1. 1. CODECIZIA ÎN TEMEIUL TRATATULUI DE LA LISABONA
După mai bine de cincisprezece ani de
punere în aplicare cu succes, codecizia
intră într-o nouă eră, odată cu Tratatul
de la Lisabona. Aceasta este denumită
în mod oficial „procedura legislativă
ordinară” (deşi termenul abreviat -
„codecizie” - va fi folosit, cu siguranţă,
şi în continuare) şi devine regula pentru
adoptarea legislaţiei la nivelul UE.
Procedura legislativă ordinară se
bazează pe principiul parităţii dintre
Parlamentul European, ales în mod
direct şi reprezentând popoarele
Uniunii, şi Consiliu, care reprezintă
guvernele statelor membre. Cele două
instituţii colegiuitoare adoptă împreună
textele legislative şi au aceleaşi
drepturi şi obligaţii, niciuna dintre ele
neputând adopta legislaţia fără acordul
celeilalte.
Sfera de aplicare a procedurii
legislative ordinare
Odată cu Tratatul de la Lisabona, sfera
de aplicare a codeciziei aproape că se
dublează, extinzându-se la 85 de
domenii de activitate („temeiuri
juridice”) de la cele 44 existente în
temeiul Tratatului de la Nisa (pentru
lista completă, a se vedea anexa E).
Domeniile care vor beneficia cel mai
mult de această procedură sunt
agricultura şi pescuitul, libertatea,
securitatea şi justiţia, precum şi politica
comercială comună.
Codecizia continuă să se aplice tuturor
domeniilor în care se aplica deja, şi
anume, mediu, transport, piaţa internă
şi cele patru libertăţi fundamentale
(libera circulaţie a bunurilor,
serviciilor, capitalurilor şi persoanelor),
ocuparea forţei de muncă şi politici
sociale, educaţie şi formare, sănătate
publică şi protecţia consumatorilor,
anumite domenii ale libertăţii,
securităţii şi justiţiei.
În plus, codecizia este extinsă la o serie
de domenii-cheie de activitate în care
Parlamentul avea înainte doar dreptul
la consultare. Printre acestea, se
numără în special:
 agricultura şi pescuitul;
 libertate, securitate şi justiţie, în
special domeniile de natură penală şi
drept penal, Eurojust, Europol şi
cooperarea poliţienească;
 liberalizarea serviciilor în sectoare
specifice;
 cooperarea cu ţările terţe;
 chestiuni judiciare;
 acte de punere în aplicare
(comitologie).
Anumite domenii în care înainte
Parlamentul nu era implicat deloc vor
intra, de asemenea, în sfera de aplicare
a codeciziei. Principalul domeniu vizat
este politica comercială comună - ce
ţine de competenţa exclusivă a
Comunităţii - care include totalitatea
acordurilor comunitare privind
schimburile comerciale externe şi
DV796687RO.doc 1/2

2. internaţionale la nivel bilateral şi
multilateral.
Alte asemenea domenii sunt excluderea
de la prevederile privind dreptul de
stabilire pentru anumite activităţi,
extinderea libertăţii de a presta servicii
la resortisanţii ţărilor terţe, măsuri
privind circulaţia capitalurilor către sau
dinspre ţări terţe, măsuri vizând
eliminarea distorsiunilor de pe piaţa
internă, precum şi măsuri legate de
utilizarea monedei euro.
În plus, Tratatul de la Lisabona
instituie o serie de domenii politice
specifice noi care vor face obiectul
codeciziei, care fie sunt complet noi,
fie se bazau în trecut pe abordarea
generală de la articolul 308 din Tratatul
CE. Astfel de domenii sunt, în special,
iniţiativele cetăţeneşti, măsurile de
integrare a resortisanţilor ţărilor terţe,
măsuri pentru sprijinirea prevenirii
infracţionalităţii, măsuri de stimulare
pentru sănătatea publică, proprietatea
intelectuală, sportul, spaţiul european
de cercetare, politica spaţială
europeană, energia, turismul, protecţia
civilă, asistenţa umanitară şi
cooperarea administrativă.
În cele din urmă, dar nu în ultimul
rând, anumite temeiuri juridice care au
făcut în trecut obiectul procedurii de
aviz conform, cum ar fi cele privind
Banca Centrală Europeană şi Sistemul
European al Băncilor Centrale,
fondurile structurale şi Fondul de
coeziune vor intra, de asemenea, sub
incidenţa codeciziei.
Subsidiaritatea este un principiu
director pentru stabilirea liniei de
demarca ie între competen ele statelorț ț
membre i cele ale Uniunii Europene -ș
cu alte cuvinte, cine trebuie să
ac ionezeț ? În cazul în care Uniunea are
competen ă exclusivă într-un anumitț
domeniu, este evident că aceasta ar
trebui să ac ioneze. În cazul în careț
Uniunea i statele membre auș
competen e partajate, principiulț
subsidiarită ii stabile te o prezum ie înț ș ț
favoarea adoptării de măsuri la nivelul
statelor membre. Uniunea ar trebui să
ac ioneze doar în cazul în care stateleț
membre nu pot îndeplini obiectivele în
mod suficient i în cazul în care, avândș
în vedere amploarea i efectele ac iuniiș ț
preconizate, obiectivele pot fi
îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii.
Propor ionalitateaț este un principiu
director pentru stabilirea modului în
care Uniunea ar trebui să- i exerciteș
competen ele, atât cele exclusive, câtț
i cele partajate -ș care ar trebui să fie
forma i natura ac iunii UEș ț ? În
conformitate cu TUE, con inutul iț ș
forma ac iunii Uniunii nu trebuie săț
depă ească ceea ce este necesar pentruș
realizarea obiectivelor tratatelor. Orice
decizie ar trebui să favorizeze op iuneaț
cea mai pu in restrictivă din acestț
punct de vedere.
DV796687RO.doc 2/2