exersa umilinţă. Drumul la polulopus poate rezulta în mod ingenios numai din rezolva­rea sarcinii directe. Din dăruire şi umilinţă create cu tim­pul puterea, ea nu este Insă scopul primar Pentru ca acestprincipiu dc bază să fie mai bine clarificat, ideii homeo­patice i se dedică un paragraf propriu* Pe lângă concep­tul de bază „boala te face sincer", în acest volum s-a ţi­nut mereu seamă şi de forma rezolvată a unui tablou albolii, corespunzător principiului „boala indică sardna",întrebările de Ia sfârşitul fiecărui capitol vizează atât do­meniul nerezolvat, cât şi pe cel rezolvat*Capitolul „Introducere în filosofia semnificaţiei şi in­terpretării bolilor" este numai un rezumat al premise­lor teoretice de bază. Un accent deosebit se pune pe ace­le puncte care au dus, după experienţele noastre, ade­sea, la înţelegeri greşite. Partea generală din Bonltt cadrum este, de altfel, presupusă ca fiind cunoscută, pen­tru a se evita repetiţiile. Introducerea în acest nou vo­lum este influenţată în parte de reacţiile la primul vo­lum şi, în această privinţă, ţine şi ea cont de el. Temeesenţiale, precum „polaritate şi unitate", „bîne şi rău"şi „umbră", nu mai sunt decât atinse, pentru ca, edifi­când pe ele, să se obţină spaţiu pentru concepte care săconducă mai departe, ca acelea ale câmpurilor de dez­voltare şi ale ritualurilor.Cercuri tematice mari, cum ar fi inima, rinichii şi fi­catul, care sunt tratate în volumul întâi sau în cărţile de
  13. 13. 14 Ruediger Dahlkebuzunar din seria „A vindeca", nu se mai repetă aici.Dacă anumite tablouri ale bolilor menţionate în text sunttratate mai în detaliu în altă parte, acest lucru este indi­cat printr-un asterisc *.A fost necesar totuşi ca întreaga temă cancer să fie re­luată şi lărgită în mod substanţial, din cauza formei decancer de care suferă femeile cel mai frecvent, cancerulmamar. îndeplinind iniţial funcţia de a încheia primulvolum, capitolul despre cancer s-a dovedit, în aserţiuneasa finală, ca fiind derutant pentru mulţi pacienţi /m ultepaciente, căd punea prea mult accent pe cea de-a douaetapă de învăţare, dragostea, neglijând însă lupta ca pri­mă etapă necesară.în final, îmi rămâne doar să-mi exprim regretul căThorwald Dethlefsen, care şi-a pus amprenta atât de de­cisiv asupra acestui proiect, s-a retras atât de definitivdin viaţa publică, încât nu a putut fi convins să continuemunca începută împreună.
  14. 14. PARTEA ÎNTÂI
  15. 15. tSchema cap-picioareMedicina subîmparte în mod clasic organismul înunităţi funcţionale, pentru fiecare fiind competent unmedic specialist. Astfel, gastroenterologul este speciali­zat pe tractul gastrointestinal, nefrologul, pe rinichi şineurologul pe nervi. Pacientul, în schimb, îşi simte or­ganismul mai degrabii ca o unitate. Sunt anumiţi factoricare pledează pentru punctul său de vedere, căci unită­ţile funcţionale nu se pot, strict vorbind, despărţi, totuldepinzând prea mult de tot. Nervi şi vase sangvine exis­tă aproape pretutindeni în corp, iar organele individua­le, precum ficatul sau rinichii, sunt competente pentruîntreg organismul. Punctul de vedere unificator îi esteprofanului mai la îndemână, întrucât el îşi resimte afec­ţiunile ca tulburare a stării sale generale. Adesea, de-abiadacă poate să îşi dea vag seama din ce regiune porneşteindispoziţia lui. Atât împărţirile după circuite funcţiona­le, cât şi cele după regiuni au avantajele lor, însă pentruaprecierea globală a tablourilor bolilor considerentul re­gional s-a dovedit mai adecvat* Dacâ interpretăm tablo­ul bolii pornind de la regiunea lui, începem cu baza lui,
  16. 16. 1S Ruediger Dahlkerespectiv scena pe care se întruchipează drama spiritu­ală sufletească. La pneumonie, plămânul arată planulpe care sc derulează conflictul, La emfizernul pulmonareste atins acelaţii plan al comunicării, dai cu umflarea ex­cesivă a alveolelor pulmonare şi formarea unui aşa-nu-mi t torace „în butoi" pe scenă se joacă o altă piesă- Ast­fel, pornind de la aceeaşi regiune, nişte probleme corn-plet diferite pot avea o bază comună.Pentru a riflrifica acest lucru, în carte este tratată, îna­intând de sus în jos, anterior problemelor specifice, defiecare dată mai întâi regiunea afectată. Tablourile boli­lor care se ivesc astfel sunt interpretate corespunzătorsemnificaţiei şi frecvenţei lor, în măsura în care nu amprocedat deja aşa mai devreme.Diferitele culturi au înţeles şi desemnat în felul lor cen­trele corpului şi legăturile dintre ele. Ceea oe descriau chi­nezii ca „meridian" numeau indienii „nadi". Şi multe po­poare arhaice au dezvoltat o cunoaştere impresionanta acăilor energetice de legătură ale corpului. Ijacun de ener­gie concentrată, aşa cum sunt ele cunoscute în cercul cul­tural indian sub denumirea de chakre, sunt menţionateîn diferite tradiţii, în Orient se porneşte de !a şapte astfelde chakre principale. Cele două superioare se află în cap,cele două inferioare în bazin, a treia se găseşte la tranzi­tul dintre zona bazinului şi a abdomenului, a cincea înzona de trecere a gâtului, a patra mediană este chakra ini­mii, Astfel, din punct de vedere energetic rezultă treipuncte de greutate în organism: capul, ca pol opus al ba­zinului, şi la mijloc între ele pieptul cu spaţiul în care seaflă inima. în timp ce cunoştinţele legate de aceste centreprincipale sunt răspândite practic In întreaga lume, punc­tele de greutate sunt stabilite foarte diferit. Popoarele ger­
  17. 17. Schcma cap-pirioare 19manice din nord au învăţat pe parcursul dezvoltării lorsă pună accent pe cap, în timp ce popoarele mediterane­ene trăiesc mai mult pe baza inimii, iar culturile indieneameninţate de declin se abandonau flerului, senzaţiilor cele veneau de la burtă. Comparat cu succesul altor culturi,ele erau astfel destul de abandonate. BLiuindu-se pe intui­ţia Ior, nu au putut face faţă nici înfocatelor popoare me­diteraneene din Spania şi Portugalia, nici raţiunii agresi­ve a culturilor nordice.în timp ce Ia începutul istoriei de care putem avea noicunoştinţă oamenii trăiau bazându-se pe flerul dictat desenzaţiile din burtă şi pe instinctele lor într-o strânsă co­nexiune cu mama Terra, o dată cu dominaţia lumii decătre spanioli şi portughezi inima a ajuns în centru, pen­tru a fi înlocuită în cele din urmă de forţa intelectuală acapului. Ca instanţă supremă a corpului, capul a învăţatpc parcursul istoriei să domine celelalte două centre.Culturile caie puneau accentul pe cap şi-au subordonatpământul, Dar ceea ce se întâmpla în lume se petreceaîn paralel în trup şi în suflet. Capul a supus inima şî ab­domenul şi astfel a debutat o dominaţie nemiloasă a ra­ţiunii, El dispune prin ochi, urechi, nas £i papi lele gus­tative de un monopol informaţional1 aproape absolut,iar suplimentar, prin creier, de un centru care să admi­nistreze acest flux informaţional în sensul său De cândhomo erecths a început să-şi poarte capul sus, nu numai căa avut membrele anterioare libere pentru a-şi impune in­teresele, ci şi-a putut dezvolta şi creierul formând creie­rul mare. Acesta a devenit, în consecinţă, manea putere1 Simful tactil ji, mai cu seama, intuiţia, care nu pot fi pus*? sub con­trolul capului, au fust îm pinse în decursul dictaturii Iui tot maim ult în plan secund-
  18. 18. 20 Ruediger Dahlkedecisivă în cadrul casei corpului, cane s-a impulsionat sădomine şi să domesticească toate celelalte organe. „Undenu-i cap, vai de picioare" (proverb). Ca locaş al unei ast­fel de concentrări de forţe, capul a devenit căpătâiul şicăpetenia, lucrul capital în viaţă. El guvernează provin­ciile corpului aidoma capitalei unei ţări centraliste. Untermen precum ctfpeterde o dovedeşte. Şi căpitanul (dinlat. caput = cap) care conduce vasul şi capitalul care gu­vernează lumea arată cine este stăpânul casei, respectival lumii. Romanii îşi stăpâneau imperiul din Capitoliu,iar americanii guvernează mari părţi ale lumii din capi­tala lor, Wasliington, pe care o numesc „the capital".Edificând pe sârguinţă (lat, industria = hărnicie, zel,sârguinţă) şi raţiune, oamenii din culturile industrializa­te i-au îngăduit în plus capului să-şi folosească monopo­lul asupra organelor senzoriale pentru a curm a relaţialor cu senzualitatea. Simţul mirosului, iniţial dominant,competent printre altele pentru preluarea aromei mân­cărurilor, a fost alungat de pe primul loc. El este foarteapropiat de plăcerea senzorială (senzuală), şi astfel şi-apierdut din importanţă. Astăzi, vechiul centru sau bulbolfactiv din creier, care ane între timp de-a face, ca sistemlimbic, cu prelucrarea afectelor, mai stă încă mărturiepentru acest trecut. Şi auzul a trebuit să se dea înapoi înfaţa ochilor, care au ajuns pe locul suprem între toate or­ganele senzoriale, o dată cu ridicarea pe două picioare,şi care au fost singurii să profite de pe urma perspecti­vei dobândite- Celelalte simţuri mai degrabă au avut depierdut astfel, căci s-au îndepărtat de sursele lor de in­formaţii- Ochii au descoperit însă acum un flux de infor­maţii extinse, prin prelucrarea cărora aspectul lor senzo­rial s-a retras tot mai mult-
  19. 19. Schema cap-picioare 21Starea în care se Află astăzi pământul ce a fost supuseste la fel de zguduitoare ca starea majorităţii corpuriloroe au fost subordonate, fiind un indiciu că dominaţiaunilaterală a capului ar putea să ajungă într-un impas*în duda inteligenţei puternic dezvoltate a căpeteniei pro­blemele, cresc mai repede decât soluţiile, căci cumpătareanu face parte dintre punctele sale forte.Oamenii care acordă prioritate simţurilor sunt maideschişi pornirilor inimii, care ameninţă, la rândul lor,autocraţia capului- Când omul este îndrăgostit, capulrece trebuie să asiste neputincios cum inima fierbintepreia puterea. Capul nu poate să înghită cu uşurinţă ha­pul şi începe pe dată să împartă în stânga şi în dreaptavini, susţinând că un altul i-ar fi sucit cnpitl posesoruluisău, că acesta şi-a întors capul după dne nu trebuia şi ast­fel şi-a pierdut capul. Aşa ceva nu s-ar fi putut întâmplala un cap care ar fi funcţionat normal. înainte ca cei afec­taţi să piardă complet raţiunea, respectiv aceasta poziţiasa dtf frunte, intelectul va emite cele mai ciudate afirma­ţii, spre a pune din nou tyipăt stării divine, atât de ame­ninţătoare pentru el* Practic, întotdeauna argumentelesale raţionale sunt cele care perturbă şi distrug iubireaşi încheie călătoria în imperiul inimii. în timp ce el tre­buie să înghită înfrângeri rare pe frontul inimii, capulţine bine în frâu intuiţia burţii. Numai senzaţiile neraţio­nale din popor mai ştiu câ se poate vedea şi cu inima şise poate trăi şi din fler. în proverbe precum „Dragosteaşi raţiunea merg rareori mână în m ână" sau „Dacă tearde la inimă, capul trebuie să aducă apă" se exprimă ri­valitatea dintre cap, inimă şi sentiment. „Medicina" po­pulară ştie că „focul din inimă aduce fumul în cap", iarun cap care mfoc doare, desigur.
  20. 20. Ruediger Dahlkeîn chestiunea dacă mai degrabă capul este în posesiaomului respectiv ori acesta în posesia capului său se poa­le deseori decide cu greu la intelectuali. în orice caz, pen­tru noi, oamenii moderni, el este partea supremă şi ceamai importantă, de care ne ocupăm şi ne îngrijim cel maiIntens. Majoritatea oamenilor petrec mai mult timp pen­tru îngrijirea lui decât pentru tot restul corpului. Ne ser­vim în profesie şi în timpul liber cu precădere de cap şine încredem în centrala de comandă din creierul său*Din poziţia sa ridicată, ca să zicem aşa ca o încunu­nare a coloanei vertebrale verticale, se poate întrezări căîi revine într-adevăr rolul căpeteniei supreme. Şi formasa rotundă, apropiată de idealul globului, ne indică po­ziţia sa specială. Ar trebui totuşi pusă întrebarea dacăomul la care predomină raţiunea, tipic culturii noastre,mai este conştient că şi celelalte centre sunt vitale, iar ca­pului îi revine de fapt numai rolul „primului printreegali". Ar trebui să firn pur şi simplu atenţi la limbă pen­tru a auzi cum capul poate întotdeauna numai sus/ine,dar nu şi cuprinde cu adevărat. Pentru asta ar avea ne­voie de mâini. Chiar şi susţinerile sale sunt în aer, atâttimp cât nu sunt^ujiifam^fate. Capului i se cuvine loculîntâi, aşa cum arată anatomia, dar el nu ar fi nimic fărăfundamentul corpului, pe care se sprijină. Oamenii dinpopor ştiu că inima va seca în cazul în care capul va stă­pâni singur. Aşa că nu este de mirare dacă bolile cardia­ce şi circulatorii*, şi între ele mai ales infarctele miocar­d icei ocupă în statisticile deceselor la mare distanţă lo­cul întâi. în caz de infarct se ajunge la o lipsă de alimen­tare a inimii cu sânge, este ca un fel de flămânzire a ei,în duda numeroaselor inimi care ţipă de durere şi batca nebunele, centrala capului continuă să primească aten­
  21. 21. Schema cap-picioareţia noastră principală. Cu capul ne afirmăm, ţolul nostrusuprem este să-l putem ţine sus în lupta socială pentru pu­tere. Nimic nu are voie să treacă peste capul nostru. Ne fa­cem curaj: „Capul sus" dacă vreodată treburile nu mergsau ne spunem: „Numai să nu ne lăsăm mai prejos!" Nuvrem să avem nimic de-a face cu regiunile de jos, în cazulunei asemenea accentuări a raţiunii, prin punerea unei ast­fel dc poveri pe seama capului, ar trebui să ne amintimiidesea unul altuia: „Să nu-ţi pled capul!" şi să ne punemastfel în gardă în faţa unei recăderi în vremurile (bune?)de odinioară, când capul încă nu era nr„ 1 absolut. în con­vingerea că suntem încufîwnnrea creaţiei, no place să ne în­dreptăm ochii spre organul care este cununa noastră. Călui nu-i prieşte dcloc punerea unei greutăţi prea mari pcel o trădează frecvenţa şî exinderea durerilor de cap.Având în vedere orgoliul nostru ca/jos, multe ne ajungpână peste cap şi ne înfierbântă căpăţâna, până ce aceastariscă adesea să ia foc. Ceea ce ne punem în cap în cap ră­mâne şi este adesea răspunzător pentru cum ne este tic­sit capul cât se poate de tare, făcându-ne să ne simţim ca­pete tari. Nu prea inai există oameni în societatea noastrăcare să nu cunoască senzaţia de a avea capul mare şi de aaveaflfflftt? pe cap; dar nu există nid membri ai aşa-numi-telor culturi primitive care să-şi imagineze ceva prin asta.Cu toate că nu am căzut fit cap, adesea nu mai ştim unde neeste capul. Oamenii care nu-şî bat captd tot timpuf, care nufac încercarea de a trece cu capul 0 prin zid, care nu trebuiesă se afirme tot mereu sau pornesc de la faptul că lumeaevoluează cu adevărat numai dacă totul merge după capullor nu au habar ce înseamnă să te doară capul. Aflaţi la adă­post în conştiinţa că oricum creaţia se dezvoltă după pla­nul Domnului, le lipsesc pe cap ochelarii de cal care le dau
  22. 22. 24 Ruediger Dahlkedureros de furcă atâtor oameni moderni. Presiunea subcaro ne punem ca stăpâni ai acestei creaţii, ne împinge nurareori în acea regiune cu ajutorul căreia ne afumăm. Nunumai înăuntru în cap, ci şi afară pe chip se exprimă ea,iar majoritatea tablourilor bolilor care rezultă din aceastăsituaţie neechilibrată ating corpul care a fost înăbuşit.Probabil că datorăm accentuării excesive a capului nunumai durerile respective, ci şi grosul tuturor afecţiuni­lor psihosomatice, o dată ce acestea sunt în cea mai mareparte necunoscute la aşa-numitele culturi arhaice caretrăiesc înfrăţite cu natura şi renunţând la intelectualita­te. în ciuda acestei cunoaşteri, nu are sens să în/osim ca­pul, mai eficient este să-i interpretăm propriile semnalede alarmă şi de supraîncărcare şi să ajutăm alte regiuniale corpului să-şi capete semnificaţia şi să aibă parte deinterpretarea ce îi se cuvine.înainte să demarăm această sarcină şi să ne cufundămîn schema cap-pidoare până la rădăcinile noastre, ur­mează a fi dezbătută tema cancer. Aceasta are loc în modraţional în afara structurării cap-picioare, întrucât can­cerul poate să atace practic toate organele şi ţesuturile.Sc recomandă şi în acest caz să studiem mai întâi regiu­nea afectată, înainte de a ne ocupa de următorul capitolgeneral despre cancer.22 După ce cancerul pulmonar a fnsl indicat ca fiind cancerul oel maifrecvent la b^rba ţi, în reia fie fii famatul*, iar cancerul stomacal fi in­testinal, cane reprezintă peste jumătate din toate rarei noa mele, suntelaborat»; în detaliu în VerdauungspnibSeme (Probleme de tligcslit:), înarest volum, cancerul la s&n, fiind cancerul fel mai frecvent la femei,este interpretat la [ocuî respectiv. Capitolul următor, cart corespun­da în mare măsură celui general din Probleme de digestia, poate oferi,în legătură cu descrierile regiunilor, baza pentru interpretările unorboli speciale de cancer, caic nu sunt elaborate în parte.
  23. 23. IICancer1. Tabloul contem poran al canceruluiîndărătul diagnosticului cancer se ascunde un maremodel, care se poate exprima într-o multitudine de tablo­uri de boală. Fiecare dintre ele se referă la om în existen­ţa sa globală, indiferent de organul de la care a pornit ini­ţial. în această privinţă, evenimentul cancerului este multprea complex pentru a-l raporta numai la organul atins.Tendinţele lui de extindere asupra întregului corp aratăcă este vorba de întregul om. Ca fantomă de groază a tim­pului nostru, cancerul nu-i afectează numai pe cei directvizaţi, ci întTeaga societate, cate-l tabuizează ca pe nid unalt tablou de boală. Anual mor în Germania 200 00Q depersoane din cauza cancerului, pentru 1991 ne aşteptămla alte 330 000 de îmbolnăviri. Peste jumătate dintre ceiafecta fi mor, şt rata absolută a morţii de pe urma cance­rului tot creşte, în duda reuşitelor medicale.în afara celei a populaţiei hun7,a nu ne este cunoscu­tă nid o cultură pe care cancerul s-o menajeze lotal. Nu­mai despre această mică populaţie montară din Ilim a-
  24. 24. 26 Ruediger Dahlkelaia trebuie presupus că până la anexarea ei la civiliza­ţia modernă la mijlocul acestui secol cancerul îi era com­plet străin. Astăzi se regăsesc urmele aceslui tablou a!bolii pretutindeni şi se pot urmări pană în trecut prinprocedee modeme de investigare. Chiar şi în mumii deincaşi vechi de 500 de ani s-au putut constata tumori. înciuda acestei răspândiri generale, cancerul a devenit ocaracteristică specială a naţiunilor industrializate moder­ne, Nicăieri altundeva nu câştigă atât de vertiginos te­ren. Argumentul că el ar fi mai frecvent în ţările indus­trializate numai pentru că oamenii ar ajunge acolo la vâr­ste mai înaintate este corect raportat la anumite culturi,dar în principiu nu stă în picioare şi poate fi contrazis îndiferite puncte. Pe de o parte există tipuri de cancer careînregistrează apogeul îmbolnăvirii în anii tineri, pe dealtă parte chiar medicina tradiţională dovedeşte că anu­mite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul pulmonar, seaflă foarte clar în legătură cu obiceiuri şi otrăvuri ale ci­vilizaţiei noastre. Există însă culturi vechi care au înles­nit un interval de viaţă lung cu un risc mai mic de can­cer, în cultura chinezească de factură taoistă cancerul eraextrem de rar, cu toate că oamenii ajungeau în medie maibătrâni decât în China zilelor noash-e. Centenarii erauconsideraţi ceva normal. Despre locuitorii indieni stră­vechi ai Americii de Nord se ştie că erau mai longeviviînaintea supunerii lor decât în vremurile „civilizate" ul­terioare. De-abia de cunoşteau cancerul înainte, pe cânddupă aceea au frebuit să plătească şi în acest sens tributtimpurilor modeme.Cât de mult a devenit cancerul marea ameninţare aepocii noastre la adresa sănătăţii o demonstrează şi fap­tul că, dintre toate tablourile de boli, el ne inspiră groa­
  25. 25. Cancer 27za cea mai puternică. Până şi denumirea bolii poartă am­prenta evaluării noastre: malignă. Infarctul miocardic,care cere jertfa mult mai multor vieţi şine confruntă eucea mai cumplită durere pe care o cunosc oamenii, nudeclanşează o groază comparabilă. Cancerul trebuie săne confrunte cu o temă ce zace şi mai adânc în umbrădecât durerea şi chiar moartea. Nici un alt tablou pato­logic nu face legătura dintre trup, suflet, spirit şi socie­tate atât de clară precum cancerul. Fie că pornim de lanivelul oelular, de la structura personalităţii sau de Ia si­tuaţia socială, peste tot dăm de modele analoage, pe carele cunoaştem doar prea bine, care ne şochează g| de carenu ne putem elibera, pentru că sunt ale noastie specifi­ce, strief personale.2. C an cer Ja nivel celularMedicina diagnostichează cancerul cel mai sigur înformaţiurule celulare. Celulele canceroase se deosebescde cele sănătoase prin creşterea lor dezordonat haotica.La celula izolată impresionează nucleul ei comparativprea mare. în calitate de cap al întreprinderii celulă, elconţine toate informaţiile pentru funcţionarea ei compli­cată, El dirijează metabolismul, creşterea şi diviziunea.Tendinţa centrului de greutate deplasat spre faţă, care seexprimă prin nucleul supradimensionai, îşi are cauza înenorma activitate de diviziune celulară, căreia nu-i maipasă de îndeplinirea sarcinilor ei în formaţiunea celor­lalte celule, ci o interesează mai cu seamă multiplicareaei înseşi^în timp ce nucleul este, la o activitate normalăa metabolismului, mai degrabă mic, el creşte în cazul di­
  26. 26. 2S Ruediger Dahlkeviziunii celulare haotice din evenimentul cancerului înadevăratul sens al cuvântului dincolo de sine însuşi şifurnizează un proiect de construcţie după altul pentruurmaşii săi. Chiar şi procesele de regenerare din interio­rul corpului celulei rămân în drum, făcând loc produce­rii necontenite a unor noi generaţii de celule.Acest procedeu aminteşte de celula tânără, respectivde stadiul embrionar în care este vorba mai cu seamă deînmulţire şi creştere. Celulele morulei, acea aglomerarecelulară în care se concentrează viaţa umană în primul eistadiu, încă nu au nişte sarcini specializate de îndeplinit,ci numai să se preocupe de înmulţirea lor, pe care o sa­tisfac prin diviziuni energice şi creştete corespunzătoare.Ele procedează, ce-i drept, într-un mod mai bine regie-mentat decât celulele canceroase lipsite de scrupule. Pelângă nucleul celular supradimensionat ţi tendinţa sa am­plificată dc diviziune, şi nediferenţierea celulelor amin­teşte de forme primare nemat ure. în nebunia reproduce­rii lor, ele neglijează multe altele şi pierd adesea capa ci-tatea unor procese metabolice complicate, piecum oxida-rea. în timp cer pe de o parte, ele recad în etapa primiti­vă preliminară a fermentării, redobândesc pe de alta ca­pacitatea de a forma substanţe, cum pot altminteri numaicelulele embrionare şi fetale. Această retrezire şi reactiva­re a unor gene din faze timpurii ale evoluţiei este numi­tă dc medicină an aplazie. Ceea ce apare în exterior ca unhaos are sens din perspectiva cancerului El recâştigă niş­te capacităţi străvechi şi renunţă în schimb la specia-iz*re. Chiar şi în această renunţare mai rezidă un avantaj.Ce-i drept, oxida rea de pildă este cu mult mai eficientădecât fermentarea, dar în schimb aceasta este în mare mă­sură independentă de furnizori. în timp ce celulele nor­
  27. 27. Cancermale sunt dependente de respiraţie, adică aproviziona­rea cu oxigen, respectiv sânge proaspăt, o celulă limitatăla fermentare esle într-un grad înalt autarhică-Ceîula canceroasă este, prin urmare, mai puţin depen­dentă de comunicarea cu vecinii ei, ceea ce este un avan­taj, având în vedere reia [iile ei proaste de vecină ia te.?întimp ce celulele normale au o aşa-numită inhibiţie decontact, adică îşi opresc creşterea dacă dau de alte for­maţiuni celulare, celula canceroasă se comportă exactcontrar. Fără a respecta graniţele, ea pătrunde fără jenăîn teritorii străine/ Este de înţeles că îşi creează astfel ovecinătate osdiă. De curând s-a constatat că celulele can­ceroase nu se dau înapoi nici de la a subjuga efectiv altecelule. Ele înseşi fiind prea primitive pentru nişte proce­se metabolice diferenţiate, se servesc de celule normaleşi le răpesc roadele muncii. Chiar şi faţă de propriii co­pii, care sunt cu toţii formaţi exact după modelul ei, ce­lula canceroasă este lipsită de scrupule şi cu gândul nu­mai la avantajul ei egoist de creştere. Nu rareori rămânîn drum şi propriii părinţi, depăşiţi de dezvoltarea ver­tiginoasă şi izolaţi de noua producţie. în mijlocul unornoduli tumorali mai mari se afla adesea celule moarte,fenomen numit necroză, care indică simbolic că mesajulcentral al acestei noi creşteri este moartea,Regresia celulei canceroase la un model de viaţă tim­puriu sc manifestă şi în atitudinea ei parazitară. Ea pre­ia ce poate primi ca hrană şi energie, fără a fi dispusă sădea ceva în schimb sau să participe la sarcinile socialecare îi revin fiecărui organism. Ea exagerează astfel uncomportament care era încă adecvat celulei embrionare.Numai că ceea ce-i este permis în mod firesc copiluluimic devine o problemă la adult.
  28. 28. 30 Ruediger Dahlkeîn ignorarea tuturor limitelor se dezvăluie un alt re­gres- Aşa cum copiii învaţă treptat să ia m considerarelimitele, învaţă şi celulele în procesul lor de maturizareşi diferenţiere sa respecte structurile date şi sâ rămânăîn cadrul prevăzut pentru ele. Celulele canceroase ies înschimb din cadru şi lasă în urma lor tot ce au învăţat pcparcursul dezvoltării. Nici limitele vitale, nici structuri­le organice masive nu le pot ţine în frâu. Ele îşi pierdcomplet raportarea Ia acel model pentru care erau me­nite iniţial. O celulă normală a mucoasei intestinale seva divide iară şi iară, corespunzător cerinţelor organis­mului mai mare numit intestin, dar ea nu va străpungecadrul prevăzut pentru ea şi cele similare ei şi nu va tin­de să ajungă dincolo de intestine. Celula intestinală de­generată canceros iese în schimb realmente din matcă,renunţă Ia tot ce este specific intestinelor şi merge pc pro­priile căi egoiste- Modelul prestabilit numit intestin îieste prea îngust, aşa că îi spulberă într-un mod pe cât derevoluţionar, pe atât de distructiv cadrul.în măsura în care câmpurile morfogenctice menţio­nate mai devreme sunt investigate în continuare, s-ar pu­tea ajunge la o înţelegere mai profundă a problematiciicancerului. La fel de ingenios precum este să vedem pro­blema pe pîan genetic într-o m utaţie pare să fie să neapropiem de ea din unghiul vizual al câmpurilor morfi-ce. Problema constă atunci în pierderea cadrului presta­bilit. Astfel, ea ar ajunge dincolo de celula în sine şi ardeveni problema ţesutului sau organului afectat, care numai este în situaţia de a-şi impune modelul în faţa tutu­ror indivizilor celulari. Acest fenomen ar putea comple­ta explicaţia genetica, o dată ce tema irumperii din nor­mele prestabilite îşi găseşte expresie în ambele cazuri în
  29. 29. Cancer 31acelaşi mod. într-adevăr, cancerul este atât o problemăde mediu, cât şi do celulă individuală.3lendinjele de regres menţionate se arată până şi în nume,t) dată ce numele sau [popular], racul [şi în germană cuvân­tul Krebs stă atât pentru boală, cât şi pentru animal, N. I], esteşi al aedui animal cunoscut mai cu seamă pentru mersul săuîndărăt. Nici crabul [ui germana Krabbe, N. f.], acuzat ţii el căi-ar fi dat numele, nu se mişcă înainte pe drum drept, d la­teral. Cuvintele germane „krabbeln" [a se târî] şi „herum-krebsen" [a se mişca anevoie], desemnând acele carturi is­tovitoare care nu duc însă cu adevărat mai departe, indicămodalităţi de deplasare care nu sunt foarte diferite de celeale padenţilor înainte de izbucnirea cancerului. Provenien­ţa denumim „Krebs" nu se poate lămuri dar. Dar chiar şi de­rivarea evidenţiată de medicină de Ia o formă de cancer desân ale cărei celule intră ca nişte deşti în ţesutdistrugându-1ţinteşte într-o direcţie asemănătoare. Oricine o fi cel care i-acreat numele, el a reuşit să prindă esenţa tabloului bolii.43. Apariţia canceruluiReferitor la apariţia cancerului la nivel celular, cercetăto­rii sunt astăzi în mare măsură de acord că în prim-planul Iui3 C e l p u ţin d e s p r e u n G ard rom ăl re tin e i s t ţtfie în tre fim p că e s tee re d ita r. Ila c ă u n n o u -n ă s c u t a m o ş te n it a c e a s t l p r e d is p o z iţie iac a n c e r d o la a m b ii p ă rin ţi, e l s e îm b o ln ă v e s c cu siguranţa. D a căn o u -n a sc u h j I a m o ş te n it această g e m a c a n c e r u lu i n u m a i d e Ia u n u ld in tr e p ă r in ţi, este In fu n c ţie d e in flu e n ţe le d e m e d iu . R is c u l estea tu n ci m a i m ane, d a r n u o b lig a to r iu ,4 A r treb u i în să Jinut ciunt a ici că n u m e le b o lii e s te m a i v e c h i d e c â tm ic r o s c o p u l, cu a ju to ru l c ă r u ia a r fi p u tu t fi d e s c o p e r ita c e l m a id e v r e m e a c e s te c e lu le su b fo rm ă d e c le ş ti a le c a n c e ru lu i m a m a r.
  30. 30. 32 Ruediger Dahlkese află mutaţiile? Cuvântul vine din latină şi înseamnă mo­dificare. Dacă o celulă a fcstzgândărită suficient de mult,ea este gata de modificări drastice, care pornesc de Ja nŞveliii bagajului ereditar, Stimulii care pot pregăti drumulpot fi multipli, dc la unii mecanici şi unii chimici până launii fizici-O presiune permanentă, gudronul ţigărilor saunişte raze insistente intră, printre altele, în discuţie.Mult timp, respectivele celule ale ţesuturilor pot iz­buti să se protejeze împotriva revărsării continue de sti-muli, dar la un moment dat una dintre ele reacţioneazăsupraexdtatâ şi degenerează. Celula canceroasă îşi ieseîn adevăratul sens al cuvântului din matcă şi o porneş­te pe drumul ei propriu, care seamănă însă mai curândcu o călătorie a Eului. Ea începe ceva complet nou pen­tru situaţia ei, pune preţ pe creştere şi realizare de sine.Una dintre denumirile medicale ale cancerului este ne­oplasm. Ea exprimă această „nouă creştere". Ceea ce în­seamnă pentru corp pericol de moarte este pentru celu­la mult timp torturată un act de eliberare. Acum totuldepinde de faptul că organismul dispune sau nu de su­ficientă stabilitate şi forţă dc apărare pentru a înăbuşi re­volta celulei. Cercetătorii în domeniul cancerului por­nesc astăzi de la ideea că relativ multe celule degenerea­ză, dar ele sunt făcute inofensive datorită unei apărăribune. Deci un mecanism slab dc apărare este de o im­portanţă hotărâtoare în apariţia cancerului. într-adevăr,privind retrospectiv sc găsesc frecvent siLuafii dc prăbu­şire a apărării în acel interval d e timp în cârc se presu­pune că s-a produs declanşarea. Dar acest punct nu poa­te fi constatat întotdeauna cu uşurinţă. Viteza de dezvol-5 In cazul unor forme de leucemie se Crede însă mai degrabă într-oapariţie determinată de un virus.
  31. 31. Cancer 33taro depinde pe de o parte de tipul tumorii, dar oscilea­ză pe dc altă parte şi la tumorile de acelaşi tip în funcţiede situata generală, în momentul în care este descope­rită tumora, ea există adesea deja de ani, are o greutatede circa un gram şi dispune de milioane de celule. Ast­fel privind lucrurile, nimeni nu poate să ştie cu siguran-ţă că nu are şi el cancer. Probabil că noi toţi căpătăm veş­nic cancer, numai că sistemul imuni tar rămâne stăpânpe situaţie. Şi acesta ar putea fi un motiv pentru groazafără seamăn pe cane o împrăştie tema cancer,4. Planuri de sem nificaţieşi in terp retare ale evenim entului canceruluiComportamentul celulei canceroase arată ca temă debază o problematică de creştere. După prea multă pre­cauţie şi considerare, celula trece în contrariul a ceea cea fost până acum — o creştere haotică invadatoare, fărăprecauţie şi considerare, nu cruţă nici teritoriile străine,nici propria bază de viaţă. Legile creşterii sănătoase suntignorate în mod constant. Celula canceroasă încalcă re­gulile convieţuirii normale din formaţiunea de celule şispulberă fără reţineri tabuuri vitale, în loc de a-şi ocu­pa poziţia ce-i revine ereditar şi de a-şi îndeplini dato­ria, ea îşi depăşeşte limitele şi degenerează într-un modpericulos. Celula canceroasă difuzează în toate părţile,într-o activitate sălbatică, egocentrică de diviziune. Ve­cinătatea şi chiar şi regiunile cele mai îndepărtate alecorpidui simt pe spinarea lor agresiunea ei lipsită de ori­ce scrupule. Călătoria Eului se configurează în deplasa­rea centrului de greutate spre faţă la celulele cu nude-
  32. 32. 34 Ruediger Dahlked e lor excesiv de mari şi în agitata nebună din acestecentre parcă hidrocefale. într-adevăr, totul trebuie să sedesfăşoare după capul celulei canceroase, toţi urmaşiiei sunt formaţi exact după modelul ei. Iar ea este com­plet autarhică şî îşi pro(creează) copiii fără ajutor străin,ca să zicem aşa feciorelnic Cu această producţie ea tre­ce în adevăratul sens al cuvântului cu capul prin pere­te. Nici m ăcar membranele baza le, pereţii cei mai im­portanţi care limitează ţesuturile între ele, nu pol să seopună agresiunii ci.Problema gravă de comunicare arată, de asemenea,cât de fără înconjur procedează celula canceroasă, ea re­ducând u-şi toate relaţiile de vecinătate la o politică a da­tului din coate ce înăbuşeşte totul cât se poate de agne-siv. Cu forţa ei născută din imaturitatea feciorelnică, ce­lula canceroasă îşi arogă fără scrupule dreptul celui maiputernic şi îşî înlătură vecinii mai slabi, îi distruge sau îiînrobeşte- Accesul la modelul structurilor adulte îl sacri­fică de dragul independenţei ei. La comunicarea cu câm­pul de dezvoltare, căruia îi era destinată,, a renunţat înfavoarea egoismului şi a pretenţiilor de omnipotenţă şinemurire. Simbolic, problema de comunicare se expri­mă în respiraţia distrusă a celulelor, căci respiraţia în­seamnă schimb şi contact reciproc.5. Fazele de dezvoltare ale tabloului boliiTabloul schiţat până acum pare să corespundă numaiunei mici părţi a pacienţilor cu cancer, în general aceştiafrapează mai degrabă prin modele comportamentale con­trare, ceea ce se explică pe de o parte prin faptul că aceas-
  33. 33. Cancer 35ta boală compensează modele refulate, pe de alta astfel doprofiluri de personalităţi descriu practic întotdeauna pe­rioada dinaintea declanşării tabloului bolii. în această fazăşi corpul arată însă o cu totul altă imagine. Este stadiul ex­citaţiei permanente pe care ţesutul şi aelulele lui o tolerea­ză fără să reacţioneze. Ele caută sa se apeie şi să se facăintangibile pe cât pot, ca .să supravieţuiască prin imobili­tate, respectiv inactivitate pana la trecerea situaţiei supă­rătoare. Dacă o celulă încearcă o dată să se revolte împo­triva stimulului continuu ^i să meargă pe propriile ei dru­muri, devenind altfel decât celelalte celule, această răbuf­nire este imediat reprimată de sistemul imunitarAcest model care corespunde primei faze a bolii ca­racterizează personalitatea mai tipică a cancendui. Exis­tă oameni care se străduiesc, conformându-se la extrem,sa trăiască pe cât posibil nea trăgând atenţia asupra lor,să .se supună normelor şi să nu cadă prin propriile cerin­ţe povară în seama nimănui. F,i ignoră în mare parte pro­vocările legate de evoluţia personală şi de dezvoltareapsihică, nevrând să se expună în nici un fel. Viaţa lor estelipsită de excitaţie în dublu sens: pe de o parte evită, ori­când este posibil, experienţe noi, care ar putea aducemişcare în viaţa lor, necutezând să ajungă nici la limite­le lor. Puţinele excitaţii cane străpung platoşa lor de apă­ram încearcă să le ignore. Reprimarea posibilităţilor unorexperienţe-limită reflectă activitatea de apărare care sederulează neobservată în corp şi are totul sub control si­gur. Experienţele dincolo de limită sau numai depăşireainofensivă a făgaşului sunt înăbuşite deja în faşă, pentrua menţine cu orice preţ situaţia obişnuită.Următoarea treaptă de escaladare arată cât de mult sepoate ridica acest preţ, dacă fluxul acumulat timp de ani
  34. 34. 16 Ruediger Daldkeal impulsurilor de creştere rupe digul reprimării şi seavântă necontrolat până Ia epuizare. După ruperea di­gului, nu mai. există cale de întoarcere şi nici vreo stavi­lă. Corpul ajunge în cealaltă extremă pe cane a ţinut-opână acum pe note joase cu atâta abnegaţie.Fenomenul de reprimare se manifestă nu numai în is­toricul psihic al vieţii, ci adesea până şi în istoricul fizical bolii. Nu rareori avem de-a face cu aşa-numite anam-neze goale, adică timp de ani şi chiar decenii înainte deizbucnirea cancerului cei afectaţi nu au avut nici cel maimic simptom. Ceea ce arată la prima vedere că o sănăjta te fără cusur se dezvăluie la o privire mai atentă ca oînăbuşire riguroasă. Au fost reprimate complet nu nu­mai abaterile sufleteşti, ci şi cele fizice de la normă, Psi­hiatrul oncolog Wolf Buntig vorbeşte în acest context de­spre „normopatic", la care a te ţine necondiţionat şi in­flexibil de normă devine boală. Ceea ce poate să aparăîn ochii celor din jur drept o atitudine rezervată care eplăcută sau distinsă poate să fie astfel în realitate o re­primare a impulsurilor vieţii şi în final o viaţă netrăită.Aşa cum celula care a rezistat celor mai puternice exci­taţii permanente face totul pentru a-şi putea îndeplini şimai departe datoria ca celulă a intestinului sau a plămâ­nului, şi pacienţii încearcă să reziste făcându-şi datoriaîn funcţia lor de fiică, fiu, mamă, tată, subordonat etc.,spre mulţumirea tuturor şi independent de propriile lornecesităţi. Propria dezvoltare trebuie să treacă în plan se­cund, la fel ca la celula torturată.Atmosfera de bază a unei astfel de vieţi „netrăite"este înăbuşită în mod corespunzător. Adesea, cei afectaţinu sunt conşticnţi de dispoziţia lor depresivă latentă, lafel ca şî de reprimarea tentativelor fizice de răbufnire.
  35. 35. Cancer 37Ambianţa nu observă nimic, căci ei nu dau dovadă detendinţe de a se împărtM Tn acest sens şi tocă mai puţinde disponibilitatea să-şi împartă realmente viaţa cu alţii.Abia când digul s-a rupt şi viaţa reprimată a răbufnit,disponibilitatea de împărţire se pune în mod vehement£i neeliberat în mişcare.Jn faza dinaintea declanşării tabloului bolii cei. afec­taţi sunt de fapt deja „pacienţi", o dată ce îndură uimi­tor de răbdători. Depinzând în mare măsură de mediullor înconjurător şi fiind interesaţi să păstreze nişte rela­ţii de bună vecinătate, ei se arată cu toată lumea amabilişi plini de consideraţie. în afară de aceasta, sunt previ­zibili şi te poţi baza pe ei, căci parează deja în germeneorice impulsuri de schimbare, în strădania lor de a nucădea pe capul nimănui, acestor pacienţi nu Ie vine greusă câştige prieteni. Dar nipte prietenii profunde sunt îm­piedicate de faptul că ei de abia dacă îşi cunosc indivi­dualitatea şi astfel nici nu se pot arăta cum sunt cu ade­vărat. Având în vedere că ei înşişi nu sunt de partea lor,altora le pare la început uşor să fie ei de partea lor. Dardacă apoi, în decursul bolii, ies la iveală trăsături dc ca­racter mai profunde, pentru câ ei îiteep să ia poziţie faţăde propria lor viaţă, nu este uşor nici pentru pacient, nicipentru cei din jux să accepte aceste aspecte total nebă­nuite. Adesea, pacienţii normopaţi au oameni în jurul lorcare Je sunt îndatoraţi. Cum s-au străduit mereu să facăpe placul tuturor, lăsând pe planul doi propria dezvol­tare, vor avea acum alături de ei oameni cu o rezonanţăcorespunzătoa re.Comportamentul social al pacienţilor se poate numiexem plar din perspectiva „majorităţii tăcute" din careadesea fac şi ei parte. Se pot număra pe drept printre
  36. 36. Ruediger Dahlkestâlpii societăţii. în spatele faţadei dintr-o exemplaritatebine rânduită pândesc însă toate acele însuşiri contrarecare devin evidente în al doilea stadiu de izbucnire acancerului pe planul substitutiv al corpului. Ce nu s-apus niciodată în mişcare în conştiinţă îşi găseşte acumaici scena, o scenă pe care se reprezintă mai cu seamădrame, respectiv „piese din umbră".Impulsurile de schimbare parate ani de zile se mani­festă în corp ca mutaţii. Ceea ce se face şi ceea ce nu seface este dat pradă uitării, ce contează acum este doarpropria călătorie a Eului. O adaptare socială perfectă setransformă într-un parazitism egoist, fără respect pentrutradiţie şi drepturi slrăine. Dacă mai înainte respectivulnu îşi permisese nici măcar o părere proprie, acum iesela iveală din umbră pretenţia mult timp refulată dc a for­ma întreaga lume (corporală) după propria imagine. Or­ganismul este presărat cu jUiae, acele fiice aducătoare demoarte. Sămânţa care a fost reţinută psihic atât de multtimp încolţeşte acum fizic într-un timp record şi arată câtdc puternică este dorinţa până acum netrăită de autorea-lizare şi de impunere fără scrupule a propriilor interese.O dată cu declanşarea tabloului bolii poate deveni vi­zibilă în comportamentul pacienţilor o cantitate diferitde mare a pretenţiei refulate a Eului, Dacă astfel de părţiale umbrei se înghesuie să ajungă la suprafaţă, mai alescei din jur vor fi cei ce se vor minuna. Oamenii pânăacum cei mai paşnici cer deodată ca totul să se învârtăîn jurul lor şi al „bolii lor". Cu diagnosticul ca alibi ei seîncumetă să plătească cu aceeaşi monedă şi să-i Saseacum pe ceilalţi să joace după cum le cântă ei. Astfel,, re­ţinerea de până acum şi tactul proverbial pot să se eva-pore şi să se audă cu totul alte tonalităţi. Oamenii care
  37. 37. Cancer 39sunt cel mai bine adaptaţi ies deodată din rând şj depă­şesc lintiţele. Oricât ar fi de dezagreabilă pentru ambian­ţă o astfel de transformare a felului lor de a fi şi a gândi,pentru cei afectaţi aceasta este o mare şansă, C ăd dacăprincipiile transformării, ale autorealizării şi ale impu­nerii voinţei suni trăite acum pe plan spiritual -sufletescşi devin vizibile pe plan sodal, planul corpului este des­povărat. Mulţi pacienţi sunt însă atât de înglodaţi în in­terpretarea lor normată a unui noi, încât îşi păstrează ati­tudinea lor dc a îndura până şi în faţa morţii. Fără des­povărarea de planurile psihice, principiul Eului rămâneredus exclusiv la scena corpului. Şansele de a o terminacu cancerul sunt incomparabil mai bune, dacă întregulom se angajează în această confruntare şi nu-şi trimiteîn luptă numai corpul ca substitut. Pentru a o termina,a o rezolva cu adevărat cu ceva, este necesar să te anga­jezi mai întâi într-o confruntare cu acel ceva.După prima fază, durând adesea timp de decenii, areţinerii şi rezervei, şi după următoarea, a izbucnirii can­cerului, ultima fază a caşexiei confruntă cu un al treileamodel. Corpul capitulează In faţa mistuirii forţelor salede către cancer. El se lasă ros în adevăratul sens al cu­vântului, fără a mai lupta. Supunerea, resemnarea şi lo­ialitatea faţă de cursul destinului sunt trăite substitutivde corp. La urma urmei, orice persoană afectată a trăitaceastă temă: fie conştient, dacă reuşeşte să ridice înapoitematica pe plan spiritual, fie inconştient, în cazul în caiecorpul este lăsat singur in supunerea sa şi pacientul seapără în continuare împotriva a ceea ce este inevitabil.Aid pare să zacă o contradicţie, căd noi am susţinut toc­mai că cel atins nu se apără suficient, d face cu el şi ac­ceptă să se facă cu el ceea ce vor alţii, în acest punct se
  38. 38. Ruediger Dahlkeîntâlnesc două planuri, cane ne vor preocupa în capito­lul următor. Căci. pacientul se apără într-adevăr pe de oparte prea puţin, pe dc alta prea mult. Faţă de mediulsău înconjurător, care-1 degradează la anumite funcţii, else apără în mod decisiv prea puţin. în schimb se apărăcu atât mai mult împotriva sarcinii vieţii sale, a drumu­lui său şi a destinului său. t a această contraapărare arputea renunţa liniştit. în definitiv, tabloul bolii lui îl for­ţează oricum în acest sens, căci fie că el învinge cance­rul, fie că acesta îl învinge pe el, etapa supunerii tot seva instaurai6, Regresiune si religieParalel cu cele discutate până acum, în regresiune seevidenţiază un alt motiv de bază al bolii cancerului, cane,de asemenea cufundat în umbră, este trăit substitutiv decătre organism. Regresiunea este reîntoarcerea la înce­puturi, la origine. Cei afectaţi şi-au pierdut legătura re­trospectivă cu baza lor primordiată, celulele tumorii tre­buie să trăiască tema pentru ei şi o fac pe plan fizic înmodalitatea lor care pune viaţa în pericol. Omul are ne­voie în mod evident dc re-raportarea lui vie la rădăcini­le sale re-iigio.Fa nu se referă însă numai la pasul înapoi, ci şi la le­gătura înapoi- Abia regresul, care devine legătură retros-peciivă, face posibil progresul real. Această aparentă con­tradicţie se exprimă şi în tabloul cancerului. Pe de o par­te celulele mizează pe regresul spre forme juvenil-primi-& V ezi tn a c e a stă p riv in ţă p u b lic a ţiile lui E lisa b e th K u b le r-R u ss.
  39. 39. Cancer 41tive, pe de alta pc un progres vertiginos cu tendinţă spreomnipotenţă şi nemurire.Unei asemenea contradicţii i se poate face faţă numaiîn temeiul sensului originar al religiei, Religio înseamnălegătura înapoi la origine, la unitate. Aceasta, numită încreştinism şi paradis, este însă pe de alta parte şi ţeluldrumului creştin de dezvoltare. Conform Bibliei, oame­nii vin din paradis şi se vor reîntoarce cândva acolo. Estedrumul de la unitatea inconştientă la cea conştientă.Alungarea din paradis îşi găseşte completarea în întoar­cerea fiului risipitor la tată. Cât de adânc este ancorat înoameni acest modeî arhetipal al drumului o arată faptulcă, de pildei, religia hinduistă descrie drumul într-unmod foarte analog: „De aici spre aici." Vechiul simbol allui Oroboros, şarpele care îşi muşcă propria coadă, ofe­ră imaginea cea mai potrivită a acestui modei cuprinză­tor în adevăratul sens al cuvântului. Religiile descriu în­totdeauna drumul spre iluminare, respectiv nemurire,ca pe o înaintare spre punctul de pornire şi deci drumulca pe o mişcare în cerc, respectiv spirală. Considerareaşi precauţia sunt ambele la fel de necesare şi se îndreap­tă spre acelaşi ţel, unitatea. !Reflectarea retrospectivă asupra originii cu întrebarea:„De unde vin?" ca şi prevederea cu întrebarea: „încotromerg? au căzut la pacienţii de cancer din conştiinţă înumbră şi sunt reprezentate fizic. Cât de miopi în sensulpropriu al cuvântului au devenit cei afectaţi o arată pre­cauţia şi considerarea lor exagerată, care se limitează lacadrul îngust al vecinătăţii şi viitorului foarte conciet. Tînatât de mult seamă de alţi oameni, de morala şi de regu­lile lor de viaţă şi întâmpină noua dimineaţă şi orice ele­ment nou şi îndepărtat cu atâta prudenţă, încât nu mai
  40. 40. Ruediger Dahllcerămâne loc pentru marile întrebări adresate trecutului şiviitorului- Procesul cancerului cu regresul lui în insonda­bil şi progresul său deznădăjduit este o oglindă pe cât decumplită, pe atât de sinceră a situaţiei.întoarcerea conştientă spre început cu posibilităţile salenelimitate şi căutarea unor valori nemuritoare sunt niş­te drumuri cât se poate de raţionale. Refularea în incon­ştient duce în sebimb la „boala ca drum ". Dar şi acestdrum este totuşi o cale, care ascunde in sine pe lângăgrozăvie şi şansa de rodnicie. Este ca un fel de ultim imbnld la trezirea pentru propriile necesităţi.Aici este potrivită experienţa psihoterapeutică ară­tând că pacienţii cu cancer sunt adesea într-un sens pro­fund „areligioşi". Dacă diferite profiluri de personalităţipar să contrazică asta şi accentuează religiozitatea şi re­semnarea în faţa destinului, este vorba de obicei de aceaevlavie btsericoasă care nu arc puncte de tangenţă cu re­ligia, ci lasă ca viaţa să fie condusă şi reglementată de bi­serica oficială. A te agăţa de prescripţii religioase este maidegrabă opusul lui religia şi lasă inima rece şi goală. Ceeace pare din afară o viaţă religioasă impresionantă poatesă fie totuşi go! pe dinăuntru. Lipsa de viaţă în ccntru 1activităţii exterioare invadatoare o ilustrează anatomicmulte tumori cu necrozele lor (porţiuni moarte) centra­le, în mod similar, supunerea faţă de destin constatatăde sociologii medicali nu poate fi confundată cu atitudi­nea religioasă a lui „Facă-se voia Ta!" Adesea este vorbade resemnarea faţă de un destin resimţit ca excesiv deputernic, dar care tocmai că nu este acceptat. în adânculsufletului, nu încrederea în creaţia Domnului constituiebaza supunerii, ci din contră disperarea şi neputinţa. înloc de a se lăsa pradă vieţii şi posibilităţilor ei, potenţi a-
  41. 41. Cancer 43Iii pacienţi cu cancer sunt mai degrabă la discreţia con­sideraţiilor şi precauţiilor lor pe termen scurt şi unei an­goase existenţiale ce atinge temeliile.7. C ancerul ca o caricatură a realităţii noastreRelatările despre bolnavi de cancer care „au fostsmulşi pe neaşteptate vieţii în floarea vârstei, pe culmi­le carierei şi responsabilităţii lor de această boală perfi­dă" par să contrazică diametral acest lucru. Dacâ vomcontempla istoria vieţii lor, ascunsă în spatele acestorvorbe, vom constata că ele oglindesc o orbire surprinză­toare în faţa temelor umbrei* La o privire mai atentă seva vedea ca evenimentul nu s-a produs nici atât debrusc, şi nici fărâ a trimite semnale de alarmă. Tocmailipsa tuturor reacţiilor şi simptomelor fizice este un semnde „no rmopatie"Accentuarea înaltei responsabilităţi dezvăluie, dacăprivim mai îndeaproape, că cei viza# îşi îndeplineau în­datoririle fără să se plângă. Responsabilitate înseamnăînsă capacitatea de a răspunde la necesităţile vieţii/D araceastă capacitate le lipseşte tocmai potenţialilor pacienţicu cancer. întrucât pot cu greu să pună limite şi să zicănu, vor fi lesne încărcaţi cu responsabilităţi. Pe de altăparte, le şi preiau bucuros, pentru a conferi vieţii lor unsens exterior, în lipsa celui interior. Succesele şi perfor­manţele etalate devin astfel nişte camuflări bune — iar7 în cuvântul englezesc rtsponsibMy [şi în cele n)mâne>ti răsţwnde-re responsabilitate, N. f.J capacitatea {nbility, abilitatea] dc a răs­punde (io respond), cane rezida în responsabilitate, devine şi maiclara,
  42. 42. 44 Ruediger Dahlkeîn spatele lor se amplifică sentimentele de inutilitate şidepresiile.Psihiatria cunoaşte conceptul depresiei larvate (saumascate) pentru acele depresii care se ascund în spatelesimptomelor fizice. în cazul evenimentului cancerului.,nu rareori zac în spatele reuşitei exterioare nişte depre­sii ascunse. Larva este aici atât de înalt apreciată social,încât nici nu ne putem gândi la un tablou de boală. Per­sonalitatea tipică de cancer este în multe privinţe un mo­del, Ea este putolită şi neagresivă, tăcută şi răbdătoare,pare echilibrată şi atât de simpatică pentru câ nu esle de-Ioc egoistă, ci altiuistă şi săritoare, punctuală şi ordona­tă — de abia de4 lipseşte vreunul dintre idealurile aces­tei societăţi, şi astfel uniunea ei strânsă cu acest tabloua! bolii nu este de mirare. Succesul social, în ciuda sautocmai datorită rigidităţii interne, părăseşte, ce-i drept,sfera idealurilor tipice ale supuşilor, însă cadrează per­fect cu imaginea ideală a omului modem. Nici canceru­lui nu 1 se poate contesta succesul impresionant pe pla­nul din faţă. Nu există vreun alt eveniment al bolii caresă poată să supună un organism atât de rapid şi să-l ajus­teze propriilor sale reprezentări, nici unul nu este atât deînverşunat şi de rezistent în faţa măsurilor de apărare şiterapie. _ _ _Nu-i de mirare că ne este o .trică atât de cumplită dccancer, căd nici un alt tablou patologic nu este mai pro­pice sâ ne arate defectele noastre. Cancerul întruchipea­ză răsturnarea idealurilor de supunere onorabile în po­lul opus, principiul total al Eului. Caricatura fizică aacestor idealuri este, ca orice caricatură, luată de obiceiîh nume de rău. Dar oricând are parte o caricatură de unasemenea destin, lucrul acesta nu se întâmplă pentru că
  43. 43. Cancer 4Sea ar fi falsă, ci dimpotrivă, pentru că se potriveşte, şimai şi exagerează-8. C an cer şi apărareDin constatării şi tablourile simptomelor discutatecancerul se prezintă ca un proces de creştere pi regresscufundat în corp. L a aceste două componente se maiadaugă o a treia, a apărării. Situaţia de bază a canceru­lui poatec dăinui ani de zile, fără ca să se ajungă la for­marea unei tumori. Medici oa şi mai cu seamă fito tera­pia cunosc această situafie şi o numesc precanceroză.Premiselc psihice descrise pot să existe de mult, premi­sele fizice sub forma substanţelor carcinogene şi stărilurde excitaţie respective să fie prezente, şi totuşi cancerulsă izbucnească abia după anumiţi stimuli de dedanşare.Pănă atunci este ca prins şi stăpânit de un sistem imuni-tar dominant. Abia prăbuşirea apărării corpului îi daşansa să formeze o tumoră primară. Colapsul apărăriiimune este resimţit de unii pacienţi şi caracterizat retros­pectiv ca o perioadă de timp cu stări de tensiune şi an­xietate deosebite.Legătura strânsă dintre cancer şi sistemul de apărarese arată şi în faptul că el foloseşte sistemul de apărare,care ar trebui propriu-zis să combată cancerul, pentru ase extinde. El este atacat de limfocitele din ganglionii lim­fatici si se foloseşte de căile limfatice, pentru a înainta.Ganglionii limfatid sunt locuri preferate de atac. Cu ocu­parea cazărmilor armatei proprii corpului şj avansareape şoselele ei strategice cancerul demonstrează cât de cu­rajos este atacul lui şi că este gata să pună totul în joc în-
  44. 44. 46 Kucdiger D a M ietr-o confruntare totală. Pe de altă partea aid se vede şi ne­putinţa apărării. Ea are mâinile legate în adevăratul sensal cuvântului- Cancerul atinge această situaţie prin camu­flare perfectă, într-un chip asemănător felului cum poa­te el deconecta în celulele lui „gena îmbătrânirii", reuşeş­te să scoată din funcţiune acel sistem care face ca celule­le să fie recogriosdbile în exterior. Sub această bonetă fer­mecată care le face invizibile, celulele canceroase se potmişca direct în peştera leului, în centrul de apărare, ne­recunoscute şi mai cu seamă nepedepsite. în acest punct,pe planul funcţional există şansa unei terapii biologice şiatopate, Dacă se izbuteşte decamuflarea imunologică acelulelor canceroase, ele ajung în cel mai mare pericol.La întrebarea ce duce în planul mai profund la eşua­rea apărării corpului şi la respectiva situaţie umilitoare sepoate răspunde la modul general, iar ea nu este limitatăla procesul cancerului. Qrioe răceală indică acest fenomen:de îndată ce ne iese ceva pe nas şi ne închidem sufleteşte,se deschide corpul substitutiv faţă de agenţii patogeni ies-pectivi, iar nasul concret se închide. Exprimat medical, oslăbiciune a apărării este cea care îi predispune atunci pecei ce vor fi afectaţi de boală. Când conştiinţa se închidefaţă de temele care vor s-o stârnească, planul fizic trebuiesă se deschidă, în mod substitutiv, respectivilor agenţi.Apărarea imună devine ded mai slabă ori de câte ori apă- ,.rarea este exagerată pe planul conştiinţei,în prindpiu, omul este înarmat cu o apărare sănătoa­să pentru ambele planuri. Este în mod evident impor­tant să ne protejăm limitele corpului cu ajutorul unui sis­tem imunitax vital, faţă de o lume străină, plină de pri­mejdii, Tot aşa avem nevoie de o anumită apărare sufle­tească, pentru a nu fi inundaţi de impresii prea putemi-
  45. 45. Cancer 47ce pi târâţi în psihoză. Ţelul este mijlocul între o deschi­dere totală şi o închidere absolută pe ambele planuri,8Dacă mergem prea departe pe unul dintre planuri, îl for­jăm pa celălalt în direcţia opusă să-şi piardâ echilibrul.Cine este în conştiinţa lui prea închis, adică prea ostilconflictelor, constrânge ca deschiderea să intre în umbră,unde reapare în corp ca predispoziţie pentru agenţi.Starea ideală este marcată de o largă deschidere su­fletească pe tărâmul forţei. Putem să lăsăm să intre atâ­tea pi atâtea fără a trebui să ne temem de sănătatea noas­tră psihică. Asta este posibil pe tărâmul unei apărări po­tenţial puternice, care însă nu prea ajunge să intre în ac­ţiune, Dacă este o dată nevoie, posesorul ei se poate bi­zui pe puterea ei de pătrundere* Tocmai pentru că el poa­te să spună atât de hotărât nu pi îşi poate apăra spaţiulvital, are rareori nevoie de aşa ceva. Lui îi corespunde oapărare fizică ce rezolvă datorită condiţiei ei bune depregătite oria? provocare din partea unui agent patogen.Tocmai pentru că nu a fost cruţată, ci a fost confruntatăîntr-o viaţă curajoasă cu multe provocări, este oricândgata de luptă pi sigură de victorie. Mai cu seamă ea nuajunge în pericol să fie supusă de agenţi, dat fiind că nueste slăbită pe plan sufletesc. Cine este stârnit în conşti­inţă şi ştie să se apere şi acolo nu trebuie să deplasezetema în trup.întrucât deschidere are în uzuJ nostru lingvistic o valoare poziti­v i, în schim b închidere una negativa, răzuita, uşor de aici înţele­geri greşite. Un cm cârc se gSsff^te în m ijlocul lui propriu are odeschidere lar^fl pentru viaţa, concom itent cu o închidere foarteiTtare?, prin închegare şi eotziune, a personalităţii sale. Lim ita sa fi­zică este închisă şi închegată, în timp ce sistemul s3u im unitar estedeschis pentru ejtperienfe, păstrând ce-i drept suprem aţia în faţaagenţilor ostili.
  46. 46. Ruediger DahlkeM iittmai adesea decât acest ideal, într-o lume care îşirăscumpără cultura şi civilizaţia în mare măsură cu os­tilitatea conflictelor exista o închidere exagerată în con­ştiinţă şi, legată dc ca, o prea mare deschidere în corp.Dacă un „a nu putea să spui nu" ostil conflictelor seadânceşte în corp, el devine din nou vizibil aici ca inca­pacitate de a se delimita. O experienţă cotidiană de via­ţă confirmă acest principiu. Un om cane arc o atitudinedeschisă în faţa vieţii (= un om vital - viu) dispune de oapărare fizică sănătoasă, fiind astfel mai puţin suscepti­bil de infecţii. Un om îngust, timorat va „capta" din ca­uza stării lui proaste de apărare mai des agenţi patogenişi va calfiva răcelile corespunzătoare- Şi invers, un omentuziast, care se înflăcărează pentru o temă, practic nupoate răci deloc în această situaţie deschisă. Oricine cu­noaşte experienţa că până şi un guturai fulminant sc di­zolvă în neant dacă ne lăsăm transportaţi cu entuziasmtimp de două ore de un film captivant. Abia la sfârşitulfilmului, la amintirea că aveam de fapt guturai, «f? ksţiarăşi totul pc nas.Pentru ca apărarea să hc prăbuşească atât de drama­tic încât să se nască o tumoră este nevoie de o blocadă şio închidere foarte puternică. Astfel de constelaţii aparcând un om nu se mai deschide faţă dc un aspect esen­ţial al vieţii lui, Dacă acest contact se mai ţinea doar în-tr-un fir şi se rupe dintr-o dată, este de parcă s-ar fi ruptfirul vieţii. Dacă unui om depresiv, cate nu mai comuni­ca aproape deloc cu mediul său, îi moare singura per­soană de referinţă, se poate ajunge la această situaţie. în­trucât fără această persoană el nu mai participă la viaţăşi fluxul ei, poate să refuze să lase ca pierderea îngrozi­toare să se apropie de forul lui interior. în aceeaşi mâsu-
  47. 47. Cancer 49ră în cane îpi închide conştiinţa în faţa acestei pierderi,deci apărarea lui psihică creşte incoerent, apărarea fizi­că se prăbuşeşte* Astfel, sistemul imunitar devine de-adreptul semnalizatorul deschiderii pi vitalităţii.La pacienţii care suferă de depresie, orice actualizea­ză această situaţie labilă poate să ducă Ia slăbirea deci­sivă a apărării imune. Destituirea dintr-o funcţie cane de­venise conţinutul vieţii Iui poate să fie suficientă, sau oetezamăgire definitivă într-o reia fie cu un partener, dupăo amăgire de ani de zile. Pacientul tipic de cancer tinde,prin modelul său intern, să ajungă în astfel de situaţii.Natura sa conformată pi totupi apăsată se va mişca dincând în când sub această apăsare şi va cuteza să facă oîncercare de reînsufleţind Orice astfel de încercare poa­te să actualizeze sentimentul de inutilitate ţinut cu greupe note joase şi o nouă „închidere" bruscă să declanşe­ze apariţia bolii* Şi pacientul cu cancer refugiat în succe­se găseşte o grămadă de posibilităţi pentru a se închideîn faţa energiei vitale. Orice ar fi ceea ce pune sub sem­nul întrebării masca depresiei sale — succesul — este po­trivit în acest sens.9, „C an ceru l" pe plan socialCelula canceroasă vrea să cucerească întreaga lume (acorpului) pi să supună totul. De aoeea ea pătrunde pestetot, respectiv îşi trimite „misionarii" agresivi până în celemai îndepărtate cotloane ale tărâmului {corpului). Medi­cina îi numepte „filiae" (lat.: fiice) sau metastaze. Acestdin urmă cuvănt este de origine grecească pi înseamnătransformare, mutare sau migrare. Pretenţia de a se pu­
  48. 48. 50 Ruediger Dahlketea „amesteca" pretutindeni, până în zonele cele mai în­depărtate ale corpului, este adecvată celulei embrionare,care poartă, în nediferenţierea ei, încă toate posibilităţileîn sine- Dezvoltare înseamnă însă, printre altele, îngrădi­re şi specializare. Celula canceroasă le-a pierdut sau le-adepăşit pe amândouă — depinde din ce unghi privim,[maturitatea unei astfel de atitudini rezultă din com­paraţia cornportamenului adult cu cel copilăresc. Copi­lul mai are încă dreptul de a se imagina în toate meseri­ile şi în toate sLilurilc de viaţâ şi de a crede că tăticul lui,ca amplificare a propriului Eu, poate totul. El poate să vi­seze că ajunge să călătorească pretutindeni prin lume,fără să-l preocupe problemele concrete de asigurare aexistenţei. Pretenţia sa de a avea orice jucărie de pe loculde joacă şi. de a participa la toate jocurile îi poate supărape părinţi, dar încă nu este o problema în această fazătimpurie. Un adult cu acest soi de pretenţii devine, înschimb, rapid pentru cei din jurul său o provocare, carelasă doar o alternativă: fie el, fie ei. Mediul înconjurătorîl adaptează necesităţilor sale cu forţă de convingere saucu forţa, î! constrânge la un fel de maturizare întârziată,corespunzând în cazul aplicării unei pedepse, unor încer­cări de resocializare, sau el îl exclude definitiv*A doua posibilitate, ca acest om să se impună îm po­triva celor din jurul său şî să Ie impună acestora voinţalui, este mai rară. Pe planul spiritual-sufletesc astfel detentative sunt tranşate ca delir de grandoare, sunt aproa­pe întotdeauna înăbuşite şi sunt izolate „cu succes" îninstituţii psihiatrice. Numai relativ rar un „nebun" izbu­teşte să obţină cu adevărat putere* în domeniul politicasemenea încercări sunt combătute ca terorism şi birui­te de obicei recurgându-se la violenţă şi mai rar la
  49. 49. Cancer 51puterea de convingere. Teroriştii se numesc eî înşişi re­voluţionari, oneori şi celule nevoiuftonare, dar de statulrespectiv sunt consideraţi infractori dificili şi nu se potaştepta nici la îndurare, nici Ia consideraţie. Dacă înving,puterea lor este respectată, ce-i drept, căci ei sunt noiistăpâni în ţară.In domeniul economic reprezentanţii acestei atitudinisunt aclamaţi încă de la început, căci cancerul ilustreazăacea atitudine care duce la succes antreprenori ah între­prinzătorul tipic al capitalismului timpuriu trece dinco­lo de graniţele existente şi înlătură fără milă concurenţadin drum, înghesuind-o ia perete cu forţa coaielor lui şiîmpingând-o să iasă din afacere, luându-i apa de Ia moa­ră sau cel puţin infiltrându-i pieţele. în Ioc de metasta­ze, localizări secundare şifihae sunt fondate aici filiale,sucursale şi agenţii. Mai întâi creşte firma-mamă ca oumflătură tumorală dincolo de limitele eî, apoi infiltrea­ză împr^uriniile, după care devine activă în întreaga ţarăşi, în fine, în caz ideal, în întreaga lume. Vrem să fim pre­zenţi peste tot şi să ţinem totul singuri sub control. Aces­ta este crezul capitalismului şi modul de comportare lă­sat moştenire marilor concerne. Cât se poate de fircsc, seprocedează atunci agresiv şi fără scrupule.Localizările secundare ale cancerului şi sucursaleleconcernelor au scopuri analoage. Ele tind să-şi plasezecât se poate de mult din propriul program şi să nu le lasenici o şansă forţelor autohtone. „Exemplaritatea" cance­rului o ilustrează harta lumii într-un birou de întreprin­dere. Ln centru, un cerc roşu gros marchează societa-tea-mamă, care îşi infiltrează împrejurimile cu^/mle maimic, marcate cu roşu. înspre periferie, aceste metastazescad- Unele ţări încă nu au, în timp ce în altele există co-
  50. 50. 52 Ruediger DahlkeIonii mai mari, care îngrămădesc la rândul lor filiale majmici în jur. H arta astfel marcată se aseamănă uimitorimaginilor organismelor invadate de cancer, obţinuteprin metode de diagnosticare precum sdntig rafia.O paralelă mai puţin încărcată emoţional, pentru căeste în mare parte depăşită de istorie, cu evenimentulcancerului este colonialismul Formarea de colonii în afa­ra propriei ţări era, privită dinspre fiecare imperiu înparte, o strategie canceroasă. El voia ca întreaga lume săfie adusă pe cât posibil sub influenţa sa proprie şi nu sedădea nicidecum înapoi de la încălcări violente ale gra­niţelor pi cotropiri brutale ale unor culturi de obicei in­tacte, doar că mai puţin agresive. Condiţiile străine deviaţă nu erau nici respectate, niri menţinute în viaţă, oa­menii găsiţi pe plan local erau declaraţi inferiori pi înro­biţi. Fiecare astfel de imperiu în parte era atât de convinsde către propriul său delir de grandoare, încât voia săfacă pretutindeni în lume versiuni mai mici sau mai mariale Angliei, Spaniei, Portugaliei, Franţei sau Germaniei.Numai celelalte imperii care se extindeau pi ele cu vite­za cancerului puneau stavilă creşterii invazive. Aidomapandantului lor anatomic, imperiile coloniale aveau ade­sea probleme dc aprovizionare, căci era vorba mai cuseamă de expansiune pi se punea prea puţin problemainfrastructurii necesare în acest sens* Asemănător tumo­rilor, se mai găseşte şi în ziua de azi în rămăşiţele deexemplu ale imperiului colonial portughez o lipsă izbi­toare de infrastructură. Multe se prăbuşeau din cauzaacestui tip de creştere nediferenţiată în coloniile meta­sta/ian te ca pi în ţara-mamă a numeroaselor fiice nereu­şite, De rupte „tumori-miiină" minuscule, precum Portu­galia sau Anglia, erau agăţate într-un final nişte imperii
  51. 51. Cancer 53uriaşe, care creşteau tot mai mult şi mistuiau forţele. Maicu seama Anglia se apropia de imaginea cancerului, cucoloniile sale (SUA, Canada, Australia, Rhodesîa sauAfrica de Sud) care se lepădau total de „tumora-mamă".Istoria epocii colonialiste arată dar că „tumorile" naţio­nale erau mai interesate de extindere şi desfăşurarea im­perială a forţelor, decât de comerţ şi schimb. Nu foartediferite de hidrocefali, administraţiile colonialiste supra­dimensionate duceau în ţările care trăiau economic înmizerie, jefuite de structura lor proprie, o viaţă parazi­tară pe spinarea „primitivilor" făcuţi sdavi, care nu ajun­geau însă în caracterul lor mai niciodată la primitivismulcolonialiştilor lor. Un primitivism de o superioritate ase­mănătoare prezintă celulele canceroase cu nudee supra­dimensionate, faţă de vecinătatea lorModelul cancerului nu determină lumea noastră nu­mai în trăsăturile mari, ci el îl urmăreşte până în detaliupe cel care are ochi să vadă. O imagine plastică a efortu­rilor expansioniste de tipul cancerului o oferă creştereametropolelor moderne. Pe fotografii luate din satelit sepoate vedea cum se întind, mâncând din peisajul încon­jurător. Ca şi tumora canceroasă ele speră într-o creşte­re inflltrantă, înăbuşitoare, împingând în faţă în acelaşitimp diferiţi mesageri sub forma unor oraşe satelit, unorzone industriale şi meşteşugăreşti şi a altor activităţi rne-tastatice,Dacă privim pământul ca întreg, cum este ros în toatecolţurile şi capetele Iui într-un mod canceros, este exploa­tat fără scrupule şi i se răpeşte forţa de rezistenţă, imagi­nea lui corespunde celei a corpului atacat de cancer. Eco­logii, biologii, teologii şi alţi ,,-logi" nu sunt de acord în­tre ei în aprederea dacă el se află încă în stadiul luptei de
  52. 52. 54 ltue?diger Dahlkeapărare sau a ajuns deja în acela al bolii îndelungi. Caşe-xie se numeşte starea corespunzătoare a resemnării cor­pului în faţa forţei juvenil-vitale a cancerului. El se lasăprada sleirii şi mistuirii şi demonstrează deja în Supune­rea sa deschidere pentru trecerea în lumea cealaltă- întru­cât pământul nostru tot mai face încercări de regenerareşi se apărS după putert de rasa umană ca ie creşte şi totcreşte pe el, mai există probabil speranţe pentru el.Dar ou numai principiile gândirii noastre referitoarela pământ se aseamănă celor ale celulei canceroase, ci noiîmpărtăşim şi eroarea de gândire decisivă, respectiv tre­cem cu vederea consecinţele comportamentului nostru:moartea întregului organism atrage inevitabil după sinemoartea tuturor celulelor lui şi pe cea a celulelor cance­roase. Numai începutul întregii întreprinderi este foartepromiţător pentru celula canceroasă. Ea se leapădă cusucces de ambianţa ei şi se apropie de idealul autarhiei,omnipotenţei şi ubicuităţii. Asemenea organismului uni­cei uIar care, concentrat numai asupra sa, uneşte toatefuncţiile într-un singur corp, celula canceroasă, trăind înmijlocul unei formaţiuni celulare, devine luptătorul izo­lat, aproximativ independent. în schimbul capacităţilorsale înalt specializate, ea îşi dă poten(iala nemurire, aşacum o posedă şi organismul unicelular. Atât timp câtajunge hrana, organismul uniceiular şi celula canceroa­să rămân în viaţă. Toate celelalte celule, organizate în for­maţiuni celulare normale, sunt legate de o speranţă deviaţă naturală, fixată în bagajul lor ereditar. Celulele can­ceroase au dezactivat aceasta stavilă şi nu manifestă ten­dinţe de îmbătrânire, după cum o dovedeşte un experi­ment macabru. Celulele unei tumori al cărei posesor amurit în anii douăzeci tocmai din cau /a aceste tumori
  53. 53. Cancer 55trăiesc şi se divid până astăzi într-o soluţie nutritiva, fărăfenomene dc îmbătrânire sau oboseală. Faptul că celule­le canceroase mor în caz normai curând după gazda lorse datorează ofertei de hrană şi energie cart; seacă. întimp ce organismul unicelular trăieşte cu adevărat inde­pendent şi nem uritor în lumea sa de apă marcată deabundenţă, celula canceroasă trece cu vederea faptul căea este numai potenţial nemuritoare şi că nu poate nici­decum să devină autonoma. La fel cum omul este de­pendent de lume, şi ea rămâne permanent dependentade corpul în care trăieşte.Faptul că pământul nostru a atins deja faza izbucni­rii bolii este clar ilustrat de caricaturizarea idealurilornoastre prin cancer. Şi mai mult ar trebui să ne aducăinsă la realitate ideea care se tot impune că noi înşinesuntem cancerul pământului. Creşterea economiei noas­tre este la fel de nebună ca şi cea a cancerului. Ratele decreştere sunt enorme, dar întreprinderea nu are un ţel fi­nal tangibil. Progresul tinde către un nou progres şi ded,în principiu, către viitor şi dincolo de raza noastră de ac­ţiune. Şi cancerul are un ţeJ nerealist. Acesta zace în um­bra lui şi este pieirea organismului. Dacă am fi mai sin­ceri, ar trebui să ne mărturisim că ţelul ultim al progre­sului nostru este tot pieirea organismului pământ. Dacădorinţele evlavioase ale politicienilor s-ar împlini şi ţă­rile în curs de dezvoltare şi-ar recupera rămânerea înurmă tehnologică, i s-ar aplica ecologiei deja ameninţa­te a planetei noastre lovitura finală. Fireşte că putempom i liniştiţi de la faptul că astfel de dorinţe nu suntgândite foarte serios. însă acele dorinţe care preconizea­ză pentru partea noastră a lumii continuarea unui pro­gres linear simt desigur gândite serios şi ele au ceva de-
  54. 54. 56 Ruediger Dahlloegenerant în sine, periclitând însăşi specia. Dacă nu re­flectăm, privind în urmă, la originea noastră din naturăşi dacă nu ne gândim, privind precauţi spre viitor, la unţel pe tărâm spirtlua£ riscăm să devenim cancerul ol numai poale fi stăpânit. Criteriile corespunzătoare le înde­plinim deja.Dacă această boală malignă îşi arată faţa cumplită, nesperiem, căci ne recunoaştem pe noi înşine. Chiar atâtde fără înconjur nu vrem să ne vedem, aşa că respingemo oglindă atât de clară. Este ceea ce arc comun omenireacu fiecare pacient în parte.10. Soluţionarea problem ei cancerului(şi eliberarea noastră de ea)A vedea chiar şi în cancer imaginea unei soluţii şi aunei eliberări este dificil, având în vedere pe de o partefaptul că suntem noi înşine afectaţi şi, pe de alta, evalua­rea noastră. Nouă, ca o comunitate,, ne este foarte fricăde propriile forţe şi energii care zac în noi. Sprijiniţi peo grămadă de alibiuri sociale, le împingem în umbră. Cutoate că societatea stilizează drept suprem precept dez­voltarea liberă a individului şi antreprenoriatul liber, ma­joritatea diferiţilor ei membri în parte sunt chinuiţi detemeri considerabile în această privinţă. Ratele de creş­tete spirituale şi sufleteşti rămân mult în urma celor eco­nomice* Produsul nostru social brut grandios nu ne poa­te despăgubi permanent pentru lipsa de creştere lăuntri­că. Cu acoperire socială, dar cu forţe proprii, mulţi oa­meni reuşesc să-şî blocheze autodezvoltarea şi să se în­cadreze în structurile prestabilite, fără constrângere sau
  55. 55. Cancer 57adesea chiar constrânşi. Recompensele exterioare facili­tează renunţarea la dezvoltarea individua litaţii şi pro-inovează implicarea ca om al masei. De la acesta la „nor-mopat" nu mai este decât un pas.întrucât autorealizarea face parte din drumul de dez­voltare al omului, ea nu poate să fie desfiinţată din lume,ci cel mult In/iJfifmtă, Împinsă deoparte, ea aterizează înumbră. în lumea materială, aceasta are două posibilităţide expresie: lumea fizică materială interioară (microcos­mosul) şi lumea (înconjurătoare) exterioară (macrocos-mosul). Drumul proceselor de creştere refulate duce,prin urmare, din conştiinţă în lumea de umbre a incon­ştientului şi de aici pe plan fizic sau în lumea exterioa­ră, întrucât principiul rămâne valabil la orice pas şî seadaptează în posibilităţile sale de exprimare respectivu­lui plan, trebuie să poată fi găsit peste tot, fie în mani­festarea sa rezolvată, fie în cea nerezolvată. Cu cât esterefulat mai mult, cu atât mai nerezolvat se va prezenta,dar chiar şi în forma cea mai nerezolvată, în principiutot mai trebuie să iasă la iveală şi planul rezolvat.In general, planul material îl consideram ca fiind celnerezolvat, iar pe cel spiritual şi sufletesc ca fiind fiindcel rezolvat. La evenimentul cancerului declarăm astfel,de exemplu, ca fiind malign ceea ce re pare în sens figu­rat foarte de dorit: principiul expansiunii. Cancerul de­păşeşte toate graniţele şi piedicile, se extinde peste tot,pătrunde în tot, se răspândeşte şi împărtăşeşte în toate,se uneşte cu toate structurile, fie ele oricât de străine, nuse dă înapoi de la nimic, nu poate fi oprit aproape de că­tre nimic, este aproape nemuritor şi nu se teme nid m ă­car de moarte. Cancerul este expansiune cufundată înumbră (a corpului). S-ar pune, ca urmare, problema ex­
  56. 56. 58 Ruediger Dahlketinderii în conştiinţă, descoperirii nelîmitării şi nemuri­rii sufletului. Nu trebuie sâ ne mire că prin cel mai ma­lign dintre toate tablourile bolii transpare principiul celmai înalt. Umbra cea mai întunecată aruncă întotdeau­na lumina cea mai puternică. Prin autorealizare, la can­cer s-a scufundat în umbră acea temă cane tinde spre ţe­lul ultim al întregii dezvoltări, Şinele.Cu toate că mijlocul rămâne ţelul ulhm, este necesarla începutul drumului să îl părăsim şi să mergem la ex-trem(e). Când Cristos spune: „Astfel, fiindcă eşti căldi­cel nici fierbinte, nici rece, am să te vărs din gura mea"ael vorbeşte despre o etapă a drumului. Mijlocul ca falscompromis este ceea ce trebuie părăsit. în asta constă lec­ţia principală de învăţat a pacienţilor cu cancer. în acestsens, calea de mijloc şi mediocritatea calmă, în care s-ainstalat confortabil normopatu)r nu reprezintă un sediudefinitiv. în locul armoniei mijlocului domneşte arm o­nia aparentă. Forţele („maligne") ale Euluî nu ies, ce-idrept, la iveală, dar ele trăiesc cu atât mai intens în um­bră. E-adevărat că normopatul nu va răni pe nimeniprintr-un „nu" egoist şi fără compromis, dar nici nu vaferici pe nimeni printr-un „da" necondiţionat. El se seu-ză, încontinuu pentru existenţa sa, dar nu poate să sca­pe de vina omenească originară (separarea de unitate).Aparenţa îi este mai importantă ca existenţa. în cele dinurmă este însă vorba de existenţă, de fiinţare, şi astfel elnu îşi găseşte în calea sa comodă de mijloc, pe care aajuns în drumul minimei rezistenţe, o linişte ultimă, res­pectiv acea linişte ultimă pe care o poate găsi aici nu estecu adevărat ultima.* Apoc-r3,16. (N. f.)
  57. 57. Cimct-r 59Pentru el este vorba în primul şi primul rând de a sepune în mişcare, a creşte, ei se transforma şi a se dezvol­ta. Aici intră şi a învăţa să spună nu, a-şi simţi şi a-şi trăivoinţa egoistă, a exersa revolta împotriva regulilor rigi­de, a irumpe din structuri pica înguste, a se apropia multşi prea mult de alţii, a spulbera limite, a ignora stavile,a trăi toate acele lucruri care au loc altminteri în umbrăca eveniment canceros. în loc de mutaţii la nivel celularar putea fi vorba de mutări pe plan sufletesc, spiritual şisocial, în loc să iasă din matcă, el ar putea să iasă din li­mitele (prea severe). Se pune problema cunoaşterii pro­priului Eu, chiar dacă şi tocmai dacă acesta nu este uncontemporan prea rafinat şi astfel nu se poate conta paprea multă onoare în ochii ambiantei. în Joc de denatu­rare, este vorba de găsirea propriei naturi, a naturii spe­cifice, mai bine zis. în loc de izolare, se cer independen­ţă şi responsabilitate proprie,Direc|ia terapeutică a radiologului american Cari Si-monton reprezintă această orientare într-un mod foartefizic, Simonton îi Iasă pe pacienţii Iui bolnavi de cancersă ducă război zilnic în diferite feluri, cu rezultate bune.în meditaţii dirijate, ei combat cu întreaga lor agresivi­tate redescoperită cancerul Ia nivel celular Sistemul imu­nitar propriu este sprijinit prin imagini interne şi repre­zentări fantasmatice în lupta sa existenţială, astfel fiindtrăită agresiunea atât timp refulată. Sfatul de a combatecancerul cu orice pieţpanc numai la prima vedere o con­tradicţie faţă de principiul homeopatic. Căci la cancerulagresiv agresiunea este tocmai mijlocul homeopatic, pen­tru că ea este un mijloc asemănătorChiar dacă această primă etapă a trezirii pentru pro­priile necesităţi este foarte importantă şi nu este de înlo-
  58. 58. 60 Ruediger DaMkecult, drumul tot duce dincolo de ea. La creştinescul „nueşti nici fierbinte, nici rece..." nu se poate renunţa, însădezvoltarea merge mai departe, şi atunci este în cele dinurmă valabil: „Când eşti lovit peste obrazul drept, în­toarce şi obrazul stâng." Aceste două principii contrareau stârnii: multă confuzie, pentru că ele se referă la dife­rite etape ale drumului. Este de-a dreptul primejdios descris mai departe în acest loc, căd după toate experien­ţele, tocmai acei pacienţi care ar avea de-a face încă multşi bine cu paşii descrişi până acum ai autoimpuneriiagresive înclină să se refugieze rapid în „planurile supe­rioare". în spate zace presupunerea eronată că realiza­rea unor teme atât de măreţe precum dragostea li s-arpărea mai uşoară decât eliberarea Eului cu energiile luiagresive cu tot din lanţurile respective. Dacă se sarepeste sau se părăseşte prea repede un plan anterior, celurmător nu are însă nici o şansă. Dacă un om „căldicelîntoarce după ce a primit o palmă pe obrazul drept ime­diat şi pe cel stâng din laşitate, nu s-a câştigat nimic. E>ra-gft&tea se transforma atunci mai degrabă într-un senti­ment călduţ, fericirea în făţărnicie. Astfel de greşeli cumle evidenţiază unele vorbe dulci despre dragoste şi lu­mină din scena New Age nu şi le poate permite un pa­cient cu cancer.în ciuda pericolului neînţelegerii, este necesar săavem deja în vedere un ţel, oricât de îndepărtat. Urmă­torii paşi şi următoarele sarcini piesupun însă rezolva­rea şi depăşirea paşilor anteriori, altfel se transformăuşor în bumerang, după cum au arătat experienţele cucapitolul despre cancer din primul volumPe cât esle de importantă dezvoltarea forţelor Eului,pe atât de puţin poate fi ea ţelul ultim. Drumul pe care

×