1. Etape ale dezvoltarii
personalitatii
-Proiect la Initirerea in cariera
profesionala-
Elev: Petrunova Olga
Studenta a UPSC. Fac.ITII
specialitatea :Calculatoare

2. Dezvoltarea
- proces complex de trecere
de la inferior la superior,
de la simplu la complex,
de la vechi la nou,
- o succesiune de etape, de
stadii, fiecare etapa reprezentand o
unitate functionala mai mult sau mai
putin inchegata, cu un specific
calitativ propriu.

3. Dezvoltarea
Trecerea de la o etapa la alta implica atat
acumulari cantitative cat si salturi
calitative, acestea aflandu-se intr-o
conditionare reciproca.
Dezvoltarea personalitatii
 se manifesta prin incorporarea si constituirea
de noi conduite si atitudini care permit
adaptarea activa la cerintele mediului natural
si socio-cultural.
 permite si faciliteaza constituirea unor
relatii din ce in ce mai diferentiate si mai
subtile ale fiintei umane cu mediul in care
traieste si se formeaza.

4. Jean Piaget
 considera ca fiecare stadiu se
bazeaza pe cel anterior si îl
anticipeaza pe cel care urmeaza
într-o ordine invariabila
L. Vîgotski arata ca sistematicitatea
este una din cele mai importante
caracteristici ale psihogenezei
(functiile si procesele psihice sunt
interdependente)

5. Periodizarea dezvoltării psihice
propusă de Lev Vîgotski:
L. Vîgotski a elaborat următoarea schemă de
periodizare:
Criza de la momentul naşterii
Vârsta prunciei (2 luni –1 an)
Criza de la un an
Copilăria precoce ( 1 –3 ani)
Criza de la 3 ani
Copilăria preşcolară ( 3 –7 ani)
Criza de la 7 ani
Vârsta şcolară (8 –12 ani)
Criza de la 13 ani
Vârsta pubertăţii (14 –18 ani)
Criza la 17 ani.

6. Erik Erikson vede în fiecare stadiu o componenta
pozitiva si una negativa:
 primul an de viata: se bazeaza pe conflictul
încredere (datorata satisfactiei si confortului) -
neîncredere (data de îngrijirea inconstanta,
neadecvata)
 1-3 ani: autonomie (sustinere emotionala, este
stimulata emanciparea) - îndoiala ( simtul
rusinii, îngradirea emanciparii lui)
 4-5 ani: initiativa (se observa în jocuri, succesul
unei initiative atrage altele noi) - vinovatie
(insuccesul unie initiative atrage un sentiment de
culpabilitate)
 6-11 ani: sârguinta (acomodare la regulile din
scoala) - inferiorizare (din cauza discordantelor
pe care le simte între capacitatile lui si cerintele
scolii se simte vinovat)

7. Erik Erikson
 12-18 ani: constientizarea identitatii (rolurile
sociale sunt convergente sporind încrederea în
sine) - confuzie de roluri (rolurile de fiu, elev,
coleg, prieten sunt discordante ducând la
neîncredere în sine)
 începutul vârstei mature: intimitate
(întemeierea unei familii) - izolare (esec în
aceasta initiativa)
 vârsta adulta mijlocie: altruism (ajutarea
celuilalt) - egoism (orientare spre propria
persoana)
 batrânetea: realizare (împlinirea) - disperare
(înfaptuirea a putine lucruri din cele dorite)

8. Copilaria: începe odata cu nasterea.
 Timp al asimilarii de norme, valori, atitudini si
modele de viata, este perioada socializarii
primare.
 Experienta afectiva joaca un rol esential: copilul
are nevoie de sustinere afectiva, trebuie îngrijit cu
dragoste, trebuie sa i se acorde atentie; forma
principala de învatare este imitatia.
 Piaget identifica câteva trasaturi ale copilariei:
egocentrismul (nu diferentiaza între punctul lui de
vedere, dorintele lui si realitate);
animismul/antropomorfismul (totul în jurul lui
are suflet, totul preia atributele umanului); gândire
magica (tendinta copilului de a face legaturi
cauzale incorecte între fenomene); artificialismul
(toate lucrurile sunt concepute de oameni).

9. Copilaria:
 Jocul: principala forma de activitate care
stimuleaza coordonarea, echilibrul, dinamismul,
evaluarea spatialitatii; initial copiii se joaca unii
lânga altii, apoi unii cu altii.
 Descoperirea de sine începe cu explorarea
directa senzoriala; jocul cu oglinda este
semnificativ: initial copilul nu îsi da seama ca
imaginea din oglinda îl reprezinta.
 Treptat vârsta "de ce"-ului este înlocuita cu cea a
colectiilor.
 Pe la 8 ani apare constiinta de sine,
permisivitatea parintilor dezvolta la copil
încrederea în sine, excesiva lor autoritate
determina aparitia sentimentului de inferioritate,
teama, nefericire.

10. Pubertatea:
 modificari biologice
(maturizarea functiilor
sexuale, dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare) si psihice
(definitivarea identitatii).
 activitatea principala este
învatarea sunt posibile mari
achizitii intelectuale; se dezvolta
gândirea abstracta, formala;
afectivitatea este
efervescenta, sensibilitatea
accentuata.

11. Pubertatea:
 cresterea rapida poate provoca
dezechilibru afectiv, tulburare
comportamentala, dispozitii
variabile, nonconformism, criza
de originalitate datorata efortului
de individualizare.
 apare conflictul dintre rol
(ansamblul asteptarilor pe care le
au ceilalti) si status (pozitia
sociala în virtutea careia se
pretinde din partea celorlalti un
anumit comportament).

12. Adolescenta:
 debutul si durata adolescentei
variaza de la un individ la altul sub
influenta mediului socio-cultural; la
fete apare mai devreme decât la
baieti.
 marcata de o intensificare a
dezvoltarii personalitatii, mari
progrese în dobândirea
 constiintei de sine;
 dorinta de afirmare;
 dobândirea independentei fata de
autoritatea parentala.

13. Adolescenta:
 pe plan afectiv sunt posibile
accente pasionale, mari
inconsecvente
 explozie a fanteziei;
 dezvoltarea memoriei,
 diversificarea inteligentei.
 apar interesele orientate spre
moralitate; momente de revolta si
chiar sanctionare pe plan moral a
celor care încalca normele.

14. Tineretea:
 din anumite puncte de vedere este o perioada de
stagnare.
 disponibilitatile psihice se adapteaza noilor cerinte;
 cunostintele se restructureaza;
 învatarea devine demers autoinstructiv;
 se câstiga statutul social de adult odata cu intrarea în
viata profesionala, familiala.
Eric Berne considera ca în fiecare individ exista trei stadii
ale eului:
 stadiul de copil,
 stadiul eului adult,
 stadiul eului parinte;
 în tinerete individul se afla la intersectia celor trei stadii:
 este copil al parintilor sai si parinte al propriilor copii.

15. Maturitatea:
 fortele interioare sunt dozate în mod
constient pentru a putea raspunde
solicitarilor si pentru a obtine performante.
 Intrarea în profesie si întemeierea propriei
familii cristalizează identitatea
profesională, familială si socio-
culturală; se maturizează pe deplin
personalitatea.
 spre jumatatea vietii se remarca o mare
tendinta spre schimbare (loc de
munca, locuinta, partener de viata).

16. Batrânetea:
 modificari de natura fizica (scade
supletea miscarilor, capacitatea de
efort fizic, fragilitatea oaselor...).
 cele mai afectate procese psihice
sunt atentia si memoria de scurta
durata (datorita unei motivatii slabe
pentru învatare); sustinerea unei
activitati intelectuale permite o
întârziere a afectarii memoriei.
 intrarea în pensie conduce la
restructurarea întregului sistem de
relatii; batrânii se simt uneori
devalorizati, deprimati, izolati.
 apare teama de moarte.

17. Bibliografie
 www.wikipedia.ro
 www.pagini-scolare.ro
 www.subscribe.ro