Cap. III. Comunicarea în afaceri
3.1. Definirea noţiunii, elemente componente, principii, reţele de comunicare
3.2. Tehnic...
Ce este Scrisoarea de intenţie?
Scrisoare de intenţie nu trebuie privită ca o simplă formalitate
deoarece ea reprezintă un...
Cum să arate?
Folosiţi o coală albă, A4, de aceeaşi calitate ca şi cea pentru C.V. ;
Deşi nu se realizează după o reţetă a...
1. DATE DE IDENTIFICARE
Date de identificare ale expeditorului:
 În partea de sus (stânga) a paginii
 trebuie să apară n...
- se vor puncta apoi principalele calităţi şi aptitudini

ale

candidatului, experienţa din ultimii ani, relevantă pentru ...
3. FORMULE DE ADRESARE ŞI DE ÎNCHIDERE

Formula de adresare
Scrisoarea

trebuie

să

înceapă

întotdeauna

cu

(Stimate D-...
 Cu încredere într-un rezultat pozitiv, vă rog să acceptaţi
expresia sentimentelor mele
 Vă rog să primiţi cele mai bune...
POPA DANIELA
Str. Braşov nr. 3, Cluj-Napoca
Telefon : 0264/XXXXXX
e-mail: popadaniela@yahoo.com
22.09.05.
Cluj-Napoca

S.C...
Alex Hoza
Str. Târnăveni, nr. 17, Cluj-Napoca
Tel. 0746-876543
e-mail: alex_hoza@yahoo.com
5 noiembrie 2007
Cluj - Napoca
...
3. Întocmirea unei lucrări ştiinţifice

 este o activitate laborioasă şi responsabilă deoarece ideile sau
informaţiile di...
abrevieri folosite în scrierea notelor de text:
o v. “vezi” : autorul indică lucrarea din care citează sau trimite la
unel...
sau ibidem şi pagina)
o art. cit. “articolul citat”
o lucr. cit. “lucrarea citată”
o loc.cit., loco citatum,“articol/volum...
stilul MLA
Burka, Lauren P. “A Hypertext History of Multi-User Dimensions."
History.

MUD

1993. http://www.utopia.com/tal...
Indexul


lucrările ştiinţifice ample pot fi însoţite de liste alfabetice,

plasate de regulă la sfârşit


însumeaza fie...
4. Redactarea unui raport tehnic
 este o formă de comunicare scrisă cu caracter preponderent informativ
şi întindere vari...
• posibilitatea includerii unei liste de figuri sau a unei liste de tabele
(de regula după cuprins) pentru a facilita loca...
Rezumatul
 prezentare sintetică a scopului şi conţinutului raportului din care
trebuie să transpară cu preponderenţă moda...
Cuprins
 reprezintă înşiruirea tuturor capitolelor, subcapitolelor etc. prin
numerotarea acestora, precum şi pagina afere...
Elemente teoretice
 se pot grupa separat (atunci când înţelegerea informaţiei
dense din raport depinde exclusiv de câteva...
Concluzii
 trebuie să derive din întreg corpul raportului şi nu din ultimul capitol
sau subcapitol al unei secţiuni mai b...
Există numeroase situaţii în care formatul standard nu satisface pe deplin
necesităţile de organizare coerentă a raportulu...
Formatul introductiv-concluziv
 propune plasarea concluziilor mult spre începutul raportului,
imediat după introducere
 ...
condiţii „estetice”:
 un design inspirat (în ton cu personalitatea noastră)
 gruparea informaţiei şi plasarea ei într-un...
experţi în domeniu, cărora li s-au comandat formate clasice
 preţiozitatea reţinută şi claritatea fonturilor, distribuire...
comunicarea în limba engleză, atunci se uită să folosească termenul
englezesc pentru telefon mobil sau să aplice regulile ...
Reversul unei cărţi de vizită
Exploatarea acestui spaţiu se justifică în cel puţin trei situaţii:
•

când textul informati...
Condiţii
 înmânată (de regulă) direct persoanei invitate,
 sau expediată prin poştă, curier şi doar excepţional prin fax...
Informaţiile prezente în invitaţie trebuie să răspundă celor cinci întrebări
generale:
Cine? Ce? Cînd? Unde? Cum?
Cine?
• ...
imperativă sau abuzivă, de genul: “Rugăm nu întârziaţi!” sau “
Evenimentul este televizat”
 să se recurgă la formulări pu...
Expedierea
 se face cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte de data
programată a evenimentului
 se recomandă un răspuns de ...
Tipologie:
1. În functie de prezenţa sau absenţa unei luări de poziţie, pot fi:
•

informative: se fac anunţuri, se transm...
 Sport
 Ştiinţă/cercetare
 Tehnologie
 Turism

Cerinţe:
 Iniţierea comunicatului
 Conţinut
 Modul de prezentare

In...
- formularea trebuie să invite la lectură (titlul va fi scurt, cât mai explicit şi
incitant, pe un ton nu prea formal, nic...
mai frecvent, este utilizat este simbolul “#####”
- în josul paginii trebuie să apară numele, prenumele şi semnătura
manag...
Modul de prezentare
scrieţi cu litere normale: nu editaţi un comunicat de presă cu
LITERE MAJUSCULE!
scrieţi corect gramat...
3.2.3. Comunicarea mediată de calculator (CMC)
presupune transmiterea şi primirea de mesaje
folosind computerele în scopul...
caracteristici
 Risc, virtualitate şi putere


este necesar să se stăpânească mai multe cunoştinţe şi abilitate

sporită...
condescendenţa sau păstrarea decenţei în comunicarea cu semenii noştri

Reguli/norme pentru CMC
A. Norme privind identitat...
destinatarului);
• semnaţi mesajul (treceţi numele complet), mai ales dacă îl postaţi într-o
listă de discuţii (este posib...
• manifestaţi precauţie cu răspunsurile la mesajele care au fost transmise mai
multor abonaţi, deoarece în unele sisteme r...
@-}-- un trandafir pentru tine :-] sunt nehotărât
:-C sunt extrem de trist
E. Funcţiile clienţilor de e -mail
Funcţia de v...
o Cc: în câmpul Carbon copy (“copie la indigo”) putem scrie
adresele persoanelor care dorim să primească o copie a
scrisor...
procedăm doar la completarea câmpurilor To, Cc sau Bcc
(există posibilitatea editării mesajului original cât şi cea a
come...
Exemple:
Jim Frazier
President
The Gadwall Group, Ltd.
IT and Ebusiness Strategies
Batavia, Illinois
630-406-5861
jfrazier...
**************************************************************
***

LEONTE CORIOLAN ANDREI

*

E-mail: leonte_coriolan@yah...
Maxim Iacob

http://stud.usv.ro/~iacob_m

15, Stefan cel Mare

http://maxim-iacob.nasha.com

Falticeni, Suceava

E-mail: i...
3.3. Comunicarea managerială
definiţii
 este un proces fundamental de interacţiune reciprocă bazat pe
feedback, în care m...
De calitatea comunicării manageriale depinde:
- înţelegerea problemelor cu care se confruntă colectivitatea,
- relaţia man...
 Procesul şi produsele comunicării manageriale au la bază concepte,
principii, standarde şi reguli caracteristice şi îmbr...
culturală – vizează nivelul de pregătire, limbajul şi
vocabularul;
semantică – apariţia unor neînţelegeri generate de folo...
3.4 Gestiunea conflictelor în comunicare
definiţii
provine din termenul latin „conflictus”, cu sensul de „interferare
viol...
c. După nivel:
- disconfortul: indivizii implicaţi au o stare de disconfort trecătoare, care nu
afectează fundamental rela...
competiţie, când succesul oricărui membru înseamnă eşecul

altuia. În

grupurile competitive s-a întregistrat o mai mare i...
f) Factorii exteriori (intervenţia conştientă sau nu a altor persoane
într-o relaţie interpersonală):
unii angajaţi se fol...
Una din metodele care pot fi aplicate la nivel interpersonal este harta
conflictului care presupune implicarea unui psihol...
Cauze la nivel intergrupal:
(a) lipsa cunoaşterii şi contactului reciproc (lipsa de informaţii duce la
formarea de stereot...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Comunicarea in afaceri

1,444 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
1,444
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
19
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Comunicarea in afaceri

  1. 1. Cap. III. Comunicarea în afaceri 3.1. Definirea noţiunii, elemente componente, principii, reţele de comunicare 3.2. Tehnici de comunicare 3.2.1. Comunicarea orală 3.2.2. Comunicarea scrisă 3.2.3. Comunicarea mediată de calculator 3.3. Comunicarea managerială 3.4. Gestiunea conflictelor în comunicare 3.2.2. Comunicarea scrisă 1. Redactarea unui curriculum vitae 2. Redactarea unei scrisori de intenţie/motivaţie/prezentare 3. Întocmirea unei lucrări ştiinţifice 4. Redactarea unui raport tehnic 5. Redactarea unei cărţi de vizită 6. Redactarea unei invitaţii 7. Comunicatul de presă 2. Redactarea unei scrisori de intenţie/motivaţie/prezentare Ce este Scrisoarea de intenţie? Cum trebuie concepută? Cum să arate? Conţinutul Scrisorii de intenţie? Exemplu de Scrisoare de intenţie
  2. 2. Ce este Scrisoarea de intenţie? Scrisoare de intenţie nu trebuie privită ca o simplă formalitate deoarece ea reprezintă unul dintre documentele cele mai importante ale candidatului Scopul acesteia este de a convinge destinatarul (reprezentanţii organizaţiei) că au găsit persoana pe care o caută utilizarea corectă a acestui instrument contribuie semnificativ la creşterea şanselor de competiţie pentru un post Cum trebuie concepută? Scrisoarea de intenţie nu este standardizată ea trebuie să reflecte personalitatea fiecărui individ cu toate acestea, ea trebuie să cuprindă anumite elemente specifice. Atenţie!  Descrieţi cum puteţi contribui la reuşitele întreprinderii, ce puteţi oferi şi nu vă bazaţi pe modul în care poate întreprinderea să vă ajute  Concepeţi scrisoarea într-o notă încrezătoare şi modestă în acelaşi timp. Daţi dovadă de entuziasm şi de atitudine pozitivă  Fiecare scrisoare trebuie să fie unică, conţinutul ei va fi diferit în funcţie de postul şi organizaţia căreia i se adresează candidatul  Scrisoarea de intenţie este scurtă şi concisă (1 pagină) !
  3. 3. Cum să arate? Folosiţi o coală albă, A4, de aceeaşi calitate ca şi cea pentru C.V. ; Deşi nu se realizează după o reţetă anume, aşezarea în pagină trebuie să dea impresia de armonie, simplitate şi ordine; Scrisul (în cazul în care este scrisă de mână) să fie lizibil şi cât mai caligrafic posibil; Redactarea trebuie să fie corectă din punct de vedere ortografic şi gramatical, să emane spontaneitate şi bun gust; Scrisoarea trebuie să fie ,,aerisită” (paragrafele esenţiale se departajează prin spaţii); Scrisorile de intenţie nu au titlu (nu trebuie să apară pe pagină cuvintele - Scrisoare de intenţie); Este foarte important să se trimită întotdeauna originalul, niciodată o fotocopie, chiar dacă este de o calitate excelentă. Conţinutul Scrisorii de intenţie 3 aspecte importante:  date de identificare  conţinutul propriu-zis  formule de adresare şi de închidere
  4. 4. 1. DATE DE IDENTIFICARE Date de identificare ale expeditorului:  În partea de sus (stânga) a paginii  trebuie să apară numele şi prenumele expeditorului  adresa  numărul de telefon  adresa de e-mail (opţional)  data şi localitatea Date de identificare ale destinatarului (partea dreaptă a paginii, în acelaşi rând sau mai jos de datele expeditorului):  denumirea organizaţiei  adresa şi localitatea  persoana căreia expediaţi scrisoarea  compartimentul/departamentul din care face parte 2. CONŢINUTUL PROPRIU-ZIS - postul vizat şi sursa prin care a fost obţinută informaţia (anunţ publicitar, prieteni, rude, etc.), cu precizarea publicaţiei şi a datei apariţiei sau a numelui persoanei care i-a oferit informaţia. În cazul în care candidatul şi-a depus o candidatură directă fără a cunoaşte eventualele posturi vacante, el poate să-şi exprime eventual opţiunea pentru un anumit domeniu de activitate
  5. 5. - se vor puncta apoi principalele calităţi şi aptitudini ale candidatului, experienţa din ultimii ani, relevantă pentru postul vizat; tot în acest paragraf poate fi prezentată contribuţia şi realizările importante de la locul de muncă, sau modul în care ai rezolvat diferite situaţii dificile - interesul şi motivaţia pentru postul respectiv, se pot nota aici eventual şi motivele pentru care candidatul a părăsit sau doreşte să părăsească vechiul loc de muncă (de exemplu: reducerea activităţii organizaţiei) - mai trebuie subliniate disponibilitatea şi interesul pentru un interviu precizând modalitatea cea mai uşoară de a fi contactat (nr. de telefon, E-mail, adresă) precum şi faptul că respectiva scrisoare de intenţie este însoţită de un C.V. (care oferă detalii mai ample cu privire la experienţa, aptitudinile şi studiile candidatului)
  6. 6. 3. FORMULE DE ADRESARE ŞI DE ÎNCHIDERE Formula de adresare Scrisoarea trebuie să înceapă întotdeauna cu (Stimate D-le/D-nă) este indicat să fie adresată unei anumite persoane De aceea, candidatul trebuie să încerce să afle (printr-un telefon sau deplasându-se la sediul organizaţiei) cui trebuie adresată scrisoarea În cazul în care nu dispune de această informaţie trebuie trimisă compartimentului de resurse umane, directorului general sau preşedintelui, după caz. Formula de încheiere  “Cu respect“  “Cu sinceritate“  (în) cu speranţa că binevoiţi să-mi acordaţi o întrevedere, vă rog să primiţi distinsele mele salutări  distinse salutari  vă rog să primiţi expresia sentimentelor mele distinse  binevoiţi să acceptaţi salutările mele distinse  mulţumindu-vă, vă adresez cele mai sincere salutări  cu cele mai bune urări, vă adresez omagiile mele  (rămân) în aşteptarea unui răspuns din partea dvs. şi vă transmit ….
  7. 7.  Cu încredere într-un rezultat pozitiv, vă rog să acceptaţi expresia sentimentelor mele  Vă rog să primiţi cele mai bune urări şi expresia sentimentelor mele sincere numele expeditorului (în ordinea prenume, nume) şi semnătura
  8. 8. POPA DANIELA Str. Braşov nr. 3, Cluj-Napoca Telefon : 0264/XXXXXX e-mail: popadaniela@yahoo.com 22.09.05. Cluj-Napoca S.C. IMPEX S.A. Str. Nouă nr. 14 Cluj-Napoca În atenţia Compartimentului de resurse umane Domnilor, Am aflat din anunţul publicitar de angajare pe care l-aţi dat în ziarul ,, XYZ” din data de 5 august 2005 că organizaţia dumneavoastră are vacant un post de economist în cadrul Compartimentului de Marketing. Sunt încrezătoare că solidele cunoştinţe economice pe care le posed combinate cu experienţa pe care am acumulat-o în timpul conceperii şi implementării proiectelor menţionate în C.V. vor fi de un real folos firmei dumneavoastră. Posed de asemenea cunoştinţe foarte bune de operare PC, ce acoperă o multitudine de programe şi limbaje utile în mediul de afaceri şi pe care le dezvolt continuu, alături de o bună cunoaştere a limbilor engleză şi franceză utilizate în afaceri, ambele competenţe fiind deosebit de utile şi necesare postului pe care îl scoateţi la concurs. Conştiinciozitatea profesională, simţul organizatoric şi adaptabilitatea la nou sunt doar câteva din aptitudinile pe care doresc să le pun în serviciul firmei dumneavoastră. Curriculum Vitae anexat vă va permite o imagine mai amplă asupra pregătirii profesionale şi a aptitudinilor pe care le posed. Sunt deosebit de interesată de acest post, căci aspiraţiile mele la o carieră în domeniu se identifică cu aspectele menţionate în anunţul firmei dumneavoastră. Perspectiva de a lucra într-o echipă tânără şi dinamică şi de a acumula preţioasa experienţă profesională pe care o oferiţi sunt un motiv în plus pentru a considera postul o provocare şi o stimulare pentru mine. În speranţa că informaţiile oferite au fost convingătoare, aştept cu nerăbdare o întâlnire cu dumneavoastră în care să putem discuta mai multe detalii despre modul în care aş putea contribui la succesul echipei. Vă rog să mă contactaţi la numărul de telefon sau pe adresa de e-mail menţionate. Cu respect, Daniela Popa
  9. 9. Alex Hoza Str. Târnăveni, nr. 17, Cluj-Napoca Tel. 0746-876543 e-mail: alex_hoza@yahoo.com 5 noiembrie 2007 Cluj - Napoca S.C. „Alux” S.A. str. Oaşului, nr.2, Cluj-Napoca Stimate Domnule Director, Anunţul dvs. din ziarul „Piaţa’ nr. 517, pag. 145, pentru un post de director de marketing în cadrul societăţii dvs., mi-a reţinut în mod deosebit atenţia, deoarece consider că am calităţile care corespund exigenţelor postului respectiv. Deţin în prezent funcţia de director de marketing la societatea ITALEX şi mi-ar plăcea să dau un nou impuls carierei mele prin intrarea într-o societate cu caracter internaţional. Anexez CV - ul, precum şi numele şi adresele persoanelor de contact pentru a obţine orice informaţie pe care o doriţi despre persoana mea ca şi asupra experienţei mele profesionale. Cu speranţa că binevoiţi să - mi acordaţi o întrevedere, vă rog să primiţi distinsele mele salutări. Alex Hoza
  10. 10. 3. Întocmirea unei lucrări ştiinţifice  este o activitate laborioasă şi responsabilă deoarece ideile sau informaţiile din diverse surse (cărţi, interviuri, cursuri etc.) trebuie combinate cu propriile observaţii şi reflecţii  textul unei lucrări ştiinţifice trebuie însoţit de: o indicaţii exacte referitoare la sursele de informare folosite o explicaţii privind fenomene şi aspecte similare celor analizate o exprimarea unor atitudini de acceptare sau respingere a unor fapte sau opinii  conţinutul textului trebuie să fie format din: o note de text (citate) o liste bibliografice o liste de abrevieri o prezenţa sau absenţa unui index o anexe Notele de text Există diferite variante de utilizare a notelor: se plasează în subsolul paginii (poziţie care facilitează parcurgerea lor concomitent cu parcurgerea lucrării. Trimiterile care se fac în subsolul paginii trebuie să conţină toate datele bibliografice ale lucrării consultate, precum şi numărul paginii sau al paginilor de unde s - a preluat informaţia) posibilitatea plasării notelor la sfârşit de capitol sau de lucrare (pastreaza aceeaşi structură ca şi cele de subsol, fiind specificat..) „integrarea” lor în textul propriu-zis
  11. 11. abrevieri folosite în scrierea notelor de text: o v. “vezi” : autorul indică lucrarea din care citează sau trimite la unele idei preluate din sursa indicată o cf. “compară”: indicaţiile bibliografice sunt precedate de confer atunci când autorul face trimitere la o lucrare care conţine un punct de vedere diferit sau oarecum asemănător celui pe care îl susţine o op.cit. “operă citată”: formula opus citatum se poate folosi atunci când se fac referiri de mai multe ori la aceeaşi operă în cuprinsul lucrării (la prima trimitere se vor da indicaţiile bibliografice complete, iar restul trimiterilor vor cuprinde doar numele autorului, urmat de formula op.cit., după care se trece numărul paginii sau al paginilor la care se face trimitere). Formula poate produce confuzii în cazul în care se fac trimiteri la mai multe studii, articole şi cărţi de acelaşi autor. În astfel de cazuri formula nu este recomandabilă. Primele trimiteri pentru fiecare lucrare în parte vor trebui să conţină toate datele bibliografice, urmând ca trimiterile ulterioare să nu conţină decât numele autorului, titlul lucrării, eventual prescurtat, şi pagina o idem (id.) “acelasi autor”, ibidem (ibid.) “aceeasi opera, în acelasi loc”: formulele sunt recomandate atunci când se recurge la un număr mare de referiri la acelaşi autor sau operă pe aceeaşi pagină, iar trimiterile pe care le face apar una dupa alta (de reţinut: prima trimitere trebuie să conţină toate datele bibliografice şi numai după aceea se poate indica numai idem
  12. 12. sau ibidem şi pagina) o art. cit. “articolul citat” o lucr. cit. “lucrarea citată” o loc.cit., loco citatum,“articol/volum/publicatie deja menţionată” o passim “ici şi colo” o apud (ap.) “după” (indică o citare preluată de la alt autor, nu din original) Listele bibliografice  este o „operaţiune” importantă care presupune ordonarea atentă a tuturor lucrărilor consultate  bibliografia este “oglinda” tuturor trimiterilor făcute prin notele de subsol sau de text  stilul adoptat în scrierea notelor influenţează direct întocmirea listei bibliografice  structura listei bibliografice se face în ordine alfabetică după numele primului autor de la sursa  variante: Nume, Prenume, Titlul cărţii/lucrării , Editura, Locul publicării, Anul publicării. stilul MLA (Modern Language Association), folosit cu precădere de umanişti: Nume, Prenume. Titlul publicaţiei. Locul publicării: Editura, Anul publicării. stilul APA (American Psychological Association), folosit cu precadere de ingineri: Nume, Prenume. Locul publicării: Editura.  surse bibliografice on-line (Anul publicării). Titlul lucrării.
  13. 13. stilul MLA Burka, Lauren P. “A Hypertext History of Multi-User Dimensions." History. MUD 1993. http://www.utopia.com/talent/lpb/muddex/essay (2 Aug. 1996). Johnson-Eilola, Johndan. "Little Machines: Rearticulating Hypertext Users." 3 Dec. 1994. ftp://ftp.daedalus.com/pub/CCCC95/johnson-eilola (14 Aug 1996). African National Congress. “Human Rights Update for Week No. 10 from 5/3/96 to 11/3/97." gopher://gopher.anc.org.za: 70/00/hrc/1997/hrup97.10 (1 Jan. 1998). stilul APA Burka, L. P. (1993). A hypertext history of multi-user dimensions. MUD history. http://www.utopia.com/talent/ lpb/muddex/essay (2 Aug. 1996). Johnson-Eilola, J. (1994). Little machines: Rearticulating hypertex t users. ftp://ftp.daedalus.com/pub/ CCCC95/johnson-eilola (14 Aug. 1996).  surse bibliografice din reviste: Nume, Prenume, „Titlul lucrării/articolului”, Denumirea revistei, Numărul revistei, Anul publicării, Paginile aferente articolului.
  14. 14. Indexul  lucrările ştiinţifice ample pot fi însoţite de liste alfabetice, plasate de regulă la sfârşit  însumeaza fie cuvinte sau forme (index de cuvinte şi forme) discutate sau explicate în lucrare  fie nume de autori citaţi (index de nume sau index de autori)  fie nume de materii (index de materii)  trimiterea la pagini este obligatorie, deoarece rolul acestor liste este acela de a facilita găsirea rapidă a locului unde se mentionează sau se tratează ceva Anexele  sunt specifice lucrărilor ample, în care analizele şi discuţiile se bazează pe studii de caz, serii de experimente, demonstraţii tehnice complexe, scheme grafice, tabele statistice etc.  sunt plasate la sfârşitul lucrării şi conţin materiale (tabele, texte selectate, date statistice, scheme tehnice complexe, etc.) care, din pricina lungimii sau multitudinii lor, ar întrerupe nepermis de mult firul expunerii şi argumentării lucrării
  15. 15. 4. Redactarea unui raport tehnic  este o formă de comunicare scrisă cu caracter preponderent informativ şi întindere variabilă  prin specificul conţinutului, raportul se adresează unui public sau grup restrâns  pentru studenţii care urmează cursurile unor facultăţi tehnice, raportul tehnic reprezintă una din cele mai ample lucrări solicitate la termene fixe şi care pregăteşte drumul spre alegerea lucrării de licenţă  întocmirea lui implică o activitate laborioasă, deoarece informaţia acumulată prin lectura cărţilor indicate la curs trebuie combinată cu rezultatele practice de la orele de laborator şi practica profesională, cu informaţia acumulată din discuţii, interviuri profesionale, programe ştiinţifice de cercetare sau informaţia preluată de pe Internet Principalele caracteristici ale unui raport tehnic în format standard: • secţiunea introductivă şi cea concluzivă trebuie să concorde, astfel încât toate întrebările formulate să - şi găsească un răspuns, explicit sau implicit; • materialul faptic, măsurătorile şi calculele trebuie diferenţiate de conţinutul interpretativ prin includerea lor în capitole sau secţiuni separate; • nu folosiţi exprimări familiare şi optaţi de cele mai multe ori pentru frazele impersonale; • includerea unei pagini de titlu, a unui cuprins şi numerotarea atentă a secţiunilor; • numerotarea secţiunilor începe de obicei cu introducerea;
  16. 16. • posibilitatea includerii unei liste de figuri sau a unei liste de tabele (de regula după cuprins) pentru a facilita localizarea rapidă a unor aspecte sau comentarii; • posibilitatea includerii unei liste de sigle şi abrevieri şi a unui index de termeni, mai ales în cazul în care raportul este foarte amplu. Secţiunile caracteristice formatului standard:  Rezumat  Mulţumiri  Cuprins  Introducere  Obiectivele raportului  Elemente teoretice  Metode, procedee şi experimente  Prezentarea rezultatelor  Discuţii şi interpretări  Concluzii  Recomandări  Bibliografie  Apendice (anexe)
  17. 17. Rezumatul  prezentare sintetică a scopului şi conţinutului raportului din care trebuie să transpară cu preponderenţă modalitatea de abordare a temei, aprecierile concluzive şi recomandările  lungimea rezumatului se stabileşte în funcţie de lungimea raportului (de regulă, trebuie să se încadreze între 150 şi 300 de cuvinte)  în alcătuirea lui trebuie să se ţină seama de faptul că e necesar să i se confere o identitate proprie de formă şi conţinut, care să îi permită să funcţioneze independent de corpul raportului şi să poată fi eventual publicat într-o colecţie de rezumate  aceasta secţiune nu se numerotează Mulţumiri o sunt adresate tuturor persoanelor care într-un fel sau altul au contribuit la finalizarea lucrării respective o nu constituie o secţiune obligatorie, mai ales atunci când nici nu există persoane care să ne fi ajutat direct la pregătirea şi redactarea lui (mulţumirile adresate unei bibliotecare binevoitoare sau companiei unui animal care ne - a ţinut de urât trei nopţi cât am definitivat raportul ar fi profund ironice) o e posibil însă ca redactarea raportului solicitat să nu fi fost posibilă fără bursa acordată în cadrul unui proiect european, fără colaborarea sau sprijinul absolut dezinteresat din partea unor oameni pe care nu îi cunoaşteţi decât prin corespondenţa electronică şi care au fost de acord să vă trimită o serie de articole şi materiale
  18. 18. Cuprins  reprezintă înşiruirea tuturor capitolelor, subcapitolelor etc. prin numerotarea acestora, precum şi pagina aferentă fiecăruia Introducerea  are rolul de a informa asupra temei, subiectului sau fenomenului investigat şi de a preciza importanţa abordării respective în contextul domeniului dat  dacă raportul se concentrează în jurul prezentării unor experimente, introducerea trebuie să conţină o trecere în revistă a abordărilor experimentale anterioare şi modul în care abordarea actuala îşi propune să continue, să dezvolte sau să modifice rezultatele obţinute anterior  dacă raportul se concentrează asupra unor dezvoltări (software, de exemplu) în partea introductivă a raportului autorul trebuie să ofere o identificare a acesteia în contextul domeniului dat, să indice modul în care va fi folosită dezvoltarea, să identifice beneficiarii  daca raportul este o trecere în revistă sau o privire retrospectivă asupra unei problematici de interes (cum ar fi reţelele neuronale, spre exemplu) atunci autorul va trebui să informeze exact cititorul asupra naturii compilative, critice sau revizioniste a demersului sau  de multe ori se preferă ca în partea finală a introducerii să se formuleze efectiv întrebările la care se vor căuta răspunsuri Obiectivele raportului  pot face într-o secţiune separată (mai ales atunci când conţinutul raportului are un caracter informativ-demonstrativ)  sau, de obicei se includ spre sfârşitul introducerii
  19. 19. Elemente teoretice  se pot grupa separat (atunci când înţelegerea informaţiei dense din raport depinde exclusiv de câteva explicaţii sau nuanţări ale cadrului teoretic general) Metode, procedee şi experimente  vor fi grupate într-o secţiune în care va trebui să descrieţi pe larg modul de lucru, echipamentele folosite  să vă referiţi la rolul respectării succesiunii unor etape  să indicaţi greutăţile întâmpinate şi modul în care aţi reuşit să le rezolvaţi Prezentarea rezultatelor  trebuie raportate cât mai simplu şi direct  problema apare în momentul în care trebuie să decideţi asupra volumului de informaţie pe care îl puteţi include în această secţiune  de regulă, trebuie să optaţi pentru acel volum de date care să convingă cititorul că aţi întreprins ceea ce v-aţi propus şi că se poate baza pe concluziile pe care le-aţi dedus  se recomandă includerea rezultatelor în tabele şi prezentarea lor cu ajutorul graficelor Discuţii şi interpretări vă expuneţi punctul de vedere, părerile personale analizaţi neajunsurile din abordarea dumneavoastră şi a speculaţiilor „inteligente”
  20. 20. Concluzii  trebuie să derive din întreg corpul raportului şi nu din ultimul capitol sau subcapitol al unei secţiuni mai bine reprezentate  trebuie sa respecte regula celor trei C: claritate, coerenţă şi concizie Recomandări  au rolul de a semnala sau reveni asupra câtorva aspecte esenţiale prin care autorul doreşte să ţină „trează” mintea cititorul în vederea unei evaluări obiective a conţinutului raportului  aici se pot include şi propunerile de continuitate a analizelor, de sugestii metodologice care ar putea conduce la alte rezultate Bibliografia este o listă a tuturor surselor informative folosite pe parcursul redactării raportului aceste surse pot fi împărţite în surse primare şi surse secundare (dicţionare, ghiduri) criteriul listei în ordinea alfabetică, de regulă după numele primului autor Apendice (anexe)  este rezervat includerii calculelor matematice, schemelor electronice complicate  prezentării unor fişiere cu informaţii despre programe, foi de calcul tabelar etc.
  21. 21. Există numeroase situaţii în care formatul standard nu satisface pe deplin necesităţile de organizare coerentă a raportului. În acest sens se pot avea în vedere următoarele variante: Formatul segmental  se utilizează în situaţia în care raportul descrie un set de investigaţii întreprinse cu acelaşi scop, dar care necesită abordări metodologice diferite  fiecare experiment se poate constitui într-un segment aparte, cu propria lui secţiune metodologică şi de descriere a rezultatelor  partea introductivă, discuţiile şi interpretările vor fi comune Formatul asertiv  propune schimbarea radicală a titulaturii şi succesiunii secţiunilor în funcţie de ineditul informaţiei şi obiectivele demonstraţiei  în loc de banala “Introducere”, autorul poate folosi o sintagmă mult mai directă şi mai transparentă informativ: Noul protocol eficientizează comunicaţiile cu 30%  pe baza unor titluri şi subtitluri cu caracter enunţiativ se poate construi mai uşor rezumatul raportului  astfel, cititorul îşi va putea forma uşor şi rapid o idee despre conţinutul raportului
  22. 22. Formatul introductiv-concluziv  propune plasarea concluziilor mult spre începutul raportului, imediat după introducere  avantajul ar fi acela că ele nu vor putea fi total ignorate, iar lectura raportului se va derula cu aceste concluzii în minte  oricum, se recomandă o reluare sau prezentare rezumativă a concluziilor în finalul raportului pentru a evita încheierea bruscă a materialului 5. Redactarea unei cărţi de vizită rolul  oamenii, odată puşi în relaţie, contactele lor nemijlocite şi interactive se pot oricând relua, reprograma sau dezvolta  este un excelent intermediar, susţinător şi relansator comunicaţional pentru toate mediile profesionale  condiţia majoră: trebuie să îndeplinească „simbioza” imaginii personale şi/sau instituţionale, pe care o promovează să fie sinceră, clară şi convingătoare Conţinutul informativ obligatoriu: • identitate: nume şi prenume • ocupaţie/funcţie/grad profesional • numele instituţiei/organizaţiei/companiei • informaţii de contact: adresa, numere de telefon, adresa e-mail
  23. 23. condiţii „estetice”:  un design inspirat (în ton cu personalitatea noastră)  gruparea informaţiei şi plasarea ei într-un spaţiu dreptunghiular nu foarte generos  alegerea cartonului, fonturilor, culorilor şi logou - lui aspecte: o uneori vom avea nevoie de cărţi de vizită care să comunice distincţie, seriozitate şi maximă competenţă profesională (cu deosebire în cazul dacă reprezentăm interesele unei instituţii sau companii) o alteori vom avea nevoie de cărţi de vizită pe care să le folosim în împrejurări mai puţin formale (atunci când dorim să trecem drept o persoană particulară plăcută, cu preocupări serioase, dar nu neapărat copleşită de responsabilităţi profesionale Caracteristici (adaptate conform unor modele care se potrivesc personalităţii dumneavoastră sau activităţilor profesionale desfăşurate): Unitate în diversitate  atunci când politica instituţiei sau companiei din care faceti parte este de a promova o imagine unică (indiferent de poziţia şi funcţia angajaţilor care stabilesc tot felul de contacte şi relaţii) trebuie să adoptaţi formatul de carte de vizită aprobat în acest sens  de cele mai multe ori aceste formate sunt întocmite de către
  24. 24. experţi în domeniu, cărora li s-au comandat formate clasice  preţiozitatea reţinută şi claritatea fonturilor, distribuirea grupată dar aerisită a informaţiei sînt completate de alegerea unui logo reprezentativ şi plasarea acestuia într-un câmp vizual (care să confere echilibru şi prestanţă carţii de vizită)  frecvent, în asemenea situaţii, informaţia de contact cuprinde doar coordonatele instituţionale şi nu pe cele personale.Această limitare se explică prin dorinţa de a face cunoscut şi a impune un sigur tip de disponibilitate la contact şi dialog (cel oficial, instituţionalizat) Provizorat şi simplitate  functiile administrative deţinute la un moment dat sunt un excelent prilej de stabilire şi dezvoltare a unor relaţii pe termen lung  se recomandă ca tipărirea funcţiei să nu fie ostentativă Funcţie şi intimitate  cel mai adesea în cărţile de vizită sunt trecute atât datele oficiale de contact cât şi cele particulare  această coexistenţă nu este întotdeauna susţinută de toate detaliile de design, care să armonizeze cele două ipostaze (incovenient)  trebuie “armonizate” caracterele cu care se scriu datele, iar numărul telefonului mobil să fie pe cât posibil “la vedere” (fiind instrumentul de contact cel mai rapid şi eficient la ora actuală)  respectarea regulilor specifice de ierarhizare a informaţiei şi combinarea corespunzătoare a codurilor (ex.: dacă se optează pentru
  25. 25. comunicarea în limba engleză, atunci se uită să folosească termenul englezesc pentru telefon mobil sau să aplice regulile scrierii adreselor în limba aleasă: plasarea numărului înaintea străzii, folosirea abrevierilor no pentru “număr” şi St pentru “stradă”) Entuziasm şi multilateralitate  decizia multor persoane noi de a-şi valorifica toate calităţile cu care au fost înzestraţi sau pe care le-au dobândit în timp prin desfăşurarea concomitentă a două sau mai multe activităţi profesionale  atunci când “construiţi” o carte de vizită, trebuie să vă decideţi dacă nu cumva promovarea simultană a celor două imagini profesionale (mai ales în cazul în care domeniile în care activaţi nu au nimic în comun) nu face decât să estompeze sau să bagatelizeze personalitatea complexă pe care doriţi să o promovaţi  aspectul altor cărţi de vizită indică faptul că unii dintre noi se pot afla la un moment dat în cautarea unei imagini cât mai atractive sau neobişnuite, ceea ce îi face să adopte un stil mult prea “stufos” şi aglomerat (care nu are nicidecum un efect personalizat, ci mai degrabă disipativ)  exemplu: un ziarist colaborator, care totodată este şi managerul unei asociaţii familiale. Atunci când dorim să apelăm la numărul de telefon nu vom putea şti cărei persoane ne adresăm: managerului asociaţiei sau ziaristului colaborator
  26. 26. Reversul unei cărţi de vizită Exploatarea acestui spaţiu se justifică în cel puţin trei situaţii: • când textul informativ redactat într-o limbă ce foloseşte şi un alfabet neaccesibil majorităţii trebuie însoţit (în funcţie de contextul cultural, social şi psihologic al comunicării) de transpunerea lui într-o limbă şi un alfabet de circulaţie • când se simte nevoia ca oportunităţile, avantajele sau pur şi simplu gama variată a serviciilor oferite de o firmă sau companie să fie cât mai transparente şi mereu la îndemâna clienţilor • când dezvoltarea relaţiilor şi menţinerea lor depinde de modul în care este folosit sau anticipat contextul fizic sau spaţial al comunicării 6. Redactarea unei invitaţii Rolul  trebuie să creeze persoanei vizate o impresie decisivă încă de la deschiderea ei  face cunoscut evenimentul cu public, într-un cerc mai mult sau mai puţin restrâns  transmite atitudinea şi sentimentele gazdei sau organizatorului faţă de persoanele invitate  transmite rugămintea de a participa la eveniment  conferă dreptul (nu obligaţia, pentru că nu este convocare) de acces în perimetrul sau incinta în care se desfăşoară evenimentul  constituie o „carte de vizită” onorantă pentru gazdă sau organizator  poate fi considerată un material promoţional în favoarea gazdei şi a evenimentului respectiv
  27. 27. Condiţii  înmânată (de regulă) direct persoanei invitate,  sau expediată prin poştă, curier şi doar excepţional prin fax sau poştă elecronică  se tipăreşte pe o hârtie de bună calitate  numele persoanei invitate trebuie să apară neaparat pe plic  din conţinutul invitaţiei trebuie să transpară “o apreciere a compeţentelor [invitatului], o flatare a persoanei sale şi certitudinea că este dorit şi important”  natura şi proporţiile manifestării sunt elementele de baza în stabilirea conţinutului, formei şi stilului invitaţiei  tonul unei invitaţii poate varia de la unul intim şi personalizat (în cazul unui eveniment într-un cerc restrîns), la unul mult mai oficial (în cazul în care numărul invitatilor este mare şi provin din sfere diferite de activitate)  pentru a risipi orice nuanţă de “convocator”, este recomandabilă tipărirea cuvântului “INVITAŢIE” înaintea formulei de adresare
  28. 28. Informaţiile prezente în invitaţie trebuie să răspundă celor cinci întrebări generale: Cine? Ce? Cînd? Unde? Cum? Cine? • Identitatea şi calitatea gazdei • Identitatea şi calitatea invitaţilor • Dacă invitatul vine singur sau însoţit • Ce alte persoane mai sunt invitate cerinţe:  dacă o singură invitaţie este adresată în comun mai multor persoane: numele acestora trebuie asezate in ordine alfabetica  dacă este adresată unei familii: trebuie numiţi ambii soţi, iar numele soţiei îl precede pe cel al soţului  dacă manifestările sunt de amploare, iar invitaţii provin din cercuri profesionale şi sociale foarte variate: se pot concepe invitaţii tipizate, în care se renunţă la formula directă de adresare cu identificarea numelui persoanei Ce?  precizări despre genul de eveniment sau ocazie la care este aşteptat destinatarul invitaţiei  (ex.: dacă este vorba despre o nuntă sau o aniversare….) Când?  trebuie specificate: data, ziua, ora desfăşurării evenimentului, precum şi gradul de punctualitate solicitat  formulările alese pentru solicitarea punctualitaţii să nu aibă o notă
  29. 29. imperativă sau abuzivă, de genul: “Rugăm nu întârziaţi!” sau “ Evenimentul este televizat”  să se recurgă la formulări puţin mai mascate a necesităţii prezentării la timp: o invitaţie la cină pentru “ora 19:00” va însemna că masa va fi pe la orele 20:00 o dacă evenimentul este unul de durată, invitaţia trebuie însoţită de un program amănunţit (care va fi respectat) o invitaţiile de dimineaţa sau de peste zi trebuie să indice în mod orientativ fie durata evenimentului, fie ora de încheiere Unde?  trebuie să se precizeze adresa exactă: stradă, număr, zona, pavilion, etaj  alte repere de orientare sau indicaţii pentru parcarea maşinii (dacă este vorba despre o zonă aglomerată)  pe spatele invitaţiei se poate face o mică schiţă a amplasamentului Cum?  programul complet al manifestării  ordinea de zi  finalizarea: dacă întâlnirea este urmată de un cocktail/bufet/masă festivă  indicaţii privind ţinuta invitaţilor: “ţinută de seară”, “ţinută lejeră/sport”, “preferabil costum”
  30. 30. Expedierea  se face cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte de data programată a evenimentului  se recomandă un răspuns de confirmare (gazda poate menţiona un număr de telefon sau fax, o persoană de contact şi o dată limită)  necesitatea de a verifica telefonic prezenţa la manifestare cu o săptămână şi apoi cu două zile înainte  se justifică în urmatoarele tipuri de manifestări: aniversări, jubilee, lansări de carte sau discuri, vernisaje, inaugurări, târguri, expoziţii, lansări de produse sau servicii, demonstraţii, simpozioane, mese rotunde, forumuri, conferinţe, congrese, seminarii, nunţi, botezuri, pensionări, dineuri, cocktail-uri, recepţii etc. 7. Comunicatul de presă  instrument de bază al relaţiilor publice  reprezintă o informaţie  un punct de vedere  o luare de poziţie sau un document oficial transmis spre publicare de către un organism, organizaţie sau individ  are caracterul unei ştiri destinată mediatizării  poate fi dat publicităţii prin: presă, radiou, televiziune, Internet
  31. 31. Tipologie: 1. În functie de prezenţa sau absenţa unei luări de poziţie, pot fi: • informative: se fac anunţuri, se transmit invitaţii, se comunică date statistice simple, fără a se face comentarii şi fără situări pe poziţii pro sau contra; • persuasive: se contestă, se fac comentarii, se oferă lămuriri, se transmit opinii de pe poziţii pro sau contra, se fac dezminţiri etc. 2. În funcţie de tipul domeniului în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea/instituţia sunt:  Admistraţie publică  Afaceri  Arhitectură/desing  Artă&Entertainment  Auto  Bănci/Asigurări  Construcţii  Educaţie/cultură  Finanţe/contabilitate  Industrie  IT&C  Media/publicitate  Monden/Lifestyle  ONG  Politic  Religie  Sănătate  Social
  32. 32.  Sport  Ştiinţă/cercetare  Tehnologie  Turism Cerinţe:  Iniţierea comunicatului  Conţinut  Modul de prezentare Iniţierea comunicatului  înainte de a trece la redactarea comunicatului, să ne asigurăm că ştirea pe care dorim să o facem publică poate trezi interesul mass mediei şi publicului  informaţiile de care dispunem trebuie şi ele verificate  ştirea trebuie probată sau confirmată de expeditor înainte ca redactorul unui ziar, de exemplu, să decidă publicarea ei  să se menţioneaze data şi ora difuzării comunicatului Conţinut  Titlul - va fi scris pe 1-2 rânduri, max. 3 - se va tipări cu majuscule şi boldat
  33. 33. - formularea trebuie să invite la lectură (titlul va fi scurt, cât mai explicit şi incitant, pe un ton nu prea formal, nicidecum sec sau birocratic)  Lead-ul (paragraful iniţial/primul paragraf) - este replica de deschidere sau “fraza de atac” care rezumă esenţialul din ştire - de regulă, el se distinge de restul textului prin caracterele italice sau bold, - va include o mare parte din răspunsurile la întrebarile cine?, ce?, unde?, cînd?, de ce? - nu va ocupa mai mult de 5-6 linii de text ! Observaţie:  Titlul şi primul paragraf trebuie să conţină subiectul  Restul comunicatului trebuie să conţină detaliile  Dacă în câteva secunde nu îi atrageţi atenţia cititorului, comunicatul nu va avea efectul dorit  Poate fi utilizată sigla instituţiei/întreprinderii, care este plasata în partea dreaptă, între titlu şi primul paragraf  Textul propriu-zis - va dezvolta paragraful iniţial, prezentând informaţiile în ordinea descrescătoare a importanţei lor - structura de “piramidă inversată” permite o lectură mai uşoară - textul comunicatului se scrie la 2 rânduri, niciodată la un rând - dacă depaseste o pagină, se va mentiona “continuă” în subsolul paginii - pentru a marca sfârşitul comunicatului se foloseste cuvântul “sfârşit” sau,
  34. 34. mai frecvent, este utilizat este simbolul “#####” - în josul paginii trebuie să apară numele, prenumele şi semnătura managerului care autorizeaza transmiterea comunicatului, eventual şi ştampila organizaţiei - limbajul folosit în redactarea comunicatului de presă trebuie să fie simplu şi accesibil publicului larg, fără exprimări “preţioase” sau excese de jargon - citatele scurte vor înviora ştirea, dar nu este indicat să începem comunicatul cu un citat (plasarea lui cea mai potrivită este în corpul comunicatului) - prezentaţi întotdeauna fapte: fără exagerări, cu enunţuri care nu se referă la fapte, dar sună mai degrabă a laudă (un subiect care prezintă compania într-o lumină prea favorabilă poate să scadă credibilitatea celui care îl lanseanză) - alegeţi adecvat contextul publicării comunicatului de presă: încercaţi să vă sincronizaţi cu evenimentele sau cu problemele aflate în discuţie publică (asiguraţi-vă ca subiectul comunicatului dumneavoastră nu este în afara preocupărilor societăţii) - folosiţi diateza activă, nu pe cea pasivă: diateza activă dă mai multă viaţă comunicatului de presă (în loc să spuneţi "Consiliul de Administraţie a fost entuziasmat de această idee", este preferată expresia "Consiliul de Administraţie a adoptat această idee cu entuziasm") - economia de cuvinte: folosiţi doar atâtea cuvinte cât sunt necesare pentru a vă prezenta subiectul (evitaţi redundanţele, adjectivele de care nu este neapărat nevoie. Excesul de limbaj îi distrage atenţia cititorului de la subiect. Fiţi concişi şi daţi valoare cuvintelor) - aveţi grijă la limbajul specializat: încercaţi să nu exageraţi cu limbajul de specialitate, astfel încât să atragă atenţia cât mai multor cititori, nu doar anumitor specialişti din diferite domenii)
  35. 35. Modul de prezentare scrieţi cu litere normale: nu editaţi un comunicat de presă cu LITERE MAJUSCULE! scrieţi corect gramatical: scrieţi întotdeauna urmând regulile gramaticale (greşelile de gramatică vă vor afecta credibilitatea) fără HTML: nu inseraţi structuri HTML sau din alte limbaje în comunicatul de presă: acest lucru va crea probleme de citire a comunicatului scrieţi mai mult de un paragraf: este aproape imposibil să vă spuneţi subiectul în câteva propoziţii: un comunicat foarte scurt va face ca subiectul să fie considerat neinteresant paragraful de sinteză: este nevoie de un paragraf de sinteză pentru a atrage atenţia asupra subiectului editorul de text: folosiţi un editor de text pentru care să vă „ajute” în ideia comunicatului, să vă „reprezinte” perseverenţă în concepere: scrierea on-line poate să nu dea cele mai bune rezultate: este nevoie de timp pentru un comunicat de presă bun (scrieţi, printaţi, citiţi, rescrieţi...) nu vă introduceţi adresa de e-mail în corpul comunicatului: pentru a evita primirea de mesaje nedorite (spam) informaţii de contact: "Pentru mai multe informaţii, contactaţi:" (adaugati informaţia de contact: persoana de contact, denumirea firmei, numerele de telefon, fax, adresa url)
  36. 36. 3.2.3. Comunicarea mediată de calculator (CMC) presupune transmiterea şi primirea de mesaje folosind computerele în scopul introducerii, prelucrării, stocării şi expedierii de date explozia Internet-ului prin World Wide Web  a devenit o nouă modalitate de prelucrare, prezentare şi comunicare a informaţiei  un alt mod de a parcurge informaţia scrisă, utilizând referinţe încrucişate, prezentări multimedia ce includ text, imagini, animaţii şi sunete în aceeaşi entitate  pot fi efectuate anchete sociale şi statistici în timp real generate simultan cu schimbarea datelor de intrare  este mult mai complex şi mai eficient (prin transmiterea şi prelucrarea informaţiei se „forţează” barierele spaţio-temporale ale modelelor precedente)  comerţul electronic (e-commerce) are o aplicabilitate tot mai mare: de la cărţi, flori şi discuri on line, s-a trecut deja cu uşurinţă la achiziţii on-line de televizoare, mobilă şi chiar casa visurilor, angajările, plăţile bancare, cumpararea de bilete şi rezervările de locuri în hoteluri şi excursii etc.  e-business
  37. 37. caracteristici  Risc, virtualitate şi putere  este necesar să se stăpânească mai multe cunoştinţe şi abilitate sporită în utilizarea computerului  folosirea corespunzătoare a vocabularului de bază  întrebuinţarea elementelor de jargon  apelarea inspirată la registrele specializate ale limbii  stăpânirea artei persuasiunii şi a argumentării logice  evitarea comentariilor personale, maliţioase sau meschine  dat fiind faptul că ecranul computerului oferă mai multă flexibilitate în aranjarea textului decât o maşină de scris şi permite chiar manipulări textuale mult mai precise decât cele efectuate în cazul redactării de mână a scrisorilor, este firească luarea în consideraţie şi a altor criterii de evaluare a mesajelor e-mail: o trebuie analizate şi din punctul de vedere al folosirii anumitor editoare de texte, alegerea fonturilor, stabilirea spaţiilor dintre rânduri şi a modurilor de aliniere, includerea textului în chenare etc.  N- eticheta (net - eticheta) – ecticheta reţelei  provine din englezescul netiquette - care desemnează un set de reguli şi convenţii ce trebuie respectate în utilizarea Internet-ului în general, şi a poştei electronice, în special  acest set de reguli reflectă o anumită experienţă a convieţuirii armonioase în mediul electronic şi are rolul de a elimina posibilele conflicte, neîntelegeri sau interpretări eronate  unele din regulile etichetei reţelei sunt asemănătoare regulilor din codul bunelor maniere privind aspecte variate precum: adresarea politicoasă,
  38. 38. condescendenţa sau păstrarea decenţei în comunicarea cu semenii noştri Reguli/norme pentru CMC A. Norme privind identitatea utilizatorului • se interzice utilizarea aceluiaşi identificator de către mai mulţi utilizatori; • citirea, copierea, modificarea sau stergerea fişierelor sau datelor, care aparţin altor utilizatori fără acceptul lor sunt interzise; • se sancţionează atât depăşirea cât şi modificarea restricţiilor impuse de administratorul reţelei; • orice acţiune neautorizată şi deliberată care dăunează, dereglează, modifică sau defectează un alt sistem din reţea reprezintă o încalcare a normelor CMC, indiferent de localizarea sistemului afectat şi perioada de timp cât respectivul sistem nu a funcţionat la performanţele normale; • se interzice utilizarea comercială a unor facilităţi şi/sau servicii fără obţinerea oficială sau legală a acestui drept. B. Norme privind scrierea unui mesaj • alinierea rândurilor la marginea din stînga (efectele centrării titlurilor sau formulelor de adresare nu pot fi prevăzute pe ecranele destinatarilor); • lăsarea unui rând liber între paragrafe; • nu se recomandă folosirea tastei tab; • nu scrieţi mai mult de 60-70 de caractere pe un rând; • nu formataţi textul deoarece este posibil ca destinatarul să folosească un terminal alfanumeric sau un mailer care să nu recunoască formatarea (este posibil ca fonturile pe care le folosiţi să nu fie disponibile pe calculatorul
  39. 39. destinatarului); • semnaţi mesajul (treceţi numele complet), mai ales dacă îl postaţi într-o listă de discuţii (este posibil ca nu toţi cei care primesc mesajul să vă şi cunoască); • limitaţi-vă la tratarea unui singur subiect într-un mesaj şi completaţi în mod pertinent câmpul Subject ; • nu folosiţi scrierea cu majuscule decât foarte rar, pentru a sublinia un aspect foarte important sau pentru titluri; • pentru a sublinia sau accentua un anumit cuvânt (încadraţi-l între asteriscuri sau ghilimele); • citarea titlului unei cărţi sau a unei lucrări se poate face prin subliniere (underscore) sau ghilimele; C. Norme referitoare la conţinutul mesajului şi atitudinea expeditorului • evitaţi exprimările dure şi vulgare; • nu postaţi niciodată un mesaj privat într-o listă de discuţii fără aprobarea autorului; • atenţie la glume şi sarcasm (este posibil ca în absenţa mimicii, intonaţiei şi gesturilor, destinatarul să nu înţeleagă corect mesajul sau, mai mult, fondul lui cultural şi religios să-l conducă la o interpretare pe care nu aţi luat-o în calcul la trimiterea mesajului • folosiţi cu moderaţie semnele cunoscute sub denumirea de smileys (“zîmbilici) sau emoticons; • criticaţi ideea şi nu persoana; • nu reacţionaţi violent la ceea ce tocmai ati citit pe ecran (dacă v-aţi enervat, nu formulaţi imediat răspunsul, ci luaţi-vă un timp mai mare de gândire şi apoi răspundeţi cu diplomaţie);
  40. 40. • manifestaţi precauţie cu răspunsurile la mesajele care au fost transmise mai multor abonaţi, deoarece în unele sisteme răspunsul redactat de dumneavoastră poate fi transmis tuturor persoanelor care au primit mesajul iniţial. D. Reguli privind utilizarea „glifelor ASCII”  sunt utilizate în comunicarea mediată de calculator pentru a suplini lipsa inflexiunilor verbale, a mimicii şi gesturilor, pentru a puncta starea emotională sau atitudinea participanţilor faţă de subiectul conversaţiei  aceste figuri au fost inventate şi folosite pentru prima dată în 1980 de un american din Pittsburgh, Scott Fahlman, în mesajele expediate prin BBS-uri  frecvenţa apariţiei lor (mai mult de trei într-un mesaj) indică faptul că sunteţi o persoană care doreşte să se facă remarcat Semnificaţiile celor mai întrebuinţate glife ASCII: :-) zâmbesc :-( sunt trist :-< sunt de-a dreptul trist sau dezamăgit ;-) fac cu ochiul sau fac o aluzie în legatură cu gluma asta :?-( plâng, este cu adevarat trist pentru mine :-@ sunt de-a dreptul şocat :-D sunt teribil de amuzat de ceea am scris mai înainte :- mă plictisesc :-7 ironie >:-( sunt suparat şi îngrijorat :-/ sunt sceptic :-Q~ fumez :-? fumez pipa :-T fără glumă, sunt serios în ceea ce spun [:- ) am căşile pe urechi (()):** îmbrăţişări şi pupici
  41. 41. @-}-- un trandafir pentru tine :-] sunt nehotărât :-C sunt extrem de trist E. Funcţiile clienţilor de e -mail Funcţia de vizualizare  ne permite să citim mesajele  este recomandabil să stabilim ca font de afişare pentru programele care permit acest lucru, un tip de caractere monospatiate (e.g. Courier) deoarece de multe ori cei care compun mesajele, utilizând terminale alfanumerice recurg la alinieri ale textului pentru a-i spori lizibilitatea  majoritatea e-mail-urilor au însă posibilitatea de a afişa şi texte formatate, în principal HTML  există şi posibilitatea ca mesajelor primite să le fie ataşate şi fişiere binare (în acest caz, în mesaj vor aparea iconuri corespunzătoare tipurilor de fişiere atasate, iar de regulă, un dublu click pe icon va lansa aplicaţia potrivită) Funcţia de compunere  este realizată cu ajutorul unui editor specializat care cuprinde o parte de procesare de text şi o parte de comenzi specifice  editarea unui mesaj începe cu completarea unor câmpuri generice care formează antetul mesajului (header)  header-ul este echivalentul electronic al plicului deoarece conţine informaţiile “publice” necesare sistemului de mesagerie electonică pentru manevrarea scrisorii o TO: în acest câmp se va trece adresa destinatarului
  42. 42. o Cc: în câmpul Carbon copy (“copie la indigo”) putem scrie adresele persoanelor care dorim să primească o copie a scrisorii. Persoanele ale căror adrese sunt trecute în acest câmp se mai numesc şi “destinatari secundari” o Bcc : în câmpul Blind carbon copy (“copie confidenţială”) putem trece adresele unor destinatari secundari, numai că spre deosebire de copia simplă destinatarii primari nu vor şti ca există şi alte persoane care au primit o copie a mesajului o Subject : în acest câmp se va tipări un cuvânt sau sintagma care să evoce subiectul mesajului  comenzile specifice compunerii sunt: o Reply : cu această comandă putem lansa compunerea unui nou mesaj, iar avantajul folosirii acestei comenzi ar fi aceea că anumite câmpuri ale antetului se vor completa automat (astfel, adresa expeditorului mesajului căruia îi răspundem va aparea automat în câmpul To:). Dacă mesajul căruia vrem să îi răspundem conţine o adresă în câmpul Reply To din antet, atunci la această adresă va fi trimis mesajul. În câmpul Subject va fi copiat subiectul mesajului original, dar precedat de “Re:” o Reply to all ne permite să generăm un răspuns adresat tuturor destinatarilor mesajului orginal (inclusiv expeditorului), utilizîndu-se mai ales în dezbaterile prin email o Forward (“trimite mai departe”) ne permite generarea unui mesaj în corpul căruia este citat întregul mesaj original, iar subiectul este prefixat de “FW”. Va trebui să
  43. 43. procedăm doar la completarea câmpurilor To, Cc sau Bcc (există posibilitatea editării mesajului original cât şi cea a comentării lui. Utilitatea comenzii se dovedeşte în cazurile în care dorim să aducem la cunoştinţa altor persoane conţinutul integral sau parţial al unui mesaj primit) o Redirect se aseamană comenzii Forward, numai că de regulă, subiectul şi corpul mesajului rămân aceleaşi (există, desigur, şi posibilitatea editării). Noii destinatari vor primi mesajul ca şi cum le-ar fi fost trimis direct, numai că la numele şi adresa expeditorului se adaugă textul “ by way of ” urmat de numele şi adresa celui care a făcut direcţionarea şi care e posibil să fi procedat şi la modificarea conţinutului mesajului original F. Semnatura de e-mail  este o modalitate de individualizare a unui mesaj electronic  este un fişier text care se inserează automat oricărui nou mesaj compus  deobicei, semnatura de e-mail trebuie să conţină: numele şi prenumele, funcţia (eventual) şi datele de contact pe care le considerăm necesare (adresa de e-mail, adresa pentru corespondenţa scrisă, numere de telefon şi fax, adresa paginii web - personala sau a firmei pe care o reprezentăm). Pentru cei care doresc să atragă şi mai mult atenţia, semnătura poate să includă şi alte elemente cum ar fi caractere ASCII, elemente de artă ASCII sau citate.
  44. 44. Exemple: Jim Frazier President The Gadwall Group, Ltd. IT and Ebusiness Strategies Batavia, Illinois 630-406-5861 jfrazier@gadwall.com http://www.gadwall.com http://www.cynicalcio.com --------------------------------------------------Jim Frazier The Gadwall Group, Ltd. President IT and Ebusiness Strategies, Batavia, Illinois 630-406-5861 http://www.gadwall.com jfrazier@gadwall.com http://www.cynicalcio.com ----------------------------------------------------------cu ajutorul caracterelor ASCII: ))))) o o) =============oOO=(_)=Ooo======================== Marian Popescu Director economic RomTelecom tel. 064 156157 email: marian.popescu@hotmail.com ======================================================= **********************:):):):)******************* * Hueanu Marius * * Str.Traian,bl.328,loc.Vaslui,jud.Vaslui * * ** telefon:093263578 http://stud.usv.ro/~marius_h ** email:marius_h@stud.usv.ro *
  45. 45. ************************************************************** *** LEONTE CORIOLAN ANDREI * E-mail: leonte_coriolan@yahoo.com * * leontec@stud.usv.ro * * Internet: http://stud.usv.ro/~leontec * * _-^--^=-_ * _.-^^ * -~_ * * _-- * < To err is human, >) * | * --_ * to purr feline ._ | * _./ * * ```--. . , ; .--''' * * * || | * ======================================================= | ::::::| FACULTY :::::::| ::: of | George Welling, Netherlands | phone: +31 50 63 54 74 :::/ :::| :::|/::/:::::::/ ::::::/ | email: welling@let.rug.nl :::::::::| :::| :::| :::| | :::/ :::| :::| :::| ::::: | :::/ :::| :::| :::| | History & Computing ::::/ ::::/ :::/ :::| :::/ /::::::/ welling@hgrrug5.bitnet | Dept. ALFA-INFORMATICA GRONINGEN UNIVERSITY | ======================================================= =-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=
  46. 46. Maxim Iacob http://stud.usv.ro/~iacob_m 15, Stefan cel Mare http://maxim-iacob.nasha.com Falticeni, Suceava E-mail: iacob_m@stud.usv.ro 5750, Romania maxmaia@usa.net =-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-= Student ~ Computers ~ University of Suceava =-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-= ----------------------------------------------------------->>>>> Florin Tibichi <<<<<< -----------------------------------------------------------Str. Politiei, E-mail: florin_t@stud.usv.ro Liteni, Suceava, http://stud.usv.ro/~florin_t cod 5820 ----------------------------------------------------------============================== Poul-Henning Kamp phk@FreeBSD.ORG | UNIX since Zilog Zeus 3.20 | TCP/IP since RFC 956 FreeBSD coreteam member | BSD since 4.3-tahoe Never attribute to malice what can adequately be explained by incompetence. ==============================
  47. 47. 3.3. Comunicarea managerială definiţii  este un proces fundamental de interacţiune reciprocă bazat pe feedback, în care managerii de la orice nivel transmit idei, sentimente, decizii subordonaţilor cu posibilitatea verificării manierei de receptare a mesajului de către aceştia  un sistem complex de raporturi mutuale ce apar între membrii organizaţiei, presupune cunoaşterea reciprocă a acestora, confruntarea, concilierea şi armonizarea opiniilor lor  influenţează şi modifică percepţii, atitudini, comportamente, sentimente, opinii ale indivizilor şi ale grupurilor şi de aceea constituie o cale prin care oamenii îşi corelează în mod sinergic eforturile  se află în centrul a tot ceea ce întreprinderea face  este prezentă în toate activităţile acesteia şi îşi pune amprenta asupra rezultatelor obţinute, determinând atât succesul, cât şi insuccesul  este un important instrument de implementare a schimbărilor, a strategiilor, având implicaţii majore asupra calităţii şi eficienţei managementului
  48. 48. De calitatea comunicării manageriale depinde: - înţelegerea problemelor cu care se confruntă colectivitatea, - relaţia managerului cu ceilalţi (şefi, subalterni, colegi), - capacitatea lui de a motiva şi a conduce subordonaţii, - de a preveni, controla şi rezolva conflictele ce apar în organizaţie, - precum şi puterea lui de convingere Principalele semnificaţii ale comunicării manageriale se reflectă în faptul că ea: creează o coeziune de comportare şi interese care facilitează înţelegerea obiectivelor organizaţiei şi impulsionează integrarea angajaţilor; conferă managerului contribuţie participativă; constituie un dinamizator al activităţii manageriale; devine element integrator şi un mecanism de coordonare şi control ce asigură un climat generator de eficienţă economică şi socială. Particularităţile comunicării manageriale  sunt generate de scopul, obiectivele şi rolurile acestei comunicări,  de cadrul şi structura organizaţională,  de contextul culturii organizaţionale  se supune anumitor norme de etică specifice, care se regăsesc în cultura organizaţională, politica organizaţiei şi evident, în etica individuală a managerilor.
  49. 49.  Procesul şi produsele comunicării manageriale au la bază concepte, principii, standarde şi reguli caracteristice şi îmbracă forme specifice de genul unor „instrumente de lucru“. Condiţii pentru o comunicare managerială eficientă formularea concisă şi precisă a mesajului pentru a fi înţeles uşor şi integral; transmiterea rapidă şi nedeformată a mesajului; asigurarea fluenţei şi a reversibilităţii comunicării; utilizarea unui limbaj comun de către emiţător şi receptor; simplificarea şi decongestionarea canalelor de comunicaţie; asigurarea flexibilităţii şi a adaptabilităţii sistemului de comunicare pentru a putea fi utilizat în orice situaţie. Cele mai frecvente obstacole în comunicarea managerială sunt de natură: personală – fiecare individ are o personalitate unică, generată de moştenirea genetică, de mediu şi de experienţă, care îi conferă o manieră proprie de comunicare; fizică – legate de caracteristicile individului, de starea lui fizică, dar şi mediul în care are loc comunicarea; socială – referitoare la obiceiuri, tradiţii, model social (rural, urban), religie, statut social (mesajul unui manager de rang înalt este considerat real, corect, chiar dacă uneori este incomplet, fals);
  50. 50. culturală – vizează nivelul de pregătire, limbajul şi vocabularul; semantică – apariţia unor neînţelegeri generate de folosirea unor cuvinte în moduri diferite sau a unor cuvinte diferite în acelaşi mod, a neologismelor, a jargonului şi a expresiilor strict tehnice; cognitivă – apariţia conflictelor interne datorate unor informaţii incompatibile cu sistemul de valori al individului şi cu deciziile anterioare; psihologică – legate de particularităţi ale comportamentului uman: emotivitate, timiditate, agresivitate şi afectivitate. Percepţia proprie a fiecărui individ este considerată cea mai importantă barieră în interpretarea mesajului primit, pentru că oamenii folosesc propriile repere şi concepte în judecarea altora; ambientală – contextul în care are loc comunicarea; managerială – obstacolele sunt generate atât de manageri, cât şi de subordonaţi. ,,Problemele“ de comunicare între şefi şi subordonaţi sunt provocate de: capacitatea insuficientă de transmitere a informaţiilor şi de ascultare a managerilor, rezerva subordonaţilor de exprimare a părerilor, neobişnuinţa în comunicare, neconcordanţa dintre cerinţele comunicării şi posibilităţile subordonaţilor, frecvenţa modificărilor în sistemul de comunicare; organizatorică – provocată de deficienţe în circuitul ierarhic.
  51. 51. 3.4 Gestiunea conflictelor în comunicare definiţii provine din termenul latin „conflictus”, cu sensul de „interferare violentă”, dezacord şi tensiuni între membrii unui grup presupune o atmosferă tensionată şi neînţelegeri în privinţa unuia sau mai multor aspecte ale activităţii în organizaţie luptă simbolică între valori, statusuri, putere, resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a netutraliza, leza sau elimina pe adversar (Coser) o situaţie în care oameni interdependenţi prezintă diferenţe (manifeste sau latente) în ceea ce priveste satisfacerea nevoilor şi intereselor individuale şi interferează în procesul de atingere a scopurilor (Donohue) Clasificarea conflictelor a. După localizare, în funcţie de extensia ariei acoperite: (1) intraorganizaţionale: - intrapersonale (adesea conflictele interioare ale angajaţilor generează celelalte conflicte, pentru că indivizii fie se exprimă greşit, fie percep greşit) - interpersonale (angajat-angajat) - intragrupal: într-un departament, o secţiune a organizaţiei; - intergrupal: între departamente, filiale, ale organizaţiei; (2) interorganizaţionale b. După vizibilitate: conflicte – manifeste sau latente: (respectiv, „simptomul” şi „cauza”)
  52. 52. c. După nivel: - disconfortul: indivizii implicaţi au o stare de disconfort trecătoare, care nu afectează fundamental relaţia, stare ce poate să nu fie conştientizată - incidentul: o întâmplare neplacută, neprevazută, dar trecătoare, al carei ecou durează de la câteva minute la câteva zile - neînţelegerea: înţelegerea greşită sau confuză a mesajului şi faptelor celuilalt (prin deplasarea accentului, atribuirea altui sens, umplerea arbitrară a unei lacune, eliminarea contextului) - tensiunea: similar cu disconfortul dar mai intensă: schimbarea constantă a atitudinii persoanelor grupurilor implicate, însoţită de opinii persistente: relaţia devine sursă de stres, există momente în care izbucneşte - criza: manifestarea cea mai evidentă: cei implicaţi se manifestă agresiv verbal sau fizic d. După sisteme/părţi: - simetrice: tabere şi resurse egale - asimetrice: indivizi sau resurse inegale Cauze a) Competiţia (cu varianta luptei pentru resurse limitate): experimentele psihosociologice au demonstrat că atunci când succesul oricărui membru al grupului sporeşte şansele de succes ale celorlalţi membri (deci situaţia presupune cooperare) este mult mai puţin probabil să apară conflictul. În grupurile cooperative s-au constatat mai multa toleranţă şi afinitate reciprocă pe parcursul activităţilor comune, mai multă încurajare şi evaluare reciprocă pozitivă. Dimpotrivă, conflictul devine mai probabil când situaţia presupune
  53. 53. competiţie, când succesul oricărui membru înseamnă eşecul altuia. În grupurile competitive s-a întregistrat o mai mare independenţă individuală, o mai mică dorinţă de a câştiga respectul celorlalţi şi o mai scazută coeziune a grupului (o mai mare probabilitate de a se declanşa un conflict) b) Strategii de influenţă incorecte se referă la tendinţa de a-i influenţa pe ceilalţi angajaţi prin modalităţi frustrante pentru cei din urmă: ameninţarea, sancţionarea, hărţuirea (indiferent dacă cei care le folosesc îşi ating scopurile, agresivitatea latentă în grup creşte şi tensiunile acumulate izbucnesc mai devreme sau mai târziu sub formă de conflicte) c) Orientarea interpersonală angajaţii „competitivii”: ambiţioşi, întreprinzători, orgolioşi, independenţi ca stil de lucru vor căuta în orice împrejurare să-şi crească la maxim beneficiul personal, chiar cu preţul unor neînţelegeri angajaţii „cooperanţii”: empatici, flexibili, egalitari în concepţii, vor fi atenţi la păstrarea echităţii în interiorul grupului de lucru d) Diferenţe de personalitate (personalitati accentuate, persoane cu probleme sau conflicte interne): conflictul intern este de obicei cauza tuturor celorlalte conflicte la nivel mai dezvoltat (conflicte interpersonale, intragrupale etc.) întrucât persoanele respective fie percep greşit conduita şi obiectivele celor din jur, fie se exprimă greşit şi de aici conflictul se transferă la nivel interpersonal e) Probleme de comunicare blocaje sau perturbări care fac ca mesajele să fie greşit emise sau receptate, şi de aici influenţa asupra relaţiilor între angajaţi (care îşi percep ca fiind ameninţate scopurile şi obiectivele personale)
  54. 54. f) Factorii exteriori (intervenţia conştientă sau nu a altor persoane într-o relaţie interpersonală): unii angajaţi se folosesc de influenţa pe care o au în plan informal sau interpersonal pentru a declanşa conflicte între alţi angajaţi, cu scopul de a câştiga diverse avantaje (de exemplu de a lucra mai eficient decât cei implicaţi sau de a câştiga o funcţie managerială la diverse niveluri, sau de a fi mai bine văzuţi de şefi) Când şi cum trebuie să intervină managerii în cazul conflictelor interpersonale? intervenţia managerială trebuie să fie selectivă. Selecţia se face în funcţie de două variabile care caracterizează conflictul interpersonal: amplitudinea conflictului (atunci cînd un conflict interpersonal tinde să ia proporţii, să se formeze tabere, să fie afectată eficienţa organizaţională) intensitatea conflcitului (dacă e vorba de un conflict-criză, care prin exteriorizări violente afectează climatul organizaţional) Strategiile de gestionare a acestui tip de conflicte pot să presupună:  sublinierea şi încurajarea cooperării în defavoarea competiţiei  modificări în structura formală (separarea persoanelor implicate în conflict)  crearea unui sistem clar de recompensare şi promovare care să descurajeze strategiile incorecte de câştig al influenţei  sistem de comunicare formală şi informare a angajaţilor care să prevină zvonurile s .a.
  55. 55. Una din metodele care pot fi aplicate la nivel interpersonal este harta conflictului care presupune implicarea unui psiholog-specialist în resurse umane ca mediator în conflict şi rezolvarea prin câteva etape: 1. formularea problemei în termeni simpli 2. identificarea părţilor (a taberelor) 3. identificarea nevoilor şi scopurilor pentru fiecare parte, astfel: Tabăra 1 Tabăra 2 Cum se defineşte problema Ce nevoi sunt implicate Ce valori sunt acceptate Obiective şi priorităţi individuale Temeri Limitări Trecutul relaţiei Posibilităţi de revizuire a atitudinii 4. Analiza situaţiei, prin care se identifică: viziunea comună, obiectivele şi valorile comune, nevoile ascunse (participanţii pot să declare că au anumite nevoi, dar realitatea să fie de fapt alta, nevoile nedeclarate şi care stau la baza conflictului să fie altele) temerile specifice care împiedică rezolvarea conflictului posibilităţile de evoluţie pozitivă a relaţiei 5. Generarea de soluţii prin brainstorming (în această etapă pot participa şi coordonatorii direcţi ai angajaţilor sau alţi psihologi/sociologi de la departamentul resurse umane) 6. Evaluarea soluţiilor şi aplicarea soluţiei alese (soluţie câştig-câştig, care să conducă spre rezolvarea problemei şi nu numai la o situaţie de compromis).
  56. 56. Cauze la nivel intergrupal: (a) lipsa cunoaşterii şi contactului reciproc (lipsa de informaţii duce la formarea de stereotipuri) (b) folosirea în comun a aceloraşi resurse (competiţia pentru resurse) (c) diferenţe de scopuri, valori, atitudini, stil de viaţă (d) mecanismul identităţii sociale (asocierea de valori pozitive pentru “ingroup” şi de valori negative pentru “out-group”) Strategiile de gestionare a conflictelor la nivel intergrupal pentru o cât mai rapidă diminuare a lor pot include: 1. mitul “duşmanului comun”/ ameninţarea externă - se centrează ambele grupuri pe lupta împotriva unui pericol din afara organizaţiei, astfel încât să lupte împreună şi să coopereze (în faţa unei presiuni din afara organizaţiei creşte coeziunea din interior); 2. problemă comună (de exemplu: insuficienţa resurselor sau necesitatea cooperării pentru conservarea resurselor); 3. iniţierea de proiecte comune (sarcini rezolvate de echipe mixte); 4. team-buildingul: cu membri ai grupurilor implicate (comunicare informală - evenimente organizate în comun, astfel încât să se cunoască mult mai bine) şi crearea ocaziilor de a comunica; 5. transformarea conflictului în competiţie deschisă, sportivă, eventual cu recompense.

×