Sf. Teofan Zăvorâtul

1. Contemplație și activitate
Orice lucru are o latură văzută și una nevăzută, una făptuitoare și una
contemplativă. Potrivit învățăturii Sfântului Isaac Sirul, lucrul cu adevărat plăcut lui
Dumnezeu este o îmbinare de contemplație și făptuire. Contemplația alcătuiește
gânduri care îndeamnă și călăuzesc în făptuire, iar făptuirea este lucrul săvârșit ca
urmare a acestui proces. De pildă, împărțirea de milostenie este făptuire, iar vederea
Domnului în sărac este contemplație; răbdarea jignirilor și a clevetirilor este făptuire
văzută, iar gândul care îl însuflețește pe om să rabde este contemplație; starea în
biserică sau acasă înaintea icoanelor, facerea de metanii însoțită de semnul crucii,
citirea și ascultarea rugăciunilor sunt latura văzută a rugăciunii, iar starea minții
înaintea lui Dumnezeu în inimă cu frică și cu cutremur este latura contemplativă. În
canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul aceasta se numește „făptuire”,
respectiv „cunoștință”, pilda lor fiind arătată în Lia și Rahila. Unora li se pare că
numai pustnicii trebuie să-și facă de lucru cu contemplația, în timp ce ea este un
lucru obligatoriu pentru toți și la orice pas. Făptuirea lipsită de contemplația
potrivită ei este trup fără suflet, idol fără suflare, ce seamănă a făptură vie, dar viață
n-are – iar contemplarea este prețioasă și în sine: de pildă, cel ce n-are ce să dea
nevoiașului, însă are durere adevărată pentru nevoia lui; cel ciung și olog, care nu
poate să stea în picioare la rugăciune, dar cade neîncetat cu mintea la Dumnezeu,
așa cum sunt datorați s-o facă în condițiile lor. Pornind de la principiile acestea, se
rezolvă de la sine problema felului în care se mântuiau fără fapte bune cei ce se
însingurau în păduri și se ascundeau în peșteri. Ei își aveau toate virtuțile în inimă și
prin urmare stăpâneau latura esențială a facerii de bine – contemplarea1
.
(Sf. Teofan Zăvorâtul, “Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor” – vol. 1,
Ed. Sophia, Bucureşti, 2007)
1
Cel ce dorește să capete cunoștințe mai depline despre aceasta, să citească epistola Sfântului Isaac Sirul către Simeon
Făcătorul de minuni, unde acest subiect este explicat în amănunt (n. a.).