2. • Etica (lat.„ethica”), potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, este
definită ca fiind "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor
de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială;
totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare unei anumite clase sau
societăţi".
• Conceptul de etică trebuie să existe în orice mediu de activitate desfășurată.
• Termenul de “moral” se referă la un comportament/raționament bun, corect, în
accepțiune cu valorile culturale și cu normele de comportament.
• Noțiunea de integritate, conform Dicționarului explicativ al limbii române,
reprezintă “însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate; însușirea de a
fi sau de a rămâne intact, întreg.”
• În etică – integritatea este considerată ca onestitate și corectitudine, și este evaluată
prin acuratețea acțiunilor cuiva.
3. • Din punct de vedere individual, putem spune că integritatea este o opţiune
personală, prin prisma acestui fapt ne asumăm reguli/comportamente etice
personale/profesionale la care dorim să aderăm. Pe când, integritatea
publică, este definită în cadrul organizațiilor.
• În lucrarea Fundamentele managementului organizaţiei, profesorul Nicolescu
Ovidiu, definește cultura organizațională astfel: „ansamblul valorilor,
credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în
decursul timpului în fiecare organizaţie, care predomină în cadrul său şi care
îi condiţionează direct şi indirect funcţionalitatea şi performanţele”.
4. • Din perspectiva integrităţii vieţii publice, există 7 principii relevante:
• Altruism - reprezintă preocuparea pentru bunăstarea altora. Termenul „altruism” se mai
poate referi, la o doctrină etică care pretinde că indivizii sunt obligați moral să ajute pe alții.
• Integritatea presupune onestitate în relaţiile profesionale.
• Obiectivitatea presupune câștigul pe bază de merit.
• Responsabilitatea față de acțiunile/deciziile sale.
• Deschiderea presupune transparența deciziilor și acțiunilor sale.
• Onestitatea - persoanele care deţin funcţii publice au datoria de a declara orice interese
particulare ce au legătură cu îndeplinirea datoriilor publice şi de a lua atitudine în sensul
rezolvării oricăror conflicte de interese care pot apărea, astfel încât să protejeze interesul
public.
• Capacităţile de conducere - promovarea și sprijinirea acestor principii prin modul de
conducere şi prin puterea exemplului personal.
5. • Consider ca toate aceste principii constituie baza unei bune organizații, indiferent de
domeniu.
• Codul etic reprezintă un ansamblu de reguli referitoare la conduită. Cuprinde norme
de conduită obligatorii în legătură cu exerciţiul îndatoririlor profesionale ale
personalului care oferă servicii sociale, precum şi principiile şi valorile care stau la
baza furnizării serviciilor sociale.
• Respectarea normelor prevăzute în Codul Etic de către membrii universităţii
reprezintă condiţia suficientă pentru realizarea principiilor morale şi a valorilor
ştiinţifice universitare.
•
6. • Integritatea academică presupune respectarea de către individ a unui set de valori
și principii. Acestea sunt:
• Integritatea morală - fiecare membru al comunităţii academice este dator să se
preocupe de evitarea oricăror situaţii susceptibile să creeze îndoieli, cu privire la
integritatea sa, în primul rând a conflictelor de interese.
• Colegialitatea - presupune colaborarea studenţilor, profesorilor şi personalului
administrativ în spirit de colegialitate şi respect reciproc.
• Loialitatea - presupune obligaţia fiecărui membru al comunităţii academice de a
acţiona în interesul universităţii, de a susţine obiectivele, strategiile şi politicile
acesteia, în scopul realizării misiunii şi creşterii competitivităţii ei.
7. • Respectul și toleranța - presupune respectarea demnităţii fiecărui într-un climat liber, în
care sunt excluse orice manifestare de umilire, dispreţ, hărţuire, exploatare, ameninţare sau
intimidare.
• Profesionalismul – cultivarea un mediu propice pentru cercetare şi competitivitate. În acest
scop, trebuie să dezvolte programe academice la standarde înalte, capabile să conducă la
evoluţia cunoaşterii, la formarea specialiştilor competitivi şi la creşterea prestigiului în
cercetare. De asemenea, să incurajeze şi să recompenseze orientarea spre calitate ştiinţifică,
pedagogică, în mod deosebit spre excelenţă, a profesorilor, cercetătorilor, studenţilor şi a
programelor de studii şi cercetare. Universitatea trebuie să încurajeze şi să recompenseze
eficienţa, calitatea şi excelenţa profesională la nivel managerial şi administrativ. Ea trebuie să
acţioneze împotriva imposturii, amatorismului, superficialităţii, dezinteresului şi plafonării.
8. • Onestitatea și corectitudinea intelectuală - Universitatea trebuie să apere
dreptul la proprietate intelectuală. Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală:
plagiatul total sau partial, copiatul în cadrul examenelor sau concursurilor,
“fabricarea” rezultatelor cercetărilor, substituirea lucrărilor sau a identităţii
persoanelor examinate, preluarea lucrărilor de la colegi sau profesori, ca şi tentativele
de corupere spre fraudă.
• Dreptatea și echitatea - membrii universităţii vor fi trataţi drept, corect şi echitabil.
Nu se permite discriminarea sau exploatarea, indiferent că acestea sunt directe sau
indirecte, aderand la ideea că dreptatea se bazează pe împărţirea corectă şi echitabilă a
puterii şi prevenirea abuzului de putere. Universitatea adoptă măsuri ferme pentru
nediscriminare şi egalitate de şanse privind accesul la studii, angajare şi la programe
de cercetare, pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru prevenirea şi
combaterea oricărei forme de corupţie, favoritism şi / sau nepotism.
• Transparența – facilitarea egalității de șanse în competiţie. Universitatea trebuie să
interzică ascunderea, falsificarea sau denaturarea informaţiilor la care au dreptul
membrii săi şi publicul larg.
9. • Responsabilitatea profesională și socială - Universitatea trebuie să îşi încurajeze membrii să
se distingă prin activism şi implicare în problemele profesionale şi publice, prin colegialitate şi
responsabilitate civică. Nu sunt permise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a
programelor şi persoanelor din instituţie de către membrii propriei comunităţii academice.
• Libertatea academică - Membrii universităţii sunt protejaţi faţă de cenzură, manipulări,
persecuţii, în condiţiile respectării standardelor ştiinţifice şi a responsabilităţilor profesionale.
Orice membru al comunităţii universitare trebuie să evite lezarea libertăţii celorlalti, pe baza
respectului pentru diferenţe.
• Autonomia persoanală - trebuie asigurată exercitarea informării liber consimţite în privinţa
programelor, concursurilor, oportunităţilor de studiu şi cercetare, oferind oportunităţi pentru
ca fiecare membru al universităţii să poată lua şi aplica decizii în privinţa propriei cariere
academice şi profesionale.
• Meritul - Universitatea trebuie să asigure recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea meritelor
personale şi colective care conduc la împlinirea menirii sale instituţionale. Printre acestea se
numără dedicarea faţă de profesie şi studiu, faţă de instituţie şi membrii comunităţii academice,
creativitatea şi talentul, eficienţa şi performanţa.
10. • Aceste principii ale Codului etic iși propun să fie un ghid de comportare
umană și conduită morală, de asemenea și un “instrument” de analiză a
modului în care sunt respectate aceste principii de către indivizii
organizațiilor.
11. Bibliografie:
• Socaciu, E., Vică, C., Mihailov, E., Gibea, T., Mureșan, V., Constantinescu, M..
(2018) Etică și integritate academică. Editura Universității din București.
• Șarpe, D., Popescu, D., Neagu, A., Ciucur, V. (2011). Standarde de integritate în
învățământul universitar. București.
• Csorba, D. Suport curs: Etică și integritate academică. Master Managementul
educației, CREDIS București .
• https://en.wikipedia.org/
• Dicționar explicativ al limbii române | dexonline