Educatia pentru sanatate - o abordare pedagogica Adina Enache
1. ADINA ENACHE – FORMATOR
Conferinta :”EDUCATIA PENTRUConferinta :”EDUCATIA PENTRU
SANATATE”SANATATE”
Ranca , 19 iunie 2013Ranca , 19 iunie 2013
2. Educaţia pentru sănătate,
este o preocupare de maximă importanţă
pentru om, supravieţuirea lui. Dezideratul
nominalizat este axat pe formarea unei
culturi sanitare la toate grupurile sociale,
precum şi pe elaborarea, valorificarea
strategiilor şi mijloacelor educative adecvate
formării unui comportament sănătos/ mod
sănătos de viaţă.
3. Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România
nr.4496/2004 privind aprobarea programei şcolare pentru
disciplina opţională Educaţie pentru sănătate include
următoarele obiective:
Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a
elevului, respectiv:
− funcţionarea optima din punct de vedere somatic,
fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual;
− formarea unui stil de viaţa sănătos
4. Dezvoltarea personală a elevului, respectiv:
− autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive
despre sine;
− comunicarea şi relaţionarea interpersonală;
− dezvoltarea carierei personale.
Prevenirea/profilaxia maladiilor şi comportamentelor de
risc:
− prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc
pentru sănătate;
− prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă;
− prevenirea conflictelor interpersonale, a dezadaptării
sociale şi a situaţiilor de criză
5. Abordarea pedagogica a educatiei
pentru sanatate…
Tine cont de particularităţile de vârstă,
comportamentele şi atitudinile privind
sănătatea, nevoile de dezvoltare si invatare
ale elevilor/tinerilor, precum si de mediul
social-cultural, familial si educational in care
acestia traiesc si evolueaza.
6. Educatia pentru sanatate:
Obezitate
Adictie (tutun, droguri, alcool, alimente
nesanatoase)
Stres
Boli cu transmitere sexuala
Cunoastere de sine si acceptare
8. Metode utilizate in abordarea
educatiei pentru sanatate
Energizere
Jocuri de spargerea ghetii
Jocuri de cunoastere
Jocuri de comunicare
Metode vizuale
Studiu de caz
Debriefing-ul
Jocul de rol
Simulari
Invatarea reciproca
Demonstratia
9. Energizere
Sunt tehnici foarte folositoare pentru stimularea fizică şi
mentală a participan ilor. Energizantele sunt folositoare laț
sfârşitul unei se sesiuni lungi şi obositoare pentru revigorarea
lor sau pentru reducerea monotoniei şi oboselii.
Sunt doua categorii de energizante: care necesită milcare fizică
si cele care necesita exerci iu mental. Este la alegereaț
profesorului ce tip de joc se poate folosi.
10. Jocuri de spargerea ghetii
Tehnicile de icebreaking sunt folosite in formare in
special la inceputul unei sesiuni pentru a stimula
interactiunea intre elevi, reducerea timidită ii,ț
lipsa de incredere.
Daca este aplicata cu succes participantii sunt
mai entuziaşti si mai motiva i să participe laț
activită i.ț
Exerci iile de icebreaking trebuie sa asigureț
mişcarea fizică exerci iile mentale pentru tema careț
urmeaza
11. Jocuri de cunoastere
Sunt destinate cunoaşterii reciproce a participan ilor dintr oț
activitate.
Înainte de a începe jocul, trebuie să fie asigurată în elegereaț
condi iilor.ț
Deoarece jocurile sunt foarte uşoare, ele facilitează crearea unei
ambian e pozitive în grup, în special pentru participan ii careț ț
anterior cunoşteau.
Pentru unele jocuri de acest tip, evaluarea nu este necesară, dar în
jocurile de cunoaştere mai aprofundată e utilă. Ar fi interesant ca la
evaluare să fie to i elevii, de exemplu, transmi ând un obiect în cercț ț
fiecăruia care l primeşte să i se ofere posibilitatea să spună ceva.
Poate să fie utilă, în func ie de grup, o scurtă discu ie generală despreț ț
scopul acestor jocuri.
Obiectivele acestor jocuri sunt cunoaşterea reciprocă a
elevilor,crearea unei ambian e pozitive în grup.ț
12. Jocuri de comunicare
Sunt jocuri care încearcă să stimuleze comunicarea între
elevii şi urmăresc crearea unui proces de comunicare eficient
în grupul în care, de regulă, se stabilesc nişte roluri fixe.
Aceste jocuri tind să creeze un mediu favorabil ascultării
active şi comunicării verbale, iar pe de altă parte, să
stimuleze comunicarea nonverbală (expresii, gesturi, contact
fizic, priviri etc.), pentru a ini ia noi moduri de comunicare.ț
Jocul va oferi pentru aceasta un nou spa iu cu noi canale deț
expresie a sentimentelor şi a rela iilor în grup.ț
Obiectivele urmărite sunt stimularea comunicării între
elevi, crearea unui mediu favorabil ascultării active şi a
exprimării sentimentelor.
13. Metode vizuale-Intaresc prezentarea si ajuta
audienta sa si aduca aminte discutia dupa‐
ce aceasta se termina.
Flip-chartul, proiectorul, facilitatorul…
14. Cheia succesului unui support visual este sa nu inghesuiesti prea mult pe un singur
slide. Un slide nu ar trebui sa contina mai mult de un singur grafic, sau 5 linii scurte
de text.
Tine slide ul la o lungime de brat si citeste l. Daca tu nu distingi‐ ‐
cuvintele, exista sanse ca oamenii din spatele salii sa nu l poata‐
citi atunci cand este proiectat.
Culoarea background cea mai potrivita este albastru, fara sa fie strident
15. Studiu de caz
Studiul de caz ofera elevilor o imagine a
realitatii, punand o problema ce se cere
rezolvata.
Cazul trebuie sa fie scurt, sa contina toate
informatiile necesare intalnite in viata
reala si sa permita participantului sa
solutioneze problema care ii este
propusa.
Un caz este ca o scurta poveste, care
dezvolta complet o stituatie
16. Debriefing-ul
Este procesul de reflectie asupra
experientelor activitatii, una sau mai multe
intalniri, sesiuni, discutii in care acest proces
de reflective are loc.
Grupul de discutii are scopul de a
clarifica reactiile, gandurile si
raspunsurile ca urmare a experientei traite.
17. Jocul de rol
Un joc de rol este o sesiune de formare în
care profesorul, poate ajutat de unul sau doi
elevi, stabileşte un scenariu în care ceilorlalti
elevi le sunt atribuite diferite roluri şi în care
aceste roluri se regăsesc în situaţiile care vor
fi întâlnite de ei în viata;
Jocul oferă elevilor oportunitatea de a juca
diferite roluri alese pentru a reprezenta roluri
efective întâlnite în realitate.
18. Demonstratia
Această metodă constă în prezentarea, de
către profesor, a unor obiecte sau fenomene
reale sau a unor substitute ale acestora, sau
a unor acţiuni, operaţii ce urmează a fi
învăţate.
Prin demonstraţie se asigură un suport
concret senzorial în activitatea de
cunoaştere, intuirea realităţii.
19. Invatarea reciproca
Parcurgerea de catre grupuri de participanti
a unui material, aprofundarea lui si
prezentarea continutului, utilizand diverse
metode de expunere, in fata celorlalte
grupuri.