Documentul abordează psihologia educației, punând accent pe interacțiunea dintre profesor și elev, precum și pe influențele psiho-sociale asupra învățării. Se discută despre dezvoltarea psihică, stadiile dezvoltării cognitive și morale, precum și despre diferențele între educație și învățare, inclusiv în contextul elevilor cu nevoi speciale. În plus, se subliniază importanța formării și competenței pedagogice pentru viitorii profesori.

1. PSIHOLOGIA EDUCATIEI Pentru viitorii profesori – cu speranţa că vor fi şi buni psihologi

2. T eme predilecte de cercetare în psihologia educaţiei legile activităţii psihice şi psiho-sociale a şcolarilor, bazele psihologice ale instruirii şi educării şcolarilor, relaţiile dintre actele comportamentale ale profesorilor şi elevilor şi multitudinea variabilelor educaţionale care intervin în cursul procesului interacţional din şcoală (relaţia profesor-elev; studiul grupului şcolar, integrarea socioprofesională a tineretului şcolar”( Zlate, 1987 )

3. Arii şi teme de cercetare “ T etrada Instrucţie - Educaţie – Învăţare –Dezvoltare” (P.Golu, 2001) instrucţia în centrul căreia se află acţiunea de predare - proces de informare şi mod de relaţionare informaţională a profesorului cu elevul; educaţia - procesele de influenţare, modelare şi formare a personalităţii umane; învăţarea - dobândirea de experienţă; dezvoltarea - câştigurile interne, sedimentarea experienţei în structuri de personalitate stabilă

4. Educa ţie : Procesul prin care societatea transmite noilor membri valorile, credinţele, cunoştinţele şi expresiile simbolice care fac posibilă comunicarea în societate.

5. Învăţare : Schimbare relativ permanentă a comportamentului individului sau a potenţialului comportamental (sau a abilităţilor) ca rezultat al experienţei sau exerciţiului Schimbare internă inferată pe baza comportamentului

6. Poate fi comparată cu alt proces primar care produce schimbări relativ permanente – maturizarea – care rezultă din creşterea şi dezvoltarea biologică Învăţare :

7. Şcolarizarea : Predarea şi învăţarea care au loc în tr-un cadru formal

8. Dir ijarea intenţionată şi managementul proceselor învăţării Predarea :

9. Concepte fundamentale Activitatea - “ansamblu de mişcări sau de acţiuni (eventual interioare, mentale) produse de un organism” Conduita şi comportamentul - tipuri de comportament: involuntar/voluntar; explicit/implicit; spontan/provocat; conformist/creato. Activitatea psihică – procese, mecanisme psihice, funcţii psihice Învăţarea - activitate psihică extrem de complexă

10. Dezvoltarea psihică, fundament şi obiectiv al educaţiei – relaţii cu activitatea de învăţare Raportul ereditate – mediu în condiţionarea dezvoltării psihice Stadialitatea dezvoltării psihice – reper semnificativ pentru optimizarea intervenţiei instructiv-educative Relaţia dezvoltare psihică – învăţare

11. Activitatea de învăţare Conceptul de învăţare – definiţii, teorii, modele explicative Structura psihologică a învăţării: mecanisme, legi, Implicarea proceselor psihice în învăţare Personalitate şi învăţare

12. Învăţarea academică/ şcolară – concept, paradigme, particularităţi, management eficient Conceptul de învăţare academică/şcolară, particularităţi în raport cu alte forme de învăţare Învăţarea autonomă – note definitorii Strategii şi stil de învăţare şi de studiu

13. Clasa de elevi ca grup social – implicaţii asupra învăţării academice/şcolare Aspecte psihosociale ale clasei de elevi Educaţia prin şi pentru interdependenţă şi colaborare socială

14. Succes şi eşec în învăţarea şcolară Factorii reuşitei şcolare Factorii insuccesului şcolar

15. Provocari pentru psihologia educa ţ iei Elevi cu nevoi speciale de educa ţ ie Elevi cu handicap in dezvoltare Elevi cu aptitudini speciale

16. Dizabilit ăţ i î n î nv ăţ are Tipuri de dizabilităţi şi incidenţă Efecte asupra reuşitei şcolare

17. Implicarea familiei î n educa ţ ia copiilor Tipuri de familie Suportul parental – material, cognitiv, afectiv Rele tratamente aplicate copilului – cauze şi modalităţi de prevenire

18. Î nv ăţ area la v â rsta adult ă Andragogia Particularităţile învăţării la vârsta adultă

19. Aptitudine şi competenţă pedagogică. Formarea şi perfecţionarea continuă a profesorilor Aptitudine şi competenţă didactică – analiză psihologică Comunicarea educaţională

20. Dezvoltarea psihică – fundament şi obiectiv al învăţării în şcoală Fiinţa umană se transformă, de la naştere, pe tot parcursul vieţii, manifestând comportamente din ce în ce mai diversificate şi mai eficiente în raport cu nevoile sale adaptative. Transformări : dezvoltarea fizică (la nivelul corpului) ; dezvoltarea personală (la nivelul personalităţii) ; dezvoltarea socială (la nivelul modalităţilor de interelaţionare cu alţii) .

21. Raportul ereditate - mediu în condiţionarea dezvoltării psihice Nativismul şi constructivismul – ereditatea şi educaţia Genotipul - “Ansamblu de caractere transmise de către genele aduse de celulele germinale (determinante ale caracterelor ereditare) în afară de orice influenţă a mediului” Paratipul - “ansamblu de caractere ale unui organism care nu depind de transmiterea ereditară ci sunt datorate acţiunii mediului şi istoriei proprii acelui organism”

22. Stadialitatea dezvoltării psihice Stadiile dezvoltării psihice exprimă niveluri diferite de adaptare psihică care se pot demarca după următoarele criterii: tipul fundamental de activitate; tipul de relaţii specifice în care se angajează individul; tipuri de tensiuni şi consumuri de energie.

23. Criterii după care se apreciază dezvoltarea psihică 1. Tipul fundamental de activitate (jocul, învăţarea, munca): Copilărie - jocul Adolescenţă – învăţarea Vârsta adultă – munca 2. Tipul de relaţii specifice în care se angajează individul: Copilăria - tutelate, Adolescenţi, adulţi - netutelate (independente)

24. 3 . Tipul de tensiune psihică sau contradicţie internă dominantă Situaţii generatoare de tensiune dominante într-un stadiu sau altul (U.Şchiopu): cerinţele familiale şi şcolare şi posibilităţile copilului de a răspunde la ele; cerinţele interne, subiective ale copilului şi posibilităţile grupului de a răspunde la ele; între diferitele laturi ale personalităţii copilului ( temperament şi aptitudini la vârste mici; temperament şi caracter la vârste mai mari) între structurile psihice vechi şi structurile noi ale elevului (între motivaţia extrinsecă din copilărie şi motivaţia intrinsecă pentru studiu în adolescenţă); între structurile psihice conştiente, subconştiente şi inconştiente (între afect şi raţiune)

25. STADIILE DEZVOLTĂRII COGNITIVE ( Jean Piaget ) Stadiul inteligenţei senzoriomotorii (0-2 ani) De la acţiuni reflexe la activităţi orientate de scop Permanenţa obiectului Acomodarea este mai accentuată decât asimilarea Stadiul preoperaţional (2-7 ani) Abilitatea de a gândi în simboluri Abilitatea de a opera logic într-o singură direcţie Comunicare verbală Este posibilă schematizarea obiectelor în desen Dificultăţi în a sesiza punctul de vedere al celuilalt – egocentrism Stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani) Capacitatea de a rezolva logic probleme concrete prin manipularea directă a obiectelor Surprinderea invarianţei Înţelegerea legii conservării Capacitatea de a clasifica şi seria Înţelegerea reversibilităţii Stadiul operaţiilor formale (11 ani – adult) Capacitatea de a rezolva probleme abstracte Raţionamentul ipotetico-deductiv Preocupări privind probleme sociale şi de identitate

26. STADIILE DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE Erik Erikson 1.Încredere/ neîncredere(naştere – 18 luni) - Eveniment: hrănirea Dezvoltarea sentimentului de încredere sau neîncredere în mediu (faţă de cel care îngrijeşte copilul) – funcţie de modul în care este îngrijit 2.Autonomie/ Nesiguranţă (ruşine) (1,6 – 3 ani) - Eveniment: controlul propriului corp Dezvoltarea sentimentului autonomiei personale sau îndoielii (ruşinii) , al încrederii în sine, în funcţie de nivelul abilităţilor de autoservire, de reuşita autocontrolului sfincterian şi a l mişcărilor 3. Iniţiativă/vinovăţie (culpabilitate)(3-6 ani) - Eveniment: independenţa Dezvoltarea spiritului de iniţiativă sau vinovăţie în funcţie modul în care reuşeşte organizarea spaţiului personal 4. Competenţă (spirit întreprinzător)/Inferioritate 6-12 ani) - Eveniment: şcoala Dezvoltarea sentimentului competenţei sau incompetenţei în funcţie de succesul în activitate 5. Identitate/confuzie de roluri (adolescenţă) - Eveniment: relaţiile cu cei de-o seamă Conturarea identităţii prin exersarea de roluri specifice ocupaţiilor, genului, politice sau confuzie de roluri 6.Tinereţe (intimitate/ izolare); 7. Maturitate (generativitate/ stagnare); 8. Adult (integritatea eului /Disperare)

27. Dezvoltarea vorbirii şi limbajului - Vâgotsky 1. De la naştere la 2 ani - stadiul primitiv sau natural: semnalele vocale nu sunt utilizate regulat, răspunsurile sunt emoţionale, cuvintele se învăţă prin condiţionare, sunt reţinute imaginile mentale ale experienţei actuale; 2. După 2 ani - stadiul psihismului naiv: sunt utilizate cuvinte pentru obiecte dar nu este înţeleasă încă funcţia simbolică a limbajului şi nici logica relaţiilor exprimate de formele gramaticale utilizate; se recurge la diferite semne externe pentru reactualizarea lor doar dacă semnul este o reprezentare directă a sarcinii mnezice; 3. Stadiul egocentric utilizarea semnelor externe ca ajutoare pentru desemnarea unor fapte de natură internă, subiectivă. Vorbirea este egocentrică, acompaniază acţiunea, apoi controlează şi planifică comportamentul. 4. Stadiul interiorizării (ingrowth): semnele externe sunt transformate în semne interne autogenerate, se dezvoltă limbajul intern care devine baza gândirii copilului acesta dezvoltându-şi mnemotehnici şi conexiuni logice care mediază reamintirea.

28. STADIILE DEZVOLTĂRII MORALE Jean Piaget Prima etapă (până la 7/8 ani) “ Morala eteronomiei şi responsabilităţii obiective” Autoritatea primează faţă de justiţie Gândirea morală ascultă de principiile rezultate din respectul unilateral A doua etapă (8 – 11 ani) “ Morala egalitarismului progresiv” Primatul egalităţii faţă de autoritate, nu mai sunt acceptate cu docilitate sancţiunile adultului Copilul ascultă nu doar de ordinele adultului ci şi de regula în sine generalizată şi aplicată original A treia etapă (începe la 11/12 ani) “ Autonomia morală” Comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor şi datoriilor Drepturile egale sunt concepute în raport cu situaţia particulară a fiecărui individ

29. STADIILE DEZVOLTĂRII MORALE L.Kohlberg Nivelul preconvenţional al judecăţii morale (Copilăria mijlocie) Judecată bazată pe nevoi personale şi pe regulile altora Stadiul 2 , al scopului şi schimbului instrumental individual (hedonismului instrumental naiv) : binele şi răul sunt evaluate după nevoile personale: este bine ceea ce aduce avantaje; rău este ceea ce nu aduce beneficii; orientarea se face în direcţia obţinerii recompensei; Stadiul 1 , al pedepsei şi supunerii : regulile sunt respectate pentru a evita sancţiunea (binele şi răul sunt evaluate după consecinţele fizice ale acţiunii: este bine ceea ce este recompensat; rău - ceea ce este pedepsit)

30. Nivelul convenţional al judecăţii morale (13 –16 ani) Judecată bazată pe aprobările celorlalţi, pe aşteptările familiei, valorile şi legile comunităţii Stadiul 4 , al sistemului social şi al conştiinţei (moralitatea ordinii şi datoriei) : orientare spre lege şi ordine; autoritatea trebuie respectată şi ordinea socială menţinută Stadiul 3, al conformităţii reciproc interpersonale (moralitatea bunelor relaţii) : binele şi răul sunt apreciate după cum acţiunile produc plăcere şi după cum sunt apreciate de alţii (a fi bun/rău )

31. Nivelul postconvenţional al judecăţii morale (16-20 ani) Judecată bazată pe concepte abstracte Stadiul 6, al principiilor etice universale : binele şi răul sunt probleme ale conştiinţei individuale şi implică o serie de concepte abstracte ca justiţia, demnitatea umană şi egalitatea; Stadiul 5, al drepturilor prioritare şi al contractului social : binele este apreciat după ceea ce socialul stabileşte ca standarde ale drepturilor individuale

32. FELICIT Ă RI MULTUMESC NE întâlnim LA PRELEGEREA VIITOARE