2. Definiții
”procesul activ prin care creăm sens prin selectarea,
organizarea și interpretarea oamenilor, obiectelor,
evenimentelor, situațiilor și altor fenomene.” (J. Wood, 2009,
p. 69)
”proces prin care devenim conștienți de lucruri, evenimente,
persoane prin mijlocirea simțurilor: văz, miros, atingere,
auzire. Percepția este un proces activ, nu pasiv.” (De Vito,
2014, p. 61)
4. Stimularea/Selecția
Efectul surpriză
Repetiția, frecvența
Intensitatea
Atenția selectivă (perceperea acelor lucruri către care
tindem)
Expunere selectivă (selectarea informațiilor care ne confirmă
experiența/viziunile)
Cultura (percepem diferit comportamentul competitiv, asertiv,
unele obiceiuri vestimentare etc.)
5. Organizarea
În funcție de reguli
În funcție de scheme perceptuale; teoria constructivistă: ”organizăm
și interpretăm experiența trăită aplicând structuri cognitive numite
scheme” (perceptuale)
Teoria celor patru scheme perceptuale
În funcție de scenarii; o structură cognitivă care se aplică
evenimentelor și căilor de acțiune;
Figură: J. Wood, 2009, p. 70
6. Interpretarea
Atribuirea: o explicație a comportamentului celuilalt sau a unui
eveniment;
cele 4 dimensiuni:
Locus/loc: intern vs extern
Stabilitate (timp): constant vs inconstant
Specificitate (amploare): general vs particular/specific
Responsabilitate (grad de control): controlabil vs necontrolabil
Erori ale atribuirii (Floyd, 2013, pp. 149):
Eroarea atribuirii instrumentale (autoiluzionarea)
Eroarea fundamentală de atribuire
Supraatribuirea (lene mentală)
Figura: J. Wood, 2009, p. 74
8. Amintirea
În funcție de coerența cu schemele perceptuale
Putem ”uita” informațiile care nu ”cadrează”
Ne amintim informațiile care contrastează puternic cu
schemele perceptuale
10. Emoțiile. Definiții
”experierea și interpretarea senzațiilor interioare așa cum
sunt ele formate de experiențele noastre sociale, starea
fiziologică, percepțiile și limbajul nostru”. (J. Wood, 2009, p.
173)
”reacția pluridimensională a corpului la orice eveniment care
amplifică sau inhibă obiectivele unei persoane” (Floyd, 2013,
p. 271)
11. Factori - Fiziologici
teoria originii fiziologice asupra emoțiilor – stimuli externi
reacții psihologice; emoțiile ca reacții instictuale;
12. Factori –
Perceptivi
teoria originii perceptuale a emoțiilor: apreciere/evaluare emoție; nu
lucrurile, evenimentele în sine, ci semnificația pe care le-o atribuim
provoacă emoții;
teoria etichetării cognitive a emoțiilor: reacție etichetarea reacției
emoție;
13. Factori - Sociali
”Comunități emoționale” – grupul social în cadrul căruia
”învățăm” emoțiile (familia, vecinătățile, biserica, gașca etc.).
Teoria originii interactive a emoțiilor (reguli sociale emoție):
reguli de încadrare
reguli privitoare la sentimente
gestionarea emoțiilor
14. Factori - Culturali
practicile culturale modelează exprimarea emoțiilor;
geografia – un factor?;
subculturile;
16. Emoții pozitive, negative – mit sau realitate?
Lucru/eveniment/persoană semnificație/înțelegere
emoție/afect
17. Bibliografie
Joseph A. DeVito (2015), The Human Communication,
Pearson
Julia T. Wood (2009), Interpersonal Communication:
Everyday Encounters, Wadsworth
Kory Floyd (2013), Comunicarea interpersonală, Polirom