Monica spiridon despre aparenta si realitatea literaturii

monica spiridon
METAMORFOZE ALE LPTERATURII 5l LIMBAJULUI . Limboi,
literoturd, literoritote o Literoturo - o,,problemoticd o limbo"
jului" ? o lntre Scyllo ;i Chorybdo o RECURSUL LA METODA
O ,,Dupd Bobel", text, simbolism, interpretore I intre oglinzi
porolele o Literqturo - o oventurd o umEnului I
desprspparenta
llterffill
tlreailffit
edittlra trnirzers

DESPRE ,,APARENTA"
5l ."REALITATHA"
L!TERATL.$RII
MONICA SPIRIDON
BucureEti, 1984
EDITURA UNIVERS

MOTTO
.,L'essence de La litt'1rature
c'est d'dchapper u toute. d6ter-
mination essentiell.e : el,le n'est
jamais d|jd id ell"e est toujours
d,'r s,tt' ouuer ott ir r6in u*enter."
MAL]RICN IJLANCHOT

Argument
Nimic nu mei pare si fie cu adevdrat statornic in specta-
colul ce ni-l oferd literatura timpului nostru 5i sistemele critice
caro germineazi in rrrarginea ei. Nimic, afard poate doar de...
staturn i r'ia .'nu'.a1 iei insr'si.
Proiiferarca Iird precedent a formulelor de crealie, a scriitu-
rilor, a sco1i1o1', inventivitatea ;i extravagania terminologici po-
leniic afisate
- chiar ti (sau, eventual, tocmai pcntru) a lllasca
iclenrtitr'Lli dc substanll
- explozia cantitativd ,si ponCerea func-
lionalir a rrctaliml;ajc1o; ;; a arsenalelor de instrumente critice
sfirsr:sc plin a punr: sttb semnlll intrcbirrii insS;i realitatea Li-
teraturii. l)isr:c:rt5. d€"mon',alir it-r rcsortrlrile sale cele rrlai intime
-
(l{' r'xr)geli dar gi de cL'eatoli
-
iiteratura elolueazd virdit
sub si:rnnul nnci alarrnante ..crize de ideniitate". a cirei ex-
prcsic g-e rcricr'r dovinc CiLutarea.' cx]rerimentut
-
cultivat ca
valoarr: in sine -- intc-rogarca <tbsesivi car(- nll nlai poate (sau
nu lnai r,.rea ?) si'L afle ri"lspLlns. ,,Cinc gincleste ?'", ,,Cinc vor-
beste ?" ; iatl
-
alesc ia intimplare - numai cioui dintre re-
freneit a cdror pcrsisten!5. obsesivd in congtiinla culturald a
tin;p,-litti nostru incitiL la o nelini;titoare l:efle).ie. Literatura le
capteazir si le prelungestc ectrurile, arnplificirld'-i-lc cu propriilc-i
in ccrtiturlin i.
Asadar, un contet carc-l confruntii pe cc'rcetitor cu o inevi-
tabili intlel;are : nrai cste oalc necesari"r si, mai ales, rdrnine po-
sibili in conditiile date o 1'corie literard ? Cdci ce justificare mai
poatc si aibiL o reflexie al cdlci obiect isi rnultiplici in mod
derutrlrrt camclconic, ipostazele ; un cimp lenomenal fondat pe
cchilibi'u} fragil intre fiinla si nefiintiL, apareni;e si esenli, utopie
.9i realitate ? Dobindindu-si identitatea qi sensul prin ceremo-
nia1u1 1;t: cit c'le sofislic:Lt pc atit c'lr: capricios si efeiner iil inter-
prckir-ii, Literatura se cere practic (re )inventati petttt"u ttzul fie-
ciirei gencratii. Ilste, dealtfel, singura certitudine (sau pre-jude-
cati; sub :;ernnul cireia s-a situat :Llci:rtuilea ar:crstei cdrli, te-
meiul carc i-a stimulat ciruttiriie .si i-a desenat itinerarul meto-
dol o.gic.
Ne-anr stiirdui't sd sugerdm, in paginile ce urmeazi. cd, spre
a supravielui, Teolia literari trebuio sii-si f5ureascd un nou 1im-
baj. Un limbaj pe mdsura oLriectului, capabil adicd sd vorbeascd

B /DESPRE,.APARENTA' SI,,R'EALITATEA" L]TERATURI]
despre Literaturi in toate ipostazele ei, si-i reveleze tensiunile
subterane, se-i smul.g:i m5stile, si-i deuronteze utopiile, sd-i des-
Iugeascir
-
in carusclul rnetamorf6Tg]6p
-
co'nstantele.
Una dintre a(rste c{)ns'lante
-
garanlie' a accesului nostru
intr-un unit-ers al clialogului si :rl confruntirrii, mai degraltir de-
cit al cer-tituclinii si aI <'crnfirnra-rlii
-
este inrd.ddcinoreo liter-atu-
rii in propriul s(tu lintbaj. lrrlnirind. in rletatnorfozc]c sale suc-
cesive, articularr::l istoricit a ccmceptelctr dt'lirnbaj si clc lilero-
tuld arn inlcles ca-r eial>r-rrarcer teorctici a trcestei rclatii :rr putea
constitui un c apitol fundalu('ntal al oricirrei teorii literare.
Cartea noastlir se stri'rdttiestt'. intr-un prim nrornent, sir i1u-
rtineze relat,ia cxisil"t'I.tt;l inil'o tlcst'trpclirt-a nroclelului formal al
literaturii in stt'ttctula lirrrlra.lulrri siru, Irc dr: o parte, si cristali-
zarea conccrJrtului clt',.litr.r'arit:tk"', grr'<lr':rl!l1ir. lntr-un al doilea
compartitneni, a1 r'olLrnrului. st'scltitr'azii ciLovit prclintinar"ii Ia o
posibilir si {oarte utilir }icrnrt'ncutici. All{t.l spus. ttn ansumblu cle
rnodele interpretativc ('are
-
lie cir se nLln]oric pot'tic;i, rcloricA,
stilisticti sau altcumva
-
norrneazi-r con'tilcrLul n()stru c'u realitatea
Iingvisticti a litcraturii. in toatc aspectelc si la toate n.ivclelc sa1e.
Cititorul cstc rugat. prin ulrnare. sir r,acl.l aici doar un nlodest
preambul la o irrscntnatd si anevoioasd intleprindcrc, care i5i
agteap'tir incti pionierii : meditalia responsal)ilir, sistcmaticir a gc-
neratiei conternporane asupru sensurilof tullnrAtoar-e ale cuvin-
tului Literaluld.
Partea I
METAMORFOZE ALE LITERATURII
gr LIMBAJULUT

Preambul. Limbaj-literatur5-literaritate
Construclia unui nou sistern categorial nu implicd
ne,apdral eradicarea, anularea si scoaterea definitivA din
circulalie a c'onceptelor anterio'r elaborate pentrtt a cu-
prinde cimpul fenornenal vizat. Se po'ate, cu egalA in-
dreptdfire, proceda prin examinan:ea critic6, reelabortlrea
par{iala, sa;u chiar preluarea ca atare a unei pirli clin
materialul deja existent. Uneori opera{ia cle asimjlare ne-
cesitd neinusemnate retuquri sau preciziri, menite si faci-
liteze integrarea vechiului concept in noul sdu sistem-
c,adqru.
Exista ins:i, in cimpul tlisciplirlelor umalre, o anumitd
categorie de concepte calc imbinir persis'Lenta qi ii'Lridi-
cinare,a obstinatri itt c:onstiin{a criiicd
-
gratie nai ales
unei venerabile traclitii
-
cir o proliferare qi dispersie
extremd a sensului ce le transformd iu rreritabilc i:tu'a-
clictme re{Ieriue. Corespunzincl unor ampie sfete seman-
tice, sisteme conceptuale mai curincl dccit ctlt'rcepte, ele
conoteazd retrospectiv diferite contexte culturale, trimit
lar sisteme de presupczilii speculativ-filosofice, integrincl
in acest fel actul inleleger.ii qi rcctrnoasterii litr:raltlrii il-r-
tregii problernatici a deverririi spirituitli uman-
LJn asemenea co'ncept reb,arbati'','
-
elabo'rat pentlu a
c.t,a seama de aspecteie clefinitot'ii ale literarului
-
g5fs
cel de naturd. q literaturri. Daca tinem seama r1e faptul
cd, in aceeagi arie conceptualii, c,r traditie relatit recet-itd
acrecliteazi o ltor-te categoi'ie
-
€' lrelJln cle Litertn'itate
-misiunea nonstrA se comp{ic5 consiclerabil. Cele dorti con-
cepte evoiueazd pat'a1e1 sau itlterfereaz6, se cot-tcrureazi
sau tincl sd s,e confuncle. Este n€cesar, p'l'in urmrrre. sii
punern in discufie sensul, statutul si pertir-ren{a colrr iloi
iermeni. atit in rapoLrt cu princripiile unei teorii liler;rle,
cit si ctt ipoteza particularS, a literaturii ca limbaj specific'
Cimpul semantic caruia ii apar{ine conceptul cle izo-
turd. a literahrii ni-1 putern inchipui ca pe o PcLrrLtliqntd,
constituitd isto,rtic in decursul unui proces palait'l cu a-
cel,a de cristaLizare a orizontuiui r'eflexiv al ginciirii euro-
pene. inmdnunchind concepte ca eidos, arche, teLos, ottsict
ME'TAMORFOZE AI.E LITER,ATUR]I SI LIIIBAJULUI/ 11
sau aletheio
-
ce semnifrjcS, in ultimi analizd, un dincot"o,
un d,af, invarianla r.rne,i prezente
-
ea se inrdddcineazd
intr-un grund de presupozilii me'tafizice de sorginte pia-
tcinici (lesne rep,e'rabile chiar qi in antiplatonismul hus-
serlian) qi aparline nivelului problematic a1 imanenlei.
Prtncipial, putem concep'e abordarea de tip imanent a
literatrrrii fie dintr-un unghi ontologic, fie dintr-unul sf,rict
metadologic. Impunem, in acest fe1, term,enului de ,,na-
turd a literaturii(( statutul de categorie eristenfiald, satJ,
dimpotrivi, de concept putr etnistic. Prin urmare, pos-
tnlatnl ,.literiaturii ca literatur6.(( (sau al ,,Iiteraturii ca
atare") se poate pune in practicS, in d'ecurrsul cercetdri-
lor. san intr-o defflnire apnioristicd, sau intr-una de tip
problematic qi istoric. Cu alte cuvinte, investigarea iEi
potrte Jua ca punct de pornire exristenla literaturii ca dat
-
ca sistem de fo,rme constituite
- sarl, r'espectiv. mo-
deicle euri:stice si hermenerutice ale cunoa;terii, concepute
insi (nota bene !) ca nonexclusive qi reciproc valide.
A inlelege n'atura literaturii drept categorie existen-
tiald a a/ut ca rezultat
-
in cele maf frecvente cazuri
-o ir.rtl-arrsigentd autonomizare a obiectului de cercetat ba-
zata pe postulatul identitdtii cle esenfd, a tuturor obiec-
telor erccep'tate unanirn ca literare. Nu vom in,sista asu-
pra r-ariantelor multiple ale acestei ipoteze. Ejie au e-
quat in a dernonstra ,cd trdsdturile limiit,ative -_ ca fic-
tivitate. de exemplu -- intronate axiomatic drept specifi-
cari esenliale ale literaturii apartin tuturor obiectelor lite-
rare si ir, erclusiuitqte 7or. Efortul de a fixa esenla iitera-
turii ci-t ajutorul cat,egoriei de artd (vezi O. Walzei, E.
Staiger. Il-. Wellek. W. Mm,satt $i altii) :r avut d,rept con-
secintai fireascd privilegierea abordarii de tip estetic, ca
fiind c'onformi naturii intrinseci a literaturii. Categoriile
esteticc sint insS intrinsece nu nalurii iiteraturii, ci exclu-
si.,r abolcldrij sale dintr-un unghi estetic. Abordare la
fcl cle. r,alidd qi la fel de provizctlie, in raport cu litera-
tura. ca oricare alta Ei neputind, prin urmare, si fie
privilegiata in baza uned compatibititdli aparte cu un
stutttt ontologic special al literaturii. in fapt, e imposi-

12,/ DESPRE ,,APARENTA' $I "REALITATEA"
LITERATURII
META,MORFOZE ALE LITERATURII SI LIMBAJULUI,/ 13
seze limitele corpusului de investigat. Sistemele con-
ceptuale esen{ialiste s-au dovedit incapabile si reveleze
mtrlt aqteptatul Criteriu care sd permitA ornogenizarrea
cimpului fenomenal al literaturii. Solulia generalizdrii
descriptive
-
rgsgrnnindu-"se, mode'std, sA alcdtuiascd un
inventar sisternatic de trAsAturi relativ stabile (chiar daca
nu neaperat necesare qi suficiente), ale literaturii
-
in-
fluntd qi ea o dificultate majord : variabilitatea istoricd
gi culturald a obiectul,ui siu. Cunoscuta Teorie a litera-
turii pe care o datordm iui Wellek Ei Waren ne propune
o alar,e ve'rsiune empiric,o*descriptivi a naturii literaturii,
expresie a amalgamarii caracterului fic{ional cu statutul
cle limi:a'i sistematic, opac Ei :rutotelic. $i pentru Nort-
hrop Frye specificul literaturii s-ar intemeia tot pe rela-
lia cle implicare a fictivitalii cu orientarea internd, spre
semn! a literaturii. Nici una dintre trasaturile ante-
r-ior enumerate
-
care pentru Todorov se reduc la a-
firrnarea, in forme foafte diverse, a caracterului semni-
ficatiu $i sisternatic al iiteraturii
-
nu este, din pd-
caite, exclusivd, ci d,oar predominantd in ,raport cu lite-
ratura. Pe lingd asta, nici una diin definiliile citate nu
reuqeEte rsd a'rticuleze (ci doar sd corob,oreze) trdsdturi
eterogene, aflate in rrelalii de afinitate mai curind clecit
de impiicare. Trasare,a perimetrului literaturii, dupd cri-
te'rii pe care le-arn putea numi ,,morfologice((, lasd de
fiecare dati de'schisd chestiunea spinoasa a dif erenfei
specif ice, care ar permite stabilirea distincliei literarinon-
literar. ln ambele sale formule, abordarea de tip onto-
logic a triteratulii Ei a naturii sale sp'ecifice sfirqeqte in
impas. Fiinla proteicir qi derutantd a literaturii se sus-
trage cu abilitate tuturoq: schemelor propuse.
I)aca insa, printr-o deplasare radicala de perspectiva,
ne vorn inscrie mai curincl intr-o ordo cogtloscendi decit
intr-o .ordo essendi, natura literaturii rre va apdrea ca e-
fect al unui complex de operalii reducfioniste, efectuate
de cunoagt'ere la nivelul unui ohiect c'onstruit qi nu al
unui dat empiric, observabil ca atare in opere. Unitatea
gtiinlei nu se constituie plecinci de ia unitatea obiectu-
bil de demonstrat cd literatura ar avea o esen,tdt indepen-
denta (fie ea esteticA, fictionala satl de orice alt tip), sau
cd ar putea fi defini'td cu, porni'r'e d'e la o singurd trds5-
turd distinctivd. ca un fel de specie aristoteiiand, tra-
clinclu-i-se astf el etero genit,atea f unc iari.
in special estetica Ei critica inspirate de filosofia ar-ra-
litica qi cle l'ucrAr-ile lui L. Wittgenstein au contestat ve-
hemeni posibilitatera uneii ir.semenea definiri (de lip reol,
in termeni logici) avincl la bazA postulatul ltnltm no-
men, Lol'urm nominaturn, ea ttrmtireqte ciescoperirea unei
ersente (p,rocJamatg ctl (lclel)dxltr: ; reol'c:) a u,nui atrum.it
tip cle proc'luse ale spiritului. Altminteri, I-. Wittgenstein
contesta cornpatibilitatetr Iiterttlur j i ctt oricc tip cle de-
finire, qi chia'r' cu orice ftlrmd cle conceplualizare. El pot-
neEte cle la o exigen!5 logica : mai multe cntitilti dis-
tincte apartin unei cletse unice trumaii in ctrzul cir-rcl alt in
comun cel putin o trdsStttrd observabiia si definibiii prin-
tr-un singur termen. L'i condlliile clate, singurele ge-
neraliziri admisibile, aplicabile obiectellr literat'e, ar fi
cele privind .,asemdndrile r.le f:lmiljet(. Litelatura e tiu a-
malgam de fe,nornene inruditc' care nu pot fi acoperite
de o unrica drefinitie, ci pur Ei simplu clescrise itr moci
indepenclent, conform cler,,izei Iook uniL see. Pornind cle
aici, estetica analiticd a incelcerlt sir prezinte toate coircep-
tele qi definiliile e;steticii litcrare si :rlc poeticii tradi!io-
na,le ca definfr'i reale camufiate, motiv pentru care ar tre-
bui abzrndo,nate in blIoc. Se poate totuqi obiecta ci micar
unele din notiunile incriminate sint de fapt collcepte
explonartorii, categorii analitice, care
-
subliniirxl cl se-
rie cle atribute ale prorluselor literare
-
cum ar fi sta-
tutul de simulacru al realului. siiu acela de procius al
imaginaliei creatoare, cttpttcit,atea cle pl'oi,ec{ie coslTlogo-
nici Ei antropogonicA etc.
-
au ttn rol pur dis'crimina-
toriu, de ghid in receptare. Asemeuea categclrii de colr-
cepte suge,reazS, o a do,ua alternativd a definirii ontologice
a literatu,rii : cea de tip empirico-descriptiv.
Avem de-a faae cu o formulA mai pulin ami:itio;rsd
decit prlim'a,, ce iqi prolpune numai si de'scopere qi sd tra-

14 / DESPRE ,,APARENTA" SI ,,F,EALITATEA' LITERA:TURII
Iui sdu
-
remar('e Todorov. Nu exist6 o qtiinld a corpu-
rilon deEi corpurile sint un obieoi unic, ci o fizicS, o chi-
mie, o geometrie. Mai trebuie oare amintit qi acest
Ioc comun, dupd ca.re metoda creeazi obiectul, ci o-
biectul unei q,tiinle nu este dat de natuiri ci reprezintri
obiectul unei elabordri ?
Orice ipotezi asupra naturii literaturii nu e decit uu
simplu instrument specr,rlativ, capabii sA ne inarmeze cu
<t viziune critic5. Ca sI putem vorbi de o ,.natur5 a
literaturii(, incep'ery1 intotdeauna plin a reduce comple-
xitat.ea literatu'rii la nurnai zrno clintre ipostazele sale
funcla,mentale. Aceasta este, clupa Genetl-e, marea iectie
pe care ne-au l5sat-o forrnaliEtii ru5i : reducerea meto-
dologicd a literaturii la fiinla ei iingvistic5.
Departe de a se reduce la o obiectir:itate ideali sau la
o m,aterialitate empiiricd
-
aqa clrm ar l5sa sd se in-
leleagd sistemele conceptruals ontol'rgic'e
-
natura lite-
raturii trebu,ie in{eleasd ca o construclie pur teor,eticl : o
interpretare a sensului constntit al literaturii. Ete'rogeni-
tatea datelor literare attorizeazS. multiple perspective de
clasificar'e, apte sd. actualizez,e climensiunile potentiaie ale
obiectului investigat.
Dacd faptele ;i aser{iunile cu car,acter logico-qtiinfific
Ei abstract apar{in int'egrai qi exclusiv cite unui sitrgur
sistem, cele literare se disting tocmai prin capacitatea
apartenenlei lor simulta,ne la mai multe sisterne. in cor-l-
secin{d, ele pot fi cunoscute prin analogie cu o serie de
modele de f acturi foarte dif erite _- lingvistice, artis-
tic,e q.a.m.d. Ipoteza arsupra naturii lingvistice a iite,ra-
turii
-
de pilldd _- implicd ridicarea limbajului la ran-
gul de concept generic in raport cu literatura. Literatura
devine, in acest mod,, d'orneni'ul privilegiat ce poate fi
ahordat cu pornire de la prop,rietafile limbajului, care
ii oferd atit materiaLul perceptiv, cit qi configuralia ab-
stracta. Abordarea este imanentd, preocupatd nu de
proiectar'ea textului in spa{iui unuri alt tip de discurs, ci
concentratd asupra discursului lite'rar ca principiu.
METAMORFOZE AI,E $r LTMBAJULUT T/ 15
incheind aici ancheta noastrd asupra termenului de
naturd" a literaturii, notdm ca el iqi reievd utilitatea ex-
clusiv in ipostaza de categorie metodologice, propunind
o sondare de tip imanent a literaturii prin nzodelare in
raport cu lLn concept generic.
Deplqirea imanentismului
-
ca prirnS, necesare, dar
nu unici etapi a procesului de definire a iiteraturii
- $i
incercarea de a se creiona, un model al funcliondrii li-
terare antrene,azb o translatie fireasca de Ia chestiunea
ll.(fiIu"ii literaturii la aceea a Llteraritdtii. A vorbi de ,li-
teranitatea(( literaturii inseamnd, in primul rind, a ad-
mite ci sttldiui fenornen,elor culturale se cere integrat in-
tr-un context 6i ci produc{ia de sens intr-s cuiturd e,ste
intotcleauna reglementatd de un sistern de convenlii spe-
cifice.
Putem vorbi de literaritate in sensul sau plenar doar
daci avem permanent in vedere existenfa a douA mo-
de,le distincte de analizS, pe care le ingirduie domeniul
Iite,r'ar : pe de o parte, pianul universaliilor uirtual,e ale
litelaturii Ei, pe de alta, cel al actualizdrii Ei funcliondrii
lor reale, intr-un context istoric determinat. ln cele doud
planuri, circumscrise de analizS, o competen{i qi o per-
formanli literard se sprijind qi se condilioneazd reciproc.
Sistemni universaliilor ne oferi sensul viltuai al litera-
turii, matricea literaritalii, sau ceea ce Barthes numea
sensurile vide car'e suslin semnificaliile particulare a1e
operelor. ln ceea ce privegte producerea reai6 a sensului
Iiterar', aceasta ne apare ca o actiuitate a literaturii; ca
forma cle codificare a unei experiente perceptive, in ca-
c1rul unui sistem cle clistinc{ii culturale.
Posibilitatea fiinfarii literaturii in interiorul unei co-
munita{i isto,rice Ei sociale est'e net condilionat6 de in-
registrarea unor criterii de perceplie qi de recunoa tere
a ei ca atare in codurile cuiturale ale sus-numitei comu-
r-rltili. O persoand cdreia noliunea de literaturd i-ar
fi complet strdihS, n-ar qti cum s-o inleleagd
-
observd
J. Cuiler
-
de vreme ce nu Ei-a insuqit, conqtient sau
involuntar, normele care sd-i ingdduie transformarea sec-

l{i / DESPRE ..APARENTA" SI ,,REALITATEA" LITERATURII
ventelor lingvistice in structuri qi sensuri literare. Fie-
care tip de culturd si fiecare epocd descoperd criterii pro-
prii, in baza cdrora vor fi recunoscute obiectele liter-are.
Prirrit din ace;st unghi cl,e vedere, p'r'ocesul clerrenirii is-
torice a literaturii ni se infatiqeazti ci,l o suita ctre ierar-
hizlri qi de valo,rizdri succesive, ope.rate printre Lrnivcr-
saliile potentiale, de c5tre unul sall iLltul clintre con-
textele socio-istorice.
A fi Literaturd, nu e doar o simplir ,-.xprersie materialA,
o .structurd constructiva a lextr.r[ui, ci ,implicA $i ull i1-
nume mod de funclictncn'e cultural. Sta'Lutui functior-rtil
de literatura influenteazi, clesigur. cxpr,-'sia muterialri, se-
lectind, scolincl in ei,'iclenlir rtrrclo satt itllclcl clir.rirc. po-
tenlele sale. Anu'mi'ter moclirlilirli cle cxprcsie r,'erlllA sint
temporar canonizatc' clrept insemrrc alc c'alititii tle litc-
rar qi promovnte cu atare clc crca{ie, in cletrimentul :rl-
tora. IJrmarea fireelsci c cri ,ilrrr-rmitg categorii cle te>ite
se bucuri, in ctrtare epocir, cle ttn plestigiu speciai, in
timp ce altele .sint, pl:lstrte cle nolmele culturale in vi-
goare in afara sferei litcrarre.
S;i lelinern citev:t exemplc, elocvente in acest sens.
Trecenlo-ttl italian cult-iri ctu pi erclilcc'!ie, promor-c:rzii ;i
valorizeazir doua categorii clistincte qi paralele cle te:<te.
Pe de o parte, litera,tula teocratica maniistirc:rsci
-
trir-
gindu-gi seva ideatici din r,i;Lta contcmpiatirii --- l'epre-
zentati de forme literare ca imnuri, cir.rturi qi legcncie,
mistere, alegorii sau viziuni. Pe cle alta, o proclttctie cu
con{inut pseudo$tiintific si parafilosofic, imbr'5c'ii'rd forma
sonetului, canzonei sau tratatului. cronicii sau encicio-
pediei. Nuvela populara silu romarlLtl cavaleresc dr-rpi mo-
del francez ce ramin in aferra trmbelor catego,f ii, -sint cle-
preciate de sistemtrl cle vaioi'i :rl epocii, lipsite cle pres-
tigiu qi, in ultima insttrnta, piasate de intuilia nair-a a
receptorilor in exteriorul perimetrului ,,literar((. in elttl
mediu, remarci Perui Zumthor, functia untti text in in-
terior"ul colectivitdtii se manifestii sub forma tlnor ('orzo-
tctlii sociale care corespuncl de regula unt-rr iinalitifi (ca-
valereascd, laica q.a.m.d.).
METAMORFOZE AI,E LITERATURII SI LIMBAJULUI/ 17
Odata cu generatia noud a petrarchismului, qi mai
i.iles incepincl cu !,momentuL Ccutzonierului", Jocul pri-
vilegiat al sentimentuiui religios, moral sau politic e'ste
uzurpat, in conqtiirr!a lite'r'ari italianii, Ce cultul formei
frumoase. Cultul f orrnei pentru ea insasi cii tirnbrul
specific :rl tladi{iei ,,aulice((, ..retolico-arcirdice((
-
incri-
minate de De Sanctis
-
si care va domina conqtiinta
cultr-u'aLa italiani pini in iluminism. lvcm rLici doud c-
xemple cle criterii cjifelite in baza cdrora rje poate sta-
l>ili iiteraritatea unui text. Fie
-
ca in plimul c:az --prin valorizarea exclusiva a urlor ZoDe ale semnificatu-
Iui, fie
-
este cazlll conqtiii'rtei petrarchiste
-
prin pu-
rerea in vatloitre a uno,l'aspecte Si calitati alc sernnifi-
cantului. Celitrul de greutate. criterriul hotaritor in sta-
]rilirca caliti{ii de literarr sc deplaseaz6, in exempltrl ci-
1at, clin plar"rr-r.l semnificatului ir-r <:el ;ri semnificantului,
cle la nivelul sr-rbstanlial ltr cel formal. Co'dul cuiturai
in l-.a,za cdrr-ria are loc receptarea te.rtului deline roiul
hotiritor ilt procesul liternrizarii sale. Tot in acest sens
pledeaza qi exemplui modurilor diverse de re'ceptare a
Diuinei Cc,nnedii, de pitda. O bur-ri perioarla dupA crearea
sa, contextr.rl rei:ep,tor i-a impus cipodope,r'ei lui Dant,e
un sftrtul iderrtic cu c.el al textelor sacre. Odat5 cu in-
statirarea climatului ,.nou((, pelralci-rist, altr: valenle
-
irr
special ltterale
-
ale textului incep sir fie puss ln va-
loare.
Avatarttrile eseului ne ofere un bun exemplu. Intro-
clus de Montaigne in cultura europeand a veacului aI
XVI-lea, cultirat ca gen eminamente qtiinlific in secolul
al XVIi-lea. astirzi in scl-rimb Lrn gen pscudoliterar, escul
este asirnilat literaturii in secolul aI XIX-lea, gratie ,,au-
tenticitdtiit( sale. Faptul cd r:n criteriu ca autcnticitatea
cler-ine, in acel moment, operant in stabilirea iiteraritalii
se cere pus in reiatie qi cu rdziroiul declarar; de romanl-
tici retoricii, inlelciisi cle aceEtia ca o tcorie a ,,discursu-
lui fdrzi pelsoanS((. Prezenta marcate a subiectului in
limbai, forrnula discursivd directd a eseului, joacd un rol
cleterminant in valorificarea sa literarS. La inceputul

18 / DESPRE ,,APARENTAC $I ,,REALITATEA' LITERATURII
veacului al XIX-1ea, cu d,eosekrire in qpaliul cultural
anglo-saxon, ilustratd de nurne ca Charles Lamb (Essoys
of Eli.a), T. D. Maaaulay (Critical and Historical Essays),
Thomas Carlyle (cu celebrul On Heroes. Hero-Worship
and the Heroic in History), Thorn,as De Quincey, cel atit
de adrnirat de Baudelaire, si lista ar putea continiua,
produc{ie eseisticd is'torici, esteticd, pseudo-qtiinti-
fic5
-
instituie o categorie de texte unanim aaceptate
ca liieraturd. Mai mult, digresiunea eseisticd
-
chiar
atunci cind nu se supra'pune perfect pe un anumit tip
de text
-
pdtrunde in teatru, in roman qi chiar in poe-
zie, dind climatului literar al vremii o anujrle nrotd de
,rpaneseism((.
Un alt exernpiu extrem dc. interesant qi de semnifi-
cativ ar fi statutul tex'telor aparlinind literaturii ,,inti-
miste(( (autobiografii, iurnale, memorii, scrisori) in ra-
port cu tipurile de roman care Ie ,,imiti(( pe primele, a-
dopLind modelul acestora drept cclnvenlie d'e verosirnil.
Scrieri precum celebra Azttobiogyafir: a lui Mark Twain,
Vialo ca o pradd a lui Marin Preda sau Les Mof.s a iui
Sartre aratd clar ce rol ioacd, felul de e citi aL recepto-
rului in inclurde,rea
-
sau, dimpotrivi, excluderea
-textelor din teritoriul literaturii. ln afa'ra contractului
stabilit editorial, prin eoincidenla cle nume existentd in-
tre semnatarul, naratorul qi personajul principal, o carte
precum Viala ca o pradd, poate fi cititd ca un roman. Nici
un lel de setnne sigure, incluse intr-un aLsemonea text,
nu ofe,ri r,reo razd de speran{d poeticilor qi teoriilor li-
terare care, cum spuneam mai sus, se gasese, de la A-
ristote'l incoace, in ace,eagi perpetui dificultate : de a
clescoperi, in fine, trSsdturile .strict structurale, ontolo-
gice, necesare qi suficiente, proprii tuturor textelor li-
terare si numai lor.
,
in p,araiel cu am€irican,a Elisabeth Bruss (care, in teza
sa de doctorat nepublicatd ca qi in articolele din perio-
dice, expune convingdtor argumente in favoarea aborddrii
din perspectiva lecturii a genurilor de expresie ,p€r-
sonald((), francezul Philippe Lejeune qi-a concentrat e-
METAMORFOZE AT, LTTERAT{iRTT ST T,TMRA.TI]T,UI
/ 19
lorturile in direclia conturdrii unei teorii sistematice a
literaritdlii tertelor a;a-zis ,,intimiste((, priuitd ca o func-
lie a lecturii, sau, mai precis, ca un pact de lecturd.
De pildi autobiografia
-
cea no,nliterard ca $i cea fic-
tiva -- au in cotrnun autot"eferinfa: naratorul qi perso-
najul principal coincid, iar in cazul autobiografiei ..au-
te-ntice((, insusi autorul e identic cu nar,atorul qi cu per-
sonajul principal. Da'td fiind carenla semnelor tertuale
ca,ie sd asigure atestatul de fictiuitate, c7e ,,literaturi.((,
.singurul indiciu pe care iI primeqte citito'rul este de tip
extraliterar
-
adica social ;i ciuil
-
qi cade in seama
mecanismuiui institutional de editare. De cele mai multe
ori este vot'ba cle nu,rnele propriu consemnat pe c'o-
pertd. (Dar nu intotdeauna. Un caz ceiebru care con-
trazice aceasta cutumd etlitoriala este serria poli{istir ce
poartd pe copentd nmmele unui... personaj ; detectir-ul
San Antonio.) Ar mai fi de luat in seam6 Ei rolul sub-
titlurilor (,,rotrnan(', ,,povestiri'( etc.), al colecliilor si se-
riiior publicit,ane, al diverselor prefele, note explicative,
postfele. Asernenea indicii irnpun abil cititorului r,rn a-
nurne contraict 'de lecturd, indernnindu-l sd citeascd. a-
numite texte drept crealii imaginativ-literare, iar pe al-
tele drept docurnente extraliterare. Cu toate c6, la drept
vorbind, anumite ficliuni (sd zice,m cele ale lui Manuel
Scorza sau ale altor autori latino-americani contem,po-
rani) sint halucinant de ,,'adevdrate(' ; pe cind, mirturii
,,autentice(' drs scrriitor -- exceptie fdcindu-se de nu-
mele de pe cop'erti gi de .sus-numitele indicii editoriale --
sint pelpitante modele de proiec{ie imaginard. (De pildd,
Vialc ca o p1"ctdd. a lui Marin Preda.)
Ca formir liteiara cu o anume tradilie, romanul dc'
confesiune si expresie personald __ care proclal-nd drept
conventie de verorsimii mimarea ,,documentului auteit-
tic(, jurnalul, scris'oarea, rnemoriile .- ilustreazd de a-
ceea. in metamorfozele saie istorice. mobilitatea nor-
melor care au ingdcluit, in de,cursul secolelor, recunoag-
terea qi aprecierea literaturii. Norme crlre au fost _- qi
continui sa fie
-
strins legate de un timp istoric con-

20 / DESPRE ,,APARENTA" SI ,,REALITATEA" LITERATURII
cret, de un cornpl'ex socio-cultural, de o mentaiitate, qi,
in ultimi instantd, de un chip specific de a in[eleEe
Omul. Fiindc5, de pild5, insuqi statutul de erpresie a
eului a unor categorii de texte este istorice;te datat.
Lejeune demonstreazl. od abia cu incepere din veacurile
XVIII-XIX sint crealte conditiile care fac posibiia au-
tobiografia: folosirea autoreferentiala a p'ersoanei I (care
avea func{ii foante diferite p,entru sto'ici, pentru juristii
Iatini, p,entru textele biserice,Eti sau pentru aderentii la
,,de'clara{ia asupra dreptr.llui omului(() qi in,sAqi noliunea
de autor.
Cu toate ca nirnic r1u ne impiedica sd proiectdm
asupra acestor texte ale trecutrului
-
Confesiunile Sfin-
tului Augusfin, mernor,iile istoricilo,r latini, s.c.I.
-
men-
taLitatsa noastrl de lecto,ri mode,rni, interpretul spe,cia-
)izat aI textului, ceroetitorul nu isi poate ingidui sd
uite ci lnsdqi n,otiunea de persoanl e un fapt de civi-
lizalie. Cd eul nu e un dat, o es,ent5, ci o cucenire a {lma-
ni'tdlii. O cucerire surp.r,inzdtor de tirzie, un element su-
pus schirnbdrii sincronice si diacnoni,ce. Literaritatea tex-
telor este de'ci un raport co,ntractual cu un destin istoric
sinuos. Acceptar;ea literatr-ririi ca jiteraturd imbracd forma
luptei, a confruntdnii dintre creator si recep,trori.
in uiti,mul deceniu, denunlind preten{ia absoiut ilu-
zorie a te'oriei literare d,e a oferi o definire imanentd a
literaturii, estetica genrnand a re,ceptdrii (Rezeptio,nsust-
hetik) tinde in mod prograrnatie sd integreze receptarea
unei posibile definilii de tip functional a literaritdtii. In
perioada sa de de'but, grupul din Konstanz accentua ideea
de,,testabilitate intersubi,ectiv5(( a receptirii, intemeiati
pe un cod cultural Ei pe un o.izont aperceptiv cor:nun qi
nediferen{iat
-
numit de Jauss Eruartung1shorizont. O
orientare c'onvergentd in ,a,numite privinte cu cercetarea
de orientare serniotici (in Germania mai ale,s G. Wie-
noid se aldturd contribuliilor ,,clasice( italiene qi sovie-
tice, avind ca port-stindarde pe Eco ,si, respectiv, Lot-
METAMORFOZE AJ-E LITERATURII SI LIMBAJULUIy' 21
man) interesatd de presupozi{iile so,cio-culturale care su-
gereazd depSgirea imanentismu,lui qi analiza moduiui de
functionare a virtualitdlilor structurale. Ce elernente a1e
structurii textuale sint cu deosebire actualizate in ea-
drul concret de referinld al anumitor aEteptdri: iatd plo-
biema-cheie a literalitalii.
Aetualmente, cu o traditie constituitd in domeniul
stiin{ei literare, no{iunea de Literarttctte a avut o genezd
lenta qi indeaiuns cle sinuoasS, fapt re,flectat dealtfei qi
cle diversele accep{,ii c,e i "se cionferd in prezent. Propus
inilia1 de Roman Jakoleson (1921), conceptul este rrehicu-
lat cu insistentd de reprezentan ii formalismului rus. (De
aici el este preluat qi popularizat de Todorov Ei ac-
ceptat de formalism-structuralismul francez, cu deo,ce-
bire Genette, care, in treacdt fie spus, pare a fi in'Leles
gi fructificat cel mai plofund leclia fundamentala a O-
poiazului.
Formalismul timpuriu lucreazd cu 6 sssEp{ie r"elativ
restrictivd (ulterrior nuanlatd se,nsibil) a termenului, in.-
cercind stabilirea literarit6lii printr-o cantonare exclu-
sivd in iimiteie me,sajului verbal. Demn de tot intere-
sul e faptul ca forrnaligtii concep literaritatea p,rin ra-
portare a o serie ele referinpd. O ampl5 gi persistenta
tradilie a inlelegerii literarului ca deuiere sau c',:1 cLi-
uerqentd fa!5 de un factor ab c1uct, sau ,,grad zero(i iqi
trage radri'cinile de ,aici. Formaligtii vorbesq cle liml:a-
jul literar fie ca de o lirnba a poeziei, opusa uneia a J!'o-
zei, sau de o limba erpresiud. ce s-ar contrapune celei
strict cottut:nicatiue. Instituind pola;ritatea Lirnbd poe-
ticalllimbd pructicd, doctrina Opoiqzului timpuriu incerca
cie fapt o sistem,atizare a notelor definitorii ale litera-
ritdlii prin construirea 'unor invariante ab'solute. (Pro-
babil cA Max Weber le-ar fi numit ,,tipuri ideale'!, ca-
racterul lor de modele euristice fiind astizi fraparrt.) Cit
clespre cercetdrile mai noi care adere in continuare la
o atare formuiS, ele se alineazd mai curind efot'tuiui con-
temporan de a se oferi o bazd ernpiricd noliunii de lite-

22 / DESPR,E ,,APARENTAC SI ,,IIEALITATEA" LITERATURII
riaritate (Ei implicit modelelor speculative ale Etiinlei lite-
rare) prin echivalane'a sa cu o entitate ce se presupune a
fi ..ciirect observabild" : in cazul in spe6 tirnbajul Lite-
ror, antipocl aI celr-ri normal (banal,
-standard
E.a.m.d.),
strict reglementat de normele unei grarnatici. Ca puncte
de plecare pentru procesul de subversiune, se mai poate
opta pentru limbajele,,familiar{.,,.cotidian((,,,gtiinfific((
etc.
-
expresii atre efortului de a se .stabili o norm.d., cLl
pornire de ia care se declanEeaze procesrll deviant al li-
terarizarii.
Fiind, la rindui sdu, tot un concept pur ipotetic Ei
operatoriu, utopicul ,.grad zero(( ar permite
-
in calitate
cle reper
-
cel mult descoperirea unor simple compo-
nente matriciale. virtuale ale literaritati i. Fireste cd
existi posibilitatea depistarii unor regularitd{i s,uplimen-
tare care se suprapun mesaiului verbal : extinderi sau,
ciimpo1,riv5, restringer.i ale regulilor unei limbi date. insd
prin rlescrierea acestor p'roprietdli suplimentare obtinern
numai cliverEi parametri formali in funclie cle ca,re ope-
aga7f,
-
chiar qi intuitiv
-
orice clasificare a e:ipresiei
vr:riliie in tipuri. Cantonim astf e1, in continuare, tot
in ciomeniul p'osibilului, absolutizind totodata un unic
moment aI dialecticii complexe a literarizdrii. Procesul
trecerii de la posibil la actualizat subliniazA net esenfa
emii.ramente nonlingvisticd a liter.aritdtii, remarcd autorii
binecr.irroscutei r etorici.
in cea de-a doua perioadd a formalismului
-
mai a-
les prin teo,ria evoluliei literare, elatrorate de Tinianov
-intelesul se depla,seazd cdtre mecanismul p,rin care un
f apt lingrristic poate dobindi statutul literar. Catego-
ria cle fapt literar, care vine s-o inlocuiascd pe cea
cle Literuturd, se referd la o realitate clinamicd, proce-
suali, care pune in relatie doui tipuri de variabile : pe
cle o parte, materialul verbal, iar pe de aita, un set de
principii constructive care opereazd asupra lui. Degi con-
tinuA sd conceape faptele literare drept entititi direct
oJrservabiie, teoria formalista, in aceasti ultimd ipos-
tazd a sa, con{ine germenii unei viziuni mai cuprin-
META,MORFOZE ALE LITERATURII FI LIMBAJULUI / 23
z'atoare asupra literariitd{ii. Preluhgind intuiliile forma-
liste, aceasta va cduta specificul literaritdlii in recuren-
tele gi in constantele unui mod de comportament, care
face posibila expresia verbald intr-o situalie p,articulard
(le comunicare.
Tinianov vorbegte printre primii qi de caracterul di-
ferelial ai calitltii de literar. Variabilitatea functiei u-
nui element fonmal ar fi, prin urmare, motorul evolu.
tiei literare. Literatura se vedeEte mult mai depenclenta
cle termenul sdu antinomic, nonliteratura, decit am fi
dispuEi s-o credem la o analizd superficiali.
Literaritatea nu este, a;adar, o categorie descriptir'-
rrormatr'vd, ci unit rela[ional-r:ctmparatiud.. Near ir-rd o
identitate empiricd in plan textual, faptul de literaritate
nu coincide cu un anurnit tip de text
-
a$a cum cre-
deau formi'rliEtii * ci se reduce doar la 'r.rn efect de text,
bazat pe o judecatd co rvenficrnald. El este in primul
rind un fapt de conqtiin(d. De aceera, c'onceptul chemat
sa-l desemneze' in arsenalul terminologic aI teoriei li-
terare se referd intotdeauna Ia un model construit. N{o-
ciel ce rdspunde cerinfei de a se cuprinde in toate com-
ponentele sale (text, locutor, destinat;ar, intenlii, pre-
supozilii, circumstanle etc.) un anumit tip de compor-
tament. Ihrve i1 numeEte ,,comportament literar((.
intre procesul de cr-istalizare a conqtiinlei liter:rritilii,
la nivelul creafiei gi la cel al receptdrii, se st,abilesc in-
totdeauna con'difiondri compiicate, corelafii complere in-
tre (1) facto,rii care garanteazS. institu{ionalizarea unui
mesai ca literar ($colile, critioa, activitatea academicd
etc. avind rolul stabilirii Ei transformdrii normei sociale)
;i (2), pe de alta, aparilia acelui proces suplimentar de
strttcturale in plan verbal, de care vorbeau formaliqtii.
Este lesne de remarcat cd o serie de puncte de vedere sus-
menlionate (teoria recepliei, sau formalismul timpuriu) iqi
dobindesc timbrul aparte prin privilegierea unuia ciintle
acests aspecte, proclamat f,actor decisiv in fondarea lite-
raritStii.

2-+ / DESPRE ,,APARENTAC SI ,,R,EALITATEA' LITERATURII
Alituri de importantele disocieri datorate tradiliei
structuro-fo'rmale, teoria literard se vede obligata sd
accepte drept asp,e,cte definitorii arle literarititii gi o serie
ds alte constante, care au cdzut, in mod traclitional, in
sfela de abordare a istori,ei liiterare, a sociologiei sau
a psihologiei literare.
t]n asemenea model schifeaza Charles Bouazis. Bl
cliscuta, in stadiul actual al cercetirrii sale. numai con-
ditiile credrii unei .,baze(( al teoriei literare, capabile si
arllnce punti intle sociologia literari qi formalism. No-
tiunea de supecbi,Litate. (suplinire, compensare) propusi
de Bouazi's descrie literaril.atea ca pe un mocl de func-
tionare conqtensu.trtr fata de o stare clata a scriiturii so-
cializate Si a sistemul'ui ei cle valori.
Sintem deci indrreptatiti si presupune,m ca specificul
ireCuctibil aI literaturii nu este cle orclinul inefabilului,
ci se bazeazA pe o cornpetel$d. Litcrard, o riniversalie a
constiin{ei culturale urnane. Ea poate fi, pe scurt, defi-
nitl ca o capacitate abstractA de a procluce, a infeleoe si
a recunooste faptele literare, lntr-un context istoric qi
intr-o comunitate umand anurne.
in terrneni foarte generali, literaritatea indicd
-. in
toate iaturile sale qi la toate nivelele "sale
-
un ,?"oces
colnplet de semnificare : un tip aparte cle .,raport d;e
consum((, curn bine zice Eugen Negrici, implicind in sub-
text o dinamicd a valorilor. ..Asaltat de imagina{ia com-
plexii a inte'rpretului, intr-o mirificd aventurd a spiri-
tului care divagheazd in f,ata stimulului inert( textul
der;irre
-
dem,onstreazd criticul roman in trip,liglll Er-
presiuitatea inuoluntard.
-
o rnatcd. d.e ualori literare.
Este proba,bil expresia cea mai desdvirsita qi mai re-
contortuntd" (in,cercdm astfel sd atenudrn ,,nelinistea( Iui
Eugen Negrici) ,a lvi humo significans, deopotrivd c"rea-
tor qi talmacitor de se,mne.
l{odele ca lirnbaj, naturd a literaturji sau litereritate
qi-au probat vo,catia de a ,,vo,rbi(. despre literaturd, r.ele-
METAMORFOZE ALE LITERATURII SI LIMBAJULUI/25
vind aspecte dintre cele mai diverse ale fiinlei sale pro-
teice gi derutante. Ele pot fi brevetate de o te'orie lite-
rard. sub rezerva de a nu fi considerate nici id,entice Ei
nici exciusive. Concepte pur operatorii gi metodologice,
ele ataca literatura din unghiuri qi cu mijioace diferite.
Aparlinind unor nivele cliferite de interpretare a peri-
metrului lite,rar, categoriile nurnite fac porsibilS in primul
rincl o specializare ai cercetdrii in discipline in'dependente.
Fireste, pornind de la aspectele ireductibile qi avindu-1e
tot timpul in vedere, ne putem corr-sidela indreptAliti sd
cdutim $i punctele de interferentd ale celor trei perspec-
tir-e. Mergind pe acea,sf,i pista
-
rema,rc5 Adrian Ma-
lino
-
se po,ate imagina, in cele din urm5, $i o gra-
matica ideologicd universala a literi,rturii, un model al
ideii totale de li'teraturi.
OricuLm, pina la realizarea acestui frumos dar flncd
indepdrtat ideal, d'e pe pozilii ,,imanente" sau ,,transcen-
derrte((, modele qi discipline diverse pot revela fa{ete
importante ale rnecanismului comunic5rii literare.
Printre modelele cle tip imanent, ,cel al iimbajului o-
cupd un loc preferen{iai in raport cu literatura. Studiul
literaturii in cadrul generic al limbajului rs-a dovedit in
practica cercetirii una dintre c6ile cele mai rodnice me-
todologice qi beneficiaz| n prezent de o traditie solidd.
Optin:d pentru aceaste pozilie privilegiatS, autoarea a-
cestor rin:duri s-a strdduit permanent si nu uite c5, daci
este o pers:p,ectivA ce,ntrald, ea nu este in nici un caz
unica posibila.

Capitolul I
LITTRATURA
- O ,,PROBLEMATICA
A LIMBAJULUI" ?
Schili de tipologie istoricd
Afirmind, ln 1937, cd li,rteratu,ra nu este qi nu poate
fi altceva decit o extinder'e qi o aplicare a anumitor pro-
prietali ale limbajului, PauI Vale3ry tintuia in invelisul
lapidar al unui aforism o intuitie strdveche care qi-a cdu-
tat de-a lungul veacurilor formula ideald. Deqi reflexia
sistematici 9i programaticd asupra literaturii ca formd
particuiard a limbajului par,e 6 inventie rejativ recerrtd,
r5ddcinile sale sint nebdnuit de aCinci.
Aproxim5ri snccesive si c;rnoniziri in forme diferite
ale unei ecua{ii Limbaj-Literaturd sint de gdsit in pri-
mul rind in corpurile doctrinare tradi{iona e, referitoare
atit la lirnbai cflt qi 1a literatura. Retorica este probabil
cel mai vechi dintre ele.
Antichitatea greacd aernarcase existenla celor cloul
regimuri in care era abord,abil limbajul -- cel direct sau
clar (logosJ qi cel indirecrt sau obscur (mythos), presupu-
nind doui moduri distincte d,e receptare : infele.gerea si
interpretarea. 1n ipostaza sa originard, retorica se im-
pune ca o teorie a limbaiului transparent, pragmatic qi
eficace, o teorie a elocvern{ei
-
expresie a unui spirit
pragrnatic care transpare Si in con,ceptul fundamental de
adiecvare (prepon sau decortLm). In acea"sti primd aecep-
!ie, retorica nu este incd o artd a discursului vizat in
sine. Aceasta este de fap,t qi accep{ia kantiand a terme-
nului de retorici, echivalat cu elocventa qi opus poe-
ziei, in virtutea dicotorniei intre util, impur (arta ora-
toricd) 9i inutil, gratuit (poezia).
METANIORF.OZE ALE LITERATURII SI LIMBAJULUI/ 27
Criza institutiitror republicane favorizeazS, apari{ia, in
sinul retoricii, a unui proces de mutatie in directia unei
mai depline valorificdri a poten{elor limbaiului. Trep-
tat, idealui retoricii incepe si vizeze calitatea intrinseci
a discursuiui, ornatic. Noua el.ocvenld este in fond o teo-
rie a limbajului admirat pentru sine insuqi ; mai precis,
a limbajului cu un anumit grad de opacitate, autotelic
qi substan{ializat.
Ceie dou5 ipo'staze a1e discttrsului reperate qi normate
de retori,cd. pot fi considerate punctul de pornire al unei
polaritiili cale, de-a lungul timpului, a divizat in dife-
rite mod'uri aria istoricd a medita{iei asupra resorturilor
literaturii. Conqtiinla literari a diferitelor epoci cultu-
raie. sau a variate'lor arii geografice, nu a legat fntot-
deauna specificul literaturii de valorile limbaiului sdu.
Literaritatea nr-rui text s-a impus conqtiin{elor fie tr,ans-
gresinci lirnbajui, fie fixindu-se la supiafala lui, fdcind-o
astfel perceptibla. Stricto sensrr, in anumite perioade, o
conqtiin{d a ,,naturii lingvistice(' a literaturii putem spune
cd nici n-a existat cu a'deverat. Fo'rajul diacronic face evi-
dentir o sedimentare lentd, sinuoasd, cu fluxuri dar si cu
energice refluxuri a unei acceplii a litera,turii ca ipostazd
a limbajului. C,anonizarea in for:rne diferite a relaliei lirn-
baj-Iiteraturd nu poate fi consideratd independent, ci nu-
mai in ,rela{ie cu climatul estdtico-filosofic qi artistic, ln
genere, in care ea a devenit posibil6.
intr-o carte mai veche (Les Fleut"s de Tarbes ou La
Terreur dans les Lettres, Gallirnand, N.R.F., 1941), pe
care o descoperim cu surprindere rendscind periodic in
atitea dintre cele mai ,"noi(' si mai percutante speculalii
actuale asupla literaturii, Jean Pauihan pune sub 1upd,
cu fine{e qi metodS, m,ornentele istorice in care limba,iul
a fo.st adus in instantd qi condamnat de litera{i pentru
for{a sa rnalefic-inca rtatonie, in numele adevirului, al
sensului autonom qi direct transmi,sibil. Pentru a reduce
la un nu:mitor comun atitea itpostaze ale spaimei qi sus-

28 I DESPRE ,,APARENTA( gr ,,REAI-TTATEA- LTTERATURTT
piciunii fald de ,cuvintul-maslcd, fatd de cuvintul-travesrti
al ideii, Paulhan re,curge la metafora emblematicd a Te-
rorii. La ternelia doctrinelo,r de orientare teroristd qi a
placticilor de crea{ie alimentate sau justificate de ele,
descoperim intotdeauna doud postulate-pivot : ideea esrte
mai valoroaisA de,cit ,,ambalajul., sdu lingvistic ; cuvintul
oprimd ;i perverteEte adevd,rui. Principiul absenfiei, in
terminoiogia lui Paulhan, altfel spus scurtcircuitarea clt-
vintului in fh-rxul comuniicdrii, ,este iclealul intangibil al
ep'ocilor teroriste, blntuilte de himera ,,virstei de aur(', in
care ",cuvintele ar serndna cu l,ucrurile(( iar magia lol ar
fi complet anihilatd.
Dinamica mutafiilor ce all afectat, cu ritmicitate de
pendul, slis -speculativzi r.eferitoare la situarea literaturii
in rapor,t de cuvint poate fi descrisl in termenii infrun-
tdrii neobosite dir-rtre Tero,are si RetoricS. Literatura a
fost miza unui j6,q cE s-il jucat, timp de citeva secole.
intre cei inhibati qi cei reconfortati de mitul atotputer-
r-riciei cuvintului.
Teoria privind limtrajul transparent qi tranzitiv iqi re-
veleazd integral sernnificatiile numai raportatd la perspec-
tiva-cadru derschisd de doctrina estetica a reprezentarii.
Baza conceptual.i a examindrii literaturii ca o formi
a mirnesis-ului se cuvine ciutata in interiorul ginilirii fi-
losofice a umanismului greco-latin. Prin Piaton gi Aris-
totel
-
care forrnuleazi tenmenii esenti,ali ai problemei
-este fondata, in doud moduri diferite, ipoteza artei ca
forma specifica de conte,mplare, Si anume ca mintesis.
Raportul de tip mimetic (h€ tehn7 mimdtai tEn phusin),
conceput de Platon ca distantare gi ca distorsiune, este
astfei manevrat de A,ristotel incit sd se refere l,a o rela-
tie de ,,asistentA't in cursui unui proces teleologic. Re-
zultatui e ca, dupi Platon qi Aristotel, literatura se va
putea de,fini sau ca o cale de ac,ces spre lumea ideilor
sau, dimpotrivd, ca o mo'dalitate de cuno,arqtere a lumii
aparen{elor sensibile. in primul caz, contemplarea artis-
t'ica irnplicd no{iunea platonicd de idee, nu atit ca ousia
metafizicd, accesibild numai intelectului Si filosofiei, cit
METAMORFOZE ALE LITERATURII $I LIMBAJULUI/29
ca o parad.,eigmm
-
model generator. In oel de-al doi-
1ea, ei trimite la realitatea ,'organice(( aristoteliand, cate
a incorporat in ea qi modelul, aldturi de reprezentarea
individualS.
Gra{ie interpret5rii de cdtre creEtinismul timpuriu a
sensului transcendental al ideii platonice in termenii te'o-
logiei, spiritualismul de coloraturl platonici se deta-
qeiza'de teolia crealiei artisti'ce. in Renaqtere, platonis-
mul evolueazd paralel dar independent fala de teoria
trrtei, aflata inca in curs de constituire.
Cu incepere clin evul me'diu, dupi aceea in Renaqtere
.!i mai cu ieamd in clasicism, teoria artei grrefeaza trep-
tat pe ideea filosoficd cie ,,contemplare(( conceptul de ,'re-
prezentalet(, consfinlind,astfel triumful organicismului
de sorginte alistoteliand. in Renaqtere, cunoaqterea artis-
ticd se" eiibereazd aproape compiet din chingile metafi-
zicii, legincl formarea ideiior de observarea naturii'
in perioadeie esteticeEte plasate .sub zodi'a reprezen-
tirii, specificul ireductibil al literaturii est'e analizat cu
pornire din alte teor-ii decit din cele ale timbajului' Con-
ceput in excl.trsivitate ca instrument aL reprezentdrii, lim-
bajul este privit dintr-un unghi strict funclional, !5r1 a
fi perceput qi ca valoare in sine. Menirea sa reducin-
du-se la- transmiterea unui con{inut reprezentativ, el ests
analizabil exclusiv in termeni de adevdr qi de proprie-
tate.
Metafo'ra clasici a limbajului transparent evolueazi
in strinsd legdturS cu te'oria artei ca reprezentare qi este-,
cel pulin in plan literar, un oorolar aI acesteia. Toatd
teoria
'clasicd
a lirnbajutui -- observi Foucault
-
se
organizeaz|. in jurul un:i^n'tului-rLTtrrle' prin care discursul
se articuleazd cu cunoaqterea. De aici nominalismul
fundamental al filosofiei, teama de abstract qi de gene-
rai, utopia lirnbajului perfect transparent. De aici, am
putea adduga, cdutarei obstinati a cuvintului adecvat
ile mot jusiel. insiqi cultiva,rea figurii de' autor{i timpu-
Iui e doar o formd a virtuoziti{ii dre a se da mereu nume
noi
-
tot mai ,,adecvate((
-
aoeluiaEi lucru.

30 / DESPRE ,,APARENTA' SI ,,REALITATEA< LITERATURII METAMOR!.OZE ALE LTTERATURIT Fr LTMBATULUT4/ 31
sistemului particular de semne cu care opereaza acestea.
Dimensiunea lingvisticd se irnpune deocamdatd prin a-
ceasta dr,ept una dintre coordonatele esen{iale ce permit
inlelegerea specificului literaturii.'Oriba
se"oiul iluminist, romantismul consacrd in mod
ireueriibi| statutul autotelic aI limbajului numit de noi
Literaturd.. Dar drumul pind aici
-
pind ia conEtiinla
modernd a literaturii ca limbaj specific
-
a fost foarte
lung. insinuindu-se in orice falie deschisd de interregnu-
rile teroriste. preocuparea speciald f ati de limbaj s-a
cristalizat tleptat gi anevoios. Primele simptome ale e-
mergenlei sale se cer cdutate inca o dati in retoricd.
Ce-a de-a cloua ipo'st az6" a retoricii artd a dis-
cursului ornat
-
vede in practica literard o arte de in'
genio, in care limbaiul nr-r mai reveleaz5 cunoaqterea unui
adevdr, ci a unei abilititi. Se pune astfel in rela{ie ideea
substanlialitalii limbaiulul cu aceea de tehnd sau de ar-
tefact. dalea inlelegerii iiteraturii ca tehnicd fonnativd,
nu numai ca instanld c1e reprezentare, pornegte de aici.
Conceptul de poiesis (facere, creare, elaborare de o-
biecte), aplicat literaturii de antichitatea greaci, avea ini-
lial o semnifica{ie strict tehnoiogicd. Metafora teologicd
a literaturii _- ca proce,s instaurator, echivalent crealiei
universale
-
se suprapune ulterior sensului originai al
no{iunii.
Aristotel sub,ordonase explicit teoria artelor frumoase
poeticii,, in sens larg, ca ramurd a filosofiei, avind clrept
obiect de studiu factibilia. in Etica Nicomachicd
-
uncie
eI se referd in mod expres 1a literaturd
-
poiesisul apare
ca activitate al cdrei scop ar fi producerea de opsre
autotelice ; calitate ce o opune prarzs-ului, acliune orien-
tat5 spre un scop etic qi strict detertninatd de func{ia
sa.
Procesul de elaborare, de prelucrare, a're ca rezultat
un tip special de reificare a limbaiului, investit, prin
exaltarea substanlialita{ii saie, cu un statut cvasiobiec-
tual. Sugestii privind dimensiunea substanlial-vizuald a
timbajului transp,ar incd in ipoteza lui Dionisos din Ha-
Interesate exclusiv de func{ia ,,instrumentald(( a lim-
bajului, poeticile de factr_rrd clasicd (ceea ce nu inse:imird
..clasiciste(() prescriu discursurui literar reguli icientice
cu cele care guverneazra discursurile nonlilerarc. Nor._
mele impuse expresiei ]iterare de Boileau, La Nleslar_
diere sau Rapin, de prefelele sau scrisorile lui Chape*
lain, Scudery, La Fontaine, ca Ei de eseurile lui pope.
Samuel Johnson, Dryden sau Sterne au ca reper canoa-
nele discursului religios, pcJitic, iuridic, sar_i stiiirtific.
Repudiind poanta. calamburul, etm"tismul, ambiguititea_
discursul tinde crtre cele doud atribute erie veiitabilei
elocven{e elogiate de Bossuet in Set.tncnt. ytotn. une z:A-
ture : simplitatea si rreridicitatea. .,La rrraie eloquence se
moque de l'6loquence((, stisline si pascal . (Les procinr:ia-
Xes, VIL)
Deprecierea cuvintulrii in raport cu realitatea poarle
imbrdca Ei forme extremiste, ca aceea viz:rtd ale Swiit in_
tr-un celebru fragment din Crlldtoriile tui Guttiue?.. ,.Or,
cum cuvintele nu sint decit <<nume ale lucrurilsl,>, ar fi
mult mai potrivit ca to{i oamenii sd poarte la ei toate
lucrurile de care au nevoie spre a se face in{eleqi. [...]
De aceea incdperea unde-qi clau intilnire cei ce se-indel
letnicesc cu acea'std artS e tic,sitd cu fel cle fel de lucruri
asezate la indemina oricui spre a inlesni atare cor-rvoritiri
lscttsite(6. Parodia swifti,an6 vizeazi in ,.special princi-
piile propagate de Cqrtq Societd"fii Regate pentru prorrro-
t^areo ;tiinfei (1662), ca gi de eseurile unor membri ai
sus-nurnitei Societati (John Will<ins, Joseph Glanr,ill),
consac,rate examinirii relatiilor ideale cuvinte-lucruri.
- Sp're_sfirqitul secolului al XVIII-tea, gindirea lui Di-
derot, KarI Philip Moriz, Her.der, Rousseau qi mai ciu
seapg Lessing va da lovituri decisive sistemului concep_
tual-legat de reprezent,are. Lansind, in Laocoon, ipoteia
corelaliei existente intre limbaiul specific de
""r'"
O;r-
pune fiecare artd (literaturi, muzici, picturd) qi forma
particulard de imitalie care-i corespunde, Lessing este
-
opina Todorov
-
cel care inaugureazd spinoaia dar
fertila colaborare intre teoria arteloi si mediiatia asupra

32 / DESPIiE ,,APARENTA" SI ,,REALITATI'A< LITERATUF,II sr LTMBAJULUT / 33
Tudor Vianu in Manierisrn $i asianism
-
dobindeqte o
independentd fatd de lucruril,e reale, o abundentd qi un
mod al ei propriu de a prolifera sau de a se restringe,
care depdqesc sau rdmin in urma nevoilor reflectdrii rea-
litetii.(
Exploatarea opacitdtii, a capacitdtii de autosemnifi-
care a Verbului, este una din formele esen{iale de pu-
nere in valoare a realitdlii lingvistice a literaturii. Dar
ea nu este totugi singura. Gerald Bruns deosebeqte
doud. forme fundamentale de manifestare accentuatd a
literatnrii ca limbai : una formalS sau ermeticd, o alta
ontologicd sau orficd. lModern Poetry and the Idea oJ
Language, Yale Univ. Press, 1975.)
DacA in accep{iunea sa errmeticd limbajul literaturii
ne apare orientat exclusiv spre sine insuqi, intranzitiv qi
opac
-
un obiect demn de atenlie in sine __ in ipostaz:t
sa ot"ficd., el face eviCentd solid.aritatea ideal-miticd a
limbajului cu lumea.
Ermetismul construieSte _- dupd Bruns
-
o imagine
cvasimetaforicl a literaturii, atribuind limbajului capa-
citatea de a se interpune intre noi qi lume.
Tradilia errneticd,
- su rdddcini, cum am vizut, in
ipoteza retorici asupua literaturii ca orte de ingenio qi
inregistrind un moment de culme in baroc
-
proclamd
finalmente divortul dintre limbaj Ei lumea pe care o con-
cureazd, o umileqte qi, la rigoare, chiar o aboleqte. Pe a-
devd.ratul daimon al acestei traditii, Bruns iI descoperd
in persoana lui Val6ry
-
poetul dar gi poeticianul.
Ca gi pentru conqtiin{a fomnalist[ barocd, pentru Va-
l6ry ideea unui statut autarhic al limbajului literaturii
este strins asociatd cu aceea de elaborare constiente. O
meditalie sistematicd asupra literaturii ca pozesis strd:
bate op'era lui Val6ry care -_ in Eupalinos, in Introdu-
cere in metoda lui Leonardo da Vinci sau in comentariile
risipite in notele, conferintele sau confesiunile sale
-a incercat sd descopere o formuld metatehnicd a crea{iei.
Poiesisului * activitate lucidd qi inten{ionald
-
Val6ry
licarnas, cu privire Ia cuvinte ca obiecte ce trebuie dis_
tribuite spaliai, ca gi in formula horatiani ut pit,:turn
poe.sis.
Cum se manifestd acea.std conceptie in Renastere a_
lutu,_printre alfii, Leo Spitzer, constatind cI, cle pilcld,
Rabelais da gias convingerii intr-un fel de ,,obieciuali_
tate(( a limbajului, insinuat
-
ca lume a creatiei _ in_
tre real qi ireal.
Valorizat'ea accentuatA ar potenlelor autotelice aie lim-
bajului transpare gi in p,oezia provensaiA a secolului al
Xl-lea qi al XII-lea ; dupi cum e ilustrata Si de forma-
lismele manieriste qi burcrce. E. R. Curtius qi G. R.
Ifocke
-
drpe ('um se ;tie -
clescoperA in marnierism
roCul unui tip particular de atituclinc culturali, aie ca_
rei avata.uri (incepir-id cu ersianisrnui, stil fundamental
al oratoriei greco-r'omanc) alimerteazi una dint.e c.'-
stantele spiritului eLlropean. Dincolo cle numeroase spe-
culatii, privincl c:rtegoria de manielism ca 1or^" iii_fis, sau raportu.ile sale cu barrocul, ne re{ine incleoscbi
atentia emergen{a unei preocupar.i speciale fata de jim_
baj, in forme variate, la confluenla v:eaculiJo. ui iVf_i"o
Ei al XVII-lea. Ea cristalizeaza treptat, generincl, la ni_
velul expresiei literare, o pletora iie ,,formalisme( (g<tn_
gorismul, eufuismul, rococoul franccz sau conccptiimLrl)
ce-qi gdrsesc coresponclentul in beyoc.
-
atit ca o categorie
tipologicd cit qi ca stil istoricegte constituit.
Prin formalisrnui de factur:i barocd, potenlele Iim_
bajului sint deliberat exploatate, cu intenlia expresd cle
a qoc,a. Lu nterauiglia era pentru marinisrn scopul pri_
mordial aI crealiei. Ideea artificiului formal prima. Crea_
lia era conceputii ca ors t:ornbinatoria, bazat6, pe o abili-
tate formativi ralionai gi sever reglementati. Se rea_
lizeazl, astfel nu numai distan{area literaturii fafa de
realitatea transcendentd, dar qi transgresarea limitelor
acceptate ale insu$i limbajului, prin cultivarea stiiului
,rinalt(( sau ,,cult(( (ce se remarca printr-un lexic artificio,s
Ei printr-o sintaxd dificild). ,,Expresia artistica
- observd

34 / DESPRE ,,APARENTA" Sr ,,REALTTATEA( LT|ERATURII METAMORFOZE ALE LITERA'r1IRTr ST LII.IBAJULUI / 35
Degi pare o ipotezd modernd, ilustratit indeosebi de
crealia literari a ultimelor doua secole, orfismui lingrris-
tic are qi el rd,:l5cini inclepdrtate, care-l leagi
-
se pu-
tea altfel ? -- tot de antichitatea greacd. Bazat pe postu-
latul limbii ca factor generatou in raport cu lumea si cu
ginclirea, orfismul iingvistic es;te evenlual interpretabil
ca o exploata're qi o prelungire Ia iimitd a venerabilei
ipoteze privincl relalia ,.naturald(', cie reflex, cuvinte-lu-
cruri (PIaton, Cratylos). in binecunoscutul dialo.q plato-
iric, teza naturallsti (phusei)
-
tinzind sa investeascd
iimbajul cu o noud semnifica{ie mitologicd
-
se opune
ipotezei convenlionaliste (thd.sei), dupit care limbajul ar
fi complet nespecific in raport cu ceea ce reprezintd : o
simpli rezultantd a unui contract socia].
Pini c6tre secolul al XVIII-1ea, ideea orfic5. se de-
zintegreazd t,reptat
-
con-secinti fireascd a unei ten-
clinle evidente de demitologizare
-
antrenind o diso-
ciere corespunzatoare a cuvintului $i, a lumii. Reviri-
mentul
-
in primul rincl romantic
-
a1 orfismului, con-
iine, in subtext, postulatul cd existen a l1-ar fi un an-
samblu cle obiecte empirice, 'ci mai curind un unitters
de semniJicalii virtu'aIe, carg dobindeqte statut ontologic
qi identitate prin (Ei nurnai prin) actul exprimdrii.
Prin Hijlderlin. Novalis, Coleridge sau Shelling, este-
tica rornantici vede lumea artei gi pe cea reali ca pro-
duse ale aceluiaqi tip de activitate, func{ia generatoare
a artei fiind
-
pentru romantici
-
analoagl oricfu'ui
alt mocl de itz-tiinfare si, in special, celui divin. in pre-
lungirea lui Kant, dar mai ,ales a iui She1ling, Coleridge
pledeazd pentru ingenuitatea spontand. a formei, in dauna
exerci{iului congtient qi controlat (denun{at sever drept
,,un fel de purd inderninare a spiritului [...], lucrare a
uoin[ei, incompatibild deci cu efervescenla activd a mintii
copleqite de mirelia obie'ctului sdu((). El distimge ast-
fel, in mod explicit
-
degi le oPune sever una alteia *
cele doud constante care intre{in dintotdeauna dinamica
oricdrui proces creator.
ii ofer6, ,ca antipod, cresterea organicd., necontrolatd, im-
prer,'izibild. Sd nu uitdm cd, in Eupalinos, Socrate pome-
negte trei cdi diferite de generare, de producere: hazar-
dul. creqterea qi, in final, separati de etre, crea{ia umrand.
-?rpa Valery, pentru o intreagd tradi{ie exegeticd for-
malisti
-
de 1a Opoiaz Ia Noui Criticd.
-
fabricatia li_
terarA se definegte ca proces in care scriitorui se absoarbe
func{ional, in timp ce-gi prelucreazd. materialul, in con-
forrnitate cu un set de norme tehnice, artizanale. Ceva
mai re'cent, o parte a gindirii semiotice qi a esteticii in-
fol'malionale moderne (I. Lotman, U. Eco sau M. Bense)
int_elege forma ca principiu de cauzalitate, efjcient si fi-
nal. Actul poielit: al scrietii erbsoarbe ,le, pou.quoi du
moncle clans un commet ecrire((, cum zice Barthes.
Ermetismui literar modern corlcepe sensul ca pe un
fenomen interior hmbii ; relatia cuvint-lum" ,-r"orriifii.rd
de tipul intern-extern, ci o reialie ,,intr'-un cerc al cdrui
centru este pretutindetri $i a ciirui circumferintd nicdieri((.
. Daci, in acc_epfiunea sa formal-ermeticd., limba.iul li_
te'raturii iqi subliniazd indeose,bi capacitatea cle a da naq_
tere unui univers discursir,' inehis qi autarhic. considerat
in climensiunea sa ontologicd sau orficd., el iqi pune in
valo,are forta de a manifesta Si de a susline o lume.
Ar fi gre.sit sd se deduci cd literatura erprimd. o lume,
transcendenti in raport cu ea Ei cu lirnbaiul sdu (reve-
nind, pe cdi ocolite, la idealul tranzitivitdtii reprezen-
tative). Renunflnd totai la pervertirea prin reprezentare,
ea nbsoarbe praotic lumea, spre a o materializa dupd a_
ceea. Limbajul nu mai este * astfel conceput __ un mod
d,e a releva, o sirnplS coaid a miezului icleatic strdin
siegi, ci o ipostazd a fiintdrii. Ca practici de crea{ie gi ca
reflexie teo,reticd aferentd,,,orfismul( lingvistic eviden-
liazi insistent capacitatea literaturii de a nu mai ,,vorbi(.
despre lucruri, de a li se substitui pur Ei simplu. Icieii er-
metice cd limbajul poate fi o incarnare i se adaugd si
prelungirea sa fireascd : postulatul limbii ca un factor
genminativ in raport cu lumea sau cu gindirea.

36f DESPRE ,,APARTINTA" SI ,,REAIITATEA" LITERATUR'II
Dupi ce rornanticii, ipostaziaseri funclia cosmogonici
a literaturii, in literatura rnoderni tinde s5. se afirme din
nou funclia ontologici a lirrtbajului, capacitatea sa de a
obiectiva lumea. Pentru conqtiinla culturali modernd, u-
nitatea ideali cuvint-existenfi constituie insdsi conditia
fiintdrii lumii, pe care numai poetul o poate actualiza.
De aici pin^i Ia a ridica limbajul qi, odatd cu el, litera-
tura la rangul de model aI lumii drumul este foarte
scurt. Si ne arnintim cd, pentru Heidegger, iirnbaiul li-
teraturii va echivala chiar cu fiin{a{rea) Lucrurilor (Das
Sein dem Sei,etzden). Relalia prin care omul qi lumea se
confruntd este pentru Heidegg'er istorici gi esenlial ling-
visticd : .,Limba este locul de addpost al Fiin{ei (Die
Sprache ist Das Haus des Seiens). In lScaqul ei t'rdieEte
omul. Cei ce gindesc qi fduritorii de vers sint veghetorii
acestui addpost. Veghea lor inseamnd aducerea Ia inde-
plinire a putinlei de revelare a Fiinfei, in mdsura in care
ei, prin rostirea 1or, o trec in lirnbd (zur Sprache Bringen)
qi o pdstreazd in limb5(.
Dacd ideea contamindrii lumii prin limbaj era deja
de descifrat in Fragrnentele lui Novalis, mai tirziu, con-
oeptul baudelaire,an de ,,analogie( va trdda convingerea
soiidaritdtii profunde, genetice, a lumii cu venbul.
La rindul sdu, Claudel speculeazd insistent asupra
cona;terii (co-naissance, Art Po1tique) cuvintului Ei lumii.
Po,etul este restaurat in funclia de vorbitor primordial
oare cheamd lucrurile la existen{d proferindu-Ie numele.
$i Claudei, ca gi Baudelaire, ($i nu numai ei) se re-
for5. cu precddere la poezie. Arareori apare notiunea mai
generald de ,,operi((. Trebuie vtnut6, aici o expresie a
convingerii
-
explicit exprirnate de Val6ry
- cum cd
poezia ar fi Iiteratura o,in esenla principiului sdu activ(.
Specificul literaturii este, apadar, echivalat cu capacitatea
sa orficd de a cherna, prin verb, Iumea la existen{d, de
a o stabili in spaliul cintului.
METAMOR!'OZE Ar"E LITERATURTT $r LTMBATULUT / 37
Iatd cd, privitd in ansamblu, traditia ,,antiteroristis
-
cum ar fi spus Jean Paulhan
-
interesati de inridd-
cinarea lingvisticd a literaturii, se dovedegte suficient de
solidi spre a suporta proprria-i scindare dialecticd inte-
rioarS. Faptul de a fi conceput5, in-cd din momentul con-
sfintirii sale, drept o coincidentia oppositorunl
-
pe de o
parte, ,rorfism(', pe de alta, ,,ermetism( -
nu-i compro-
mite cu nimic echilibrul, 'ba chiar dimpotrivi.
Poate cd cea mai sugestivl ilustrare a unitd{ii in di-
versitate de care vo,rbeam o reprezintd crealia, ca qi poe-
tica lui Mallarm6 ._ triumf desdvlrEit al unui atit de
Iung qi anevoios procers de intemeiere a specificului lite-
raturii in propriul sdu limbaj.
La Mallarm6, limbajul funclioneazd in ce1 mai auten-
tic spirit hegelian : ca dialecticd a negdrii qi semnificdrii,
a afirrnirii Ei abolirii.
Natura limbaiului transpare pentru Mailarm6 in uot'-
birea esenfiald, prin care nu se exprimi nimeni in afari
de LimbaiuZ insugi. Structurd eminamente formalS, {aI'
larm6 a fdcut gi eI apologia crealiei ca exercitiu intelec-
tual tehnic qi controlat. ,,El a intrevdzut o algebrd, acolo
uncle ai{ii rdmineau in limitele aritmeticii(', sus{ine dis-
cipolul siu cel mai fidel, Va16ry.
Spre de,osebire de maioritatea scriitorilor _- observd
Jacques Sherer Mallamne avea permanent in ve-
dsls
-
proiectindu -qi Cartea
-
5huslula operei sale gi
conclifia abstractd. a literaturii in genere, inainte de a fi
meditat asup,ra con[inutului sdu. La Ma1larm6. sistemul
de expresie precede Ei generea26 proiectul execu{iei.
Pe de o parte, agacla,r, Iimbajul pare a nu mai avea
aita menire in afari de aceea dre a contrapune universu-
lui propria-i p,rezenfd, solid5, obiectuala qi opacd. Neant'
distrugere sau abolire sint termeni-cheie ai unei poetici
care derivd actul creator din gestul negdrii : ,,Mi-am fdu-
rit opera numai prin eliminare qi orice adevdr dobindit
s-a ndscut prin disparilia unei impresii care, d'upd ce

38 i DESPRE ,,APARiINTA( SI ,,REALITATEA" LITERATURII
scintciase o clip5, se stingea, risipind intunericul si in-
gacluinclu-rni si inaintez continuu in experienta absoluta
ir tencbrelrrr:. Pentru mine, Beatrice a fost clistrugereas.
C:r iimltaj, literatura anihileazd lealitatea. substituin-
clu-i irealitatea sa substantiala.
Pe de altd parte ins5, o atit de radicala aneantizare a
realului, inciucie qi afirma in ca posibilitatca renaqterii :
vcl'ltril literar distruge realul numai pentrlr a-1 potenfa,
O congtiinti clari a naturii lingrristice a literatulji ir-l
toaie climensiunile sale sj-a sonstruit, prin urmai.e, clers-
tul cle lent pinir sPle sfirlitlll veaclrlui al XIX-Lea. pa-
raf razinclu- I pr: Tocloro:, :lm plrtea spunc ca, incepind
cle ilclrm, literatrrra cler;iltc cca mai clesi:rvirsita expiesio
a con;tiintei pe crrre o aLe omLrl asllpra existcntei $i rea-
lititii limbajutui r;irr.r. in morl sirnltoiic. Nlichei Foucault
ne propune sa iclenlific;im in ur:est moment insAEi, ,,apa-
ritia Lil:ertLturii(.
Sub semnul Discursului
Prima ispitri care a urmat legitimirii perspectivei tim-
bajului in teritoriul literaturii a fost si se breveteze au-
tomat metodele lingvistice drept prclceduri euristice, cij-
recl ctplir:ubiZe texteior literare, cu scopul declarat de :r
se olrtine rezultate demne de titlu1 de teoreme poetir:e,
sau
-
cLl un terrnen preferat dinccilo cle ocean $i care
zr clominat colocrriile qi simpozicl:rnele americane din de-
ceniul al saptelea
-
de teorii stilisllce.
Structuralismul s-a exersat cu plecddere
-
mai alc.s
irr arralizele cle text
-
in utilizarea (in ,,aplicarea(( ca si
fokrsim cuvintul-cheie ai vremii) modelelor lingvistice
ca algoritmi ai clescoperit.ii nemiilocite de structuri ..o-
bicctir-et(, selr de .,gramatici{( literare. primele incercari
als lui Jahobson
-
cll merre r-Asunet printre discipolii
s5i clin America -. de aplicare cvasimetaforica a
"orl""p_telor si categoriilor lingrristice, la studiul limbaiuiui poe_
tic, camuflau convingerea subsidiard ci simpla anilize
METAMORFOZE ALE LITERATTTRTT Sr LlMBA.rrrLUI / 39
lingvistici a textului era capabild si reveleze valori gi
fur-rclii poetice. Presupozi{ii de aceeaqi nature se cles-
Inqesc cu u.gurintd gi in incercarile lui Greimas -- clatind
cam clin aceeaqi euforicd perioadd
-
de a cleriva in mod
ciir-ect sensul giolul al unui text literar din sensul com-
por"rentelor sale lexicale. inferioare, explicind astfel algo-
ritmic misteri'oasa capacitate a urlt-ri cititor de a inlelege
intultiv (hot'ribile clictu !) izotopiile compiexe..
$i totuEi, indifelent cie formele in care a fost rsi va
mai fi coltcepu'r un obiect lir-rgvistic, nu incape indoialir
ci el nu se poate suprapune nicioclatd exact pestc cel li-
terar. Nu descoperirea qi clescrierea unor structuri ling-
vistic'e e importantd, ci inlelegerea mecanismelor com-
plexe prin c:rre acestea clobindesc, in text, statr-rt lite'rar.
TenCinla ,.transferului clirect((
-
de la norma ling-
visticlr la tert cere rpusi in lerlatie $i cu axioma
autarhiei operei, inteleasi
-
intr-o viziune postroman-
ticir
-
clrept totalit(fte elnergentit. O trtare ipoteze se con-
trapi-tne
-
in mocl polemic
-
solidei traciifii exc-geiice
anterioarc lomanlismului. interesate cle ancorarea fie'cii-
rui text in stluctura-cadru a unor ansambiuri formarle
interioare spatiului literar qi indepiinincl rolul de t'eler-r
mediator intre interpret gi text.
Ca -"i expioatdm integral ipoteza omologiei limbai-li-
terattrrir, treluie in primul rind sa construim tLn niuel
poetic al analizei, dispuninrl cle un arsenal plopriu de
concepte ca gi cle metode coresprtrr;:itoare. De la rnocleiul
iinpivi:;tic ai.rstract. nre loc o coborire treptatd catre fiinta
partictil:rri a Lrnui tcrt, privit in asp'ectril siu lingvistic,
structural qi funclional.
I)jst'urs, sislem secuttd, s<-t'iiturd.
-
iati citcva modele
interpretative pe care cercetarea ni le propune, in accst
scop, spre testare. Pentru care dintre ele -"-c)m opta ? O
trecere succintii in revisti ne, va perrnite sir rte pro-
nunfim.
in olcline strict cronologic[, formaligtii luqi sint cei
dintii care semnaleazd o ,,problematicit(( a literaturii ca

40/DESPRE,,APARENTA" SI,,REALITATEA4 LITERATURII
sistem formal de semne, analog altor sisteme de sens
(printre care, lirnba natural5, artele sau mitoiogia). In
special in ultima perioadd de activitate a Ecolii forma-
liste, Jakobson intrezdreEte un inter.es sporit pentru re-
latiile existente intre proprietilile pur lingvistice ale
iiteraturii qi aceie ce transcend limitele propriu-zise ale
limbii, relevind de semioiogia generali a artei.
Bazele unei teot-ii a literaturii lingvistic fundamentate
ca sistem secund sint p,use insa abia cle glosematicd. I-.
Hjelmslev defineEte rignros nu numai notiunea de sis-
tem secuncl, ci gi categoriiJe sale tipo,l.ogice
-
cele de
metalimbai qi de sistem conotativ.
Situindu-se in prelur-rgilea glosematicii, Ei Barthes des-
copet'i specificul literat.ulii in materi:rlul purtdtor de sens
preexistent al limbaiului, pe care ea, intr-un fel, doar
palaziteazd structural.
Greimas vine, l:r rindul ;siu, si adauge o seris de pre-
cizdri de finele ipotezei hjelmsleviene. Orice text poate
fi infSliEat ca expresie a interferenlei unui sistem d"rro-
tativ cu mai multe niveie de conotatie. Alcdtuite din unul
sau mai multe planuri
-
care sint cle asemenea lim-
baie
-
sistemele conotative se pot clasifica clupl gra-
dul lor cle strartificare. Gralie .stratificarii saie, dai si des-
chicierii spre zone dintre cele mai diverse deja-codificate
ale experienfei, o conotalie ,se preteazl unei Lborddri ti-
poiogic.e. Luata tale cluale
-
avertizeazd Greimas
-
ipo-
teza glosematica asupra limluiului ca dublu sistem r.le-
notirt-conotat nu vizeaz nimiq suplimentar in afard de
atituciinea unei societali fald de semneLe limbaiului sau.
Definirea .literaturii ca sistem sccund riscd, asaclar, sd-qi
piarcla specificul in inteliorul unei semiologii generale
a textului. Pentru poetician, singura solutie rlmine con-
centralea asLlpra formelor de manifestare discursiud. a
limbaii-rlui ca sistem secund. Numai la nivelul unor sec-
'--en'fe disctlrsi'--e in^c:hi.se, cercetdtorul ar putea eventual
sa surprindd specificui lingvistic al literaturii, urmdrind
chipul in care unitatile poetice le .,dubleaz6( pe cele ling-
vistice, in planul expresiei ca qi in cel al confi,nutului.
METAilIORFOZE ALE LTTERATURII Sr LTMBAJULUT/ 41
I)imensiunea productivd a sistemului secund si func-
liile sarlc de ansamblu generic de reguli constitutive este
incle;rproape urmdlitA de cercetdrile qcolii semiotice de la
T:rrtu. Cuprinsd in limiteje structurilor verbale ale limbii
nittLtltile, literatura este un sistem semiotic cle tip secun-
dr.rr. {laracternl siu specific rezulti din aptitudinea sa
mocle.latoare in raport cu rearlitatea : literatura propu-
nir-rcl intotdeauna un mociel r,erbal a1 1umii, consicleratd
iu csen{a sa. In acceptia p:rrticular6. pe care i-o con-
fcrir Lotman, sistemui moclelator secund ar fi un con-
glorrrelat de nivele cle ,,codaj apriori(( care coroboreazi.
nr-.r'mele lingvistice cu reglementdri ierarhizate cle na-
turA r-:rliatd : nivelului de baza
-
cel lingvistic
-
i se
adarigir structuri complementare, seclrndare (de tip ideo-
logic. etic, artistic etc.). in ercest fel se defineEte o com-
petenfal .semiotica foarte complexi. care cuprinde reguii
procittctir-e clar gi restlictir'-constringlitoare. ln iusistenta
cu care cercetitot'ii cle la Tartu subliniazd virtutile rno-
cLelotctctl'e ale sistemului, in interesul l<tr marcat pentru
traieciul cleductiu in producfia literari, descifrdm un ecou
inclepai'tat al ipotezei ,,r'elatir,'iste((, formulate cindva de
antropologia lingvisticd, in spe{i de Edrvard Sapir qi
Beniarnin Lee Whorf.
Cercctarile qcolii cle la Tartu, privind literatura ca
sistcn mod'elertor secund, au reusit sd arate cir in peri-
metnrl aparent unitar al realitltii literare coexisti stra-
turi semiotice eterogene, urcind de la textul lingvistic
cdtre cel cttlturarl, in sens Jarg. Contribulia originala a
qccilii sor,.ietice ia f clrmularea teoreticd a unui concept
cle literaturd *- cu pornire din planul-cheie a1 limbaiu-
h,ri -- consti tocmai in integrarea programatic6 a cerce-
tirii strict-literare intr-o semioticA a obiectelor culturale
in genele.
Pelrtru o cercetar-e de acea.sti facturd, textul iiterar in-
deplinegte funr:tia de nudleu ordonator al r-rnei veritabile
constelafii de cocluri. Print,re acestea, codul lingvistic se
remarci prin statutul sau cert qi ugor reperabii. Prin
apar-tenen{a 1or simultani la diverse ,,serii iiterare( (ge-

42 / DESPRE ,,APARENTA' SI ,,REALITATEA" LITERATURII
nuri, stiluri, tipuri de discurs, productia globald a nnui
autor sau a unei epoci etc.), entropia elernentelor li:rgl'is-
tice sporeEte. De aceea, in descoperirea cdilor de inte-
grare a structurii textuale in contextele extratextti;rlc (la
rindul lor complexe Ei ierarhizate), telenul ferm cle por-
nire este totdeauna nivelul lingvistic al textului.
in procesul receptarii, caractelul literar al unni text
e direct condilionat de confruntarea codurilor autonilui
gi, respectiv, cititolului (fie ci e vorba de coincicler-ilir,
de interferenla sau de clivengenta). Situatiile cle it(.]lco-
inciclenlA se repartize:rzA spcctral intle un gracl rninu.s
-- ce se datoreazi cliferc'irtelol incrente cle experientd
cuituralS, de stertut soc:iul. clc pers<tn:-riitate, intre cei
cloi
-
gi un glad rnaxim
-
clat cle inclividualitatea cli-
vergentd a culturilor cirror:r ei le apai'tin, situatie ce
poate modif ica, raclicarl sernsul initial al ur-rui terl, f5-
cindu-l practic imperceptibil. I)enlru <'i,titor ir:t sil
ludm un exempiu
-
care se mttllume;tc ir"r mod rilimal
cu un efort minim de decoclare, este preferrabii car iite-
rattrra sd se indepdrteze cit mai putin cie principiui slrLic-
tural al limbii naturale ce-i este foalte familiar. Ptti-rclril
de vedere al autoruluj este cu totul spus. El va cauta
se pune in valoare exact acele elemente ale limltii c:rrc
pot sd funclioneze simultar-r in mai mulle sisteml. gs-
date qi si conserve ,,memolin(( acestei funcfiondri (tex-
tul imbogdtindu-gi astfel semnificalia ini!ial5, insd cieve-
nind mai anevoie cle clecodat).
Abordarea literaturii cu pornire de la conceptui de
sistem secund este, in concluzie, o investigare semiotica
ce osciieazi
-
aproape dramatic, c'rede Eco
-
ir-itle
exigenta rigorii qi formaliziirii, p,e cle o parte, gi r-rostal-
gia deschiclerii spre un ploces istoric ancorat, p. de
alta. IJin iicest al doilea ungiri de veclele. ni se infa-
liseaza un proces de coxrlunicare cleschis. in care rnesa-
iele variazd in funclie de coduli, codulile se mrileazd
in raport cu ide,ologiile sau cu con'iunctura ; cit clespre
sistemul in ansarnblu, acesta se restructureazd neconte-
nit, sensibil la experienta clecisivd a decodarii. Dialectica
METAMORFOZE ALE LITERATUrIII FI LIMBAJULIII/43
ciintre cod qi mesaj e, la urma urmei, cea care impune
comLinicarea literarii clrept o erperienfit culturuld. prin
care omuL iqi insuqeqte, iCi strbordoneazd lumea, coll-
verth'Lcl natura in culturA.
Foetica, pe care Jakobscln o consiclerase parte inte-
gra.rntA a lingvisticii, ar deveni in acest fel r,tn studiu de
tip rerniotic it1 comuuic:ilii cu fttnclie esteticti.
DeplasinCu-ne acum atenlia sple o alta arie de irt-
rc,s'iigare. vom obselva cA irup{iti triurnfdtoare a con-
cep+"'-r li,ri cle scr"iiftit'c'i 1n arena cercetarii orientate ling-
.,:istilo-literar a avut ca gest fondator proclarnarea cu-
vintriitti scris clrept trAsatura constitutivi a literaturii.
Ge:;i polemic in raport cu preiudecarla categorisirii scrie-
rii rlrt-pt subprocltts al vorbilii
-
adinc inrddlcinatd in
metafizica culturii europene.
O ipoteza mai special5, lansati in circu)alie de grupui
Tel QueL, polneqte cle la ipostazierea scrierii in raport
ci,r r,-or,lrirea pentrn a defini zrpoi specificui literaturii. Ra-
poriurile sjcriitulA, pe cle o parte, limbi qi vorbire, pe de
altil, sint radical inversate.
Speculalia tel. cluel-istd despre literaturl ca produs al
scriit-Lri ii evolueaz5 in striusA Ei declar:rta legaturi cu
striir'lani:r unei parli a filosofiei contemporane de a de-
r-rLlniir ceea ce l{risteva numeqte ..iirnitele logocentrice'( ale
criltulii europelle, ir-rtemeiate pe conceptul de vorbire.
in ac'est context, notiunea de scriiturd este, prezentatd
c--zr o eventuali portitd de evadare din limitele strimte ale
unei tr:rdi{ii opresive.
Dupi Philippe Sollers, speculalia europeand dominati
cle ntrtdelul, simbolulul
-
expresie a fazei religioase in
cale ittmear e limba'iul infinit aclres;rt s'piritului finit
-cr-r si cea guven-ratd cle econ,ornia semnului
-
forma de
extensie a filosofiei speculative i<leraiiste, cle sorginte pla-
tonica
-
sint cleopotrivi ideologi.i erpresi',-e sau repre-
zenlutiue. in ambele sisteme speculative mentionate,
scriitr:ra e deplecit-rtd ca exteriolitate pur decorativa, pe
cincl .,;orbirea este preferenliata ca formd a exprimdrii,

44 y' DESPRE ,,APARENTA' $I ,,R'EALITATEA' LITERATI]RII
- de cdtre un subiect conqtient
-
a sensului sau !,sem-
nif icatului transcendental".
In acceplia pe care i-o dau tat quet-istii, scriitura in-
ceteazd sd fie o umil6 repnezentare a vorbirii, eriiin-
du-se in proces generator qi translingvistic. FaL d,e tirn-
boj, scriiturii i se proclamd acum originalitatea si chiar
independenla, capacitatea de a pune sub semnul intrebd-
rii pind qi conceptele _. vechi cit cultura europeand.
-de serus gi de fonnd. Ea devine un prooes genetic qi in
raport ciJ uorbireo, pe care o utilizeazS. ca
'materiaL
de
gradul al doilea(.
De,bordind limitele mutiiante ale lingvisticii (o disci-
plina debitoare intr-un gracl intolerabil ginclirii ..dua-
liste" qi .,metafizicett a semnLllui) scriitura e intron:rtA
drept concept fondator al unei noi stiinle: gltimato-
Jogia.
Noliunea traditionald de sistem lingtuistic oclatl desca-
Iificatd, scriitura iqi cautd originea intr-un proces cle
semnificare; intr-un joc formal de diferenle. NIai eract.
intr-o ,,diferire(( in raport c:u sine insiqi, care nu se rrai
lasd conceput5 in termenii ortoclocsi ai opozitiei pre-
zenld/absenti. in calitatea sa cle proces, diferirea (lc
diJfdrance e-cte incompatibil6 cu esen{a staticd, sincro-
nicd, taxinomicd a categoriilor de sistem sau cle strlrc-
turd. Obiectivul prioritar traditior-ral, blamabil, al r_rnui
dat ,de descris({, se inlocuiegte cu cel ai unei ,,structu-
riri de ob{inut(. Veritabili relea de lanluri geirerative
Ei de transformdri reciproce, scriitura se l)aporte trzl Ia
iimbaj doar ca transgresare si chiar ca ciistrugere.
in mdsura in care este ;i ea recltnoscutd drept pro(:es
scriptural, literatura nu mai este incorsetatd in lirnitele
limbii, ci ia naqtere prin trans.gresarea lor ; sensul ra-
mine interior textului concret, care nu 11 mai exprimi,
ci doar iI minuieqte. Cit despre probletnotico literaru-
lui, ea depageqte astfel in mod radical categoriile ling-
visticii. Mai muit decit atit, in cele din urmi practica
scripturalS submineaza fratalmente Literatura. SA nrl
pierdem insd din vedere c5, pentru Kristeva, no{iunea
METAMORFOZE ALE LITER,ATURII SI LIMBAJIILUI / 45
tradi{i'onal5 de literaritate se referi otrligatoriu la repre-
zentare. Desemneazd de fapt produsul finit gi sclerozat,
incapabil sd renascd prin interpretare : ipostaza mercan-
tild, obiectual6, ,,de consumt6, a textului.
J. Houdebine opina cI inclinarea de ra se sublinia
literaritatea limbaiuhii prin raport,are la o serie de re-
ferintA (vezi formalistii ruEi sau Jean Cohen) ar fi camu-
flat de fapt intotdeauna ideea irnplic'ti a caracterului
transgresiv aI literaturii fald de iimbai. in hpsa unor
unelte adecvate de conceptualizare, o atare intuitie fun-
dirmentald ar fi fost exprimatd de cercetdtorii sus-numiti
prin efortul de ierarhizare a codului. Fald de acest
morl simplist de a rezolva problema, Kristeva ./ine cu so-
lulia clasificdrii formelor literaturii in funcfie r:!s gradul
in care acestea exploreazi virtualitdtile codulrri lingvis-
tic. Limbajul poetic tinde pentru Kristeva sd
realizeze infinitatea poten{iald a co'du1ui. Fald Ce el, toate
celelalte variante ale scriiturii trddeazS, dirnpotrivd, o
evidentA limitare a propensiunii spre infinit a limba-
jului poetic.
Atit ipoteza Kristevei privind limbajul poelic cit gi,
in general, teoria tel quel-istd asupra scriiturii pot fi
puse in relatie directd cu o formuld particulard de crea-
!ie, proprie unor scriitori moderni ca Mallarme, Artaud,
Bataille, sau Lautr6amont, care urmires'c in mod delibe-
rat si exploreze mecanismul funcliondrii limbii Ei a1 sem-
nificirii. Dupi teoreticienii de Ia TeL Quel,Iiteratura pro-
dusa de aceqtia ar inceta sd reprezinte un obiect estetic
qi literar pentru a se transforma intr-o operalie traus-
lingvisticS, intr-un sistem diferen{ial scriitur'5-lecturd,
functionind Ia diferite nivele.
Pe de altd parte, nu incape indoiald ci ideolo.gia tel
qzl.el-isti este tributard, in diferite grade, qi :-rnumitor
postulate ale qcolilor filosofice si qtiint,ifice ale secolului
nostrn. Sa ne gindim intii la teoria marxistd a producti-
vitdlii, acceptati de TeL Quel in versiune Althuser ; sau
Ia tezele psihanalizei privind supradeterminarea, preluate
insd din perspectiva lui Lacan. Prin Derrida, doctrina

,1(j / DESPRE ,,.A.PAREN1.'A' $r ,,RriAr-1:rATEA" LTTERATURTT
grupului devine permeabild fald de fenomenologie, lnai
ales in formula }I"-rleilr-r-Ponty. in special in Sigrze.s, lier-
Ieau-Ponty s-a strdcluit sd de.monstleze ci, in divclsele
sale arrataruri
-
fie ca e vorba de cogito-ll cartezial-r,
cie criticismul kantian sau de ,,conceptul ,care se gin-
cieste(( in cunoaqterea absoiut5 hegeiiand
-
traclifi:r icie;r-
lista gi inteiectualistA europe:rnd a tins sA atiugi Loqasul
in puritatea sa, fScind riin trc1ee esen{a lucrurilcr. Ca o
urmare clilecti, conceptele in baza ciirora a fost a-indita
scriitura
-
imitarea sau ]-cprezentai'eai sfirqit prirr
:l o reduce la altcevn clecit pi'opria sa funclionare.
Pcrrnincl cle la aceasti itttz.A specrlrlillivir, teoriile scriitu-
i-ii iEi propun sri clei-llochezc litcralr.rl alit clin icgiie con-
stringatoare ale iimbaiulni cit si ciin inchiclc.r:ea esteiii:a
a operei. Practica semi-rificanta a literatulii este cl.efi-
rritA ca pornind d<; IcL Litnbaj pentr.r.r a-l transgresa apoi,
a-l transforrna, la toatg njvslele si in toate e-'iti:itsiije
sale. Pe buna clreptate, constati Miche1 Zcraffa, pur:ii.cile
de acest tip pot fi numite trans sau metalingvistice.
Pornind de 1:r premise relativ similare cu cele aLc
teoleticienilor de Ia TeL QueL, lJ.enri Meschonnic poseda
totuqi un pr.rnct de vedere propriu, relativ la scriiturd.
in calitatea sa cle pt'odttclie-de-Jorme-setzs, aceasta trii-
cieaz;i intotcieanna o anumitA olmogenitate :r verbnir.ri cu
traire:r. Numai intr*un context cultural particular, scli-
itula degajd clin limbaj posibiiitAtile sale nepraciLici'rte.
Fireqte, pentru Meschonnic, practica semnificativA nu-
miti literaturd nu poate fi interpletatA gi nici explicatiL
inteqral cle limbi. Scriitura depagegte domeniul lingvis-
ticr"riui fiinclca ascuncle intotcleauna, dincolo de ea. r-rn
.subiec:t istorico-soc'icl, un subiect epistemologlc qi t.r in-
tr"usiune infinitii a incon;tientului, dizolvind ln acesi fel
opozitiile limtcaj- eu qi limbaj-lume.
Conceptul plurivalent de scriituri de la care porneste
poetica lui l{eschonnic se deosebeqte, prin urmare, ra-
c{ica', de fetiqul tel quel-ist al productivitdtii, care pro-
moveazd ruptura definitirrd dintre semniJicare ca proces
METAMORFOZE ALE LrrER,ATURrr Sr LTMBAJULUT / 47
qi semnifica[ie ca rezultat. (intre dire gi dit, va spune
1e:;chonnic.) Pentru ,,mistica fabricdrii(, teoria pro-
dttt'tiei este rupta de teolia produsului. Din momentul in
care acesta din urmd e excomunicat, o teorie a valorii,
a ir-rteractiunii dintre structuri qi recep{ie, devine impo-
silriiri.
P:ecizdrile lr-ri Meschonnic permit o in{elegere a lite-
raturii ca proclus conceptualizat Ei socializat al scriiturii,
,r'aportu| dintre ele fdcind lnsd absolut necesard o teorie
a lirnbajului. Scriitura ger-iereazi spatiul autonom si dens
in t-are scriitorul qi receptorul se intilnesc, pentru a des-
cifla rnereu acel .,ceva(( care ii transcende, ingiobinclu-i.
Ila ru poate fi corlceputd inclependent de produsul lite-
lar il-r fir-ritudinea 1ni structural5, a cdrui pluridimensio-
naiiiate $i istoricitate ambigua le fondeazd.
i,r o privire mai atentd, sistem secund qi scriiturd de-
sernneazi clou5. orizonturi : cel al sistemului gi cel ai
i:nLirrtlrii. Tntrg ele, diint:olo cle lirnba, dar dincocrce de
piripl'ia sa plactici, literatula evolueazi sub zodia dis-
t'tu'.sttlui.
Deqi conceptul este venerabil, penetra{ia qi actualiza-
rea sa atit in domeniul lingvistic cit qi in cel literar se
poate spune cd este recentd. Cimpul fenomenal al dis-
cursiriui este ini{ial revendicat de psihanalizi qi proble-
matizilt ir-r pre-mierd Ce Lacan. Prin intermediul cerce-
taliiiir Lui Benveniste, se pun premisele omologdrii, sale
in .lingrristica gi in poetici. fapt ce ra protluce un revi-
riment ir-r interiorul :rmbelor discipline. Fard a exagera
prca nu1 f, puiem sa afirmim cd o iingvistica sistematicl
a ciiscursulr-ri rimine incd un ,qubiect cle controversS.
l)icotomia saus:suriatrd latz.clue,-parole discciazd, in an-
samblul fenomenelor legate de utilizarea limbajului,
sistemul global de expresie de aspectul sdu real, actua-
lizat in practica actelor comunicative. lntre cele doui
nivele se instituie relalii de tipul general-particular, sau
potentd-actualizare.
Prin modelele explicative ulterioare ale teoriei lim-
bajului, se propun nuan!5ri succesive ale polaritdlii de-

48 / DESPRE ,,APARENTA' SI ,,REALITATEA( LITERATURI1
venite clasice. Se instituie, in acest fel. clase interrne-
cliare de fenomene intre nivelele langue qi parole, ir'-
{elese treptat doar ca repere-limitd in ierarhia fokrsirii
.limbii.
Conceptul cle disczrs se va impune ca referire la o
realitate intermediari intre sistemul lingvistic qi pt'ocesni
concret al enuntdrii.
Poetica iI poate adopta, Ia r.indul sdu, virzind jn el
un instrument propice captiilii specificului lingvistic al
literaturii. Concept al dialogului qi aI relaliilor, eI me-
cliazd trecerea intle sistem Ei text, iimbai Si nonlimbai,
literaturd qi nonliteratur:i. El face accesibili cercet;ito-
rului dubla conditie ar literaturii : inchiclerea substantiali
ca gi deschiderea funclionald ; sensr_rl operalional clar qi
semnificalia articulatorie ; actul producerii ca qi rezulta-
tul 1ui.
inleles in inchiderea sa structurald, discursul este nn
nivel tronsfrastic. El depdseqte limita superioard a fra_
zei, tradilional instituitd ca frontierd a domeniului ling_
vistic. Este uqor de infeles in ce mdsurd relalia enun{tlii_
curs mai este inca -- tot mai rar -_ interpretatl ca o
expresie a opoziliei lingvistig-non,'lingvistic. pentru a
se apropia de universul cliscursului, lingvistica vine ctr
postulatul omologiei structurale <iiscurs-frazd. Dotata cu
valoare euristicd, omologia respectivd trddeazd, in acelaqi
timp, capacitatea umauA de a c,rea ,,sisteme clemultipli-
cative((.
In termeni structurali, discursul poate fi imaginat ca
o succesiune de fraze, supusd unor reguli combinatorii
de acelaqi tip cu gramatica distrihutionaid ; dupa cum
poate fi prezentat qi ca rezultat al transformdrilor unei
structltri profunde, in funclie de rur modei de compe*
tenli. Dincolo de planul strict structurai, discursul face
evidentd articularea limba.iului cu un subiect Ei cll o
lume. Pentru Zeiling Harris, discursul este un aRsam-
blu cultural, trimitlnd la date care nu sint lingvistice.
METAMORFOZE ALE LITERATURII $I LIMBAJULUI / 49
Natura esenliald a acestei relalii ii scapd insd lingvis-
tului american, ca qi ,,insemnele( particulare prin care
ea devine evident5. Ceea ce intereseazd abordarea lite-
raturii din perspectiva discursului nu este enuntal'ea ca
atare, ci moclul sdu de prezentare in discurs : cu alfe
cuvinte, formele de introducere a subiectului in cliscurs
qi ,,semnele(( prin care cliscursul se raporteazi la situafie
Ei Ia context.
O Teo'rie generald a discursului se afld incd in f:rza
controverselor, a opozi{iilor insolubile sau a intrausigen-
telor polemice. Deqi disocierile esenliale au fost in ge-
neral fdcute, problema sintezei rdmine inci deschisil. Cele
doud nivele distincte a1e discursului trebuie articul'ate
intr-o teorie care sd 1e integreze fird insi a le confttrlda'
Distan{a
-
dupd unii ireductibile
-
ciintre polul grorno,-
ticalitdlii Ei cel a productiuitdlii va putea fi astfel de-
pdqiti.
Cantonarea cercetd,rii literare pe terenul discursului
mai oferd Ei un ,alt avantaj : situat, cum spuneam, la un
nivel cle tranzilie intre fiin{a concretd a textului (parote)
qi sistemul abstract al codului (Langue) terenul ferm al
cliscursului ingdduie celcetetorului o salutard
-
qi in
prezent foarte in vogii
-
abordare a literaturii dintr-cr
p e r s p e ct i --
(r, g ener i c d.
in ultima vrerne
-
gralie unei sensibile deschideri in-
terdisciplinare a qtiintelor tradi{ionale ale literaturii cd-
tre lingvistici, sociologie, antropologie culturald, ca qi
readucerii in actualitate a unor strdvechi discipline ,,de
confluen{d(( cum ar fi, de pilda, retorica
-
s-au fAcut
efot'turi fructuoase in direc{ia clarificdrii raporturilor ge-
nerice care leagd literatur:a de discurs.
Care este explicalia acestei schimbdri de direc{ie a
cercetdrii ?
Credem cd nu riscim o generaiizare pripitd daci ob-
servdm cd, in ultimele decenii, interesul
-
de sorginte

50 / DESFRE ,,APARENTA' $I ,,REALITATEAN LITERATURII
romanticA -- pentru tot ce este unic, ireductibili , disccsn-
tirt.utt ;i cleuiant in fenomenul literar s-a atenuat consi-
cier;rbii, qi cd <_r subtild diaiectica a cunoaqterii in dome-
niuL umanist a irnpins, pe nesimtite, in prim ptan o nouA
arie problem,:ltic5, r.adical diferitd de prima. Este vorba
de formele de integyare a literaturii cu ansamblul celol-
la1tc practici umane, culturale qi sociale qi, in mocl spe-
cial. clc marile sisteme generice cirora li se suborcloneizd
-- sau mai exact la interscctil cIrora se constituie --
spatiul literar.
Perspeciiva generici estc o ip.ostazd a interesului fata
c.le dimensiunca pe care o putem numi ,,de continuitate((
a literraturii in rapolt cu ceea ce nu este literaturd, in
sfera socizrl culturali. Aceastir continuiti,rte imbracd prac-
tic forma unei treceri gradate cle tip spectral, intre sladii,
clomiuate de doi :urtipozi : literarul ;i pleiiterarul, sau,
in cazul nostru particuiar, literatura si discursul nonli-
terar.
Disculiile referitoare la determinarea generici a lite-
raturii sint polarizate de interesul fata de trei categorii
mai importante si anume : mod, gen $i tip d"e discurs. In
ciuda impresionantei afluenle de bibliografre in acest in-
tei'esant domeniu, lucruritre sint departe de a fi clare.
Statutul teoretic al noliunilor cle gen, c1e mocl si dk:
tip de cliscurs este fluctuant, ca Ei relaliile dintre ele ;
e,tjstii anumili cercetitori care opereaz;i cu toate cele trei
noliuni, clar le folosesc in acceplii foarte cliferite (ce este
mocl pentru unul este gen pentru celdlalt __ N. Frye,
G. Genette q.a.m.d.) ; altii care opereazi erclusiv cu
no{iunea de mod pentru a se referi, dup:i caz. sau numai
Ja gen
-
R. Scholes
-
sau si la mod $i la gen _- D. Hay-
rnsp
-;
in fine, o a treia categorie care opereazd ex-
clusiv cu conceptul ile gen, folosindu-I ca pe un palta-
ceu univelsal
-
W. Kayser, E. Staiger, K. Hamburger
-sau incercind eventual sa introducd o subimpartire irr
genuri teoretice sau ,,tipuri ideale(( qi genuri istorice
sau empiric atestate
-
K. Vieito,r, T. Todorov.
METAMORFOZE ArrE LTTERATURTT $r LIMBAJULITr / 51
Statutul tipuiui de discurs este direct dependent c1e
litigiul clistincliei intre gen qi mod. Raport care
-
aqa
cum a observat Genette
-
marcheazd de fapt diso-
cierea dintre ceea ce este is/ortc qi, respectiv, transislrsric
in cieterminarea generici a literaturii. rnumite detelmi-
iriri generice sint interioare spatiului literar
-
ancam-
biuri formale intraliterare
-
proprii, intre fol'mele dis-
cursului, numai liter"aturii ; a1te1e sint comune literaturii
si tuturor formelor cie discurs, si deci apriorice qi .'cLatet(
ir-r raport cu literatura. Dintre cele trei categorii cnu-
merate, maclul se impune, desigttr, ca avincl un gr:rcl mai
mare de cuprinclere in raport cu planul discursttlui qi,
lespectir,', un gracl mic de specificitate in raport cr'l li-
teratura.
Existi o tenclin{i frecl'et-rti Ce a se pune selnnul E llii-
vaientei intre universaLitatea qi gradul inalt de gEllerii-
litate ai determinlrilor cle mod, pe cle o parte, qi aqa-ntt-
mitul ior,statut ,,1-Iiltul'a1((, care ar scipa determinirii cr'rl-
turale, pe de alta. Opozilia istoricitran-sistoric este astfel
sttprapusd. peste opoziiia cuiturd/natura, practic absorbit'i
cle aceasta din urma. Anumite determiuari geuerice ale
iiteraturii ar fi .,naturaie((, pe citd vreme cetlelalte al fi
crultr.rrale $i conveiltion:rle. Confuzia aceasta este susf i-
nutd qi aiimentata ql cle precizlrile f icute de Goethe
cu privire la raporturile dintre genurile comune sau spe-
ciile poeziei (DichtartenJ qi genurile majore sau morlurile
poetice (Dichtweisen,), ace'stea din urmd' fiind interpre-
tate cie Goethe drept forme naturale fundamentale (cize
drei echte l'traturf ormen).
Situindu-se in clirectl qi programaticd descenclen!5
goetheani. o serie de pocticieni din spafiul cultural ger-
mar,
-
mai ales W. KaYser, Emit Staiger, K. Vie-
tor
-
vdci in categoriile moclale de epic-liric-dramatic,
cis sorginte aristoteiico-platonicl, atitudirii formante futl-
clamentale, neconvenlionale ; un fel de genuri na|uroie
-
moduri de triire, tipuri de viziune asupra lumii sau

52 / DESPRE ,,APARENTA( Sr ,,REALITATEA- LTTERATURIT METAMORFOZE ALE LITERATURII SI LIMBAJULUI / 53
TotuEi, contribulia fundamentald la definirea com-
ponentelor de bazd ale sistemului modral ii aparfine, in
spatiul cultural francofon, lui Emile Benveniste, ial' in
cel germanic, lui Harald W'einrich' I-am face o rnare
nedreptate 1ui Benveniste dacd n-am admite cd preciz5-
rile sale asupra celor doud sisteme verbale
-
cel ol drls-
cursul.ui qi cel aI pouestirii teptezintd sursa inspiratoare
a cercetirilor 1ui Weinrich (Tempus, Stuttgart, 1964).
Pozilia locutorului in situalia de comunicare
-
cor-rstatd
Benveniste
-
d,etermin5, in limbaj, un sistem de deter-
minante numit deiris, care comportd deopotrivb coorclo-
nate personale, temporale gi spafiale. In aceasti tr:iacld,
rolul organizator Ei dominant ii revine categoriei cle per-
soanA
-
factorul fundamental de polatizat:e a discr-ilstt-
rilor umane in doui grupe modale pe care le t'ont llltmi
-
folosind terminologia lui Weinrich, care ni se pitre
mai clard
-
gsrlslTf,ariul qi pouestirea. Comentariul se
desfdEoarl sub sernnul axei personale, a relaliei directe
de comunicare intre interlocutori ; pe cind povestire':r e-
volueazd in zoda nonpersoanei, dominate d:e pt'ou.u-
mele el.
La rindul sdu, Genette, pornind tot cle la Benle-
niste, propune o diviziune proprie a moclurilor cliscursive,
:rxati pe bipartilia intre erpresia directd (discurs la llen-
veniste, comentariu la Weinrich) qi erpresia nted.itttd cle
reprezentale (pouestire Ia Benveniste ca qi la Weir-rrich).
Se intelege ca, in calitate de atitudini locutive ideal-
tipice, modurile discursive nu trebuie suprapuse il'itegral
peste anlrmite tipuri constituite de discurs sau peste ge-
nurile literare atestate _- in care cletermindrile moclaie nu
sint niciodata de gdsit in stare purd.
Dincolo de
'frontiera((
modalului, depdqim teritoliul
transistoricului pentru a pitrunde in domeniul formelor
empiric existente qi socialmer-rte codificate ale discursr-tlui.
VirtualitaliIe modale se realizeazd in funclie cic con-
text, determindrii ior addugindu-li-se qi alte specifictiri,
de ordin temntic sau formal, la rindul lor socialmetlte qi
culturalicegte prescrise. Fiecare epocd i9i codifici pro-
functii esenliale ale lirnbii
-
sustrdgindu-se prin a-
ceasta determindrii sociale Ei culturale.
in realitate, in calitatea lor de forme a priori ale ex-
presiei literare, modurile nu sint naturale (adicd acuitu-
rale), intrucit sint generate de situatia de comunicare,
element pragmatic gi, prin urmare, convenlionai Ei insti-
tu{ionalizat. La nici un nivel generic aI literaturii, natu-
ralul nu este pur, ci implicd un coeficient variabil cle
convenlional. (De aici ar decurge qi posibilitatea unei
eventuale studieri a determinantelor generice ale litera_
turii cu uneltele retoricii, disciplind interesati de rapor_
turile discursului cu constringerile convenlionale care ii
reglementeazd f unctionar.ea.)
nlodurile pot fi privite drept constante
-
in sensul
pe care Basil Munteano il conferea acestui termen
-transi:storice in raport cu literatura, problema determi-
ndrilor modale ale literaturii fiincl una preliterard, dis_
cursivd gi, mai aies, retoricd.
_ Punctul de plecare al repartitiei modale a discursu_
Iui il reprezintd terenul solid, ferm, al situaliei a"
"o-rr_nicare. {Ie.rcile lingvistice ale acestei situa{ii sint de gdsit
pe axa deictica locutor-auditor, exprimind atitudinea'ce_
lor doi parteneri in raport cu informa{ia transmish.
Probabil cd cel mai important efect al examindrii, ca-
tegoriei mod intr-o_ opticd pragmaticd este de gdsit in e_
forturile cle cliscreditare a faisurui icrot aristoietico-pta-
tonic al opozitiei mimesis-d.iegesis, unul dintr" pif""ii
triadei traditionale epic-liric-crrimatic. vdzind, ln 1"il;;iipragmaticii, in mim,esrs, o simpld varietate a'cliegesisutii-,
tot mai multi cercetdtori pledeazd pentru un siiiem mo_
dal binar.
Printre incercdrile interesante in acest clomeniu se re_
marcl lucrarea cercetdtoarei germane Kite Hamburger,
Die Logik der Diclttu??q, care, alegind clrept criteriu* al
diferentierii expresiei sursa proce,sului de enunfare, vede
in liric ,si respectiv ficlionat cele cloul ramuri ale bino-
mului modal.

Monica spiridon despre aparenta si realitatea literaturii

Monica spiridon despre aparenta si realitatea literaturii

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Monica spiridon despre aparenta si realitatea literaturii

Similar to Monica spiridon despre aparenta si realitatea literaturii (20)

More from George Cazan

More from George Cazan (20)

Monica spiridon despre aparenta si realitatea literaturii