Drept informatic. anul i, sem.ii

Zidaru Petrache
DREPT INFORMATIC
SAU DESPRE
PROBLEME JURIDICE ALE SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE
Semestrul II
Suport de curs pentru învățământ deschis la distanță (I.D.D.)

Drept informatic 2
Lect. univ. dr. Zidaru Petrache Universitatea “Hyperion” 2011
Introducere
Stimate student,
Acest suport de curs se doreşte a fi un fundament solid al cunoştinţelor
despre prima parte a dreptului procesual penal. Pentru a vă stârni interesul,
nu vom începe prezentarea materiei fără a menţiona principalele obiective ale
acestui curs, concretizate prin competenţele ce urmează a fi dobândite ca
urmare a parcurgerii acestuia.
Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor şi competenţelor la
care facem referire, încercaţi mai întâi să aşterneţi în rândurile ce urmează
câteva din aşteptările pe care le aveţi de la acest curs. La finalul parcurgerii
acestuia, verificaţi dacă aceste aşteptări au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce
nu, depăşite!
AȘTEPTĂRI

Drept informatic 3
OBIECTIVE
Ce este un obiectiv?
Obiectivul este o anumită stare pe care ne-o imaginăm în viitor şi pe care
tindem să o atingem prin acţiunile noastre.
Diferenţa între un obiectiv şi o simplă dorinţă este dată de prezenţa sau
absenţa acţiunilor care să ne apropie de acel scop final.
De ce avem nevoie de obiective?
1. Pentru o gândire de zi cu zi mai productivă – obiectivul este ca o
lumină călăuzitoare. Fără un obiectiv, mintea noastră tinde să funcţioneze
haotic. Este ca un motor care merge în gol ore şi zile în şir. Prezenţa unui
obiectiv în schimb ne orientează gândirea spre acel scop final unic şi bine
definit şi ne face să ne mişcăm cu toate pânzele sus spre rezultatul dorit, chiar
şi atunci când aparent nu facem nimic.
2. Pentru a identifica şi a exploata oportunităţi – e foarte interesant cum,
datorită unui obiectiv bine definit, lucruri aparent neutre care se întâmplă în
jurul nostru, brusc capătă sens, se leagă între ele şi ne ajută să ne mişcăm
înainte. Este precum spunea Paul Coelho “ când îţi doreşti ceva cu adevărat,
tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”. Ceea ce spune scriitorul
este parţial adevărat pentru că nu există vreo abracadabra care intră în
acţiune atunci când vine dorinta puternică; ci este vorba de chiar
subconştientul nostru care începe să observe lucruri şi să facă conexiuni pe
care în mod normal nu le-am face cu mintea conştientă. De aceea anumite
fapte şi oameni care altfel ar trece pe lângă noi neobservate, brusc se aliniază
cu obiectivul şi îşi găsesc loc în tabloul general.
3. Pentru că definesc priorităţi – de fiecare dată când am mai multe
lucruri de făcut decât sunt în stare fizic să fac, îmi amintesc de obiectivele
mele. Şi, atunci, toate treburile pe care le am în faţă şi care mă îngrozesc, dacă
sunt privite în lumina obiectivelor, brusc se aliniază foarte clar în două
categorii: - cele care mă ajută să-mi ating obiectivele şi -cele care nu mă
împing înainte spre obiective. În acest fel am răspunsuri rapide la eterna
întrebare “ mă ocup de lucruri urgenţe sau de cele importante?”. În acelaşi
mod, un suport de curs ce permite asimilarea unor cunoştinţe şi deprinderi
trebuie să definească o serie de obiective. Astfel, în urma parcurgerii cursului
de Drept informatic, studentul va dobândi următoarele competenţe:
Va înţelege importanţa schimbării sistemului de drept actual şi adaptarea
lui la cerinţele noului tip de societate;

Drept informatic 4
Îşi va însuşi principalele aspecte legale implicate de utilizarea largă a
tehnologiilor informaţiei în societate;
Va cunoaşte strategia construirii dreptului informatic sau dreptului
societăţii informaţiei
Predicţiile unor viitorologi ca Marshall McLuhan şi Alvin Toffler s-au
adeverit, iar lumea se transformă rapid într-un „sat global” unde distanţele
geografice, zonele orare şi frontierele naţionale nu mai reprezintă bariere
pentru afaceri şi comerţ.
Este o axiomă faptul că societatea informaţiei bazată pe cunoaştere are
un impact profund asupra sistemului economic, social, politic şi juridic. În mai
puţin de o generaţie, revoluţia informaţională şi introducerea calculatoarelor,
în virtual, în fiecare aspect al societăţii, a schimbat lumea.
Ceea ce preocupă acum toate societăţile moderne este nu numai cum să
utilizeze mai eficient şi să dezvolte continuu domeniul tehnologiei informaţiei,
ci să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte interacţiunile în acest
domeniu.
CUPRINS
Unitatea de învăţare 1
Revoluţia informatică........................................................................................6
1. Revoluţia informatică....................................................................................7
2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale............................8
3. Probleme juridice legate de comerţul electronic.........................................8
4. . Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate
intelectuală în societăţile informaţionale şi protecţia
concurenţei pe Internet.......................................................................................9
5. Criminalitatea în domeniul informaţiei......................................................10
6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva
integrării euro-atlantice a României...............................................................12
6.1 Dreptul informatic.........................................................................................13
6.2 Securitatea datelor.........................................................................................14
Nu uita!..............................................................................................................16
Întrebări de control..........................................................................................16
Propuneri de referate........................................................................................17
Bibliografie specifică Unităţii de învăţare 1....................................................17

Drept informatic 5
Criminalitatea fără violenţă.............................................................18
1. Noţiuni introductive.....................................................................................19
2. Principalii factori..........................................................................................20
3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi
cele îndreptate împotriva sistemelor informatice..........................................22
4. Negocierea contractelor informatice...........................................................25
4.1 Clasificarea contractelor informatice............................................................26
5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic................................28
5.1 Definiţia contractului electronic...................................................................28
5.2 Plata electronică............................................................................................29
6. Principalii factori care au determinat reorientarea
grupurilor criminale........................................................................................31
7. Fraudele privind comerţul electronic..........................................................31
Nu uita!..............................................................................................................33
Întrebări de control...........................................................................................33
Propuneri de referate.......................................................................................34
Mijloace de plată în Internet
Semnătura electronică.....................................................................35
1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor.............36
2. FUNDAMENTE ALE STATULUI PUSE ÎN PERICOL DE
INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC.............40
3. Libertatea de exprimare..............................................................................42
Nu uita!..............................................................................................................43
Propuneri de referate......................................................................................44
Bibliografie.......................................................................................................44
Răspunsurile întrebărilor de control..............................................................45

Drept informatic 6
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
Revoluţia informaţională
Timp de studiu individual estimat: 4 ore
După parcurgerea unităţii de învăţare, studentul:
va fi familiarizat cu noţiunea de informatică ca ştiinţă care se ocupă cu
studiul informaţiilor şi a metodelor de realizare prelucrării prin
intermediul sistemelor automate de calcul.
va fi familiarizat cu noţiunea de informaţie.
va putea face distincţia între informaţie şi dată în sensul utilităţii lor.
Informaţia fiind accesibilă operatorului uman, iar data, în general,
sistemului automat de calcul.
Revoluţia informatică........................................................................................6
1. Revoluţia informatică....................................................................................7
2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale............................8
3. Probleme juridice legate de comerţul electronic.........................................8
4. . Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate
intelectuală în societăţile informaţionale şi protecţia
concurenţei pe Internet.......................................................................................9
5. Criminalitatea în domeniul informaţiei......................................................10
6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva
integrării euro-atlantice a României...............................................................12
6.1 Dreptul informatic.........................................................................................13
6.2 Securitatea datelor.........................................................................................14
Nu uita!..............................................................................................................16
Propuneri de referate........................................................................................17

Drept informatic 7
1. Revoluţia informaţională
Revoluţia informaţională a prins total nepregătite statele în ceea ce
priveşte sistemul de drept.
Un mare specialist în domeniul tehnologiei informaţiei spunea, cu o
ironie dureroasă că „ e o groază de tehnologie în societatea informaţională şi
aşa de puţin drept”.
Pe cale de consecinţă, schimbarea impusă dreptului de revoluţia
informaţională trebuie să fie una radicală; dreptul prin legăturile sale ample cu
fenomenele economice şi sociale (îndrăznim să spunem că el circulă în societate
ca seva în ţesutul plantelor), trebuie să ţină pasul cu societatea informaţională
bazată pe cunoaştere şi să o reflecte.
Noua civilizaţie informatică se bazează pe disponibilitatea şi
accesibilitatea informaţiei. Informaţia a devenit o proprietate naţională
vitală, cu o valoare strategică: dacă nu este protejată prin drept, poate fi
cucerită sau distrusă.
Prin urmare, tranziţia către societatea informaţională în România:
Nu înseamnă numai modernizarea şi extinderea infrastructurii
informaţionale şi de comunicaţie, cât mai ales
 Acoperirea vidului legislativ înregistrat cu privire la
 (1) activităţile de informatică,
 (2) la procesul de informatizare şi în general
 (3) în domeniul tehnologiilor informaţiei.
Schimbarea, adaptarea sistemului de drept al României la noul tip de
societate se aliniază cerinţelor de reglementări europene şi internaţionale,
reprezentând şi răspunsul concret al ţării noastre la condiţiile de acceptare a
României în structurile europene şi euroatlantice, precum şi în Uniunea
Europeană şi NATO.
România nu se poate integra într-o societate informaţională europeană şi
globală, dacă nu are un sistem de drept corespunzător. Societatea informaţională
sau Cyberspace are nevoie de un drept specific evoluat, Cyberlaw.
Societatea informaţională – atât de bine reflectată prin mediul Internet –
este un domeniu atât de nou şi diferit, încât practic nu există precedente în acest
sens. Este un domeniu în care soluţiile tehnice şi cele juridice sunt foarte strâns
legate una de alta. Societatea informaţională, bazată pe cunoaştere, nu poate
avea decât un drept – dreptul informatic – care, prin esenţă, să-i semene.
Dreptul informatic îşi găseşte o prelungire firească într-un drept al
informării şi comunicării.
În mod tradiţional, dreptul informării este conceput în strânsă legătură cu
libertatea de exprimare.
Obiectul dreptului informatic este limitat la ceea ce devine public prin
mijlocirea diverselor raporturi: scris, imagine şi sunet.

Drept informatic 8
Ce este informaţia ?
este cea pe care întrebările şi administraţiile o acumulează pentru propriile
nevoi şi la care au acces în anumite condiţii;
este cea care circulă între persoanele particulare sau publice în virtutea
unor contracte sau acorduri şi care nu este divulgată;
legată de faptul că, organizarea reţelelor informatice pe care circulă
informaţia nu este neutră.
Dreptului informatic i se alătură tot ceea ce ţine de tratarea/prelucrarea
datelor şi serviciilor dedicate informaţiei.
2. Societatea informaţională versus libertăţile individuale
Dreptul la libera exprimare, alături de dreptul la informaţie este de fapt
materializarea gândirii neîncorsetate a omului, deziderat din totdeauna al
omenirii.
Societatea informaţională, reprezentată atât de fidel prin reţeaua Internet,
a deschis mai mult decât orice calea îndeplinirii acestor drepturi, pentru că
obiectul de activitate al reţelei este tocmai traficul de informaţii – expunere,
comunicare, distribuţie şi achiziţii.
În acelaşi timp însă, dreptul la secretul comunicaţiilor sau dreptul la viaţa
intimă este unul dintre drepturile fundamentale ale omului care poate fi încălcat
foarte uşor în societatea informaţională. Securitatea sau supravegherea statului
sunt scuzele obişnuite invocate de guverne pentru justificarea îngrădirii libere a
comunicării umane.
Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii
interpersonale în societatea informaţională. Pentru a asigura acest deziderat
trebuie ca legislaţia să cuprindă norme corespunzătoare în domeniu, prevăzute
cu sancţiuni.
Este cunoscut faptul că informatizarea nu este o tehnică politică neutră: ea
participă cu o dinamică proprie care favorizează întărirea centrelor de putere –
instituţiile statului, marile întreprinderi şi corporaţiile.
Conflictul între libertatea de exprimare şi secretul comunicaţiilor pe de o
parte, şi interesul public, pe de altă parte, nu poate fi stins decât printr-o
legislaţie adecvată.
3. Probleme juridice legate de comerţul electronic
Creşterea exponenţială a internetului este văzută de diverse medii de
afaceri ca o oportunitate deosebită. Alături de oportunităţi de afaceri deosebite,
Internetul prezintă o serie de dezavantaje sau „capcane” de care trebuie să se ţină
seama pentru a evita pierderile, în primul rând cele financiare.

Drept informatic 9
Cele mai mari ameninţări care se ridică în faţa comerţului electronic
sunt:
securitatea, încă precară, a tranzacţiilor;
şi lipsa unor reglementări juridice clare, armonizate global.
Rezolvarea acestor probleme şi transformarea comerţului electronic într-o
adevărată oportunitate se bazează pe:
 Legea comerţului electronic – Legea nr.365 din 7 iunie 2002
privind comerţul electronic;
 Semnătura electronică – Legea nr.455 din 18 iulie 2001 privind
semnătura electronică şi
 Reglementările referitoare la banii electronici - moneda electronică
– sistem de plată prin reţeaua Internet (cărţi de credit, depunerea
electronică a banilor în cont şi plata prin Internet.
 Crearea unei infrastructuri informatice corespunzătoare pentru
asigurarea securităţii informatice;
 Elaborarea unor reglementări specifice în domeniul securităţii
informatice. Pe plan internaţional asistăm la crearea unei ramuri de
drept cu titlul dreptul securităţii informatice.
4. Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate
intelectuală în societatea informaţională şi protecţia concurenţei în Internet
Legea dreptului de autor şi drepturile conexe din 26 martie 1996, arată că
legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca principal
sistem de protecţie pentru programele de calculator.
Realitatea a dovedit că acest mod de protecţie nu a dat rezultatele
aşteptate, România continuând să se numere printre ţările cu cea mai
ridicată piraterie de software din lume. Desigur, în lumea întreagă,
programele pentru calculator sunt protejate în diferite moduri, căutându-se în
continuare, o protecţie specifică.
Pentru o adevărată eficacitate în domeniu, pe plan legislativ, România ar
trebui să completeze actuala reglementare cu un a nouă, care pe lângă definirea
unor concepte specifice cum ar fi:
cod sursă,
cod obiect,
mnemonice etc. (greu de înţeles de către cei care aplică legea) să
precizeze şi ocrotirea, pe lângă,
 programele de calculator a sistemelor informatice cu caracter de
creaţie,
 a bazelor de date şi a datelor informatice,

Drept informatic 10
 precum şi a operelor create cu ajutorul calculatorului.
În plus, durata pe care se acordă protecţia trebuie să fie mai redusă decât
cea acordată până acum (după modelul apărării creaţiei literare sau artistice)
datorită specificităţii domeniului tehnologiilor informaţiei şi pentru a nu opri
progresul în acest domeniu. România poate deja să împrumute modelul
legislaţiilor înaintate în domeniu care au redus durata protecţiei specifice în
domeniu pentru argumentele de mai sus.
5. Criminalitatea în domeniul informaţiei
Dezvoltarea vertiginoasă a tehnologiei a creat, pe lângă numeroase
beneficii şi infracţiuni cu un conţinut înalt, sofisticat.
România este o ţară periculoasă pentru comunitatea internaţională, motiv
pentru care a fost somată să-şi completeze normativul juridic penal în domeniul
informaticii.
Deşi în societatea informaţională varietatea infracţiunilor este mare – şi va
fi şi mai mare pe măsură ce tehnologia va progresa -, considerăm că,
următoarele fapte infracţionale sunt cele mai frecvente şi ar trebui, prin urmare,
avute în vedere de către legiuitorul român:
(1) frauda informatică
(2) falsul informatic
(3) fapte ce prejudiciază datele sau programele pentru calculator
(4) sabotajul informatic
(5) accesul neautorizat
(6) intercepţia neautorizată
(7) pirateria software
(8) spionajul informatic
(9) defăimarea prin internet
(10) distribuirea de materiale obscene în Internet
(11) spam-ul
(12) urmărirea/hărţuirea în Internet.
Noul Cod penal care va intra în vigoare din martie 2013, reglementează între
art.360-365 infracţiunile contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor
informatice, astfel:
 (1) Accesul ilegal la un sistem informatic
 (2) Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice
 (3) Alterarea integrităţii datelor informatice
 (4) Perturbarea funcţionării sistemelor informatice
 (5) Transferul neautorizat de date informatice şi

Drept informatic 11
 (6) Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.
Este necesar, să se opereze modificările necesare la Codul de procedură
penală pentru a se asigura regulile specifice investigaţiei penale în mediul
informatizat.
Concepte cheie:
o accesul neautorizat reprezintă accesul fără drept la un sistem sau la o
reţea informatică privind violarea regulilor se securitate;
o confidenţialitatea datelor – atribut al datelor ce caracterizează accesul
lor restrâns pentru un anumit grup de utilizatori;
o criminalitatea informatică – totalitatea infracţiunilor comise cu ajutorul
calculatorului sau în mediul informatizat;
o documentul electronic (înscris electronic), reprezintă o colecţie de date
în format electronic între care există relaţii logice şi funcţionale, care
redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă,
destinate a fi citite prin mijlocirea unui program informatic sau a altui
procedeu similar;
o dreptul comerţului electronic – totalitatea reglementărilor legale
referitoare la activităţile comerciale care implică transferul de date şi
realizarea unei tranzacţii financiare prin intermediul unei reţele
electronice precum Internetul;
o drept informatic sau dreptul societăţii informaţionale este un sistem
unitar de reguli juridice aplicabile tehnologiilor specifice informaticii,
precum şi acelei părţi a comunicaţiei aferente transferului de informaţie în
reţelele informatice;
o dreptul securităţii informatice – totalitatea regulilor juridice care se
referă la asigurarea securităţii sistemelor informatice şi a datelor şi
informaţiilor cuprinse în aceste sisteme faţă de evenimente care le-ar
putea afecta integralitatea;
o frauda informatică – reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau
supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator sau orice altă
ingerinţă într-un tratament informatic care îi influenţează rezultatul,
cauzând chiar prin aceasta un prejudiciu economic sau material în intenţia
de a obţine un avantaj economic nelegitim pentru sine sau pentru altul;

Drept informatic 12
o funcţionarea licită a bazei sau băncii de date se referă la modalitatea
legală în virtutea căreia organizaţia proprietar sau deţinător al bazei de
date prestează servicii informatice;
o intercepţia neautorizată constă în intercepţia fără drept şi cu mijloace
tehnice de comunicaţii cu destinaţie, cu provenienţă şi în interiorul unui
sistem sau reţele informatice;
o pirateria software constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în
public, fără drept, a unui program pentru calculator, protejat de lege;
o sabotajul informatic, reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau
supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator ori ingerinţa
în sisteme informatice cu intenţia de a împiedica funcţionarea unui sistem
informatic sau a unui sistem de telecomunicaţii;
o semnătura electronică, reprezintă o colecţie de date în format electronic
incorporate, ataşate sau asociate unui înscris în format electronic cu
intenţia de a produce efecte juridice şi care permite identificarea formală a
semnatarului;
o spionajul informatic, constă în obţinerea prin mijloace ilegitime sau
divulgarea, transferul sau folosirea fără drept ori fără nici o altă justificare
legală a unui secret comercial sau industrial, în intenţia de a cauza un
prejudiciu economic persoanei care deţine dreptul asupra secretului sau de
a obţine pentru sine ori pentru altul avantaje economice ilicite.
6. Caracterizarea contextului internaţional din perspectiva integrării
euro-atlantice a României
Uniunea europeană face faţă globalizării legislaţiei determinată de
construirea şi dezvoltarea societăţii informaţionale. Prin urmare, România
antrenată de Uniunea europeană încă din 1995 în procesul de tranziţie către
societatea informaţională şi instituirea cadrului legal adecvat, trebuie să–şi
perfecţioneze nu numai un cadru legal armonizat cu dreptul comunitar special, ci
şi cu cel legal global, determinat în mod specific de societatea informaţională
globală.
Cum însă societatea informaţională – reprezentată foarte specific de
Internet – magistrala informaţională -, are un caracter global, de unde rezultă că,
în elaborarea viitoarei legislaţii în România ar trebuie să se ţină seama mai mult
de reglementările SUA în domeniu.

Drept informatic 13
În domeniul criminalităţii informatice, Naţiunile Unite au elaborat un
manual şi au fost enunţate câteva principii de armonizare a legislaţiei penale în
domeniu şi de care România ar trebuie să ţină seama:
subsidiaritatea represiunii penale (crearea de noi infracţiuni pentru
prevenirea unei inflaţii de norme penale);
completarea tabloului de infracţiuni prevăzute în Recomandarea 0/89 a
Consiliului Europei sau în Manualul Naţiunilor Unite referitor la crima
comisă cu ajutorul calculatorului, ţinându-se seama de dezvoltarea
tehnologiei informaţiei;
ocrotirea prin mijloace nepenale a materiei, mai ales când relaţiile dintre
părţi se bazează pe existenţa unui contract (vezi comerţul electronic);
6.1. Dreptul informatic
Dreptul informatic este un sistem unitar de reguli juridice aplicabile
tehnologiilor specifice informaticii, precum şi acelor părţi ale comunicaţiei
aferente transferului de informaţie în reţelele informatice.
Acte normative în domeniul computere, IT şi Internet
1. Legea nr.121/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.365/2002
privind comerţul electronic;
2. Legea nr.365/2002 privind comerţul electronic;
3. Legea nr.51/2003 pentru aprobarea ordonanţei Guvernului nr.130/2000
pentru regimul juridic al contractelor la distanţă;
4. Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate
între comercianţi şi consumatori;
5. Legea nr.455/2001 – Legea semnăturii electronice;
6. Legea nr.589/2004, privind regimul juridic al activităţii electronice
notariale;
7. Legea nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi
protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice;
8. Legea nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;
9. Legea nr.102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter
Personal;

Drept informatic 14
10. Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi
în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei;
11. Legea nr.64 din 24 martie 2004 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului
Europei privind criminalitatea informatică;
12. Legea nr.304/2003 pentru serviciul universal şi dreptul utilizatorilor cu
privire la reţelele şi serviciile de comunicări electronice;
13. Legea nr.239/2005 privind modificarea şi completarea unor acte
normative din domeniul comunicaţiilor.
Informaţia este un mesaj obiectiv care elimină nedeterminarea în legătură
realizarea unui anumit eveniment, având caracter obiectiv şi de noutate. Se
prezintă sub diferite forme, ca de exemplu: comunicarea prin telefon, radio,
televiziune, satelit, articole de ziare şi reviste, rezultatele unor experimente etc.
Sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional în care
procedeele şi mijloacele de prelucrare a datelor sunt automatizate. Din
momentul apariţiei datelor şi până în momentul în care se obţin informaţiile, se
parcurg următoarele etape:
Introducerea datelor;
Prelucrarea datelor şi
Extragerea informaţiilor.
6.2. Securitatea datelor
Când se lucrează într-o reţea de calculatoare, la datele de pe un calculator
oarecare pot să aibă acces foarte multe persoane. Astfel pot apărea două
categorii de probleme:
 Pot să aibă acces la date persoane neautorizate;
 Pot să aibă loc acte de distrugere a datelor.
Se încearcă rezolvarea acestor probleme prin construirea unui sistem de
parole, pe mai multe niveluri, care controlează accesul la date. Există totuşi
riscul ca, prin încercări repetate să se găsească parola corectă (spargerea parolei
de către aşa numiţii „hackeri”). Din a cest motiv, unele sisteme de operare
pentru lucru în reţea creează parole la spargerea parolei, fie prin blocarea
accesului după un număr de încercări, fie prin crearea iluziei că s-a găsit parola
corectă şi că utilizatorul neautorizat ar avea acces la sistem, furnizându-i
informaţii false.
O altă metodă de a proteja datele este criptarea lor, şi anume codificarea
datelor după un anumit algoritm.

Drept informatic 15
Internetul este un sistem întins de reţele de calculatoare care cuprinde
întregul glob, conectând la un larg sistem electronic de servicii, resurse şi
informaţii atât instituţii guvernamentale, militare, educaţionale şi comerciale cât
şi persoane fizice.
Reţeaua Internet. Conectarea calculatoarelor într-o reţea nu este o noutate,
acest lucru realizându-se încă din a doua jumătate a anilor ’60. O reţea mondială
a fost însă realizată numai în ultimii 20 de ani. Se poate afirma că internetul este,
probabil, cea mai importantă descoperire a secolului nostru. Această reţea nu
numai că reprezintă o sursă inepuizabilă de informaţii, dar în acelaşi timp este şi
o nouă formă de comunicare între oameni, graţie componentei de postă
electronică (e-mail).
Poşta electronică este serviciul Internet cel mai vechi şi cel mai răspândit. El
permite primirea şi trimiterea de mesaje de la /către o persoană aflată în orice
loc, dacă această persoană dispune de un cont de e-mail.
Avantajele folosirii poştei electronice:
Un mesaj transmis prin poşta electronică este mai ieftin decât un mesaj
telefonic;
Un mesaj transmis prin poşta electronică este mai rapid decât un mesaj
transmis prin poşta obişnuită;
Textul unei scrisori poate fi memorat într-un fişier pe disc, poate fi păstrat
atâta timp cât doreşte utilizatorul şi poate fi inclus într-un alt document;
Se face economie de hârtie;
Serviciul este permanent;
Un singur mesaj poate fi transmis printr-o comandă simplă mai multor
persoane dintr-un grup.
Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii
interpersonale în societatea informaţională. Pentru a asigura acest deziderat
trebuie ca legislaţia să cuprindă norme corespunzătoare, prevăzute cu sancţiuni.
Criminalitatea informatică reprezintă totalitatea infracţiunilor săvârşite
cu ajutorul calculatorului sau în mediul informatizat.
Pentru a se evita răspândirea fraudei informatice se urmăreşte
armonizarea legislaţiei internaţionale în societatea informaţională, vizând în
principal:
Protecţia prin dreptul de autor;
Confidenţialitatea datelor şi a regulilor antitrust;
Prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice precum şi;
Promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicarea noilor
reţele de comunicaţii.

Drept informatic 16
NU UITA!
- Noua civilizaţie informatică se bazează pe disponibilitatea şi
accesibilitatea informaţiei;
- România nu se poate integra într-o societate informaţională europeană şi
globală, dacă nu are un sistem de drept corespunzător;
- Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii
interpersonale în societatea informaţională;
- Legea dreptului de autor şi drepturile conexe din 26 martie 1996, arată
că legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca principal
sistem de protecţie pentru programele de calculator
INTREBĂRI DE CONTROL
1.Cele mai mari ameninţări care se ridică în faţa comerţului electronic sunt:
a) securitatea şi lipsa unor reglementări juridice clare;
b) promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicarea noilor
reţele de comunicare;
c) extragerea datelor şi prelucrarea informaţiilor.
2. Secretul comunicaţiilor se referă la:
a) tipurile de comunicaţi specifice relaţiilor de serviciu;
b) toate tipurile de comunicaţii interpersonale în societatea informaţională;
c) tipurile de comunicaţii interinstituţionale.
3. Nouă civilizaţie informatică se bazează pe:
a) secretul informaţiei;
b) comerţul electronic;
c) disponibilitatea şi accesibilitatea informaţiei.

Drept informatic 17
PROPUNERE DE REFERAT
1. Dreptul de autor în sistemele informatice
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1
1. Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman, Editura All Beck,
Bucureşti, 2003.

Drept informatic 18
Unitatea de învățare 2
CRIMINALITATEA FĂRĂ VIOLENŢĂ
După parcurgerea unităţii de învăţare, studentul:
va înţelege interactivitatea care caracterizează criminalitatea, de la forţa
oarbă şi brutală la săvârşirea de infracţiuni fără violenţă.
în cunoştinţă de cauză, va comenta tabloul infracţiunilor contra sistemelor
informatice.
Cuprinsul unității de studiu
Criminalitatea fără violenţă.............................................................18
1. Noţiuni introductive.....................................................................................19
2. Principalii factori..........................................................................................20
3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi
cele îndreptate împotriva sistemelor informatice..........................................22
4. Negocierea contractelor informatice...........................................................25
4.1 Clasificarea contractelor informatice............................................................26
5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic................................28
5.1 Definiţia contractului electronic...................................................................28
5.2 Plata electronică............................................................................................29
6. Principalii factori care au determinat reorientarea
grupurilor criminale........................................................................................31
7. Fraudele privind comerţul electronic..........................................................31
Nu uita!..............................................................................................................33
Întrebări de control...........................................................................................33
Propuneri de referate.......................................................................................34

Drept informatic 19
1. Noţiuni introductive
Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia
criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a tehnologiei
informaţionale în săvârşirea de infracţiuni. Analizele realizate la nivelul
organismelor europene privind trendul criminalităţii organizate definesc
criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la
nivelul ţărilor UE.
Ca urmare a acestei evoluţii, şi în România s-au făcut o serie de studii şi
evaluări care au identificat unele caracteristici ale acestui tip de infracţionalitate.
Astfel, aceste activităţi obţinerea de produse financiare, respectiv de credit
şi sisteme de plată oferite de instituţii financiar-bancare, pe care membrii acestor
reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât
unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Făptuitorii
acestor infracţiuni sunt mult mai dificil de identificaţi şi reţinuţi prin prisma
faptului că au un nivel de inteligenţă ridicat şi dispun de mijloace informatice
sofisticate, de ultimă generaţie.
Prima caracteristică. Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi
specializate pe diverse tipuri de activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale
membrilor şi gradul de complexitate al operaţiunilor informatice pe care cei
implicaţi sunt în măsură să le pună la dispoziţia grupului, în vederea accesării
cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor şi
altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, în cel bancar.
A doua caracteristică. Infracţionalitatea informatică are caracter
transfrontalier. Aceasta înseamnă că membrii reţelelor se pot afla răspândiţi atât
pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde pot accesa
informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi
identificaţi cu uşurinţă.
Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniul
criminalităţii informatice se desprind următoarele caracteristici:
Au caracter predominant financiar, se urmăreşte obţinerea unui produs
substanţial şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite
de instituţiile financiare;
Organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea
membrilor acestora;
Folosirea unor tineri cu abilităţi pentru a utiliza computere şi noile
tehnologii, sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri al grupărilor
infracţionale;
Trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul
primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea
de programe informatice în fraudare;

Drept informatic 20
Caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate
victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor
state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state;
Permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare,
de identificare de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme
informatice ce pot fi compromise;
Reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de
plată electronică oferite de instituţiile financiare din România;
Reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de
la fraudele mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor,
către fraudele mari (prejudicii mari) împotriva companiilor;
Zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate
specificului zonei (zone turistice, zone cu legislaţie flexibilă pentru
depozite de mari sume de bani, recunoscute pentru păstrarea secretului
bancar etc.).
În urma cazurilor soluţionate a reieşit că infractorii care provin din judeţele
vestice şi sud vestice ale României (Satu Mare, Bihor, Timiş, Caraş Severin,
Hunedoara, Gorj, Dolj, Olt şi Teleorman) preferă să-şi desfăşoare activităţile
infracţionale în Franţa. Infractorii din judeţele aflate în Moldova (Suceava, Iaşi,
Bacău) folosesc ca ţări pentru săvârşirea de infracţiuni Marea Britanie şi
Germania. Germania apare ca ţară preferată pentru infractorii din judeţul
Braşov. Infractorii din judeţele Vâlcea, Argeş, Constanţa şi Municipiul
Bucureşti operează în Spania şi Italia.
2. Principalii factori care au determinat reorientarea grupărilor criminale
către infracţiuni informatice
1. obţinerea de câştiguri materiale mari într-un timp relativ scurt şi cu riscuri
relativ mici;
2. caracterul transfrontalier al infracţiunilor, face ca instrumentarea acestora
de către autorităţile unui stat să fie cât mai dificilă, întrucât pentru
probarea faptelor este nevoie, de cele mai multe ori de obţinerea unor
informaţii de la autorităţile competente din mai multe state, pe calea
cererilor de asistenţă juridică internaţională, procedură ce este costisitoare
şi lentă;
3. accesul facil la echipamente moderne care permit desfăşurarea de
activităţi ilicite şi complexe;
4. posibilitatea deplasării rapide a membrilor unei grupări criminale de pe
teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat, urmărirea activităţii desfăşurate
de către aceştia fiind, de cele mai multe ori, foarte greu de realizat de
către autorităţile competente.

Drept informatic 21
Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de
plată electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale
care necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile
de aplicare a legii.
Fraudele privind comerţul electronic
1) sunt preocupări continue ale elementelor infractoare pentru identificarea
de noi moduri de operare (licitaţii frauduloase, folosirea de site-uri false
de escrow, site-uri de transport, site-uri de comerţ electronic, site-uri de
phishing), organizarea şi specializarea membrilor grupărilor atât asupra
activităţilor desfăşurate în cadrul activităţii infracţionale, cât şi din punct
de vedere tehnic.
2) ascunderea urmelor prin Internet şi a circuitului produsului financiar:
3) extraneitatea activităţilor infracţionale comise, astfel, parte din acestea
sunt iniţiate din România, dar vizează victime din străinătate sau sunt
finalizate în străinătate, de unde se ridică produsul financiar;
4) folosirea în comiterea acestor fapte a sistemelor de plată rapide oferite
prin Internet sau a celor de transfer rapid de bani;
5) cele mai active zone ale ţării sunt cele deja cunoscute: Bucureşti,
Alexandria, Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Timişoara, iaşi, Sibiu şi
Constanţa;
6) comerţul electronic se dezvoltă şi în România, atât în ceea ce priveşte
site-urile de comerţ electronic, folosirea de instrumente de plată
electronice (cărţi de credit), creşte şi numărul de persoane care
achiziţionează produse prin acest sistem.
Fraudele cu cărţi de credit
Acest gen de fraude a cunoscut o creştere exponenţială, înregistrându-se
numeroase cazuri de persoane depistate la bancomate în România care folosesc
cărţi de credit în mod fraudulos.
De asemenea, numeroase cazuri sunt semnalate de către autorităţi străine
cu privire la cetăţeni români care sunt depistaţi comiţând astfel de fraude la
bancomate.

Drept informatic 22
Ca principale moduri de operare există:
Skimmingul, care constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau
POS-uri prin care sunt copiate datele de pe benzile magnetice ale cărţilor de
credit care ulterior sunt folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit;
Crearea unor pagini WEB false şi transmiterea de mesaje către diverse
persoane, în scopul obţinerii unor date de identitate pentru Internet sau cărţi de
credit;
Odată obţinute informaţiile despre cărţile de credit, conturile de
utilizatori, conturile de e-banking, acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru plata
unor servicii sau achiziţionarea de bunuri prin Internet, efectuarea de transferuri
de bani sau folosirea identităţii celui ale cărui date a fost furate.
În cazul în care se primesc astfel de mesaje, recomandăm cetăţenilor:
 să nu acceseze link-ul transmis în conţinutul mesajului e-mail;
 să verifice în browser numele site-ului, pentru a observa diferenţa
faţă de site-ul original al instituţiei; să acceseze site-ul original
direct şi nu prin accesarea link-ului fraudulos;
 să contacteze banca sau instituţia financiară pentru a verifica dacă a
transmis astfel de mesaje; în politica băncilor nu se practică astfel
de procedee pentru solicitarea datelor confidenţiale;
 să nu divulge niciodată datele confidenţiale despre conturile de card
(număr de card, data expirării, codul PIN)
3. Rezumat al unora dintre infracţiunile informatice şi cele
îndreptate împotriva sistemelor informatice
În acest domeniu, nu se înregistrează evoluţii semnificative. Genul acesta
de infracţiuni este comis de cei cunoscuţi drept hackeri.
Oraşele mari care sunt centre universitare au o rată importantă a
activităţilor ilicite în această privinţă. Cel mai puternic centru de organizare a
grupurilor de hackeri este Râmnicu Vâlcea.
Nu sunt infracţiuni prin care să se urmărească realizarea unor venituri
financiare, ci folosesc prin Internet, programe şi servicii pentru exploatarea unor
vulnerabilităţi hardware sau software.
a. Perturbarea funcţionării sistemelor informatice
Persoana care produce şi eliberează pe Internet un virus informatic este
acuzat de perturbare gravă a unui sistem informatic şi deţinere fără drept a unui
program informatic conceput în scopul săvârşirii de infracţiuni.

Drept informatic 23
Reglementarea legală urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în
cadrul sistemelor informatice.
Accentul este pus pe efectul pe care îl au pentru sistemele informatice
afectate, acţiunile asupra datelor – introducerea, transmiterea modificarea,
ştergerea, deteriorarea şi restricţionarea accesului.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care protejează
integritatea datelor informatice şi a efectelor imediate ce sunt urmărite a se
produce.
Obiectul material este dat de sistemul informatic a cărui activitate este
grav perturbată de făptuitor.
Ţintele atacului sunt: Una dintre componentele care formează un
calculator, unitatea de procesare, reţeaua de interconectare sau Internet-ul.
Subiect activ poate fi orice persoană.
Elementul material al laturii obiective îl constituie consecinţele pe care
acţiunile de introducere de date, transmitere de date, modificare de date, ştergere
de date, deteriorarea datelor informatice sau restricţionarea accesului la datele
informatice îl au asupra sistemului informatic.
Latura subiectivă este determinată de intenţie.
Consumarea infracţiunii se realizează în momentul producerii de
perturbări asupra sistemului informatic.
Tentativa se pedepseşte.
b. Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice
Înscrierea acestei infracţiuni în lege urmăreşte să limiteze accesul la instrumente
– dispozitive, programe informatice,parole, coduri de acces etc.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care protejează buna
funcţionare a sistemelor informatice de către cei îndreptăţiţi să le utilizeze în
scopul pentru care acestea au fost create.
Obiectul material este dat de dispozitivele sau programele informatice
care facilitează săvârşirea infracţiunilor: infracţiunea de acces ilegal la un sistem
informatic; infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date
informatice; infracţiunea de alterare a integrităţii datelor informatice şi
infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor informatice.
Obiectul material se concretizează în dispozitive, programe informatice
parola, cod de acces; în unelte, ca script sau programul respectiv, virus, program
integrat sau interceptor date.
Subiectul activ îl constituie acea persoană care produce, vinde, importă,
distribuie pune la dispoziţie sau deţine mijloace de înfăptuire a infracţiunilor
contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice.
Latura obiectivă. Elementul material este concretizat de acţiunile arătate
mai sus.

Drept informatic 24
Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.
c. Utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat de lege
Constă în utilizarea fără drept a unui program pentru calculator protejat de
lege, reprodus fără drept, cu intenţia de a obţine un avantaj economic ilicit,
pentru sine sau pentru altul, fie de a cauza un prejudiciu titularului dreptului.
Obiectul juridic special. Este protejarea dreptului de proprietate asupra
unui program pentru calculator.
Obiectul material. Îl reprezintă elementul material în care se află
programul pentru calculatorul protejat şi care este utilizat fără drept.
Subiectul activ. Poate fi orice persoană responsabilă penal.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acţiune de utilizare
neautorizată a unui program pentru calculator, cu urmarea imediată producerii
unui prejudiciu material sau obţinerea unui avantaj economic ilicit. Între
acţiunea în sine şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
Latura subiectivă. Infracţiunea se produce numai cu intenţie.
d. Utilizarea neautorizată a unui calculator
Obiectul juridic special constă în utilizarea fără drept a unui sistem sau
reţele informatice. Sunt protejate relaţiile sociale cu privire la dreptul de
proprietate asupra echipamentelor de calcul.
Obiectul material îl reprezintă acele elemente de calcul care sunt utilizate
în mod neautorizat.
Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
Latura obiectivă constă într-o acţiune de utilizare a unui sistem de calcul
care duce la un prejudiciu material.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu material sau
obţinerea unui avantaj economic ilicit.
Forma de vinovăţie este intenţia.
e. Reproducerea neautorizată de programe (soft) pentru calculatorul care
este protejat
Infracţiunea constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public,
fără drept, a unui program pentru calculatorul protejat de lege.
Obiectul juridic constă în afectarea relaţiilor sociale cu privire la dreptul
de proprietate intelectuală, la elaborarea unor programe de calculator.
Obiectul material îl reprezintă suportul material pe care se află
programele. Beneficiază de protecţie toate programele create şi înregistrate pe
suporturi de informaţii fie în coduri sursă, fie în coduri obiect.

Drept informatic 25
Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal.
Latura obiectivă constă într-o acţiune de reproducere neautorizată a unui
program.
Urmarea imediată trebuie să fie utilizarea acestei reproduceri cu scop
ilicit, iar între acţiune şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de
cauzalitate.
Vinovăţia se reţine sub forma intenţiei directe.
f. Pornografia infantilă pe Internet
În România până în prezent nu au fost semnalate cazuri de racolare de
minori prin Internet în vederea abuzării sexuale, însă Internetul ca important
mijloc de comunicare, în special în rândul tinerilor, trebuie privit ca o posibilă
sursă de racolare pentru viitor.
Se înregistrează un număr crescut de cazuri în care tineri, se filmează în
timpul unor partide sexuale după care le distribuie prin Internet.
g.Statistica pe primele 7 luni ale anului 2009
În primele 7 luni, au fost identificate 77 grupări infracţionale, compuse
din 447 de membri care îşi desfăşoară activitatea pe linia criminalităţii
informatice şi au fost destrămate 21 grupări infracţionale, compuse din 248 de
membri.
De asemenea, au fost finalizate cercetările în 56 de cazuri, fiind
soluţionate 364 de infracţiuni, privitor la 269 de persoane care au fost trimise
în judecată, 167 dintre acestea fiind reţinute sau arestate.
În privinţa bunurilor disponibile, în această perioadă au fost confiscate
538 de computere, circa 270.000 de euro, peste 138.000 de dolari, aproape
86.000 lei, 1787 cărţi de credit falsificate şi a fost pus sechestru pe 34
autoturisme şi 6 imobile.
4. Negocierea contractelor informatice
Contractul informatic este un acord de voinţă între două persoane,
nespecific prin natura lui juridică, dar specific prin obiectul lui. Din punct de
vedere al obiectului specific, contractul informatic poate privi:
partea de echipament fizic (hardware);
partea de echipament logic (software);
combinaţii ale acestora sau, mai nou;
accesul în reţeaua Internet sau la bazele de date.

Drept informatic 26
Obligaţia de a negocia este de natură juridică ce nu se confundă cu obligaţia
de a încheia contractul. În cadrul negocierii, ambele părţi, furnizori şi clienţi,
suportă obligaţii.
Obligaţia de consultare. Această denumire ascunde, în realitate 4 laturi.
Obligaţia de a se informa. Furnizorul trebuie să colecteze informaţiile
necesare pentru înţelegerea nevoilor clientului.
Obligaţia de a informa. Furnizorul trebuie să exprime, într-o manieră
completă, obiectivele, caracteristicile serviciului sau produsului pe care îl
propune, în lumina nevoilor clientului. Furnizorul trebuie să specifice dacă un
program pentru calculator este compatibil cu sistemul de operare.
Obligaţia de sfătui. Furnizorul are datoria să sfătuiască clientul spre o
soluţie care răspunde problemei pentru care a fost consultat.
Obligaţia de a pune în gardă. Furnizorul trebuie să prezinte clientului
riscurile şi consecinţele deciziilor luate. În problemele legate de informatizarea
unei întreprinderi, dificultăţile inerente adoptării procedeelor informatice nu fac
obiectul punerii în gardă de către furnizor, deoarece ele sunt prezumate a fi
cunoscute de toţi utilizatorii.
4.1Clasificarea contractelor informatice
Contractele informatice pot fi clasificate în 3 categorii.
 Contracte al căror obiect îl reprezintă partea fizică, hardware, de
echipament al sistemelor informatice;
 Contracte al căror obiect în constituie programele pentru calculator;
 Contracte care au ca scop furnizarea unor servicii (de acces la internet, de
acces la bazele de date).
Contractul hardware (de echipament)
Vânzarea de echipament presupune vânzarea de calculatoare personale,
calculatoare portabile, servere, vânzarea de componente: procesoare, tastatură,
mouse, monitoare, memorii, plăci video, imprimante, hardiscuri, scannere, CD-
ROM-uri, modem-uri.
Contractul de întreţinere (service)
Prin acest contract, întreţinătorul se angajează să furnizeze beneficiarului
serviciul de întreţinere a unuia sau mai multor sisteme informatice. Este vorba
aici de sisteme hardware, imprimate etc. programele pentru calculator fiind
obiectul unui alt contract de întreţinere.

Drept informatic 27
Contractul de locaţiune a echipamentului informatic
Locaţiunea de material există în domeniul informatic, ca şi în celelalte, în
special în cazul întreprinderilor, care închiriază bunuri. Contractul de locaţiune a
echipamentului informatic este un contract prin care locatorul se angajează să
permită folosinţa, pe timp determinat, a echipamentului informatic în schimbul
unei remuneraţii pe care locatarul se angajează să o plătească pe perioada cât
foloseşte echipamentul respectiv.
Contractul software (program pentru calculator)
Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor este un contract pe care una
dintre părţi – autorul sau titularul dreptului de autor cedent – transmite toate sau
doar unele dintre drepturile sale patrimoniale asupra unui program pentru
calculatorul celeilalte părţi – cesionarul – care se obligă în schimb să plătească
cedentului remuneraţia cuvenită. Deci, contractul de cesiune priveşte
transmiterea unor drepturi, genul proxim al acestui contract fiind cesiunea de
creanţă.
Contractul de închiriere a unui program de calculator
Este un contract prin care autorul se angajează să permită folosinţa, pe
timp determinat, cel puţin al unui exemplar al programului în schimbul unei
remuneraţii pe care cesionarul se angajează să o plătească pe perioada cât
foloseşte programul respectiv.
Contractul de furnizare a serviciilor Internet
Obiectul contractului îl constituie furnizarea de către furnizorul de servicii
către beneficiar, pe o perioadă specifică, a următoarelor servicii:
Asigurarea accesului la reţeaua Internet, în conformitate cu serviciul ales
de către beneficiar;
Asigurarea mediului global pentru serviciile Internet;
Asistenţa tehnică.

Drept informatic 28
5. Definiţia şi natura juridică a contractului electronic
Contractele electronice cumulează două caracteristici: cererea şi oferta se
întâlnesc şi acordul se efectuează. Se poate spune că este vorba despre un
contract între absenţi.
Una dintre particularităţile comerţului electronic rezultă din faptul că
reţeaua Internet poate fi calificată ca o resursă deschisă în măsura în care nu
posedă un proprietare în sensul strict al termenului. Acolo unde există un
proprietar se poate stabili un contract cadru care fixează toate condiţiile juridice
la care sunt supuşi utilizatorii. Ori, într-o reţea deschisă acest lucru este mult
îngreunat
Datorită faptului că în comerţul electronic nu există frontiere se pune
problema prezenţei părţilor contractante, a competenţei jurisdicţionale şi a
legilor aplicabile.
Una dintre particularităţile Internetului rezultă din faptul că utilizatorul nu
ştie întotdeauna cu ce ţară comunică, spre deosebire de alte mijloace de
comunicare, ca telefonul sau fax-ul, formarea numărului este precedată de
indicativul ţării cu care comunică. În Internet, utilizatorul cunoaşte ţara numai
dacă se conectează la site-uri ce au adrese cu terminaţii naţionale (ro. fr. it.). În
schimb, pentru site-urile cu adrese generale (com) este greu de precizat locul în
care acestea se află.
Formarea contractelor electronice este marcată şi de faptul că Internetul
suprimă etapele de intermediere şi permite un raport direct între furnizor şi
consumator.
5.1 Definiţia comerţului electronic
Comerţul electronic presupune utilizarea reţelelor de calculatoare în
scopul realizării de acte şi fapte de comerţ. Se pot da 3 definiţii comerţului
electronic, astfel:
O definiţie extensivă, conform căreia comerţul electronic este ansamblul
schimburilor de informaţii, operaţii şi tranzacţii prin reţea şi care
afectează sfera afacerilor.
O definiţie selectivă, conform căreia comerţul electronic este definit ca
utilizarea, de către o întreprindere, a informaticii asociată cu reţelele de
telecomunicaţii, pentru a interacţiona cu mediul.
O definiţie restrictivă, unde comerţul electronic reprezintă ansamblul
relaţiilor comerciale între utilizatorii reţelei Internet.

Drept informatic 29
5.2 Plata electronică
Prin plată electronică se înţelege plata unor sume de bani prin intermediul
mecanismelor electronice. Plata electronică se referă numai la plăţile care nu
necesită recurgerea la un contact direct între persoanele fizice.
Operaţiile de plată via Internet trebuie:
Să se adapteze condiţiilor specifice şi,
Fiind vorba de o resursă mondială, se pune problema compatibilităţii
sistemelor şi mecanismelor de plată între diferitele legislaţii naţionale.
 Tranzacţiile se derulează fără confruntarea fizică a părţilor;
 Fără schimbul documentelor scrise;
 Iar proba operaţiilor realizate este complicată în caz de litigiu.
Mijloacele de plată folosite în Internet pot fi încadrate în două categorii:
1. Se foloseşte cartea de credit, prin cec electronic sau virament.
2. Portmoneul electronic şi portmoneul virtual cu preconstituire de
rezerve financiare.
Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia
informaţionale în săvârşirea de infracţiuni. Analizele realizate la nivelul
organismelor europene privind trendul criminalităţii organizate definesc
criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la
nivelul ţărilor UE.
Ca urmare a acestei evoluţii, şi în România s-au făcut o serie de studii şi
evaluări care au identificat unele caracteristici ale acestui tip de infracţionalitat
Astfel, aceste activităţi obţinerea de produse financiare, respectiv de credit
şi sisteme de plată oferite de instituţii financiar-bancare, pe care membrii acestor
reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât
unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Făptuitorii
acestor infracţiuni sunt mult mai dificil de identificaţi şi reţinuţi prin prisma
faptului că au un nivel de inteligenţă ridicat şi dispun de mijloace informatice
sofisticate, de ultimă generaţie.
Prima caracteristică. Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi
specializate pe diverse tipuri de activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale
membrilor şi gradul de complexitate al operaţiunilor informatice pe care cei
implicaţi sunt în măsură să le pună la dispoziţia grupului, în vederea accesării
cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor şi
altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, în cel bancar.
A doua caracteristică. Infracţionalitatea informatică are caracter
transfrontalier. Aceasta înseamnă că membrii reţelelor se pot afla răspândiţi atât
pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde pot accesa

Drept informatic 30
informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi
identificaţi cu uşurinţă.
Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniul
criminalităţii informatice se desprind următoarele caracteristici:
Au caracter predominant financiar, se urmăreşte obţinerea unui produs
substanţial şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite
de instituţiile financiare;
Organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea
membrilor acestora;
Folosirea unor tineri cu abilităţi pentru a utiliza computere şi noile
tehnologii, sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri al grupărilor
infracţionale;
Trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul
primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea
de programe informatice în fraudare;
Caracterul transnaţional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate
victime din alte ţări, anumite activităţi sunt derulate de pe teritoriul altor
state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state;
Permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare,
de identificare de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme
informatice ce pot fi compromise;
Reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de
plată electronică oferite de instituţiile financiare din România;
Reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de
la fraudele mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor,
către fraudele mari (prejudicii mari) împotriva companiilor;
Zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate
specificului zonei (zone turistice, zone cu legislaţie flexibilă pentru
depozite de mari sume de bani, recunoscute pentru păstrarea secretului
bancar etc.).
În urma cazurilor soluţionate a reieşit că infractorii care provin din judeţele
vestice şi sud vestice ale României (Satu Mare, Bihor, Timiş, Caraş Severin,
Hunedoara, Gorj, Dolj, Olt şi Teleorman) preferă să-şi desfăşoare activităţile
infracţionale în Franţa. Infractorii din judeţele aflate în Moldova (Suceava, Iaşi,
Bacău) folosesc ca ţări pentru săvârşirea de infracţiuni Marea Britanie şi
Germania. Germania apare ca ţară preferată pentru infractorii din judeţul
Braşov. Infractorii din judeţele Vâlcea, Argeş, Constanţa şi Municipiul
Bucureşti operează în Spania şi Italia.

Drept informatic 31
6. Principalii factori care au determinat reorientarea grupărilor criminale
către infracţiuni informatice
1.Obţinerea de câştiguri materiale mari într-un timp relativ scurt şi cu riscuri
relativ mici;
2.Caracterul transfrontalier al infracţiunilor, face ca instrumentarea acestora
de către autorităţile unui stat să fie cât mai dificilă, întrucât pentru probarea
faptelor este nevoie, de cele mai multe ori de obţinerea unor informaţii de la
autorităţile competente din mai multe state, pe calea cererilor de asistenţă
juridică internaţională, procedură ce este costisitoare şi lentă;
3.Acccesul facil la echipamente moderne care permit desfăşurarea de
activităţi ilicite şi complexe;
4.Posibilitatea deplasării rapide a membrilor unei grupări criminale de pe
teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat, urmărirea activităţii desfăşurate de
către aceştia fiind, de cele mai multe ori, foarte greu de realizat de către
autorităţile competente.
Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de
plată electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale
care necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile
de aplicare a legii.
7. Fraudele privind comerţul electronic
a) sunt preocupări continue ale elementelor infractoare pentru identificarea
de noi moduri de operare (licitaţii frauduloase, folosirea de site-uri false de
escrow, site-uri de transport, site-uri de comerţ electronic, site-uri de
phishing), organizarea şi specializarea membrilor grupărilor atât asupra
activităţilor desfăşurate în cadrul activităţii infracţionale, cât şi din punct de
vedere tehnic.
b) ascunderea urmelor prin Internet şi a circuitului produsului financiar:
c) extraneitatea activităţilor infracţionale comise, astfel, parte din acestea
sunt iniţiate din România, dar vizează victime din străinătate sau sunt
finalizate în străinătate, de unde se ridică produsul financiar;
d) folosirea în comiterea acestor fapte a sistemelor de plată rapide oferite
prin Internet sau a celor de transfer rapid de bani;
e) cele mai active ale ţării sunt cele deja cunoscute: Bucureşti, Alexandria,
Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Timişoara, iaşi, Sibiu şi Constanţa;
f) comerţul electronic se dezvoltă şi în România, atât în ceea ce priveşte
site-urile de comerţ electronic, folosirea de instrumente de plată electronice
(cărţi de credit), creşte şi numărul de persoane care achiziţionează produse
prin acest sistem.

Drept informatic 32
Fraudele cu cărţi de credit
Acest gen de fraude a cunoscut o creştere exponenţială, înregistrându-se
numeroase cazuri de persoane depistate la bancomate în România care folosesc
cărţi de credit în mod fraudulos.
De asemenea, numeroase cazuri sunt semnalate de către autorităţi străine
cu privire la cetăţeni români care sunt depistaţi comiţând astfel de fraude la
bancomate.
Ca principale moduri de operare există:
Skimmingul, care constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau
POS-uri prin care sunt copiate datele de pe benzile magnetice ale cărţilor de
credit care ulterior sunt folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit;
Crearea unor pagini WEB false şi transmiterea de mesaje către diverse
persoane, în scopul obţinerii unor date de identitate pentru Internet sau cărţi de
credit;
Odată obţinute informaţiile despre cărţile de credit, conturile de
utilizatori, conturile de e-banking, acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru plata
unor servicii sau achiziţionarea de bunuri prin Internet, efectuarea de transferuri
de bani sau folosirea identităţii celui ale cărui date a fost furate.
În cazul în care se primesc astfel de mesaje, recomandăm cetăţenilor:
 să nu acceseze link-ul transmis în conţinutul mesajului e-mail;
 să verifice în browser numele site-ului, pentru a observa diferenţa
faţă de site-ul original al instituţiei; să acceseze site-ul original
direct şi nu prin accesarea link-ului fraudulos;
 să contacteze banca sau instituţia financiară pentru a verifica dacă a
transmis astfel de mesaje; în politica băncilor nu se practică astfel
de procedee pentru solicitarea datelor confidenţiale;
 să nu divulge niciodată datele confidenţiale despre conturile de card
(număr de card, data expirării, codul PIN).

Drept informatic 33
NU UITA!
- Evoluţia crimei organizate în România este strâns legată de evoluţia
informaţionale în săvârşirea de infracţiuni;
- Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de plată
electronică şi pornografia infantilă prin Internet sunt tipuri infracţionale care
necesită investigaţii specializate şi dotare corespunzătoare pentru structurile de
aplicare a legii
- Una dintre particularităţile comerţului electronic rezultă din faptul că reţeaua
Internet poate fi calificată ca o resursă deschisă în măsura în care nu posedă un
proprietare în sensul strict al termenului
1. Utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat de lege:
a) nu constituie infracţiune;
b) constituie infracţiune;
c) priveşte doar programele pentru calculator create în statele străine.
2.Skiming-ul constă în:
a)instalarea de dispoziţie la bancomate prin care sunt copiate datele de pe
benzile magnetice a cardurilor de credit;
b) furtul de identitate, de către hackeri, atacând calculatoarele personale şi mai
ales asupra corporaţiilor;
c) reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public, fără drept a unui program
pentru calculator protejat de lege.
3. Cel mai puternic centru de organizare a grupurilor de hackeri de la noi din
ţară este în:
a) Iaşi;
b) Râmnicu-Vâlcea;
c) Constanţa.

Drept informatic 34
PROPUNERI DE REFERATE
1. O scurtă prezentare a celor mai importante servicii internet
2. Cercetarea juridică în Internet
1. Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman – editura All Beck,
2003, Bucureşti.

Drept informatic 35
Unitatea de învățare 3
Semnătura electronică
In urma parcurgerii acestei unitati de invatare, studentul:
- va înţelege utilitatea sistemului naţional pentru achiziţii publice prin licitaţii
electronice.
- va identifica utilitatea încasării prin mijloace electronice a impozitelor.
- va ştii de ce programul pentru calculator reprezintă:
 un bun incorporal.
 operă intelectuală.
 operă literară.
Cuprinsul Unităţii de învăţare 3
Semnătura electronică.....................................................................35
1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor.............36
2. FUNDAMENTE ALE STATULUI PUSE ÎN PERICOL DE
INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC.............40
3. Libertatea de exprimare..............................................................................42
Nu uita!..............................................................................................................43
Propuneri de referate......................................................................................44
Bibliografie.......................................................................................................44
Răspunsurile întrebărilor de control..............................................................45

Drept informatic 36
Din punct de vedere tehnic, problemele ridicate în cazul folosirii
semnăturilor electronice sunt direct legate de securitatea, confidenţialitatea şi
integritatea datelor. Pentru evitarea unor astfel de probleme s-a recurs îndeosebi
la folosirea criptografiei şi criptologiei. Pornind de la definiţia generală a
criptografiei ca fiind scrierea secretă cu ajutorul unui cod de semne
convenţionale, se poate defini criptologia ca ansamblul tehnic ce permite
protejarea informaţiilor prin intermediul unui cod secret
1. Protecţia programelor pentru calculator prin dreptul de autor
Programul de calculator este creaţie intelectuală.
Protecţia se realizează prin brevet şi prin dreptul de autor.
Protecţia prin brevet pleacă de la caracterul tehnic al programelor pentru
calculator. Brevetabilitatea prezintă avantaje considerabile de securitate şi
organizare. Brevetul conferă, în cazul produselor, dreptul de a interzice părţilor
să efectueze fără autorizaţia sa acte de fabricare, comercializare, oferite spre
vânzare, folosire, import sau stocare în vederea comercializării, iar în cazul
procedeelor şi metodelor dreptul de a interzice folosirea acestora.
Protecţia prin dreptul de autor. Avantaje oferite de protecţia prin dreptul
de autor sunt:
 Oricine creează independent un program nu poate fi împiedicat de
dreptul exclusiv al altui autor, deoarece sistemul interzice copia
servilă, nu şi creaţia independentă;
 Sistemul permite protejarea compilaţiilor originale faţă de
subprogramele neoriginale;
 Pentru a obţine protecţia, creatorul nu trebuie să recurgă la
formalităţile specifice dreptului proprietăţii industriale;
 Dreptul de autor oferă apărarea intereselor autorilor la nivel
mondial, urmare efectelor convenţiilor internaţionale în materie;
 Dreptul de autor încurajează comunicarea şi dezvoltarea
informaticii.
a)Programul pentru calculator – bun incorporal
Deoarece programul este expresia unor instrucţiuni cu scop şi funcţie
proprii se poate afirma că el este un bun incorporal, ca de altfel toate operele de
creaţie intelectuală. Chiar dacă el se află încorporat pe un suport corporal,
electromagnetic, programul nu are, în sine, existenţă materială şi nu poate fi
perceput cu simţurile umane.

Drept informatic 37
Pe de altă parte, nu trebuie confundat programul cu suportul, aşa cum
opera de artă plastică nu se confundă cu suportul său.
b) Programul pentru calculator – operă intelectuală
În sprijinul definirii programului pentru calculator ca operă intelectuală şi nu
industrială se pot aduce următoarele argumente:
Condiţia în funcţie de care se apreciază aplicabilitatea normelor legale
protecţioniste este originalitatea, nu noutatea. Lipsa de noutate nu lipseşte
programului de originalitate. Originalitatea poate cuprinde cu unele
nuanţări şi elemente referitoare la noutate, dar în nici un caz nu se
confundă cu acesta;
Nu orice program este destinat aplicabilităţii industriale;
Nu orice program are caracter tehnic, industrial.
c) Programul pentru calculator - operă literară
Se poate spune că programele pentru calculator reprezintă opere scrise sau opere
de limbaj, deoarece crearea acestora presupune scrierea lor într-un anumit limbaj
pe un suport material, iar utilizarea lor reprezintă „lecturarea” într-un limbaj
codat.
d) Directiva 92/250 a Consiliului Europei din 14 mai 1991 privind protecţia
juridică a programelor pentru calculator
Deoarece Directiva nu este o lege propriu-zisă, ci doar un îndrumar pentru
legislativul statelor membre, ea s-a dorit a fi cât mai flexibilă pentru a permite o
adaptare facilă a legislaţiilor naţionale.
Directiva nu conţine o definiţie a noţiunii de program pentru calculator
considerându-se că ritmul dezvoltării acestui domeniu atât de dinamic ar face
repede caducă orice astfel de definiţie. Există totuşi legislaţii naţionale care
conţin astfel de definiţii.
Astfel, legea spaniolă defineşte programul ca fiind orice secvenţă de
instrucţiuni sau indicaţii destinate a fi folosite, direct sau indirect, într-un sistem
de calcul în scopul de a îndeplini o funcţie ori o sarcină pentru a obţine un
anumit rezultat final, oricare ar fi metoda de exprimare.
Legea franceză defineşte termenul de program ca fiind un grup de
proceduri, reguli sau, dacă este cazul, documentaţia relativă la funcţionarea unei
structuri de procesare a datelor.

Drept informatic 38
e) Protecţia dreptului de autor în reţeaua Internet
Datorită Internet-ului, noi forme şi modalităţi de distribuire a operelor şi-
au făcut apariţia şi, datorită tehnologiei digitale, este posibilă realizarea de copii
perfecte ale acestor opere. Copierea operelor puse la dispoziţie pe Internet este
facilă, rapidă, de bună calitate, iar comunicarea ei este mondială, nelimitată în
spaţiu. Pirateria informatică a atins deja proporţii care atrag grave prejudicii
economice pentru deţinătorii de drepturi asupra operelor. Soluţia: adaptarea
legilor şi extinderea lor expresă pentru noile tehnologii.
f) Mijloace software de protecţie a programelor pentru calculator
Mijloacele software folosite pentru protecţia programelor pentru
calculator împotriva instalării şi, deci, a folosirii neautorizate a lor, utilizează
chei de siguranţă, ce sunt furnizate împreună cu programul pentru calculator.
Cheia, care este unică pentru fiecare copie a programului pentru calculator, este
cerută în momentul procesului de instalare al programului pentru calculator pe
sistemul care va rula. Protecţia este realizată prin faptul că aplicaţia poate fi
instalată numai de persoana ce cunoaşte cheia de siguranţă (deţinătoarea
licenţei).
g) Mijloace hardware de protecţie a programelor pentru calculator
Din punct de vedere hardware, se folosesc mijloace tehnice ce permit
identificarea în mod unic a calculatoarelor prin seriile procesoarelor, seriile
plăcilor de bază sau seriile altor resurse hardware. Programul de instalare
verifică echipamentul fizic pe care urmează a fi instalat programul pentru
calculator, realizează o preinstalare a aplicaţiei şi returnează utilizatorului un cod
unic. Acest cod este comunicat producătorului ce va transmite utilizatorului o
cheie unică de siguranţă, cheie ce este cerută de aplicaţie la prima rulare.
Protecţia în acest caz se realizează prin faptul că programul pentru
calculator nu poate fi instalat decât pe un singur calculator individualizat.
h) Poşta electronică
Corespondenţa, electronică sau nu, este protejată prin secretul
corespondenţei. Confidenţialitatea e-mail-ului a fost, de exemplu, recunoscută
printr-o decizie a Tribunalului corecţional din Paris pentru care trimiterea de
mesaje electronice de la o persoană către alta constituie corespondenţă privată.
Din ce în ce mai multe societăţi pun la dispoziţia angajaţilor calculatoare
cu acces la Internet şi una sau mai multe adrese electronice. Dar, o dată cu acest

Drept informatic 39
fapt s-a ridicat problema controlului mesajelor ce ajung sau pleacă din căsuţele
poştale respective.
Spaming-ul. Termenul spam defineşte mesajele electronice de natură
comercială recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în
căsuţa poştală proprie. Ele fac parte din categoria mesajelor nesolicitate de orice
natură, recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în căsuţa
poştală proprie.
Pot fi incluse în această categorie următoarele mesaje: scrisori înlănţuite,
schemele piramidale, marketing-ul pe mai multe nivele, scheme cu instrucţiuni
pentru îmbogăţirea rapidă prin reţea, oferte pentru site-uri pornografice, oferte
pentru software pirat etc.
Trimiterea mesajelor nesolicitate se realizează în urma colectării adreselor
de e-mail.
Hackeri amatori. Există „hackeri” care atacă ţinte aleatoare, oriunde şi
oricând au ocazia. De exemplu, atacurile tot mai frecvente asupra Yahoo şi
Hotmail au blocat motoarele de căutare şi conturile de mail respective pentru
câteva zile, aducând prejudicii de milioane de dolari. Aceste atacuri au de obicei
în spate persoane care au fost curioşi numai să vadă ce se întâmplă” sau „au
dorit să se distreze”. Aceşti atacatori virtuali nu sunt hackeri adevăraţi, pentru că
nu-şi scriu singuri programele pentru bombardare pe care le folosesc, ci şi le
procură de pe Internet. Aceşti hackeri amatori sunt singurii care ajung în faţa
justiţiei. Motivul este simplu. Acei hackeri adevăraţi care îşi scriu singuri
programele pentru bombardare sunt, de obicei destul de inteligenţi pentru a face
anumite sisteme care să inducă în eroare pe toţi acei care ar încerca să determine
sursa atacului.
Crackerii reprezintă un stil anumit de hacker, care sunt specializaţi în
„spargerea” programelor de calculator. Singurii care sunt prejudiciaţi de această
categorie de hackeri sunt cei care scriu şi proiectează programe „sparte”.
Phishing-ul este o metodă de fraudare folosită de hackeri. Reprezintă un
nou tip de atac asupra calculatoarelor personale şi mai ales asupra corporaţiilor.
În fapt, trebuie înţeleasă modalitatea de „pescuire” a informaţiilor din computer
şi a informaţiilor despre utilizator. Deoarece phishing-ul este o metodă de furt de
identitate, este e aşteptat ca astfel de atacuri să fie orientate spre centrele de date
şi în special către companiile mari.
i) Viruşii informatici
Noţiunea de virus informatic are două accepţiuni.
Prima – versiunea prin care se înţelege orice program care afectează
funcţionalitatea calculatorului.
A doua – versiunea prin care se înţelege că un virus este un program (un
cod executabil) capabil să se ataşeze sau să înlocuiască un alt program, numit

Drept informatic 40
program gazdă, cu scopul intenţionat de a se reproduce, fără cunoştinţa
utilizatorului calculatorului.
Acţiunea. Acţiunea viruşilor este diferită: există viruşi care rămân inofensivi un
timp după care se activează şi cauzează distrugeri aleatoare ale datelor. Alţi
viruşi pot cauza periclitări neintenţionate.
Viermi informatici
Viermele sau „pseudo-virusul” este un program realizat mau mult să se
deplaseze printr-o reţea. Viermii sunt definiţi ca programe informatice
neduplicabili de natură virală care se propagă într-o reţea de calculatoare fără
ajutorul unui complice uman.
„Calul troian”
Sunt viruşi care se ascund în codul unui fişier non-executabil sau fişier
executabil. El este un program care intenţionează să îndeplinească o acoperire a
unei acţiuni „răutăcioase” neaşteptate. El diferă de un virus distructiv deoarece
nu se poate reproduce. Acest tip de virus permite pătrunderea şi preluarea
controlului asupra unui sistem de către persoana care l-a lansat.
Prevenirea. Se face prin programe antivirus.
2. FUNDAMENTE ALE STATULUI
PUSE ÎN PERICOL
DE INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE PRIN SISTEMUL INFORMATIC
Caracterizare generală.
Multe tipuri de infracţiuni considerate fraude tradiţionale sunt realizate cu
ajutorul reţelelor informatice. Reglementările naţionale şi internaţionale au
început să aibă un rol activ în dezasamblarea schemelor frauduloase comise via
Internet şi în serviciile on-line. Aici sunt incluse cele mai variate infracţiuni care
decurg, în general, din diferite regimuri şi instrumente juridice naţionale şi
internaţionale, de exemplu:
Securitate naţională (instrucţiuni pentru confecţionarea bombelor,
producţia ilegală de droguri, activităţi de terorism);
Protecţia minorilor (forme abuzive de comercializare, violenţă,
pornografie);

Drept informatic 41
Protecţia demnităţii personale (incitaţii la ură rasială şi la discriminare
rasială);
Securitate economică (fraude, instrucţiuni privitoare la pirateria cărţilor
de credit);
Protecţia vieţii private (comunicaţii neautorizate ale datelor cu caracter
personal);
Protecţia reputaţiei (calomnii scrise şi publicitate ilegală);
Proprietatea intelectuală (difuzarea neautorizată a operelor protejate
prin dreptul de autor, de exemplu muzică, opere literare, software).
Transpunere în Internet. Internetul este o reţea deschisă şi cooperantă,
de natură descentralizată, un utilizator internet putând fi producător de
informaţie, consumator de informaţie şi realizator între alţi utilizatori. În
consecinţă, principiile subliniate trebuie interpretate şi traduse în
comportamentul şi conduita apropiată fiecărui caz. Aceste drepturi minimale nu
sunt altele decât transcrierea drepturilor libertăţii de expresie, de informare, de
comunicare şi de respect a vieţii private. Putem vorbi astfel de:
 Libertatea de exprimare: toţi utilizatorii sunt îndreptăţiţi să producă
informaţie şi s-o pună la dispoziţia celorlalţi sub propria responsabilitate
în respect cu convenţiile referitoare la exprimarea publică; ce este
responsabilitatea ? Responsabilitatea este atitudinea conştientă, responsabilă faţă de obligaţiile sociale.
În schimb, răspunderea este un termen juridic. Înseamnă consecinţa rezultată din neîndeplinirea unei
obligaţii legale.
 Dreptul la informaţie: toţi utilizatorii majori au dreptul de acces la întreg
spaţiul public pe internet. Minorii pot exercita acest drept sub
responsabilitatea părinţilor.
 Dreptul la comunicaţie: toţi utilizatorii au dreptul să producă informaţii
şi să le pună la dispoziţia unuia sau mai multor utilizatori identificaţi.
Aceste informaţii sunt protejate prin secretul corespondenţei private.
 Dreptul la anonimat: toţi utilizatorii au dreptul să producă informaţii sub
acoperirea unui anonimat dacă îl consideră necesar.
 Dreptul la confidenţialitate: toţi utilizatorii au dreptul să interzică sau să
restrângă accesul la informaţiile private. Dreptul de utilizare liberă a
măsurilor şi produselor destinate autentificării, confidenţialităţii şi
integrităţii comunicaţiilor trebuie recunoscut.
 Dreptul la respectul vieţii private: toţi utilizatorii pot să se opună
colecţionării de date nominale, demografice, comerciale sau personale ;
de asemenea, au dreptul să refuze solicitările nedorite sau care constituie
un abuz.

Drept informatic 42
3. Libertatea de exprimare şi limitele sale
Constituţia României foloseşte în art.30 alin. (1) o formulare foarte vagă
pentru a arăta care sunt expresiile ce se pot transmite liber. Articolul 30 arată că
libertatea de exprimare se referă la gânduri, opinii,credinţe, creaţii de orice fel.
Dar libertatea de exprimare nu poate fi înţeleasă ca absolută. Dar art.30 alin.6 şi
7 stabilesc limitări suplimentare pentru libertatea de exprimare ca defăimarea
ţării, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau
religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă
publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
a) Informaţia prin Internet
Şi în Internet informaţiile care circulă fac parte din toate categoriile, fiind
atât de bună-credinţă, cât şi rea-credinţă, existând o serie de informaţii
„sensibile”. Ele ridică aceleaşi probleme legate e faptul că, pe de o parte, aceste
informaţii sunt adesea vizate şi reprimate de dispoziţii penale, iar pe de altă
parte, cenzura asupra difuzării acestor informaţii este un atentat la libertatea de
exprimare şi de comunicare.
b) Pornografia infantilă
Infracţiunea care stârneşte indignarea majorităţii rămâne pornografia şi în
special cea care implică copii. Conform ultimelor statistici, site-urile pentru
adulţi reprezintă peste 40% din conţinutul Internetului. Acest lucru nu ar fi o
problemă atât timp cât accesul la ele ar fi limitat. Aşa cum se stipula într-un caz
din statul New York, în care era restricţionat accesul la materiale cu caracter
obscen, acest lucru se face cu greutate din cauza reglementărilor variate din
diferitele state În acest sens, există i incompatibilitate în a regulariza ce
jurisdicţie se aplică traficului Internet în momentul în care acest trafic se
desfăşoară de-a lungul mai multor state şi, deci, de-a lungul mai multor
jurisdicţii.

Drept informatic 43
NU UITA!
- Deoarece programul este expresia unor instrucţiuni cu scop şi funcţie proprii se
poate afirma că el este un bun incorporal, ca de altfel toate operele de creaţie
intelectuală;
- Mijloacele software folosite pentru protecţia programelor pentru calculator
împotriva instalării şi, deci, a folosirii neautorizate a lor, utilizează chei de
siguranţă, ce sunt furnizate împreună cu programul pentru calculator;
- Termenul spam defineşte mesajele electronice de natură comercială
recepţionate fără cerere în cantităţi masive de către un utilizator în căsuţa poştală
proprie;
- Acţiunea viruşilor este diferită: există viruşi care rămân inofensivi un timp
după care se activează şi cauzează distrugeri aleatoare ale datelor. Alţi viruşi pot
cauza periclitări neintenţionate.
1. Pishing-ul este:
a) categoria de mesaje electronice de natură comercială recepţionate fără cererea
utilizatorului;
b) o metodă de furt de informaţii;
c) un grup de proceduri privind funcţionarea unei structuri de procesare a
datelor.
2. Spaming-ul este:
a) categoria de mesaje electronice de natură comercială recepţionate fără cererea
utilizatorului;
b) o metodă de furt de informaţii;
c) un virus informatic.

Drept informatic 44
3. Libertatea de exprimare şi limitele sale sunt prevăzute în:
a) Codul penal;
b) Codul civil;
c) Constituţie.
PROPUNERI DE REFERATE
Mijloace tehnice de realizare a protecţiei dreptului de autor asupra
operelor în reţeaua internet.
Dreptul şi informatica – Daniela Gărăiman – Editura All Beck, Bucureşti,
2003.

Drept informatic 45
Raspunsul întrebărilor de control.
1.a; 2.b; 3.c.
1.b; 2.a; 3b.
1.b; 2.a; 3.c.

Drept informatic. anul i, sem.ii

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Drept informatic. anul i, sem.ii

Similar to Drept informatic. anul i, sem.ii (20)

More from exodumuser

More from exodumuser (20)

Drept informatic. anul i, sem.ii