MedVET module 1 part 2 ro

1. MODULUL 1
INTRODUCERE ÎN INTERACȚIUNEA CU
PĂRINȚII NOU-NĂSCUȚILOR PREMATURI SAU
CU DIZABILITĂȚI CONGENITALE
PARTEA A 2-A
MedVET support
Training programme
Asociația Unu și Unu - România

2. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
CUPRINS:
2
1.2. Stresul și potențialul lui traumatic
1.2.1 Definiții................................................................................... …….4
1.2.2. Cum reacționează corpul și mintea la stres..................................9
1.2.2.1. Reacția organismului……………………....…...........................12
1.2.2.2. Reacția mentală……………………..........................................17
1.2.3. Când evenimentul devine traumatic...........................................26
1.2.4. Fazele procesului traumatic.........................................................29

3. MODULUL 1
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
MedVET support
Training programme
Asociația Unu și Unu - România

4. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.1. DEFINIȚII
Expunerea la stres și în special la unul traumatic, așa cum este
situația părinților atunci când află că nou-născutul lor are un
handicap congenital, este prematur sau are alte boli cronice,
poate avea efecte profunde și de lungă durată asupra sănătății
lor mentale și fizice.
4
Exisă trei abordări al stresului:
Ø Stresul ca stimul - asemeni unui loc de muncă solicitant
Ø Stresul ca răspuns - reacția persoanei la factorii de stress, fiziologică (tensiune crescută,
bătăi ale inimii, uscăciunea gurii) și psihologică (anxietate, furie, frică, etc.)
Ø Stresul ca proces - ce include atât factorii de stres cât și reacția.

5. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Din punct de vedere psihologic, folosim termenul de stres pentru a ne referi la cereri sau presiuni
care creează o tensiune acută organismului, impunând mobilizarea resurselor fizice și mentale pentru
adaptare sau reglaj.
Distresul este o durere fizică sau mentală ori suferință.
Stresorii sunt sursele de stres. Acestea pot fi:
Ø evenimente cu încărcătură psihologică (traumatice sau nu): un dezastru natural, un
accident cu rănire gravă, un copil foarte bolnav, moartea unui prieten sau a unei persoane dragi, un
divorț, probleme în relații, examene, schimbări de viață (nașterea unui copil, părăsirea casei
părintelui, pensionare, etc.)
Ø circumstanțe din mediu: zgomote, temperaturi extreme
Ø grijile zilnice
5
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.1. DEFINIȚII

6. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Puțin stres poate fi util pentru a ne menține
atenți, activi și motivați.
Dar, dacă persoana se confruntă cu provocări
continue, fără să primească ajutor sau fără
perioade de relaxare între stresori, ori în cazul în
care stresul perceput este foarte mare, sistemul
nervos autonom al organismului, care prezintă un
răspuns automat la stres, poate deveni activat
cronic.
6
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.1. DEFINIȚII

7. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932 7
Nivel scăzut de stres
- Înscrierea la cursuri
- Grăbirea apropierii
- Să-ți faci noi prieteni
- Naveta la servici sau la școală
- Ieșirea la o primă întâlnire
- Începerea unui nou semestru
- Să fii într-o relație stabilă
- Îmbolnăvire
- Menținerea unei relații romantice
- Să trăiești departe de casă pentru
prima dată
Nivel mediu de stres
- Să fii într-o clasă pe care o urăști.
- Să începi să iei droguri
- Dificultăți cu un coleg de cameră
- Să înșeli un iubit sau o iubita
- Schimbarea locului de muncă sau
probleme la locul de muncă
- Lipsa somnului
- Conflicte cu părinții
- Mutarea sau adaptarea la o nouă
reședință
- Confruntarea cu consecințe negative
din cauza consumului de alcool sau
droguri
- Să trebuiască să vorbești în fața unei
clase
Nivel ridicat de stres
- Moartea unui prieten apropiat sau a
unui membru al familiei
- Să ratezi un examen pentru că ai dormit
prea mult
- Să pici un examen
- Încheierea unei relații de lungă durată
- Să afli că iubitul sau iubita te înșală
- Să ai probleme financiare
- Confruntarea cu o boală gravă a unui
prieten sau a unui membru al familiei
- Sa fii prins înșelând
- Să fii violat/ă.
- Să te acuze cineva de viol.
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.1. DEFINIȚII

8. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932 8
Nivel scăzut de stres
___ Registering for classes
___ Rushing a fraternity or sorority
___ Making new friends
___ Commuting to work or school
___ Going out on a first date
___ Beginning a new semester
___ Dating someone steadily
___ Getting sick
___ Maintaining a stable romantic
relationship
___ Living away from home for the
first time
Nivel mediu de stres
___ Being in a class you hate
___ Getting involved with drugs
___ Having difficulties with a roommate
___ Cheating on a boyfriend or
girlfriend
___ Changing jobs or having hassles at
work
___ Missing sleep
___ Having conflicts with parents
___ Moving or adjusting to a new
residence
___ Experiencing negative
consequences from using alcohol or
drugs
___ Having to talk in front of a class
Nivel ridicat de stres
___ Death of a close friend or family
member
___ Missing an exam because you
overslept
___ Failing a class
___ Terminating a long-standing dating
relationship
___ Learning that a boyfriend or girlfriend
is cheating on you
___ Having financial problems
___ Dealing with a serious illness of a
friend or family member
___ Getting caught cheating
___ Being raped
___ Having someone accuse you of rape
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.1. DEFINIȚII

10. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2. CUM REACȚIONEAZĂ ORGANISMUL
ȘI MINTEA LA STRES
Activarea prelungită a răspunsului la stres sau stresul cronic ne copleșește abilitățile și duce la:
Ø Schimbări fiziologice: supresia imunității, reactivitate cardiovasculară și endocrină și
simptome fizice cum ar fi dureri de cap, amețeli, deranjamente stomacale, tensiune arterială
crescută, dureri în piept, disfuncție sexuală, insomnie, creșterea sau pierderea poftei de mâncare,
oboseală, epuizare etc.
Ø Reacții psihologice sau suferință emoțională: anxietate, îngrijorări, atacuri de
panică, furie, ruminări, stări depresive, depresie etc.
Ø Comportamente ce pun în risc sănătatea: consumul de alcool, fumatul, privarea de
somn, dietă proastă, lipsa exercițiului fizic etc.
10

11. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.2.2.1. Reacția organismului
1.2.2.2. Reacția mentală
11
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2. CUM REACȚIONEAZĂ ORGANISMUL
ȘI MINTEA LA STRES

13. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Modelul fiziologic sau biologic al lui Hans Selye, endocrinology, vede stresul ca un răspuns
nespecific al organismului la orice presiune sau cerere.
El descrie modelul de răspuns general al organismului aflat sub stres prelungit sau excesiv ,
numindu-l Sindromul General de Adaptare (GAS).
Sindromul general de adaptare are 3 faze:
1. Reacția de alarmă
2. Stadiul de rezistență sau adaptare
3. Stadiul de epuizare
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.1. REACȚIA ORGANISMULUI
13

14. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1. Reacția de alarmă:
Ø este prima linie de apărare
Ø percepția unui stresor imediat (de exemplu o persoană care vă amenință, moartea unui prieten
apropiat, o mașină care se îndreaptă cu viteză spre dumneavoastră) mobilizează corpul să se
pregătească să răspundă provocării
Ø sistemul nervos autonom al organismului deține un model încorporat, automat, de răspuns la stres,
ce provoacă modificări fiziologice pentru a permite organismului să lupte cu situațiile stresante
Ø organismul reacționează prin activarea axei hipotalamico-hipofizo-suprarenale și sistemului nervos
simpatic, care crește excitarea corporală și declanșează eliberarea de hormoni de stres de către sistemul
endocrin (glandele suprarenale, controlate de glanda pituitară, pompează corticosteroizi și hormoni
de stres care ajuta la mobilizarea apărării organismului)
Ø Fiziologul Cannon Walter a numit acest tip de răspuns reacția “luptă sau fugi”. Această reacție este
activată în caz de urgență și i-a ajutat pe strămoșii noștri să facă față pericolelor cu care s-au
confruntat, fie luptând, fie fugind rapid.
14
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.1. REACȚIA ORGANISMULUI

15. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Modificările care apar în timpul reacției de alarmă:
Ø Sunt eliberați corticosteroizi
Ø Sunt eliberate epinefrina și norepinefrina
Ø Inima: bate mai repede și mai puternic
Ø Plămâni: respirația este rapidă și profundă
Ø Vasele de sânge: crește tensiunea arterială pe măsură ce vasele de
sânge majore se dilată
Ø Sângele trece de la organele interne la mușchi
Ø Mușchii: devin tensionați, poate apărea tremuratul
Ø Ochii: Pupilele se dilată
Ø Piele: constricția vaselor de sânge duce la frisoane și transpirație
Ø Saliva: scade debitul
Ø Stomac: producția enzimelor digestive scade, digestia este inhibată.
15
Dacă amenințarea este
eliminată, organismul
revine din nou la un
nivel scăzut de excitare.
Dar persistența unui
factor de stres ne face să
avansăm în faza
următoare.
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.1. REACȚIA ORGANISMULUI

16. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
2. Stadiul de rezistență sau adaptare
Ø răspunsurile sistemului nervos endocrin și simpatic rămân la niveluri ridicate, dar nu la fel de
mult ca în stadiul reacției de alarmă
Ø corpul încearcă să-și reînnoiască energia și să repare daunele
Ø dacă sursa de stres persistă și mai mult sau apare una nouă, se avansează către faza finală.
3. Stadiul de epuizare
Ø ramura parasimpatică a sistemului nervos autonom domină, iar frecvența cardiacă și
respiratorie descrește
Ø dacă stresul se prelungește, putem dezvolta tulburări de adaptare, variind de la reacții alergice
la boli de inimă , depresie, burnout și, uneori, chiar moarte.
16
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.1. REACȚIA ORGANISMULUI

18. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.2. REACȚIA MENTALĂ
Cea de-a treia abordare a stresului, ca proces, se bazează pe Teoria Stresului
Tranzacțional a lui Lazarus (1991). Acest model include:
Ø stresorii - sunt cerințe din mediul intern sau extern care afectează echilibrul
Ø reacții fiziologice și psihologice pentru a restabili echilibrul
Ø tranzacții între persoană și mediu - persoana, prin strategii emoționale, cognitive și
comportamentale, este văzută ca un agent activ ce poate evalua și influența impactul stresorilor
în mod diferit.
18
În acest model, același eveniment de viață stresant este
receptat diferit de către fiecare persoană, în funcție de
sensul pe care îl atribuie evenimentului în urma
evaluării cognitive și emoționale, conducând la reacții
și impacturi diferite.

19. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Figure 2: Modelul tranzacțional al stresului și copingului
19
Evaluarea primară –
semnificația evenimentului:
Pierdere
Amenințare
Provocare
Stresori:
Severitate
Impact
Durată
Predictabitate
Controlabilitate
Rezultatele copingului
(adaptarea persoanei la stresori)
Bunăstare emoțională/afecte negative:
Depresie
Anxietate
Ruminare
Îngrijorare
Singurătate etc.
Statusul funcțional (starea de
sănătate)/ Modificări fiziologice:
Sistemul endocrin
Sistemul imunitar
Sistemul nervos
Comportament sănătos/
Comportamente de dorit pentru
păstrarea sănătății:
Căutarea îngrijirii, comunicarea cu
cadrele medicale, exerciții fizice
Comportamente care compromit
sănătatea:
Fumat, alcool, deprivarea de somn,
dietă dezechilibrată, lipsa exercițiului
fizic etc.
Evaluare secundară-resurse:
Personale
Sociale
Materiale
Eforturi de coping/adaptare
Coping axat pe rezolvarea
problemei:
Coping activ
Rezolvarea problemei
Căutarea de informații
Utilizarea suportului social
Coping axat pe emoții:
Negare
Evitare cognitivă
Evitare comportamentală
Distragere
Împlinirea imaginară a
dorințelor
Coping bazat pe căutarea
sensului:
Reevaluare pozitivă
Credință, spiritualitate
Acceptare
Evenimente pozitive
Religie
Moderatori:
Suportul social
Stilul dispozițional de coping
Reziliență
Optimism
Autoeficacitate

20. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Caracteristicile situațiilor stresante: imprevizibilitate, dezirabilitate scăzută, ambiguitate,
controlabilitate scăzută și momentele de tranziție ale vieții (trecerea de la o condiție de viață sau o anumită
fază la o alta: mutarea într-o nouă comunitate, faptul de a deveni părinte, retragerea din carieră).
În evaluarea primară, persoana judecă semnificația evenimentului ca fiind stresant, pozitiv, benign
sau irelevant și implicația ei ulterioară: pierdere, amenințare, provocare.
Ø Pierdere - pagubele deja s-au produs: rănirea sau pierderea persoanelor, a obiectelor importante, a
valorii personale, a valorii sociale etc.
Ø Amenințare - persoana percepe un pericol, se așteaptă la vătămare, lovituri fizice sau ale stimei de sine
Ø Provocare- persoana vede o oportunitate de a dovedi că poate, anticipează un câștig sau o creștere
personală ca urmare a aventurării
Această evaluare poate influența modul în care simțim stresul, chiar și atunci când stresorul nu este legat
de noi în mod direct, pecum în cazul unei tranzacții vicariante, atunci când empatizăm cu alte persoane în
situații stresante. Problemele de sănătate sunt evaluate inițial ca amenințări sau stresori negativi.
20
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.2. REACȚIA MENTALĂ

21. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
În evaluarea secundară, persoana își evaluează
resursele disponibile pentru a face față (personale,
materiale, sociale) și opțiunile pe care le are (ce
poate face cu privire la situație).
Rezultatul acestei a doua evaluări influențează adesea
stresul pe care îl experimentăm;
De exemplu, atunci când credem că resursele noastre
sunt suficiente pentru a satisface cerințele, este posibil
să avem un nivel de stres mai scăzut.
21
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.2. REACȚIA MENTALĂ

22. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Copingurile :
Ø Copingul axat pe problemă / copingul de angajare: Strategii direcționate către
schimbarea situației stresante.
Oamenii examinează stresorul și se angajează în strategii orientate către reducerea impactului
lui dăunător, cum ar fi căutarea informațiilor, planificarea rezolvării problemei, coping
activ, utilizarea suportului social.
Ø Coping axat pe emoții / coping dezangajant: Strategii îndreptate către schimbarea
modului în care persoana gândește sau simte despre o situație stresantă.
Oamenii încearcă să diminueze impactul imediat al stresului prin negarea existenței sale,
retragerea – cognitivă și / sau comportamentală din situație, împlinirea imaginară a
dorințelor, distragerea atenției.
22
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.2. REACȚIA MENTALĂ

23. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Eforturile de coping:
Ø Aceste acțiuni nu elimină stresorii și efectele lor
Ø Inițial, schimbarea atenției poate permite persoanei să-și reducă distresul inițial
prin evitarea sentimentelor și gândurilor legate de stresor
Ø Dar, în cele din urmă, evitarea și negarea pot duce la gânduri intruzive ce
amplifică distresul de-a lungul timpului
Acest model prezice că strategiile de coping axate pe problemă vor fi mai adaptative pentru un
factor de stres schimbător și controlabil, dar adaptarea axată pe emoții este mai potrivită atunci
când factorii de stres sunt percepuți ca fiind de neschimbat și când această strategie poate fi
utilizată împreună cu o strategie de rezolvare a problemelor.
23
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.2. REACȚIA MENTALĂ

24. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Eforturile de coping:
Ø Atunci când factorii de stres sunt percepuți ca incontrolabili și foarte amenințători, este
mai probabil ca persoana să utilizeze o strategie de dezangajare (negare, distragere, fantazare,
evitare cognitivă și comportamentală, evitarea altora, ascunderea sentimentelor, refuzul de a
se gândi la boală). Inițial, aceste strategii permit persoanei să-și mute atenția de la stresor,
minimizând suferința prin evitarea sentimentelor și a gândurilor tulburătoare.
Ø Dar evitarea sau negarea sunt considerate strategii dezadaptative, deoarece, în timp,
pot duce la gânduri intruzive care pot crește distresul resimțit de persoană.
Ø În cazul în care stresorul este văzut ca fiind controlabil și persoana crede că dispune de
resursele necesare, este probabil să utilizeze strategii de coping de angajare (adaptare activă,
rezolvarea problemelor, căutarea de informații, a suportului social).
24
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.2. REACȚIA MENTALĂ

25. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
O altă strategie atunci când sănătatea ne este
amenințată este copingul bazat pe căutarea
sensului:
Ø Acest coping implică interpretarea unei situații
stresante într-un mod personal și cu înțeles
diferit pentru fiecare persoană în parte.
Ø Scopul este acela de a genera o emoție pozitivă,
care, la rândul său, va susține procesul de coping
permițând re-adoptarea unui coping axat pe
problemă sau emoții.
Ø Aceasta include reinterpretarea pozitivă,
acceptarea și utilizarea religiei și a
spiritualității.
25
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.2.2. REACȚIA MENTALĂ

27. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.3. EVENIMENTUL DEVINE TRAUMATIC
Trauma emoțională sau psihologică:
Ø Este rezultatul unei discrepanțe vitale între un eveniment
extrem de stresant și abilitățile individuale de a-l stăpâni,
care spulberă sentimentul de securitate al unei persoane,
făcând-o să se simtă neajutorată, abandonată fără nici o
posibilitate de apărare într-o lume periculoasă.
Ø Acest lucru conduce la o schimbare a viziunii asupra
sinelui, a lumii și a vieții.
27
Experiențele traumatice implică adesea o amenințare la adresa vieții sau siguranței, personale sau a
persoanei iubite. De fapt, orice situație în care persoana se simte copleșită, înfricoșată, îngrozită, sau
neajutorată poate fi traumatică, chiar dacă situația nu implică rănire fizică.
Ceea ce determină ca o situație stresantă să devină traumatică, nu sunt faptele obiective, ci experiența
emoțională subiectivă a persoanei.

28. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Cauzele frecvente ale traumei ar putea fi:
Ø Evenimente singulare: expunerea personală la un dezastru natural, accidente, intervenție
chirurgicală (în special în primii 3 ani de viață), naștere traumatică, atac violent, moartea subită a
unei persoane dragi, a fi martor la experiența altor persoane care se confruntă cu o traumă sau dacă
aflii despre un eveniment traumatic violent sau accident traumatic experimentat de un prieten
apropiat sau un membru al familiei.
Ø Stres persistent continuu / o serie de evenimente stresante: o boală care pune viața în pericol, a
ta sau a copilului tău; un mediu toxic în familie, neglijență, abuz fizic și psihologic repetat.
Nu există un mod corect sau greșit de a simți sau de a gândi, toate reacțiile emoționale și fizice sunt
răspunsuri normale la evenimente anormale.
Răspunsul la un eveniment traumatic poate fi întruchipat de reacția la stresul prelungit, acut. Sistemul
tău nervos devine copleșit de stres, declanșând o gamă largă de emoții intense și reacții fizice.
28
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.3. EVENIMENTUL DEVINE TRAUMATIC

30. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC
M.J. Horowitz și apoi G. Fischer și P. Riedesser au descris deșfășurarea procesul de
traumatizare psihică în faze:
1. Șoc
2. Negare
3. Invazie
4. Faza de acțiune, perlaborare
5. Concluzia relativă, încheiere
30

31. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Începe imediat, la câteva momente după evenimentul traumatic.
Caracteristice sunt senzațiile de amorțeală, uimire, inundare cu impresii copleșitoare,
stare de panică. Oamenilor adesea nu le vine să creadă ce li se întâmplă, se simt goi, confuzi, sunt
stupefiați, uimiți, deconectați emoțional.
La nivel comportamental, reacția de șoc este caracterizată de imobilizare, neliniște sau izbucniri
comportamentale necontrolate. La nivelul organismul vor apărea tensiuni, dureri de cap,
dureri de stomac, greață, tremor, și bătăi rapide ale inimii.
Formele disociative de experiență – depersonalizarea și derealizarea (de a sta lângă sine și de a
crede că totul este doar un vis, o fantezie) – pot apărea și ele, ca o încercare de a proteja psihicul,
alături de modificarea percepției asupra timpului (accelerare sau decelerare) sau alterări ale modului
de percepție (viziunea în tunel).
31
1. FAZA DE ȘOC
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC

32. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Urmează fazei de șoc cu scopul de a apăra corpul și mintea de
emoțiile copleșitoare, fiind un fel de "închidere/oprire"
emoțională.
Uneori, oamenii chiar neagă că se simt speriați sau amenințați și
se pot comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat; ceilalți pot
crede că sunt puternici și de neatins, că nu se lasă afectați sau că
pur și simplu nu le pasă, dar acestea sunt doar mecanisme de
autoapărare
Aceste faze pot dura de la o oră la câteva zile, dar, în cele din
urmă, starea de șoc și negarea dispar treptat, făcând loc altor
emoții și gânduri.
32
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC
2. FAZA DE NEGARE

33. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
În această fază persoana traumatizată poate simți:
Ø Anxietate și teama de a fi singuri într-o situație înspăimântătoare, periculoasă pentru sine
sau pentru cei dragi, de a pierde controlul sau de a se prăbuși, că ceva similar s-ar putea întâmpla
din nou. Acestea sunt cele mai frecvente reacții emoționale la o traumă, absolut normale în fața
unui eveniment înfricoșător. În cazul părinților cu copii născuți prematur sau dizabilități
congenitale, părinții sunt îngrijorați de dezvoltarea viitoare a copiilor lor, făcându-și griji dacă vor
fi capabili să aibă o viață independentă, normală, dacă diagnosticul este corect și care sunt
consecințele sale, dacă vor putea gestiona întreaga situație.
Ø Furie la adresa a ceea ce s-a întâmplat, a cui este responsabilitatea, ce a cauzat evenimentul,
lipsa de sens a lucrurilor, de multe ori întrebându-se ”De ce eu?”, “Cu ce am greșit? “. Furia poate
fi îndreptată către profesioniștii din domeniul sănătății sau/și poate fi îndreptată către sine,
blamându-se pentru tot ceea ce s-a întâmplat.
33
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC
3. INVAZIA

34. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Ø Neputință, vulnerabilitate, gol emoțional
pentru că ceva rău s-a întâmplat și nu a putut face
nimic. Părinții pot simți că nu au putut
îmbunătăți situația copilului ei înșiși, că le lipsește
capacitatea sau resursele necesare pentru a face
față handicapului copilului.
Ø Tristețe, durere - pentru pierderile suferite,
pentru lumea care și-a pierdut temporar sensul
și a devenit înfricoșătoare.
34
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC
3. INVAZIA

35. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
ØVinovăție că nu a putut prevedea sau împiedica evenimentul, “că au lăsat să se întâmple aceste
lucruri", “că nu a acționat diferit” sau pentru că el a supraviețuit sau senzația de responsabilitate
pentru rănirea sau moartea altei persoane. Părinții s-ar putea simți vinovați de cauzele
dizabilității copilului și posibila lor implicare în etiologia ei sau pentru că nu au reușit să prevină
sau să recunoască semnelele de avertizare mai devreme. O parte dintre ei pot da vina pe cadrele
medicale care le-au asistat și consultat în timpul sarcinii și al nașterii.
35
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC
3. INVAZIA

36. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Ø Rușine – că are aceste sentimente și reacții, că
nu și le poate controla sau că are nevoie de
sprijinul altor oameni. Sentimente de rușine pot
apărea atunci când părinții discută sau transmit
celorlalți membri ai familiei diagnosticul.
Uneori nu vor să-i informeze pe ceilalți pentru a
nu-i angoasa sau pentru a le cauza probleme.
Ø Ușor iritabili - ceea ce poate duce la relații
interpersonale tensionate, conflicte sporite și
dezacorduri cu membrii familiei sau cu alții.
36
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC
3. INVAZIA

37. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Persoana ar putea:
Ø Să piardă interesul în activitățile frecvente.
Ø Să rememoreze experiența/să reia amintirea
experienței traumatice - mintea se reîntoarce iarăși și
iarăși la eveniment, încercând să înțeleagă ce s-a
întâmplat sau să realizeze dacă trebuia să reacționeze
diferit.
Ø Să plângă - o modalitate de a se calma din reacția
“luptă sau fugi” este plânsul; plânsul este asociat cu
activarea sistemul nervos parasimpatic.
37
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC
3. INVAZIA

38. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Toate aceste emoții și gânduri, care pot fi foarte intense, afectează persoana și la nivel fizic,
ducând la o serie de simptome fizice ale stresului traumatic:
Ø Probleme de somn, variind de la insomnie, la vise/coșmaruri despre evenimentul traumatic
Ø Tensiune musculară, amețeli, tremor, dureri de cap, transpirații, oboseală
Ø Neliniște și agitație, nod în gât
Ø Sensibilitate crescută la factorii de mediu
Ø Modificări ale poftei de mâncare și libidoului
Ø Dificultăți în raționament, concentrare, memorare, amintirea anumitor lucruri (în
special aspecte ale evenimentului traumatic).
Oamenii pot experimenta toate aceste reacții emoționale și corporale sau doar câteva și este
important să știți că reacțiile pot diferi de la o persoană la alta.
38
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC
3. INVAZIA

39. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Este o etapă de prelucrare personalizată a informațiilor traumatice
care invadează, în care persoana afectată se confruntă și acceptă
treptat, în propriul ritm și manieră, ceea ce i s-a întâmplat, emoțiile,
pierderile, durerea.
Are loc un proces de modificare a tiparelor cognitiv-
emoționale ale înțelegerii de sine și a lumii de până atunci.
În această fază, reacțiile emoționale, mentale și corporale descrise
anterior se diminuează treptat.
Cu toate acestea, în prezența unor stimuli similari, persoana poate fi
tulburată de amintiri sau emoții dureroase, dar nu se simte copleșită
ca înainte.
39
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC
4. FAZA DE ACȚIUNE, PERLABORARE

40. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Persoana își poate aminti de situația ei traumatică, dar fără să se simtă copleșită sau să se
gândească compulsiv la asta.
Acceptă ceea ce s-a întâmplat și începe să se orienteze spre viitor.
A integrat experiența traumatică în istoria sa de viața și o vede ca parte din experiența ei
de viață.
Există acces voluntar la informații, știe ce s-a întâmplat atunci, poate face diferenția între
evenimentul traumatic și prezent, având emoții adecvate.
40
5. CONCLUZIA RELATIVĂ
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC

41. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
O persoană traumatizată trebuie să reușească să treacă cu
succes prin toate aceste cinci faze ale procesului traumatic. În
caz contrar, poate experimenta doar primele trei faze, recurgând
constant la mecanisme de negare și evitare, și, ulterior, putând
chiar dezvolta o patologie cum ar fi tulburări de stres traumatic
(tulburare de stres acut sau tulburare de stres posttraumatic)
și/sau depresie.
În faza 1, cea de șoc, cel mai bun mod de a sprijini părintele
este de a fi acolo fizic, ascultând persoana dacă vrea să
vorbească sau rămânând tăcuți împreună, precum și de a o
ajuta cu sarcinile de zi cu zi.
41
În faza 3, cea de invazie, este necesar să fiți blânzi, empatici, non-judicativi, ascultând-o și
recunoscându-i toate trăirile ca fiind normale și de înțeles.
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC

42. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Pentru a depăși durerea și a face față dificultăților copilului lor, născut prematur sau cu un
handicap congenital, părinții trebuie să rămână deschiși la toate acele emoții dureroase,
negative, să nu le nege sau să fie copleșiți de ele.
Recunoașterea de către părinți a emoțiilor negative, trăirea și exprimarea lor, în timp ce încearcă
să facă față complexității și intensității lor, le permite acestora să se estompeze treptat.
Este un proces care durează mult timp, uneori chiar luni, dar prin creșterea gradului de
conștientizare și confruntarea cu emoțiile lor dureroase, părinții deschid calea emoțiilor
pozitive, dragostei și dezvoltă o legătură puternică cu copilul lor, de care beneficiază atât
copilul, cât și părinții lui.
Relația de atașament devine o sursă de vindecare pentru părinți, care le oferă speranță și abilități
în depășirea problemelor și creșterea copilului așa cum este.
42
1.2. STRESUL ȘI POTENȚIALUL LUI
TRAUMATIC
1.2.4. FAZELE PROCESULUI TRAUMATIC

43. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
MULȚUMIM!
43

44. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
BIBLIOGRAFIE
1.2. Stresul și potențialul lui traumatic
Ø Fischer, G., Riedesser, P.(2001), Tratat de psihotraumatologie, București, editura Trei
Ø Glanz, K., Rimer, B., Viswanath, K. (editors)(2008). Health Behaviour and health education,
Theory, research and practice, 4th edition
Ø Ogden, J. (2007). Healh psychology, a textbook, fourth edition, Open University Press
44

45. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
https://medvet-project.eu
https://www.facebook.com/Medvetproject
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial
4.0 International License.
All images included in this ppt have been retrieved from:
https://pixabay.com
https://unsplash.com
https://unusiunu.com
The European Commission support for the production of this publication does not constitute an endorsement of the contents which
reflects the views only of the authors, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the
information contained therein.
45

46. Psih. Delia Manciuc
Parent of premature twins, Corina Croitoru
Asociatia Unu si Unu, Romania