Familia Ortodoxă

1. Să descoperim marea comoară a Bisericii ortodoxe: tradiţia isihastă
În ceea ce mă priveşte, de la o vârstă fragedă am străbătut un drum
lung în viaţa şi tradiţia Bisericii. Îi dau slavă lui Dumnezeu că m-a
învrednicit să fac parte din Biserica Ortodoxă prin Botez şi Mirungere, şi să
mă împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Le sunt recunoscător
părinţilor mei, care de mic m-au adus în biserică, după cum le sunt
recunoscător şi Părinţilor mei duhovniceşti, care m-au învăţat în practică ce
înseamnă terapia duhovnicească. De asemenea, datorez o mare recunoştinţă
lui Dumnezeu, pentru că m-a învredinicit să cunosc mulţi nevoitori şi mari
teologi, precum părinţii aghioriţi contemporani (Părintele Paisie, Părintele
Efrem Katunakiotul, Părintele Efrem Filotheitul, Părintele Porfirie
Kavsokalivitul, Părintele Dionisie Dionisiatul, Părintele Gavriil Dionisiatul,
Stareţul Gheorghe Grigoriatul), Părintele Sofronie Saharov, dar şi Părintele
Ioannis Romanidis, care mi-au descoperit marea comoară a ascezei ortodoxe
şi a tradiţiei isihaste a Bisericii Ortodoxe.
De-a lungul acestei călătorii duhovniceşti m-a ajutat mult Sfânta
Scriptură (Vechiul şi Noul Testament), pe care o cercetam ca pe o carte
terapeutică, şi m-au ajutat, de asemenea, cărţile filocalice ale Părinţilor
Bisericii, care ne-au făcut cunoscută această uriaşă bogăţie duhovnicească a
Bisericii noastre.
Se cuvine să îi pomenesc de asemenea pe Părinţii secolului al IV-lea,
între care pe Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie Theologul, precum şi
pe Sfântul Ioan Sinaitul, autorul Scării, pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, pe
Sfântul Simeon Noul Theolog, pe Sfântul Grigorie Palama, pe Sfântul
Nicodim Aghioritul (îndeosebi cartea sa Paza celor cinci simţuri, precum şi
Filocalia).
Din toate acestea am cunoscut tradiţia isihastă a Bisericii Ortodoxe,
care oferă deplinătate omului. În Apus, lipsa acestei tradiţii şi predominarea
scolasticismului, a raţionalismului şi a moralismului, prin umanism şi
protestantism, au provocat o largă problematizare, având ca rezultat
dezvoltarea tuturor acestor sisteme psihoterapeutice moderne.
Să-I dăm slavă lui Dumnezeu că trăim în Biserica Ortodoxă şi să ne
silim să descoperim marea sa comoară, ce se păstrează în ea în chip tainic, să
învăţăm lucrarea sa tainică şi să dobândim plinătatea vieţii, aşa încât, atunci
când Îl vom vedea pe Dumnezeu la a Doua Sa Venire, să ne fie Lumină şi
Viaţă veşnică.
Prezentare din cadrul Primului simpozion de Psihologie ortodoxă
(Timişoara, 8 iunie 2013)
Traducere de Tatiana Petrache
(Înalt-Preasfinţitul Ierótheos, Mitropolitul Nafpaktosului,
în “Biserica – spital duhovnicesc”,
Revista "Familia Ortodoxă" nr. 1(60)/ianuarie 2014)