1. * Observarea –
metodă de bază de
asistenţă la ore
13.10.2011

2. *Noţiuni generale
* Observarea – reprezintă perceperea orientată, organizată şi
fixată a obiectului cercetat.
* Observarea – o metodă empirică de abordare a fenomenelor
psihice.
Diferenţe între observarea organizată (ştiinţifică) şi cea
spontană (curentă):
* se realizează după un plan gândit; se raportează la un obiect
concret, se subordonează unei ipoteze;
* rezultatele sunt fixate în fişe, procese-verbale după un
anumit sistem; datele obţinute se înregistrează cu fidelitate.
Datele observate se constituie într-un protocol, care conţine şi
concluzii.
* informaţia obţinută este verificată la valabilitate şi stabilitate.

3. *Noţiuni generale
Observarea este indispensabilă atunci, când:
este necesar de a cerceta comportamentul natural fără
implicare din exterior în situaţie;
este necesar de a obţine o imagine completă a ceea ce se
întâmplă şi de a reflecta comportamentul indivizilor în
ansamblul său.
Obiect al observării în şcoală sunt:
* Observarea de grup a clasei de elevi (în perioada adaptării);
* Observarea individuală a copilului;
* Observarea profesorului.

4. *Condiţiile observării:
* Acordul obligatoriu cu cadrul didactic despre timpul şi scopul asistării la ore. (Se
discută din timp cu cadrul didactic, fie la consiliul profesoral).
* „Obscuritatea” Dvs. — pentru a atinge acest obiectiv cel mai bine este să staţi în ultima
bancă şi să nu manifestaţi interes emoţional faţă de ceea ce se întâmplă în clasă. Se
recomandă de a elimina efectul de „om străin” prin comunicarea cu elevii în timpul pauzei
cu o zi înainte.
* Pregătirea din timp a fişei de observare (proces-verbal) pentru înregistrarea
observaţiilor. O atenţie deosebită se acordă aranjării în bănci a elevilor, cine şi unde stă.
Pentru aceasta trebuie de ştiut, câte rânduri de bănci sunt în clasă, câte bănci în fiecare
rând, sunt bănci pentru un copil sau doi.
* „Caracterul multiplu”. Pentru a identifica anumite caracteristici ale copiilor, care conduc
la probleme de învăţare sau comportamentale, o singură observaţie nu este
suficientă, sunt necesare mai multe asistări. Altfel, în grupul de risc nu pot nimeri copii care
lipsesc, dar copilul îmbolnăvit poate nimeri accidental datorită semnelor indirecte.
* Observarea este necesară să fie realizată în diverse situaţii şcolare:
La începutul zilei: prima, a doua lecţie. La sfârşitul zilei: lecţia a cincea, a şasea.
La începutul săptămânii (semestrului). La sfârşitul săptămânii (semestrului).
Lecţia de cultură fizică, arta tehnologică.
Sărbătoare sau altă măsură extraşcolară.
Pauza. Cantina. Plimbarea.

5. * Etapele procedurii de
investigare folosind metoda
observării
I. evidenţierea situaţiei problemă;
II. determinarea scopului şi sarcinilor;
III. determinarea obiectului cercetării (clasă, grup, persoană);
IV. alegerea metodei de observare şi înregistrarea datelor;
V. realizarea propriu-zisă a observării conform planului;
VI. realizarea prelucrării şi interpretarea informaţiei obţinute.

6. *Greşeli tipice ale observării:
* Efectul Hallo – impresia generalizată a observatorului conduce la
perceperea denaturată a comportamentului;
* Efectul indulgenţei – tendinţa de a oferi o evaluare pozitivă la tot ce
se întâmplă;
* Greşeala tendinţei centrale – observatorul tinde de a oferi a
apreciere medie a comportamentului observat;
* Greşeala corelării – aprecierea unei trăsături comportamentale se
face în baza altei trăsături observate (inteligenţa este măsurată după
fluenţa vorbirii);
* Greşeala contrastului – tendinţa observatorului de a evidenţia la cei
cercetaţi, trăsături opuse celor proprii.
* Greşeala primei impresii - prima impresie despre individ determină
perceperea şi aprecierea ulterioară a comportamentului lui.

7. *N.B. Fiţi atenţi la concluzii pripite, elaborate în baza
observării.
Doar comportamentul observat nu se explică, deoarece
observarea singură nu presupune interpretare!
Deci observaţi, dar nu interpretaţi!