Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Umbrele toamnei poezii

9,428 views

Published on

poeziile toamnei

Published in: Art & Photos
  • Be the first to comment

Umbrele toamnei poezii

  1. 1. ION IONESCU-BUCOVU POEZII 2013
  2. 2. privi i în zareț privi i în zare, toamna vine,ț cad frunze moarte de aramă i picură din cer rubine,ș un peisaj pictat în ramă. privesc la geamul solitar i-ascult prelungile suspineș de foi de plop ce cad arar, privi i în zare, toamna vine.ț vine încet ca o mireasă, adusă pe aripi de vânt, are un văl de frunză deasă, cu rochia până-n pământ. privi i în zare, toamna vine,ț păunii lunii sboară blând, se-adună strugurii-n ciorchine i greierii se-aud cântând.ș cu mantii galbene i rupte,ș doar plopii tristelor alei, sub vraja toamnei reci i muteș devin eroi de epopei. luni, 5 august 2013
  3. 3. clipe am băut din văzduh tot albastrul, eram fericit că m-am săturat de setea care mă ardea până la lacrimi, sunt o fărâmă de lut dintr-un ocean de lumină, o întrebare fără răspuns în marele haos al lumii, se rostogole teș vremea peste mine, bătrânele ceasuri coborâte din turnuri cad peste amintirile mele în singurătatea unei zile de platină. luni, 5 august 2013
  4. 4. salomeea în seara asta soarele a plecat trist ca un călător singuratec căruia i s-a făcut lehamite de lume, lăsând cerul plin de zdren e de noriț sub întunericul implacabil al destinului, lunecă pe ploaia de stele toate visele mele către începuturile primordiale când se clădeau lumile din lutul lui Dumnezeu, doar cuvântul despăr ea apele dintre noiț i cuvântul era via ă i iubire,ș ț ș atunci în marginea orelor moarte, m-am întemni at în turnul singurătă ii,ț ț de atunci strig întruna: unde sunt visele mele, unde sunt izvoarele, unde e fericirea, unde sunt rădăcinile, unde iubirea? dar moartea? degeaba izbesc piatra cu pumnul, nimeni n-aude, nimeni nu mă cheamă la masa taborului să mă lecuie de erezii, peste sui ul iederii urcă spre turnul singurătă iiș ț inele amurgite de triste i i-mi dau mânaț ș mângâindu-mă pe fruntea obosită de-atâta haos. mă nasc i mor cu fa a calmăș ț sub pulberea de aur a lunii în căutarea unei forme desăvâr ite i eterne în potirulș ș în care prind o lacrimă de rouă, am fost un crin, ooo, salomeea, cu ochii tăi ca de migdală, cu trupul de erpoaică sacră,ș cu pleoape-nchise pe neant, dar crinul s-a topit în brume, petalele-au murit în ger, a a sunt toate… toate pier…ș marţi, 6 august 2013
  5. 5. nu vă face i griji, poe iț ț nu vă face i griji, poe i,ț ț voi muri i în infinit,ț culegând truda din nop i,ț printre somnul nedormit. picura i în jur tăcere,ț voi, cu glasul vostru blând, a i căzut din alte ere,ț logodi i doar în cuvânt.ț fierbe i oasele de zeuț în adâncul styxului, urna fumegând mereu pe altarul visului. i -n tăcerea stelelor,ș în amurg ro u i trist,ș ș via ă da i cuvintelor,ț ț prin luciri de ametist. de i pleoapa voastră plângeș i durerea-i numai fiere,ș trece i vorbele prin sânge,ț făurind faguri de miere. marţi, 6 august 2013
  6. 6. umbra Se-aridică peste zare umbra-mi ce s-a-ntors din cale, i în ritmuri de andanteș trece prin infern ca Dante, i se lasă pe furiș ș într-un maldăr de frunzi ,ș printre negrele tenebre umbra luminată-n febre cade-n stările de vise printre zările închise. Eu cu fa a-n răsăritț văd deja că n-am murit, trupul mi se face seară, în această dulce vară i în ocna unei steleș închid visurile mele i-acolo în pustiireș îmi beau sângele de mire ascultând glas de chitară unde-nghea ă floarea rară,ț unde dorul mă încântă doar cu cântece de nuntă i-n acest frumos descântș luna doarme pe cuvânt ca o –mpărăteasă vie, luminând pe la chindie, i cu trena ei suavăș mă-mbie ca o otravă, în crivat de frunze verzi unde lumile î i pierziț în oglindă de azur într-un joc secund i pur.ș Strânge-mă în bra e linăț
  7. 7. strive te-mă în lumină,ș în cuibar de frunze moi prin ninsori i printre ploiș unde- i coase ve niciaș ș dorul i melancolia,ș în palat imperial, plin de silfii de opal i fă-mă ca să mai zborș prin haos uierător,ș prin epiderma ta de roze pe calea spre metamorfoze, cu Wagner i cu Shakespeareș în dulce cântec de clavir, i varsă-mă peste poieneș în rapsodii enesciene.
  8. 8. Ce mi-i codrul când de veacuri el se leagănă sub vânt, Ce mi-i omul când se-ntoarce dup-o via ă în mormânt,ț Ce mi-i dragostea când piere după clipe de candori, Ce-i lumina ce se na te într-un zâmbet de culori,ș Ce mi-i limba când se pierde neîn eleasă peste timp,ț Ce mi-i marea când din valuria ie it însu i olimp,ș ș Ce mi-i lumea ce preschimbă vie ile de pe pământț Ce mi-i dorul fără doină fără niciun fel de cânt, Purtând sceptrul unei lumi ce se-ngeamănă într-o rază, Printre zodii i planete ce pe to i ne privegheazăș ț Suntem săruta i de demoni, sclavii lor până la moarte,ț Într-un ochi ce se rote te peste veacuri mai departe,ș Când pe buze asfin itul din făpturi imaginareț Na te sorii altor lumi din umilul nostru soareș Rămânând de veghe-n turnul unei lumi în univers Peste-al nostru suflet sacru amintirile s-au ters,ș Vremea-ncearcă să ne-ascundă la o margine de stea Vremea asta care trece.
  9. 9. nu mai alerga după vise poete nu mai alerga după vise poete nu mai alerga visele au aripi de ceară i zboară pânăș ce cad rănite de-o rază de soare în mare lăsându-te gol precum clepsidra din care s-a scurs tot nisipul s-a spart prin sahare adună- i aripile i zboară pe-o iluzie-amarăț ș desparte lumini siameze prin marile constela iiț prive te ca dante prin vreme spre alte poemeș trecute prin paradis prin infern i prin purgatoriuș lasă- i iubita la margini de timp ea e iluzieț dragostea e o lămâie stoarsă de vlagă nu mai a tepta seara cu lună cu stele cândș pică tăcerea-n eternitate pe buzele tale amare strânge în bra e pe nietzsche cu al lui supraomț a a grăita zarathusta i rătăce te-te prin niniveș ș ș prin palatul assurbanipal ascultând melodia eternită ii care învinge totul în luptă cu egoul tăuț lasă toamnele, frunzele i alte mărun i uriș ț ș din care e făcută poezia metaforele curg singure prin râuri, prin valurile mărilor sau oceanelor prin cerul speran ei care se dilată într-un universț mereu în expansiune cu alte lumi cu alte idealuri iubita e o floare care se usucă la primele geruri nu mai strânge în bra e vânt i neant ucigătorț ș călugăr budist mergi cu erpii în himalaia taș acolo e învă ătura tuturor filozofiilorț i poezia vie ii din care vei învă a căș ț ț totul este de ertăciune i vânare de vânt…ș ș
  10. 10. luni, 12 august 2013 tu treci ca o regină tu treci ca o regină peste vreme prin valurile vie ii care geme,ț de-ar fi ca să vâslim iar înapoi de-a pururi am rămâne amândoi. eu port în suflet lacrimile tale i chipul tău mereu îmi iese-n cale,ș mi-apare printre pulberea de sori prin vise ce-o iau razna uneori. ne strecurăm a a din astre-n astre,ș printre necazuri grele i dezastre,ș i risipim zăpezile din crângș prin ochii tăi alba tri care plâng.ș de i s-au vărsat rănile în piept,ș eu stau străin de-o parte i te-a tept,ș ș râmân mereu între iubiri i urăș având în gând ginga a ta făptură.ș marţi, 13 august 2013
  11. 11. gând fugar bătăi de vânt adulmecând a toamnă i a miros de tămâioasă grea,ș pădurea mea î i schimbă haina –n galben,ș amurgul e-n culori de peruzea. în vecernie înoată-n depărtare un soare obosit de-atâta ducă, se-neacă precum zeul într-o mare, în turme de văzduh ca o nălucă. mergând tăcut nu tiu ce mi se-ntâmplăș e o eroare-a nop ii visul orb,ț mi-au cam căzut zăpezile pe tâmplă i-mi dă ocol neobositul corb.ș nop i peste nop i se-adună peste geanăț ț din amintiri fugare i tăceri,ș le cuibăresc adesea într-o rană i le îngrop în ziua cea de ieri.ș era frumos când născoceam candori i cerurile ne erau aproape,ș când via a o priveam în dulci culori,ț iar noaptea ne cădea u or pe pleoape.ș mereu tu, rătăcito, i copil mereu,ș în lumea ta plecată în tăcere, ai aprins candele în empireu i te-ai ascuns mereu printre mistere.ș
  12. 12. joi, 15 august 2013 poem suprarealist se-adună-atâtea toamne una peste alta precum într-o carte filele rătăcite peste triste ile noastre cade ghilotinaț cerul se strânge în portofelul gol iar pe autostradă circulă un ford la volan un domn cu ochelari numără în fugă teancul de dolari pe margini plopii cântă la pian, un soare orbitor ne scoate ochii câmpia fuge spre mare ca o magaoaie undeva bate vântul i cântă,ș se joacă frunzele toamnei cu noi părul gone te prin fluvii de cerș mânăstirile i-au deschis por ileș ț în muzeul clopotelor se-aude sunet de aramă i glas de preotș era cald i pe sofa se iubeau doiș paznicul îl citea pe Nietzsche mai mult dormea i din când în cândș se ruga la Tristan Tzara s-a lăsat întunericul peste autostrada soarelui sună telefonul în inel de amurg toate gândurile curg tastează un bip o poezie o declara ieț de dragoste marinele marinela s -au gripat i motorul i bielaș ș ne-a prins poli ia iubitoț viteza dragii mei a i depă it-oț ș pe balustrada bordului ma iniiș s-au strâns to i na ii i to i finiiț ș ș ț ne-a aruncat în haos dumnezeu mai bine stăteam eu la locul meu…
  13. 13. vineri, 16 august 2013 marea balaur uria cu o mie de capete,ș cale către infinit spre por ile cerului,ț urletul lui ocheanos în mrejele furtunii în care valurile dansează frenetic un vals de Iohan Strauss. loc unde meduzele nuntesc printre coralii alba tri în faunaș de argint a adâncurilor la un loc cu stelele cerului care scot sunete mioape pe unde orion beat calcă pe turme de miriapode i zeii se preumblă în ve minte dalbeș ș prin vântul pustiei din adâncuri pe muzici de harpă. marea lini tită- oglindăș în care se vede toată măre ia ceruluiț întoarsă cu lumile în jos ca-n vene ienele pove tiț ș unde crucia ii i-au înecat corăbiileț ș în bruma de oapte ale nop ilorș ț scăldate în apele sidefii ale apusului. marea- cuib de ape învâtejit în valuri de argint ve nic mi cătoare.ș ș marea- urlet sinistru venit din adâncuri izvor de poezie i neprevăzut,ș loc unde dragostea opte teș ș te iubesc pe o plajă pustie i unde ura reînvieș după o zi cu ifose când iubi ii au pus capăt visului.ț
  14. 14. duminică, 25 august 2013 gânduri de toamnă mă-ntorc adesea iar acasă toamna a venit în ve mânt răcoros,ș vara asta a fost mănoasă, am avut un an norocos. cad brume prin părul meu lung, toamnele se-adună în geană, dorule, n-am să- i alungț durerile culcate pe rană. timpul meu a trecut ca ieri, se răzbună vremea din urmă, mi-a-nghe at ochiu-n tăceri,ț dorul în inimă-mi scurmă. revin mereu în cenu a de-acasă,ș mai este i iubire i ură,ș ș durerea tăcerii m-apasă, în casă nu e nicio făptură. mă-ntorc în marele mister, cântece vechi îmi sângeră gura, mă cuprinde foamea de ger, arunc peste lance armura. turme de umbre, toamnele-ncet stingând altar de lumină, o lună bolnavă cade-n nucet, iar vântul o frunză mi-alină. miercuri, 28 august 2013
  15. 15. undeva la mare marea cu păsări heraldice, vilele de-a lungul falezei, micul port tainic îmbrăcat în cea ă,ț grote antice i socluri de statui,ș apa între maluri freamătă, clipoce te, în timp ce pescăru iiș ș coco a i pe valuri se clatină-n vânt,ț ț zarea spintecată de la nord la sud de un zmeu ce se plimbă nestingherit pe cer în zilele limpezi, ambarca iuni pitore tiț ș plutesc ca frunzele pe ape, delicii de azur stins pe colinele din zare, muzica absurdă a nop iiț atârnă de urechile noastre, ora ul serenissim visează,ș ochiul cu privirea obscură vede suprafa a lumii rotundăț cu acoperi uri bete,ș cu frânghii de rufe legate de cer, cu femei i bărba i de lut,ș ț care se iubesc i se-njură,ș nu e un peisaj suprarealist, cu preerii zănatice, i nici mahalale cu magazine uria e,ș ș nici zile sfinte de ciulama sau catedrale închise în care dorm ve nic sfin ii,ș ț aici e o lume ce poate fi atinsă cu buzele, are ma ini scumpe,ș coconi i baiadereș senatori de paie i trompeti ti,ș ș
  16. 16. trupuri întinse la soare, fecioare las vegas i fal i cowboy,ș ș fragmente fatale ale unui vis imaginat în arena unui circ de saltimbanci. aici a picta un alt paradis,ș altfel decât Dante, o commedia în văile raiului în care oamenii goi cum sunt mereu pe faleză, ar fi imaginea unei democra ii antice,ț înghesui i claie peste grămadăț sub un cer de ciment într-un peisaj abstract stau în soarele de după-amiezii, lipsi i de vise,ț gândind că via a e un compromisț între na tere i moarte.ș ș joi, 29 august 2013
  17. 17. toamna toamna se desplete te peste visele noastre,ș culorile arămii ne desfată ochii lacomi de frumos, sufletul intră-n eclipsă totală, cocorii pleacă din ară pe jos…ț adu-ne ,doamne, roadă bogată, adu-ne visele împlinite, din ulcioare fă chipuri de fată, fere te-ne cât po i de ispite,ș ț frumoasă toamnă cu sânii de mere, cu ochi de cicoare, î i simt din priviri dulcea a de miereț ț i vraja de floare.ș acum se adună toate visele mele i zboară nebune la tine,ș femeie din vise rebele revin, frumoaso, la mine. ne mângâie vântul i ploaia ne spalăș de dulci amintiri din trecut, se ofile te mu cata în oală,ș ș suflet pribeag, cu chipul de lut… vineri, 30 august 2013
  18. 18. suntem sisiful… cine să mai scoată capul din uvoiș când ne afundăm în el i noi i voiș ș o toamnă cu explozii de culoare de i adesea tot privind, ne doareș i trece toamna tristă i îngaimăș ș iar inimile se ro esc de spaimăș de parc-ar trece un cu it prin eleț lăsându-le nătânge i rebeleș pigmeii aprigi barba ne-o în eapăț de parc-ar vrea să ne arunce-n groapă tot cerul este o clepsidră-ntoarsă i ciutura de stele se revarsăș peste pământul aprig i setosș că anul nostru-a fost prea secetos acestă via ă e plină de patimiț în voia vântului picură lacrimi timpul se-ncheagă din zile curgând nouă ne picură ve nicia în gândș jumătă ile clipei aleargă în fugăț noi rămânând sub blestemuri i rugăș suntem sisiful că ărat pe-o stâncăț
  19. 19. cu mâna-ntinsă spre speran -adâncă..ț sâmbătă, 31 august 2013 seri de toamnă nu căuta i în mine pădurea inocentă,ț nu căuta i în mine freamătul unui râu,ț deschid ferestrele peste izvoare, a dispărut o câmpie de grâu. se terg din priviri vechile caseș un nor u or, un cer spălăcit i apoi zarea,ș ș luna a căzut zăpăcită-n nucet, luceafărul î i urmează cărarea.ș în noaptea asta s-a oprit aici toamna sub respira ia propriului meu vis,ț mai iute ca ziua îmi zboară privirea departe, către orizontul închis. păsările cad în sus ca fructele coapte dacă întinzi palma le prinzi din zbor, pădurea amurge te pe perini de frunze,ș sub vraja muzicii unui dulce izvor. există atâta singurătate în noi, iar luna nop ilor toamnei nu mai e lună,ț e străbătută de vânturi i ploiș i-i blestemată de o nebună.ș of, toamnele astea, cum vin peste noi, cu turnuri de întuneric năluce, cu sufletul bântuit de doruri i ploi,ș cu via a noastră care se duce.ț duminică, 1 septembrie 2013
  20. 20. chipul tău de zână sosesc târziu de unde-am fost încerc să-mi amintesc ce-am auzit i ce-am văzut,ș lumina îmi evită ochiul, urechea, cântecul privighetorii, de-a putea să găsesc un fir conducătorș până la scoica în care marea cheamă seara, sau valul ce rupe în inimă amintiri ancestrale, de-a putea să găsesc numai un firș până la chipul tău de zână, să- i despletesc părul cu tine-ntr-o vrajă,ț în această toamnă nevrotică cu false miraje i-ntin i în patul nostru de vise,ș ș să simt că- i tragi corpul peste al meu,ț căutându- i ochii i picioarele,ț ș când lumina î i lasă pustiul peste noi,ș cufundându- i o rază în metafizica iubirii.ș din ochi î i â ne te toată iubirea,ț ț ș ș adunată în trupul tău de foc i zăpadă,ș susur de crânguri, cuvintele tale îmi aduc tinere ea întreagă,ț a a de limpede e ti ca un râu,ș ș curgând, infinit de frumoasă, încât privirea mea nu te poate cuprinde. te caut în labirinturi disperate, în toamne i-n primăveri,ș în ierni i-n verile torideș i mă cuprinde o frenezie a absen eiș ț care se na te din ochii cuvintelor,ș spânzurate pe cumpene de fântâni, intuite acolo, legate cu bujori,ț
  21. 21. lângă enigma albă a trupului tău. duminică, 1 septembrie 2013 triste i tandreț am spart vioara, ăndări am făut-o,ț nu mai vreau roman e să ascult,ț a cânta în pustiu o cantată,ș auzită undeva de demult, hrăne te-mi durerea ca budda,ș cu singurătă i de cavernă,ț să respir disperarea în voie, ca dafnis i chloe.ș timpul nu-l mai dai înapoi, unul lângă altul tot murim amândoi, întotdeauna sosim târziu la cina cea de taină a vie ii,ț a a suntem noi,ș a a ne ducem noi, to i poe ii.ș ț ț e toamnă i mor trandafiriiș clopote bacoviene se sting, altarul pe cer i-aprinde lumina,ș sanctuarele mor ii ne-nving.ț vor rămâne goale palate de apă i vis,ș asta e frumuse ea vie ii,ț ț care ne-mpinge la nebunie pe noi, poe ii.ț duminică, 1 septembrie 2013
  22. 22. poetul s-a agă at de stele poetul,ț să se mute din destine, arde veacul pentru el, iar el arde pentru tine. tot ce-a fost în zarea pură, s-a învăluit în cea ă,ț nimeni nu-i dictează versul, spusa lui devine din via ă.ț i-n dorul stinselor luminiș el se dă victorios, la temelii, la rădăcini, la măduva din timp, la os. ies versurile tremurând, sădite harnic ca-n grădină, i înflore te tei la rând,ș ș din întuneric i lumină.ș el lasă spa iile albe,ț nu în hârtii, ci în destin, se-mbată des cu chipuri dalbe, himere ce dispar i vin.ș luni, 2 septembrie 2013
  23. 23. câmpia i tuș prin seara cea dulce cu stele pe cer îmi intră în casă câmpia i râul,ș bră ări aurite de păsări i toamnaț ș cu frunze ce zboară-n corole de spini, dulce de mână vine c-un râu, aducându-mi un co cu bucate,ș arbori de muzici răsar în tăcere din ei ie ind cuvinte virgineș din care fac madone i sfin i,ș ț din frunte-mi răsare-o cavernă locuită de-un fulger barbar, este câmpia cea care vine la mine sau tu, iubito, goală la rădăcina unui copac, ce zbori într-un cerc visceral, obscur, te urmăresc prin aer, că ărându-te pe cornul lunii,ț te urmăresc prin spa ii,ț prin nori pribegi, vârtejuri i aer,ș înve mântată-n crini,ș printre stele sclipind, regină din nordul silfic, statuie la margini de mare, te-ai îngopat la rădăcina copacului, i cu tine ai îngropat cheia, cuvântul, inelul…ș cre te mareea întunericuluiș i terge una câte unaș ș iluziile mele ce depărtează câmpia la bordul nop iiț către trupul de aur al singurătă ii…ț marţi, 3 septembrie 2013
  24. 24. constatări autumnale râul putreze te,ș plopii au luat foc în zare, panglica mun ilorț se pierde în părul tău, o toamnă care dă ah zărilor;ș trece vremea, ca o văduvă bătrână cu ochii încercăna iț de nesomn, încep nun ile incognito,ț o mireasă se uită pe cer la cocorii care se duc, târâ i prin aerul zileiț către o lume mai caldă. turnuri de întuneric se înghesuie la orizont, atât de aproape e singurătatea de noi încăt ne izbim de zidurile ei, un fel de clipă beată ce se love te de umbreș printre fantasmele i întâmplările pierdute.ș luna stă lungită la poale de cer, corpul ei de jeratec viu,
  25. 25. năpădit de stele, se răsfa ă pe perne de nori,ț delicii de azut când ne iubeam pe furiș i credeam că niciodatăș nu ne vindecăm de-atâta bucurie într-o fărâmă de timp. vineri, 6 septembrie 2013
  26. 26. mărie tot mi-e dor i iar mi-e dor,ș să beau vin dintr-un ulcior i ulcioru-a vrea să fie,ș ș gura ta, dragă mărie, astăzi s-a oprit la poartă toamna cu co ul de toartăș i-a venit a a în oapteș ș ș să- i aducă mere coapteț i cu toamna hop i euș ș c-un dar de la dumnezeu, i-am adus vreo cinici inele,ț să ne poarte către stele i-n petalele de visș să îmi dai ce mi-ai proms, frunze moarte însingurate să ne spele de păcate, să ne urce pân’ la stele, toamna ploilor rebele, strecura i în vis subtil,ț să zburăm spre cer tip-til, să plecăm în dor de dor, lăsând iubirile ce mor, i să urcăm spre paradisș plutind mereu a a în vis…ș duminică, 8 septembrie 2013
  27. 27. tiu că am să plecș tiu că am să plec din tine lume supăratș am trecut a a de repede prin via ăș ț ca un meteor pe cerul înnorat căzut în valul mării care –nghea ăț tiu că am să plec spre alte lumiș dincolo de lumea noastră fadă atingând doar tainicele culmi în albastre zări ca de zăpadă. tiu că muritori suntem cu to iiș ț i-n toamnă ramurile plâng a moarteș ne fură via a câteodată ho iiț ț lăsând doar amintirea într-o carte mai tiu iubito că te-am adunatș din visele pierdute-n nop i senineț făcusem din iubire un palat împodobit cu aur i verbineș adun tăciunii stin i din tinda vecheș i-ncerc să mai aprind o dată foculș eram perechea fără de pereche ce ne găsise-ndrăgosti i noroculț trimite-mi de-acolo din lumea ta pe frunze ce se duc nemărginirea i mai trimite-mi dacă se mai poateș un mugur să-nflorească iar iubirea. luni, 9 septembrie 2013
  28. 28. binefacerile civiliza ieiț se zice că lumea s-a făcut mai mică de când cu televizoarele astea care o aduc în casă i ne face via a amarăș ț ne manipulează pe banii no triș vedem câte-o bucă ică de cer sauț câte un politician care se scarpină-n cap i ne poveste te ce-ar face el dacăș ș ar fi la putere i-ar avea în mână justi iaș ț aici e demagogia în acestă cutie care ne scoate din min i cu minciunile eiț această murdărie se întinde ca o pecingine deschisă nostalgiei fruntea rămâne mută în tăcere caută un sens vede dacă acestă via ă năvăle teț ș spre un sfâr it ne aduce moarteaș în toate chipurile vine cu crime cu accidente mor i răni i războaieț ț timp probabil excroci fete în bikini băie i de cartier ne-ndoapă urechileț cu politică cuvintele se topesc în lacrimi seara se lasă pe casă grea telenovele ne strâng de gât i fac din noi sclaviș parlament de neghiobi ghicitoare prevăzătoare becaliada pontaniada crinaniasa toamnă arpele biblicș igări cu filtru fier vechi o dezordineț ploaia dă târcoale pe cer toamnă cu confedera ie de cocori oameniiț joacă teatru lumea e o scenă banală iubiri despăr iri prigonite de bahmuț toată energia lui dumnezeu se prăvale în beznă ochii se deschid în întuneric mul imea oarbă trece pe străziț în drum spre un miracol care nu va veni niciodată
  29. 29. luni, 9 septembrie 2013 dorin ăț seara ta imperială cu parfum u or de pa iș ș era o magie neagră luna a fanar visa licureau stele în zare pan dansa peste izvoare între frunze zburătoare orb bătrân sulemenit nu-i mai arde de iubit toamna noastră desfrunze teș dragostele blestemate aer ca pânza de in unde cerbii dragii vin lâsând frun ile să cadăț în bulboana de năvoadă i printre poteci de gândș aer rece respirând seara ta imperială cu parfum u or de pa iș ș trece iar pe lângă noi negăsindu-ne în doi lirică mi-e azi făptura de parfum i-e plină guraț de miros de mic uneleș ca dorul inimii mele toamna cu triste i coboarăț lacrimile-ncep să doară vino iară peste vise cu iubirile promise toamnele să ne-mpresoare cu frunze de tămâioare i să plouă peste noiș
  30. 30. stele cu potop de ploi să ne ierte de păcate frunzele însingurate i a a ca de demultș ș pa ii vreau să i-i ascultș ț i să vărs în colb de steleș toate dragostele mele… marţi, 10 septembrie 2013
  31. 31. întrebare la geamul meu plânge salcia toamna isterică s-a-ntins peste tot zdren e de noriț cârpesc zarea peste care zboară cocorii spre sud câteodată sufletul se-mbată i cu iluziiș e o be ie bahicăț care creează iluzia fericirii toamnele ne picură melancolia în sufletele noastre manipulate de frunzele moarte care zboară haotic ca i noi spreș nu tiu unde…ș dragostea e iluzie fericirea e iluzie prietenia e iluzie? plus alte întrebări… nu tiuș întreb i eu a aș ș ca să mă aflu în treabă ca i voi.ș miercuri, 11 septembrie 2013
  32. 32. roman ăț m-apasă zilele de toamnă doar tu, singurătate, vii să-mi răscole ti iar amintiri,ș în clipele mele pustii. se ofilesc iar trandafirii, vin ploile făr’ de noroc, cenu a arsă- a amintiriiș a stins cărbunele din foc. se risipe te toamna-n frunzeș i florile îngenunchiază,ș e semnul unei călăuze când soarele cade-n amiază. pare-nceputul i sfâr itulș ș acelui vis nemărginit, nu ne rămâne decât mitul i amintirea c-am iubit.ș joi, 12 septembrie 2013
  33. 33. codrule Plânge ramul prin pădure Că îi frunza călătoare, Primăvara înviază, Iară toamna frunza-i moare. Plânge ramul că-i pustiu i rămâne singur-cuc,Ș Codrule, de ce e ti trist?,ș Lasă-mă ca să mă duc. Plec în lumea mea departe, Călător peste pământ, Toamna asta ne desparte Printre ploi i printre vânt.ș Dorul tău i doina mea,ș Se-ntâlnesc în primăvară În poieni de peruzea, Să ne cânte la vioară. i de nu ne întâlnim,Ș Să fii, codrule, cuminte, Că eu nu mai înfrunzesc, Am murit printre cuvinte. joi, 12 septembrie 2013
  34. 34. vin toamnele, trec toamnele suspină frunzele pe-alei prin ploaia infernală vin toamnele, trec toamnele prin noaptea de cerneală. viori sihastre-mbătrânesc, roman e de iubiri,ț vin toamnele, trec toamnele, scăldate-n amintiri. alei pustii, bacoviene, doar pa ii i-i ascult,ș ț vin toamnele, trec toamnele, în timpul de demult. am îngropat grămezi de vise în inima pustie, vin toamnele, trec toamnele, trecutul nu învie. i dacă mâine vei veni,ș eu n-o să fiu acasă, vin toamnele, trec toamnele, de tine nu-mi mai pasă. a a vrea poate dumnezeu,ș să desfrunzim iubirea, vin toamnele, trec toamnele, rămâne amintirea. vineri, 13 septembrie 2013
  35. 35. dă-mi, doamne, vraja lui orfeu să fac din toamne paradis i să-l cutreier ca un zeuș precum e propriul meu vis. să văd lumini pe cer dansând în simfonia de culori, cum frunzele cutreierând în dansuri tandre de viori. se duc grădinile din noi, odată cu cocorii zboară prin vânturi reci i printre ploiș iubirile din primăvară. atunci ea vine făr’ să vie, un abur printre sălcii verzi, se face parc’ar fi stafie, i-a coborât printre livezi.ș
  36. 36. vis toamna asta a venit peste mine caldă ca o femeie-n somn să-mi tulbure vinul i văzduhul sufletescș prin ochi mi se strecoară laptele zilei au căzut mătăsuri tremurătoare din cer printre copacii trecu i prin mari orgiiț de vânt i ploi un galben de cupru pe josș catifelat precum brocarturile covoarelor andaluze prin care mi ună pi igoii i fetele zvelte careș ț ș rup caietele de coală pe care desenau inimiș i miroase-a mirese i-a fragu e coapteș ș ț pe cerul câmpiei pa te un cal alb pintenogș a teptându- i împăratul să plece departeș ș în singurătatea acestei zile care face cu mâna cocorilor în ira i pe sfoarăș ț iese din oglindă un trup gol de fată timid i-mi face cu mâna visează fata i strângeș ș lumina în palme supărată de nepăsarea mea i-a împăratului care zice că pleacăș în ara Amurgurilor un fel de suburbieț a singurătă ii devenind proprietar peste Pustiuri.ț sâmbătă, 14 septembrie 2013
  37. 37. tata-1943 eu l-am văzut pe tata la patru ani, venise soldat la poartă la noi, era o primăvară nebună, nebună, copilul din mine nu tia de nevoi.ș ne-a luat în bra e i ne-a spusț ș c-a sosit din război de la Cotul Donului, înfloriseră falnici salcâmii pe sus pe unde zburau îngerii Domnului. ne-a mângâiat i ne-a dat bomboane,ș îi sim eam răsuflarea i lacrima-n geneț ș cum cădea pe obrazul meu inocent, privirile noastre se-ntretăiau prin semne. a venit i mama plăngând de la plugș i s-au îmbră i at ca doi nebuni,ș ț ș am ars toate durerile mele pe rug, fericit că văzusem părin ii mei buni.ț apoi ne-a povestit o vară întreagă cum a fost cu războiul ăsta barbar, cum a scăpat el din vâltoarea focului, trecând Donul înot călare pe cal. …………………………………… astăzi toamna plouă doar amintiri, am fost în cimitirul nostru din deal, am pus o floare la mormântul lui i l-am văzut pe tata călare pe cal.ș duminică, 15 septembrie 2013
  38. 38. de-atâta toamnă… de-atâta toamnă îmi vine să mă-mbăt, să prind la fluturi orbi, lovi i de streche,ț să dau foc la pădurea de pe deal, să văd cum fug prin cea ăț noaptea cerbii. de-atâta toamnă s-au umplut cărări de frunze moarte i de-argint de rouă,ș de-atâta toamnă nu mai vreau să plouă, să văd cocorii de ira i pe sfoarăș ț pe cerul vie ii meleț cum mai zboară i-n zborul lorș geometric în echer să-i plimb prin alte lumi fără de cer spre lumea lor bătută de păcate într-un albastru de singurătate, lăsând în mine tainice visări, pe care toamna asta le-a tere pe cărări.ș de-atâta toamnă serile se sparg i cad obol de viseș tocmai la mine-n prag i-mi picură pe pleoapeș singurătate-n gând
  39. 39. i mă trezesc adeseaș ca un copil plângând. de-atâta toamnă, doamnă, tot te a tept să vii,ș o umbră călătoare pe străzile pustii dar nu mă strigă nimeni făptura ta ce mirosea a luncă, s-a dus în altă lume sub stranie poruncă. e seară peste toamnă i luna ca un solș îmi luminează pragul i pragul mi-este gol,ș a rămas amintirea, trecut-a ca un vis… i ce frumos eraș i câte ne-am promis!ș duminică, 15 septembrie 2013
  40. 40. ipăt de cocorț în aerul rece al toamnei s-a auzit un ipăt de cocor,ț el trece pe poteci de cer ca un erou nemuritor. se duce-n ara lui de visț tot în irând i al i cocoriș ș ț într-un echer de cer închis, căutând vraja altor sori. în urma lui rămâne trist un codru desfrunzit de vânt i în culori de ametistș a căzut toamna pe pământ. i marea plânge după elș că nu se tie pân’ș la vară se mai întoarce singurel sau va rămâne de ocară. cocor bătrân cu aripi sure te vei întoarce iar la noi, în ara visurilr tale,ț bătut de vânturi i de ploi?ș sau vei rămâne pustiit visând la tot ce se năzare privind la zborul celorlal iț pe un catarg uitat în zare… joi, 19 septembrie 2013
  41. 41. nu ucide i cuvinteleț nu ucide i cuvinteleț fiorul lor ne face să visăm n-am putea să iubim fără ele cum ne-am mai spune noi toate dorurile cum am cânta doinele i cum i-am mai spuneș mamei dacă nu mamă cum am mai mângâia iubita dacă nu i-am spune te iubesc i florilor cum le-am spuneș dacă nu floare de cicoare cum am trece cu palmele peste dealurile noastre de vis i peste văile copilărieiș mângâindu-le cu cuvinte vorbitoare scoase din inimile noastre cum am plânge mor iiț no tri lacrimile nu sunt de ajunsș ne trebuie nume, jelania e cântec rupt din adâncul cerului care ne înal ă i pe noiț ș până la Dumnezeu i toamneiș cum i-am mai spune dacă nu toamnă cum le-am spune frunzelor care cad obosite pe potecile noastre peste care au crescut bălării de-atâta trecut de-atâta uitare dacă nu poezie nu ucide i cuvinteleț ele ne răzbună ele sunt mor ii no triț ș suntem noi copiii i nepo iiș ț care întindem arcul peste carpa iț în această ară sfântă plină de mister…ț vineri, 20 septembrie 2013
  42. 42. ah pădurea mea de taină ah pădurile noastre albastre din care-am ie it la lumină târziuș i-au rărit de tine frunza toamnăș poezia lor cea dulce a zburat în infinit în vârtejuri aiurite eminescizând candori i bacoviind durerea unei ve tejite floriș ș ceruri vinete se-arată peste zorii care vin vor cădea zăpezi în iarnă albe vise din trecut care ne vor aminti că suntem fluturi de noapte în cochilii de mătase paradoxuri renăscute peste timpul ce ucide ale inimii speran eț zboară frunze cade bruma, cerne toamna ploaia rară gândurile delirează pe albastre mări de taină unde pescăru ulș doarme peste valuri amurgind unde e ti iubirea mea să te strângș acum în bra e pe nisipul de pe plajaț ce-a rămas ca o sahară între vânturi i-ntre valuri pustiind inima meaș ah pădurea mea de taină unde e podoaba ta frunza cade o clepsidră timp pe aripi de cocori cad confeti de pe ceruri funigei zboară haihui tu pădurea mea cea dragă de ce por ile mi-ncui i mă la i pribeagț ș ș s-alerg ca un rătăcit în lume după asprele himere între dulce i-amăruiș mângâie-mi fa a iubito terge-mi lacrimaț ș de taină stai pitită printre gene nu pleca din gândul meu că de pleci mă duc i eu pe o aripă de zeuș unde nu există lume, undeva în empireu… vineri, 20 septembrie 2013
  43. 43. mă joc de-a pitita cu tine via ăț mă joc de-a pitita cu tine via ăț printre lucruri i duhuri i printre toamneș ș să nu râzi de mine să nu râzi văd numai fantome i umbre de gâziș orb printre lucruri i printre frunzeș cu treangul de gât în hohot de râsș calc pe lumină i pe mormântș destram în taină silaba din vânt i pun să-mi traducă via a din visș ț să văd cum e traiul în paradis mă joc de-a pitita cu tine via ăț adorm cuvinte-chitare în nop i târziiț of toamnele of toamnele cum mă poartă-n melancolii pulpa lunii răstignită pe cer îmi fură privirea mea lacomă uite iubito cum seamănă ea cu pulpa ta scoasă din plapomă aripa ta toamnă se pierde în soare cu frunze ce zboară în vânt fulger de lapte cu crengile-amare ce- i iau zborul de pe pământș nori de lebede trec peste cer i noi flămânzim de-atâta dragosteș nu mai plânge nu mai plânge crucea de păsări nătânge în triunghiuri călătoare zbor de toamnă plin de visuri s-a-necat demult în mare… sâmbătă, 21 septembrie 2013
  44. 44. poveste romantică nu mai tiu de era seară sau era în visul meuș bătea vânt rece de toamnă stelele picau din cer chipul tău era scăldat în licori vene ieneț frunzele sunau pe cale a nocturne de chopin într-o dulce voluptate tu te-ai arătat în vis coborai din nalte ceruri în armuri de chihlimbar precum îngerii-nserării ce zburau prin paradis i de care eu sărmanul nu aveam atunci habarș o femeie zână dulce din închipuiri celeste lasă-mă să dorm pe vise în crivaturi de argint te vedeam a a departe ca o stampă bizantinăș pe-o bazilică cre tină printre ruine din egiptș i deodată vii la mine într-o rochie de balș printre pomii toamnei sure care sună a cristal tu erai frumoasă foarte în lin olii de mătaseț eu eram bărbatul care te-a primit ca pe-o regină te păstram a a frumos într-un tablou înrămatș dar deodată trupul tău într-un gol s-a destrămat eu am luat noaptea pe umeri ascultând pădurile cum strigau numele sfânt pe la toate gurile cum plângeau de dorul tău bântuite de blestem i de-atuncea eu întruna tot mă uit i tot te chemș ș te-am cerut de la izvoare dar izvoarele-au secat căutatu-te-am prin codri dar codrii s-au desfrunzit i de tine întrebându-i cred că nici n-au auzitș prin lume te-am căutat dar lumea s-a deslumit i-ai rămas ca o povară eroină într-un un mitș i prin văi te-am căutat văile s-au făcut dealș i-am umblat ca un nebun precum ve nicul dedalș ș ce trecea prin labirint fără nici un ideal i acum mă-ntreb adesea de-ai fost tu sau vreo himerăș vis nebun de os domnesc căutând vreo baiaderă o frăgu ă de fecioară prinsă-n al dragostei focț care s-a pierdut prin lume fără urmă de noroc cad din norii zmeurii porumbeii toamnei reci s-au făcut iarbă uscată vechile noastre poteci de-abia te mai văd prin lume printr-o lume ireală
  45. 45. a căzut peste noi noaptea noaptea vie ii de cernealăț oh adolescen a noastră căr ile prinse-n ghiozdanț ț cum se –ngroapă în trecutul de departe an de an cu baudelaire i cu rimbaud ore ro ii în amurgș ș cum trec toate-n amintire cum se duc i cum mai curgș spre un nu tiu de poveste care-a fost o feerieș serile pline de vise în quadrigă pe câmpie când zburau pe lângă noi fluturi albi ca de hârtie sub un cer ca de sineală ce rotesc cocori în zbor nu tiam de nicio toamnă i de nici un viitor…ș ș cromolitografii de vis azvârlea pe deal amurgul soare pârguit de toamnă într-un dulce fermecat luna mireasa pierdută dezbrăcată pentru o noapte se plimba pe cer alene ca o doamnă din bizanț avea ochii obosi i de nesomn buzele de anilinăț ne privea de sus frumoasa capul gol de lună plină răsărit din orizonturi ca o falnică metopă cu diademe de aur i pietre de mărgărintș noi înfă ura i în noapte ca într-o mătase moartăș ț nu tiam ce ne a teaptă i ce zodie ce soartăș ș ș rătăci i de-atunci prin lume am rămas doi muritoriț ce se caută într-una de cu seară până-n zori. marţi, 24 septembrie 2013
  46. 46. autobiografie eu am făcut un pas în marele necunoscut eram nebunul care credeam că lumea-i mică purtam cu mine nesomnuri de aur ferem poezia de rănile lumii dezlăn uiteț ipăt de cocor ce zbura pe-un cer fără steleț ce trecea mările vânturile vremile valurile sim eam cum moare lini tea în zăriț ș levitam într-un vis paranoic ca seneca printre bazaconii scornite-n pia a publicăț voiam să fiu ca-n republica lui platon sau ca-n apollinaire eliberat de stres ce aventuri frumoase cu lumi în filigamă ce joc copilăresc mă cuprinsese-atunci în noua mea geneză printr-un astru filtrat unde toamna mă ningea cu-o ploaie de frunze i mi-aducea geneza singurătă ii pe aripi de vântș ț pân-ai s-ajungi la capătul tărâmului moarte visele mele zbura-vor prin stelele departe marţi, 24 septembrie 2013
  47. 47. seară de toamnă pe cerul serii orizontul doarme, mije te dintre plopi un corn de lună,ș se-a terne aur pe poteci pustiiș i toamna asta parcă e nebună.ș în col de umbre oaptele apunț ș în dulci melancolii verlainiene, pe un covor de frunze eu adun flori ve tede de maci i zânziene.ș ș sub cerul infinit i plin de harș un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cle tarș în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeni i în seară amândoi,ț când ferici i visam acela i visț ș să rătăcim în lume numai noi. la tine-n bra e toamna astăzi râde,ț la mine plânge iar i sera-n prag,ș s-a strecurat în inimă un gâde ce m-a făcut ca să rămân pribeag. vineri, 27 septembrie 2013
  48. 48. plouă toamnele vin cu despletiri de frunze într-un concert de dor vivaldian cocorii desenează geometrii pe cer triunghiuri care urcă dealuri sure se-ascund apoi în nori până ce pier lăsând în urmă răni de ro u-aprinsș i-n suflete melancolii ascunseș coboară seara pe pădurea-n flăcări mormânt de lini ti cade în abisș prin umbrele ce plâng adesea-n noi i ne ucid i ultimul nou visș ș plouă la toamne grele peste mine ca-ntr-un potop de ape infernale un amalgam de ieri de azi de mâine cu clipe calpe searbede banale din când în când mai plouă i cu viseș doar logodind iubirea printre ploi să nu uităm că ne-am iubit i noi…ș vineri, 27 septembrie 2013
  49. 49. refec iiț se spânzură de cer privirea mea i toamna-mi cântă dulce la ureche,ș stau seara-n pragul meu de veghe să văd cum licure te prima stea.ș doar umbre negre i-amintiri târziiș apar prin norii care stau să cadă i trec prin fa a mea, o promenadă,ș ț tot a teptându-te iubito ca să vii.ș tăcerea- i mi-a adus melancolia,ț izvoare albastre susură prin mun i,ț fo nesc a toamnă plopii cei cărun i,ș ț a tăcut tristă-n cuiburi ciocârlia. mă-ntorc în mine cu aripa frântă, mi-adun în mâini scânteile de dor, se sting încet i le privesc cum morș ca ni te frunze-n vântul care cântăș i sună-a ploaie strea ina pe sus,ș ș cad picături prin negura ce oasă,ț eu intru singur murmurând prin casă roman a cu- amintirea ce s-a dus.ț duminică, 29 septembrie 2013
  50. 50. rugăciune de ce toamnele, de ce vin cu dureri ancestrale ce-mi spintecă sufletul meu rătăcit, fă, Doamne, o minune pe pământ cum ai făcut cu Mântuitorul, înscrie-mă pe lista ta de om fericit, sau fericirea nu este pentru noi muritorii, trimite-ne îngerii tăi din cer, să ne dea aripi să zburăm precum zboară cocorii prin spa ii astrale până ce pier.ț adună-ne la cina Ta, cea de taină, i dă-ne o clipă de fericireș i mai dă-ne din marea Ta fireș mai multă iubire, mai multă iubire, de ce ne aduci toamnele cu atâta triste e,ț în zborul lor cocorii sunt ferici i,ț trimite-ne i pe noi într-o ară de vis,ș ț acolo unde oamenii se iubesc, sunt iubi i.ț desplete te-ne visele noastre frumoaseș i lasă-ne să ne trăim fiorii,ș purificând sângele albastru din noi cum vin primăvara cocorii scălda i în soare, verdea ă i ploi.ț ț ș ne plecă dimine ile pierduteț le căutăm i nu le mai găsimș se golesc zilele de secunde i nu mai tim ai cui mai vrem să fim.ș ș duminică, 29 septembrie 2013
  51. 51. genera ia blestematăț noi am iubit pe furi ,ș noi am băut pe furi ,ș noi ne-am văzut pe furi ,ș asta s-a văzut la ie irea din labirintș noi tot ce-am făcut, am făcut pe furi ,ș deliciile azurului le-am contemplat tot pe furi ,ș pasărea ce se hrănea cu lumină de lună am privit-o tot pe furiș femeia s-a dus, o, diană, peste frumuse ea eiț tot pe furi ,ș absen a ei am strâns-o-n bra e,ț ț sfin ind-o cu singurătatea.ț luni, 30 septembrie 2013
  52. 52. poveste neterminată iată că putem trăi i fără lunăș cum încercăm să trăim fără patrie prin ploile toamnei pe un cer spălăcit sub respira ia unui visț care nu se va împlini niciodată. în seara asta s-a oprit aici toamna cu cioburi de azur, cu ape care curg dincolo de timp. păsările au culoarea umbrei, oamenii par stafii, îmbrăca i în pelerine albastre.ț singurătatea se plimbă pe străzi ie ind din orele dimine ilor friguroaseș ț ca o fantasmă scăpată dintr-o poveste neterminată. marţi, 1 octombrie 2013
  53. 53. genera ia noastrăț iată că i veacul acesta a prins conturș am fost tineri fără a fi boga iț genera ia care vine î i crează o altă lumeț ș nu atât de romantică precum a noastră cu diplome mai aiurită mai rococo ro i de gelozie ne dăm bătu iș ț după atâtea jertfe inutile care ne-au slu itț voi nu mai sunte i sensibili la razele luniiț nici toamnele nu vă mai impresionează cu melancolia lor de ucheatăș nici sălciile plângătoare cu frunzi ul lorș care scuipă în toamnă licur de stele voi trăi i în ora e care se pliazăț ș ca armonicile lua i moartea cu iarbăț bună i iarbă rea cu un ochi care răsareș i altul care apuneș între zori i amurg doar infernulș democrit i-a smuls ochii ca să poată gândiș drumurile noastre au fost ecouri i pa iș ș femei bărba i agonii mor i i-nvieriț ț ș zile i nop i răstimp între vise i viseș ț ș fiecare clipă a lui ieri am trăit-o ca la cinematograf am vânturat via a printreț degete ca ni te casieri zgârci iș ț atin i de molime încă ne inem bine pe picioareș ț râdem de viitor pe deasupra voastră lăudăm adevărurile i ne plac fetele frumoaseș ne descoperim în fotografii trecutul nostru atât de tumultuos i frumuse ea care s-a dus pe apa sâmbetei.ș ț miercuri, 2 octombrie 2013
  54. 54. femeia leb dă ă se î nsereaz peste totă noaptea când mor stelele femeia miroase a râu ea vine f r s vie.ă ă ă î nf urat în susurulă ș bra elor eiț voi blestema cu patimă clipa când trecerea ei va fi cântec de pas re r t cită ă ă ă pr dându-mi somnulă cu gura i umbra ei de lebed .ăș joi, 3 octombrie 2013
  55. 55. inocen ăț vântul î i trece degeteleș prin tăcerea noastră a a începe toamnaș sub formă de poveste i năluciriș ziua se preface-n intangibil femeie nălucă am uzurpat lumina i steleleș ne-am ascuns în întunericul nop iiț aici e o altă lume e ecurile se petrec la parterș noi trebuie să împingem cerul mai sus orice umbră e o tragedie inocen a ta demonicăț mă face s-o visez pe Emma Bovari. sâmbătă, 5 octombrie 2013
  56. 56. urmele vremii urmele vremii pe unde-am visat s-au ters,ș umbra aripei pe unde-am zburat a fost strivită de ploile toamnei care mi-au furat to i cocorii.ț vântu-ntomnării mi-a strâns to i fluturii de frunzeț astupându-mi cărările burdu ite de vise.ș nordul nop ii de toamnăț mi te aduce ca ispită în marea mea de pustiuri să-l ascultăm pe vivaldi. duminică, 6 octombrie 2013 umbra ta
  57. 57. a surâs miroase seara când apare umbra ta, ca un râu peste câmpie se revarsă dragostea. ascultând zumzetul toamnei i cum cântă frunzele,ș dorul meu atunci învie i- i înal ă pânzele.ș ș ț e corabie pe mare sau ce este dorul meu? printre valuri călătoare el te caută mereu. te prive te în oglindă,ș printre fluturii de noapte, ochii tăi, un cer albastru, sânii- două mere coapte. iluzii nestăpânite, arătările de ieri, te strecori la mine-n casă printre gânduri i tăceri.ș nu tiu, dor îmi e de tine,ș sau fiorul tremurând, tu, frumoasa mea stăpână, te-ai ascuns la mine-n gând. duminică, 6 octombrie 2013
  58. 58. proprietarul de pustiuri am titlul de proprietate pe pustiuri, de-acum voi muta lebăda albă-n turn, voi bea la rouă dintr-o stea ascunsă, tot stând la pândă ca un taciturn. veni i ca să visăm peste Sahare,ț veni i să v-a eza i la umbra vremii,ț ș ț veni i prin ora aspră de cenu ă,ț ș ca s-asculta i cum rod în vreme viermii.ț l-a i ascultat pe Einstein cum vorbe te,ț ș să nu-l căta i vreodată printre sfin i,ț ț pe Buddha, pe Rimbaud sau pe Shakespeare, ce rătăcite-au fost aceste min i!ț ciutura stelelor se revarsă în noi, din ceruri în zori clepsidra dispare pios, umbra noastră e mister pe pământ, nu vom deveni decât ărână i os.ț ș eu sunt proprietarul pe pustiuri, n-am cum să mai întorc acum reversul, văd arhetipuri în oglinzi concave, privind cum se destramă Universul. marţi, 8 octombrie 2013
  59. 59. în infern cobor cu sisif în infern i plângem drumul întoarcerii,ș nu ne întrebăm i nu ne mirămș de grozăviile întunericului, acolo am văzut ochii ireal de alba tri, sânii somnoro iș ș i gura flămândă de săruturiș ale femeii părăsite. acolo se dezleagă de blestem toate gândurile care înfloresc în visele noastre. joi, 10 octombrie 2013
  60. 60. vine toamna, trece toamna… vine toamna, trece toamna, unde-i lacrima de ieri, ne rămân decât regrete, îngropate în tăceri. osteni i ne vin din spa iiț ț herghelii de cai fantasme, în triunghiuri trec cocorii to i înmiresma i în basme.ț ț clopotele bat a toamnă tot cântând a ve nicie,ș a iluzii fără margini, de dor i melancolie.ș sună frunza, bate vântul, ramurile fremătând, i cu ele numai gândulș ne îmbie surâzând… ne plac falsele plăceri, într-un scrâ net de durere,ș numai astăzi nu e ieri, între moarte i-nviere.ș trec fantome de iluzii, peste umbrele tăcerii, printre gânduri i-ntunericș se opresc în pragul serii. vine toamna, trece toamna i cu ea trecem i noi,ș ș a teptăm o primăvară,ș printre viscole i ploi.ș vineri, 11 octombrie 2013
  61. 61. satul meu sunt mereu lângă tine sat natal pe-acelea i uli iș ț prieten cu câmpia, pădurea i dealurile,ș port în mine febra singurătă iiț i eresul nevinovat al dorului.ș mă mai cunosc decât salcâmii bătrâni i vântul toamneiș i poate frunzele hoinareș sau nucul pe care l-a sădit tata în tinere e.ț turnul bisericii din deal îmi e martor până mă voi pierde sub linia apusului lângă crucea străbunilor mei. amintirea a devenit poveste, e un alt soare i-o altă toamnă necunoscută,ș ploile vin altfel acum, por ile mi se deschid mai greu,ț unde e ceasul meu fericit când mă plimbam cu tine iubire pe sub dulcii tei în floare ? sâmbătă, 12 octombrie 2013
  62. 62. eu te-am iubit în toamna asta lumina a plecat din cuiburi, sub bra ul nop iiț ț păsările s-au ascuns i dorm,ș o stea a căzut în prag, razele ei cresc din palma mea, sclipesc precum o tor ă,ț este o flacără de răcoare care umple aerul de frumuse e,ț apari i tu printre sclipetul ei,ș vorbele tale sunt susur de crânguri, e ti limpede ca o apăș i infinit de frumoasă,ș nu tiu în ce labirinturi ai căzut,ș cerul e tremurare, m-a cuprins o frenezie a absen ei,ț amintiri din alte lumi cu lumini i umbre,ș c-un dor nespus de infinit, eu te-am iubit, în spa ii albe de destin,ț în zile ce se duc i vinș eu te-am iubit. duminică, 13 octombrie 2013
  63. 63. blestem mândru, falnic i fălos,ș edeai ca un chiparosș lovite-ar boala pe os, că de când stai i te rogi,ș ai răcit la ăi bo ogi,ș curge- i-ar sângele,ț în toate dungile, să- i cadă cosi eleț ț cum cad din cer gărgări ele,ț uzurpat de rit să fii mereu pângărit, zămislit din dispreț de un zeu măre ,ț în neîmblânzite păcate, prin vânturi spurcate, să vorbe ti numai în dodiiș c-ai crezut în zodii i-n vorbe de leacș i n-am cum să le desfac,ș umplea-te-ar buboaiele i gâlci,ș măscărici de bâlci. vine altul i se duce,ș tu rămâi tot la răscruce în locuri cu arce bete,ț cu muzici de clarinete, clocit ca o scârnăvie, numai hoit i carne vie.ș să rămâi, maică, gola ,ș ca un la ,ș împărat sinuciga ,ș fără vâsle i luntra ,ș ș să te-adune de pe jos numai carne fără os, să dansezi la tarantele făcând tuturor bezele,
  64. 64. să- i cânte la cucuvele,ț trecând zorile prin ele i să scuipi în scuipătoareș tot plămânul lui matale, c-ai fost crai la via a taț i-acum ai ajuns lichea,ș te-ar ciopli în marmuri albe, printre cântece i salbe,ș să rămâi erou pe via ă,ț hoa ă i petrecărea ă,ț ș ț să- i cânte în noapte corbii,ț să- i ia vederea ca orbii,ț i la-nmormântarea ta,ș să ai tron de catifea, înso it de apte popi,ț ș ca, ferice, să te-ngropi!... miercuri, 16 octombrie 2013
  65. 65. singurătate leoaică e singurătatea mea, o toamnă, vânt turbat, sau cucuvea, pe unde merg mă înso e te peste tot,ț ș întunecat, octombrie plouă mereu, se joacă picăturile pe geamul meu, ca ho ul am luat noaptea la spinare,ț în zori sunt pajujul cupidon ce moare, noaptea colină mi-s pernele moi, călăii somnului mă-nghea ă sloi,ț ploaia love te-n cre tet pe copaci,ș ș pădurea iar mă-ntreabă :ce mai faci? hai să murim, zice pădurea mea, să ne-ngropăm în flori de peruzea. tu, codrule, rena ti în primăvară,ș eu nu mă mai pot na te a doua oarăș i codru-mi dă bine e: noapte bună!ș ț i toamna-nfiorată cornu- i sună,ș ș voi, frunze de argint, hieratice făpturi, de m-ar atinge vraja romanticei păduri, m-a prins în plasa ei a câta oară i verde o visez în fiecare seară,ș îi bat la poartă: te implor deschide! străbune codru, prietene Alcide, deschide poarta umbrelor de seară, să dorm la umbra ta în nop i de varăț i să ascult pove ti din alte lumiș ș i să mă plimb frumos pe alte culmi,ș copil am fost i mă primeai cu drag,ș bătrân sunt azi i am rămas pribeag,ș leoaică –a fost singurătatea mea i m-am ascuns într-o străină stea,ș mi-am pitit sufletul printre tăceri căci vremea noastră a trecut ca ieri, mă bântuie triste ea i mă frânge,ț ș când văd singurătatea care plânge. joi, 17 octombrie 2013
  66. 66. cântec un fulger, a căzut o stea, e steaua mea cea norocoasă, s-a rătăcit de toamnă codrul cu vraja lui cea inocentă în fântâni de somn adânc dorm bunicii mei pe câmp, tata s-a făcut a iarbă, mama, rădăcini de prunc, auguridă de durere, la umbră deasă de nuc. cade totul în târziu i se-ndoaie totu-n noiș când vin toamnele tărcate cu vântoase i cu ploi,ș în amurg de Transilvanii cu Avram Iancu prin mun i,ț s-a topit auru-n ariniț cu bătrânii cei cărun i.ț al ii vin să răscoleascăț după aur i argint,ș glia noastră strămo eascăș ce miroase-a mărgărint, căci de la romani încoace tot străinul ne-o cam coace, vine ca o pâlpâire într- o lini te de moarte,ș i ne fură pe la spateș arina i din bucate.ț ș doamne, vorbele sunt mute, cine stă să le asculte, plouă încă, timpul a băut, ne doare de-atâta trecut, ipetele prin destin,ț din morminte i din oaseș se vor răzbuna odată, triste i nesă ioase…ș ț vineri, 18 octombrie 2013
  67. 67. singurătate eu zbor în geometrii perfecte către un nu tiu sideral,ș către un cer ce nu e-al meu, ce se înal ă în astral.ț m-am rătăcit în toamna asta, ca frunza galbenă în vânt, a tept acum printre tăceriș să picur mierea în cuvânt. o oaptă umblă peste totș i un sărut rămas pe buze,ș cum totul a trecut ca ieri, ca zborul unei buburuze. am răsturnat grămezi de vise cu dorul drag la căpătâi, cărările mi-au fost închise de născătoarea cea dintâi. îmi pleacă visul cu iubiri spre înăl imile albastre,ț singurătatea toamnei mele e semnul răstignirii noastre. miercuri, 23 octombrie 2013
  68. 68. paradisul ca o dulce călătorie neterminată delirează toamna printre ornicele tăcerii, lumina s-a făcut brumă pe tâmpla mea nu mă mai strigă nimeni prin visul de ieri, în odaia de umbre ascult tăcerea clopotului în seara când speran aț vine până la marginea auritelor gânduri. mă strecor singur prin frigul unei chemări, prin răscrucile cântecelor de greieri, prin iarba-nspicată de ieri într-o idilă cu tine visând paradisul ca o dulce călătorie neterminată. miercuri, 23 octombrie 2013
  69. 69. mireasmă în cvadriga toamnei trec prin imperii de singurătate ca frunzele ce urmăresc cărările goale, timpul visării a trecut, acum nu mai ascult decât vorbele vântului de miază-zi care-mi duce mireasma femeii iubite spre tărâmuri de basm. când mă voi întoarce, îmi voi aminti de lumina pe care-am băut-o odată cu stelele dimine ii.ț joi, 24 octombrie 2013
  70. 70. ramuri de stele ramuri de stele pe colinele goale care luminează urmele vremii, stinsele chipuri se pierd în memorie, eu nu tiuș cui voi lăsa acest cer ce se leagănă peste dragostea noastră i nu tiuș ș cine va părăsi pe cine. zăpezile de mâine vor înmul iț tâmpla de brumă, va veni lene a iarnăș în odaia de umbre i ne vom întânliș în visele noastre de demult. joi, 24 octombrie 2013
  71. 71. ispita fântânii din sudul nop ii de toamnăț îmi trimi i chipul tăuț pe care l-am visat trecând peste podul singurătă ii,ț erai frumoasă foarte i aveai aripi de cristal,ș am îmbră i atț ș amândoi valul mării i ne-am topitș ca două figuri de ceară în zborul unui pescăru .ș atunci am plecat din visul tău să ascultăm tăinuite izvoare din ispita fântânii în care voiam să ne înecăm. joi, 24 octombrie 2013
  72. 72. satul satul s-a risipit în lume, casele singure întreabă de stăpânii lor, le-a umplut păiejeni ul,ș fotografiile pline de praf s-au îngălbenit de-atâta durere, fântâna de la râspântii a secat, unde era odată coalăș acum î i fac cuib păsărie nop ii,ș ț doar stafiile mai umblă prin ruine, se prăbu e te o lumeș ș ca toate lumile care s-au dus, moromete a murit, nepo ii lui străbat prin europaț cer etori după o bucată de pâine.ș satul tradi ional…acel loc sfântț în care ne-am născut to iț a murit. joi, 24 octombrie 2013
  73. 73. umbra salcâmii, soarele i câmpia,ș umbra lungită până la marginea vremii, pe cerul ruginit înfloresc stelele, nu trece nimeni hotarul pustiei, doar femeia în care înfloreau toate visele mele vine ca o iluzie sub fereastră să-mi toarne otravă i neguri în gânduri.ș urc cu sisif panta abruptă a nop ii,ț fără să pun întrebări. umbra femeii trece prin lini tea nop iiș ț ca o naiadă, mirosind a surâs i-a singurătate.ș vineri, 25 octombrie 2013
  74. 74. stemă noi avem mun ii în casăț i câmpia pe pere i,ș ț dunărea ne curge-n mare printre ciuhurezii be i.ț sub ferestre avem fluturi, doina doarme sub cărbuni, din fântâni ne ies în ciuturi numai oase de străbuni. risipim mereu azur din cuvinte cre tem grai,ș e gestul nostru cel mai pur când teii înfloresc în mai. oamenii- i lutesc ulciorul,ș peste orice anotimp, din izvoare curge dorul, peste noi i peste timp.ș noapte, lună i cu steleș ne împodobesc odihna feritorule de rele, lasă-ne în pace tihna. peste fruntea de mireasă cade văl de fată mare, soarele ne intră-n casă cu o rază sclipitoare. toamnele ne stau în cale cu poveri de care pline, ploile ne cad agale, pe meleaguri transalpine. vineri, 25 octombrie 2013
  75. 75. proză poetică la ora patru femeia a închis abecedarul grăbită, în sufletul ei s-a făcut seară, alungă fluturii din casă pe fereastra larg deschisă i se demachiază,ș apoi î i aruncă rochia de pe eaș plutind ca o balerină în lini tea clipelor ei fericite,ș trupul gol iese din oglindă peste sim urile răzvrătiteț i se visează la un balș cu muzici de Iohan Strauss, într-un car de stele, închiriind o mare fără corăbii i lăsându-se jefuităș de pira ii care-o a teaptăț ș să-i fure inocen a,ț între mirări stelare ea se love te cu fruntea de margini,ș pe drumul întoarcerii femeia a fost prădată, cerând protec ia unei îmbră i ăriț ț ș care nu va veni niciodată, dar adoră otrava într-un somn mai păgubitor decât divinul ei corp care va împră tia uciga ii de iluzii.ș ș sâmbătă, 26 octombrie 2013
  76. 76. rugă în clepsidră cad amurguri, se scurg toamne după toamne, ard la amintiri pe ruguri, încotro ne duci tu, doamne? plouă tot mereu cu vise, lasă-ne să mai visăm, lasă por ile deschise,ț peste ceruri să zburăm. nu ne lua a a de-odatăș precum toamnele cum vin, din iubirea noastră toată, tu fă miere, nu venin. dă-ne lini tea cea sfântăș i a eaz-o peste vise,ș ș dorul nostru ne frământă, ia-l i du-l în paradise.ș grădini se ofilesc în noi, mai fă o singură minune, trecem prin viscole i ploiș fă pentru noi o rugăciune. sâmbătă, 26 octombrie 2013
  77. 77. litanie ce târziu este prin lume când ne rătăcim căutăm izvoarele dar nu le găsim au secat fântânile de-atâta secetă de iubire am încruci at mâinileș ie indu-ne din fireș ca o frunză rod pădurii ii bujori în cerul guriiț tu e ti mimă eu sunt mimș într-un dulce dor sublim toamna treacă iarna treacă lumea-n haos se îneacă frunza cadă peste noi pe poteci i prin noroiș visăm zboruri i pierzaniiș i trăim doar cu litaniiș iluzorii tresăriri printre clipe, amintiri… miercuri, 30 octombrie 2013
  78. 78. seară bizantină cade toamna ca o harpă plină de triste i divineț bacovian fumegă seara peste noaptea care vine nu mi-e somn i mă topescș după tot ce-i omenesc dragostea-i o odisee ruptă din homer cel orb un fel de corint în flăcări populat de zeul corb to i zarafii din bizanț ț n-ar mai da pe ea un sfanț între aerul oval miroase-a singurătate a duhoare de bandi iț care cer i ei dreptateș frunze în grădini de pulberi în amurguri de menandru cu o lună de rubin trec prin seară foarte tandru melancolic i păgânș le privesc din col ul meuț supărat că mai sunt viu ca o lacrimă-n cădere care curge în pustiu. joi, 31 octombrie 2013
  79. 79. lumea s-a retras în sine de-atâtea urlete lumea s-a retras în sine nu-i mai plac războaiele cu babuinii n-o mai interesează toamnele banale frunzele sunt o poezie prea ermetică pentru urechea astupată cu ceară a acestei lumi care mimează via a într-oț atmosferă de tavernă orientală la izvoarele stiyxului s-a făcut seară fetele cu picioare de lebădă fac parada modei mie mi-e dor de-a fi singur tiu am fost născut în chivot de aramăș cu popă i na cu părin i i cu sfin iș ș ț ș ț sub retorica acelui cazan am plâns prima dată bolborosind cuvântul mamă văzut de pe lună pământul este o jucărie cu care ne dăm de-a dura prin haos fluierând nătângi prin spa iul imponderabilț ne credem aeronave desuete cu inimi i cu plămâni de fier extratere ti blestema iș ș ț cu sentimente de vânzare femeile au â e de agată i ochi ciclopiciț ț ș meduze cu o mie de membre care ard caloriile dragostei prin sipeturi de safire a teptate-n zaimf de mireseș cu lăutari i chimbale orientaleș cu mandoline i gogomani într-o ciumăș bubonică dansând haotic i trăgând praful de heroină pe nasș de-atâta lehamite lumea s-a retras în sine a fugit a ei regină din stuparul de albine s-a bezmeticit natura lumea s-a bezmeticit se-nvârte te-n haos via a …totul curge… heraclit…ș ț joi, 31 octombrie 2013
  80. 80. iluzia ucisă e un vis iluzia ucisă e un vis ca un parfum ce-a mirosit o clipă în toamna mea parnasiană cu frunze-pianine pe poteci trecând prin umbra lui baudelaire în seri boeme i-n seri reciș s-aude languros un madrigal i-n soba mea valahă arde foculș e-o lini te bolnavă peste totș i bate prin perete nenorocul…ș cu seva care curge prin nervure cu ochiul care stă mereu de veghe precum kandinsky-n unghiuri pure vedem doar cuburi i călcăm în strecheș îngelui i de-o toamnă infernalăț prin care câte-o frunză colbuie teș poe ii-n port-royal în naufragiuț trăiesc visând împărăte teș miroase-a codru părul dragei i sânii-a boti ori de ieziș ș i gura are gustul frageiș i ochii ei sunt titireziș a ciută are mersul drag când îmi apare seara în prag… vineri, 1 noiembrie 2013
  81. 81. toamna mea se-a tern pe suflet brumele de toamnăș i vântul ne aduce amintiriș pe frunze-ngălbenite, dragă doamnă, din anii dragi ai primelor iubiri. de-acum ne plouă via a doar cu viseț ce-s răstignite toate-n dimine i,ț doar u ile din noi rămân deschiseș ca să intrăm pe ele-n alte vie i.ț povestea clipelor când ne-am iubit i te primeam cu bra ele deschiseș ț rămasa-n inimă un fruct oprit pe care noi îl transformam în vise. de-acum tu fi-vei poate toamna mea pe care o a tept în prag de seară,ș înve mântată-n flori de peruzeaș să te culeg din brumele de-afară. sâmbătă, 2 noiembrie 2013
  82. 82. poemul timpului dă-mi doamne timp îmi zice sufletul meu să mă odihnesc în acest univers solitar aruncând fulgere albastre spre această lume lasă-mă să mă rătăcesc pe poteci călcând pe covorul de frunze al acestei solare toamnă ca într-un palat de cristal i să lustruiesc luciul luniiș pe care alunecă noaptea erpii i opârlele argintiiș ș ș printre stolurile de nori bătând aripi de vis spre plopii care cântă rondelul frunzelor călătoare seară barbară cu miros de verbină ce ucizi ultimul trandafir care se zbate sub brume de acum timpul va curge răstignit pe calea lactee i apele vor duce la vale amintirile noastreș înecându-le în marea de amar a singurătă iiț cad în mine aripi de vocale lungi care mă mângâie lasă muritorule zic chiar dacă timpul î i încre e te obrazul ărâna ta se va face runeț ț ș ț i carnea ta începe să sune a piatrăș din care se vor construi marlile piramide ale unui nou egipt ce va străluci prin martie stau pe marginea lacrimei i privesc stelele cum curgș i cum ard ca rubinele peste acestă câmpie în flăcăriș văd pe crimhilda i pe sigfrid zburând pe cerș în marea lor dragoste trecând prin vreme cu iubirea i cu ura după ei scuturând mitulș de zgura timpului fată cu părul ca mătasea porumbului ce miro i a aglice i-a vânt de dobrogeaș ș mai ii minte prima noastră sărutareț am uvi a ta de păr răsplată pentru a nu te uitaș ț i vreau să leg umbra ta de lumină i să te-nviezș ș din amintire să nu mai fii doar umbră ci adevăr… vorbe te-mi ca apa ca râurile ca rânduneleleș ca vântul ca arborii ca frunzele acestei misterioase toamne întinde-mi mâna ta de acolo de unde e tiș i eu te voi căuta sunt sigur pe la toate răspântiileș să- i povestesc despre lungul drumț rătăcit al lui ulise prin timp… miercuri, 6 noiembrie 2013
  83. 83. sălciile mele sălciile mele, care poartă toamna-n ele, norii trec mereu în turmă, lasă dealurile-n urmă, soarele fără putere, cade sera în tăcere… se aude cornul, sună, peste laptele de lună, stelele se-aprind în â e,ț ț dorurile să le-a â e,ț ț i-n mirosș de mărgărint cade bruma de argint, i a a încetș ș cu-ncetul, mi s-a cam rărit făgetul de frunze i de podoabeș rotunjind lumina-n boabe. ia-mă, gândule, i du-măș cu suflet bătut de brumă,
  84. 84. într-o lini teș lacustră, unde umbrele mă mustră, unde se dezleagă legi, căutând să le-n elegi,ț vărsând luna în urcioare cu lacrimi de fată mare i urcând mereu la cerș ca să nu rămâi stingher. 7 noiembrie 2013
  85. 85. mi-e dor de primăvara verde mi-e dor de primăvara verde ca să văd roua cum scânteie să privsc mândra cum se pierde cu chipul drag ca de femeie. mi-e dor de primăvara verde când cade ploaia-n curcubeie i ochiul vrea ca să desmierdeș spectacolul de pe alee. mi-e dor de primăvara verde când diminea a e răcoareț când dorul fericit se pierde pe ape limpezi de izvoare. mi-e dor s-ascult privighetoarea cu cântecul divin pe sus, s-o văd cum spintecă ea zarea pierzându-se înspre apus. mi-e dor de primăvara verde când dorul se tope te-n mineș când cade-amurgul în clepsidră, cu darurile lui divine. i când mă-nal i când mă nărui,ș ț ș eu primăvară te iubesc i toată dragostea i-o dărui,ș ț căci daru-i sensul meu firesc. vineri, 8 noiembrie 2013
  86. 86. steaua care piere am uitat numărul anilor clepsidră între rotiri i stingeri diafaneș către un alfa care nu mai e eu sunt omega ce-am rămas în prag a tept să vină seara mea frumoasăș ca să scot stele din fântâni în cituri ruginite de amurg cu lumânări i cumpene pe cerș ce se topesc în zorii care pier în seara asta de cerneală mi-apare umbra ta ca o petală cu cerul care are ochii tăi pierdu i prin codri rătăci i prin văiț ț răsăr dintr-un senin- doi a triș ce sunt ai inimii pila triș cosânzeană cu umerii de platină mersul tău se clatină ca libelula printre vise în nop i de nesomn închiseț e curbura coapsei tale ce se mi că prea agaleș rămasă din împietriri i din ninse amintiri…ș oldul gol a a prin noapteș ș i cu sânii de mătaseș rumeni i la foc de lunăț parcă-s două mere coapte… între alfa i omegaș au trecut anii s-au dus lumea noastră n-a fost lume a apus s-a aprins o stea pe cer în tăcere este steaua noastră dragă care piere… vineri, 8 noiembrie 2013
  87. 87. să nu pleci îmi răsună în sânge cuvintele tale dulci pune capul pe umărul meu iubito e clipa când ne mângâie toamna să nu pleci să nu te mai duci aici ne-am găsit grădina din rai cineva ne seamănă stelele –n cap se desfac florile frunzele ruginesc cuvântul îmi zboară în vânturi îmi vin în minte gesturi de demult culorile i umbrele taleș trecând i noi doi copiiș râzând i plângând…ș duminică, 10 noiembrie 2013
  88. 88. ce e poezia poezia e făcută din cuvinte i din sentimenteș iei sentimentul iubirii i scrii cuvântul iubireș care are în el trei silabe: iu-bi-re pot să fie trei culori ale toamnei târzii sau ale patriei în grădinile toamnei sentimentele s-au ofilit ca frunzele ca florile ca iarba i ca mărăciniiș au rămas ni te curcubee pe cerul albastruș din vara trecută care mi se răsfrâng în suflet pline de culori i de miros de crăi eș ț toamna pe sfâr ite plimbă norii pe deasupra noastrăș i mie iar mi-e dor i iar mi-e dorș ș aceste cuvinte ard ca stelele i sunt crucea meaș pe care mi-am clădit efemera existen ăț nu se poate ca ele să aibă o destina ieț ca-n cercurile infernului dantesc ele lasă urme prin to i mun ii no tri i prin câmpiiț ț ș ș pe unde i-au urmat pa ii Iancu, Tudor, Stefanș ș i Mihai Viteazul i al i viteji anonimi ai acestei ăriș ș ț ț ele curg precum doina prin Tise i Pruturi,ș prin Nistruri i Olturi prin Mure uriș ș dunărind spre marea cea mare a suferin ei noastreț deschizând răni cu masca vie pe trunchiul fiin ei noastreț pe piciorul nostru de rai i de iad umplândș golul dintre stele i rădăcini cu speran eș ț pe cerul toamnei zboară toate păsările închipuirii noastre amintndu-ne de elanuri vechi i de iluzii risipite generos prin aniș de vântul care ne pleacă i ne urcă între lumini i umbreș ș curgând mereu spre infinitul heraclitian panta rei… luni, 11 noiembrie 2013
  89. 89. ce e poezia poezia e f cut din cuvinte i sentimenteă ă ș iei sentimentul iubirii i scrii cuvântul iubireș care are în el trei silabe: iu-bi-re pot s fie trei culori ale toamnei târzii sau ale patrieiă în gr dinile toamnei sentimentele s-au ofilită ca frunzele florile iarba sau m r ciniiă ă au r mas ni te curcubee pe cerul albastruă ș din vara trecut mi se r sfrâng î n sufletă ă pline de culori si miros de cr i eă ț toamna pe sfâr ite plimb norii pe deasupraăș i mie iar mi-e dor i iar mi-e dorș ș aceste cuvinte ard ca stelele sunt crucea mea pe care mi-am cl dit efemera existenă ăț nu se poate ca ele s aib o destina ieă ă ț ca-n cercurile infernului dantesc ele las urme prin mun i si câmpiiă ț pe unde i-au urmat pa ii Iancu Tudor Stefanș ș Mihai Viteazul i al i viteji anonimiș ț ele curg precum doina prin Tise i Pruturiș prin Nistruri Olturi si Mure uriș dun rind spre marea cea mare a suferin ei noastreă ț deschizând r ni cu masca vie pe trunchiul fiin eiă ț pe piciorul nostru de rai i de iad umplândș golul dintre stele i r d cini cu speran eă ăș ț pe cerul toamnei zboar toate p s rileă ă ă închipuirii noastre amintndu-ne de elanuri vechi de iluzii risipite generos prin ani de vântul care ne pleac i ne urc între lumini i umbreă ăș ș curgând mereu spre infinitul heraclitian panta rei… .................................................. marţi, 12 noiembrie 2013 O altă a ezare propusă de ILEANA POPESCU BÂLDEAș
  90. 90. inima inima are un cer spre care zboară aripile ei de aur nu obosesc niciodată se înal ă i cade i iar se înal ăț ș ș ț false păsări adorm sus în văzduh numai inima zboară căutând infinitul ea nu doarme niciodată zboară prin umbrele amurgului i caută caută cautăș fiin e i lucruri de care are nevoie în zborul eiț ș în această târzie toamnă de catifea vin curând zăpezi în alb răstignind dureri pe cruce inima zboară zboară zboară… marţi, 12 noiembrie 2013
  91. 91. vin la vămi reziduale vin la vămi reziduale unde lumile se cern, unde curg u or luceferiș i pe cerul meu se-a tern.ș ș unde toamna se destramă în tăcerile din noi, galbenă ca o maramă, printre umbre, printre ploi. unde timpul cere vamă în culori de catifea, dimine i ca de aramăț cad în cea ca de cafea.ș vin la vămi reziduale născocind pove ti în doi,ș lăsând totu-n voia sor iiț i dând timpul înapoi.ș haide, vin la mine-n gând, mi te-a ează peste vise,ș prinde-mi ochiul meu flămând, dă-mi iubirile promise. vin la vămi reziduale să te văd când nu mai e ti,ș zborul tău spre ve nicieș e o carte cu pove ti.ș
  92. 92. miercuri, 13 noiembrie 2013 doarme zăpada pe mun iț aripi de cea ăț au zilele toamnei, cerul tremură prin ramuri gola e,ș trubadur vântul răsună prin frunze, brumăriu codrul trăie te o dramă.ș bate noembrie pădurile moarte, amurgul se-ntinde în noapte i plânge,ș soarele undeva la apus se zbate-ntr-o baie de sânge. prima ninsoare doarme pe mun i,ț mirosul ei se simte în zare, vine cu cerbii pe sănii de vis, pe glasuri de clopot, pe muzici divine, se-aude în tropot, călare cum vine… vineri, 15 noiembrie 2013
  93. 93. bizan fictivț în vitrinele ora uluiș au îmbătrânit manechinele toamna le-a ters ultimul rimelș beat orion calcă pe turme de petale de crini privindu-le ca pe ni te arătăriș peste clădiri plouă plouă ca la începutul lumii când noe aduna vietă ile să le salvezeț pe arca lui de poveste în corint i negropont s-a făcut searăș chiparo ii au înghe atș ț se lasă un frig multicolor trezind antrepozitul de sentimente din bazarele fo tilor eununciș aezii cântă vene iene teț ș în vidul stambulului unde se bălăcesc păsări printre minarete marea e încărcată de lene zarafii dorm pe perne de muselină un vapor uria chiuie de bucurieș caravanseraiuri i oazeș tonuri de violet de brun i ivoriuș arabescuri de aur în ogive de por elanuriț dintr-o fântână â nesc istoriiț ș coruri i pove ti cu cadâneș ș printre apa care se pierde peste pietrele de lapis lazuli într-o fosforescen ă multicolorăț plouă printre candoarea frunzei de acant aerul miroase a singurătate i dezmăș ț ancorele tac zbătându-se în valuri aici melancolia se na teș prin mezalian a dintreț
  94. 94. suflet i umiditate…ș duminică, 17 noiembrie 2013 iedera Zările-au încărun itț în palma mea de trubadur în timp ce sufletul urcă spre cumpăna înserării. Vitraliile se volatilizează ca în bazilicile bizantine prin care curge mierea luminii. În focul reîntors în cenu ăș se vede trupul tău crescând în ochii mei ca o schijă cromatică în ochii lui giotto. Spânzurat între verbine descoper o lacrimă ce cade pe un ărm de levantț udând iedera care se urcă pe sânii tăi. duminică, 17 noiembrie 2013
  95. 95. nu mă atinge nu mă atinge cu lacrima ta că mă doare, nu mă atinge cu privirea ta că mă dizolv în ochii tăi, nu mă atinge cu buzele tale că trec dintr-un cer în altul, nu mă atinge, iubito, că zbor printre stele, un icar blestemat cu aripi de ceară, stinge soarele de pe cer că icarul s-ar putea să piară. să-mi scrii poezii i să-mi spui pove tiș ș cu stele-n ruină, muză patetică, dureroasă iubire, înfă ura i în pelerinele nop iiș ț ț ne vom ruga să ne cânte lire i naiuri i harpheș ș alături de biblicul arpe.ș luni, 18 noiembrie 2013
  96. 96. marea toamna curg râuri întoarse pe geografii în esuriș prin al toamnei galben miraj, zboruri de valuri se văd corăbii pe pun i marinariiț pun via a la gaj.ț se-aud ecouri cerul i apa un aliajș trec pescăru ii-n pelerinajș un ro u pulber,ș galben miraj, i-o mare-n zbateriș cu soarele paj.
  97. 97. frunză de mim plouă pe geamuri, plescăie-agale, între noi doi, o pâlpâire, lini ti de moarte.ș vino să cădem în brazde, să vedem cine răsare-ntâi, eu mizez pe steaua mea tu, frunză de mim, pe ce stea? trupul lui cronos geme sub mine, ierburi virgine, vor înverzi, trupul tău în museline, marmură de jad va fi. alunecă lini teaș în aleluia, tremură lutul din noi, visele ne cad în sânge, amintirile-n noroi.
  98. 98. marţi, 19 noiembrie 2013 sărutând gura timpului adoarme de ertulș cu oazele-n gât, luna visează dorul de iarbă, o magnolie răsărită în grădina supliciilor tremură de sete. sunt tot mai lungi pustiurile prin care umblu, cineva se uită pe geam în anii mei, e umbra care mă caută i nu mă găse te.ș ș cu flautul spart mă-ntorc către ea i ascult amurgulș ca pe o cetate incendiată. în acest amurg eu trebuie să dorm cu un ochi în haos i cu altul în întunericul meu,ș sărutând gura timpului. joi, 21 noiembrie 2013
  99. 99. ninsori ca fluturi în patria poetului e seară, ador cuvintele, le strig, prin cea a pânzelor de cearăț s-a făcut iarnă i-i frig.ș m-am trezit u or în vis,ș tot mă duce i mă poartăș printr-un univers închis, până pe la marea moartă. amurg de iarnă, de metal, un corb vâsle te printre nori,ș în zborul lui sentimental, trezind în mine doar fiori. visele pornesc spre cer, totu-mi pare o minune, ca un blând gondolier, cu gondola printre strune. plutesc spre umbrele de ieri în gondola fermecată, spre uitate primăveri ce m-au fermecat odată. vor zbura ninsori ca fluturi peste iarna mea solară, eu visând cu capu-n nori la o nouă zi de vară.
  100. 100. joi, 21 noiembrie 2013 furul stau cu ferestrele deschise i-mi vin în cap grămezi de viseș sânii tăi, trupul, poemul, mi-au adus în cas’ blestemul. sânii dau iama prin ochii mei, sunt doi iezi ori cam rotofei,ș scot boti oarele le păscut,ș pe-o câmpie de lapte i lut.ș sunt făcu i din praf de lună,ț noaptea, pe viscol i brumă,ș printre dragoste i printre visări,ș fereca i din iubire i flori.ț ș ro ii sunt i tari ca merele,ș ș poartă-n ei toate poverile, a teaptă iubirea i fapteleș ș să li se desfunde izvoarele, laptele. sunt mere din mărul domnesc, la rădăcina lui poposesc, ca prâslea stau treaz-mprejur să nu vie noapte vreun fur. joi, 21 noiembrie 2013
  101. 101. muză patetică când mă scol diminea aț privesc întâi cerul să văd dacă nu s-a prăbu itș peste fericirea noastră, apoi mă uit la tine, timpule, copil bălai cu ochii-alba tri,ș ce curgi printr-o clepsidră de sânge în albia inimii. sunt un inocent incurabil, mi s-au scufundat corăbii i eu visez marea ca ultimaș fericire, valurile-s negru alș precum o coadă de cal, precum o femeie goală care ine mărul lui adam în poalăț i te-neacă-n nefiin ă,ș ț copil prost de grădini ă.ț m-am trezit, muză patetică, dureroasă iubire, eu nu te-am făurit pentru setea mea de fericire… vineri, 22 noiembrie 2013
  102. 102. ninge era toamnă i amin,ș iată c-a venit i iarna,ș noi călare pe destin, am deschis deja povarna. arde doar un crin în sobă, cu cenu a pe grătar,ș căntă-mi, îmbrăcat în robă, tu, sărmane, lăutar. zi-mi de moarte, zi-mi de via ă,ț să mă răcoresc acum, hai s-o luăm de diminea ăț că s-a rupt căru a-n drum.ț totul parcă e miraj, fluturi albi i vrăbii bete,ș toate în pelerinaj, umplu câmpul de confete. hai să bem în prag de seară, moartea sună prin odăi, iară tu să-mi cazi povară, tu, cu ochi orii tăi!ș ninge la paseri flaminge i ferestrele se sting,ș vine iarna, ninge, ninge, între yang i între yng.ș tu, cu surâsul pe buze, stai agale i prive ti,ș ș
  103. 103. este umbra unei frunze ce se-ascunde în pove ti.ș sâmbătă, 23 noiembrie 2013 orpheu n-a murit auzi cum neaua cade peste arăț ca o nălucă, ca o dulce povară, iarna -n delir, în alai nup ial,ț un templul albastru în dans, ne-a lovit pe to i par ialț ț în ritmuri macabre de vals, dansează i fulgii pe sus,ș la răsărit, la nord, la sud, la apus, pe scena vie ii e lini te mută,ț ș ca umbra de harpe –n delir, se fierbe otrava-n cucută pentru sărmanul rege lear, în cerul sacru domnul pe vatră, cu ochiul către lumea idolatră, o măsoară pe orbită la pândă cu harul lui i iertarea-i blândă.ș sunt mai străine dorurile-n vis, mai calpe sufletele ni-s, tot mai departe trena ta suavă, tot mai aproape via a de otravă,ț degeaba dezgropăm noi la cuvinte cuvântul este searbăd i ne minte…ș iarnă frumoasă, hofmmaniană, lasă-mă să visez pe argint de fulgi, cad catedralele în albul meu pur, se-aud de neunde divinele rugi, ce dor l-a ucis pe orpheu, curg avalan e pe mun ii cărun i,ș ț ț doarme i lira în cântec de vis,ș orpheu n-a murit, nu-i ucis.
  104. 104. duminică, 24 noiembrie 2013 . iarna-n fanar ce lini te albă a căzut peste lumeș în acest fanar murdar cu sclipici de tinichea, e semn de iarnă, cerul s-a mutat mai sus, zăpezile cad năluce în cuiburi de viscol, hai să uităm de noi, iubito, să ne mutăm pe alt tărâm cu sălciile ca mătasea unde vom desfrunzi pomii lunii i vom face din ei harphe orfeice,ș unde timpul se face rază de soare, clădind din cioburi de lumină palate de argint, acolo la margini de tăceri, să ne iubim ca doi nebuni, eu prunc incon tientș i tu marmură vie cu ochii în haos,ș adăposti i la pomul paradisiac al păcatului,ț acolo a vrea să ne găseascăș surâsul mor ii, prin esă inocentă,ț ț hăitui i de spaime, zăvorâ i unul în trupul celuilalt…ț ț geme cronos în lini tea limpedeș a începuturlui de iarnă, ajunge atâta nebunie de alb, pentru tine va trebui să chem ursitorile în amurg sângerat să- i ghicească pe linia vie iiț ț toate misterele ascunse-n păcat, zăpada a ucis o floare nebună, clavecinul cântă pe lacrimi de dor, unde sunt iernile de-altădată cu nebunia lor când ne tăvăleam prin zăpadă, parcă ieri cădea seara-ntr-o piesă de ibsen, parcă ieri cavaleri ai ninsorii, cântăreau în somn talerul visului nostru.
  105. 105. luni, 25 noiembrie 2013 orga viscolului rage prin carpa ii plini de visț cu zăpezi ame itoareț i c-un orizont închis.ș e un dans frumos i purș ce se dă mereu de-a dura în culori de vag azur precum dragostea i ura.ș dans de fluturi peste zare, ca i stelele-n nuntire,ș forme de argint bizare, cioburi vagi de amintire. trecem iar în sfântă taină, taina iernilor sihastre, ce-a –mbrăcat o nouă haină, straiul viselor albastre.
  106. 106. eu am fugit de mult din rai e prea lini te i paceș ș mie da i-mi iadul dulceț unde patimile cresc unde râurile mor iiț curg i nu se mai oporesc…ș da i-mi, da i-mi altceva,ț ț valea verde i durereaș să mă mântui ca isus, pentru mine raiul dulce e departe i prea sus,ș crucea mea este frumoasă i mi-o port ca pe-o comoară,ș nu contează de e grea i ce dacă mă omoară,ș duc cu mine toată vraja unei vie i cu u i deschiseț ș iadul meu este frumos i cu patimi i cu vise…ș ș mie da i-mi dragostea,ț ca pe perne să se culce i mai da i-mi i-altceva:ș ț ș ochi căprui i gură dulce.ș raiul meu e pe pământ, iadul tot aici mi-l duc, dincolo e doar poveste, cântec pustiit de cuc.

×