Carte despre preotul creștin ortodox

1. 1
RADU TEODORESCU
PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA EXEMPLU MORAL ȘI
DESCHIZĂTOR DE DRUMURI DUHOVNICEȘTI
Cugir 2022

2. 2
CUPRINS
Introducere
1. Și totuși și păgânii au preoții lor sau despre preoții diavolului
2. Preotul creștin ortodox și forța exemplului moral propriu
3. Preotul creștin ortodox ca exemplu pentru adolescenți și tineri
4. Preotul creștin ortodox ca deschizător de drumuri duhovnicești în comunitatea lui
5. De ce nu toți preoții nu sunt deschizători de drumuri duhovnicești?
6. Preotul ca deschizător de drumuri duhovnicești într-o lume confuză și problematizată
Concluzii

3. 3
INTRODUCERE
Cartea de față este o carte despre preotul creștin ortodox. Deși s-au scris mai multe cărți pe această temă
am considerat că subiectul este încă unul actual și demn de a fi abordat. Aceasta fiindcă preotul este unul care a
ajuns centrul de interes al studiilor încă din cele mai vechi timpuri. Dintre sfinții părinți creștin ortodocși care s-
au remarcat în a scris despre preotul creștin ortodox amintim pe:
- Sfântul Ioan Gură de Aur,
- Sfântul Grigorie de Nazianz
- și Sfântul Efrem Sirul.1
Prin urmare se poate vedea că nume destul de mari ale creștinismului ortodox au fost preocupate de
tematica preotului și a preoției. Preotul prin urmare este poate una dintre cele mai vechi tematici ale lumii.
Aceasta fiindcă din cele mai vechi timpuri odată ce a apărut religia ei bine a apărut în umanitate și nevoia de
preoți. Evident că în această carte vom căuta să studiem mai multe despre:
- cum este privită,
- cum este înțeleasă
- și cum este abordată
preoția și preotul creștin ortodox în chiar sânul creștinismului ortodox.2
Deși s-au scris mai multe lucruri despre preotul creștin ortodox în ultimii ani în literatura de specialitate
ceea ce trebuie să evidențiem de la începutul acestei cărți este că aici vom vorbii despre două aspecte ale preoției
care credem că sunt vitale și anume:
- despre preot ca exemplu moral
- și despre preot ca deschizător de drumuri duhovnicești.
De ce aceste două aspecte ale preoției? Fiindcă am ajuns să trăim în vremuri confuze și superficiale în
care oamenii nu prea sunt interesați la modul cel mai serios de moralitate. Pentru cei mai mulți dintre noi
adevărul este că moralitatea este un lucru:
- de la sine înțeles,
- care se subînțelege
- și este evident prin sine.
Nimic mai fals decât acest lucru. Dacă vom privii mai bine cum se manifestă lumea de azi vom vedea că
în sânul ei există forțe centrifuge și mișcări tectonice de subteran care sunt profund neortodoxe.
- Homosexualitatea,
- avortul,
- legalizarea prostituției
- drogurile
- sau pornografia
sunt probleme cu ample implicații în lumea de azi care ajung să ne facă să înțelegem că imoralitatea nu este atât
de pală pe cum pare.
Sfântul Grigorie de Nazianz definea preoția ca: “știința științelor și arta artelor.”3 Aceasta fiindcă trebuie
să știm că preotul trebuie să fie un om cu totul deosebit. Sunt din ce în ce mai mulți care nu privesc preotul
creștin ortodox cu ochi buni fiindcă ei consideră că de fapt preotul una spune și alta face. În mas media în
ultimii ani se poate vedea că de cele mai multe ori preoții creștin ortodocși sunt mai mulți sancționați decât
respectați și cinstiți.4
Prin urmare unul dintre cele mai mari reproșuri pe care le face societatea de azi preoților creștin
ortodocși este fățărnicia. Se cunoaște dictonul: să faci ce zice preotul nu ceea ce face el. Aceasta fiindcă sunt
mulți care adevărul este că și-au cam pierdut
- încrederea,
1A se vedea cartea Despre preoție (București, 1998).
2A se vedea Virgil Gheorghiu, Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (Sibiu, 2008).
3https://basilica.ro/stiinta-stiintelor-si-arta-artelor/ (accesat pe 01.04.2022).
4Este adevărat că nu toți preoții creștin ortodocși sunt oameni sfinți. Așa se face că în mas media din zilele noastre există o tendință de
a cere preoților creștin ortodocși să fie sfinți. Înainte de a cere cuiva să fie sfânt ei bine trebuie să ne cerem nouă să fim sfinți. Nu
putem să cere ceva altuia pe care noi suntem incapabili să îl ducem la îndeplinire. Ei bine este o mare meteahnă a societății noastre de
azi de a vedea în preoți farisei și fățarnici care una spun și alta fac.

4. 4
- respectul
- cinstea
- și considerația
pentru preoții creștin ortodocși.
Pe aceste fond de a vedea că preoții creștin ortodocși sunt farisei, fățarnici și prefăcuți am decis să este
bine să luăm atitudine și să scriem o carte care să fie în favoarea preoților creștin ortodocși. Trăim vremuri de
secol XXI când omul își pune mai toate:
- speranțele,
- așteptările
- și năzuințele
în știință. S-a și spus că pentru mai multă lume din zilele noastre știința a devenit o adevărată religie. Ei bine în
aceste timpuri se cuvine să ne întoarcem mai mult la religie și la cei care sunt exponenții ei de seamă: preoții
creștin ortodocși.5
Preotul creștin ortodox trebuie să știm că este alături de noi din primele zilele ale nașterii noastre în
această lume și va fi cu noi pe tot parcursul vieții prin spovedanie și împărtășanie. La fel de bine acest preot va fi
cu noi și în momentul morții când vom părăsii această lume. Aceasta fiindcă este tot un preot care se va ruga
pentru noi la slujba înmormântării.
Sunt preoții creștin ortodocși care ne învață marile adevăruri dogmatice ale credinței creștin ortodoxe. Ei
sunt cei care ne spun că: „(...) Cuvântul Care luminează în mod negrăit din Tatăl, având naşterea proprie de sus,
şi existând ca dintr-un izvor din fiinţa Tatălui.”6
Prin urmare preotul se poate spune că în termeni creștin ortodocși nu este numai un moralist ci la fel de
bine el mai este și un mistagog. Aceasta fiindcă trebuie să știm că el este unul care în orice caz ne face să vedem
lucrurile duhovnicește. Avem nevoie de cineva care de mici copii să ajungă:
- să ne familiarizeze
- să ne inițieze
- și să ne orienteze
în viața duhovnicească.
Prin urmare ce îl califică pe preotul creștin ortodox să ajungă să fie unul care să ne deschidă drumuri
duhovnicești? Vom răspunde prin a spune că oamenii sunt unii care se deosebesc unii de alții. Unii sunt înclinați
spre științe și devin mari savanți. Ații sunt înclinați spre religie și devin preoți. Prin urmare trebuie să
recunoaștem că sunt și oameni care se nasc cu o anumită predispoziție spre religie. Așa se face că ei ajung să fie
unii care devin adevărate lumini și faruri de lumină pentru semenii lor.
Preotul este de multe ori văzut în lumea noastră de necredincioși și atei ca un parazit fiindcă el este unul
care nu produce nimic. Trăim într-o societate de consum și cei mai importanți oameni în această societate sunt
cei care produc și cei care consumă. Ei bine în această societate se poate vedea că preotul creștin ortodox nu își
prea are locul. O astfel de gândire trebuie să știm că este eronată și înapoiată această fiindcă societatea noastră
are nevoie de preoți care să fie unii care
- să ne îndrume,
- să ne ilumineze
- să ne mângâie
- și să ne consoleze
în luptele noastre duhovnicești.7
Preotul creștin ortodox știm că este chemat la slujirea lui de vocația pe care o simte mai de vreme sau
mai târziu în viața lui. Sunt adolescenți care simt foarte bine acest lucru și ajung să fie admiși în seminariile
teologice unde sunt instruiți și pregătiți să ajungă preoți creștin ortodocși. Vocația preotului trebuie să știm că
este un lucru care de cele mai multe ori vine de la Dumnezeu. Este Dumnezeu cel care ajunge să aleagă pe unii
dintre noi și să îi facă slujitorii lui. În acest sens este aproape imposibil să vorbim de un preot creștin ortodox
autentic fără de vocație. Aceasta fiindcă după cum am spus este Dumnezeu cel care pe cale:
5A se vedea (autor colectiv), Preotul ortodox în veacul XXI. Schițe pentru un portret (Editura Lumea Credinței, 2019).
6Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a II-a, cap. 2, în PSB, vol. 41, p. 189.
7A se vedea Serafim Alexeiev, Preotul mijlocitor între pământ și cer (București, 2009).

5. 5
- mistică,
- spirituală,
- intrinsecă
- sau deschisă
ajunge să și cheme preoții la slujire.8
Într-o parohie a venit un preot nou și doi parohieni vorbeau despre acest lucru.
- Și ce zici de noul preot?
- Ce să zic?
- Cum ți se pare?
- Un om bun.
- Crezi?
- La prima vedere așa cred.
- Și eu cred la fel.
- Mă bucur.
- Uite că tot suntem aici aș vrea să te întreb ceva.
- Ce?
- Tu ce părere ai despre preoți?
- Au o mare răspundere.
- De ce?
- Fiindcă ei vor da răspuns de sufletele noastre în fața lui Dumnezeu.
- Crezi?
- Da.
- Nu știu ce să spun.
- Tu ai părinți?
- Da.
- Și cât ai fost copil nu au fost ei responsabili de tine?
- Ba da.
- Ei vezi, la fel cum un părinte are obligația să răspundă de copilul lui la fel de bine și preotul va răspunde
de cei pe care îi păstorește.
- Acum înțeleg.
- Foarte bine.
- Mulți sunt care nu văd nici un rost în preoți.
- Greșit.
- De ce?
- Fiindcă preoții sunt foarte folositori pentru societate.
- Prin ce?
- Ei sunt moraliștii societății.
- Ce este aceia un moralist?
- Este o persoană care se ocupă de moravurile societății.
- A da, îmi dau seama.
- Foarte bine.
- Dar uite fiindcă tot discutăm...
- Da?
- Poți să îmi dai un exemplu concret despre cum sunt preoții de folos societății?
- Dacă stau să mă gândesc bine, da.
- Ce exemplu?
- Este unul pe care chiar eu am auzit.
- Care?
- Bine am să îți spun.
- Te ascult.
- Într-un compartiment de tren mergeau un om simplu de la sat și un mare necredincios.
8A se vedea preot Ion Buga, Pastorala. Calea preotului (Editura Gheorghe Vechi, 1994).

6. 6
- Așa și?
- Pe cum mergeau ei prin culoarul trenului a trecut un preot creștin ortodox.
- Ei și preoții aceștia, a spus necredinciosul.
- Ce este cu ei? A întrebat omul simplu.
- Nu sunt buni la nimic.
- De ce?
- Nu aduc nici un profit societății.
- Păi cum?
- Trăiesc pe banii noștri și nu aduc nici un ban societății.
- Eu cred că greșiți.
- Ba nu greșesc.
- Ba da.
- Am putea să trăim și fără de preoți.
- În nici un caz.
- De ce?
- Fiindcă este un preot care ți-a salvat viața.
- Viața mea?
- Da.
- Cum?
- Auzi domnule eu sunt un om simplu de la sat care de mic am fost înclinat spre rău. Dacă nu ar fi fost
părintele de la noi din sat care mi-a spus că să ucizi este un păcat eu de mult v-aș fi ucis și v-aș fi luat banii.
- Hahaha bună povestea.
- Deci vezi că preoții sunt de folos.
- Acum îmi dau seama.
- Lumea nu vede mare lucru în a fi preot dar realitatea este alta.
- Așa este.
- Sunt preoții cei care îndeamnă la o viață morală.
- Și exemplul propriu convinge cel mai mult.
- Mai ales exemplul propriu.
- Așa este.
- Și totuși preoții sunt diferiți.
- În ce sens?
- Unii sunt buni predicatori.
- Și alții?
- Sunt mari rugători.
- Asta așa este.
- Alții sunt buni adminstratori.
- Fiecare cu darul lui.
- Așa este.
- Oricum povestea cu necreciniosul mi se pare tare bună.
- Păi da. Oamenii simplii au nevoie de preot.
- De cineva care să le vorbească pe limba lor.
- Întocmai.
- Mă bucur că ne-am întâlnit.
- Și eu.
- La revedere.
- La revedere.9
Dialogul de mai sus este unul care este menit să ne spună că în societatea noastră preoții creștin
ortodocși sunt unii care au un mare rol și sunt foarte importanți. Spunem acest lucru pe fondul unei lumii care îi
desconsideră din ce în ce mai mult pe preoți și chiar a ajuns să îi considere fără de sens și de folos. Acest lucru
9Povestire luată din tradiția orală creștin ortodoxă.

7. 7
nu înseamnă că toți preoții sunt excepționali prin faptul că sunt preoți ci ceea ce trebuie să știm este că un preot
ajunge să fie bun dacă conlucrează cu harul lui Dumnezeu și prin nevoință ajunge să fie un receptacol al harului
lui Dumnezeu. Iată de ce harul este foarte important în viața unui preot și trebuie să știm că sunt și preoți care
nu vor să conlucreze cu harul lui Dumnezeu. În cele din urmă sperăm să punem în fața cititorului o carte
interesantă și dinamică despre misiunea și vocația preotului creștin ortodox10.
CAPITOLUL 1
ȘI TOTUȘI ȘI PĂGÂNII AU PREOȚII LOR SAU DEPSRE PREOȚII DIAVOLULUI
Deși preotul se poate spune că este liderul spiritual al unei comunități creștin ortodoxe vom vedea că în
lumea noastră sunt mai multe religii și fiecare religie își are setul ei de lideri spirituali:
- iudaismul are rabini,
- islamul are imami,
- hinduismul ale brahmani și yoghini,
- budiștii au pe bonzi,
- lamaiștii au pe lama
și enumerarea ar putea continua.
Mai toate religiile au preoții lor care sunt cât se poate de atenți ca toate preceptele religiei lor să fie
împlinite și respectate.
Prin urmare noi creștinii ortodocși simpli ajungem să ne punem întrebarea: dacă sunt atât de mulți preoți
în această lume pentru atât de mute religii care sunt preoții adevărați? Sau evident că la fel de bine ajungem să ne
întrebăm: sunt toți preoții la fel? Adevărul este că nu. Sunt preoți adevărați și preoți falși. Noi creștinii ortodocși
considerăm că preoții creștin ortodocși sunt:
- adevărați,
- funcționali,
- veridici
- și primordiali.
Cum rămâne atunci cu preoții altor religii? Ca să ne dăm seama de acest lucru trebuie să facem un recurs
la ceea ce a spus Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Iisus spunea așa: “feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la
voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii
struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade
rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă
bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7, 15-20).
Iisus vorbește aici cât se poate de clar de profeți mincinoși. Dacă sunt profeți mincinoși trebuie să știm
că sunt și preoți mincinoși fiindcă un profet este și un preot dincolo de toate. Prin urmare nu este nici o greșeală
dacă spunem că sunt și preoți mincinoși. De fapt acest lucru îl știm mai mulți dintre noi. Știm că există preoți
care nu au mai nimic în comun cu Iisus. Acești preoți sunt unii care merg după nume străine cum ar fi: Buda,
Krișna, Mohamed, Zoroastru, Confuncius sau Lao Tze.
Ca să înțelegem mai bine cum au ajuns acești preoți mincinoși să existe trebuie să facem un recurs la
antropologie și să ne dăm seama că omul este creat ca fiindcă liberă. El este unul care are șansa să aleagă între
bine și rău în funcție de propria lui alegere. Ei bine sunt mai mulți care au ajuns să nu mai urmeze lui Dumnezeu.
Primii din această categorie au fost demonii.11
Creația mai înainte de această lume a omului, demonii au fost îngeri buni și luminoși. Ei însă nu au voit
să fie numai îngeri și au dorit mult mai mult. Au dorit ceea ce este imposibil: să ajungă ei dumnezeu. Cel care a
condus această rebeliune rușinoasă a fost un înger pe nume satan. Din îngeri de lumină ei vor devenii demoni ai
întunericului absolut și etern. Diavolii au crezut că Dumnezeu poate să fie detronat și înlocuit. Ei bine acest
lucru este imposibil fiindcă trebuie să știm că Dumnezeu este sursă a ființei și fără de El nu ar mai exista nici o
ființă. Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „(...) Şi obârşia Lui este dintru început, din zilele veacului (Mih. 5, 1).
10A se vedea Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în lume, acasă (Sibiu, 1996).
11A se vedea Demonii și lucrările lor (Galați, 2007).

8. 8
Prin obârşie indică aici ieşirea la existenţă (ipostatică) proprie Unuia-Născutului din fiinţa Născătorului ca o
strălucire din lumină, înainte de tot veacul şi ziua şi clipa.”12
Pentru ca să ne dăm seama de una își are preotul creștin ortodox trebuie să facem o incursiune în
dogmatica creștin ortodoxă. Știm că în creștinismul ortodox Dumnezeu este o Treime de persoane. Așa se face
că este Dumnezeu Sfânta Treime care îl cheamă pe preot prin vocația lui de a Îl slujii pe Dumnezeu. Despre
Dumnezeu Sfântul Chiril al Alexandriei spune cât se poate de plastic: „(...) precum dintr-un izvor dulce iese o
undă dulce şi din pomi de soi bun ies şi roduri bune, aşa socotesc că trebuie să credem că Cel ce este din
Dumnezeu după fire este Dumnezeu adevărat şi Cel născut din Tatăl etern este etern ca şi Născătorul Lui. Era
potrivit deci să spună către iudei: Sau faceţi pomul rău, şi rodul va fi rău, sau faceţi pomul bun, şi rodul lui va fi
bun (Mt. 12, 33). Căci nu poate pomul bun să facă roade rele, nici omul rău să facă roade bune (Mt. 7, 18). Cum
se poate deci întâmpla, sau, mai bine-zis, cum nu este o mare nebunie să se creadă că Cel Născut din Tatăl
nemuritor este muritor, sau să se numere între cei stricăcioşi Cel ce nu ştie de stricăciune?”13
Se poate vedea aici teologia înaltă a Sfântului Chiril al Alexandriei care evident că pentru mai mulți
creștin ortodocși este inaccesibilă. Trebuie prin urmare să ne dăm seama că avem în preotul creștin ortodox o
persoană care ajunge să se preocupe cu Dumnezeu și în acest sens să ajungă să ni-L facă pe Dumnezeu mai
accesibil. Nu trebuie să credem că noi putem
- să înțelegem,
- să cuprindem,
- să asimilăm
- și să integrăm
pe cont propriu tot ceea ce ține de existența lui Dumnezeu.
Este adevărat că preotul creștin ortodox își trage preoția lui de la Hristos. Însă ceea ce orice creștin
ortodox simplu trebuie să știe este că Iisus nu este numai personajul istoric care a trăit din anul 1 până în anul 33
ale erei noastre ci El este Fiul lui Dumnezeu Tatăl născut din veșnicie: „a provenit din fiinţa Tatălui ca o
strălucire din lumină, sau cum iese un râu dintr-un izvor. Deci, cei ce văd pe Fiul pot vedea fiinţa Tatălui şi pot
înţelege din Fiul ceea ce e propriu Tatălui. Căci, deoarece toată existenţa Fiului iese din fiinţa Tatălui, Fiul este în
Tatăl şi, invers, Tatăl este în Fiul, deoarece ceea ce este Tatăl prin fire, aceea este şi Cuvântul Cel ce provine din
El, fiindcă Tatăl Se arată şi este în Fiul, aşa cum este în râu izvorul din care el izvorăşte. Căci ceea ce e propriu
fiinţei Tatălui se află în Fiul, şi chipul Dumnezeirii, ca să zic aşa, îl arată pe Tatăl în Sine.”14
Preotul trebuie să știm că trebuie să fie un teolog dar nu un teolog care să țină ceea ce știe numai pentru
sine ci la el de bine să ajungă să comunice:
- cunoștiințele,
- experiențele,
- trăirile
- și revelațiile
sale cu comunitatea de creștin ortodocși simpli.
Ca unul care este slujitor al Hristos preotul creștin ortodox trebuie să știe că El: „(...) El (Hristos - n.a.)
este în Tatăl şi are pe Tatăl în Sine, adică poartă firea Tatălui în ipostasul Său, ca un adevărat Născut, ca rod
adevărat, ca Fiu provenit în chip natural din Tatăl.”15
Prin urmare știm că Hristos a avut 3 slujiri în această lume (după dogmatica creștin ortodoxă):
1. slujirea arhierească (preoțească),
2. slujirea profetică
3. și slujirea împărătească.
Prin urmare se poate spune că fiindcă este începătorul preoției creștin ortodoxe Iisus este preotul creștin
ortodox prin excelență. Nu trebuie să uităm acest lucru fiindcă sunt mulți care ajung să Îl separe pe Iisus de
contextul preoției creștin ortodoxe. Dacă vor merge pe acest fir autentic al preoției creștin ortodoxe vom ajunge
să vedem că Hristos este dincolo:
- de timp,
12Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a V-a, Introducere,în PSB, voi. 41, p. 506.
13Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a VI-a, în PSB, voi. 41, pp. 646-647.
14Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărţile VII şi VIII, în PSB, voi. 41, pp. 737-738.
15Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a IX-a, în PSB, voi. 41, p. 856.

9. 9
- de spațiu,
- de istorie,
- de materie
- și de om.
Acesta fiindcă El este Fiul lui Dumnezeu. Este preotul creștin ortodox cel care ajunge să ne facă
conștienți că: „(...) Tatăl este ca o rădăcină şi izvor al propriului Născut.”16
Preoția creștină prin urmare vin de dincolo de această lume fiindcă Hristos știm că nu este din această
lume. Nu trebuie să uităm acest lucru și trebuie să îl avem în vedere în zilele noastre când sunt din ce în ce mai
mulți care sunt materialiști și se rezumă numai la această lume.
Preotul este în acest sens un slujitor al evangheliei care trebuie să știm că este cartea lui de căpătâi. Este
evanghelia care trebuie să știm că deși se repetă este una care ne pune să ne gândim mai mult la Hristos și la ceea
ce vrea Hristos să ne comunice. Nu trebuie să uităm acest lucru și trebuie să în vedere.
“În memoriile scrise în anul 1928 de către dl. Alexandru Davila despre regele Carol 1 al României, găsim
şi următoarele: „Regele Carol adunase în bogata sa bibliotecă o mulţime de cărţi vechi, de ediţii de lux şi de
volume rare. El ştia bine româneşte, citea foarte mult scrierile autorilor români chiar tipărite cu litere chirilice şi
poseda o splendidă evanghelie a lui Dosoftei, legată frumos cu balamale şi paftale de argint. Mi-am permis odată
— zice dl. Davila, — să-1 întreb, de unde ştia aşa de bine româneşte ? Regele Carol scoţând din raft minunata
Evanghelie şi întinzându-mi-o, îmi răspunse: „De aici."
Din atmosfera aceasta a Evangheliilor tălmăcite de vlădicii români s-a adăpat marele rege Carol I Şi ce să
mai zicem de milioanele de creştini din popor cari ascultau graiul românesc din Sfintele Evanghelii? Ce vor putea
zice inamicii Bisericii?”17
Este prin urmare evident că un preot adevărat trebuie să fie unul instruit în teologia creștin ortodoxă.
Totuși trebuie să știm că și preoții necreștini (păgâni) sunt unii care sunt instruiți în religiile lor. Acest conflict al
preoților trebuie să știm că este întâlnit de mai multe ori în Vechiul Testament. Poate cel mai cunoscut caz este
cel al confruntării dintre Sfântul proroc Ilie și preoții păgâni ai lui Baal. Baal a fost un zeu oriental antic care a
ajuns să fie îmbrățișat și de regele Ahab și regina Isabela a Israelului. Știm din Vechiul Testament că Sfântului
proroc Ilie i-a revenit greaua misiune de a mustra pe rege de păgânismul lui și a demonstra că Yahve este
adevăratul Dumnezeu. În acest sens Sfântul Ilie va face 2 lucruri fundamentale:
1. va închide cerul și mai bine de 3 ani nu va mai ploua în Israel
2. și a convocat pe preoții lui Baal pe Muntele Carmel pentru a mistuii jertfa adusă lui.
Preoții lui Baal se roagă dar jertfa nu se mistuie. Când se roagă Sfântul Ilie un foc e pogoară din cer care
ajunge să mistuie jertfa lui.
Cine să fi fost preoții lui Baal de care vorbește cât se poate de clar Vechiul Testament? Este clar că nu
erau preoții lui Dumnezeu fiindcă doar Sfântul Ilie a mai rămas preot și proroc al Dumnezeului celui adevărat.
Fie că vorbim de:
- Baal,
- Zeus,
- Isis și Osiris,
- Wotan,
- Odin,
- Jupiter,
- Zamolxe
- sau Perun
toate aceste nume sunt date nu lui Dumnezeu ci diavolului. Aceasta fiindcă trebuie să știm că preoția nu poate să
fie trăită oricum și de orice. Păgânii antici prin urmare au avut preoții lor.18
La primul impuls al primilor frați din lume Cain și Abel de a jertfii lui Dumnezeu până la preoții creștin
ortodocși trebuie să știm că este cale lungă. La fel de bine ceea ce trebuie să știm este că au fost și mulți care au
ajuns să respingă pe Dumnezeu și să se întoarcă spre diavol sub o formă sau alta și să ajungă să îi slujească.
Slujirea diavolului trebuie să știm că este un lucru cât se poate de des întâlnit în păgânism și mai ales păgânismul
16Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a XI-a, cap. 10, în PSB, voi. 41, p. 1055.
17Din ziarul Viitorul din 11 Iulie 1928.
18A se vedea Pierre de Labriolle, La reaction paienne (Paris, 1934).

10. 10
antic. Diavolul se poate spune că a instaurat o preoție care mergea în paralel cu preoția Vechiului Testament și
care căuta să aducă cât mai mulți:
- adepți,
- convertiți
- neofiți
- și noi credincioși.
De ce? Fiindcă deși spune că este original adevărul este că diavolul nu face decât să Îl imite pe
Dumnezeu. După cum în Vechiul Testament Dumnezeu a instituit o preoție ei bine și diavolul avea să instituie o
preoție păgână care a dominat antichitatea.19
Un preot creștin ortodox s-a întâlnit cu un creștin din parohia lui.
- Doamne ajută părinte.
- Doamne ajută.
- Ce mai faceți?
- Bine.
- Mă bucur să aud asta părinte.
- Dar tu?
- Și eu.
- Frumos.
- Părinte că tot ne-am întâlnit.
- Da.
- Vreau să discut ceva cu sfinția ta.
- Ce anume?
- Părinte cum este cu sectanți?
- Adică?
- Păi ei spun că nu trebuie preot în biserică.
- Așa este.
- Și au dreptate?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă noi știm ce a făcut Iisus.
- Ce a făcut?
- A ales Iisus 12 apostoli?
- Da.
- Au fost numiți toți cei care au urmat lui Iisus apostoli?
- Nu.
- Uite ca să te fac să înțelegi.
- Da.
- Știm din Noul Testament că Iisus a mai aveau un alt set de ucenici.
- Care?
- Pe lângă cei 12 apostoli Iisus a mai avut încă 70 de ucenici.
- Da, parcă îmi aduc aminte.
- Ei bine în Noul Testament Iisus nu i-a numit pe aceștia 70 apostoli.
- Nu?
- Nu.
- Deci apostoli au fost numai 12?
- Da.
- Dar părinte ce sunt sectanții?
- Sunt eretici.
- Adică?
- Oameni care nu ascultă de Hristos și de sfinții părinți.
19A se vedea P. Aube, Histoire des persecutions de l’Eglise. La polemique paiene a la fin du IIe siecle (Paris, 1878).

11. 11
- Uite că să înțelegi îți voi spune o poveste din viața Sfântului Ambrozie al Milanului.
- Vă ascult.
- Pe vremea Sfântului Ambrozie împărăteasa Iustina a trecut la arianism.
- Arianism?
- Da.
- Și înseamnă arianism?
- A fost o erezie din secolul IV care susținea că Hristos nu a fost Fiul lui Dumnezeu ci doar o creatură a
lui Dumnezeu Tatăl.
- Înțeleg.
- Sfântul Ambrozie o mustra pe împărăteasă pentru erezia ei.
- Și?
- Și ce și-a spus împărăteasa?
- Ce?
- Îl voi înlătura pe Ambrozie.
- Și a reușit?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă poporul îi era devotat și îl asculta.
- Ce frumos.
- Împărăteasa a chemat un om de încredere căruia i-a spus:
- Te-am chemat aici fiindcă am nevoie de ajutorul tău.
- Ce pot să fac?
- Vreau cu trăsura ta să îl pândești pe Ambrozie și când nu este atent să îl răpești și să îl duci de aici.
- Bine așa voi face.
- Ș ce a urmat?
- Un an de zile a stat omul împărătesei la până doar va găsii un moment prielnic să îl prindă pe Sfântul
Ambrozie.
- Și l-a răpit?
- Nu.
- Minunat.
- Așa s-a făcut pe acel om al împărătesei a făcut o crimă.
- Urât.
- Și știi ce?
- Ce?
- A fost dus la locul de pedeapsă chiar cu trăsura cu care vroia să îl răpească pe Sfântul Ambrozie.
- Nu se poate.
- Ba da.
- Și care a fost reacția Sfântului Ambrozie?
- Nu a căutat să se răzbune.
- Nu?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă Sfântul Ambrozie s-a dus și a început să îl mângâie și chiar ia dat bani.
- Uimitor
- Așa este.
- Frumoasă povestea.
- Cu adevărat.20
Avem mai sus o poveste din viața Sfântului Ambrozie care ne spune că pe eretici mai de grabă îi
câștigăm cu faptele bune decât prin:
- insulte,
- ocări,
20Din Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

12. 12
- calomnii
- sau blesteme.
Se poate vedea aici că deși sunt mai mulți eretici care sunt declarați dușmani ai creștinismului ortodox noi
creștinii ortodocși nu trebuie să le răspundem cu răutate și ranchiună ci din contră cu iertare și iubire. Sunt
eretici care trebuie să știm că sunt extrem de agresivi când vine vorba de creștinismul ortodox. Trebuie să știm
de ei și să nu căutăm să le răspundem la provocări fiindcă nu vom rezolva nimic cu
- ură
- și cuvinte rele.
Mai mult trebuie să ne bazăm pe iubire în raport cu acești eretici agresivi.21
Prin urmare este bine să știm că în această lume nu numai Dumnezeu Tatăl își alege preoți ci și diavolul.
Mai toate marile religii ale lumii nu Îl recunosc pe Iisus ca Mântuitor și evident că propovăduiesc doctrine:
- străine,
- ciudate,
- eronate
- și eretice
și care nu au mai nimic în comun cu ceea ce a propovăduit Iisus Hristos.
Că există preoți ai diavolului ne-o spune cel mai bine păgânismul antic de care am vorbit în paginile de
mai sus. Știm de exemplu că în Grecia antică cultul zeiței frumuseții Afrodita includea în sine mai multe preotese
care practicau prostituția ca o modalitate de a o cinstii pe zeiță. Aceasta fiindcă pentru Afrodita prostituția era un
lucru sacru și sfânt. Din acest exemplu se poate vedea cât de departe au mers lucrurile și că cu adevărat se poate
vorbii de o preoție a diavolului care face ceea ce este plăcut diavolului.
Sunt mai puțini cei care știu că preoții păgâni practicau în vechime chiar și sacrificiul uman. Erau zei care
puteau să fie mulțumiți numai cu jertfe umane. Unul dintre acești zei era zeul slav Svarog: “Svarog au fost aduse
sacrificii sângeroase, care au fost stabilite prin tragere la sorți sau indicate de preot. Cel mai adesea acestea erau
animale, dar pot exista oameni. Printre diferitele sacrificii, preotul are obiceiul de a sacrifica uneori oameni -
creștini, asigurându-se că acest tip de sânge oferă plăcere deosebită zeilor” (Helmold. Cronica slavă, 1167-1168).
Adam din Bremen în cronica din secolul al XI-lea „Faptele Episcopilor din Hamburg” povestește despre
moartea lui Ioan, episcopul Mecklenburg: „Barbarii i-au tăiat brațele și picioarele, și-au aruncat trupul pe drum, i-
au tăiat capul și, lipit de o suliță, l-au sacrificat zeului lor Radegast ca semn victorie .”22
Dacă vom privii mai atenți în istoria religiilor ceea ce vom vedea este că au fost mai multe religii care au
practicat sacrificiul uman. Aceasta fiindcă se considera că zeii trebuie cinstiți prin jertfe de oameni.
Aztecii la fel de bine și ei au fost unii care au practicat prin preoții lor jertfele umane. “Miturile
cosmogonice aztece sunt pline de referințe la sacrificiul uman ca element necesar pentru funcționarea și
echilibrul cosmosului. O găsim, de exemplu, în mitul creației lumii, în care zeița pământului Tlaltecuhtli
revendică inimile umane și refuză să rodească înainte de a fi stropită cu sânge; în mod similar, în mitul creației
Soarelui și Lunii, sacrificiul zeilor Nanahuatzin și Tecciztecatl le permite să renască sub forma acestor stele,
atunci este necesar și sacrificiul celorlalți zei, astfel încât Soarele să înceapă să mișcă-te pe cer. În mitul Nahua al
Legenda Suns , zeița Pământului dă naștere la 400 Mimixcoas și 5 Mecitin (adică Mexicas ); pe măsură ce
Mimixcoa se răsfață cu pofta și băutura și, prin urmare, nu aduc nimic înapoi de la vânătoare, cele cinci Mecitin
sunt responsabile de uciderea celor 400 Mimixcoa, astfel încât Pământul și Soarele să se poată hrăni cu ele.
Acest rol de reglementare este, de asemenea, legat de legenda soarelui , conform căreia zeii au creat
succesiv mai multe lumi sau „sori” care au fost de fiecare dată anihilate împreună cu locuitorii lor; sacrificiile
umane trebuiau să-i potolească pe zei, astfel încât să nu distrugă încă lumea actuală. Aztecii credeau, de asemenea,
că sacrificiile permiteau Soarelui să-și continue cursul pe cer. Jertfele date în cinstea zeului Tlaloc au fost pentru a
evita seceta și inundațiile.”23
Prin urmare ceea ce trebuie să știm este că după cum Dumnezeu și Hristos au ales o preoție care să Îl
slujească la fel de bine și păgânii aveau propria lor preoție. Este evident că preoția păgână era considerată
superioară și una care avea menirea de a îl pune pe credinciosul simplu în legătură cu zeii. Zeii de multe ori
21A se vedea Radu Teodorescu, Se vor mântuirii ereticii? Un răspuns după sfinții părinți ai Bisericii Creștin Ortodoxe (Cugir, 2020).
22https://ro.greatplainsparanormal.com/6471764-slavic-paganism-the-most-shocking-rituals-alternative-view (accesat pe 02.04.2022).
23https://ro.frwiki.wiki/wiki/Sacrifice_humain_chez_les_Azt%C3%A8ques#Fonction_des_sacrifices (accesat pe 02.04.2022).

13. 13
vorbeau prin oracole. Ce erau aceste oracole? Erau în aceste oracole unde activau mai multe preotese și preoți
care pretindeau că vorbeau cu zeii și le aduceau muritorilor vești sau informații de la zei. Ei bine aceste oracole
trebuie să știm că erau cât se poate de nesigure și nu dădeau informații precise. “De pildã, când locuitorii insulei
Sifnos vin ca sã întrebe despre durata norocului lor, primesc drept rãspuns ”sã se asigure faţã de cârdul de lemn
şi de crainicul roşu” şi nu fac asocierea cu vasele vopsite cu miniu ale celor din Samos şi le refuzã şi solul, drept
urmare insula lor este pustiitã. Când spartanii întreabã ce ar putea face împotriva tegeaţilor, Pythia le spune sã
facã rost de osemintele lui Oreste, aflate la Tageea, în Arcadia, unde ”şuierã douã vânturi. Loviturã şi
contraloviturã”. Unul dintre ei descoperã mormântul în curtea unei fierãrii, unde erau doã foale (vânturile) şi
ciocanul cu nicovala (lovitura şi contralovitura). În alte dãţi însã oracolul se înşela. Regel lidian Cresus (560-546
a.Hr.), cãruia îi fusese prezisã victoria, este înfrânt de cãtre persanul Chiros, care cucereşte şi oraşul Sardes.
Evenimentul a a vut o influenţã aparte asupra percepţiei norocului, a invidiei zeilor şi totodatã a indus ideea cã
grecii trebuie sã se fereasca de perşi.”24
Informațiile de mai sus sunt despre Oracolul din Delfi. Trebuie să știm că aceste oracole erau considerate
ca lucruri sacre în antichitate și trebuiau să fie:
- cinstite,
- venerate
- și chiar adorate
de păgânii simplii.
Pythia era preoteasa zeului Apolo de la Delphi și se considera că ea putea să vorbească cu zeul însuși.
Pentru acest lucru ea intra într-o transă în care îl putea vedea și auzii de zeu. “Pythia este reprezentanta nebuniei
profetice. Mediumitatea apolinicã avea drept scop cunoaşterea prezentului sau trecutului obscur, spre deosebire
de transa dionisiacã ce urmãrea cel mult o vindecare mentalã. Extazul era practicat de mult în Asia de vest, în
Fenicia, regatul Hittit. Dupã cum transpare din Iliada, Apollo ar fi şi el asiatic la origine (echivalentul zeului hittit
Apulunas?). Si în Asia, la Claros sau Branhizii este practicatã profeţia asiaticã. Conform lui Herodot, în Lycia, la
Patara, preoteasa este încuiatã peste noapte pentru uniunea misticã. La Delphi şi nu numai, Apollo nu se folosea
de clarviziune, ci mai degrabã de entuziasmul în sensul originar al cuvântului, adicã zeul pãtrunde în Pythia şi
vorbeşte prin ea. Darul Pythiei este atribuit posesiunii, posesiune care nu avea loc doar în oracolele oficiale
(cazurile Casandrei, al lui Bakis, al Sibilei). Nu se cunosc foarte multe despre starea psihicã a Pythiei. Ce ştim este
cã ea era fata unui fermier sãrac, o femeie cinstitã şi simplã, lipsit de educaţie.”25
La fel de bine este evident că preoții păgâni erau imorali. De exemplu în Grecia antică se considera că
beție nu este un păcat ci din contră o virtute. Aceasta fiindcă exista chiar și un zeu la beției pe nume Dyonisios.
Ei bine cei care se închinau lui Dyonisios considerau că de fapt a te îmbăta era o modalitate de a îi slujii pe zei și
mai ales pe Dyonisios. Să fi fost lucrurile chiar așa? Evident că nu. Știm foarte bine că beția este un păcat în
creștinism și în nici un caz un om beat nu are cum să fie pe placul lui Dumnezeu Tatăl. Totuși nu și aceast a fost
și părerea cultelor antice păgâne. Trebuie să știm acest lucru și nu să ne înșelăm. Păgânismul antic a a fots plin de
zei care susțineau beție ca fiind o adevărată virtute.26
O altă practică pe care o avem în păgânism trebuie să știm că erau orgiile. Aceste orgii erau adevărate
dezmățuri în care nu mai exista deloc:
- pudoare,
- moralitate
- sau rușine.
“Conform mărturiilor lui Plutarh aceste petreceri orgiastice erau celebrate pe vârful munţilor cu multă
muzică şi lumină. Sute de oameni se costumau în personaje fantastice. O parte erau bacantele, care intrate în
stare de transă şi frenezie ucideau animale tinere cu mâinile goale şi mâncau carne crudă. Apoi mai erau satirii şi
nimfele care nu se dădeau în lături de la sex în public sau de la alte gesturi considerate astăzi foarte obscene. În
secolul al III-lea î. Hr, acest cult a pătruns şi în Roma Antică căpătând diferite forme şi conotaţii. Latura
orgiastică şi extatică a fost însă păstrată. Titus Livius pomenea despre depravarea generală cu ocazia acestor
24https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cat-de-precis-era-oracolul-din-delphi (accesat pe 02.04.2022).
25
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cat-de-precis-era-oracolul-din-delphi (accesat pe 02.04.2022).
26https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-142/zeii-de-betie-si-alcool.html (accesat pe 02.04.2022).

14. 14
sărbători, despre orgii şi beţii cumplite. Totodată excesele duceau inclusiv la crime cumplite. Tocmai de aceea în
anul 186 î. Hr, Senatul Roman a interzis aceste practici.”27
Ca să ne dăm seama de cât de departe au mers lucrurile în ceea ce a privește imoralitatea practicilor
păgâne vom menționa aici o practică a gnosticilor Babelo. “Mai precis acesta (istoricul Epifanius) pomenea
despre un ritual prin care adepţii consumau spermă şi sânge menstrual. Practic femeile şi bărbaţii din cadrul
sectei făceau schimb de astfel de lichide, văzute nu ca ceva pământesc ci ca un soi de auto-apoteoză. De altfel în
gnosticismul din aceea perioadă existau două tendinţe. Una ce presupunea libertatea sexuală şi chiar orgiastică iar
cealaltă un soi ascetism. Cea mai puternică ramură a acestei secte era cea care încuraja ascetismul. Adepţii puteau
face sex dar nu aveau voie să ajungă la orgasm văzut ca un păcat.”28
Preoții păgânismului prin urmare susțineau că prostituția era un lucru sacru și toate femeile trebuiau
măcar odată în viață să meargă și să se prostitueze în templul zeilor. “o serie de autori antici precum Herodot sau
Strado vorbesc despre existenţa prostituţiei sacre în Antichitate. Mai precis, în civilizaţiile din zona
Mesopotamiei, în special era întâlnit această practică. Herodot spunea că aceste ritualuri sexuale pentru onorarea
zeităţii, în special Aştarte, erau practicate mai ales în vechiul Babilon dar şi în zona insulei Cipru. Unul dintre
aceste ritualuri sexuale babiloniene presupunea ca fiecare femeie din ţinut, măcar odată în viaţă, trebuia să stea în
templul lui Aştarte şi să se ofere primului necunoscut întâlnit. Inclusiv femeile foarte bogate, spun autorii antici,
ar fi fost văzute venind în litierele lor bogate la templul lui Aştarte pentru a face sex cu primul străin venit. Mai
mult decât atât femeile care practicau acest ritual se aşteptau să fie şi plătite simbolic. Ele nu puteau pleca acasă
până când străinul nu întreţinea relaţii sexuale cu ele şi mai apoi le arunca un ban în poală. Strabon a scris la
rândul său despre prostituţia sacră în Babilon. Poetul Pindar în secolul al V-lea î. Hr. a mărturisit că prostituţia
sacră era practicată şi în Grecia Antică, la Corint, de exemplu. Acesta spunea că tinerele fete, în numele Afroditei,
se dăruiau pelerinilor care aduceau prinos zeiţei. Totodată un alt autor antic, Atheneus scria că în Corint, femeile
spuneau că se vor prostitua în numele ei, dacă zeiţa le va răspunde dorinţelor. ”29
Toate aceste lucruri sunt unele care ne fac imaginea
- imorală,
- decadentă,
- laxă etic
- și josnică
a preoților păgâni.
Trebuie să știm că atunci când creștinismul ortodox a apărut și a înlocuit păgânismul aceste lucru a fost
pe bună dreptate. Aceasta fiindcă omul antic avea nevoie de ceva:
- înălțător,
- sublim,
- moral,
- etic
- și virtuos
și a venit vremea să renunțe la orgiile și imoralitățile păgâne.
Trebuie prin urmare să fim conștienți că diavolul are mai multe forme prin care a ajuns să se facă
cunoscut în istorie și una dintre ele a fost păgânismul. După cum am spus a fost păgânismul cel care a ajuns să
creeze o nouă preoție în care:
- păcatul,
- patima,
- imoralitatea
- decadența
- și orgia
erau adevărate virtuți.
27https://adevarul.ro/locale/botosani/cele-mai-pornografice-culte-religioase-orgii-generalizate-prostitutie-
sacra1_5d011ccb892c0bb0c64b0d07/index.html (accesat pe 02.04.2022).
28
https://adevarul.ro/locale/botosani/cele-mai-pornografice-culte-religioase-orgii-generalizate-prostitutie-
sacra1_5d011ccb892c0bb0c64b0d07/index.html (accesat pe 02.04.2022).
29
https://adevarul.ro/locale/botosani/cele-mai-pornografice-culte-religioase-orgii-generalizate-prostitutie-
sacra1_5d011ccb892c0bb0c64b0d07/index.html (accesat pe 02.04.2022).

15. 15
Este cumva inuman să ajungem să crede că astfel de lucruri puteau să continue în istorie. Iată de ce în
cele din urmă păgânismul va pierde în lupta împotriva creștinismului ortodox și era și normal să fie așa. Era și
normal fiindcă după cum am spus păgânismul demonic a ajuns să propovăduiască lucruri nenaturale ca
- prostituția,
- orgia,
- beția,
- jertfele umane
- sau idolatria
ca fiind lucruri bune și firești.30
În anul 1928 doi prieteni s-au întâlnit pe o bancă în parc și discutau.
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Ai iești la aer?
- Da.
- Foarte frumos.
- Așa este. Și tu văd că ai ieșit?
- Da, am vrut să vin puțin între verdeață.
- Foarte bine.
- Și ce mai faci?
- Bine.
- Mă bucur.
- Nici nu o să îți vină să crezi ce am aflat azi.
- Ce?
- Numele de Ivonne Vierlet îți spune ceva?
- Ivonne Vierlet?
- Da.
- Nu.
- Păcat.
- De ce?
- Fiindcă a fost o mare eroină?
- Da?
- Da.
- Păi cum?
- Azi citeam ziarul.
- Și?
- Într-un articol se spunea că lui Ivonne Vierlet i s-a făcut o statuie.
- Unde?
- În orașul Marchiennes din Belgia.
- De ce?
- Aici este dichisul.
- Ce dichis?
- Ivonne Vierlet a fost o școlăriță belgiană.
- Și?
- A fost ucisă de germani.
- Doamne ferește!
- A fost în anul 1918.
- În primul război mondial?
- Da.
- Și de ce ar fi ucis germanii o fetiță?
- Fiindcă a dat o bucată de pâine unui prizonier francez.
- Și pentru aceasta a fost ucisă?
30A se vedea Radu Teodorescu, Firescul în religia comparată (Cugir, 2014).

16. 16
- Da.
- Nu îmi vine să cred.
- Ba da. Francezii și germanii au fost în tabere opuse în primul război mondial.
- Îmi aduc aminte.
- Și știi ce este scris pe statuia micei eroine?
- Nu.
- Crucea de război franceză şi crucea de Cavaler al ordinului „Leopold II.”
- Frumos.
- Așa este.
- Foarte interesantă această poveste cu Ivonne Vierlet.
- Ea ne spune un lucru pe care trebuie să îl luăm în considerare.
- Care?
- Că eroismul poate să fie prezent de foarte timpuriu în om.
- Crezi?
- Da.
- Poate așa este.
- Sigur așa este.
- De ce?
- Dacă o școlăriță și-a riscat viața pentru dreptate cum să nu fie adevărat.
- Ai dreptate.
- Așa a fost și cu primii creștini.
- Adică?
- Primii creștini și-au dat seama că au trăit într-o lume bolnavă.
- Bolnavă de ce?
- De păgânism.
- Cred că ai dreptate.
- Ei nu au mai vrut să trăiască într-o lume păgână.
- Și pentru asta și-au dat chiar și viața?
- Da.
- Așa este.
- Când am citit de Ivonne Viorlet imediat m-am gândit la primii creștini.
- Cred că înțeleg.
- Știi ce se spune despre martiri?
- Nu.
- Că sunt mai periculoși când sunt morți decât când sunt vi.
- De ce?
- Fiindcă lumea își aduce aminte de moartea lor și vrea să îi răzbune.
- Oare așa a fost și cu primii creștini?
- Parțial.
- De ce parțial?
- Eu și-au dat viața dar nu au vrut să răzbune pe nimeni.
- Au vrut doar și viață fără de păgânism.
- Exact.
- Este foarte coerent.
- Da. Uite că până și o școlăriță poate sfida războiul și moartea.
- Așa este.
- Mă bucur că ești de acord.
- Evident că sunt de acord.31
Am voit să fim în acest capitol realiști și să ne dăm seama că au fost și încă sunt preoți păgâni (profeți
mincinoși) care nu slujesc lui Hristos și care sunt cât se poate de străini de ortodoxie. Trebuie să fim atenți cu ei
31Din Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

17. 17
și să ne dăm seama că preoții diavolului pot să facă mult rău. Acești preoți nu vor recunoaște niciodată că ei îl
slujesc pe diavol. Poate părea șocant pentru unii să afle că diavolul își are proprii lui preoți. Să nu fim naivi. Pe la
mijlocul secolului XX un anume Șandor Le Vey din America a înființat chiar și Biserica satanei. Oamenii sunt de
multe ori ușor atrași spre rău și spre demonic și încearcă să ia pe cât mai mulți în căderea lor veșnică de la
Dumnezeu. Fie că este păgânism, șamanism, magie sau vrăjitorie au fost unii care au din diavol au făcut o
adevărată religie. La fel de bine ei mai pot să fie numiți nu numai ca preoți ai diavolului ci și antihriști.32
CAPITOLUL 2
PREOTUL CREȘTIN ORTODOX ȘI FORȚA EXEMPLULUI MORAL PROPRIU
În antichitate când grecii au atacat Persia știm că la un moment dat ei au ajuns pe un drum care intra în
mare unde apa era până la umeri. Fiindcă soldații aveau platoșe, scuturi, săbii și sulițe cu ei s-au oprit în fața mării
și le era frică să mai treacă prin mare fiindcă apa le-ar fi îngreuiau mersul. Împăratul Alexandru Macedon era
undeva în spate.
- De ce s-a oprit convoiul? A întrebat Alexandru.
- Fiindcă drumul intră în mare.
- Și?
- La soldați le este frică să meargă mai departe.
- Bine.
Se spune că împăratul Alexandru Macedon s-a dus în fața soldaților și a trecut primul prin mare. Când
soldații l-au văzut pe împărat că merge înaintea lor au prin curaj și au trecut și ei partea de drum care mergea
prin mare și au ieșit la liman pe cealaltă parte.
Cititorul poate că va crede că aceste rânduri se adresează mai mult armatei însă ele se poate adresa și
preotului creștin ortodox. Aceasta fiindcă orice preot ortodox trebuie să știm că el trebuie să fie:
- un reper,
- un model,
- un exemplu,
- un prototip
- ș un arhetip
la care comunitatea creștină din care face parte trebuie să se raporteze.
Este greu de crezut că un preot care:
- bea,
- înjură,
- clevetește,
- este iute la mânie,
- este răzbunător
- lacom
- și avar
mai poate să fie luat ca un exemplu de comunitatea lui. Sfântul Grigorie Teologul spunea cât se poate de plastic
despre cum trebuie să fie preotul: „trebuie să fiu eu mai întâi curat şi apoi să curăţ pe alţii. Să fiu eu înţelept ca să
înţelepţesc pe alţii. Să fiu eu lumină, ca să luminez pe alţii. Să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să apropii pe alţii.
Să fiu eu sfânt, ca să sfinţesc pe alţii.”33
Ceea ce mai mulți preoți de azi uită este că oamenii îi simt pe preoți și ajuns să își dea seama de ce fel de
oameni sunt.34
Prin urmare trebuie să știm că un preot nu trebuie să fie numai formal preot ci la fel de bine să fie unul
care să de-a exemplul vieții sale parohiei sale. Numai așa se poate spune că preotul va ajunge să fie un reper și un
model pentru cei din jur. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea despre preot: “Spune-mi, te rog, unde-l vom pune pe
32A se vedea Philiph C. Almond, The Antichrist: a new biography (Cambridge, 2020).
33Din Sfântul Grigorie Teologul, Despre preoție.
34Oamenii vor să vadă că între viața preotului și cuvintele predicii sale este un acord deplin. Nu ai cum să le predici oamenilor ceea ce
tu nu îndeplinești. Acesta este motivul pentru care mai mulți preoți creștin ortodocși ajung să se împotmolească. Aceasta fiindcă trebuie
să știm că preoții sunt unii care au aspirații și vor să fie exemple morale pentru parohiile lor.

18. 18
preot, când cheamă Duhul cel Sfânt, când săvârşeşte prea înfricoşătoarea jertfă şi când atinge necontenit pe
Stăpânul obştesc al tuturora? Cât de mare curăţie, cât de mare evlavie îi vom cere? Gândeşte-te ce fel trebuie să
fie mâinile acelea care slujesc, ce fel trebuie să fie limba aceea care rosteşte acele cuvinte? Nu trebuie să fie oare
mai curat şi mai sfânt decât oricare altul, sufletul care a primit atâta Duh? Atunci şi-n timpul Sfintei Liturghii şi
îngerii stau împrejurul preotului. Tot altarul şi locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile cereşti în cinstea
Celui ce Se află pe jertfelnic.”35
Sunt mai mulți care susțin că de fapt în zilele noastre vremurile s-au schimbat și am ajuns să trăim în
timpuri care adevărul este că nu mai au nevoie prea mult de preoți. Nu avem cum să mai avem nevoie de preoți
fiindcă preoții sunt unii care sub buni numai în vremuri
- de criză,
- extreme
- dificile
- și complicate.
Iată ce spunea în acest sens teologul creștin ortodox Mihai Parfeni: “într-o lume secularizată, în care plăgi
precum disperarea, falsele religii, stresul şi patimile biciuiesc trupul umanităţii, într-o societate aflată într-o
profundă suferinţă şi care nu ne poate lăsa indiferenţi, preotul, ca unul luat dintre oameni şi rânduit pentru
oameni, are un rol covârşitor, şi anume acela de a se jertfi şi de a da dovadă de un eroism moral pentru a
schimba faţa lumii. El are sarcina şi misiunea să facă să locuiască prin Duhul Sfânt, Hristos în inimile oamenilor
şi să-l facă pe om părtaş fericirii celei de sus. Duhul Sfânt se sălăşluieşte în inimile noastre prin chemarea şi
participarea la Sfintele Taine unde toţi creştinii devin membri ai Bisericii. Chemarea la aceste lucrări sfinte o face
Dumnezeu tuturor pentru ca „toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2, 40),
devenind mlădiţe vii ale aceluiaşi trup (Ioan 15, 1).”36
Forța exemplului propriu trebuie să știm că în probleme de religie este cea mai puternică armă. Se știe de
exemplul cu un necredincios care a venit să discute cu un preot despre învierea lui Iisus în care nu credea.
Preotul a venit cu cele mai elaborate teorii teologice despre învierea lui Iisus pentru a îl face pe necredincios să
vină la credință. În cele din urmă necredinciosul a mărturisit că vine la credință. Preotul l-a întrebat:
- Au fost concludente argumentele mele teologice de ați venit la credință?
- Nu a răspuns necredinciosul.
- Atunci cum de ai venit la credință?
- Mi-a plăcut foarte mult căldura cu care m-ați invitat să iau un scaun și să șed pentru a vă asculta.
Se poate vedea aici că oamenii nu vor foarte mult un preot care să fie tobă de filosofie ci vor să aibă un
preot care să fie aibă un acut bun simț. Aceasta fiindcă trebuie să știm că bunul simț trebuie să fie o calitate a
oricărui preot creștin ortodox. Bunul simț al preotului creștin ortodox ajunge să ne manifeste în mai multe feluri
și nu înseamnă că preotul trebuie să fie manierat și rasat. Un preot cu bun simț știe că de Sfintele Paști nu
trebuie să țină o predică ce să depășească mai mult de o jumate de oră fiindcă oamenii vor să meargă acasă și să
stea și să se bucure cu familia.
“Măreţia neîntrecută a slujirii preoţeşti stă în faptul că ea este mijlocire între oameni şi Dumnezeu, căci
dacă profetul e trimisul lui Dumnezeu către oameni pentru a le face cunoscută voia Sa şi a le trezi sufletul,
preotul vine cu răspunsul, care pleacă dintru cele de jos spre ceruri, cu răspunsul la apelul lui Dumnezeu făcut
cunoscut prin profet.”37
Un preot cu adevărat bun este unul care știe că el este un mijlocitor între Dumnezeu și oameni și că el
trebuie să fie un fel de punct de legătură. Aceasta fiindcă oamenii au nevoie de puncte de legătură cu Dumnezeu.
Nu trebuie să credem că preotul trebuie să fie un fel de oracol cum au fost oracolele păgâne din antichitate de
care am vorbit în capitolul anterior. Preotul este unul care prin viața lui trebuie să actualizeze chemarea lui
Dumnezeu la o viață curată. Dacă viața preotului nu este curată ei bine oamenii vor simții acest lucru și se vor
smintii. Putem vedea de mai multe ori în mas media cazuri de preoți care smintesc. Mai recent a fost dat cazul
unui preot care nu a fost mulțumit că la o slujbă de înmormântare nu a fost lăsat să fie el primul care să meargă
35Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoţie VI, 4.
36https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-despre-preotie-al-sfantului-grigorie-de (accesat pe
02.04.2022).
37
https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-despre-preotie-al-sfantului-grigorie-de (accesat pe
02.04.2022).

19. 19
în fața comunității la sicriul răposatului. Preotul - care se pare că avea multă mândrie - s-a mâniat și i-a pus pe
toți cei prezenți să îi sărute mâna ca să îi facă conștienți de faptul că el este liderul și el trebuie să:
- ascultat,
- urmat
- și cinstit.
Incidente de acest fel nu numai că sunt de proastă calitate dar dacă ajung în mas media evident că vor
face multă rău Bisericii.
“A sfinţii viaţa prin Sfintele Taine şi a conduce pe calea mântuirii, a învăţa pe credincioşi cuvântul lui
Dumnezeu sunt funcţii fundamentale ale preoţiei sacramentale. Aceste slujiri le-a exercitat Însuşi Mântuitorul în
timpul activităţii Sale mesianice, slujiri ce se continuă până astăzi prin mijlocirea preoţilor slujitori care sunt
organe văzute ale preoţiei Lui nevăzute. Învăţătura pe care ei o comunică nu este a lor şi prin mâna lor nu se
comunică binecuvântarea lor şi harurile lor, ci ale lui Hristos. Preoţia creştină este aşadar încadrată în preoţia
veşnicului Arhiereu.”38
Este adevărat că pe preoți trebuie să îi cinstim aceasta fiindcă ei sunt unii care au puterea de la Duhul
Sfânt să ne ierte păcatele. Este evident că Dumnezeu ne iartă păcatele însă ceea ce trebuie să știm este că
Dumnezeu ne iartă păcatele prin preot. "Nu e de ajuns să ne spovedim în fața lui Dumnezeu; se cuvine să ne
spovedim de asemenea și în fața celor ce au primit de la Dumnezeu puterea de a spovedi."39
Știm că mai toți sfinții părinți au fost preoți. Ei au fost se poate spune exemplu vii de cum trebuie să fie
trăită preoția. Aceasta fiindcă este bine să ne dăm seama că sunt mulți preoți care au nevoie de puncte de
orientare după care să meargă și să se poziționeze. “Sfinţii Părinţi s-au remarcat în istorie ca exemple vii, trăitori
ai unei vieţi de mare sfinţenie, ca oameni ai căror lucrări au fost pătrunse de Duhul Sfânt, ca mari luptători
împotriva ereziilor şi ca mari apărători ai Biserici, ca mari fondatori de obşti monahale şi ca deosebiţi apărători şi
sprijinitori ai tuturor celor suferinzi atât trupeşte cât şi sufleteşte. Activitatea lor a vizat în mare măsură şi slujirea
preoţească pe care au prezentat-o, ridicând-o la înalte culmi, în scris şi în faptă, slujire pe care s-au învrednicit a o
purta până la jertfă şi dincolo de aceasta, conştienţi fiind de profunda responsabilitate ce au acceptat să o poarte
pe umeri.”40
Sunt preoți care nu prea sunt conștienți că ei trebuie să fie un exemplu. Așa se face că ei ajung să facă
mari gafe duhovnicești. Iată de ce un viitor preot trebuie să ia școala de teologie în serios și să își dea seama că
numai prin:
- seriozitate,
- determinare,
- vigilență,
- sobrietate
- și perseverență
va ajunge să fie un exemplu și în acest mod să își ducă comunitatea din care face parte înainte. Sfântul Nectarie
din Eghina spunea cât se poate de frumos: "preotul sfânt odihnește inimile credincioșilor, aduce pace conștiinței
lor, se face pildă și model al vieții creștinești și întruchipează icoana vie și perceptibilă a cultului creștin."41
Trăim într-o lume care ne bombardează cu informații. La un moment dat se și vehicula în mas media că
informația înseamnă putere. Cine are informație se crede că este un om puternic fiindcă el va ști ce trebuie să
facă pe viitor. Informațiile însă trebuie să știm că sunt unele care sunt cât se poate de reprobabile. Aceasta
fiindcă informația poate să devină o modalitate de a distruge adversarul. Se știe că în lumea afacerilor dacă ai
informații despre punctele slabe și vulnerabilitatea adversarului ei bine vei știi exact unde să lovești.
În această lume a informației cibernetice omul evident că ajunge la saturație. Ajunge la saturație și în acest
mod în cele din urmă el vrea de la viața lui exemple puternice după care să se orienteze. Este greu să îl facem pe
omul de azi să postească de exemplu dacă el vede că preotul lui nu postește în posturile rânduite peste an. Iată
de ce cu riscul că ne repetăm trebuie să spunem că preotul de azi trebuie să fie un exemplu moral care să fie
disponibil pentru toți și să ne fie unul autentic.
38
https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-despre-preotie-al-sfantului-grigorie-de (accesat pe
02.04.2022).
39Ala Rusnac, Cugetări duhovnicești - din înțelepciunea sfinților, vol. I, (Editura Epigraf, Chișinău, 2009), p. 36.
40
https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-despre-preotie-al-sfantului-grigorie-de (accesat pe
02.04.2022).
41Sfantul Nectarie de Eghina, Despre Preoție,(Editura Sophia, București, 2008), p. 56.

20. 20
“Ne temem când citim tratatele privind slujirea preoţească, de faptul că Sfinţii Părinţi ar dori parcă să ne
descurajeze în faţa unei atât de înfricoşătoare realităţi a sacerdoţiului, în faţa responsabilităţii pe care o implică
această slujire. Însă Sfinţii Părinţi se îngrijesc şi de inima păstorului pe care o doresc învăluită în dragoste faţă de
Dumnezeu şi faţă de oameni asemeni modului în care mierea învăluie fagurele, o doresc întărită spre orice lucru
bun, o doresc pregătită pentru întâmpinarea oricărui pericol, în faţa oricăror ispite ce i-ar veni din afară sau de la
diavolul. Acest mesaj este firul roşu al tuturor tratatelor despre preoţie, absolut fiecare capitol fiind o etapă în
pregătirea slujitorului altarului ce parcurge aceste texte.”42
La un preot dintr-o mare metropolă a venit un credincios.
- Doamne ajută părinte.
- Doamne ajută fiule.
- Părinte aveți ceva timp la dispoziție?
- Da.
- Aș vrea să discut ceva cu sfinția ta.
- Ce anume?
- Este ceva ce eu nu înțeleg.
- Ce anume?
- Părinte am tot auzit vorba aceasta: să fac ce zice preotul nu ce face preotul.
- Și?
- Cum trebuie să fie un preot părinte?
- Bună întrebare.
- Da?
- Da.
- De ce?
- Un preot trebuie să fie sfânt.
- Dar preoții nu sunt sfinți.
- Asta așa este.
- Și atunci?
- Preotul trebuie să fie un sfânt și dacă nu poate trebuie să aspire la acest lucru.
- Să aspire?
- Da.
- Adică cum?
- Tu ce meserie ai?
- Sunt inginer părinte.
- Și mai înainte de a fi inginer nu ai început să îți dorești să fie inginer?
- Ba da.
- Ei vezi la fel este și cu preotul.
- Adică?
- Preotul trebuie să își dorească să fie sfânt.
- Și dacă nu ajunge?
- Asta este o altă problemă.
- De ce?
- Sunt și preoți care au ajuns sfinți.
- Cum ar fi?
- Sfântul Nicolae, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Palama etc.
- Înțeleg.
- Totuși și chiar dacă nu a ajuns să fie sfânt un preot tot este de folos.
- De ce?
- Fiindcă el îți poarte ierta păcatele.
- La spovedanie?
- Da.
42
https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-despre-preotie-al-sfantului-grigorie-de (accesat pe
02.04.2022).

21. 21
- Știu asta.
- Uite ca să îți dau un exemplu îți voi spune o întâmplare.
- Vă ascult.
- Mai de mult un misionar s-a dus în Africa.
- Departe.
- Așa este.
- Și ce a făcut acolo?
- A început să îl predice pe Hristos negrilor.
- Și?
- Nu a avut prea mult succes.
- De ce?
- Fiindcă negrii erau mai mult legați de zeii și vrăjitoria lor.
- Așa este.
- Totuși un negru a venit la misionar într-o zi.
- Domnule pot vorbii cu tine? L-a întrebat el pe misionar.
- Da. Ce este?
- Nu știu cum să spun.
- Spune cum îți vine.
- Aș vrea să mă încreștinez.
- Tu?
- Da.
- Dar cum?
- Aș vrea să fiu botezat.
- Dar pe tine nu te-am văzut niciodată la predicile mele.
- Așa este.
- Și atunci?
- Este adevărat că nu am venit la predici.
- Și atunci cum de cunoști creștinismul?
- Îl cunosc domnule.
- De la cine?
- De la vecinul meu.
- De la vecinul tău?
- Da.
- Cum?
- Vedeți domnule eu am un vecin care a fost un om rău.
- Rău?
- Da. Era un om care se îmbăta, fura și își mai și bătea nevasta.
- Și?
- De când s-a încreștinat nu mai bea, nu mai fură și nici nu îș mai bate nevasta.
- Înțeleg.
- Deci mi-am dat seama că creștinismul este un lucru minunat.
- Chiar că este.
- Mă puteți boteza?
- Da cum să nu.
- Vă mulțumesc domnule.
- Pentru nimic.
- Vai părinte da ce poveste interesantă.
- Deci forța exemplului propriu este mai puternică decât orice predică.43
Întâmplarea de mai sus este una care ne spune că oamenii se i-au foarte mult după efectele vorbelor nu
după vorbește în sine însuși. În acest sens este cu adevărat o mare anomalie ca un preot să țină predici de înaltă
43Din Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

22. 22
ținută teologică dacă el este unul fără bun simț și reprobabil moral. În preoți trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl
a pus o vocație specială însă această vocație specială nu este destul pentru a ajunge ca ei să devină:
- modele
- și exemple
pe care creștinii simplii să le urmeze.
Ceea ce este mai trist este că sunt și o categorie de preoți care se poate spune că s-au făcut preoți nu
fiindcă au avut vocație ci fiindcă au voit să ducă o viață bună și confortabilă. Preoții nu fac mare efort fizic, sunt
bine plătiți și în plus sunt și respectați de comunitatea din jur. Acesta este motivul pentru care sunt mulți care
aleg să facă din preoție o carieră. Sfântul Ioan Gură de Aur a avut o cu totul altă părere în acest sens: „trebuie
deci să fie alese la preoţie astfel de suflete, precum ne-au arătat că au fost cândva, prin puterea darului lui
Dumnezeu, trupurilor acelor sfinţi din cuptorul din Babilon, pe care flăcările focului nu le-au putut cuprinde.
Apoi hrana focului ce ameninţă pe preot nu sunt vreascurile, câlţii sau smoala, ci ceva mai periculos ca acestea.
Căci pe un preot nu-1 ameninţă un foc perceput prin simţurile noastre, ci flăcările invidiei mistuitoare îl
împresoară, apucîndu-1 din toate părţile, şi-l cercetează foarte amănunţit, ...scormonindu-i toată viaţa..., precum
a cercetat odată focul trupurile copiilor acelora. Iar de află chiar şi vreo mică bucăţică din vre-un pai se leagă
îndată de ea şi arde acea parte stricată, aprinde în fum tot restul clădirii aceleia şi o întunecă peste tot chiar de-ar
fi fost mai strălucitoare decât razele soarelui. Cât timp viaţa preotului este în toate privinţele bine orânduită, este
scăpat şi de piedeci; de ar face însă o mică greşeală, o mică neglijenţă, ceea ce este firesc căci şi el este om şi are şi
el de străbătut marea cea plină de primejdii a acestei vieţi, el nu poate să astupe gura învinuitorilor lui prin folosul
celorlalte, căci acel mic pas greşit le umbreşte pe toate celelalte calităţi”.44
Evident că se pot spune multe lucruri despre taina care este preoția însă cel mai bine acest lucru au făcut-
o sfinții părinți ai creștinismului ortodox. Aceasta fiindcă în ceea ce privește preoția trebuie să știm că nimeni nu
poate face afirmații:
- valide,
- veridice,
- adevărate
- și semnificație
decât cei care au trăit preoția creștin ortodoxă la nivelul cel mai profund45. Sfântul Grigorie de Nazianz spune în
acest sens: “cine este cel ce crede ca poate plăsmui, într-o singura zi,ca pe o statuie de lut, pe preot,pe apărătorul
adevărului, pe cel ce va sta împreună cu îngerii, pe cel ce va slăvii pe Dumnezeu împreună cu arhanghelii, pe cel
ce va înălța jertfele la jertfelnicul cel de sus, pe cel ce va fi preot împreună cu Hristos, pe cel ce va plăsmui din
nou pe om,pe cel va restaura în om chipul lui Dumnezeu,pe cel ce va lucra pentru lumea cea de sus - și ca să
spun ce e mai mare-pe cel care va fi Dumnezeu și va face pe oameni Dumnezei?”46
Prin urmare este adevărat că preoția este o mare chemare dar ea poate să fie înțeleasă în adevăratul sens
al cuvântului numai de cei care sunt oameni duhovnicești. Aceasta fiindcă sunt mulți care văd preoția cu ochi:
- lumești,
- trupești
- și pătimași.
Este evident că nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la preoția în ceea ce îi privește pe oamenii pătimași
care nu vor vedea mult în preoție. Mitropolitul Antonie Plămădeală spune despre preoție:„preotul e un generos;
el e un făcător de bine, dacă se poate spune aşa despre profesie. Preoţia nu e o profesiune, dar a fi de profesie
făcător de bine e un act de dăruire“47
Preotul prin urmare trebuie să știm el trebuie să fie un exemplu pentru semenii lui. Aceasta fiindcă
oamenii au nevoie de exemple pentru a avansa în viața duhovnicească. Timpurile în care trăim știm că sunt
timpuri în care omul este asaltat de foarte multă informație. Aceasta fiindcă după cum am spus sunt din ce în ce
mai mulți care sunt cât se poate de orientați spre lumea din exterior. Așa se face că ei uită să aibă grijă de sufletul
44Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoţie. Traducere în limba română de N. Geamănu. (Craiova 1941). Cartea a IlI-a, cap. 14.
45https://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/sfintii-trei-ierarhi-actualitatea-gandirii-despre-preotie-70625.html a(accesat pe
04.04.2022).
46Sfântul Grigorie de Nazianz apud https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/pregatirea-tinerilor-pentru-preotie-93529.html
(accesat pe 04.04.2022).
47Mitropolitul Antonie Plămădeală apud https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/pregatirea-tinerilor-pentru-preotie-
93529.html (accesat pe 04.04.2022).

23. 23
lor. Oamenii de azi sunt unii care în inconștientul lor sunt unii care sunt dornici să fie în legătură cu sufletul lor.
Aceasta fiindcă fără grija de suflet omul se simte cât se poate de:
- singur,
- părăsit,
- abandonat
- și uitat.
Despre cât de înaltă și sublimă este taina preoției Sfântul Simeon al Tesalonicului spunea: “Prin taina
preoției,preotul devine însuși serafimul care vede direct tainele lui Dumnezeu,se apropie de ele, se face părtaș lor,
le deține și le săvârșește.
Căci noi suntem deținători ai tainelor lui Dumnezeu. Prin taina preoției noi am devenit stătători înaintea
lui Dumnezeu și organe prin care alții sunt puși în legătura cu Creatorul,am devenit cale și povățuitori altora,spre
lumina cea adevărata. Prin taina preoției am devenit heruvimi care văd pe cel ce vede toate și purtători de foc
care țin cărbunele cel viu. Prin taina preoției noi suntem tronul pe care se odihnește cel ce este pretutindeni și
veșnic neobosit. Prin taina preoției noi suntem îngerii care liturghisesc jos pe pământ liturghia pe care îngerii o
slujesc în ceruri.“48
Este evident că preoție este o taină care ajunge să fie trăită pe măsură ce preotul ajunge să se ilumineze
duhovnicește sau mai bine spus să ajung să trăiască în Hristos. Sunt mulți care sunt de părere că a spune că
trăiești în Hristos nu spune multe. Preotul trebuie să fie unul care să trăiască în Hristos adică să țină toate poruncile
lui Hristos. Aceasta fiindcă în acest mod în cele din urmă el va ajunge să primească harul lui Hristos. Se poate
vedea că sunt mai mulți cei care ajung să se înduhovnicească și să ajungă să trăiască în harul lui Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur este de părere că preotul este asemenea unui înger atunci când slujește fiindcă
la fel de bine și îngerii sunt unii care slujesc lui Hristos când sunt în cer. “Preoția se săvârșește pe pământ,dar are
rânduiala cetelor cerești. Și, pe foarte bună dreptate, ca slujba aceasta n-a rânduit-o un om sau un înger, sau un
arhanghel, sau o altă putere creată de Dumnezeu, ci Însuși Mângâietorul Sfântul Duh a rânduit ca preoții, încă pe
când sunt în trup, să aducă lui Dumnezeu aceeași slujbă, pe care o aduc îngerii în ceruri. Pentru aceea preotul
trebuie sa fie atât de curat, ca și cum ar sta chiar în cer printre puterile îngerești.”49
Evident că nu trebuie să înțelegem că un preot va putea să ajungă în curăție pe îngeri atunci când slujește
dar este evident că preotul are o chemare
- înaltă
- și sublimă.
Viitorii preoți trebuie să fie unii care să fi fost ca adolescenți și tineri aproape de Biserică și să fie
participat în activitățile ei. Profesorul de teologie Spiridon Cândea spune cât se poate de bine în acest sens:
„recomandaţi pot fi deci numai tinerii aceia care dintr-o poruncă lăuntrică a lor au mers împreună cu preotul sau
singuri şi au cercetat pe bolnavii parohiei, care au căutat într-o formă oarecare să ajute pe săracii satului, care s-au
simţit bine să fie aproape de preot când acesta a făcut anumite slujbe în biserică sau prin casele credincioşilor“.50
În acest sens este puțin probabil că un tânăr care:
- înjură,
- se îmbată,
- desfrânează
- este agresiv
- sau este răzbunător
ar fi un bun candidat la preoție. Aceasta fiindcă după cum am spus preotul trebuie să aibă un trecut cât se poate
de bun și de curat.
Preotul este menit să fie unul care să conving că viața în Hristos funcționează și este eficentă și nu este
numai o mare amăgire. Aceasta fiindcă preotul este unul care trebuie dincolo de toate să treacă prin experiența
proprie ceea ce au experimentat sfinții părinți și au ajuns să scrie pentru a ne lăsa și nouă mărturie despre viața și
trăirea lor. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ”Mulți preoți au scăpat de mrejele femeilor frumoase împodobite cu
bijuterii de aur, parfumate cu parfumuri, îmbrăcate cu haine scumpe, au scăpat de toate farmecele femeiești
48Sfântul Simeon al Tesalonicului apud https://www.crestinortodox.ro/religie/taina-preotiei-155828.html (accesat 04.04.2022).
49Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoţie, EIBMBOR, Bucureşti, 2007, p. 81
50https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/pregatirea-tinerilor-pentru-preotie-93529.html (accesat pe 04.04.2022).

24. 24
amintite mai sus dar au căzut ușor și au pierit din pricina unor femei urâte și pocite. Când și femeia săracă, dar și
cea bogata, când și femeia gătită și împodobită, dar și ea îmbrăcată prost, când și femeia cu purtări căutate dar și
cea cu purtări neprefăcute, și, ca să spun pe scurt, când și femeile frumoase dar și cele urâte iscă război în
sufletul bărbatului care le privește, iar mesteșugirile femeiești îl înconjoară de pretutindeni, spune-mi te rog, cum
va mai putea preotul răsufla, când stau în jurul lui atâtea curse?”51
Este evident că există și extrema să cerem prea mult de la preoți. Sunt unii care sunt extrem de
pretențioși când vine vorba de Biserică și vor totul de la preoți. Ei bine trebuie să știm că nu avem cum să cerem
totul de la preoți dacă mai întâi de toate noi nu suntem unii care să oferim totul sau mai bine spus să fim dispuși
să dăm totul. Este adevărat că pentru preoție preotul trebuie să fie dispus să ofere totul însă la fel de bine el
trebuie să își aducă aminte că este om și ca orice om are și el:
- neputințele,
- defectele
- neajunsurile
- și carențele
sale.
Despre lipsurile și neajunsurile preotului Sfântul Ioan Gură de Aur spunea cât se poate de frumos: „toţi
îl judecă pe preot, nu ca pe un om îmbrăcat cu trup şi el, cu fire omenească şi el, ci ca pe un înger, slobozit de
orice slăbiciune omenească. Şi, după cum de un tiran toţi se tem şi-l linguşesc, câtă vreme are puterea în mână,
pentru că nu-l pot doborî, dar când văd că lucrurile se întorc împotrivă, cei care erau prieteni cu puţin mai
înainte leapădă respectul făţarnic ce i-l arătau şi ajung dintr-odată vrăjmaşi şi inamici; şi, pentru că îi cunosc bine
toate scăderile şi păcatele lui, se năpustesc asupră-i şi îl alungă de la putere; tot aşa se întâmplă şi cu preoţii; cei
care cu puţin mai înainte, pe când preotul era puternic, îl cinsteau şi îl slujeau, îndată ce îi găsesc o mică
slăbiciune, se pregătesc cu înverşunare să îl alunge din scaun, nu numai ca pe un tiran, ci cu mai multă asprime
decât pe un tiran“.52
După cum am spus trebuie să știm că preotul nu convinge prin vorbe ci mai mult prin faptele sale care
sunt dovada propriului exemplu. Aceasta fiindcă nu trebuie să uităm că lumea de azi este o lume:
- pragmatică,
- materialistă,
- concretă
- și raționalistă.
Este cu adevărat trist să vedem că sunt și unii preoți care vorbesc cât se poate de bine și de frumos și au
darul oratoriei dar ei sunt departe unii care dus o viață
- ascetică
- de nevoință
- și duhovnicească.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre păcatele preotului așa: „Păcatele oamenilor de rând sunt ca
înfăptuite într-un fel de întuneric şi pierd numai pe cei ce le-au făptuit, dar greşeala unui bărbat cu vază şi în faţa
privirilor celor mulţi este o pagubă comună pentru toţi, care tace şi mai lâncezi pe cei obosiţi în luptele
anevoioase pentru bine, şi aţâţă la mândrie pe cei ce voiesc să vegheze asupra lor înşişi. În afară de acestea,
păcatele celor neînsemnaţi, chiar de ar fi vădite, pe nimeni nu rănesc cu o aşa de mare rană, însă pentru cei ce
ocupă acest înalt loc de cinste, mai întâi sunt foarte lămurite văzute de toţi şi apoi chiar de ar cădea în greşelile
cele mai mici, mari apar aceste mici greşeli în ochii mulţimii. Căci toţi preţuiesc greşeala nu după măsura faptei, ci
după demnitatea celui care greşeşte. Trebuie dar ca preotul să se întărească aşa ca într-un fel de armătură de
diamant, printr-o neobosită veghere asupra vieţii sale şi în toate părţile să privească cu băgare de seamă
împrejurul său ca să nu descopere cineva, pe undeva, vreun loc slab şi descoperit şi apoi să primească o lovitură
mortală.”53
Prin urmare este foarte ușor să le cerem celor din jurul nostru să fie corecți și buni și noi să nu facem nici
un efort în acest sens. De ce? Fiindcă trebuie să știm că una este a vorbii și a avea pretenții și alta este a face și de
îndeplinii viața în Hristos. Acest lucru îl știe mai multă lume însă sunt puțini cei care îl pun în practică. Știm că
51Sfântul Ioan Gură de Aur din Despre preoție.
52Sfântul Ioan Gură de Aur apud https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/pregatirea-tinerilor-pentru-preotie-93529.html
(accesat pe 04.04.2022).
53Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoţie. Traducere în limba română de N. Geamănu. (Craiova 1941) Cartea a IlI-a, cap. 14.

25. 25
există în popor zicala: teoria ca teorie, dar practica ne omoară. Această practică vrea să spună că de fapt teoria faptelor
bune este un lucru pe care mai toată lumea îl știe însă când se ajunge la practică sunt mai puțini cei care ajung să
și-o asume. "Preotul nu trebuie să fie numai luminos, ci și fierbinte, învăpăiat, căci altfel i se potrivesc cele zise
episcopului din Laodiceia: ”Fiindcă nu ești fierbinte, ci numai căldicel, te voi scuipa din gura Mea”. Iar de grăiești
Dumnezeieștile cuvinte, nu fă lucrurile satanei; de slujești cu îngerii în Dumnezeiescul Lăcaș, ieșind afară din el
nu umbla cu dracii, spre a nu mânia pe Dumnezeu. Nu poți fi păstor dacă nu iubești pe Hristos din toată inima,
adică făcându-I toate poruncile, pentru că păstorul va da socoteală de toate sufletele cele pierdute."54
Doi prieteni discutau despre cele creștinești.
- Și cum mai ești?
- Nu prea bine.
- De ce?
- Am probleme cu fiul meu.
- Cum așa?
- Îmi este teamă că m-am făcut de rușine.
- Da?
- Da.
- Păi cum?
- Eu vrea ca fiul meu să ajungă om în viață.
- Ce tată nu vrea aceasta?
- Sunt și care nu se gândesc prea mult la asta.
- Poate ai dreptate.
- Sigur că am dreptate.
- Și ce s-a întâmplat?
- Măi am văzut că fiul meu cam minte.
- Rău.
- Așa este.
- Și?
- Într-o zi l-am luat pe fiul meu de-o parte și i-am spus:
- Fiul meu am să discut ceva cu tine.
- Ce tată?
- Am remarcat că ai început să minți.
- Dar toată lumea minte tată.
- Nu este adevărat.
- Ba da.
- Nu. Minciuna este un păcat în fața lui Dumnezeu.
- Dar ce să fac tată când sunt prin asupra faptului?
- Să recunoști adevăratul.
- Cum?
- Să îți aduci aminte că cel care minte jignește pe Dumnezeu care este însuși adevărul.
- Și a ascultat fiul tău?
- Nu.
- De ce?
- Nici eu nu mi-am dat seama până într-o zi.
- Când ce s-a întâmplat?
- Fiul meu a venit la minte și mi-a spus:
- Tată Dumnezeu vede toate?
- Da.
- Atunci nu te-a văzut și duminică fiindcă ai venit beat acasă?
- Și?
- Am rămas fără cuvinte.
54Dumitru Zamisnicu, Credința în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări, Ediția 1, (Editura Universitas XXI, Iași, 2013), p. 86.

26. 26
- De ce?
- Fiindcă mi-am dat seama că nu am cum să cer fiului meu să nu mai mintă dacă eu mă îmbăt.
- Asta să știi că așa este.
- Nu știu ce să mai fac.
- Păi este un singur lucru pe care îl poți face.
- Care?
- Să te lași de băut.
- Dar este așa de greu.
- Dar nu imposibil.
- Asta așa este.
- Vezi?
- Trebuie să mă las de băut fiindcă așa nu se mai poate.
- Păi da.
- Nu mai am nici un pic de credibilitate în fața fiului meu.
- Este bine că gândești așa.
- Crezi?
- Da.
- De ce?
- Când vrei să te schimbi în bine ai nevoie de o motivație puternică.
- Fără nici o îndoială.
- Deci dacă nu vrei să te schimbi pentru tine fă-o pentru fiul tău.
- Trebuie să o fac.
- Cum să nu.
- Nici nu știi cât mă bucur că am un prieten ca tine.
- Și eu mă bucur.
- Discuțiile cu tine sunt de ajutor.
- Păi pentru ce sunt buni prietenii?
- La nevoie.
- Dar și la bucurie.
- Îmi dau seama că fiul meu are dreptate.
- În ce sens?
- Nu are cum să devină mai bun dacă eu nu sunt mai bun.
- De ce?
- Fiindcă eu sunt tatăl lui.
- Și el te urmează pe tine?
- Da.
- Tinerețea este o vârstă foarte vulnerabilă.
- Asta așa este.
- Tinerii sunt foarte ușor influențabili.
- Dar mai ales în râu.
- Evident.
- Da. Într-un fel fiul meu are dreptate.
- De ce?
- Cum să îi cer lui să nu mai mintă dacă eu mă îmbăt?
- Așa este.
- De azi nu voi mai bea.
- O decizie foarte înțeleaptă.
- Da și am nevoie de înțelepciune mai mult decât oricând.55
Dincolo de vorbe, predici și conferințe religioase trebuie să știm că din cele mai vechi timpuri creștinii
ortodocși simplii au ajuns să fie mișcați și motivați de exemplele de viață concretă ale sfinților creștin ortodocși.
Știm de exemplu de Sfântul Nicole Planas care a fost preot în Atena că deși a fost un preot de mir ducea o viață
55Din Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

27. 27
aproape de călugăr. Pentru mai mulți a spus că ajungi să fie călugăr în mijlocul orașului este o imposibilitate. Nu
și pentru preoții creștin ortodocși autentici. Aceasta fiindcă ei sunt unii care ajung să se înduhovnicescă și în
acest mod să nu mai fie lumești. Ei sunt unii care deși trăiesc în lume nu sunt din lume. Tot despre preot Sfântul
Ioan Gură de Aur spunea: „Când invocă pe Duhul Sfânt şi săvârşeşte înfricoşata jertfă, spune-mi în ce rang
punem noi pe preot? Câtă curăţenie sufletească şi câtă pietate nu-i pretindem noi? Ce curate trebuie să-i fie
mâinile, ca instrument al unor astfel de taine, ce curată trebuie să-i fie limba, însărcinată să pronunţe cuvintele
acelea? Există oare un grad de sfinţenie şi de curăţenie, la care să nu fie dator a se ridica un suflet, care primeşte
în el Duhul lui Dumnezeu? Atunci şi îngerii înconjoară pe preot şi tot corul puterilor cereşti umplu tot locul
dimprejurul Sfântului Altar întru mărirea celui ce stă aici spre jertfire...”56
CAPITOLUL 3
PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA EXEMPLU PENTRU ADOLESCENȚI ȘI TINERI
A discrimina este un lucru greșit. Acesta fiindcă discriminarea înseamnă că ajungem să îi favorizăm pe
unii și să își defavorizăm pe alții. Discriminarea are o istorie lungă. Fie că vorbim de:
- rasism,
- drepturilor omului,
- viața socială
- sau adepții unei societății
se pare că oamenii au ajuns să se discrimineze unii pe alții din cele mai vechi timpuri.
În acest sens trebuie să știm că preotul creștin ortodox este unul care nu trebuie să discrimineze prea
mult pe credincioșii lui însă nu greșim dacă spunem că el este chemat să aibă o atenție sporită față de cei tineri.
Adolescenții trebuie să știm că sunt:
- vulnerabili,
- ușor influențabili,
- instabili
- și foarte deschiși spre exterior.
Trebuie să fim cât se poate de atenți cu adolescenții fiindcă dacă ei se depărtează de Biserică la
adolescență ei bine așa vor ajunge să fie toată viața necredincioși. Despre îndrumarea creștinilor ortodocși de
către preot Sfântul Grigorie de Nazianz spunea cât se poate de frumos: "după cum în trup, unele mădulare
conduc și stau în frunte, iar altele sunt conduse și supuse tot așa și în Biserică a rânduit Dumnezeu - atât în
virtutea dreptății Sale, care dă fiecăruia după merit, cât și în virtutea purtării Sale de grijă, prin care unește pe
toate - ca unii să fie păstoriți și conduși și îndreptați prin cuvânt și faptă spre cele de trebuință, iar alții, care
depășesc marea mulțime în virtute și în asemănarea cu Dumnezeu, să fie păstorii și învățători, spre desăvârșirea
Bisericii (Efes. 4, 11-12); să fie ceea ce este sufletul pentru trup sau mintea pentru suflet, pentru ca cele două
părți, păstorii și păstoriții, unindu-se și împreunându-se, în chipul mădularelor trupului și legându-se între ei prin
legătura Duhului, să arate un trup desăvârșit, vrednic cu adevărat de Însuși Hristos, Capul nostru".57
Prin urmare preotul trebuie să fie:
- atent,
- sensibil,
- preocupat
- disponibil
- și îndrumător
al celor tineri.
Sunt tinerii care au ajuns la o vârstă a formării. Dacă ajungem să formăm un tânăr în duhul Bisericii și al
valorilor creștin ortodoxe ei bine el va ajunge să fie un bun membru ale Bisericii toată viața. Nu trebuie să uităm
acest lucru în zilele noastre când tinerii sunt atrași de cele mai ciudata vedete rock și de cinema reprobabile.
56Din Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoție Cartea a IV-a, cap. 4.
57https://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/sfintii-trei-ierarhi-actualitatea-gandirii-despre-preotie-70625.html (accesat pe
04..04.2022).

28. 28
Vulnerabilitatea adolescenților nu este străină deloc de marii psihologi ai lumii. Aceasta fiindcă
adolescenții sunt unii care sunt deschiși de multe ori spre ceea ce este negativ.58 Adolescentul trebuie să fie unul
care să ajungă să fie orientat spre Biserică și în acest sens aici intervine preotul care trebuie să fie și el deschis
spre cei tineri și adolescenți.
Prin faptul că preotul este deschis spre adolescenți trebuie să știm că el de fapt își duce la îndeplinire
misiunea lui de preot. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune în acest sens: „Prin Taina preoţiei noi am devenit
stătători înaintea lui Dumnezeu şi organe prin care alţii sunt în legătură cu Creatorul, am devenit cale şi
povăţuitori altora spre lumina cea adevărată.
Prin Taina preoţiei am devenit heruvimi, care văd pe cel ce vede toate şi purtătorii de foc, care ţin
cărbunele cel viu.
Prin Taina preoţiei noi suntem tronul pe care se odihneşte cel ce este pretutindeni şi veşnic neobosit.
Prin Taina preoţiei noi suntem îngerii care liturghisesc jos pe pământ Liturghia, pe care îngerii o slujesc
sus în ceruri. Căci prin noi cei ce suntem din firea cea smerită şi căzută, ia loc în lume cel ce toate le cuprinde şi
El însuşi este necuprins. Prin noi se vede şi se pipăie cel nevăzut,se pricepe cel neajuns de minte şi se
împărtăşeşte celor muritori.”59
Sunt mai mulți care bazați pe mentalitatea secularistă a timpurilor noastre sunt de părere că tinerii trebuie
să fie lăsați în pace fiindcă ei trebuie să aleagă singuri ceea ce:
- le place,
- li se potrivește,
- ce vor
- și ceea ce vor să facă mai departe în viață.
Nimic mai eronat decât acest lucru. Tinerii sunt unii care trebuie să știm că nu sunt în poziția de a face
decizii definitive în viața lor. Aceasta fiindcă până la vârsta de 18 ani știm că un tânăr este considerat încă copil.
Iată de ce este recomandat ca tinerii să fie expuși contactului cu:
- preotul
- și cu Biserica Creștin Ortodoxă în ansamblul ei.
Acesta fiindcă numai așa tânărul creștin ortodox va ajunge să fie format într-un climat de:
- evlavie,
- dragoste agapică,
- respect
- și moralitate.
Este adevărat că tinerii pot să fie unii care să nu fie prea atrași la început pe Biserică. În acest sens un
mare câștig pe care îl avem în vremurile noastre este ora de religie care poate să îl familiarizeze pe tânăr cu lumea
religiei și cu ceea ce înseamnă Biserica.
Iată cum preotul are o menire cât se poate de profundă în a ajunge să fie unul care să atingă viețile
tinerilor și adolescenților. Părintele Arsenie Boca spunea foarte frumos despre preoție: "preoții poartă preoția
lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te iartă, prin graiul lor, Dumnezeu îți vorbește. Prin ei, Dumnezeu te
cheamă, oricât ai fi de păcătos."60
Ceea ce se poate vedea este că tinerii diferă. Diferă în mai multe privințe:
- a caracterului,
- a personalității,
- a preocupărilor,
- a inteligenței
- sau a vocației.
Totuși una dintre cele mai mari diferențe în ceea ce îi privește pe tineri se leagă de viața lor religioasă.
Sunt tineri care deși ar fi putut să fie
- evlavioși
58A se vedea Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop (București, 1989).
59Sf. Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului. Cuvânt despre preoţie, Migne P. G. Tom. 155, p. 956—957.
60
Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Ediția 5, (Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006), p. 114.

29. 29
- și credincioși
nu au ajuns să fie așa fiindcă părinții nu s-au ocupat de ei. Trebuie să știm că este foarte greu pentru un preot
creștin ortodox să mai schimbe ceva în viața unui tânăr dacă părinții nu sunt de acord ca el să fie:
- educat
- și modelat
religios.61
Despre cine este preotul creștin ortodox Sfântul Simeon al Tesalonicului spunea: “prin Taina preoţiei
noastre se face şi se arată, se dă şi se poartă, se sălăşluieşte şi se îmbracă, se mânie şi se împacă, se îmblânzeşte şi
se împărtăşeşte cel ce se împarte pururea şi niciodată nu se desparte, cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se
sfârşeşte. Prin Taina preoţiei, noi, cei ce suntem ţărână şi lut, ne arătăm puteri şi stăpâniri. Şi chiar mai mult decât
atât, pentru că noi cu puterea preoţiei ne facem ziditori unei zidiri mai bune şi ne facem chiar părinţi fiilor lui
Dumnezeu şi lucrători celor ce sunt dumnezei după dar şi păcatului pierzători şi izbăvitori de suflete şi
dezlegători de lucrurile cele dumnezeieşti şi chiar dezlegători de legăturile cele veşnice şi descuietori uşilor raiului
şi lucrători de lucrurile cele dumnezeieşti şi chiar lucrători împreună cu Dumnezeu ne arătăm spre mântuirea
noastră. Deci noi preoţii suntem Mântuitori şi ziditori de suflete şi povăţuitori către cer şi lumină şi viaţă şi
părinţi şi păstori şi păzitori cărora ne-a dat să avem pe pământ puterea Lui cea cerească.”62
Atunci când lucră cu tineri și adolescenți preotul nu trebuie să considere că acest lucru îl înjosește. În nici
un fel. El trebuie să își dea seama că de fapt are de a face cu turma lui Hristos. Chiar și Hristos a rostit celebrele
cuvinte: “vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd
faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 18,10). Acest lucru Hristos l-a spus despre copii dar evident că el se
aplică și tinerilor.
Tinerii sunt viitorul. Orice om se gândește la viitor și de cele mai multe ori încearcă să îl planifice. Nu
putem știi viitorul dar putem să îl prevedem. Dacă avem o generație de tineri:
- evlavioși,
- religioși
- credincioși
- și virtuoși
ei bine ne putem aștepta la un viitor luminos.
Este adevărat că este posibil ca noi pe viitor să nu mai fim dar vor fi copii și nepoții noștri. Acest lucru
este menit să ne dea:
- speranță,
- credință
- și încredere.
Cu privire la calitățile duhovnicești ale preotului Sfântul Simeon Noul Teolog spune cât se poate de
frumos: „cercetându-te cu grijă, te găsești pe tine însuți liber de orice iubire de slavă, neavând nici urmă de
plăcere și de poftă trupească, fiind cu totul curat de iubirea de arginți și de ținerea minte a răului, având blândețe
desăvârșită și nemâniere și o asemenea iubire față de Dumnezeu, încât numai la auzul numelui lui Hristos te
aprinzi de dor îndată și verși lacrimi și, pe lângă acestea, plângi pentru aproapele și socotești greșelile altora ca pe
ale tale proprii și pe tine însuți te socotești, din suflet, mai păcătos decât toți; în fine, dacă vezi în tine bogat harul
Duhului Sfânt, luminând și făcând ca soarele cele dinăuntru inimii tale, și înțelegi că în tine se săvârșește în chip
limpede minunea rugului care arde și nu se mistuie, ca unul ce arzi prin aceea că ești unit cu Lumina cea
neapropiată, dar nu ești ars pentru faptul că ești liber de orice patimă; încă și dacă ești atât de smerit încât să te
socotești pe tine însuți incapabil și nevrednic, ca unul ce cunoaște slăbiciunea firii omenești, dar te încrezi în
harul cel de sus și în puterea care vine de la el și îți faci lucrul tău cu osârdie, constrâns de căldura lui (harului),
respingând de la tine orice gând omenesc și punându-ți însuți sufletul pentru frații tăi numai și numai pentru
porunca lui Dumnezeu și iubirea aproapelui; și, pe lângă cele zise, dacă ai mintea goală de orice gândire lumească
și ești îmbrăcat cu haina luminoasă a smereniei, astfel încât nici să nu-ți alipești simplu inima de cei ce lucrează
cu tine, nici să resimți aversiune de cei ce lucrează împotriva ta, ci ești întreg egal față de toți în simplitatea,
bunătatea și nerăutatea inimii tale - nici atunci să nu îndrăznești să urci la stăpâniri fără sfatul părintelui tău
61A se vedea Ilie Moldovan, Adolescența, preludiu la poemul iubirii curate (Cluj Napoca, 2001).
62Sf. Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului. Cuvânt despre preoţie, Migne P. G. Tom. 155, p. 956—957.

30. 30
duhovnicesc, ci smerește-te și fă acestea cu rugăciunile și porunca lui și urcă la stăpânire numai pentru mântuirea
fraților.”63
Un tată discuta cu fiul său despre ce înseamnă ascultarea de părinți.
- Și cum a fost la școală fiul meu.
- A fost bine.
- Mă bucur.
- Știi ceva tati?
- Ce?
- La început nu mi-a plăcut la școală.
- De ce?
- Prea multe informații.
- Așa este.
- Acum îmi dau seama că aceste informații sunt folositoare.
- Bineînțeles.
- Ele mă ajută să înțeleg lumea din jurul meu.
- Cum să nu.
- Și mai sunt și colegii.
- Așa este.
- Este frumos să fim toți la un loc.
- De ce?
- Fiindcă ne ajutăm unii pe alții.
- Ei da să știi că aceasta este o adevărată lecție de viață.
- În ce sens?
- Oamenii mari adică adulții nu se prea ajută unii pe alții în vremurile noastre.
- De ce?
- Fiindcă sunt individualiști.
- Și ce este individualismul?
- Este idea că fiecare este pe cont propriu.
- Nu mi se pare corect.
- Sigur că nu este.
- Oamenii mari ar trebuii să fie uniți.
- Și totuși nu sunt.
- Ce trist este.
- Uite cum este.
- Cum?
- Când vei fi mare tu vei putea să faci o diferență.
- Ce diferență?
- Să nu fi ca restul.
- Individualist?
- Da.
- Poate că așa voi face.
- Nu poate.
- Dar cum?
- Sigur.
- Ai dreptate tati.
- Să știi că de cele mai multe ori copii sunt ca părinții lor.
- Cum?
- Uite îți voi spune o întâmplare ca să înțelegi.
- Te ascult.
63Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheza 18 apud https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/sfantul-simeon-noul-
teolog-despre-calitatile-parintelui-duhovnicesc-169405.html (accesat pe 04.04.2022).

31. 31
- Se spune că mai de mult trăia o familie în care tatăl era un mare bețiv.
- Ce păcat.
- Tatăl se îmbăta și când vedea beat de la cârciumă făcea mult scandal.
- Greșit.
- Era o zi rece de iarnă cu multă zăpadă când ce și-a spus tatăl bețiv?
- Ce?
- Ce ar fi să mă duc la cârciumă?
- Din nou?
- Da.
- Și?
- Mergând prin zăpada proaspăt căzută la un moment dat a putut să audă:
- Tati, tati!
- Cine era?
- Era fiul lui.
- Mergea după el?
- Da.
- Du-te îndărăt băiete, i-a spus tatăl.
- Nu pot.
- De ce?
- Tată eu doar merg pe urmele tale.
- Ca un fulger l-a lovit pe tată.
- De ce?
- Fiindcă a început să se gândească la un lucru la care nu s-a mai gândit până atunci.
- Care?
- Că el este un exemplu pentru copii săi.
- Asta așa este.
- Sigur.
- Și ce a făcut?
- S-a întors acasă și nu s-a mai dus să se îmbete.
- Fiindcă dacă ar fi făcut-o la fel ar fi făcut și copilul lui nu?
- Da.
- Deci copii umblă pe urmele părinților?
- Da.
- Acum devin și eu conștient de asta.
- Bineînțeles.
- Și ce a urmat?
- Se spune că din acea zi tatăl nu a mai călcat pragul cârciumii.
- Bine a făcut.
- Vezi a fost un moment de luciditate care l-a schimbat pentru totdeauna.
- Așa este.
- Ei acum ești lămurit?
- Da. Îmi dau seama că părinții trebuie să se gândească la copii lor.
- Dar și copii la părinții lor.
- Cum?
- Prin faptul că ascultă de ei.
- Eu sunt ascultător tati?
- Se poate spune.
- Mă bucur.64
După cum am putut vedea din dialogul de mai sus copii și tinerii au nevoie de urme pe care să pășească.
Dacă noi le dăm repere și modele eronate vom ajunge să creăm generații întregi de tineri fără de Dumnezeu și de
ce nu adevărați apostați și nihiliști. Nu trebuie să uităm acest lucru că noi cei de azi avem o anumită
64Din Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

32. 32
responsabilitate și față de generația de mâine. Aceasta fiindcă în modul cum ajungem să formăm generația de azi
ei bine la fel vom ajunge să avem generația de mâine. Tot în acest sens trebuie să știm că dacă la o parohie
ajunge un preot rău ei bine parohienii nu vor avea urme după care să pășească și se poate spune că oameni vor
avea de.
- suferit,
- pătimit
- și pierdut.
Acolo unde preotul este bun și conștiincios nu se poate ca rezultatele lui duhovnicești să nu fie unele
frumoase. Regretatul părinte Benedict Ghiuș spunea în acest sens că: "cea mai cumplită persecuție împotriva
Bisericii este nevrednicia propriilor ei slujitori."65
Mai ales adolescenții trebuie să știm că sunt unii care fiindcă sunt vulnerabili ajung să simtă un fel de
stare de rebeliune. Acest lucru se poate spune că poate să apară și din cauza faptului că la adolescență există
multă energie. Ei bine acest sentiment puternic al rebeliunii care îl simt mulți adolescenți trebuie să știm că se
poate manifeste prin multe lucruri:
- cercei în ureche,
- tatuaje,
- alcool,
- înjurături,
- fuga de orele de la școală etc.
Preotul creștin ortodox trebuie să fie conștient de acest duh al rebeliunii pe care mai ales adolescenții îl
simt și să fie înțelegător cu ei. De cele mai multe ori se poate spune că la adolescență tânărul vrea să își găsească
- rolul,
- rostul
- și menirea
lui pe această lume. În acest sens preotul creștin ortodox poate să fie de mare ajutor. Părintele Nicolae Tănase
spunea despre preoți: “deci, romano-catolicii au preoţi numai necăsătoriţi. Noi, ortodocşii, avem preoţi călugări,
preoţi căsătoriţi şi preoţi celibi. Avantajul în ortodoxie este că preotul căsătorit poate oferi un exemplu de
căsătorie în parohie, însă preotul celib are avantajul că se dedică total slujirii preoţeşti, fără să mai fie reţinut de
aspecte ale familiei, etc. Deci toate cele trei sunt bine primite.”66
Preotul creștin ortodox trebuie să își aducă aminte că și el a fost tânăr și a avut și el mai multe probleme
la aceea vârstă. Aceasta fiindcă este evident că trebuie să ne dăm seama că cu toții am fost la un moment tineri și
adolescenți. Așa se face că preotul trebuie să se apropie de adolescenți și trebuie să îi înțeleagă și să îi aprecieze
pentru cine sunt ei. Aceasta se poate spune că face parte din arta pastorală de care vorbea Sfântul Grigorie
Dialogul.67
În sens creștin ortodox trebuie să știm că viața preotului trebuie să fie o viață plină de Duhul Sfânt.
Aceasta fiindcă după cum știm la liturghie de mai multe ori preotul ajunge să invoce Duhul Sfânt. Ei bine viața
preotului nu trebuie să fie una care să fie un fel de formalitate a invocării Duhului Sfânt fără ca Duhul Sfânt să
nu fie prezent în viața de zi cu zi a preotului. În Penticostar este o cântare care spune așa: "Toate le dă Duhul
Sfânt: Izvorăște proorocii, săvârșește preoți, pre cei necărturari înțelepciune i-a învățat, pre pescari grăitori de
Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii alcătuiește. Cela ce ești de-o ființă și de un scaun cu Tatăl și cu Fiul,
Mângâietorule, slavă Ție."68
Prin urmare dacă Duhul Sfânt ajunge să fie prezent în viața preotului misiunea lui preoțească va fi mult
mai ușoară. Aceasta fiindcă acolo unde este Duhul Sfânt este și:
- pace sufletească,
- liniște,
- blândețe,
- înțelegere
65 Benedict Ghiuș din Andrei Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăritean, Ediția 2, (Editura Humanitas, București,
2000), p. 135.
66
Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 40.
67A se vedea Sfântul Grigorie Dialogul, Cartea regulii pastorale (București, 1996).
68Penticostarul, Ediția a V-a, (București, 1936), p.303.