1. Uniunea Europeană (UE, vezi și nume alternative) este o uniune economică și politică, dezvoltată
în Europa, ce este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din
șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și
și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de
la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor
constituționale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.
Uniunea funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale independente și interguvernamentale
[1][2][3][4]
care iau decizii prin negociere între statele membre.
Cele mai importante instituții ale UE
sunt Comisia Europeană, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea Europeană de
Justiție și Banca Centrală Europeană. Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetățenii
europeni.
Uniunea Europeană a dezvoltat o piață unică în cadrul unui sistem standardizat și unificat de legi care se
aplică tuturor statelor membre. În cadrulSpațiului Schengen (care include state membre UE și state non[5]
UE) controalele vamale au fost desființate. Politicile UE sprijină și garantează libera mișcare a
[6]
persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului , au fost emise legi în domeniul justiției și afacerilor
[7]
interne și se păstrează politici comune în domeniul comerțului, agriculturii , în domeniul pescuitului și
dezvoltarea regională. A fost înființată de asemenea și o uniune monetară, Zona Euro care este compusă
în prezent din 17 state. Prin Politica Comună pentru afaceri externe și securitate, UE și-a dezvoltat un rol
limitat în relațiile internaționale și de securitate. Au fost înființate și Misiuni Diplomatice Permanente în
mai multe state din lume, iar UE este reprezentată în cadrul Organizației Națiunilor Unite, Organizația
Mondială a Comerțului, G8 și G-20.
[8][9]
Cu o populație combinată de peste 500 de milioane de locuitori , care reprezintă 7.3% din populația
lumii, Uniunea Europeană generează un PIB de 17,6 trilioane de dolari americani în 2011 (mai mare
decât orice altă țară din lume), care reprezintă 20% din PIB-ul estimat în termeni de paritatea puterii de
cumpărare la nivel mondial.
Este considerată a fi o construcție sui generis, fiind considerată de unii ca fiind de
[10][11]
facto o confederație
. Începând cu 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană are personalitate juridică
internațională și poate încheia tratate.
În 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, „pentru că peste șase decenii a contribuit la
progresul păcii și reconcilierii, democrației și drepturilor omului în Europa”.
După al Doilea Război Mondial, mișcarea integrării europene a fost văzută de mulți ca o scăpare din
[12]
formele extreme de naționalism care au devastat continentul de două ori în același secol. . Una din
aceste încercări de a-i unii pe europeni a fost Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului care a fost
declarată drept „primul pas către o Europă federală”, pornind cu dorința de a elimina orice posibilitate de
[13]
războaie viitoare între statele membre prin intermediul schimburilor intre industriile grele naționale .
Membrii fondatori ai Comunității au fost Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Germania de
Vest. Primii susținători ai Comunității au fost Jean Monnet, Robert Schuman, Paul-Henri Spaak, Alcide
[14]
De Gasperi și Konrad Adenauer. . În 1957, șase state au semnat Tratatul de la Roma, care extinde
cooperarea anterioară din cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și creează Comunitatea

2. Economică Europeană, înființând o uniune vamală și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice pentru
[14]
cooperarea în dezvoltarea energiei nucleare. Tratatul a intrat în vigoare în 1958.
Comunitatea Economică Europeană și Euratom au fost create separat de Comunitatea Europeană a
Cărbunelui și Oțelului, deși împărțeau aceleași instanțe și Adunarea Comună. Conducerea acestor
Comunități erau denumite Comisii, opusul „Înaltei Autorități”. Comunitatea Economică Europeană era
condusă de Walter Hallstein iar Euratom integra sectoare de energie nucleară, pe când CEE avea să
[15][16][17]
dezvolte uniunea vamală dintre membri.
În anii 1960, au apărut tensiuni cu Franța care dorea
limitarea puterii supranaționale. Totuși, în 1965 s-a ajuns la un acord, iar în 1967 a fost încheiat Tratatul
Merger în Bruxelles. A intrat în vigoare la 1 iulie 1967 și a creat un singur set de instituții pentru cele trei
comunități, care erau denumite împreună drept Comunitățile Europene, deși era cunoscută doar
[18][19]
[20]
Comunitatea Europeană.
Jean Rey a prezidat pentru prima Comisie unită.
În 1973, Comunitățile s-au lărgit prin includerea Danemarcei(inclusiv Groenlanda, care a părăsit
[21]
comunitățile în 1985), Irlanda și a Marii Britanii . Norvegia a negociat aderarea în același timp dar
votanții norvegieni au respins planul de aderare într-un referendum, așa că Norvegia a rămas în afara
[22]
uniunii. În 1979 au avut loc primele alegeri democratice pentru Parlamentul European. Grecia a aderat
[23]
în 1981, Portugalia și Spania în 1986 . În 1985, Acordul de la Schengen a dus la spațiul fără controale
[24]
vamale între cele mai multe state membre și câteva state non-membre . În 1986, steagul european a
[25]
început să fie folosit de Comunități iar Actul Unic European a fost semnat. În 1990, după
căderea Cortinei de Fier, fosta Germanie de Est a devenit parte a comunității ca parte a noii Germanii
[26]
unite . O dată cu extinderea către fostele state comuniste din Estul Europei, au fost convenite criteriile
de la Copenhaga pentru statele candidate.
Uniunea Europeană a fost înființată formal când Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare, pe 1
[27]
noiembrie 1993, iar în 1995 Austria, Finlanda și Suedia au aderat la nou înființata UE. În 2002,
bancnotele și monedele euro au înlocuit monedele naționale din 12 state membre. De atunci, Zona Euro
a crescut la 17 state. În 2004, UE a avut cea mai mare extindere din istorie,
când Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia au aderat la
[28]
Uniune.
La 1 ianuarie 2007, România și Bulgaria au devenit cele mai noi state membre. În același an Slovenia a
adoptat euro, urmată în 2008 de Cipru și Malta, de Slovacia în 2009 și de Estonia în 2011. În iunie 2009
au avut loc alegerile pentru parlamentul european care au dus la continuarea mandatului de președinte al
comisiei de Barosso, iar în 2009 Islanda și-a depus formal candidatura pentru aderarea la UE. În 1
decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare și a reformat multe aspecte ale UE. În
particular a schimbat structura legală a Uniunii Europene, transformând sistemul celor 3 comunități într-o
singură entitate cu personalitate juridică internațională și a creat funcția permanentă de Președinte al
Consiliului European, primul care ocupă această funcție fiind Herman Van Rompuy și un Înalt
[29]
Reprezentant pentru afaceri externe și securitate, Catherine Ashton. La 9 decembrie 2011, Croația a
[30]
semnat Tratatul de Aderare la UE. Referendumul de aderare la UE ce a avut loc în 22 decembrie 2011
a validat aderarea țării la Uniunea Europeană, 66% din cetățenii croați prezenți la vot au votat pentru
[31]
aderarea la Uniunea Europeană iar aderarea a avut loc la 1 iulie 2013.
State membre

3. Belgia (BE) Italia (IT) România (RO)Bulgaria (BG)Letonia (LV) Suedia (SE) Danemarca (DK) Lituania (LT) Slo
vacia (SK) Germania (DE) Luxemburg (LU) Slovenia (SI) Estonia (EE) Malta (MT) Spania (ES) Finlanda (FI) O
landa (NL) Cehia (CZ) Franța (FR Austria (AT)Ungaria (HU) Grecia (GR) Polonia (PL) Regatul
Unit (GB) Irlanda (IE) Portugalia (PT) Cipru (CY) Croația (CR)