education, student, colege

1. UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE
SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE DEPARTAMENTUL DE
PSIHOLOGIE, SOCIOLOGIE SI STIINTE ALE
EDUCATIEI
GHID
privind metodologia de elaborare a lucrarilor de licenta si/sau a lucrari
de dizertatie
sau
Cum sa redactam o lucrare de licenta sau o lucrare de disertatie în
domeniul
Sociologiei?
Autori:
Conf.univ.dr. Beatrice MANU
Conf.univ.dr. Laura GORAN
BUCURESTI
2011-2012

2. 1. CUVÂNT ÎNAINTE
Prezentul „Ghid de elaborare a lucrarilor de licenta si/sau disertatie” reprezinta
rezultatul experientelor personale ale autorilor, pe parcursul mai multor ani, în coordonarea
lucrarilor de licenta si/sau disertatie.
Prin acest Ghid oferim Dumneavoastra, studentilor si masteranzilor, etapele pe care sa
le parcurgeti în procesul de elaborare a lucrarii, „o biblioteca” de sfaturi si comentarii privind
diferitele probleme (organizatorice si/sau metodologice) cu care va confruntati în procesul
mentionat, oferim consiliere privind modalitatea în care sunteti nevoiti sa luati diferite decizii
privind lucrarea dumneavoastra de licenta si/sau disertatie (cu accent pe criteriile ce trebuie
luate în considerare). De altfel, acest Ghid constituie o sursa de inspiratie pentru întocmirea
planului lucrarii, a calendarului lucrarii, pentru realizarea aplicatiilor practice, toate în
conformitate cu Noul Cod al Educatiei Nationale – Legea 1/2011, publicata în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 18/10.01.2011
2. ARGUMENT
Extrase din Legea 1/2011 privind finalizarea studiilor universitare
Examene de finalizare a studiilor
Art. 143. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învatamântul superior sunt:
a) examen de licenta, pentru ciclul de studii universitare de licenta sau examen de diploma
pentru învatamântul din domeniul stiintelor ingineresti;
b) examen de disertatie, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) examen de sustinere publica a tezei de doctorat;
d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) examen de selectie, care preceda examenul de licenta, în cazul studentilor/absolcentilor
care provin de la institutii de învatamânt superior si/sau programe de studii care au intrat în
lichidare.
(2) Examenele prevazute la alin (1) se organizeaza si se desfasoara numai de catre institutiile
de învatamânt superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul
universitar si care respecta metodologia-cadru, aprobata prin ordin al ministrului educatiei,
2

3. cercetarii, tineretului si sportului, în termen de 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei
legi.
(3) Absolventii programelor de studiu din institutiile de învatamânt superior autorizate
provizoriu vot finaliza studiile prin examen numai în cadrul institutiilor de învatamânt
superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(4) Îndrumatorii lucrarilor de licenta, de diploma, de disertatie si de doctorat raspund în
solidar cu autorii acestora de asigurarea originalitatii continutului acestora.
(5) Este interzisa comercializarea de lucrari stiintifice în vederea facilitarii falsificarii de catre
cumparator a calitatii de autor al unei lucrari de licenta, de diploma, de disertatie sau de
doctorat.
Responsabilitati
I. Decanii si Directorii de departamente sunt responsabili pentru elaborarea si afisarea listei
temelor propuse pentru lucrarea de licenta si/sau disertatie.
II. Persoanele care raspund în solidar de orginalitatea continutului tematic al lucrarii de
licenta si/sau disertatie:
autorul: un absolvent al unui program de studii universitare, având toate
examenele din planul de învatamânt promovate sau echivalate prin sistemul
ACTS;
îndrumatorul stiintific: un cadru didactic titular sau asociat la Universitatea
Spiru Haret din Bucuresti, având calitatea de îndrumator stiintific aprobata de
Consiliul Facultatii;
III. Îndrumatorii stiintifici sunt responsabili pentru:
temele propuse sau acceptate la propunerea studentilor/absolventilor;
îndrumarea studentilor/absolventilor în realizarea lucrarii de licenta
si/sau disertatie;
cunoasterea si aplicarea prezentei proceduri;
mentinerea nivelului de calitate a LFSU fixat prin prezenta procedura;
asumarea în solidar cu absolventul a originalitatii continutului lucrarii
de licenta si/sau disertatie.
IV. Studentul-masterandul/absolventul are responsabilitate:
3

4. alegerii temei si înscrierii la cadrul didactic îndrumator pâna la data
comunicarii în momentul afisarii listei temelor pentru LFSU;
realizarii LFSU conform normelor prezentei proceduri;
înscrierii la examenul de licenta si predarii LFSU la termen.
3. REDACTAREA LUCRARII DE LICENTA SI/SAU DISERTATIE
a) Structura lucrarii de licenta si/sau disertatie va contine obligatoriu o parte
preliminara, continutulpropriuzisallucrarii si o partefinala.
Partea preliminara va cuprinde:
Coperta (pagina exterioara) (vezi Anexa 1). Aceasta va contine:
 Universitatea Spiru Haret (pe partea de sus a paginii);
 Facultatea de Sociologie – Psihologie, Bucuresti (pe partea de sus a paginii);
 Departamentul de Psihologie, Sociologie si Stiinte ale Educatiei;
 Specializarea: Sociologie;
 Lucrare de Licenta/Disertatie (central – pe mijlocul paginii);
 Coordonator stiintific: gradul didactic, PRENUMELE si NUMELE
coordonatorului, – pe partea stânga a paginii, mai jos decât “Lucrare de Licenta/Disertatie”;
 Absolvent: Numele autorului, identic cu cel înmatriculat la secretariat (sub forma:
„PRENUMELE NUMELE”) – pe partea dreapta a paginii, mai jos decât numele
coordonatorului;
 Anul realizarii (pe partea de jos a paginii).
Pagina de garda va contine aceleasi elemente ca si coperta, cu precizarea ca
aici se va scrie în loc de „Lucrare de Licenta/Disertatie”, titlul si/sau subtitlul lucrarii. (vezi
Anexa 2).
Pagina de dedicatii si multumiri (optional)
Cuprinsul:
 Va cuprinde introducerea, capitolele (partea teoretica, partea
practica/aplicata/studii de caz, concluzii etc.), lista de referinte bibliografice si anexele,
numerotate cu cifre arabe (1, 2, 3 etc.);
4

5.  Capitolele vor fi dezvoltate pe doua sau, optional, pe trei niveluri, marcate cu 1.1,
1.2, 1.3; 2.1... s.a.m.d.;
 Toate intrarile din cuprins vor avea mentionata paginatia corespunzatoare din text.
Lista tabelelor (optional)
Lista figurilor, graficelor, diagramelor si schemelor (optional)
Lista abrevierilor (optional)
Textul lucrarii va fi compus din Introducere, Capitole, Concluzii si Anexe.
Pagina de cuprins (vezi Anexa 3) trebuie sa aiba obligatoriu urmatoarea
structura (cu specificarea în partea dreapta, pe fiecare rând, a paginii unde se regaseste
continutul respectiv – capitolul sau subcapitolul):
 Este o grila orientativa necesara pentru a oglindi structura logica a lucrarii de
licenta/disertatie (centru si periferie, subiect central si ramificarile sale);
 Este subdivizat si articulat în capitole, paragrafe si subparagrafe; cuprinsul este de
dorit sa fie cât mai analitic (divizat).
NOTA: Nu este necesar ca fiecare capitol al lucrarii sa cuprinda aceleasi subdiviziuni
analitice cu a celorlalte. Exista exigente de discurs care pot cere ca un capitol sa fie subdivizat
în mai multe subdiviziuni, în timp ce altele nu necesita acest lucru. Exista lucrari care nu
necesita prea multe diviziuni si în care mai mult, diviziunea foarte minutioasa fragmenteaza
sirul discursului.
b) Detalii privind structura lucrarii de licenta/disertatie.
Introducere
Este firesc ca orice student/masterand, deci si o lucrare de licenta/disertatie sa aiba în
debutul sau o Introducere în care sa prezentati tema de cercetare si sa descrieti, pe scurt,
strategia de investigare la care v-ati gândit, atingând însa în expunere urmatoarele puncte:
care este problematica studiata, ce ipoteze ati format referitoare la problematica, ce implicatii
teoretice si practice cere studiul întreprins si, eventual, conclziile derivate.
 Reprezinta comentariul analitic al cuprinsului (sumarului); este chintesenta lucrarii;
 Relateaza despre ce anume vreti sa faceti;
 Nu trebuie sa fie lunga (maximum 2 – 3 pagini).
5

6. OBSERVATII: Fiecare student trebuie sa-si propuna un plan de lucru, care sa
cuprinda de la început titlul, cuprinsul si introducerea. Pâna nu veti fi în masura sa scrieti un
cuprins si o introducere, nu veti fi siguri ca aceea este teza voastra. A scrie Introducerea
înseamna a avea idei clare despre cum sa începeti; daca aveti idei clare despre cum sa începeti
este pentru ca „banuiti” unde veti ajunge; astfel, introducerea este ca o recenzie a lucrarii deja
facute. Introducerea si cuprinsul vor fi rescrise continuu pe masura ce lucrarea înainteaza;
forma finala a cuprinsului si introducerii pot fi, astfel, diferite de cele initiale (pe masura
elaborarii lucrarii).
Capitolul 1 – Aspecte general - teoretice
 Trebuie sa includa stadiul la care se afla problema propusa, în literatura de
specialitate;
 Nu se face prezentarea teoretica în sine, ci se selecteaza informatiile cele mai
relevante pentru tema, ce prezinta un punct important de la care se pleaca.
 Se va acorda atentie aspectelor controversate, în raport cu care
studentul/masterandul poate manifesta o evaluare critica.
 Selectia si analiza surselor teoretice se va face în asa fel încât sa sustina procesul de
elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetari. Este important ca
studentul/masterandul sa demonstreze capacitatea de a integra diverse contributii teoretice în
unitati tematice cu privire la subiectul studiat si de a se raporta critic, independent, la acestea.
Greseli frecvente:
 referinte bibliografice sumare, inconsistente;
 atitudine „pasiva”, expozitiva si necritica asupra literaturii de specialitate;
 prezentare nesistematica, lipsita de coerenta si fara scoaterea în evidenta a
aspectelor care sustin formularea ipotezelor cercetarii.
Intrati în profunzimea problematicii studiate, atingând aspectele specifice
problematicii.
Capitolul 2 – Aspecte concrete ale problematicii studiate
Daca este nevoie, în acest capitol se pot aprofunda notiunile din cap. I cu specificitatea
aferenta, conform temei stabilite.
Capitolul 3 - Metodologia cercetarii (sau designul experimental)
Din punct de vedere metodologic, lucrarea trebuie sa respecte urmatoarea structura:
6

7. 3.1. Obiectivele cercetarii
Obiectivele lucrarii reprezinta ghiduri ale întregii cercetarii, ele justificând, în mare
parte, însasi cercetarea.
3.1.1. Obiective teoretice - Au caracter general teoretic- metodologic
3.1.2. Obiective practice - Au caracter ameliorativ
Greseli frecvente:
 absenta unor obiective clare sau a unor întrebari explicite, carora cercetarea trebuie
sa le gaseasca un raspuns.
3.2. Formularea explicita a ipotezelor cercetarii.
Greseli frecvente:
 ipoteze improprii, care nu au legatura cu obiectivele sau întrebarile cercetarii
(practic, ipotezele unei cercetari nu trebuie sa fie altceva decât raspunsurile pe care le
avanseaza cercetatorul la aceste întrebari, pe baza literaturii de specialitate si a propriilor
estimari);
 ipoteze generale, care nu fac referire la variabile masurabile, care sa poata fi testate
statistic;
 ipoteze care sugereaza relatia cauzala între variabile („determina”, „influenteaza”
etc.), atunci când acestea nu sunt masurate în context experimental;
 ipoteze prea complexe, care fac referire la mai mult de doua variabile, în timp de
procedura de testare statistica include numai doua variabile;
 formularea ipotezelor de nul, alaturi de ipotezele statistice, ceea ce încarca în mod
inutil textul (este subînteles faptul ca ipotezele de nul sunt negatiile ipotezelor cercetarii);
 ipoteze carora nu le corespunde o testare statistica adecvata;
 enuntarea unor ipoteze care nu preced, ci urmeaza unei proceduri de testare

statistica.
3.3. Prezentarea lotului de subiecti supus cercetarii. Se refera la: descrierea
esantionului sau lotului de subiecti (mod de constituire, criterii de includere sau de excludere,
marime, populatie de referinta, numarul de subiecti sa fie relevant). Optional, va puteti referi
aici si la descierea variabilelor cercetarii.
Greseli frecvente:
 omiterea prezentarii variabilelor;
 prezentare confuza a variabilelor, fara identificarea explicita a variabilelor
dependente si a celor independente;
 omiterea prezentarii modului de constituire a lotului de subiecti.
7

8. 3.4. Descrierea metodelor si tehnicilor de cercetare. Instrumentele utilizate în
recoltarea datelor vor fi descrise în mod adecvat. A nu se confunda metoda cu tehnica de
cercetare! Daca se utilizeaza teste cunoscute, se va face referire la referintele care le sustin
din punct de vedere teoretic si practic-aplicativ. Daca se utilizeaza instrumente elaborate de
autorul lucrarii, se va dedica un spatiu corespunzator descrierii procesului de constructie si
testare a calitatilor psihometrice ale acestuia (analiza de itemi, consistenta interna, validitate
de construct).
Orice instrument aplicat, indiferent daca este cunoscut sau elaborat personal, trebuie sa
se regaseasca, sub forma de prototip, la sfârsitul lucrarii, în ANEXE.
Greseli frecvente:
 utilizarea unor instrumente de investigare ale caror caracteristici psihometrice nu
sunt cunoscute;
 omiterea analizei caracteristicilor psihometrice ale instrumentelor create de autorul
lucrarii.
Cu referire la metodele si tehnicile utilizate trebuie avute în vedere urmatoarele
aspecte:
 Într-o cercetare, aplicarea unei singure metode este incompleta, deoarece se
situeaza si se finalizeaza într-un singur nivel analitic (cel mai frecvent descriptiv). Este
suficient sa se aplice o alta metoda pentru ca întreaga constructie teoretica sa se clatine; de
aceea se necesita utilizarea combinata a metodelor, pentru a se crea posibilitatea
complementaritatii si compararii lor. Se pot face combinatii de gradulI (în cadrul aceleasi
metode) – combinatia între concepte, indicatori si scale de masurare în cadrul aceluiasi
instrument de masurare sau aplicarea repetata a aceluiasi instrument de cercetare cu scopul de
a verifica gradul de stabilitate în producerea datelor si nivelul de consistenta a datelor
empirice culese în studii diferite si combinatii de gradulII (între metode diferite) – pentru a
elimina efectele induse de particularitatile fiecarei metode în parte (unele fiind predominant
cantitative, altele predominant calitative, iar un fenomen nu poate fi redus doar la un singur
aspect).
 A nu se confunda metoda cu tehnica! Faceti distinctia clara între metoda si tehnica
(de exemplu: chestionarul este tehnica sau instrument, iar metoda corespunzatoare acestei
tehnici este metoda anchetei)
 A nu se descrie metodele cunoscute! Ele doar se justifica în cadrul lucrarii (de ce
le-am aplicat, ce-am urmarit, care este specificul lor în raport cu cercetarea noastra);
descrierea tehnicilor (instrumentelor) de investigatie se face pe scurt (iar instrumentul ca atare
8

9. se prezinta la ANEXE). Exceptie constituie cazul în care studentul elaboreaza personal
metode si tehnici (atunci se necesita descrierea completa a acestora)
3.5. Analiza datelor, prelucrarea si interpretarea rezultatelor cercetarii
 Exista 2 modalitati de prezentare a datelor:
a. Se prezinta datele în functie de ipotezele formulate (este cea mai buna
modalitate)
b. Prezentare prin aplicarea fiecarei metode (în functie de metode), în final
facându-se un comentariu.
NOTA: Pentru fiecare ipoteza se mentioneaza si metodele cu tehnicile aplicate.
OBSERVATIE: În cadrul analizei si prelucrarii statistice a informatiilor se
accentueaza pe urmatoarele elemente:
 Corectitudinea aplicarii formulelor de calcul statistic;
 Analiza statistica a gradului de semnificatie a rezultatului obtinut prin aplicarea
formulelor (teste de semnificatie)
 Reprezentativitatea datelor obtinute si semnificatia acestora
Acest capitol va trebui sa valorifice în mod sistematic, clar si inteligibil datele
obtinute, în sprijinul testarii ipotezelor cercetarii. Din acest punct de vedere, se vor avea în
vedere:
a. Prezentarea si analiza datelor. Datele statistice vor fi supuse unei analize pe doua
niveluri: analiza statistica descriptiva (prin indicatori adecvati scalei de masurare a
variabilelor) si testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecarei ipoteze, naturii si
caracteristicilor variabilelor). În principiu, rezultatele trebuie sa acopere cerintele modelului
cercetarii si sa vizeze în mod direct si explicit ipotezele acesteia. Tabelele si figurile vor fi
incluse în acest capitol numai în masura în care sunt cu adevarat justificate.
Greseli frecvente:
 abuzul de grafice (este recomandabil sa se apeleze la grafice pentru ilustrarea unor
relatii între variabile si nu pentru reprezentarea unor variabile individuale; atunci
reprezentarea unei variabile individuale este absolut necesara, se va apela de preferinta, la
modalitati moderne – box-plot, stem and leaf, în locul histogramelor);
 grafice sau tabele incluse la Anexe, ceea ce face dificila întelegerea lucrarii;
 tabele excesiv încarcate cu cifre, care fac dificila întelegerea acestora;
 abuzul de statistica, prin utilizarea unor prelucrari nejustificate sau prin testarea
aceleiasi ipoteze cu mai multe teste statistice;
 teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relatiei dintre variabile;
9

10.  plasarea rezultatelor la testele statistice în sectiunea Anexe (rezultatele se introduc în
text, acolo unde se si discuta semnificatia lor psihologica);
 prezentarea incorecta a rezultatelor la testele statistice, de ex., se scrie numai
valoarea lui p, fara valoarea testului (se vor respecta recomandarile specifice pentru
prezentarea rezultatelor fiecarui test statistic în parte, asa cum sunt prezentate în cursul de
specialitate);
 exces de zecimale (în mod obisnuit, doua zecimale sunt suficiente pentru
majoritatea indicatorilor statistici);
 exces de valori numerice, prin preluarea nejustificata a tuturor datelor afisate de
programele statistice, desi cele mai multe nu prezinta un interes direct si nici nu sunt întelese
de student/masterand;
 absenta unor etichetari adecvate a valorilor, fapt care face dificila întelegerea
rezultatelor; adesea, datele sunt preluate împreuna cu texte în limba engleza, emise de
programele de prelucrare;
b. Interpretarea rezultatelor se refera la transpunerea rezultatelor statistice în
concluzii cu semnificatie sociala. Se vor sublinia relatiile dintre faptele sociale supuse
cercetarii.
Greseli frecvente:
 prezentarea doar a rezultatelor numerice si a semnificatiei statistice, fara a se
„discuta” sensul acestora în raport cu obiectivele si ipotezele de cercetare;
 prejudecata dupa care neconfirmarea unei ipoteze de cercetare, prin admiterea
ipotezei de nul reprezinta un punct negativ al lucrarii (în realitate, daca modelul de cercetare a
fost bine realizat si corect aplicat, o infirmare statistica a ipotezei poate fi foarte semnificativa
din punct de vedere psihologic, iar autorul trebuie sa fie pregatit pentru a surprinde sensul
acestui rezultat).
Capitolul 4. Concluzii
4.1. Concluzii partiale ale lucrarii
 Acestea sunt de tip partial si se raporteaza la obiectivele si ipotezele cercetarii,
cuprinzând o sumara reluare a obiectivelor si motivatiei cercetarii, urmate de sinteza
rezultatelor obtinute si a semnificatiei acestora în contextul literaturii dedicate temei analizate.
 În acest capitol (care e bine sa nu cuprinda mai mult de 3 pagini) nu se mai dau
informatii teoretice (ci doar ce s-a obtinut în raport cu obiectivele si ipotezele cercetarii) si în
10

11. nici un caz nu se introduc abia acum informatii teoretice noi! (Toate informatiile teoretice
trebuie incluse în primul capitol).
 Se pot face aprecieri cu privire la dificultati întâmpinate pe parcursul cercetarii,
eventualele puncte slabe ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor, precum si deschideri,
recomandari catre alte directii de cercetare legate de subiectul respectiv.
 Capitolul va contine un paragraf distinct dedicat „contributiei personale”, în care
vor fi mentionate cele mai relevante aspecte care au constituit contributia individuala la
realizarea temei. Daca este cazul, se va include si un paragraf în care se mentiona
„contributii originale”, acele aspecte care reprezinta o noutate în raport cu tema studiata.
4.2. Concluzii generale si recomandari pentru cercetarile viitoare
 Vom identifica si câteva concluzii de tip generale si recomandari pentru cercetarile
ulterioare posibile.
Partea finala
În partea finala a lucrarii vor fi puse, în ordine, anexele, lista referintelor bibliografice,
rezumatul în limba româna.
Anexe (optional)
În anexe se introduc informatii care nu sunt imediat necesare în textul lucrarii pentru
ca aceasta sa fie înteleasa sau care, daca ar fi fost introduse în text, ar fi îndepartat cititorul de
la cursivitatea ideilor. Aici se pot pune chestionarele utilizate, ilustratii sau tabele
suplimentare, diverse prelucrari statistice, daca sunt utile celor interesati de analize
suplimentare, precum si orice materiale sunt considerate relevante pentru tema.
Se va avea în vedere ca numarul de pagini al anexelor sa nu fie excesiv.
Rezumatul în limba româna: de minim 350 si maxim 500 de cuvinte. Pentru
lucrarile care se bazeaza pe studii de cercetare, rezumatul va fi structurat astfel: suport
teoretic, obiectivele cercetarii, metodologia cercetarii, rezultate, concluzii. Pentru tezele care
dezvolta alte tematici, rezumatul va fi astfel conceput încât sa scoata în evidenta cu precadere
contributia personala a autorului.
Bibliografie
11

12. Lista referintelor bibliografice ilustreaza volumul si calitatea documentarii teoretice a
autorului si este una dintre componentele importante ale lucrarii. Ea este, de asemenea,
expresia atitudinii etice în raport cu sursele de informare utilizate.
Crearea unei liste de referinte se supune câtorva reguli de baza:
- citarea tuturor surselor, indiferent de natura lor primara (surse scrise de orice natura,
surse electronice sau internet, surse orale, etc.);
- toate sursele citate în textul lucrarii trebuie sa se regaseasca în lista de referinte;
- toti autorii din lista de referinte trebuie sa fie citati în text;
- utilizarea unui format standard de citare, unic pe tot parcursul lucrarii.
 Mediul academic si publicistic promoveaza reguli foarte stricte în ceea ce
priveste formatul de citare a surselor.
 Câteva reguli generale ale formatului de citare:
- În text, citarea se face prin numele autorului urmat de anul publicarii lucrarii. De
exemplu: „... text... (Ionescu, 2004)”, sau „...asa cum afirma Ionescu (2004)”.
- Se utilizeaza un singur stil de citare pe tot parcursul lucrarii.
- Preluarea identica a unui fraze va fi citata cu indicarea paginii din sursa utilizata. De
exemplu: „text citat” (Ionescu, 2004, p. 125).
- În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele
primului, urmat de expresia et al. (în lista de referinte se vor scrie numele tuturor);
- La citarea indirecta, se va scrie numele autorului si anul publicarii, urmate de
expresia cit in., dupa care se pune sursa directa. De exemplu: „... text... Popescu (2003), cit in.
Ionescu (2004)”
- În text nu se utilizeaza decât numele autorilor.
- În lista de referinte prenumele autorilor poate fi limitat la initiale.
- Titlul revistei, al cartii din care este citat un articol sau o sectiune, se vor scrie cu
litere italice. La fel se procedeaza si cu titlul comunicarii stiintifice la un congres.
- La citarea unui articol de revista sau sectiune de volum, în lista de referinte se vor
trece si paginile (sau, cel putin, pagina de început).
- Pentru sursele preluate de pe internet, se vor nota adresa si data la care au fost
accesate.
- Lista de referinte va fi ordonata alfabetic, cu indentarea liniei a doua si a celor
urmatoare (daca exista), conform modelelor de mai jos.
Exemplificari:
12

13. Ahrons, C. R., & Rodgers, R. H. (1987). Divorced families : a multidisciplinary
developmental view. New York: W.W. Norton.
Banderet, L. E., & Burse, R. L. (1991). Effects of High Terrestrial Altitude on Military
Performance. In R. Gal & A. D. Mangelsdorf (Ed.), Handbook of Military Psychology: John
Wiley&Sons Ltd.
Sacco, G. (2002). Errors, mistakes, cultures. Comunicare la 25th EAAP Conference,
Warsaw.
Wilde, G. J. S. (1994). Target Risk, http:pavlov.psyc.queensu.catargetindex.html,
accesat la 25.05.2000
Exigente de editare
Lucrarea va fi editata pe computer si tiparita la imprimanta, într-o forma care trebuie
sa respecte urmatorul set de criterii:
o Formatul de pagina: A4, scrisa numai pe o fata
o Margini: sus/jos: 2.5 cm, stânga: 3.5 cm, dreapta: 2,5 cm, 12 pct. (pentru text), la 1,5
rânduri, aliniat: stânga-dreapta (justify)
o La tehnoredactarea lucrarilor se utilizeaza obligatoriu diacriticele
o Tipul fontului: Times New Roman
o Marimea fontului: 12
o Spatiere: 1 ½ rânduri
o Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii
o Titlurile capitolelor, cu majuscule si pe pagina noua
o Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la doua linii
distanta, cu litere bold
o Forma de prezentare: legata cu arc si copertata transparenta sau cu coperta cartonata
o Numar de cópii: se depun doua exemplare, unul la secretariat odata cu dosarul de
înscriere la examenul de licenta/masterat, al doilea la profesorul coordonator
Nu este impusa o marime standard a lucrarii. Orientativ, aceasta poate avea între 60 si
100 de pagini. În mod obisnuit, cele mai multe lucrari cuprind în jur de 60-80 de pagini.
Numarul de pagini în sine, nu reprezinta un criteriu de acordare a notei.
În general, trebuie respectata urmatoarea pondere din numarul total de pagini:
o 30-40% din lucrare - partea teoretica
o 60-70% din lucrare - partea experimentala (de cercetare concreta)
13

14. Recomandari stilistice:
Teza va fi scrisa în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I). Se va folosi un limbaj
simplu si clar. Informatiile vor fi comunicate într-o maniera directa si inteligibila, într-o
structurare logica si coerenta. Se va acorda atentie eliminarii greselilor gramaticale si de
editare.
Cerinte etice:
Citarea corecta va fereste de plagiat. A plagia înseamna „a-ti însusi ideile, textele
(integral sau partial), creatiile altora, fara a cita”. Plagiatul este o problema de etica
profesionala.
Plagiatul „traditional” s-a extins prin aparitia plagiatului „on line” (sau digital sau de
pe Internet). Pentru a-l evita respectati regulile citarii electronice! Aici sunt indicate a fi
folosite doar adrese de reviste de specialitate, carti tiparite în fomat integral (pdf) si informatii
postate pe site-uri ale unor institutii sau institute de cercetare.
Exista si o forma „decenta” de plagiat, care este plagiatul involuntar. Evident, si el
trebuie evitat! Acest tip de plagiat este „practicat” de cei care nu mentioneaza cui apartin
ideile din text, considerându-le „bun comun”. Septimiu Chelcea, în cartea Cum sa redactam
(2003) recomanda câteva reguli pentru evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru
citarea tipografica, cât si pentru citarea electronica:
- sa închidem între ghilimele orice text care apartine altora;
- sa mentionam numele, titlul lucrarii, locul de aparitie, editura, anul, pagina;
- sa fim atenti la distinctia dintre cunostintele comune, care au intrat în
patrimoniul stiintei si informatiile din sfera dreptului de proprietate intelectuala;
- sa reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, mentionând
corect autorul si opera care ne-au inspirat;
- sa prescurtam textul original, exprimând într-o maniera proprie ideile de baza
din opera citata.
Nota suplimentara:
Demersuri metodologice de realizare a cercetarii sociologice
Elaborarea lucrarii de licenta presupune o anumita procesualitate, desfasurata
pe parcursul a treimaristadii, fiecarui stadiu al cercetarii corespunzându-i anumite etape:
14

15. I. Proiectia cercetarii
 Contine toate operatiile intelectuale ale cercetatorului menite a pregati desfasurarea
concreta a cercetarii, de la formularea problemei de cercetare pâna la stabilirea anticipativa a
instrumentelor de recoltare a datelor.
 Presupune parcurgerea urmatoarelor etape (demersuri):
1. delimitareadomeniului,temeisiproblemeidecercetare;
2. informareasidocumentarea;
3. specificareaobiectivelorsauascopurilor;
4. formulareaipotezelorsiavariabilelor;
5. definitivareametodelor,procedeelorsiatehnicilordeinvestigare;
6. alegereasidescriereadomeniuluideaplicareametodelor.
II. cercetarea de teren propriu – zisa si analiza datelor
 Vizeaza actiunile de aplicare a instrumentelor imaginate în vederea recoltarii
datelor si apoi a prelucrarii lor.
 „Produce” date, concluzii, idei inovatoare.
 Presupune urmatoarele etape:
7. aplicareametodelorsirecoltareadatelor;
8. prelucrareadatelorrecoltate;
9. formulareaconcluziilor;
10. validareaconcluziilorînvedereageneralizariilor.
III. Stadiul final
 Se refera la finalizarea întregii lucrari de la reluarea ei.
 Încheie cercetarea cu doua etape:
11. comunicareasaupublicarearezultatelorsiconcluziilorcercetarii;
12. reluareaîntreguluiciclu.
OBSERVATII:
a. Demersurile intelectuale si practice întreprinse de cercetator de-a lungul celor 3
cicluri, prin trecerea de la unul la altul, sunt numeroase si variate. Ele se înlantuie unele de
altele, dupa schema logica prezentata, chiar daca aceasta nu este rigida si ireversibila.
b. Primul stadiu este interactiv- cercetatorul îl poate repeta pâna când este convins de
fundamentarea sa riguroasa. Pe masura ce intra în posesia unor noi informatii, el îsi poate
schimba sau reformula ipotezele, poate renunta la unele instrumente de investigatie, poate
15

16. concepe altele noi. El este obligat sa-si aplice integral proiectul de cercetare, chiar daca unele
date recoltate îi vor infirma ipotezele. Pertinenta rezultatelor, a interpretarii si a concluziilor
formulate vor justifica stadiul final- comunicarea si publicarea lor, iar inconfirmarea lor va
constitui prilejul redeclansarii unui nou ciclu al cercetarii.
Detalii privind etapele cercetarii sociologice
1. Delimitarea domeniului, temei si problemei de cercetare
 Cu aceasta prima etapa debuteaza orice cercetare, ea conditionând într-un fel
derularea întregului ciclu al cercetarii.
 Pentru elaborarea unei lucrari de licenta, studentul va trebui sa circumscrie mai
întâi domeniul, apoi tema si în fine problemadecercetare. El trebuie sa opereze o serie de
selectii succesive care îl vor conduce spre formularea precisa a problemei ce urmeaza a fi
investigata.
 „Probleme” de cercetare sunt numai aspectele teoretice sau practice necunoscute
sau neinvestigate pâna la un moment dat, ci si cele foarte bine cunoscute, mult investigate si
teoretizate, însa insuficient, neconvingator sau unilateral abordate. De asemenea, ideile,
punctele de vedere si conceptele controversate constituie probleme de cercetare.
 Cu cât problema de cercetare va fi mai bine si mai exact circumscrisa, cu atât va
creste probabilitatea solutionarii ei corecte.
 Problema poate avea un grad mare de specificare, chiar de la început, sau îl poate
capata pe parcurs, mai ales în urma celui de-al doilea ciclu al cercetarii.
2. Informarea si documentarea
 Consta mai întâi în localizarea (identificarea) informatiei utile cercetarii problemei
propuse si apoi, în lecturarea si asimilarea ei.
 Presupune rezolvarea urmatoarelor aspecte de catre cercetator:
a. Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informatiilor necesare?
(de exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor etc)
b. De unde recolteaza informatiile? (publicatii, comunicari stiintifice, lucrari de
popularizare)
c. Care sunt formele recenzarii informatiilor?
 Contribuie la stabilirea stadiului atins în abordarea si solutionarea problemei
respective, la conturarea punctelor „tari” si „nevralgice”, la identificarea dezacordurilor dintre
cercetatori, a cailor posibile de investigare.
16

17. 3. Specificarea obiectivelor
 Obiectivele unei cercetari reprezinta ghiduri sau principii calauzitoare ale întregii
investigatii, ele justificând, în mare parte, însasi cercetarea.
NOTA:
Cercetarea nu are un scop în sine (cercetez de dragul de a cerceta!), ci este
subordonata fie asigurarii avansului cunoasterii stiintifice (scop teoretic), fie optimizarii
actiunilor si activitatilor umane (scop practic).
 Exista 2 mari tipuri de obiective:
d. Teoretice (generale)
 Au caracter teoretic- metodologic;
 Cum ar fi: formularea unor teorii, conceptii, puncte de vedere; stipularea unor
teorii, conceptii deja elaborate de alti autori; corijarea unor explicatii avansate în alte
cercetari; analiza comparativa a unor teorii sau solutii în vederea desprinderii asemanarilor si
deosebirile dintre ele; sintetizarea conceptiilor si teoriilor existente cu scopul surprinderii
continuitatii sau rupturii dintre ele, a progresului sau regresului realizat prin trecerea de la
unele la altele; elaborarea unor modele sintetic-integrative; conceperea unor noi instrumente
de investigatie; descoperirea unor noi variante de prezentare si prelucrare statistico-
matematica a rezultatelor etc.
e. Practice (aplicative)
 Cu caracter ameliorativ
 Tintesc spre interventia în realitatea studiata în vederea ameliorarii
functionalitatii ei.
 Pot fi propuse programe de interventie, menite a contribui la solutionarea unor
probleme practice.
OBSERVATII:
a. Claritatea, exactitatea si pertinenta obiectivelor (teoretice si practice) evidentiaza
ancorarea si anvergura aspiratiilor si demersurilor cercetatorului, capacitatile lui novatoare si
previzionale.
b. Obiectivele ofera cercetatorului prilejul ca la capatul investigatiilor sale sa se
întoarca de unde a pornit pentru a vedea daca ceea ce si-a propus a fost sau nu realizat.
2. Formularea ipotezelor si a variabilelor
17

18.  Constituie cel mai important demers pentru o cercetare stiintifica (ele au fost
considerate ca reprezentând „nucleul” unei cercetari stiintifice).
 Rolul lor este acela de a ghida, de a directiona întreaga cercetare.
 Câteva definitii:
f. REBER (1995) – „O ipoteza este o propozitie sau asumtie care serveste în
explicarea câtorva fapte”.
g. LENY (1997) – Ipoteza este o „propozitie teoretica supusa probei faptelor”.
h. KERLINGER (1964) – „O ipoteza este un enunt conjunctural despre relatia
dintre 2 sau mai multe variabile”.(rezulta de aici ca legatura dintre variabile nu este sigura, ci
probabila).
i. GALTUNG (1967) – „O ipoteza este o propozitie despre felul în care un set de
unitati S este distribuit într-un spatiu de variabile X1, X2, X3, …Xn.
 Structura ipotezei include:
 Ounitate (grup, societate, institutie, persoana etc)
 Ovariabila (coeziune, inteligenta, democratie, ierarhie etc)
 Unsetdevalorialevariabilelor (puternica, autentica, înalta, exceptionala etc)
 Exemple de ipoteze (tipuri de formulari):
 Cu cât oamenii sunt mai inteligenti, cu atât coeziunea grupului din care fac
parte este mai mare.
 Daca societatea este autentic democratica, atunci ierarhia organizationala în
institutii nu este prea înalta.
 Pentru a fi valide, ipotezele trebuie sa se fondeze pe fapte reale, sa fie verificabile
(confirmarea/infirmarea lor) si specifice (sa nu se piarda în generalitati).
 Cel mai frecvent, ipoteza este formulata în termenii: „daca”…..”atunci”
 În cadrul unei cercetari, întâlnim ipoteze denumite ipoteze empirice (ipoteze de
lucru): observând faptele si fenomenele din viata cotidiana cercetatorul formuleaza ipoteze
despre regularitatea probabila a producerii lor, despre legaturile posibile dintre ele, sau
analizând datele din cercetarile empirice anterioare putem intui noi raporturi dintre variabile.
3. tipice:
18

19. j. Metodele de cercetare sunt deja elaborate si disponibile. În acest caz, trebuie
selectate metodele cele mai adecvate cercetarii în functie de conceptia general-teoretica
împartasita, de obiectivelesiipotezelecercetarii.
k. Elaborarea si constituirea unor metode noi (situatie în care este strict necesara
validarea instrumentului de cercetare).
4. Alegerea si descrierea domeniului de aplicare a metodelor
 Cine vor fi subiectii pe care urmeaza a se aplica metodele si tehnicile de cercetare
definitivate în etapa anterioara? Ce caracteristici trebuie sa detina acestia? De unde vor fi
selectionati?
 Alegerea subiectilor se va face în functie de natura problemei studiate si de
intentiile cercetatorului (de a aplica metodele si tehnicile pe unitati mai mari sau mai mici de
indivizi).
 Aspecte ce vizeaza stabilirea esantionului, marimea si reprezentativitatea lui.
5. Aplicarea metodelor si recoltarea datelor
 Vizeaza masurarea variabilelor si testarea ipotezelor formulate.
 Se pune problema modului de aplicare al metodelor si instrumentelor de cercetare
si loculuideaplicare a acestora (laborator sau teren), care vor influenta calitatea cercetarii.
6. Prelucrarea datelor recoltate
a. Analiza rezultatelor:
 permite stabilirea gradului de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de
catre fapte, precum si precizarea modului în care orice aspect al datelor recoltate moduleaza
sau completeaza primele concluzii referitoare la ipoteze.
 poate fi cantitativa (surprinderea relatiilor cantitative, numerice dintre variabilele
studiate) si calitativa.
b. Interpretarea rezultatelor:
 Consta în corelarea si integrarea tuturor informatiilor rezultate în urma analizei,
fie în vederea formularii de noi ipoteze de cercetare, fie a sugerarii unor moi directii de
cercetare.
 Este dependenta de gradul de confirmare a ipotezei:
19

20.  Confirmarea completa a ipotezei creeaza cele mai putine probleme de
interpretare, deoarece faptul anticipat coincide cu cel masurat.
 Confirmarea partiala (atunci când rezultatele obtinute nu acopera decât o parte
din ipotezele de la care s-a pornit)
 Infirmarea (echivalând cu negarea demersurilor) ipotezelor ridica cele mai
multe si mai grave probleme de interpretare.
 În aceste doua cazuri, cercetatorul trebuie sa dea dovada de mare prudenta
propunând strategii de cercetare care sa fie confirmate în viitor (în cazul confirmarii partiale)
sau întreprinzând analiza erorilor metodologice, chiar a pozitiilor teoretice inexacte de la care
s-a pornit (în cazul infirmarii ipotezelor).
7. Formularea concluziilor
 În urma analizei si interpretarii datelor recoltate, a stabilirii semnificatiei lor în
raport cu problema abordata si mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea
concluziilor întregii cercetari (concluzii finale).
 Concluziile:
 Sunt exprimari sintetice care contin sau rezuma esenta rezultatelor obtinute
în cercetare.
 Pot avea un caracter mai general sau mai particular în functie de
generalitatea sau specificitatea obiectivelor si ipotezelor initiale.
 Releva gradul de originalitate a cercetarii, daca s-a ajuns la idei noi care le
depasesc sau continua pe cele deja cunoscute sau daca ideile deja cunoscute sunt doar
confirmate sau întarite.
 Contin uneori implicit sugestii, pentru viitoarele cercetari (este de dorit însa
formularea explicita a acestor sugestii)
Criteriile de evaluare a lucrarii de licenta/disertatie
1. Îmbinarea dintre cercetarea teoretica si cea aplicativa (cu pondere pe cercetarea
aplicativa).
2. Noutatea si actualitatea temei.
3. Capacitatea de formulare clara si riguroasa a obiectivelor si ipotezelor.
4. Contributii personale:
 În plan teoretic: noi puncte de vedere, de abordare, delimitari conceptuale etc.
20

21.  În plan aplicativ: utilizarea unor metode mai noi sau mai vechi, creatie de
metoda, de tehnici de investigatie.
5. Informare bibliografica – recenta bibliografiei, variatia, adecvarea la subiect,
selectia.
6. Aspecte de design a lucrarii: structurare, punere în pagina, reprezentare grafica
etc.
7. Modul de realizare a unei lucrari de licenta .
Bibliografia consultata:
CHELCEA, Septimiu (2010). Cum sa redactam o lucrare de licenta, o teza de
doctorat, un articol stiintific* în domeniul stiintelor socioumane. Editia a IV-a revizuita si
adaugita, Editura Comunicare.ro: Bucuresti.
ECO, Umberto (2006). Cum se face o teza de licenta: Disciplinele umaniste. Editura
Polirom: Iasi.
Mult succes!
21

22. Anexa 1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE
SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE DEPARTAMENTUL DE
PSIHOLOGIE, SOCIOLOGIE SI STIINTE ALE
EDUCATIEI
SPECIALIZAREA: SOCIOLOGIE
LUCRARE DE LICENTA/DISERTATIE
COORDONATOR STIINTIFIC:
(Titlul didactic prescurtat-titlul stiintific prescurtat – prenume – nume)
22

23. ABSOLVENT:
(Nume – initiala prenumelui tatalui. – prenume)
BUCURESTI
2012
Anexa 2
UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE
SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE DEPARTAMENTUL DE
PSIHOLOGIE, SOCIOLOGIE SI STIINTE ALE
EDUCATIEI
SPECIALIZAREA: SOCIOLOGIE
LUCRARE DE LICENTA /
DISERTATIE TITLUL
COORDONATOR STIINTIFIC:
(Titlul didactic prescurtat-titlul stiintific prescurtat – prenume – nume)
23

24. ABSOLVENT:
(Nume – initiala prenumelui tatalui. – prenume)
BUCURESTI
2012
Anexa 3
Un model de CURPINS
Introducere ................................................................................................................. Pag.
Capitolul 1. Aspecte general – teoretice privind realizare unei lucrari de licenta
Capitolul 2. Aspecte concrete ale problematicii studiate .......................................
Capitolul 3. Metodologia cercetarii ....................................................................
3.1. Obiectivele cercetarii .................................................................
3.1.1. Obiective teoretice .................................................................
3.1.2. Obiective practice ...................................................................
3.2. Ipotezele cercetarii .......................................................................
3.3. Prezentarea lotului de subiecti supus cercetarii .........................
3.4. Metode si tehnici utilizate .............................................................
3.5. Analiza datelor, prelucrarea si interpretarea rezultatelor ........
Capitolul 4. Concluzii ................................................................................................
4.1. Concluzii partiale ale lucrarii ........................................................
4.2. Concluzii generale si recomandari pentru cercetarile viitoare ...
Anexe (optional) .........................................................................................................
Rezumatul lucrarii ....................................................................................................
Bibliografie .................................................................................................................
24