Cuvinte smulse din cuget

871 views

Published on

Poezii scurte, vagi sentimente ascunse-n versuri , dar care mereu aduc la viață acele amintiri pierdute-n timpul din trecut.

Published in: Spiritual
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
871
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
6
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Cuvinte smulse din cuget

  1. 1. Cuvinte smulse din cuget Cum era, nu mai e alta... Îmi picta tablou din vise, Punea sare-n răni deschise. Mă pierdea în dor și patimi, Îmi făcea contur din lacrimi Și-mi spunea că iubea arta. Ești ce crezi și crezi ce ești, îmi spuse blând. Și cu pași mărun i plângând, eaț pornește spre mormânt. Cu conștiin a clătinată, cu privirea-ntunecată, îmi șopteșteț îndurerată: sunt o fată... Simplu gând în conștiin a veșnic vie. În iubire șiț cuvânt, sunt ce sunt. Iubesc ce cred și cred ce sunt, dragul meu. Sunt iubire care cade din durere-n vise calde, din conștiin a care moare, plec plângând, un simpluț gând... Cer și plec, cuget încet cu cerul cert din cearta cerului ce ceartă, cer pedeapsă; cer război azi peste noi. Un cer prea plin, incert, cer lin o pedeapsă, o iubire ce apasă, un război cu cuget mare, cer răbdare, foc și zmoală; cer cer tare ce apasă pe cordina cervicală. Cert din cer, încerc să zbier, certitudine incertă, cel ce ceartă azi în cerc, în certul cerului incert, cer răbdare-ncet și plec... Dormind dorind dorin ă-n vise,ț Dorul dorurilor doare, Din dorin ă și ardoare,ț Dor și dorm doruri închise. Dor de oameni și splendoare, Dor de dorul dorurilor scrise. Dorm cu tine dor... și doare; Dorm cu tine-n lacrimi stinse. Dorm și doare...
  2. 2. Mă iubești doar în cuvinte, şi mă doare, ine minte!ț Mă înveţi să lupt, să sper, tu, soldat cu zeci de flinte, zaci în mine, n-am scăpare... Trecem amândoi prin viaţă, ne gustăm din sevă spinii, plânge roua-n miez de noapte, se usucă trandafirii... Vai, ce dulce nepăsare, îmi croiesc manta din vise, mai am un strop de siguranţă, cât mai sunt porţile-nchise. Ai plecat, ai luat cu tine tot ce-n viaţă mi-am dorit. De la unica speranţă, la tot ce noi am construit. Lasă-mă în lacrimi calde, Să mă zbat, să plec plângând, Iubito, astăzi nu vreau șoapte, Vreau doar să mă ai în gând. Vom plange amândoi... vom plânge, Și lacrimle vor durea, Vom dansa pe-al vie ii cântec,ț Tu cu el, și eu cu ea... Ne vom sterge lin dorin a,ț Sub albastrului senin, Îmbratișa i de-al vie ii cântecț ț Și hrăni i doar cu venin.ț Gustul tău, iubirea noastră, Chestii simple din trecut... Îmi amintesc, privind prin via ă,ț La tot ce am și ce-am avut... Gust de dor, de dor de zbor, De iubirea ce-o iubeam, Gust de tine, de amor, De clipele când ne iubeam...
  3. 3. Gust pustiu, secat de sete, Gustul ultimului drum, Gustul gol al vie ii noastre,ț Gust cu dor, îl gust acum... Mi-ai spus odată: “Fii puternic!”, Mi-ai spus să nu fiu ca și ei. Mi-ai conturat fâșii de vise, Mi-ai citit basme cu zmei. Turtă dulce și bomboane, Copaci cu spini și frunze-n vânt. Mi-ai spus să cânt. M-ai luat în bra e ca o mamă.ț M-ai strâns la piept, Mi-ai dat cuvânt. Curg pastele și plâng raze din esutul sidefiu,ț Învăluit de umbra-mi albă și uitat de propriu-mi fiu, Transparent precum un suflu și ușor precum un fulg, Părăsindu-mi absolutul, mă-ndrept lin spre amurg. Gust iubire, plâng speran ă,ț Mă dizolv în suferin ă...ț Cugetul îmi este-o coasă, Ce-mi taie aprig din credin ă...ț Rană caldă, vis sub pleoape, Îmi clădesc iubirea-n astre... Gând răpus în neguri albe, Plânge iar durerea-n soapte... Ești iubire fără stele Pe conștiin a bol ii mele;ț ț Cân i și trează, și tăcutăț În pridvorul min ii goale,ț În apusuri de chitare, Și-n iubirea care moare, Frântă și uitată-n luptă. Ultima diminea ă din via ă.ț ț Soldat rănit, te las cu pace,
  4. 4. Plec spre alte lumi cu cea ă.ț Lumea voastră nu îmi place. Ești frumoasă... Ești o stea printre stele Și-mi vei fi a mea mireasă. citeste dulce, gingas zambeste al sau cuget. apoi dispare, pierdut cu ochii inspre mare, incepi s-o cauti, sa o strigi, sa-i prinzi numele de mana, sa pasiti tacuti spre luna, si-n iubire s-o cuprinzi. sa fii una cu pamantul, doua maini in alte maini, impartind in trei sarutul. un sarut cu gust de mare, gust de mare dor, si sare inspre tine ca o fiara, devorandu- ti absolutul. vai, trecutul, trec ca lutul, de iti trece iar prin fata si-ti zambeste, nu te teme, ci saruta-i cald viitorul in viile de unde-i dorul ce te duce-n alte lumi, si aduna-n cer incet visele pe 'nalte culmi. [...] si zambeste-un dor de toamna, dor de mama ce te leaga-n vise dulci, cand vrei sa fugi, ea te opreste, iti prinde inima in brate si-ti sopteste: vreau sa stai cu mine-n rai, la o vorba, o poveste, un dor nebun cu mii de fete, si cartofi dinaia pai. Din sfera viselor seme e,ț Strigă glasul adormit; Acel glas firav din cete, Ce nimeni nu l-a auzit. Cel din gheara rece-a mor ii,ț Din infernul sumbrei seri, Din locul unde dorm poe ii,ț Din locul fără primăveri. Strig tăcut ca valul mării, Strig tăcut să nu-i rănesc, Strig mai cald decât to i sorii,ț Strig, și plâng, și mă trezesc. Tăcut, timid, cărunt și trist, Având un singur el de-atins, de-a-și trăi via a ca un vis.ț ț Pășind tăcut prin holul lung, copleșit de gânduri, Se-așează-n în gura sobei blând, citindu-și via a printre rânduri.ț Cu fiecare ceas trecut, se apropie lin de moarte, Natura însă-i mai adaugă o pagină la carte.
  5. 5. În timpul scurt ce-a mai rămas, cade-n meditare, Iar subconștientul său tăcut, deschise-o nouă cale. O faptură nouă îi e mintea, conturând al vie ii vis,ț Micro-cosmos îi e conștiin a ce-a generat un paradis.ț Un glas blând, suav, plăcut, în minte se formează Punând accent pe Univers și ce-nseamnă o via ă-ntreagă...ț Mi-a explicat secretul iubirii, Frica, dreptatea și taina gândirii, Vidul și timpul, Tatăl și fiul, nimicul și infinitul, Evolu ia vie ii, conceptul realită ii, via a ce o de in.ț ț ț ț ț Mi-a spus că toate le voi considera vise în clipa când voi muri. Nu l-am crezut. Mi-am întors capul tăcut, cugetând adânc la adevărul neprevăzut. Îmi era teamă. Doream să plec, dar aud vocea lui calmă cum pe nume mă cheamă. Subconștientul a cedat! "De ce mi-ai spus aceste lucruri?", l-am intrebat. Nu mi-a raspuns! M-a privit blând și cu un surâs a pornit la drum. Eram trist! Miliarde de ani masca i prin realitatea unui vis,ț Fără vreun motiv pentru care exist, Fără nici un iad sau paradis. Știa ce gândesc. Mi-a întins o carte și m-a-ndemnat să o citesc. Fără ezitare, Cu ochii în lacrimi, am citit de la prefa ă până la ultima foaie.ț M-am îngrozit! Cartea era plină de răspunsuri la care nimeni nu s-ar fi gândit, Ecua ii și pilde explicate pe larg în miliarde de cuvinte,ț Negând profe ii și basme ale căr ii sfinte care credeam că nu minte,ț ț Spulberând concep ii, teologii și credin e deșarte,ț ț Îndreptându-mi gândirea spre sisteme solare din galaxii distante,
  6. 6. Întâlnind forme de via ă neimaginate.ț Astre formate din bor, neon si diamante... Lumi de aur, Regi încununa i cu frunze de laur,ț Învăluit în infinit, am urmărit complet uimit Procesul atomic generator al energiei solare în vid, Apoi n-am mai întrebat nimic, plecasem capul umilit, Ștergându-mi lacrimile de pe chip, gândindu-mă cât sunt de mic... După un moment scurt, apar brusc într-un loc bizar necunoscut, Cuprins de un întuneric total brut, în compania unui sunet înfiorător acut. Cutremure și lavă! Sunt atras în infern în timp ce vârteje magnetice stârnesc în mine groază. Tresar brusc din visul greu, privind speriat în jur, Eram purtat fără voin ă pe un fluviu de mercur.ț Ajuns pe mal într-un final, îmi trag cu greu suflarea, Acest pământ e de metal, ce-mi face grea cărarea. Doi aștrii văd pe cer ce-mi luminează fa a,ț Evaporând seva din mine, vrând să-mi ieie via a.ț Mă târăsc prin spini de fier ce-mi crestează pielea, Iar aerul ce îl inspir e mai amar ca fierea. Lipsit de vlagă și puteri, cedez a-nainta Și cad răpus în praful greu ce-mi curmă suferin a.ț "Cine sunte i?" vreau să spun celor ce mă știuț Și să dispar în miez de noapte într-un vast pustiu. Un glas blând s-aud în gând și s-adorm în vis, Să mă trezesc în timp ce zbier, căzând într-un abis. Mii de voci s-aud în minte, cerându-mi îndurare, Să le ignor cu sânge rece, amor it în nepăsare.ț Pași mărun i în timp de ploaie, să-mi răcoresc conștiin a,ț ț Cugetând lent pe ritm de tunet, reanimându-mi fiin a.ț Vreau o minte criminală, să-mi șterg râzând trecutul, Și o via ă fără moarte, să descopăr absolutul.ț
  7. 7. Vreau s-alerg spre infinit, numărându-mi pașii, Necugetând zilnic la ce-au de spus urmașii. Vreau să mor, să-mi distrug mintea și tot ce mă-nconjoară, Iar în elepciunea mea de-o via ă, s-ajungă temporară.ț ț Sunt artist, dar nu sunt trist, Și dorm închis în propriul vis, Iar fără voie, de nevoie, Am nevoie doar de-un pix, Să las în scris tot ce-am de zis Și să plec din paradis, căci un înger am ucis. Era iarnă, ger cumplit, vânt cu din i și cer închis. Eram noi, prea obosi i, ce ne-ț ț am privit, și ne-am oprit, și mi-ai șoptit: Nu te mai vreau! Te rog să pleci! Nu mă-n elegi, nu sunt ea, nu are rost.ț Șoapte reci, lacrimi de dor, toate mor și toate dor. Ce gând color, când credeam că te iubesc, când credeam că mă iubești, când nu-mi doream să mă trezesc, eram un prost; te-am iubit, dar făr-de rost. Și am plecat, și ai plecat, lăsând iubirea să se zbată în al vie ii grav păcat. Ceț dureros... Amor it în nepăsare, știind ca via a-i trecătoare,ț ț Luptând fără-ncetare, dar pentru ce anume oare? Trăiesc, sunt viu, sau e doar o întâmplare? Deși nu cred în reîncarnare, știu că moartea nu te doare. E doar o simplă provocare, ce trebuie de to i trăită,ț Pentru mul i neobișnuită, pentru al ii o ispităț ț Și o repetare care a mai fost demult trăită... Închizând ochii te gândești, la cei pe care nu-i mai vezi, Și- i imaginezi râzând, ca e totul doar un gând...ț Și pe rând î i trec prin minte, cele mai dulci cuvinteț Spuse cândva de un părinte Și de persoana care te privea ascultatoare, Ascultând tot ce te doare... Dar acum că ești singur, Te sim i oarecum nesigur...ț Și desigur că ești trist, Ca un prizonier închis Într-un paradis teist,
  8. 8. Plin de norme și de forme Care ie- i par diforme,ț ț Și nelogice din fire, Începi să ai altă gândire, Necrezând în nemurire și c-o vagă fericire, Făcând o descoperire, spulberând acea gândire Ce- i era întipărită, de părin i fiind oferită,ț ț Dar fiind foarte diferită, o elimini într-o clipă, Considerând-o depășită, alegând calea greșită, Văzută de mul i ca o ispită, dar pentru tine potrivită...ț Și iată ca începi să speri, păcatele să le acoperi, Mâine devine azi, și azi devine ieri, Apropiindu-te de moarte, ai mai multe întrebări, Iar cu o privire sumbră, cugetând sub clar de lună, Glasul înterior rasună și multe idei se adună. Privind deshis spre stele, începi să vorbești cu ele, Cerând păcatele să- i spele,ț Dar se pare ca ești singur, nimeni n-are un răspuns, Și trăind o viată tristă, ridicând privirea-n sus, Măcar ai lăsat în urmă multe întrebări fără răspuns. E doar durere... doar un vis... Nu știu de ce îmi pasă... Când mereu sunt eu cel trist... Și sufletul mă lasă... Mă rănești mereu... dar iert... Nu știu de ce îmi pasă... Durerea ce o am în piept... Simt că mă apasă... E iubire și durere... E un sentiment străin... A fost dulce și frumoasă, Dar acum e doar venin... De ce e tristă și iar geme? De ce e doar durere-n gând? De ce e totul prea devreme? De ce râd în timp ce plâng? De ce tot geme și iar cere? De ce e doar durere-n gând? De ce în suflet e plăcere? De ce sunt eu așa când plâng?
  9. 9. Un vis frumos in somn incepe, creierul vede concepte urc sute de mii de trepte si ma trezesc... nu mai vreau sa m-amagesc, vreau cu tine sa traiesc incerc din plin sa zambesc si plang... Mi-e dor s-adorm cu tine-n gând, Mi-e dor să te mai văd râzând, Mi-e dor de tine, dor de noi, Mi-e dor să fim iar amândoi. Ochi albi, priviri cusute, un râs sacadat, un copil ce plânge cu sânge, o bătrână ce cade pe-asfalt... O fată... un chip frumos, un tip legat de glezne, fum și-o foaie ruptă, un suflu greu murdar. O alarmă ce sună prea devreme, un ticăit constant, un copil ce târăște un câine mort pe trotuar, Un sunet static... curent întrerupt... un paianjen derutat, un bec spânzurat de-un cablu, Un surd mieunat... Un gândac își face loc în gura unei feti e ce doarme-nfundat.ț Un sărut... O atingere tandră pe sâni, o lamă care taie, un burghiu găurește un cap. Un chip tăiat, mâini tremurânde ce pansează o rană, cioburi mestecate, sânge scuipat... Trezeste-te! Ridica-te din pat! A fost doar un vis, doar ai visat... Buimac îmi scotocesc durerea în portul negru din Corint, Și-mi clătesc privirile în geamul rece de argint. Mă prind mereu de stele ce se sting, de mâini crestate, de obrazul biciuit... Din respectul meu de sine și de ura ce mă ine și-mi sopteste: "Va fi bine",ț Dar cum s-o cred?! Cum să fac asta când Cadavru-mi rece greu atârnă Într-o sârmă ruginită, Durerea tot mai des răsună, Legănând grabită văpaia în oglindă, Vampiri cleioși, setoși de sânge, Lipăind hapsâni, negru-mi sânge care plânge, Ce lent se scurge... Ce frumos... Ce dureros... Precum o măsea scrâșnită sau o lamă-n palmă-nchisă, Într-un surd ecou nocturn, o femeie adormită...
  10. 10. Mai i tu minte fată dragă cum ai spus ca nu mă lași?ț Mai i tu minte ce drăgu ne plimbam noi prin oraș?ț ț Dar toate trec, le las să treacă ca o ploaie care pleacă, Vor fi nori, dar vine soare după fiecare ploaie... O feti ă se îneacă... un strigăt... o durere...ț Vreau tăcere. Vreau să dorm. Vreau să mor. Și sunetele pleacă, rămas tăcut cu foaia albă, Vărs cerneala pe covor... Vreau să mor. Să cânt din harpă... ce fior... Oh, cât am plâns... și câte lacrimi lin mi-au curs... Dacă ne-ndreptăm înspre apus, î i mai spun ce am de spus:ț "Nu- i lăsa, în lacrimi calde,ț chipul blând să i se scalde!ț " Ci să plecăm cu capul sus... Acum un an, în toamnă plină, Mi-am deschis iubirea lină. Te-am privit cu dor din cer, Convins că îngerii nu pier. Și i-am spus că esti frumoasă,ț M-am privit prin a ta mască. Și mi-ai spus un mul umesc...ț Vise lungi și gânduri triste, Urmașii mei să-ntrebe "cine?", Căci, din mormânt, cu mare cinste Nu voi întreba de tine... M-ascund în glasul meu râzând, M-ascund în nemurire, Plângând, ipând și lacrimi curg,ț Și gândul tot la tine... Vis frumos - freamăt de noapte, Ce-mi cere-n sânge să las toate. Vis frumos - o grea tăcere,
  11. 11. Ce-mi cerne-n cuget doar durere. Oh, iubito, cântă-mi iarăși, Vreau cu tine să adorm, Cântă-mi doine de iubire, Cântă-mi doine de amor. Cântă-mi dulce-n marș funebru, Cântă-mi până mă topesc, Dulce-i lacrima ce-mi curge, Dulce-i glasul tău ceresc. Cântă-mi dulce fiin ă blândă,ț Cântă-mi tare și încet, În cuget vocea- i să-mi pătrundă,ț Cu tonul mort și ritmul lent. Cântă-mi dulce până mor, Cântă-mi raze de iubire, Să dansăm, în nop i color,ț Vals turbat prin cimitire. Pianul plânge doine triste, Iubita tot mai rar șoptește, Noaptea începe să se miște, În umbre negre se-mpletește. Mă-mbăt și cânt și cad pe clape, Cântând buimac în visul greu, Dorm demult și-s fără pleoape, Cânt demult și dorm mereu... Vioara-ncepe să se stingă, Corziile-i suspină lent, Văd sunetul cum, în oglindă, Pictează-n nuan e violet.ț Mai cântă-mi dulce, draga mea, Mai spune-mi iarăși șoapte, Mai luminează-mi noaptea grea, Frumoasa-mi stea în miez de noapte. Mai ascultă-mi iarăși glasul, Mai zâmbește-mi cum zâmbeai, Împletește-mi iarăși pasul, Sărută-mă în seri de mai. Nu, iubito! nu mai plânge! Șterge-ti lacrimile calde!
  12. 12. Iubirea ce-o purtăm în sânge, Ne îndreaptă lin spre moarte. Iubirea pentru noi-i o fiară, Ce rage-n cuget despletit, Mușcând din lacrima amară, Ce-n sânge cald se scaldă lin. Mușcă-mi buza care zbiară! Sărută-mi gura-n seri de mai! Șterge- i lacrima de ceară!ț Plânge- i visul pe un nai!ț Tresari în somn, în miez de noapte, strigându-mă în visul greu, Inima, blând, iubito- i bate, suspini mereu în gândul meu,ț Și dacă astăzi te-aș avea, mâine sigur iar te-aș pierde, Tu ești acel ceva, iubita mea, ce nimeni nu poate să-l posede. Apari în vis, te văd când dorm, totul pare uniform, Și nu mai vreau să mă trezesc, prefer astfel să trăiesc, Realitatea mi-o clădesc, deci încep să construiesc... Te fac pe tine după chipul unui concept ascuns, undeva la mine-n minte, într-un loc de nepătrauns. Pun în tine bunătate, să fi blândă, să iubești. Î i dau ochi negrii, cu ei să mă cucerești...ț Te fac să te sim i specială, să iubești ce e frumosț Și să te îndrăgostești de un baiat prea rusinos. Să îi spui că via a merită din plin traităț Și fiecare zi cu el să te facă fericită... Deși ochii tăi sunt negrii, doar în ei vede culoare Și vrea să îi fi alături pân' la ultima suflare. Să îi spui usor, în soaptă, cât de mult îl apreciezi Și cu zambetul pe buze diminea a să-l trezești.ț O iubesc cu foc de ghea ă,ț Topește tot în fiin a mea.ț Zâmbind, în fiecare diminea ă,ț Vreau să mă trezesc cu ea. tot mai des visez in noapte chipul tau ce imi zambeste cu a ta privire blanda, fata parca-ti straluceste porti pe deget un inel ce ti l-am daruit in vis si-mi intinzi un biletel ce pentru mine pare scris din priviri ma-ncurajezi sa il deschid, sa il citesc
  13. 13. insa c-o sfiala-n glas, rostesc ceva si ma trezesc un simplu vis imi spun in gand si o alta zi incepe cobor alene zeci de trepte, creierul creaza a mesajului concepte Tresari tată... tresari când fiul tău î i moare,ț Fiul cere răzbunare, Căci lacrimile mele, tată, Nu mai au demult valoare. Laș, cuprins de bunătate, Cu palme calde, vise moarte, Mereu desprins de realitate, Cu o teamă ce te cheamă lin spre moarte. Sunt zeu, creat de zei prin foc și fulger, Menit să cuget și să spulber orice om pe ritm de tunet. Micro-cosmos mi-e conștiin a, generându-mi realitatea,ț Universul îmi e mintea, iar infinitul jumătatea. Nu îmi place via a voastră, prefer liber să trăiesc,ț Poate crede i că greșesc, dar e firesc.ț Mul i îmi spun să mă-ntorc, căci ăsta nu e drumul bun,ț Dar eu fac ceea ce cred și-mi văd de drum. Sunt independent în via ă, nu îmi pasă de nimic,ț Fă și tu la fel ca mine, atât î i zic.ț Nu mă mai pute i întoarce, am mai spus și mă repet,ț Mă retrag dintre voi cu mult respect. Îmi construiesc o via ă nouă, e mai bine-n acest fel,ț Voi lupta ca să traiesc, atât eu sper. Via a merită traită, avem aici multe comori,ț Încearcă-le pe toate până nu o să mori. Zi de zi am planuri noi, mă gândesc la viitor; Mă văd mare, am copii, dar niciodată nu mă voi gândi că o să mor. Am cunoscut iubirea-n via ă, am iubit și-am fost iubit,ț Dar toate astea pân' la urmă s-au sfârșit. Se sfârșește orice lucru, totul este trecător, Iar fiecare om e muritor.
  14. 14. De ce te min i iubind doar viseț Și-n iubire te-adâncești, Când nu ai parte de premise, Și știi că doar te amăgești...?! Ce tăcută... ce gingașă... ce frumoasă este ea când mă sărută, Și-mi șoptește “Te iubesc!”... ce gând ceresc... ce mult greșesc... Apoi ea pleacă, ecoul ei și azi răsună în conștiin a răsturnată,ț Ce mă poartă-n alte lumi, ce-mi adună-n cer încet lacrimile care curg, Și zâmbește... Lin pășește spre cuprinsul din poveste; Îmi citește-n timp ce dorm... Și mă trezește... “Tu nu mă cunoști! Nu sunt eu aceea. Crede-mă, chiar nu sunt ea...” Apoi plângea... “De ce? De ce nu îl pot avea?”, suspinând se întreba... Doamne, și era ea... Singura persoană care chiar mă-n elegea.ț Era ea cu-adevărat... Singura persoană pe care o iubesc, și mă iubea... M-a ajutat să cresc, inându-mă în palma sa. M-a învă at să sper, să cred,ț ț să trăiesc fiecare clipă precum ar fi ultima... și trăiam doar pentru ea... Oare sunt singurul care iubesc din silinta? Sunt singurul care iubesc doar de teama de a nu rani persoana care ma iubeste? Suntem noi, oare, singurii care iubim persoane gresite si preferam sa ne ignoram pe noi, cei care ne iubim cu adevarat? Sute de fiori imi simt in trup atunci cand privesc in ochii tai. Chipul tau, felul tau de a fi, lucurile pe care le avem in comun. Toate acestea m-au facut sa te iubesc cu o dragoste pe care nu o pot explica. Plang. Plang pentru ca te iubesc cum nu am mai iubit, te iubesc si plang pentru ca stiu ca nu te voi avea niciodata. Vei ramane o simpla poza, un simplu gand, o amintire pierduta, o iubire interzisa... Am coborât din tren și am zărit-o pe ea. Un zâmbet mare. Se învârtea în cerc, plină de emo ii și de teamă.ț În clipa în care m-a zărit, și-a deschis larg bra ele și a început să alerge spreț mine. Am ridicat-o pe sus de fericire și am strâns-o puternic în bra e.ț - Oh, de când mi-am dorit ca această clipă să devină realitate. Mi-a fost atât de dor de tine, am spus eu cu lacrimi în ochi. - Și mie mi-a fost dor de tine, micul meu cel mai bun prieten, rostise cu un zâmbet plin de fericire. Am stat așa câteva minute. A fost singurul moment din via a mea în care timpulț trecuse cu adevarat rapid.
  15. 15. - Ce vom face acum? întreb eu, în timp ce-i mângâiam părul negru și frumos. - Hai să mergem la mine acasă, spuse ea. Sunt singură, iar tu trebuie să te odihnești. - Oh, nu cred că e o idee prea bună. Dacă ne văd vecinii tăi și vor spune părin iilor tăi că a intrat un străin la tine în casă?ț - Ai dreptate, dar daca merg eu înainte, iar tu vi după aceea, nu își vor da seama că suntem împreună. Fii atent cum facem: eu stau la etajul 2, numarul 11. Merg înainte, iar după câteva minute vi si tu. Vi cu grijă să nu te vadă nimeni și intrii rapid fără să ba i la ușă. Bine?ț - Genială idea, dar chiar vrei să vin la tine? - Da, vreau. Haide! - Și părin ii tăi când trebuie să se întoarcă?ț - Au plecat azi diminea ă și se vor intoarce peste vreo două săptămâni. Mai e multț până atunci. - Hehe. Așa e. - Uite, în acel bloc stau eu. Oprește-te aici și așteaptă. După ce am intrat în scară, aștep i pu in și vii la mine. Etajul 2, numarul 11. Nu ai uitat, nu?ț ț - Nu am uitat, doar că mi-e teamă. Dacă vine sora ta la tine? Sau altcineva? - Nu. Cine sa vină?! Nu vine nimeni, fi serios. - Ok, dacă spui tu. - Da, măi. Nu are cine să vină. - Dacă ești sigură, vin. - Sunt sigură. Eu plec înainte. Să vii, să nu mă faci să te aștept, iar tu să te răzgândești. - Haha. Ok, voi veni. Promit. Și plecase timidă, pășind an oș pe aleea acoperită de zăpadă. Își întorcea dinț ț când-în-când capul; mă privea șî începea să zâmbească. În cele din urmă, intrase în scară. Am așteptat câteva minute, apoi am început să păsesc pe urmele ei lăsăte în zăpada proaspăt așezată. Pașii ei m-au condus la ea. Ajuns în fa a blocului, inima începu să-mi bată cuț putere. "Dacă ma vede cineva ca intru la Andreea?", mă întrebam. Dar am tras aer în piept, încrezător că nu ma vede nimeni, urcasem în grabă scarile, zărisem numarul 11 pe ușă, am intrat rapid, apoi am închis brusc ușa. - Nu m-a văzut nimeni, am spus eu răsuflând ușurat. - Felicitări, spuse ea râzând. Nu mai fi atât de fricos. Nu spune nimeni nimic chiar dacă te vede. - Hahaha. Pe bune? Și, totuși, de ce am mers separat? - Să am timp să î i fac un ceai, dragule.ț - Aww. Vorbești serios? - Da. Uite! Și mi-a întins o cană ceai aburindă, cu un iz atât de plăcut, încât îmi venea să îl beau dintr-o închi itură.ț - Vezi că arde, îmi spuse ea grijulie. - Mul umesc. Voi avea grijă.ț Apoi ne-am așezat amândoi în pat, sorbeam încet din ceai și am început să povestim.
  16. 16. - Cum a fost la școală? - Nah, nu vreau să povestim despre asta. A fost bine, dar hai să povestim despre altceva. Mai spune-mi câte ceva despre tine. Cum a fost călătoria din Hunedoara până aici? - A fost frumoasă. Stai să î i arăt câteva poze impresionante făcute din tren.ț - Ok. I-a să vedem. Și ne-am așezat unul lângă altul. Îi simteam respira ia caldă pe gâtul meu. Mi-amț pus mâna împrejurul ei si am început să ne uitam la poze. - Uite aici este intrarea într-un tunel... Aici e un pod foarte înalt. - Wow, ce tare e poza asta. - Da. Chiar e frumoasă. - Stai să pun niște muzică. Ce preferi? - Hmm.. Acum cred că mi-ar place să ascult Jazz. Ceva vechi, de prin anii 60. - Haha. Numai tatăl meu mai ascultă Jazz. Stai să ma uit prin colec ia lui deț muzică să văd ce găsesc. Î i place piesa asta?ț - Wow. Miles Davis. Îmi place. - Și mie îmi place, spuse ea, întinzându-și mâna, invitându-mă la dans. - Oh, nu, spun eu cu zâmbet mare. Mi-am împreunat mâna mea cu a ei, ne-am apropiat corpurile unul de celălalt, plimbându-mi mâna dreaptă pe spatele ei de felină tânără, în timp ce dansam cel mai dulce dans din lume. Sim eam ceva ce nu am sim it niciodată. O aveam pe ea lângăț ț mine. Fiin a dulce pe care o iubeam mai mult ca orice. Priveam în ochisorii eiț frumoși, pierzându-mă în vise și iubire. Îmi doream să dureze cât mai mult acele clipe, dar au trecut... Îmi amintesc ce dulce era în timp ce o priveam scriind. O cuprindeam în bra e, îmiț puneam lin capul pe umărul ei și urmăream urmele ondulate ale stiloului lasate pe foaia alb imaculată. - Te iubesc atât de mult, draga mea. - Și eu te iubesc, dragul meu. -- I-am pus degetul pe rană. I-am sim it durerea caldă.ț Am gustat gustul buzelor sale. I-am sim it bătaile inimii nerăbdătoare.ț -- - Te rog, să nu mă părăsești niciodată, spuse ea cu lacrimi în ochișori. - Nu te voi lăsa, iubita mea. Oh. Te iubesc nespus de mult. Voi fi cu tine mereu, indifierent ce s-ar întâmpla. Mă jucam în părul ei frumos, îmi plimbam lin mâna pe trupul ei fin. Era liniște deplină. Stăteam îmbră ișa i. O sim eam. Sim eam căldura corpului ei. Oț ț ț ț iubeam. O aveam lângă mine. Am adormim unul în bra ele celuilalt. Adormise cu capul pe pieptul meu. O auzeamț cum gemea ușor. Era atât de dulce.
  17. 17. Oh, cât de mult îmi doream să fiu cu ea, iar acum eram. Și o iubeam. Oh, doamne, o iubeam. Era lângă mine, era în bra ele mele. Îmi treceam mâna prin părul ei atât deț dulce și catifelat. Îmi doream să spun ceva, dar nu aveam cuvinte. Pluteam. Am sărutat-o gentil pe frunte. M-am lăsat purtat de vise. M-am pierdut și m-am găsit în bra ele ei.ț M-am trezit cu iubirea sa. M-am trezit cu chipul ei frumos. Oh, zâmbetul acela atât de dulce. Somnoros îi sărutam buzele frumoase. - Bună diminea a, îngeraș, soptesc eu în timp ce-i mângaiam chipul frumos.ț - Bună diminea a, spuse ea cu un glas atât de dulce.ț Razele gingașe ale soarelui ne mângăiau chipurile somnoroase. Era aproape ora 10. Era o zi extrem de frumoasă de vară. Urma să fie cea mai frumoasă zi a noastră. Era 12 Iulie 2021, ziua iubitei mele și ziua noastră. Ziua în care îi voi fi mire, iar ea îmi va fi mireasă. Stăteam nemișca i și ascultam glasul pescărușilor și valurile mării. Îmbră ișa iț ț ț priveam marea... ALTELE Trezește- i lin trecutu-n fa ă!ț ț Trezește-te din propriul vis! Trezește-te în altă via ă!ț Trezește-te din paradis! Când vei învă a iubirea?ț Când vei învă a trecutul?ț Când vei învă a conștiin a?ț ț Când vei învă a apusul?ț Când în cuget lin î i plângeț Via a ca un râu de sânge...ț Când iubirea-i ca o rană Pironându- i via a-n ramă...ț ț Atunci vei în elege oareț Că iubirea nu-i floare Și trecutul nu-i o via ăț Și iubirea nu-i speran ă?!ț Ascultă- i vocea care- i plângeț ț În conștiin a grea ce curgeț Ca un râu pierdut în via ă,ț Ca o moarte în speran ă...ț Ascultă și vei în elege,ț
  18. 18. Nu- i ignora conștiin a rece!ț ț Fii stâpând pe vorbe seci! Ascultă-te... și în elegi...ț Sunt trist, ranit, privesc in gol Si-mi scriu in versuri viata, Omor constiinta cu alcool, Sa zambesc vag dimineata. Sunt trist, ranit, privesc in gol Si-mi scriu in versuri viata, Plec dintre voi precum un stol Sau ca roua dimineata. Tot mai rar mă văd dormind, Și simt că-mi vine clipa. Umbre sumbre mă cuprind, Și-mi rănesc adânc aripa. Gânduri negre intră-n mine, Ce prind încet culoare. Am în minte doar morminte, Și-o dorin ă arzătoare.ț Zbor și cad mereu răpus, Gustând din plin ărâna.ț Astrul vie ii mi-a apus,ț Iar în noapte nu e luna. O voce caldă și suavă, Îmi răscolește fiin a,ț Gust din dulcea ei otravă, Ce-mi alină suferin a.ț Rămas uitat și trist mereu, Privind cu dor trecutul, Ce am fost, nu mai sunt eu, Dar ce sunt, e absolutul. Să plângă trist chitara-n noapte, Să curgă lacrimi pe catarg, Nu-mi mai rosti astăzi șoapte, Cerul nu-i la fel de larg. Dacă nu ești tu aceea, Nu mai mă las de voi găsit,
  19. 19. Mă închid și înghit cheia, Rătăcind prin vid și timp. Sunt artist, dar nu sunt trist, Și dorm închis în propriul vis, Iar fără voie, de nevoie, Am nevoie doar de-un pix, Să las în scris tot ce-am de zis Și să plec din paradis cu gând deschis, Căci un înger am ucis. Dar sunt convins că nu a fost prezis precis Să fie ceea ce-am decis, dar iubirea mea s-a stins. Iar acum cu gând concis, precum un turist teist, Trecut recent la ateism, totul pare câmp deschis. Iar tot ce-am zis este ce-am scris, Precum un turist respins, pe acest tărâm teist, Într-un paradis închis, fără voie, de nevoie, Am nevoie doar de-un pix. Scriu numai durere-n versuri Și lacrimi curg în timp ce scriu, Copleșit mereu de sensuri, Mă aleg doar c-un sicriu... Și nu e doar durere-n via ă,ț Vreau să râd în timp ce scriu, Dar, în fiecare diminea ă,ț Mă trezesc într-un sicriu... Dacă mâine vei muri, Voi muri cu tine, Dacă tristă azi vei fi, Voi fi trist cu tine. Dacă lacrimi calde- i curg,ț Vreau să plâng cu tine, Dacă te stingi lin în amurg, Mă sting și eu cu tine. Dacă vei pleca zâmbind, Voi pleca cu tine, Dacă nu te văd venind,
  20. 20. Voi veni la tine. Dacă tremuri și i-e frig,ț Te-ncălzesc cu mine. Dacă totul e un vis, Te visez pe tine. Dacă-n via ă vei cădea,ț Ridică-te cu mine, Dacă vrei să fi o stea, Voi lumina cu tine. Dacă sim i exact ce simt,ț Atunci simt cu tine, Dacă mă dorești alături, Voi fi mereu cu tine, Te iubesc și in la noi,ț Te iubesc pe tine, Vreau în via ă să fim doi,ț Vreau să fiu cu tine. Singur stau... și plâng Și mă gândesc la tine. Vreau doar să știu Că î i este bine.ț Vreau să- i înlătur suferin a,ț ț Să î i fiu mereu aproape.ț Nu vreau să î i pierzi credin a,ț ț Vom trece peste toate. Suspin mereu și lacrimi curg, E greu să-mi fie bine, Când văd cum zilele se duc Și nu sunt lângă tine... Când am ajuns să te iubesc atât mai mult, Ai decis să pleci, să vrei alt început, Acum cugetul îmi plânge, și lacrimi îmi curg, Dar ai decis să pleci, să î i vezi de drum.ț Vreau doar sa spun ce simt, Nu are sens sa te mai mint; Daca totul e un vis, De ce vrei sa fie trist?
  21. 21. E doar un vis, dar nu imi pasa, Nu-mi doresc mai mult de-atat... Simt exact ceea ce simti, Inteleg perfect ce spui, Scrasnesc amar din dinti, Caci nu e durerea oricui. Dor de cântec, Dor de via ă,ț Dor de tine, De speran ă.ț Dor de oameni, Dor de vise, Dor de lacrimi, De premise. Oh, ce dulce si suava e privirea ce-o gasesc, Cand ma cauta-n zambiri ce cu jale ma privesc. Lacrimi sfinte vărs din minte, intesc inte în morminte.Ț ț Vin curat cu rar păcat, Apar citat în vers pictat. Ti-e mai bine fara mine, Vrei sa vezi numai cum plang, In viata nu ma vrei pe mine, Vrei numai sa vezi cum plang. Toate parca ma amuza... Plec zambind gasind o scuza... Nu mi-e dor, sau vreau să cred. Nu mi-e teamă să te pierd... Nu pot să te mai iubesc, scumpa mea, Nu mai pot să fiu la fel, Nu mai pot să fiu ca el, Pentru că tu nu ești ea.
  22. 22. Vrei să faci să-mi fie bine, Mă-neci în lacrimi de iubire, Îmi clădești vise senine, Și m-ascunzi în nemurire. Râzi cu al ii ce te vor plângând mereu,ț Și-mi zâmbești durerea tristă, î i ascunzi chipul în batistă,ț Și speri să cred că nu i-e greu.ț Voi pleca, dar nu voi plânge, Voi fi trist, dar nu ajunge, Voi zâmbi, va curge sânge, Voi suna, dar nu-mi răspunde! Voi uita, mă uit pe mine, Voi iubi, dar nu pe tine, Voi trăi, îmi va fi bine, Voi muri, te iau cu mine. Ascultă lacrima ce-mi plânge. Oh, e atât de dragă... E o lacrimă de sânge, Ce plânge-ncet și lin suspină, Se pierde în durere fină, Și nu are cin` s-o steargă. Vezi iubito, iubirea e ca dansul, E placută, dar după un timp obosim și trebuie să luam o pauză. E tandră și suavă precum valsul. E atât de misterioasă încat nu știm de ce suntem în această cauză. Dacă gemi și- i este dor,ț Voi fi lângă tine, Dacă rănile te dor, Alină-le cu mine. Iubesc pe cineva acum... Mi-e greu să- i spun, dar î i voi spune;ț ț Ne-am pierdut iubirea, dragă, Pierdu i de noi, pierdu i de tine...ț ț
  23. 23. Ești un înger pe Pământ, Oh, ce blândă i-e privirea...ț În bra e vreau ca să te strâng,ț În elegând ce e iubirea...ț În ochi aș vrea să te privesc, Să- i spun blând, în șoaptă,ț Cât de mult eu te iubesc, Și cât îmi ești de dragă. Un fior cald îmi simt în trup, Iubirea-mi schimbă via a...ț Pe buze aș vrea să te sărut, Precum roua diminea a...ț Sub clar de lună împreună, Privind tăcu i spre stele,ț Mâna ta la mine-n mână... Vom construi castele.... Ești unică în ochii mei, Îmi asiguri siguran ă.ț Ești floarea dragostei În grădina de speran ă.ț Cu gândul către tine-adorm, Imaginându-mi clipa Când mă voi trezi din somn, Somnoros zărindu- i fiin a.ț ț Precum doi îngeri ne iubim Și vreau să- i fiu aproape,ț Îmbră ișa i să ne trezimț ț După o prea frumoasă noapte. Te iubesc nespus de mult, Și vreau să-mi fi aproape, Glasul dulce să- i ascult,ț Într-o prea frumoasă noapte. Neîncetat eu te iubesc, Și aștept cu nerăbdare, Chipul blând să î i privesc,ț Oh, ce dulce cugetare... Ești tot ce-n via ă îmi doresc,ț Și vreau să fim aproape, Neîncetat să te iubesc, Într-o prea frumoasă noapte.
  24. 24. Și te iubesc nespus de mult, Și dulce i-e privirea,ț Pe buze vreau să te sărut, Întelegând ce e iubirea. Era senin, era perfect si soarele stralucea Incepand cu prima zi, ai intrat in mintea mea Nu pot sa-ti spun ca te iubesc, oricat as incerca Dar daca te-as pierde, nimic n-ar mai conta Esti motivul pentru care ma trezesc zi de zi Din suflet te-am ales, deci esti aleasa inimii Nu pot sa-ti spun ca te iubesc, oricat m-as stradui Iar cand te voi pierde, nici eu nu voi mai fi Viata fara tine va fi fara sens Esti mai mult decat esti, din suflet te-am ales Simt ceva pentru tine, dar nu pot sa spun te iubesc Esti prea inchisa pentru mine, iar eu nu am acces... Poate ai ceva in suflet, dar preferi sa ti secret Ori poate esti timida ori eu n-am fost prea concret Stii bine ca te iubesc, dar nu pot sa-ti spun direct Desi in prezenta ta ma simt fara vreun defect Ochii tai te tradeaza si imi spun tot ce simti defapt Ma privesti intens, nu ca pe-un prieten apropiat Comunicam doar din priviri, si te-nteleg cu-adverat Esti ca un virus pentru mine, pe care eu l-am accesat Te iubesc! Oh, cat de mult pot sa te iubesc Nu ti-am spus niciodata si nici nu pot sa indraznesc Plang de unul singur ca un invins plin de iubire Tot ce mai am acum e doar o vaga amintire... Esti tot ce am visat si nu credeam ca se va implini vreodata Ma gandesc cu groaza la clipa cand ne vom vedea ultima data Nu vreau sa te pierd, nu vreau sa fiu trist, nu vreau sa ma ranesti Prefer sa mor eu decat sa aflu ca tu nu mai esti... mi-a aratat lumi de aur si regi incununati cu frunze de laur m-a purtat prin galaxii distante, am intalnit forme de viata neimaginate mi-a explicat secretul iubirii, frica, dreptatea si taina gandirii vidul si timpul, tatal si fiul, nimicul si infinitul, evolutia vietii, conceptul realitatii, viata ce o detin, mi-a spus ca toate le voi considera vise in clipa cand voi muri nu l-am crezut, mi-am intors capul tacut si cugetam la adevarul neprevazut
  25. 25. imi era teama, vroiam sa plec, dar aud vocea lui calma cand pe nume ma cheama subconstientul a cedat, de ce mi-ai spus aceste lucruri, l-am intrebat, nu mi-a raspuns, m-a privit bland si cu un suras am pornit la drum eram trist, miliarde de ani mascati prin realitatea unui vis, fara vreun motiv pentru care exist, fara nici un iad sau paradis, stia ce gandesc, Ratacit in cugetare, scriu in versuri viata-ntreaga De la cel mai adanc cosmar, pan` la realitatea-nalta [...] Sa fi un visator e bine, dar nu visa in propriul vis Si nu te amagi singur ca orice tel va fi atins [...] Realitatea-i complicata si multi par sa n-o-nteleaga Cand ar trebui sa fim toti liberi, majoritatea prin religie se leaga Dormea blând iubirea mea de plumb, Pe flori de plumb și-un negru așternut, Stam singur și priveam... și a gemut... Și se clătinau ferestrele de plumb. Dormea demult natura grea de plumb, Cu flori de plumb și triste primăveri, Stam singur în pridvor... și era ieri... Și se-adânceau visele de plumb. Dormea profund conștiin a grea de plumbț Pe flori de plumb, și-un infinit abis, Stam singur în mormânt... și era vis... Și-mi atârnau pleoapele de plumb. Dormeam închis în corpul meu de plumb Cu flori de plumb și vise ce se sting, Stam singur întristat... și era frig... Și-mi tremurau încheieturile de plumb. Tot mai multi isi pierd ratiunea, adancindu-se in vise, Devin dusmani ai realitatii, ghidati de ale viselor instincte... au format chiar si o secta: rivala realitatii te vor ca membru sa te minta c-au aflat ei sensul vietii cu o carte prea gresita si cu-n colectiv prea prost se mint unii pe altii ca au in Univers un rost Sunt în via ă un adult,ț Și-mi reanimez conștiin a.ț Suflet nu mai am demult,
  26. 26. Dar ce dulce-i suferin a.ț Am pierdut tot ce-am avut, Și pierd în continuare. Nu sunt exact cum am vrut, Și asta chiar mă doare. esutul rece ca o piatră,Ț Îl simt zdrobindu-mi trupul, Pe interior e doar o placă, Ce-mi cladeste absolutul. Tăcut, timid, cărunt și trist, Având un singur el de-atins, de-ași trăi via a ca un visț ț Pășind tăcut prin holul lung, copleșit de gânduri Șe-așează-n gura sobei blând, citindu-și via a printre rânduriț Cu fiecare ceas trecut, se-apropie de moarte, Natura însa-i mai adaugă o pagină la carte. În timpul scurt ce-a mai rămas, cade-n meditare, Iar subconștientul său tăcut, deschise-o nouă cale. O faptură nouă îi e mintea, conturând al vie ii vis,ț Micro-cosmos îi e conștiin a, ce-a generat un paradis.ț Un glas blând, suav, plăcut, în minte se formează Punând accent pe Univers și ce-nseamnă o via ă-ntreagă...ț Mi-a explicat secretul iubirii, frica, dreptatea și taina gândirii, Vidul și timpul, tatăl și fiul, nimicul și infinitul, Evolu ia vie ii, conceptul realită ii, via a ce o de in.ț ț ț ț ț Mi-a spus că toate le voi considera vise în clipa când voi muri. Nu l-am crezut, mi-am întors capul tăcut, cugetând adânc la adevărul neprevăzut. Îmi era teama, vroiam să plec, dar aud vocea lui calmă cum pe nume mă cheamă. Subconștientul a cedat! "De ce mi-ai spus aceste lucruri?", l-am intrebat. Nu mi-a raspuns, m-a privit blând și cu un surâs a pornit la drum. Eram trist, miliarde de ani masca i prin realitatea unui vis,ț Fără vreun motiv pentru care exist, fără nici un iad sau paradis. Știa ce gândesc, mi-a întins o carte și m-a-ndemnat să o citesc. Fără ezitare, cu ochii în lacrimi, am citit de la prefa ă până la ultima foaie.ț M-am îngrozit, cartea era plină de răspunsuri la care nimeni nu s-ar fi gândit,
  27. 27. Ecua ii și pilde explicate pe larg în miliarde de cuvinte,ț Negând profe ii și basme ale căr ii sfinte care credeam că nu minte,ț ț Spulberând concep ii, teologii și credin e deșarte,ț ț Îndreptându-mi gândirea spre sisteme solare din galaxii distante, Întâlnind forme de via ă neimaginate.ț Astre formate din bor, neon si diamante... Lumi de aur, regi încununa i cu frunze de laur,ț Civiliza ii avansate și planete abandonate,ț Monștrii adânci i vise, speria i de realitate.ț ț Învăluit în infinit, am urmarit complet uimit Procesul atomic generator al energiei solare în vid... Plutind lin prin timp și vid, călatorind spre stele, Mă-ndrept sublim spre infinit, lăsând în urmă zeci de ere. Micro-cosmos mi-e constiinta, generându-mi realitatea, Universul îmi e mintea, iar infinitul jumătatea. Neavând nevoie de credin ă, ci de-a realită ii știin ă,ț ț ț Sunt acum o nouă fiin ă, fără limitări umane sau frică de sentin ă.ț ț Aș vrea să fiu o stea în noapte, să strălucesc până când mor Și să las în urma mea, un adevărat decor. După un moment scurt, apar brusc într-un loc bizar necunoscut. Cuprins de un întuneric total brut, în compania unui sunet înfiorător acut. Cutremure și lavă, mă simt atras în infern, În timp ce vârteje magnetice stârnesc în mine groază. Trecut-au ani într-o secundă, sfidând legile firii, Am lăsat milenii-n urmă, ajuns în centrul galaxiei, Cat de trista-i viata iti spui asta mereu in gand Si te gandesti adanc, oare ce rol ai pe pamant Ce rol are viata, de ce totusi existi? De ce ne gandim la asta, de ce suntem tristi? De ce in schimbul nimicului a aparut ceva? De ce cauti raspunsuri si-ncerci a rezolva? Universul e enorm, noi fiind atat de mici Incercam sa-l intelegem, dar ce rol avem aici? Ce ai fost inainte sa te nasti?
  28. 28. Ce vei lasa pe pamant, inafara de urmasi? Unde ai vrea sa mergi, ce ai vrea sa faci? De ce vorbesti de pace cand vrei sa ma ataci? De ce toti am vrea sa fim iubiti? De ce nu oferim iubire, de ce suntem egoisti? De ce exista rautate, care-i scopul ei defapt De ce nu toti stiu raspunsul care e adevarat? de ce imi pun aceste intrebari si caut un raspuns cand adevarul suprem nu poate fi patruns si dumnezeu e acela care din totdeauna sta ascuns insa religiile mult prea departe au ajuns insa pentru a gasi un raspuns trebuie sa risc dar sunt numai un turist melancolic si trist Inchis fara voie intr-un paradis teist Prizonier in varf de munte, atras de gravitatie, recent cazut de pe punte sfiindand legiile firii, opunandu-ma muririi servesc idei omenirii, folosindu-mi tainele gandirii sperii populatia, am rime mortale, incalc legislatia nu mai tin cont de nimic, sunt un cadavru care n-a murit si ma simt vinovat daca imi spui ca poate voi muri la noapte, ma gandesc cu groaza ca n-am lasat nimic in spate, si poate incerc candva sa inteleg ceva, dar e prea greu in lumea asta cand totul merge pe dos, n-am cum sa nu fiu nervos dar ma simt norocos, ca inca gandesc, deci exist si am ajuns la conluzia nu mai are rost sa mai fiu trist incerc sa rezist, sa gandesc pozitiv, sa fiu optimist dar fiecare pas gresit ma conduce spre sfarsit iar la sfarsit sper sa nu ma intreb uimit, cu ce m-am ales, de ce-am trait, ci sa fiu multumit ca am trait cinstit, iar cu un zambet pe buze sa plec fericit, ca am lasat ceva in urma si timpul s-a-mplinit un fir de praf in univers totul parca prinde sens cand ma gandesc ca eu traiesc iar demonii ma-ncoltesc si reusesc sa ma doboare cu momeli atragatoare si priviri seducatoare lasandu-ma cu ochii-n zare Peste tot manipulare, toti vor doar sa te doboare Aruncand din plin topoare, ajungi sa crezi in vrajitoare si-n puteri videcatoare, dar la sfarsit vei privi cu stupoare vazand totul o-nscenare, si viata ca pe-o simulare stiu, te doare, dar toti am fost nascuti egali devenind in timp monstrii spirituali
  29. 29. si normali ii consideri pe cei ce gandesc ca tine si prosti pe ceilalti pentru ca nu te poti abtine dar tine minte, viata nu-i ca-n filme, sa se termine tot timpul cu bine, trebuie sa te gandesti si la ceilalti, nu doar la tine pentru ca azi devine ieri, si azi nu mai devine maine, la ce e bun un suflet de caine, maidanez te sfatuiesc sa te gandesti mai des la intrebarea: "eu pentru ce traiesc?" chiar daca esti un fir de praf in univers totul parca prinde sens cand te gandesti ca tu traiesti iar demonii te incoltesc si reusesc sa te doboare cu momeli atragatoare si priviri seducatoare lasandu-te cu ochii-n zare amortit in nepasare, stiind ca viata-i trecatoare luptand fara-ncetare, dar pentru ce anume oare, traiesc, sunt viu, sau e doar o intamplare? desi nu cred in reincarnare, stiu ca moartea nu te doare e doar o simpla provocare, ce trebuie de toti traita pentru multi neobisnuita, pentru altii o ispita si o repetare care a mai fost demult traita inchizand ochii te gandesti, la cei pe care nu-i mai vezi si-ti imaginezi razand, ca-fost totul doar un gand si pe rand iti trec prin minte, cele mai dulci cuvinte spuse candva de un parinte si de persoana care te privea ascultatoare, ascultand tot ce te doare dar acum ca esti singur, te simti oarecum nesigur si desigur ca esti trist, ca un prizonier inchis intr-un paradis teist, plin norme si de forme care tie-ti par diforme, si nelogice din fire incepi sa ai alta gandire, necrezand in nemurire si c-o vaga fericire, facand o descoperire spulberand acea gandire ce-ti era intiparita de parinti fiind oferita, dar fiind foarte diferita o elimini intr-o clipa, considerand-o depasita alegand calea gresita, vazuta de multi ca o ispita dar pentru tine potrivita, si iata ca incepi sa speri pacatele sa le acoperi, maine devine azi, si azi devine ieri apropiindu-te de moarte, ai mai multe intrebari iar cu o privire sumbra, cugetand sub clar de luna glasul interior rasuna si multe idei se aduna si privind deshis spre stele, incepi sa vorbesti cu ele cerand pacatele sa-ti spele, dar se pare ca esti singur nimeni n-are un raspuns, si traind o viata trista ridicand privirea-n sus, macar ai lasat in urma multe intrebari fara raspuns. dar cum lumea e orbita de religii si de legi
  30. 30. cauti raspunsuri singur, neavand cui sa te-adresezi urmand sa realizi ca lumea e robita-n paradis fiind mult prea bolnava pentr-un ateist convins. dar nefiind singur in univers totul parca prinde sens cand vezi ca si altii traiesc iar demonii ii incoltesc si reusesc sa ii doboare cu momeli atragatoare si priviri seducatoare lasandu-i pe toti cu ochii-n zare cu multe semne de intrebare, cu priviri tulburoare si c-o ultima suflare, treci pasiv in nepasare Vreau să mă îndrăgostesc de tine iar, ca un copil. Tremurând să- i spun că te iubesc, și să te sarut gentil...ț Știu ca esti ea. Știu asta de fiecare dată când î i privesc chipul senin,ț când plâng uitându-mă la pozele tale, când îmi doresc să te strâng puternic în brate și să adorm fără mă trezesc, când îmi doresc să uităm de tot, să fim iar noi, să te sarut, să î i spun cât de mult te iubesc,ț să trăim acele clipe frumoase din trecut, e tot ce îmi doresc... Cu drag, un strain

×