SlideShare a Scribd company logo
1 of 1
Download to read offline
În ce constă esența creștinismului?
Se spune că în dragoste. Nu, așteptați puțin. Dragostea este odrasla, alcătuită
din flori și roade. Mai înainte trebuie curățit pământul, arat, semănat, și după aceea
crește. Ce a zis Domnul despre venirea Sa? De ce a venit El? Ca să caute și să
mântuiască pe cel pierdut. Dar cei căutați cum se mântuiesc? Se dezbracă de omul
vechi și se îmbracă în omul nou. Mai înainte trebuie să se dezbrace, să dea jos și să
arunce toată vechitura patimilor și a păcatelor, după care se vor naște și cele noi-
nouțe. Vine frica lui Dumnezeu și naște pocăința, pocăința duce la ostenelile facerii
de bine, iar din acestea se naște dragostea. Sfântul Isaac Sirul spune așa: “Cu
neputință este a trece o mare largă fără corabie: așijderea, nimeni nu poate să ajungă
la dragoste fără frică. Marea cea puturoasă dintre noi și raiul cel gândit o putem
trece doar pe corabia pocăinței, pe care sunt vâslașii fricii. Dar dacă corabia
pocăinței, cu care mergem la Dumnezeu pe marea acestei lumi, nu e mânată de
acești vâslași, ne înecăm în marea asta puturoasă. Pocăința este corabia, frica este
cârmaciul, iar dragostea este limanul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, frica ne bagă
în corabia pocăinței, ne trece marea puturoasă a vieții și ne îndrumă la limanul
dumnezeiesc, care e dragostea. La acest liman ajung toți cei osteniți și împovărați cu
pocăința.”
(Sf. Teofan Zăvorâtul, “Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor” – vol. 1,
Ed. Sophia, Bucureşti, 2007)

More Related Content

More from Aplugaritei Mihai-Daniel (12)

Nu trambita inaintea ta
Nu trambita inaintea taNu trambita inaintea ta
Nu trambita inaintea ta
 
Logica evenimentelor
Logica evenimentelorLogica evenimentelor
Logica evenimentelor
 
Lepadarea de credinta din zilele de pe urma ale lumii
Lepadarea de credinta din zilele de pe urma ale lumiiLepadarea de credinta din zilele de pe urma ale lumii
Lepadarea de credinta din zilele de pe urma ale lumii
 
Intrebare si raspuns
Intrebare si raspunsIntrebare si raspuns
Intrebare si raspuns
 
Indreptarea de sine
Indreptarea de sineIndreptarea de sine
Indreptarea de sine
 
Domeniul in care nu este loc pentru progres
Domeniul in care nu este loc pentru progresDomeniul in care nu este loc pentru progres
Domeniul in care nu este loc pentru progres
 
A face milostenie inseamna a semana
A face milostenie inseamna a semanaA face milostenie inseamna a semana
A face milostenie inseamna a semana
 
Diferenta dintre confesiunile crestine
Diferenta dintre confesiunile crestineDiferenta dintre confesiunile crestine
Diferenta dintre confesiunile crestine
 
Credinta si cunoasterea
Credinta si cunoastereaCredinta si cunoasterea
Credinta si cunoasterea
 
Contemplatie si activitate
Contemplatie si activitateContemplatie si activitate
Contemplatie si activitate
 
Cele trei feluri de sete
Cele trei feluri de seteCele trei feluri de sete
Cele trei feluri de sete
 
Adevarata libertate
Adevarata libertateAdevarata libertate
Adevarata libertate
 

In ce consta esenta crestinismului

  • 1. În ce constă esența creștinismului? Se spune că în dragoste. Nu, așteptați puțin. Dragostea este odrasla, alcătuită din flori și roade. Mai înainte trebuie curățit pământul, arat, semănat, și după aceea crește. Ce a zis Domnul despre venirea Sa? De ce a venit El? Ca să caute și să mântuiască pe cel pierdut. Dar cei căutați cum se mântuiesc? Se dezbracă de omul vechi și se îmbracă în omul nou. Mai înainte trebuie să se dezbrace, să dea jos și să arunce toată vechitura patimilor și a păcatelor, după care se vor naște și cele noi- nouțe. Vine frica lui Dumnezeu și naște pocăința, pocăința duce la ostenelile facerii de bine, iar din acestea se naște dragostea. Sfântul Isaac Sirul spune așa: “Cu neputință este a trece o mare largă fără corabie: așijderea, nimeni nu poate să ajungă la dragoste fără frică. Marea cea puturoasă dintre noi și raiul cel gândit o putem trece doar pe corabia pocăinței, pe care sunt vâslașii fricii. Dar dacă corabia pocăinței, cu care mergem la Dumnezeu pe marea acestei lumi, nu e mânată de acești vâslași, ne înecăm în marea asta puturoasă. Pocăința este corabia, frica este cârmaciul, iar dragostea este limanul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, frica ne bagă în corabia pocăinței, ne trece marea puturoasă a vieții și ne îndrumă la limanul dumnezeiesc, care e dragostea. La acest liman ajung toți cei osteniți și împovărați cu pocăința.” (Sf. Teofan Zăvorâtul, “Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor” – vol. 1, Ed. Sophia, Bucureşti, 2007)