Documentul abordează consilierea și orientarea carierei, subliniind principii, teorii, metode și importanța educației în procesul decizional. Se discută despre câteva modele teoretice relevante, inclusiv teoria dezvoltării imaginii de sine și modelul lui Holland, axându-se pe influențele personale și sociale asupra alegerii carierei. Luarea deciziilor în carieră este o activitate dinamică, continuă și dependentă de o varietate de factori, cu scopul de a încuraja dezvoltarea personală și profesională.

1. CONSILIEREA SI ORIENTAREA
CARIEREI
CONSILIEREA SI ORIENTAREA CARIEREI
1. Principii si obiectiv ale orientarii carierei
2. Teorii si modele ale consilierii si orientarii carierei
3. Metode si tehnici de consiliere
4. Decizia de cariera
5. Factorii semificativi in alegerea carierei
1. PRINCIPII GENERALE SI OBIECTIVELE ORIENTARII CARIEREI
Activitatile de consiliere a carierei urmaresc dezvoltarea personala si inzestrarea
individului cu cunostinte si abilitati necesare pentru realizarea unui management eficient al
propriei cariere.
Orientarea si consilierea scolara si profesionala este un demers, in mod esential, de natura
educativa-pentru ca "educatia si orientarea sunt doua functii ale scolii, complementare, dar
distincte " (Raffestin, 1967)- dar nu cantonat doar in aceasta arie. Ea consta, conform dictionarului
de termeni specifici editat de Asociatia Nationala de Orientare Vocationala din S.U.A. (1982),
din acele activitati prin care indivizii sunt ajutati in asimilarea si integrarea cunstintelor, a
experientei in corelatie cu:
 Autointelegerea- care include cunoasterea propriei personalitati si raportarea acesteia la
personalitatile altora;
 Intelegerea mecanismelor de functionare ale societatii si a acelor factori care contribuie la
schimbarea permanenta a acesteia, incluzand aici si atitudinea fata de munca;
 Constientizarea rolului pe care il poate juca timpul liber in viata personala;
 Intelegerea necesitatii existentei unui complex de factori cu rol activ in planificarea
carierei;

2.  Intelegerea necesitatii informatiilor si a abilitatilor in obtinerea succesului si a satisfactiei
personale in activitatile de munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber;
 Invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei.
Savickas (1999) precizeaza ca activitatile de orientare trebuie sa vizeze educarea tinerilor
pentru independenta si flexibilitate in cinci domenii de competenta:
 Cunostinte despre sine;
 Informatii ocupationale;
 Luarea deciziei;
 Planificarea;
 Rezolvarea de probleme.
Competentele enuntate permit exercitarea unui control asupra propriei dezvoltari si asigura
flexibilitatea in managementul carierei. Consilierea vocationala trebuie centrata pe nevoile
clientului. Ea va incuraja atitudinea activa a clientului prin:
 Promovarea principiului "Ajuta-te singur";
 Promovarea sistemului de autoevaluare;
 Urmarirea progreselor inregistrate la nivelul clientului.
Procesul de orientare si consiliere a carierei este guvernat de urmatoarele principii (Thill, J.,
Chamboulant, S., 1965):
 Activitatea de orientare a carierei trebuie sa fie continua si pozitiv directionata;
 Consilierea vocationala este in relatie cu alte demersuri de natura psihologica, pedagogica
si psihoterapautica;
 Orientarea nu este o actiune unilaterala, ci un ansamblu de influente, informatii si exercitii
de asumare a initiativei si a libertatii de a decide;
 Consilierea carierei este o continuare a demersurilor de psihologie aplicata;
 Consilierul trebuie sa ofere elevului acele informatii care sa-i dea posibilitatea de a decide
liber cariera.
R. Gall (1966) si A. Leon (1957) considera ca importante in consilierea carierei urmatoarele
principii:
 Educatia pentru alegerea carierei;
 Libertatea deciziei;
 Formarea polivalenta;
 Informarea deplina a elevului si familiei cu privire la lumea profesiilor si piata fortei de
munca;
 Demarare timpurie a activitatilor de consiliere si orientare scolara si profesionala.
Mihai Jigau in lucrarea Consilierea carierei (2001), realizeaza o sinteza a principiilor ce ghideaza
consilierea vocationala:

3.  Consilierea carierei trebuie sa fie un proces educativ, dinamic si continuu;
 Consilierea trebuie sa fie concordanta cu sistemul de interese, motivatii si aptitudini ale
consiliatului;
 Consilierea trebuie sa ofere individului prilejul unei dezvoltari personale, sa fie o provocare
stimulatorie si o sursa de satisfactii si afirmare;
 Beneficiarii serviciilor de consiliere vocationala trebuie sa fie informati asupra situatiei
socio-economice in plan national, regional si local, cat si asupra evolutiei probabile a pietei
fortei de munca;
 Orientarea profesionala trebuie sa asigure o concordanta intre ce poate, ce doreste si ce
optiuni are consiliatul.
In Declaratia Asociatiei Internationale de Orientare Scolara si Profesionala adoptata la
Stockholm (1995), cu privire la obiectivele activitatii de consiliere a carierei, se precizeaza ca acest
serviciu are menirea sa ajute tinerii:
 Sa se inteleaga si sa se evalueze;
 Sa comunice efectiv cu altii;
 Sa elaboreze planuri cu privire la propria cariera si la formarea adecvata necesara;
 Sa faca fata cu succes diferitelor obstacole pentru a-si castiga locul in societate si pe piata
muncii.
2. TEORII SI MODELE ALE CONSILIERII SI ORIENTARII CARIEREI
In general, teoriile orientarii carierei vizeaza:
 Factorii ce influenteaza alegerea scolara si profesionala;
 Structura personalitatii clientului;
 Modificarea motivelor alegerilor ca urmare a diferitelor experiente de viata si a invatarii
sociale;
 Tipurile de relatii si comportamente ale consilierilor fata de clientii lor;
 Mecanismele dinamicii carierei.
Elementele comune ale nenumaratelor teorii in orientarea carierei sunt:
 Importanta informatiilor in procesul luarii deciziei cu privire la cariera;
 Oscilatia dintre stilul rational si cel intuitiv (afectiv) in alegerea carierei;
 Plurideterminarea factoriala a maturitatii vocationale si a procesului luarii deciziei cu privire
la cariera;
 Dominanta psihologica, sociologica sau pedagogica descriptiva, normativa, prognostica, etc.
in explicare fenomenului dezvoltarii carierei;
 Importanta succesului sau esecului profesional asupra carierei.

4. D.E. Super a enuntat teoria dezvoltarii imaginii de sine implicata in comportamente specifice
alegerii profesionale, teorie avandu-si originea in principiile psihologiei dezvoltarii (alegerea
carierei este un comportament profesional caracteristic unui stadiu al existentei umane). In
dezvoltarea modelului sau teoretic cu privire la alegerea carierei, Super porneste de la faptul ca
alegerea unui individ nu este doar un moment al deciziei ci un proces si o succesiune de alegeri si
decizii intermediare facute treptat pe parcursul vietii si aflate in legatura cu etapele de crestere,
dezvoltare, invatare si exersare a aptitudinilor, abilitatilor deprinderilor in situatii de activitate sau
munca. Optiunile unui individ sunt influentate de imaginea de sine a acestuia si de informatiile pe
care le are despre lumea profesiilor.
Reperele de baza ale teoriei lui Super sunt:
 oamenii sunt diferiti prin:
- aptitudini
- deprinderi
- abilitati
- trasaturi de personalitate
 indivizii au anumite caracteristici si configuratii psihologice personale care ii fac compatibili
cu anumite ocupatii;
 exercitarea unei ocupatii necesita anumite deprinderi, aptitudini, abilitati, motivatie, trasaturi
de personalitate;
 profesiile au anumite sisteme specifice, relativ largi, de cerinte in planul capacitatilor umane;
 dinamica intereselor si capacitatilor profesionale si imaginea de sine a indivizilor solicita un
efort permanent de adaptare;
 imaginea de sine se schimba (produs al invatarii sociale);
 reusita profesionala este esentiala dezvoltarii unei imagini de sine pozitive;
 alegerea carierei este un proces continuu dependent de modificarea preferintelor profesionale
si de imaginea de sine;
 alegerea carierei, ca proces fundamental, poate fi stimulat, orientat, sprijinit;
 dezvoltarea carierei e un proces de invatare si adaptare la diferite roluri care trebuie exercitate
prin acceptarea unor compromisuri rezonabile;

5.  procesul este un compromis intre factorii constitutivi ai personalitatii si societate, pe de o parte
, si imaginea de sine si realitate, pe de alta parte;
 contactul cu lumea muncii e in relatie directa cu anumite stadii ale vietii (crestere, explorare,
stabilizare, mentinere, declin);
 cariera e suma de mediu socio-economic si cultural de provenienta;
 nivelurile de cariera, stabilitatea pe post sunt determinate de:
- aptitudinile intelectuale
- originea socio-culturala si economica
- trasaturi de personalitate
- sansele persoanei pe parcursul vietii
 satisfactiile profesionale sunt dependente de gradul de punere in valoare a aptitudinilor,
abilitatilor, intereselor, valorilor si trasaturilor de personalitate.
Procesul dezvoltarii carierei parcurge cinci etape:
1. Stadiul de crestere (de la nastere la 14 ani) caracterizat de:
- conturarea imaginii de sine
- constituirea si directionarea intereselor
- dezvoltarea si exersarea abilitatilor si aptitudinilor
Substadii:
 ale fanteziilor (4-10 ani) - dominat de jocuri de rol imaginative;
 al intereselor (11-12 ani) - in care se contureaza aspiratiile catre diferite activitati;
 al capacitatilor (13-14 ani) - dominat de nevoia de activitate, munca, formare.
2. Stadiul exploratoriu (15-24 ani) caracterizat de autocunoastere si experimentare a rolurilor
Substadii:
 a tentativelor (15-17 ani)- caracterizat de alegerea ocupatiilor;
 a tranzitiei (18-20 ani)- marcat de prima experienta de munca;

6.  a incercarii, probarii activitatii de munca;
 acceptarii acestora ca pe o ocupatie permanenta;
3. Stadiul de stabilizare (25-44 ani) caracterizat de pastrarea respectivei pozitii/ schimbarea ei
Substadii:
 etapa de proba (25-30 ani)
 etapa de stabilizare (31-44 ani)
4. Stadiul de mentinere (45-64 ani)
5. Stadiul declinului (peste 65 ani)
Super considera ca tot acest proces este dependent de factorii de rol, factorii personali si
de cei situationali; ei inflenteaza la randul lor, maturitatea profesionala. Fenomenul maturitatii
profesionale este dependent de (Jigau, M., 2001):
 informatiile si experientele de munca pe care le au indivizii;
 cunoasterea cerintelor, responsabilitatilor si continutului muncii;
 conturarea unui domeniu larg de activitati dezirabile;
 alegerea unei profesii in raport cu resursele personale.
O imagine de sine nestabilizata, variabila in timp implica o oscilatie in alegeri. In
cristalizarea imaginii de sine si orientarea spre un domeniu profesional se pot identifica cateva
etape:
 inceputul formarii conceptiei despre sine (debuteaza in copilarie);
 stadiul exploratoriu (cautarea relizarii de sine);
 autodiferentierea de ceilalti (idetificarea punctelor comune cu alti indivizi);
 identificarea si simularea, jucarea rolului persoanei cu care se identifica (apropierea de model);
 testarea, incercarea lumii reale (experimentarea rolului ocupational ales);
 transferarea imaginii de sine in rolul ocupational ;
 validarea prin munca a imaginii de sine (integrearea in munca).
John L. Holland considera ca modul particular de constituire a sistemului de interese
contureaza directia carierei individului. Compatibilitatea intereselor cu traseul carierei ofera

7. satisfactie profesionala. Holland a identificat in structura personalitatii sase moduri specifice de
orientare profesionala:
 realist (R)
- orientare spre activitati fizice
- indemanare
- deprinderi manuale
- indeplinire de sarcini concrete
- conformist, stabil, sincer, natural, consecvent, practic, modest, econom
 investigativ/intelectual (I)
- orientare spre activitati intelectuale
- preocuparea pentru aspectele abstracte in activitatea profesionala
- cautarea devarului
- aptitudini pentru domeniul matematic si stiintific
- analitic, precaut, critic, curios, independent, cognitiv, introvertit, modest, rational,
 artistic (A)
- activitati de relationare nemijlicita cu altii prin intermediul produselor artistice
- prefera sarcini creative
- prefera dezvoltarea ideilor
- dezordonat, emotional, expresiv, idealist, imaginativ, impulsiv, independent, original,
nonconfrmist
 social (S)
- comunicare cu ceilalti

8. - profesii legate de mediul social
- cooperant, generos, amabil, responsabil, sociabil
 antreprenorial/intreprinzator (E)
- activitati de initiativa personala
- dezvoltarea propriei afaceri
- activitati persuasive
- au aptitudini de conducere
- ambitios, dominant, energic, impulsiv, optimist, sociabil
 conventional (C)
- activitati de executie
- sarcini precise, structurate
- aptitidini pentru munci administrative in domeniul financiar
- conformist, constincios, supus, ordonat, practic, eficient, consecvent, inhibat
Holland considera ca similiaritatea tipului de personalitate cu cel al ocupatiei este un mediu
stimulativ pentru dezvoltarea carierei si ofera satisfactie profesionala. Autorul pune in discutie si
criteriul nivelului de consistenta (inalt, mediu, scazut) cu referire la gradul de structurarea tipului
de personalitate si a mediului, cat si al intensitatii relatiei reciproce dintre acestea.
Suportul practic al teoriei lui Holland sunt SELF DIRECTED SEARCH si
VOCATIONAL PREFERINCE INVENTORY. Aceste doua instrumente permit autoevaluarea,
interpretarea si definirea profilului de personalitate cat si a intereselor profesionale. (Anexa 2)
Altii teoreticieni (Ginzberg, Ginsburg, Axelrad, Helma) considera ca procesul alegerii carierei
este dependent de:
 ambianta de viata personala;
 tipul si nivelul de educatie si formare profesionala;
 caracteristicile personalitatii si afectivitatii individului;
 tipul de valori la care o persoana adera.

9. Alegerea vocationala traverseaza o succesiune de perioade:
 a fanteziei (0-10 ani)
 a explorarii (11-18 ani)
 a optiunii realiste (19-22/24 ani) ce presupune urmatoarele substadii:
 tatonare (pana la 10 ani);
 cristalizare (11-18 ani);
 optiuni finale (19-22/24 ani).
Din unghiul psihologiei personalitatii, fiecare persoana isi utilizeaza resursele (psihice,
aptitudinale, experentiale) intr-o maniera ce marcheaza evolutia si stilul satisfacerii nevoilor in
plan profesional (Anne Roe). Elementele ce influenteaza alegerea profesionala sunt:
 atitudinile parentale fata de munca
 conditiile socio-culturale si economice ale familiei
 tipul, calitatea si durata educatiei si formarii profesionale
 influentele grupului de apartenenta
 intamplarile neprevazute din viata copilului
Autoarea afirma ca in alegerea profesiei trasaturile de personalitate reprezinta doar unul din
factorii de influenta si ca satisfactia in munca poate fi explicata si prin relatiile intrafamiliale si
pozitia elevului in grup.
Dupa N.C. Gysbers alegerea profesiei este un proces specific dezvoltarii. Etapele in alegerea
carierei sunt:
 fanteziile profesionale (construirea de imagini personale, subiective despre profesii);
 perioada de incercare (probarea calitatilor personale necesare indeplinirii diferitelor sarcini
de munca);
 perioada alegerii realiste (optiune justificata si constienta).
Dezvoltarea carierei presupune:
 diferite roluri indeplinite, evenimente, moduri de organizare a vietii individului;

10.  diferite contexte in care acestea se deruleaza;
 variate status-uri socio-economice pe care individul le poate avea.
Orice act de consiliere presupune existenta unui model de interactiune cu clientul si
parcurgerea urmatoarelor etape:
 Etapa de contact preliminar;
 Etapa de explorare in scopul precizarii scopurilor si limitelor consilierii;
 Etapa de evaluare si rezolvare a problemelor prioritare;
 Etapa de identificare a corespondentei rezultatelor evaluarii cu aspiratiile profesionale ale
clientului;
 Etapa planificarii actiunilor orientate spre dezvoltarea carierei;
 Etapa urmaririi realizarii planului.
Gysbers (1992) propune ca etape in derularea procesului de consilierea carierei:
 Identificarea scopurilor clientului:
 identificarea initiala a problemelor;
 stabilirea naturii relatiei consilier- client;
 culegerea de date despre client;
 intelegerea comportamentului de ansamblu al clientului.
 Rezolvarea problemelor si atingerea obiectivelor fixate de catre client:
 asistarea clientului in indeplinrea scopurilor sale;
 dezvoltarea unui plan realist de actiune;
 evaluarea rezultatelor.
Janis si Mann propun un model al consilierii ce presupune urmatoarele etape:
 inventarierea posibilelor alternative ale optiunilor clientului;
 identificarea obiectivelor personale si a valorilor implicate in alegeri;
 identificarea aptitudinilor si achizitiilor in planul educatiei si formarii profesionale;
 evaluarea consecintelor pozitive si negative;
 identificarea informatiilor suplimentare care faciliteaza optiunea;

11.  realizarea consecintelor optiunii si eliminarea cailor profesionale indezirabile;
 luarea deciziei si punerea in practica a alegerii facute.
Modelul de consiliere vocationala propus de Lynda Ali si Barbara Graham are in vedere:
 clarificarea (evaluarea initiala, ascultarea "povestii" individului);
 explorarea (explorarea posibilitatilor de realizare, construirea unui "contract");
 evaluarea (identificarea prioritatilor, incurajarea gandirii pozitive).
Cel mai cunoscut model de consiliere vocationala este modelul Egan. Egan propune un model de
orientare vocationala in trei pasi bazat pe principiul coform caruia consilierea este un proces de
invatare. Acest model permite clientului sa se orienteze spre actiune de-a lungul procesului de
consiliere, acesta simtindu-se investit cu puterea de a-si accepta si recunoaste situatile de viata
problematice, de a gasi solutii alternative, de a decide propriul drum.
Etapele consilierii carierei sunt, in viziunea lui Egan:
1. Abordarea problemei
 Centrarea, interesul orientat spre client;
 Ascultarea activa;
 Confirmarea intelegerii problemelor clientului;
 Realizarea de clarificari, lamuriri, concretizari ale situatiilor;
 Atitudinea cooperanta si echilibrata fata de client (respect, toleranta, incredere).
2. Configurarea situatiei ideale
 Precizarea datelor problemei
 Transmiterea/schimbul de informatii
 Emiterea de alternative, solutii;
 Apelarea la situatii concrete, experiente personale;
 Sprijinirea clientului in atingerea scopurilor propuse.
3. Elaborarea strategilor de actiune
 Identificarea optiunilor personale;
 Evaluarea aptitudinilor, abilitatilor, atitudinilor, intereselor si valorilor;
 Asistarea clientului in alcatuirea unui plan de actiune si in punerea in practica a lui.
In fiecare dintre etapele precizate scopurile beneficiarului si ale consilierului sunt diferite:
Beneficiar Consilier
Explicarea/
intelegerea
Mediul de viata, interesele si problemele
sale
Intelegerea problemelor
beneficiarului

12. Explorarea Intelegarea mecanismelor optiunilor,
alegerilor; informare, elaborarea de
alternative
Sprijinirea beneficiarului in
cunoasterea de sine si a
lumii muncii
Planificarea Construirea unui plan pentru dezvoltarea
carierei
Sprijinirea construirii unui
plan personal cu privire la
cariera si identificarea
"pasilor " pentru realizarea
acestuia
SURSA Jigau, Mihai , 2001, Consilierea carierei , Editura Sigma, Bucuresti
In toate etapele precizate, consilierii trebuie sa dezvolte o relatie pozitiva, empatica si sa
ofere un sfat personalizat clientilor.
3. METODE SI TEHNICI DE CONSILIERE VOCATIONALA
Metodele consilierii vocationale vizeaza trasaturile de personalitate ale clientului, sistemul
aptitudinal-atitudinal-motivational, caracteristicile anatomo-fiziologice ale individului.
Consilierea carierei poate fi:
 Directa (comunicare nemediata intre consilier si client);
 Mediata de instrumente de informare si orientare in vederea alegerii carierei.
Pentru ca activitatea de consiliere vocationala sa fie un succes este nevoie de o cunoastere
reala a personalitatii clientului. Metodele de investigare utilizate frecvent in consilierea carierei
sunt (Holban, I., 1972):
 Observatia- obtinerea de date calitative prin observarea sistamatica a individului/
grupului;
 Convorbirea- dialogarea consilier-client in vederea obtinerii de informatii asupra
personalitatii si comportamentelor celor consiliati;
 Anamneza- relatare directa a subiectului pentru obtinerea de date biografice sau sociale;
 Chesionarul- colectarea unor date sub forma scrisa despre diferite fapte, opinii;
 Ancheta - metoda de imvestigatie a evenimentelor de natura sociala ce utilizeaza
convorbirea si chestionarul pentru obtinerea de informatii asupra diferitelor categorii de
fapte;
 Evaluarea produselor activitatii- metoda indirecta de obtinere a unor date despre o
persoana prin analizarea rezultatelor activitatii acesteia;
 Metoda aprecierii obiective- tehnica de apreciere a caracteristicilor unei persoane prin
investigarea opiniilor membrilor grupului din care aceasta face parte;
 Metode sociometrice- modalitati de evidentiere a dinamicii de grup;

13.  Testul- instrument standardizat de obtinere a unor date reale, de natura psihica, despre
indivizi.
In functie de criteriul standardizare, Gibson si Mitchell (1981) clasifica metodele utilizate in
cunoasterea personalitatii individului in:
 Nestandardizate- observatia, autobiografia, chestionarul, interviul, tehnicile
sociometrice;
 Standardizate- testele psihologice.
Instrumentele psihologice de cunoastere a personalitatii clientului utilizate in consilierea
vocationala sunt:
 Inventarul Kuder Preferince Record
Persoanele cu aceeasi profesie au interese asemanatoare. In functie de structura de interese
se poate recomanda un domeniu profesional din cadrul urmatoarelor arii de activitati:
 activitati desasurate in exterior, in spatii deschise;
 mecanice;
 numerice, de calcul;
 stiintifice;
 interes pentru afaceri, activitati persuasive;
 artistice;
 literare;
 muzicale;
 servicii sociale; munca de birou.
 Inventarul de interese profesionale Holland
Holland identifica sase tipuri distincte de orientari profesionale: realist, investigativ, artistic, social,
intreprinzator, conventional .
 General Aptitudes Test Battery (GATB)
GATB este o baterie de teste ce masoara noua factori aptitudinali:

14.  Inteligenta generala (G);
 Aptitudine verbala (V);
 Aptitudine numerica (N);
 Aptitudine spatiala (S);
 Perceptia formei (P);
 Coordonare motorie (K);
 Dexteritate digitala (F);
 Dexteritate manuala (M);
 Aptitudine pentru munca de birou (Q).
 Berufsbilder Test (BBT)
Testul fotografiilor profesiilor contine serii de fotografii (96 pentru femei si 100 pentru barbati)
cu persoane care exercita anumite profesii. Prin intermediul acetui test se identifica zece nevoi de
baza:
 De afectiune si ingrijire a propriului corp (W);
 De folosire a resurselor fizice personale (K);
 De a ajuta pe altii (SH);
 De miscare, aventura, risc (SE);
 De recunoastere, de a fi remarcat (Z);
 De a cunoaste, sti, invata (V);
 De creativitate, viata spirituala (G);
 De a tine pentru sine bunuri, valori (M);
 Nevoia de hrana (ON);
 Nevoia de comunicare (OR).
Fiecarui factor ii corespund imagini ale peroanelor care desfasoara diferite profesii.

15.  Strong Vocational Interest Bank
Testul Strong evalueaza interesele profesionale ale indivizilor prin compararea acestora cu stucturi
de interese ale persoanelor cu succes profesioanal.
 Differential Aptitude Tests (DAT)
DAT-ul contine urmatoarele opt sub-teste:
 Rationament verbal;
 Rationament numeric;
 Rationament abstract;
 Realitati spatiale;
 Rationament mecanic;
 Ortografie;
 Utilizarea limbajului;
 Viteza si corectitudinea redactarii.
 Self-Directed Search- Holland- 1985 (SDS)
Prin aplicarea acestui test se pot identifica profesia sau cariera adecvata ueni persoane care are un
anumit scor si o configuratie particulara.
 NEO-PI (1992)
Testul NEO.PI permite evaluarea dimensiunilor de baza ale personalitatii clientului si, implicit,
proiectarea unui traseu de consiliere adecvat.
 Career Transitions Inventory (CTI)
CTI permite masurarea imaginii de sine a consiliatului, a barierelor si resurselor clientului, prin
urmarirea unor factori ca: motivatia, increderea, nevoia de sprijin extern, controlul, independenta.
Unii autori mentioneaza ca instrumente de lucru utilizate in consilierea carierei si:
 Desenarea spatiului existential, harta vietii (mapping)
Acest instrument este o practica activa ce:

16.  ofera oportunitate pentru cooperarea intre consilier si consiliat;
 ea ajuta consilierul si consiliatul sa obtina o imagine clara asupra problemei;
 dezvaluie influentele ce actioneaza asupra clientului;
 identifica obstacolele, partile "tari", resursele personale, valorile, credintele consiliatului;
 ofera sustinerea reflectiilor critice.
 Roata unica este un instrument de lucru ce poate fi utilizat in toate etapele consilierii
individuale sau de grup. Ea ofera informatii despre:
 Factorii interni (optiunile de pe piata muncii, experienta in munca, studii);
 Factorii interni (stilul personal, indemanari si competente, valori, interese);
 Factori personali (nevoile primare, respectul de sine, expectatile profesioanale ale
persoanei). (anexa ?)
 Mind-map- ofera informatii despre interesele individului si despre competentele acestuia .
 Folosirea metaforelor
 Punerea intrebarilor
 Elaborarea unui plan
 Dedublarea este o metoda folosita in scopul obiectivarii problemei cu care se confrunta
clientul.
 Elaborarea unei scrisori catre sine
 Folosirea simularilor
 Ascultarea vocilor interioare
4 DECIZIA DE CARIERA
Decizia de cariera reprezinta procesul de selectie a unei alternative de cariera din mutimea de
variante disponibile la un moment dat (A.Baban, 2001). Alegerea carierei presupune:
 O schimbare dinamica, permanenta;
 O anumita stadialitate;
 Accidente, esecuri, reveniri, sansa;
 Trasee diferite ale carierei;

17.  Aspiratii, preferinte, idealuri.
(Jigau, M., 2001)
Modelele teoretice ale procesului de luare a deciziei de cariera disting diferite faze:
 De pregatire, (explorare a alternativelor si acceptarea a uneia) si de realizare (Modelul
Tiedaman,1963);
 Succesiuni decizionale de natura investigatorie si finale (Modelul Gelan, 1962);
 Factorii externi declansatori ai deciziei (Modelul Hilton, 1962, 1973) analizati in termeni
de rezolvare a conflictului intrapsihic.
Un termen asociat celui de decizie de cariera este stilul decizional. Acesta reprezinta
modalitatea proprie de a rezolva o situatie ce presupune alegerea intre mai multe alternative.
Stilurile decizionale sunt urmatoarele:
 Planificat
- abordare rationala a deciziei;
 Agonizant
- investire de timp si energie in identificarea datelor si analiza alternativelor;
 Impulsiv
- acceptarea primei alternative disponibile;
 Intuitiv
- decizia de cariera se bazeaza pe sentimente si trairi neverbalizate;
 Delasator
- amanarea procesului de evaluare si actiune;
 Fatalist
- transferarea rezolvarii problemei catre mediu;
 Compliant
- acceptarea deciziei altuia in locul deciziei personale;

18.  Paralitic
- incapacitate de initiere a procesului desi responsabiltatea deciziei a fost acceptata.
Procesul decizional parcuge urmatoarele etape:
 Definirea problemei prin:
- culegerea de informatii;
- sistematizarea datelor.
 Analizarea alternativelor:
- elaborarea catorva alternative;
- analizarea implicatiilor, consecintelor.
 Selectarea si aplicarea unei solutii:
- identificarea solutiei optime;
- aplicarea solutiei in practica.
Indecizia este consecinta unei stari de inadaptare atat personala cat si sociala . Exista mai multe
structuri cauzale ale indeciziei:
 Indecizia datorata nedezvoltarii;
 Indecizia generalizata;
 Anxietatea decizionala;
 Indecizia datorata lipsei de informatii;
 Indecizia datorata necunoasterii metodei de a lua o decizie;
 Indecizia datorata cauzelor externe;
 Indecizia cauzata de anticiparea pesimista a consecintelor unei optiuni sau capacitatii
personale de aplicarea a ei;
 Indecizia datorata unei atitudini negative fata de munca.
La varsta adolescentei, indecizia poate fi:
 Un moment absolut normal al procesului decizional aflat in desfasurare; adolescentul
incearca sa se cunoasca pe sine si sa afle informati despre traseele ocupationale si
educationale;
 O manifestare a indecisivitatii datorate unei lipse de strategii de evaluare a informatiilor
sau anxietatii incubate de decizie.

19. Principalele categorii de probleme care favorizeaza indecizia sau fac dificila luarea unei decizii
sunt:
 Lipsa de informatii/ analiza superficiala a informatiilor complexe;
 Imaginea de sine negativa;
 Lipsa capacitatii de intelegere a sinelui si a fenomenelor pietei muncii;
 Excesiva dependenta de ceilalti;
 Conflicte interne;
 Anxietatea alegerii;
 Imaturitatea decizionala;
 Obiectivele nerealiste;
 Lipsa capacitatii de sintetizare a datelor;
 Incapacitatea de a identifica alternative (E.L. Herr, J.H. Cramer, 1974).
Consilierul trebuie sa dezvolte strategii personalizate de combatere a indeciziei prin educarea
capacitatii subiectului de a alege, a decide si a se informa.
5. FACTORII SEMNIFICATIVI IN ALEGEREA CARIEREI
In procesul de decizie vocationala concura o multitudine de factori: familia, scoala, grupul de
prieteni, mass-media, etc.
 Familia
Caracteristicile mediului socio-cultural al dezvoltarii copilului, modul personal de intelegere
al acestora determina comportamente diferite in ceea ce priveste decizia de cariera.
Astfel, alegerile vocationale sunt :
 orientate social: prestigiu, succes, pozitie sociala;
 Altruiste: sprijinirea familiei, a categoriilor defavorizate;
 Egoiste/autonome: confort personal, castig material, munca usoara si fara responsabilitati;
 Reactive/frustrante: alegerea unui traseu profesional opus dorintei celor cu care este in
conflict;
 Conformiste: plierea aspiratiilor pe cele ale adultilor;
 Hedonice/narcisiste: motivate prin placerea in sine, riscul, romantismul, satifactia
furnizata. (Jigau, M., 2001)
Familia poate contribui in procesul consilierii vocationale prin:
 Sprijinirea copiilor in alegerea libera a viitoarei cariere, in gasirea unui loc de munca;
 Eliminarea stereotipiilor si prejudecatilor cu privire la munca;
 Incurajarea mobilitatii in vederea formarii profesionale sau exercitarii unei profesii;
 Coparticiparea partenerilor sociali la formarea profesionala;
 Informarea cu privire la dinamica economica si a ocuparii fortei de munca;

20. De foarte multe ori influenta parintilor in alegerea vocationala este decisiva. Modelele
comportamentale vehiculate in familie si atitudinile parentale autoritare/neutre/de tip compensator
vor fi preluate de copii contribuind la conturarea alegerilor. Datorita legaturilor psihoafective
intrafamiliale specifice, parintii isi supraapreciaza copiii si le impun trasee educationale si filiere
profesionale la care acestia nu adera sau care nu sunt compatibile cu structura lor de personalitate,
cu aptitudinile si interesele lor. Dezacordul dintre parinti si copiii cu privire la traseul vocational
va influenta alegerea in sensul ca aceasta se va contura dificil iar adeziunea la decizie va fi redusa.
In etapele mai mici de varsta "criteriile" alegerii vocationale sunt afectiv- motivationale. Pe
masura ce copiii sunt inclusi in niveluri mai inalte de scolarizare, "criteriile" pe care le au in vedere
parintii in influentarea deciziei vocationale se refera la:
 Siguranta si viitorul profesiei pe piata muncii;
 Durata studiilor necesara pentru a atinge obiectivele;
 Costurile financiare;
 Avantajele materiale expectate;
 Pozitia sociala conferita de profesie;
 Potentialele riscuri ale muncii in exercitarea profesiei;
 Conservarea unei traditii familiale;
 Supraprotectia copilului.
In procesul de consiliere vocationala, sporirea eficientei interventiilor parintilor este posibila
prin:
 Spirijinirea lor in cunoasterea mai realista a resurselor personale ale propriilor copii;
 Atenuarea impactului asupra lor a unor prejudeati si stereotipuri cu privire la profesii si
lumea muncii;
 Convingerea lor ca in procesul alegerii carierei copiilor, acestia trebuie sa fie implicati, sa
existe si acordul lor;
 Furnizarea de informatii cu privire la reteaua scolara si piata fortei de munca;
 Incurajarea intereselor scolar-profesionale ale copiilor.
Parintii trebuie sa se asigure ca-l vor sprijini pe tanar sa ia o decizie libera, conforma cu
aspiratiile acestuia si sa nu-si impuna punctul de vedere sau profesia ca model. In spijinirea copiilor
in vederea alegerii carierei, parinti trebuie:
 Sa cunoasca temerile, ezitarile, succesele copiilor;
 Sa ofere sugestii dar sa nu le impuna;
 Sa-si trateze copiii cu respect si sa aiba incredere in aspiratiile si interesele lor;
 Sa fie informati in ceea ce priveste ofertele de educatie, formare, angajare;
 Sa puna la dispozitie si sa incurajeze copiii sa citesca reviste, ziare ce contin reclame sau
anunturi ale diferitelor institutii sau firme despre locuri de munca;
 Sa incurajeze tinerii in conturarea intereselor profesionale;
 Sa evite inocularea de idei preconcepute si strereotipuri cu privire la anumite profesii;
 Sa informeze tinerii cu privire la piata muncii si dinamica ei;
 Sa ofere un suport afectiv propriilor copii;

21.  Sa-si indrume copiii spre un consilier vocational.
 Grupul de prieteni
Grupul de prieteni are o reala valoare pozitiva, de sprijinire a socializarii si dezvoltarii
comunicarii cu semenii, de intarire a sentimentului de securitate personala, de suport emotional in
situatii de stres, de refugiu in caz de conflict cu alte persoane. Cu toate acestea, parintii percep
grupul de prieteni ca pe un inamic.si nu ca pe aliat. Parintii, in dorinta de a-si indeparta copiii de
grupul considerat nociv/ distructiv, isi ridicularizeaza, critica, culpabilizeaza, pedepsesc si nu
adopta atitudini subtile de genul aprobarii preocuparilor si activitatilor dezirabile, a ignorari tacute
a elementelor pe care le considera "primejdioase" sau sa adopte solutia discutiei deschise, calme,
argumentate. Reactia copilului in situatia unei dezaprobari agresive este de aparare, de
"indepartare" de sursa atacului, de adeziune puternica la grupul refuzat de parinti.
 Scoala
Rolul scolii in realizarea orientarii vocationale poate fi identificat la cel putin trei niveluri: la
nivelul organizarii sistemului de invatamant, la nivelul continutului inatamanului si la nivelul
actiunilor specifice de orientare in scoala.
Organigrama invatamantului permite coexistenta unor tipuri diferite de institutii scolare , cu
profiluri scolare si specializari diferite ce se constituie in elemente favorizante pentru definirea
alegerii vocationale. Continutul invatamantului reprezinta principalul instrument prin care se
realizeaza intierea in domeniul cunoasterii realitatii si al perspectivelor pe care le ofera societatea
contemporana afirmarii libere si depline a personalitatii fiecarui individ.
Actiunile specifice de cunoastere a personalitatii elevului si de informare scolara contribuie,
de cele mai multe ori, decisiv la realizarea maturizarii vocationale a elevilor. Dupa criteriul
raporturilor dintre scoala si serviciile de consiliere si orientare vocationala, literatura de specialitate
distinge intre patru tipuri de sisteme de consiliere:
 Sisteme in care orientarea se realizeaza in afara scolii, prin sisteme specializate;
 Sisteme in care orientarea scolara se realizeaza in scoala iar cea profesionala in afara scolii,
prin servicii de plasare;
 Sisteme in care orientarea se realizeaza in scoala prin continutul invatamantului si prin alte
activitati educative;
 Sisteme in care orientarea se realizeaza in scoala prin consultatii pentru elevi si parinti.
Specialistii in consiliere vocationala sunt de parere ca serviciile oferite de scoli au o mai mare
adresabilitate, o stabilitate si satisfactie a alegerilor, o rata de exactitate a recomandarilor mai
inalta in comparatie cu serviciile oferte in afara scolii.
Raportul SCANS al Departamantului Muncii din SUA (1991) precizeaza "ce i se cere scolii, sa
asigure/ sa pregateasca/ sa ofere tinerilor pentru ca sa aiba competentele sau calitatile personale
care sa-i faca pe acestia capabili sa obtina performante in munca:

22.  identificarea, organizarea, planificarea si alocarea resurselor (de timp, materiale,
financiare, etc.);
 lucrul cu altii;
 obtinerea si utilizarea informatiilor;
 intelegerea interrelatiilor complexe;
 lucrul cu o varietate de tehnologii."
Competentele precizate in amintitul raport implica sarcini pe care scoala trebuie sa si le asume:
 sa formeze si sa dezvolte deprinderile de baza (citit, scris, calcul, ascultare, exprimare);
 sa dezvolte deprinderile de gandire operationala (gandire creativa, rezolvare de probleme,
luarea deciziilor, invatare);
 aplicarea in practica a calitatilor persoanale (conducere, asumarea responsabilitatii,
sociabilitate, autopretuire, integritate morala).
Unii specialisti considera a fi importante urmatoarele categori de competente:
 utilizarea calculatorului si a noilor tehnologii;
 rezolvarea de probleme;
 gandire critica;
 managementul resurselor umane, materiale, de timp, financiare;
 economia muncii si a locului de munca (cunoasterea si intelegerea organizatiilor, relatiilor
de munca, profilului, eticii muncii, sistemului relatiilor economice nationale si
internationale);
 aplicarea cunostintelor matematice, stiintifice, din domeniul stiintelor sociale si
comunicarii (utilizarea notiunilor, teoriilor si fundamentelor matematice sau ale
principalelor stiinte, cat si a deprinderilor de comunicare in cadrul locului de munca);
 planificarea personala a carierei (identificarea si ordonarea prioritatilor, utilizarea
avantajelor oferite de educatie si formarea continua);
 relatii interpersonale (a avea valori si atitudini corespunzatoare fata de grupul de lucru sau
alte persoane cu care intra in contact);
 manipularea datelor si informatiilor (identificarea, intelegerea, utilizarea, pastrarea
informatiilor, sistemelor si simbolurilor).
Aspiratiile profesionale sunt sinteza interiorizarii sistemului actual de valori, a conduitelor
sociale dezirabile si a trebuintei de succes a tinerilor. Cristalizarea asiratiilor profesionale este un
obiectiv pe termen lung pentru a carei finalizare trebuie alocate resurse de efort, vointa si
mobilizare personala constanta.
Procesul de stabilizare a aspiratiilor personale de cariera consta in:
 invatarea scolara si formarea profesionala;:

23.  maturizarea psihosociala;
 modul particular de conturare a imaginii de sine;
 modelele la care adera individul;
 irepetabila rezonanta psihoafectiva a mediului socio- familial;
 istoria personala a evenimentelor traite de elev;
 trebuintele spirituale, particulare de cunoastere, exploratorii si de expansiune intelectuala;
 trebuinta de autoafirmare, actiune, compensare, succes, autonomie, independenta.
Cercetarile au stabilit o slaba corelatie a notelor scolare cu aptitudinile pentru diferite domenii
ale cunoasterii. Doar notele care confirma performante cu totul deosebite au corelatii mai ridicate
cu existenta unei aptitudini pentru un anumit domeniu. Valoarea acestor cercetari este importanta
prin aceea ca spijinirea in intregime a activitatii de consiliere pe notele scolare este hazardata,
nesigura si de foarte multe ori eronata.
In sprijinirea procesului de consiliere si orientarea a carierei, scoala poate lua unele masuri
proactive sau reactive:
 de tip preventiv, cu scopul de a evita esecul individual in invatare prin oferirea unor trasee
curriculare diferentiate si personalizate, prin implicarea unor parteneri sociali in formarea
indivizilor, etc;
 de tip compensator, menite sa elimine esecul scolar in invatare si formare prin punerea in
practica a unor strategii coercitive care sa perimta consiliatilor sa ocupe un loc pe piata
fortei de munca si sa integreze in forme de educatie a adultilor.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Baban, Adriana , 2001, Consiliere educationala Cluj -Napoca
Gal, R., 1966 Lorientation scolaire , Paris, PUF
Grupul de lucru pentru informare si consiliere privind cariera Consilierea privind cariera-
suport de curs Bucuresti, 2000
Herrr, E.L., Cramer, J.H., 1979 Career guidance through the life span. sysematic approaches ,
Boston, Brown and Co.
Holban, Ion, 1973, Laboratorul scolar de orientare, Bucuresti, EDP
Holban, Ion, 1973, Orientarea scolara, Iasi, Editura Junimea
Holland, J.L., 1985, Self-directed search , Odessa, Florida, Psyhological Assesment Resources,
Inc.
Jigau, Mihai , 2001, Consilierea carierei Sigma, Bucuresti

24. Super, D.E. , 1978 , Dezvoltarea carierei in Psihologia procesului educational (J.R.Davitz si
S.Ball), Bucuresti, EDP
Thill, J., Chamboulant, S.,1965, Guide des études et de carriéres, Paris, PUF
Tomsa, Gheorghe, 1999, Consilierea si orientarea in scoala Bucuresti, Viata Romaneasca