https://neculaifantanaru.com Marthe robert romanul inceputurilor si inceputurile romanului

1. marthe robert
Genul ncdefinit De cc romanul I A istorisi cealalti
parte impir.iqii rk. airrrea fara firi de nume gi p.-
radis pierdut R'birrsonade si donquijoterii Felii de
viafi ciutarca absolrttrrui Dirr uri fafi de roman
edfltrrra, urilirrens

2. ll.
I
llti
lN cXurnRI':A stlt{sl:t-ot{ PItoFUNDIi
n Ll, l'OVl,S l IIiII
Fust'inalia pc ralc o exerciti romanul asupra criticilot Jite-
rlLi clc cele rirai diverse forma{ii, asupra teoreticienilor qi
istolicilor literari nu parc a pierde din intr:nsitate, in ciuda pro-
liferdrii spectaculoase, cu deosebire in ultimele decenii, a stu-
diilor in care se propun lie modele riguros elaborate de descri-
ere qi analizd a discursuiui nai'ativ, fie teorii seducdtoare privind
geneza gi evolulia genului.
Rornanul estc unril clin marii bencficiari ai efervescen{ei
tc.orcticct si rrrt'todologi,r.r';,,{, t,l ll)('il 1r()ilstri, a f5.cut sd pro-
Al'(.s('z(' r'onsirlIl';rlril |r'li|r'li;r grIivittrl tttttttra qi Iunclionarea
dist ttlsttltri litllirr'. l)iscilrlirrllc t;ni' slttrlirt;,'i rlt'lt'tritlrr litcra-
itrrii, istoli:r gcnurilor, curctrtclol si :;r'olilot' litt'r'itrt', r'r'oltrf ia Ei
transformarea formelor literare, 1)torlttct'r't'lr;i lllr'pLrrlt'ir ()pc-
lelor, ca *"i disciplinele care cclceteazd {iinla lilt'r';rtrrlii ca
atare, structurile spccificc ale operei literare
-
poclica, nilrA-
'tologia, critica literard
-,
s-au intilnit in preocuparor corrrurri
cle a delini ror-nanul, statutul estetic qi poetica genului, r'cliifiilo
cliscursnlui narativ cu celelalte serii discursive, cu societatca qi
irr"oria, r'aportul cl:nirc mimesi.s gi diegesis, dintre ,,re1)rezcn-
tare" si naraliune, clintre povestirc qi discurs, func{ionarea spe-
r'ificir a narativitdlii in ciiverse forme romanesti.
Diferite, dacd nu ci-riar divergente din punct de vedere al
plesrrlrozitiil<>r teorcticc si metoclologice, teoriile despre romani
carc c'or',tinrrii sii itlralh pcstc tot in lume, atestd disponibilitatea
accstui lst rr :rl trrlrrlor' ltosilrilitirliicr, deschis celor mai variate
intcrplr'tiiri. liotrt.ttrtul in ILberiate, cum qi-a intitulai sugestiv
rorrrrnlillrrl I,, licicrr Nlarccau reflecliile sugcrate de citirea qi
s,i't it't t'tt I ottt;tttt'l,,t l, i)tl inCeteaZd Sd StimUleZe gindirea teOre-
ticiL si cr ltir';r, i lri;ri ;rtrrnc'i cind scrierile considelate ronane nu
ating cota rk' irrir.r('.i il ulror studii critice despre roman, dato-
rate nnor prcstigir,:.i lritir.i literari qi teoreticicni ai literaturii"
1 Felicien Marccirrr.
NFR, 1978.
Iioman en libert-, Paris Gallirnard,

3. 6 / ROMANUL INCEPUTURILOR FI INCEPUTURILE ROMANULUI
aie cdror idei au marcat puternic gindirea esteticd a secolului
nostru.
Fald de multitudinea cle teorii ale rorxanurui formurate fiede scriitorii ingiqi, fie de tcorcticicni ai literaturii, cartoa Rornan
des origlnes et origines drt roman, pubticatd de Marthe Robert
in tg72 (reeditatd in 1g77), reuqeqte performanla, greu de atins
:rstdzi, de a propune o teorie or.iginald privind originea, sub_
stan{a 9i forma romanului moderr,
"rr.op"nrr,
a cdrei noutate
apare mai evidentd printr_o raportare oricit de sumari (Ei ine_
vitabil lacunard) la unele din cele mai cunoscute opinii ale cri_
ticii literare privincl aparitia Ei evolu{ia romanului modern, cu
care autoarea dialogheazd implicit sau explicit in cartea sa.
Prin teoria despre povestire qi originea romanului modern,
Marthe Robert se plaseazd cu autoritate in punctul noclal al
dezbaterilor teoretice care, i' ultimele clecenii, au marcat
'iataliterard in Franla gi in altc pirli, inscriindu_;i cerccta.";-i" ;;;;mai largi a reflec!ici coniclrpolanc privincl antropokrgia, lite_
ratura, teoria Ei critica literari.
Derivatd din interogalia privind fiinfa insirqi a litcraturii,
din intrebarea ,,Ce este literatura ?,, qi care este specificul 1ite_
raturii ca atare, disculia clespre originea, evolufia gi statutul es-
tetic al genurilor literare nu Ei_a pierdut actualitatea, in ciuda
afirmaliilor insistente privind dispari{ia genurilor in riteratura
modernd, ca o consecinli a qtergerii frontierelor dintre genuri,
a compenetrafiei genurilor 1 ina'guratr de epoca romantici. co_
mentind scrierile unuia din purtdtorii de cuvint ai ideii dispari_
fiei genurilor in zilele noastre, Maurice Blanchot, care susline,
in Le Liore d. uenir qi L'Espace littdraire, cd in literatura mo_
dernd intre opera particulard qi literatura in ansamblu, ca
esenld ultimd, nu mai existd nici un intermediar, formele,genurile literare nemaiavind nici o semnificalie veritabild,
Tzvetan Todorov pledeazd pentru legitimitatea studierii genuri_
lor plecind de la constatarea cd nu genurile au dispdrut, ci gr,*
truriie-trecutului, care au fost inlocuite cu altele. ,,Nu so rlrri
VorbeEte de poezie qi prozd, de mdrturie si ficliune, ci rlr, r.,r_
IN CAUTAREA SURSELOR PROFUNDE ALE POVESTTR,II / 7
man ;i povestire, de narativ qi discursiv, de dialog gi de jur_
nal."I N-€ cxistat niciodatd o literaturd fdrd genuri, ,rr.iirru
Tbdorov, existenfa lor istoricd. fiind atestati de discursul asu-
prra gcnulilor, de teoriile privind genurile literare formulate in
clecursul tim6rului.
Urmirind istoria teoriei g'enurilor, G6rar Genette con_
sta.td 2 cd ea este jalonatd, din antichita e pind azi, de scheme
fascinante, cu func{ie euristicd ineontetstabild, care schileazd sis-
temele generice proprii fiecdrei epoci din istoria culturii euro-
pene. Intorcindu-se gi de data aceasta
- ca in toate lucrdrile
sale
- la sursd, la textele fondatoare ale poeticii, la sistemul
genurilor propus de platon qi exploatat de Aristotel, G6rard
Gcnctte arnintcqtc cr in taxinomia aristotelicd, dominantd
fn t.,riir Iit.r'r.rir timp rrc sccrilc, modul narativ era unul
rlin c.l. d<rrrir r',duri arc imitafici, ,trc reprezentd,rit poetice,
artele imitative riind diferite prin situaria de enunrare (modur
de a imita), care constd fie in a povesti, fie in ,,a prczenta pcr_
sonajele ac{ionind.,. Diferenia aristotelicd intre narativ Ei
dramatic (liricul fiind in rnod eronat atribuit taxinomici antice
de cdtre poeticile r:noderne, preromantici, romanticd qi postro_
manticd, printr-o iluzie retrospectivd), care se sprijinea in mod
cxplicit pc modul de enunlare a textelor, a dominat timp cle
secole in teoria genurilor, acreditind suprernafi,a dramaticului
asupra narativului, dar, in aceraqi timp (prin obiectul imitat),
distinctia intre genurile ,,superioare,, (tragedia qi epopea) qi
cele ,,infcrioare'. (difcritele forme romaneqti, de exernplu), care
n-arr f.st p.rm.vatc la crcmnitatea poeticd decit in urma rein-
tc'r'prt'tirrii r'orlrilntico ;i postrornantice a sistemului modurilor in
sistcn'rrrI gcnrrriror', arhigenurile triadei rornantice lirisrn
c1)opec
- dramd ii deriva'tele lor ulterioare fiind in acelasi
tirrrlr nrcrrlLrli de enunlare verbald, categorii care lin ae prag_
m.aticd ;i categorii propriu_zis literare, fapte de cuttura fi is_
torie, care comporti intotdeauna un element ternatic.
,, -t Tzvetatr Todorov, Les Genres
1978, p. 45.
_ 2 G€rard Gennette, Introd,uction
1979.
du di,scours, paris, Seuil,
d l'architerte, paris, Seuil,
1 Cf. Max Milner- Le Ilomantisme I, 1g20_1g4.3, I ):r.i,;, , r.-thaud, 1973, p. 169.

4. 8 / ROMANUL INCEPUTURILOR FI INCEPUTURILE ROMANULUI
Definirea genurilor implicd deci stabilirea unei rela{ii intre
trrhetipurile universale atemporale qi tematica istoricd : fdrd
h nega genurilor literare un fundament ,,natural" gi transisto-
ric, o .atitudine existenliald, o ,,structurd antropologicd"1, o .,dis-
pozifie mentald" 2 sau o ,,schemi imaginativd" 3, G6rard Genette
considerd cd, Ia orice nivel dc gcr-rclalitate ne situ[m,,,fa,pttli
generic imbind intotdeauna, inextricabil, faptul de naturd qi
faptul de culturd" a. Nu existd arhigenuri care sd scape total
istoricitd.tii pdstrindu-Ei definilia genericd : existd rnoduri, clc
exemp).u povestirea (Ie rdcit), existd genuri, de exemplu romanul.
Relalia genurilor cu rnodurile nu este o relatie de simpld in-
cluziune gi nu presupune o ierarhie. valoricd i este o relalie
complexd, in sensul cd genurile pot traversa modurile, dupi
cum operele traverseazd genurile : un roman nu este doar o
povestire, deci nu este o specie a povestirii, nici mdcar o specie
de povestire. Fiecare gcn tine in accla5i timp de o categorie mo-
rlrrlri i;i (l(. () (':rt('g()rir. tr'rrlrti<',i ; irrtcrs('( tinrltt-sr', ntotlulilo qi
tt'rrrclr, ( () in('llr(l :.1 rlr.tr,r'rrrirri lilnttlilr'. t'
Accstor doi para,rrrctri, t'atct:oliil'.: rrrotlrrkr (;i srrlrrrtoclalc, ca
de exemplu cele studiate de naratologic, naratiunc la pcrsoana
intii
-
homodiegeticd qi naraliune 1a persoana a treia
-
he-
terodiegcticir) ,si categoriile tematice, G6rard Genette le adaug5
insd, in mod lc.gitinr, un aI treilea trtar.ameitru, formal, care de-
termind a,legerea ,,mi jloacclor" formalc (in prozd sau in ver-
suri, de exemplu). Conform accstui sistonr irl gcnur-ilor formulat
de poetician, in spiritul unei taxinonrii rntti rigurousc, url anlnile
numdr de determindri tematice, modale qi formale relatiu con-
stante gi transistorice (adicd variind intr-un ritm sensibil mai
lent decit cele pe care le cunoa$te Istoria
- ,,literarE" $i ,,ge-
nerald((
-) ,,schi!eaz5 oarecum peisajul in care se inscrie evo-
lulia cimpului literar qi, in mare mdsurd, determind un fel de
rezervd de virtualitSli gcnerice dintre care alege aceastl evo-
1 Gilbert Durand, Le D6cor mgthique de la Chartreuse de
Parme, Paris, Jos6 Corti, 1961.
2 Andr6 Jolles, Formes simples, Paris, Seuil, 19?2.
3 Charles Mauron, Psgchocri,ti,que du genre cornique, l';rri:;,
Jos6 Corti, 1964.
4 Gerard Genette, op, ci.t., p. 73,
6 lbidim, p. 78.
IN CAUTAREA SUF,SELOR PROT'UNDE ALE POVESTINII / 9
Irrfic
- nu fdrd. surprize uneori, bineinfeles, fdrd repetitii, ca-
pricii, mutafii brusce sau crealii imprevizibile" 1.
Considerate categorii generale, arhitextuale2, transcendente
textelor particulare, genurile literare sint un obiect de studiu
privilegiat al poeticii, conceputd ca teorie generall a formelor
literare. Pentru poeticieni, chestiunea originii genurilor nu poate
fi separatd de definirea lor prealabild, deoarece, cum susline
iardqi G6rard Genette, studiul transformdrilor implicd exami-
narea qi luarea in considerare a permanenleior.
ln cadrul acestei taxinomii arhitextuale, romanul (cu spe-
ciile gi subspeciile lui, ca de exemplu rotnanul realist), presu-
pune o combinatorie de determindri tematice (categoriile sub-
generice fiind intotdeauna legate de specificalii tematice), rno-
dole (povestir:ea, dar Ei monologul sau dialogul dramatic, na-
rativrrl pur fiind doar un posibil grad zero al povestirii), sub-
modnla (homodiegeticd sau heterodiegeticd) 9i f ormale (in-
prozir), definilie c,are imbind istoricitatea conlinutului investit
cu trisdturile transistorice, povestirea fiind o atitudine funda_
mentaid de enunlare, iar proza
- o formd de expresie atem-
poralS.
Examinind genurile din perspectiva qtiinlelor limbajului,
'Izvctlrn T<>dorov considcrd genurile literare ca genuri ale d,is-
.rtlsrrl..i, rli lrnrrrrrc irlc ar:clrri tip particular clc discurs care este
(lis('lrlslrl lit.r'rrr', t'a irtirrr. r'lc i:1i ;rrr origine;r in ir-rsrrqi cliscursul
unrilll' crlr'() r'stt: int0trlcrrrrrr;r 1i itr rrr.)rl n('(:('sirr utl oct de uor-
bire (actc tlc prtrtilt'), pr.r'r;rrprrnirrrl .xist.nt:r rrrtrri cnrrn!, rlar si
a untri crrrt.xt rlt' r'rrrrrrl;rrr'. ,,lrrlr'-. s.r'i.'tirtc sc institu{ionalizeazd,
rct:ttrettl:t :rrrrrrtritol Jrropr.ict;-r!i rlist'ursivc, ;i textcle individUale
sinl prorlrrsr':,;i pcr.r'r.prr[r'irr raltort cu norma pe care o c6nsti_
tuic a<'t';rsr;i ..rrifi<'a.r. Irn gcn, literar sau nu, nu este aitceva
dccit ix'r'irsti t:orlilicare a proprietdlilor discursive.,, 3
I)() vronte ce genul este codificarea istoric atestati a pro_
prictirfil,r discursive, chestiunea origi'ii genurilor este, pentru
Todorov, nu nurnai de naturd istoricd, ci si de naturd sistema_
ticd, ea p'ivegte transformdrile pe care lc suferd anumite acte
I lbidem, p. 83.
2^Ibidem, p. BB.
r T:r-ctan Todorov, op. cit., p. 4g.

5. l0 ,'EOX1ANUL INCEPUTURTLOR SI INCEPUTURTLE ROMANULUI
de vorbire pentru a produce anumite genuri literare, de exemplu
seria de transform^dri care au dus la naEterea romanului, a cirui
identiLate ca gen provine din actul de vorbire care se afl6 la
baza lui : a pouesti. Dificultatea studierii ,,originii romanului,,
inleleasd in acest sens provine din infinita incluziune a actelor
de vorbire unele in altele : in virful piramidei ar fi contractul
ficlional (deci codificarea unei proprietd{i pragmatice), care la
rindul lui ar cere alternan{a elementelor descriptive gi nara_
tive (descriind stdri imobilizate qi acliuni clesfdgurindu_se in
timp), la care s-ar adduga constringerile privind aspectul ver_
bal al textului (alternanla discursului naratorului cu cel al
personajului) gi aspectul lui semantic q.a.m.d. 1
Intrucit genurile existd ca institulie, ele funclioneazd ca
.,orizont de aqteptare" pentru cititor, ca ,,moclele de scriiturd,.
pentru creatori, afirrnd Todorov. Fiecare epocd are propriul sdu
sistem de genuri, in raport cu idcologia dominantd: o societate
alcgc $i ctxlili.i-r itctclt" rkr v.r'lri.t'('irr'('(,()r'(,sl)rrrrcl t,<'l rrr:ri rnrrlt
Ctt itlcologiir ci, r't't'rr |r. r'xplit ri r,xi:;tInlir lllrr)r. g('nur.i ;i rrlls0n{a
lrll()t il rrrtr'-o iiltunt(. s0t.it,llrtt.. X
Studiind genurile ca faptc dc culturi $i istor.it,, cir institutii
socio-culturale, istoriile literare pun in legdturi apari{izr 1o_
manului modern cu noile relalii umane generate de socictatea
burghezii. Numele scriitorilor, titlurile rornanelor Ei datele co'-
siclerate clcc:isiv<t pcntru inccputul rom,anului cliferd de la o {ar6
la alta, dar indifercnt dc rlcnrcr.sul critic acloptat, aparl{ia Si
evolulia romanului, cu sensul carc sc clrr in rnocl <:rrrcnt accstrri
termen, este raportatd la realitatea in expansiu'c 5i in conti'ud
schimbare a lumii moderne. prodigioasa carierd a romanului
in seco'lele aI XIX-lea gi aI XX-lea serveqte clrept principal ar_
gument in favoarea acestei interpretdri a originii romanului mo_
dern din perspectiva istoricitdlii fornelor literare.
Postulind existen{a unei on:ologii intre structura roma_
nescd moclernd qi structura confliciuald a noii realitdli sociale,
;coliie critice cie inspiralie scciologicd. explicd. inceputurile ro-
manulni modern prin aparilia unor factori istorico-sociali rlc
naturd gcnerald. ln cartea sa cle tinerete Teoria ronunrultti,
1 lbidetn, p.
2 rbid.em, p.
TN CAUTAREA SURSELOR PROI.UNDE ALE POVESTIRII I II
Georg Lukdcs explica trecerea de l,a epopee la roman plin rup-
tura insurmontabild dintre erou Ei lume, prin intensificarea ten-
siunii dintre aspiraliile individului qi configuralia antiteticd a
lumii burgheze reificate, definind romanul drept istoria cdutdrii
degraclate a valorilor autentice intr-o lume inautenticd 1. Per-
sonajul acestei forme ror:naneqti, in mod necesar biograiie Ei
totodatd cronicd sociald (ca Don Quijote de Cervantes sau
I"Education sentimentale de Flaubert) ar fi eroul problernatic
in cdutarea unei totalitdli, a unei coeren{e, qi care simte acut
imposibilitatea regesirii valorilor autentice intr-o lume a pro-
zaisnul'.ri, conformismului qi convenliei. Spre deosebire de
croul epopeii, alc clrui fapte de vitejie ilustreazd valori pe care
Itrmca lc rccrtnoa;tr', 1lr.rs;onir.jtrl rol)lanosc
-
erou problematic
- 111'1y1q111' r'[ortrrli rrr.r'onl.r,rrit.t.Dcntlrr ir irrrlthca planul valorilor
q;i pllrrrrrl r,xi:;tlrrlci, l)(, ('iu r. r'r'rrlitirtt'lr istori<:i'r, cscnlialmente
(,('()n()nli('ai, lt'-:r sr'1ltu'lrt. lstoliir rorn;rnrrlrri ocr:idcntal, de la Don
QttijoLc lu romanul sccolului a,l XX-krrr, ll)urc ca o ilustrare a
ldecalajului dintre pl,anul valorilor $i ccl al istoriei.
Mai tirziu, odatd cu adeziunea sa integrald Ia marxism,
Lukiics avea sd considerc cd adevdratui obiect al rornanului cste
inciclcn{a destinului individual cu deveni'rea istoricd 2, reechili-
l>rind in acclaqi timp judecdfile de valoare privind importanfa,
in istoliir r'ornanului, a lui Balzac fald de Flaubert si a lui Tol-
Stoi fati de Dostoievski. 3
Dezvoltind ipoteza formulatd de Lukdcs cu privire la ge-
neza romanului, qi anume, relalia anumitor elemente ale con-
finutului literaturii romaneqti cu existen{a unei reaiitdli so-
ciale specifice, pe care ar reflecta-o prin miilocirea unei trans-
pozilii mai mult sau mai pulin transparente, Lucien Goldmann
insistd asupra omologiei structurale dintre forzo literard, a to-
rnanului occidental qi relaliile umane specifice societdfii pro-
ducdtoare de valori pentru schimb, prin intermediul strueturii
mentale a unui grup social. Dupd opinia lui Goldmann, ,,euo-
lu$ia formei rornanegti care corespunde lumii reificdrii nu
59.
51.
1 Ggorg Lukdcs, Teori,a ronx&nului, Bucurepti, Editura Uni-
vers, 19?7.
I Ggol_S_ J,-ukiics, Romanul istoric, Bucureqti, ,,Bibl iotr r.;r
pent-ru tofi", Editur.a Minerva, 19?8.
a Georg Luk6cs, Teoria romanutui, p. 22.

6. 12 i }],O1IANUL INCEPUTURILOR $I 1NCEPUTURILE ROIIANULUI
poate fi inleleasd decit in mdsura in care va fi pusd in legd-
tr,rrd cu o istorie ontologd. a structurilor acesteia din urind..,t
Examinat din perspectiva raporturilor dintre conqtiin{a es-
teticd gi conqtiinla sociald, dintre disc,ursui narativ qi celeialte
serii discursive
-
discursul social gi istoria, din perspcctiva in-
tertextualititii (incruciEare gi transformare a enurturilor
extra gi intra-romaneEti), romanul antrencazd o interogalie pri-
r-ind ccnceptul de mimesis gi estetica rcprezenldrii, ca::acterul
socio-istcric al fenomenului realist qi inciclenta lui aslqrra
naqterii rornanului modern. Contr.oversa suscitatd cie ter-
menul realism, de o atit de marc labilitate semantici, in-
dicind un gen, un stii, o teridintd saLl Lrn prccecieu,
readuce pericdic in discufie stabilirea actului de nastere
a romanului in forma lui modernir. pentru spaliui francez, is-
toricii literaturii sint in mai:ea 1or majoritate de acorcl sd si-
tLtczc in sccolul aI XVIII-1ca modificiirile in conqtiin!a esteticd
5i in,,o'ii:..trrl rl. irltr'pt;rr.r"'irl ptrlrlir,rrlrri (scr.iit.r.i, c.ititori, cr.i,
ti<i liti'r'irr-i) (:ill(r itv(,iul sti rlrrt',i, irr :;r,r'olrrl itl ,lX lr,;r, lir cr.t,,
:lr'('it l ()|liilrlrltti |r'rrlist ilrr){l( l n, ir) lr,r'rll;t lrri t';rn0rtit,i. r.(}llt:rr)lrl
I -riL I z.i rc i ir n.
Srrlr plr':;itrnca Istorici gr_.r'rcrale, c:trLr ltr()l)ullc qi imit..rnc r,
r..orrir problcrnaticti limbajului titerar, scriiturcl balzacianiL, in
sensul barthesian al acestui concept, acela de ,,act de solidari-
tate istoricd" 2, pune in termeni de opliune raportr,rl ciintre
cr-calie qi societate, fiind un mod de a gindi literatura si cles-
tinalia sociaiS a limbajului literar.
ln rncmentul in care Balzac si Stenclhal au fdcut clin per-
sonajelc vietii coticliene, dependente de imprejui:drile istorice
ale vremii, obiectele reprezentd.rii serioase, problematice, tra-
gice, ei au desfiinlat regnia ciasicd a nivelurilor stilistice qi ,,au
deschis calea realismului modern, care s-a dezvoltat dc atr.rnci
in forme tot mai bogate. clrespunzdtor cu realitatea vie{ii rno-
derne in necontenitd schimbare si expansiune" 3.
1 Lucien Goldmann, Pour une sociologie du romcn, (',,11,',.
ticn ,,Id6es", Paris, Gallimard, 1964, p. 40.
2 Roland Barthes, Le Degre zdro d.e l,'ecriture, ('1 rl',.rr,rr
,,Foints", Paris, Seuil, 1953 pi 1972, p. L4.
s Erich Auerbach, Mimesis, Bucureqti, Editura 1r|rrtr r r ,i,
raturd Universald, 1967, p. 616-617.
lN CAUT.REA SURSELOR PROFUNDE ALE POVESTIRII / 13
()rlati c:u llalzac, romanul iqi afirmd vocatia majord, esen_
(illii, rlc a reproduce realitatea contemporand, imprumutindu-$i
substan{a de la un univers extra-diegetic pe care-l presupune
real si-I prezintd in chip adevdrat Ei verosimil, credibil, re-
curgird pentru aceasta la procedee cle motivalie gi verosimili-
zrrlo r, la ef ectele de real, dup5 formula lui Roland Barthes r,
rncnitc sd creeze iluzia de realitate, iluzia referenliald, sI asi-
gurt' .li:iirilitalea Ei tranzitivitatea textului romanesc prin apelul
la c()nrl)cten{a epistemicd gi experienta sociald a cititorilor.
(';r tilt de discurs referenfial, caracterizat prin prioritatea
;rr:,r'tlirtir rlc nrcsaj exprimdrii referentului 3, discursul (textul)
rr,rrli,,'" r'slc slrl)lls un()r constringeri narative decurgind din pos_
l.rrlrrtrrl corrlor.rnit;ilii <.rr lcalul. { Arhetipul realist, aqa cum s-a
.,tr',lrlrrrl
'r
l,r;rrlrr rrr,,,,r.rrlrrl ;rl ,lX_lca, articulalie capitald
i. r r,,lrrlr;r r'{'';'iltl'i, ;r irrrprr,t rrrr lrr.tlr,l naratiV SpeCifiC, CU
v;rlr,;rrr. rl. rr.lr.r.irrl;'r ;r.rrtr,rr rrrtr.r,11 t..rrr:rrrrrI rlr:r:iclcntal. Meta_
nl()l lol,r'l(' rtltcr.ioltr.r. trlI I ()il1;ll)ltlui lr.trnr:r,z s0 <:0nStitttiC Ca
nr,rrr''irt. rlt'strlrvcrsilnl('situ rli'r.t'tlrrnrlrrnIi l':rti'i clc normele
rlisr'rrlsrrltri ltnlist.
;'irr:'irlitatca scriiturilor moderne, carc s_a.'rultiltlicat in
rrllirrrrrl s.i rl yrinir la limita faptului literar, cor.espuncle unei
rrrir'r , r'iz. a Isto|iei totale, unei ruptnri esenliale, situatd cle
It,l:rrrrl Ilrr'thcs in jurul anului 18b0, la joncliunca a cioui strr:c-
trri {,',)norrice, care a antrenat schirnbdri decisive in mer-rtali-
Lrr[. si conqtiin{d, in urna cdrora scriitorul este silit sE urmeze
sirrr sr-r.cIuze condi!ia burghezS. Dupr triumful scriiturii bur-
llll('z(', ruptura manifestatd prin pluraiitatea scriitr-rrilor pr-rne
1n rlisr:.i;ic existenla insdqi a literaturii.5
I Ceirard
I'lrlis, Seuil,
2 Roland
7u19c3.
Genette, Vraisemblance et motiuation, in Figures Il,
1969.
Barthes, L'Effet de rdel, in Comtnunications, nr.
, 3 R.inan .Iakobson, Essai.s de linguistique g6n6rals, paris,
flditions de Minuit, L963, p. 274.
.
4 Firiiippc lfamon, [tn cliscours contraint, in poetique, nr.
r 6/l 9?3
' 5 Rolanci Barthes, Le Degr| zdro de l,€criture, p. 4i.

7. 1{ , RoivIANUL INCEPUTURILoR $I INCEPUTURILE RoMANuLUI
Dac5, situat in aceastd perspectivd, romanul modern apare
mai direct grefat pe un anume rnoment al istoriei sociale, cri-
ticii literari de orientare sociologicd revendicd pentru roman
un statut estetic, ca formd literard specificd, avind o istorie
proprie, ireductibild la cauzele care l-au generat, Ia istorie qi
1a societate, ireductibild deci la referentul extra-textual. Cum
afirmd. Michel Z|raffa intr-o cunoscutd lucrare de sociologie a
romanului, povestirea este un model de analizd qi sintezd a
unei realitdli sociale, romancierul face din opera sa semnifi-
cantul unei realitdli care are deja in m,intea lui o formd qi un
sens, qi obline acest semnificant datoritd unor tehnici narative,
dintre care unele le-a moqtenit de la inaintagii lui, altele le-a
dedus din fenomenele concrete observate 1.
Lecturii semnificatului, practicatd cu precddere timp inde-
lungat, critic,a sociologicd mai noud ii substituie an,aliza proce-
durilor semnificante, a practicilor narative de textualizare a
socialului. Dupi opinia lui Claude Duchct, romanul secolului al
XIX-lea, in esen!5 rom,anul mutafici lcaliste, sub clivcrsclc ei
aspeote, de la Balzac la Zola, Dickens sau Dostoievski, se ca-
racterizeazd prin,,socializarea totalitdlii spaiiului diegctic,.2,
manifestaitd, pe de-o prar,te, prin tot ceea ce semnificd in ro-
man prezenla unei societdli de referinld Si a unei practici so-
ciale, pe de altd parte, prin existenta unei societdgi, o roma-
ntLIzLi, in raport de ornologie, concondanld sau discordan{d iald
de societatea de referinld. In aceasti socialitarte a materiei ro-
maneEti rezidd atitudinea, diferenfa realistd fa!;i dc formele
anterioare ale romanului, qi ea informeazd intreaga clesfdEurare
a povestirii, afectind toate elementele semnificante ale roma-
n-ului, la toate nivelele
-
portrete, obiecte, locuri, limbaje, sis-
temele de semne care constituie schema narative. Demersul so-
ciocritic, sau sociocritCco textuald, de mare audienld astdzi in
critica fr.ancezd, gi nu numai acolo, interpreteazd tocmai prac-
ticile romaneEti producdtoare ale unui spaliu social textualizat
- societatea rornanului
- qi condiliile tizibilitdlii sale sociale.
IN CAUTAREA SURSNI,OR PROFUNDO ALE POVESTIRII / 15
Regindind in aceEti termeni geneza $i natura roraanului
modern, accentul se deplaseazd spre analiza funcliondrii speci_
fice a discursului narativ in diferite forme rornanegti. pentru
teoreticienii de azi ai literraturii, esen$iald este cercetarea tex_
telor in realitatea lor literard, interogarea proprietdfilor acelui
tip particular de discurs care este discunsul litenar, a acelei
proprietdli abstracte a faptului literar, literaritatea, pe care
Roman Jakobson o considera obiectul specific al gtiinJei lite_
raturii. Poetica, inleleasd ca teorie a formelor literare 1 (coduri
rctorice, tehnici narative, structuri poetice etc.), oferd ,tehnici_
enilor prozei narative premisele teoretice qi metodologice pen_
tru elaborerea unei teorii a povestirii. Considerind povestirea
(Ie ri'L'it) ca o atitu,dinc funclamentald de enunfare, poetica na_
t'tttiv;'i, s:trr ncr.ololooia, i;i l)roprrno formularca unui sistem ge_
ttlt'ttl ttl Txxlltilcltr nrtrullt,t', t,lr.rrr1ptl nlrativc universale,
t.ltr' irrrli'irlrr.lr', rr t'i"r.,r' :;irrtt':ri"r lrirr.ti.rrr.ri dcfinc;te specifi-
.lttrtt'rr rrnt'i nr-rtrrn. r.r.rrr. nirr';rtivt'. C,nlr.rrntrrr.l divcrselor ti-
1ltt.i rl. roman cu posibilcr. rlr'irtiv. 1rt'r-rrrit. <,crcctirtorului
un.liza func[ion6rii specificc a narativitirtii intr-un anu're sis-
tcrn narativ.
concepfia naratologiei despre opera riterard ca sistem, avind
proprictatca integrali d!ii, ca ansamblu in care un element nu
l)o'at(' li mrdificat fdrd e modifica sistem'ul in intregul lui, pre-
sul)uno o op{iune cu valoare epi,stemologicS, in consen, o, o"i"rr_
tarc. ccrcetdrii Etiinlifice conternponane, intrucit urmdreste
l(,rmularea unor modele explicative cu viloare generall, apli-
r:abile Ia toate tipurile de povestire. Avind drept fundament
tcorctic o conceplie sistemicd, abordarea textului in prozd din
pcrspectiva naratologiei permite integrarea diferiteror discipline
care studiazd. discursur narativ, transferul de concepte qi principii
lntre aceste discipline. Atit erernentele componente ale ,sistemu-
lui nar.ativ (de exemplu descrierea, discursul personajului, func_
tiile naratorului etc.), cit qi sistemul in ansamblu sint supuse
nu numai regulilor interne de funclionare, ci qi impactului
contextualitd{ii, ceea ce introduce in cimpul investigaliei cer_
cetarea raporturilor discur.sului narativ cu societatea gi istoria.. 1 Michel Z1raffa, Roman et soci€tL, paris, presses
taires de France, L971, p, 14.
2 Claucle Duchet, Une doiture cle Ia socialill, in
nr.16/1973.
IJnit'r'r':ii
l>t ti,( I r 1tt ' 1 G6rard Genette. po6tique et histoire, in Figures III, paris,
Seuil, 19?2, p. 18.

8. 16 ,' NOMANUL INCEPUTURILOR SI 1NCEPUTURILE ROMANULUI
Intr-un anume moment al cercetetii, poetica intilneqte inevi-
tabil istoria, cum afirmd Gerard Genette, revendicind ca obiect
specific al cercetdrii studiul formelor literare, singurele care
rdspund dublei exigente de perrnanenld qi varialie de-a lungul
timpului. 1
La intersec{ia accstui clublu demers, sincronic gi diacronic,
evolulia literaturii, gereza gi translormarea formelor literare,
istoria genurilor literare sint puse in raport cu istoria gcnerald,
cu determindrile sociale si individuale ale producerii gi lecep-
tdrii textului literar, ceea ce readuce in discu{ie mult disputata
rela!ie scriitor-operd.
Timp indelungat, istoriile literare au postulat preeninenla
cercetdrii raportului scriitor-operd, absolutizind elementele me-
todei critice a lui Sainte-Beuve, dupb care, pentru a explica
opera, criticul trebuie sE facd ,,asediu|" scriitorului, c.iutind
sursa gindirii sale, a talentului Ei originalitdlii sale in circum-
stan{t'lc lrioglalir:c
-
ltrrnilie, crlrrca{ir', rr-rccliilc pc carc 1c-a tra-
vt'r'sll, in nirlrrllr ptlson;rlilir(ii st.r'iitot'trltri, rlc rrntkt intcrcsul
ltcirt.r'rr crrnoirlLr.r't'ir orrrrrlui, 1_lt'nl.r'rt 1t;itrtrrrrlcr.t'it strl lctrrlrti lui,
cocll cc {acr: clir-r portrcLcle l>cuvicnc nrri clcglitlti"r irncltotc asupra
oamenilor decit anchete asupra operelor.
Controversa literard din deceniile qase-Eapte ale secolului
i:ostru pdrea sir fi discreditat delinitit' raportarea Ia subiectul
creator, considcrat suspect de adep!ii ,,Etiinlei textului,, Ei ai
lecturii imancntc. i nterogatia ltlivincl rcjltia tcrnarii o:rr,scrii-
lor-opeid, care pLrne tn clisctrfie insrrsi :,1;rttrtrrt critjcii, istorici
qi teoriei literare, n-a incetat insi:L s;i ])rcocupc 1;inclir-r'lL r:stctici'i
a zilelor noastre i diverse scoli si c'lirectii critice au coni:nuat
sd cerceteze modul cum frrnclioneazd aceastd relaiie, altelind
1a sociologia de inspiralie marxist6, psii'ranaliza lreu..iiai,:'i sau
lacaniani, existcnlialisin, antropologia slructurald, Iirgr-isticd.
Lucrtiri clcs]:re ra.porturile complexc dintre cele doui entitdli
traciilionale tiafa si opera apat in continuare, dar perspectiva
teoreticii s-a irnbogdlit si adincit considerabil, indeosebi prin
aportul antropologiei modernc. Suborclonind teoriile in iegiitrrr.l
cu raportur-ile dintre scriitor si operi concep.iiei generaii' ,1,',;trrc
om si reiatiile lui cu lumea. absolutizarea r,rnuia din itr,, .li ,t,,i
1N CAUTAREA SURSELCR PROFUNDE ALI' I'OVIS'TI]iII ,' 17
termeni exprimd in esenld o opiiune teoreticd privind statutul
ontologic ai axiologic aI omu-lui.
Dacd epoca romanticd, exaltind personalitatea umand, a
fdcut din eul scriitorului centrul de interes al literaturii $i a
instituit in critica literard, prin Sainte-Beuve, relalia determi-
nistd univocd om-scriitor-operd, secolul aL Xx-lea, incepind cu
Proust Ei Val6ry Ei continuind cu Barthes 9i discipolii sdi, a reven-
dicat prioritatea (qi autonomia) textului ca obiect specific al cerce-
tdrii liter:are. Cunoscutele cuvinte ale Iui Proust ,,O carte este
produsul altui eu decit cel pe care-l manifestdm in obiceiurile
noastre, in societate, in viciile noastre..." au marcat descope-
rirea eului profund al creatorului qi intoarcerea Ia operd, con-
ccputd ca produs al colabordrii dintre un autor qi un lin-rbaj.
llxclusivismul primelor afirmalii ale ,,Noii critici" qi refuzul
pt'L't'rnptoriu de a explica textul literar prin aLtceva decit prin
lttncfionarca senrnificantelor Iui a fost ulterior considerairil
itmendat, poziliile extreme
-
privilegl:rea scriitoruiui in cle-
trimcntul operei sau primaiul absolut al operei, ldrd recur-s la
t'r't'rrtolrrl r:i
- au fost depir;ite datoritd contribuliilor teoretice
:,;i lrltorlrrlolJicc ltlc un()l' stiinlr' <:a sociologia, antropologla,
p:;ilr:rtr:rliz;r, lirrllvi:;ticrr, lror'tit rr, ,ir ciillr intr,rvt:ntic in ciitica
lilr.r':lr;r ;t l)u:; nt tr.r'rrrlrri n()i r'('litli't st:r.iit.ot.-o1tct'i"t.
,plr,:rrr';r l):iilr;ltrillir('i 1n crilit:a literari a deschis calea
rl,':;r'olrt'r'ilii;i intcr'plctilii sursclor interioare, a determinirilor
plirrrc si tr rnotivat'iiioi proiunclc care condifioncazd. proccsul cle
t llrrlir' irliistici, urmirind, aFa cum afirma Charles llaLrron,
lrrrrrl;r'uo:rri ltsii.ioci'iticii, sI slrlleascd inleleget'ea operclor' lite,
, rilr' 1>r'in descoperirca fa.lttcLor ;i reialiiior texturle insulicicitt
,
'lrsclvate a cirlct' sr.rrsi este lelsonalilatea incitnstientii a r:r'i:a-
iolrilr-ri.1
lntlinlrea cllntre
f rar-r',,a, sub sernnul.
psihanalizd qi critica
doctrinei lui Sigmund
litelard a stat, in
Freucl. care a ai'ut
1 Charles l{auron, Des ivletapl'tores obsbd.antes au ntythe
personne!, Pat"is, Jos6 Corti, 1963, p. 13.
1 lbiCem, p. L7.

9. 18 / ROMANIJL INCEPUTURILOR 9I INCEPUTURILE ROMANULUI
incontestabil cea mai mare audienf{ in mediile literare. Intr-o
carte autobiograficd, Freud remarcd el insusi : ,,Interesul purtat
Psihanalizei a plecat in Franla de Ia oamenii de litere..."
(Viofo rnea ;i Psihanoli,zo, t925). Reac{iile pe care le.a suscitat
recursul la psihanalizd in interpretarea literaturii au fost, de
fapt, reactiile, rezistenlele qi disputele provocate de psihanaliza
insdgi, de afirmarea existenlei inconqtientqh.ri, a rolului lui in
viala psihicd Ei in comportamentul urnan. ln cele trei pdtrimi
de secol care au trecut de cind a fost formulatd de Freud, doc-
trina psihanalitic6, unul din capitolele cele mai controversate
din epistemologia secolului aI XX-Iea, a inspirat o imensd biblio-
grafie, care a fdcut ca teoria qi conceptele psihanalizei sE iie
astdzi utilizate frec'v-ent in limbajul gtiinf ific sau in limbajul
curent, dar uneori cu un grad de imprecizie care le altereazd
sensul prin sirnplificdri abuzive.
Pentru o lecturd psihanaliticS. a operelor literare (li impli-
cit pentru comentarea studiilor carc llropLln o ascncnea lec-
tttrd) idealul ar fi, desigur, o dubld cornpetenfir, in teolia freu-
diand qi in studiile literare. Cum remarcd insd Jean Bellemin-
No6i, ,,Trebuie sd fim realigti Ei sd acceptdm cd in mod obig-
nuit nu intilnim decit o dub15 incompletudine,, 1, accentuatd de
caracterul particular al lecturii psihanalitice, care, in afard de
competenld, presupune o angajare personald, dacd nu chiar o
inuestire incongtientd, sursa unor posibile ciistorsiuni, datorate
rezistenlelor sau entuziasmului criticului qi cititorului.
Sentimentul de incompletudine, de neirnplinire, ar putea sd
explice de ce non-analiEtii care scriu despre relalia dintre psi-
hanalizd qi literaturd. sint tentali de fiecare datd sd plece de la
opera Iui Freud, strdduindu-se sd. rnanipuleze in cunoqtinli cle
cauzd instrumentele de interpretare freudiand, dar asumincl ris-
cul unei posibile gi explicabite inforrna{ii lacunare.
Reamintirea principiilor Ei conceptelor prin care psihanaliza
a reinnoit intepretarea literaturii are in primul rind virtutea
de a ardta cd scrieriie Iui Freud au inaugurat toate direc{iilr.
Jean Bellemin-Nodl, Psychonalyse et litt1roture, Collt.cilorr
sais-je ?", Paris, Presses Univirsitaires de Fritncr., l,r,.ll,
lN CAUTAREA SURSELOR PROFUNDE ALU I'OV!:S'I'III,II / 19
spre care s-a indreptat critica lilerard de inspiratie psilranali-
ticd, de Ia analiza motivatiilor actului creator $i a emotici cs-
tetice, la studiul scriitorilor, al motivelor, genulilor sau textelor
Literare. 1
Istoria constituirii psihanalizei ca doctrind giiinlificd asupra
psihicului uman, ca metode terapeuticd Ei ca antropologie, s-a
interferat cu literatura incd din punctul de pornire, cind Freud'
elaborind principiile psihanalizei qi conceptele ei fundamentale,
s-a adresat literaturii qi artei pentru a demonstra validitatea qi
fecunditatea teoriilor sale privind inconqtientul, visul, actele ra-
tate, lapsusurile, cuvintele de spirit. Freud, medic neurotrog, om
de formalie stiintificd, a fost un pasionat amator de literaturd
Ei artd. Aristofan, Sofocle, Shakespeare, Cervantes, Diderot,
Goethe, Schiller, Kleist, Chamisso, Heine dintre scriitori, Leo-
nardo da Vinci qi Michelangelo dintre pictori, sint nume frec-
vcnt invocate ca suport aI unor afirmalii despre dialectica fe-
nomenelor vielii psihice qi despre comportamentul uman. Ur-
mdrind sd dea o interpretare unitard, integrativd qi determi-
nist-dinamicd a fenornenelor psihice $i a condui ei umane 2'
Freud a cdutat confirmarea descoperirilor psihanalizei, a mo-
tivaf iilor inconqticnte, carc se manifestd atit in comportarea
nornrali'r cit ;i fn cca rnorlri<Ii1, in alte domcnii clccit clinica bo-
lilor rrr,r'vrlr:;r'- <,rr.ir(iir irltisticii 5i oJlclclc dc licfittne.
Arlrnillrlirr lrri Irn'trrl 1rt'ntrtt t'onrauticii gcrmani, explora-
trrri iri onilicului ;i rcvcrici, ('um a aritat Albert B6guin in cu-
noscuta sa lucrare despre sufletul romantic Ei raporturile cu
visul 3, a contribuit desigur la elaborarea teoriei freudiene pri-
vind visul ,si mecanismele producerii lui. In cartea sa funda-
mcntali Die Traun'Ldeutung (Interpretarea uiselor), publicatd
1 Cf. Anne Clancier, Psgchanalgse et critique littdraire, Paris,
,,Nouvelle Recherche" f Privat, 1973 ; Jean Bellemin-No9l, PsAcha-
nalgse et littdrature, Collection ,,Que sais-je ?", Paris, Presses
Universitaires de France, 1978 ; Romul Munteanu, Prefald la
volumuL sigrnun'd Freud, Scrieri despre literaturd .;i artd,
Bucuresti, Editura Univers, 1980.
2 Leonard Gavriliu, Freu:i sou tlreptul
mund Freud, Introducere in psihanalizd....,
Didacticd 9i Pedagogicd, 1980, p. 9.
3 Albert Beguin, L'Ame romantique et
Corti, 1939.
Ia aclettdr, in Sig-
Bucuregti, Editura
Ie rit:e. Paris, Jos6
1
,,Que
p. 83.

10. 20 i ROIVIANUL INCEPUTURILOR SI INCEPUTURILE ROMANULUI
chiar in pragul secolului nostru, in 1900, Freud a ardtat cd
mecanismele funcliondrii psihicului uman in vis, simbolizarea,
dramatizarea, condensarea, deplasarea, sint proprii atit visului
cit gi crealiei literare, concluzie care a deschis cal.ea stabilirii
unei relalii intre psihanalizd si critica literard.
Cadrul teoretic care a fdcut posibilS aceastd reiationare
este dominat de ideea inconqtientulrti (ipotezo incon;tientului,
cum prefera Freucl sd spund in Introducere in psthanalizd, dind
dovadi de pruden{d), care se considerd a fi fost descoperit de
,cdtre Freud, deqi, cum aratd Jean Starobinski, aceastd idee a
jucal ur rol iraportant in psihologia jansenist6 cit Ei la Leibniz,
a fost prezentd la ginditorii epocii Luminilor, dar mai ales Ia
romanticii gcrmani, gi n-a incetat sd fie invocatd in tot cursul
secolului al XIX-lea de cdtre medicii qi psihologii preocupali
de fenomcncie hipnotice, de stdrile secunde, de alterdrile per-
sor-ralitirlii 1. Ca 5i al!i arrtori care aLr scris despre relalia dintre
psiha:ializi"r;i clitica lilcralir, Starobinsl<i, meciic cl insu;i ;i
'str5lrrcit critic litcrar, citcazi"t ol>sct""ittia fircttti"r rlr: Frcttcl cu
ocazia implinirii virstei dc sapte:r"i'i cic:tni, r'incl rt fost.s,llr.rtat
.ca cirscoperitcr al inccnqtientului: ,.Poe!ii ;i liIt>sr:fii art des-
coperit inconSticntul inaintea mea : ccea ce am clescopcrit elt
este r-nctocla stiinlificd care permite si se studieze incongti-
-entui". Cum arnintc5te Jean Starobinslii, ,.pentru Freud impor-
tant nu era pur si sir-nplu af irmarea existen{ei incongtientultti
si cu a.tit rnai irr.itirr plocllrnltrcl ltrirnattrltti si-tLl s:lu rcl'endi-
carea ltcntrtt ci rL Ltntti ch'r'1rt nttlimilat clr,' t xltlcsic : croil cc
conieazd pentrLr Fleucl e sI srtpunit iucr.inlticnlltl ttt'rci e-r1t1o-
riri n:retodice, si adune in legltuli ctt el cel m:i mare rumdr
dc cn,ro,rtinle raliorale [....1.p" scurt, e r-orlta de a elabora
disculsul clar a1 stiinlei pe r-lir foncl de mr-rrmtlre confuze aie
incons',ientului Ei a1e in-rpersonalitS!ii, pe rrn foncl de conflictc
interr:e camuflate in liniqte qi in tenebre. E vorba de a face sd
se audi subin{elesr,rl psihic.":
Concepinci psilricul ca un sistcm, ca u:r intreg .strrlctttlat,
aicdtLlt din pir!i alticulate dupd o formuli c'l.inamicd $i ITcnr'-
1 Jean Starobinski, Psihanalizd, qi cunoaptere litarurii,
Relalia criticii, Bucuregti, Editura t'ni-,'crs, 1974, p. 22i.
2 lbidern, 1r. 232-233.
lN CAUTARiA SURSELOR PROFU]'JDD ALI' POVI']S'I']IiJI 21
tici, Freucl suslinea, in Die Traumdeutung qi in alte lur:riri
prrblicate inainte de 1920, cd in sfera psihicului aclioneazf, cloui
sisteme ierarhizate, propunindu-qi sd explice cauzele fenorle-
relor psihice prin relafiile dinamice dlntre inconqtient (siste-
mul lcs.), congtiinld (sistemul Cs) Ei precon;tieni sau congiiinld
iatentd (sistemul Pcs) r, incongtientul fiind alcituit din pulsiu-
nile instinctuale moqtenite gi din elementele respinse d-e con-
gtiinld Ei refulate, care tind sd revini in siera congtiinlei s'rb o
formd travestitd, deformat5.
Mai tirziu, dupd 192C, Freud avea sd revizuiascd teoria sa
privind structura aparat',llui psihic, afirmincl existen!a a trei
instanle psihice, iu raporturi clinamice : sinele (germ' dcs Es,
ir. qa) inconEtient, alcdtuit din ansamblul proicciiilor psihice
a1e instinctelor qi din elementele refulate i eul (getm. lch" fr'
nzoi), centrat in jurul con;tiinlei, inglobind precon;ticntui dar
gi o latr.rrd inconqtientd ; supraeul (germ. Uberich, ft. sin'moi),
definit de Freud in Dos Ich und dos Es (EuI ;i sinele, L923)
drept o instan!d criticd reprezentind interioiizarea exigeir{elor
si interdicliilor morale, cenzura moratrei inclividuale qi sociale.
Frcird considerd cd intrc cele trei instantc ale psihicului se
stabilcsr: ritJloltttri cotttplc;rr'. riittiultico, ('t'ot)ottlicc (invcstilii
In0r'11r'tir'r', ('r)n)l)r'rtsiIi, rlt't 0ttt;tt'trs;'it i Itt'.) 'i irrrllli<'it stt'ttctrt-
r';rlr.. I'itr.l, irrstrrrr(ir rlc cotttitttrllr :'i ( {'lltl ltl intllgii virtli psillice,
t':,lt'llrrvclnrrt rlr',.plinr:ipiul lt:alitirtii" ltron.r,rr-lt de con5tiin!a
t r:ntlatii 1.;c via{a social-morald a omului, in tirrrp ce sinele este
rlonrinat clr: ,,princlpiul p15.cerii" care cefe satisfacerea imediatd
s;i r-rcconclilionatd a instinctelor. In relalia cu sinele, eul i9i in-
delrlineste sarcina prin ob!inerea controlului as'.tpra cerinlelor
insiinctuaie, prin decizii in legdturil cu perntisiLr;rca de satisfa-
cere a acestora, prin aminarea satisfacerii in condilii cle timp
qi de mediu favorabile. sau prin suprimarea totald a excita-
iei2. Eul tinde spre pl5cere si cautd sd evite starea de nepld-
cere, c1e tensir.rne, el menline asifcl stabilitatea sisi:mului psihic
falzi de pertui:baliile venite din intericr sau clin exterior. Com-
prinrat intre pulsiunle sinelui si interdicliile supra-eului, eul
se protejeazd de deteriorare pr"in mecanismele cie apdrare cu
Leonard Gavriliu,
lbidern, p. 26.
I op. cit., p. 27-23.

11. 22 1 RC]ITANUL 1NCEPLTTURILOR $I INCEPUTURILE ROMANULUI
actiune inconEtientd, cum este refularea unor dorinle care vin
in contradiclie cu normele sociale sau cu principiile morale, a
unor imagini, amintiri asociate unor tendinle instinctuale in-
terzise (cu deosebire instinctul sexual), dar conlinuturile in-
conqtiente refulate tind sd se intoarcd in conqtiinld, manifes-
tindu-se in forme mai mult sau rnai pulin modificate: vise,
b,cte ratate, c'uvinte de spirit etc. Procesul visului, aI nevroze-
lor, al psihopatologiei vielii cotidiene oculteazd, deghizeazd cau-
zele care le-au determinat, prin exprimdri simbolice a cdror
interpretare (celebra metodd analiticd a asocialiilor libere de
cuvinte) permite cunoaqtelea tendinlelor profunde ale psihicultti.
Pentru psihanalizd, visul este ,,calea regale" ce duce spre incon-
qtient 1, iar inierpretarea viselor, aga cum a fost expusd de
Freucl in Die Traumdeutung, deschide drumul spre dezvdluirea
procescior psihice care determind comportamentul individului.
ln Introduccre in psihancli:ii, Flcud face o distinclie intre con-
tinutul marrifcsl ai'r,istr'ltri, r't'1)r'czentalca sa ca nalafittnc de-
plasatd din stadiul vizual (cccu cc lir-rgvistica ar numi ctrunt na-
rativ) qi conlinutul Iatent a] visuiui, care tindc sprc satisl'accrea
halucinatorie a unor dorinle Ei tendinle refulatc. Dupd cclebra
formuld a lui Freud, visele sint ,,realizarea (deghizati) a unor
dorinle (refulate)", deghizare cale se realizeazd prin deformdrile
produse de mecanismele de elaborare a visului, simbolizare. de-
plasare qi condensare. Visele fiind supradeterminate, prin cauze
imanente, intrapsihice sau prin traumatisme de origine externE,
imaginea oniricd este plurivocir, ca combinir scnsuri multiple.
Ca qi visul nocturn (asinrilat clc Frcud cu simptomul), vi-
sarea cu ochii deschiqi a poclilor, a creatorilor de artb evocd
fantasme inconqtiente ;i irnagini simbolice, opera de artd fiind
o manifestare a dorinfci in ima.ginar. In imaginea simbolicb,
'discursul qtiinlific al psihanalizei (Ei al criticii literare psiha-
nalitice) cauti sensul primitiv aI dorintei deturnate, discursul
inconqtient care se exprimd in el, pentru a recupera conqtiinfa,
ca-ici programul esenlial aI psihanalizei constd tocmai in frans-
cenderea i,ncon;tientuluiz, in ,,desecarea" instinctelor (ca a
mlastinilor Zuydersee, currr afirma Freud), in transfolrnarea
r Jean Bellemin-NoEl, op. cit., p. 2L.
2 Cf. Leonard Gavriliu, op, cit., p. 39,
IN CAUTAREA SURSEf-oR PRoFUNDE ALE PoVESTIRII / 23
fondului instinctual al omuiui Ei afirmarea eului, a con;tiinlei
reflexive care-i conferd calitatea de om.
Teoria freudiand a instinctelor a dat nagtere, dupd cum se
gtie, la cele mai vii controverse Ei deformiiri, adversarii psiha-
nalizei reproqindu-i exagerarea rolului impulsurilor inconqtiente
in via{a psihicd a omuiui Ei, cu deosebire, importanla acordatd
sexualitSlii, care i-a adus acuzalia de ,,pansexualism,., Afirma-
rea determinismului sexual al ne'""rozelor qi, in general, a ro_
lului instinctului sexual in comportamentul uman se izbea de
numeroasele prejudecdli care inconjoard acest domeniu delicat
al vietii omeneqti.
In concep{ia lui Freud, libid.oul, capitalul pulsional, instinc-
tual al omului, tinde spre descdrcarea tensiunii, resinr!itd. ca
pldcere, manifestdrile sexualitdlii, normale sau patologice, fiincl
guvernate de ,,principiul pldcerii'.. lntr-o primd !.azd, a teoriei
sale despre instinctg Freud grupa instinctele in doud categorii,
instinctele eului (de autoconservare) gi instinctele sexuale (care
au ca scop reproducerea speciei), destinul instinctelor fiind sa-
tisfacerea imediatd, refularea Ei sublimarea (canalizarea forfe-
lor pulsionale intr-o activitate derivatd
- creatia artisticd, de
cxemplu, consiclerati o satisfactie compcnsator.ic) 1. Ulterior
(Dirtcttlo de princi.,tiul ptiicr:rii), F't'url a f.rr'trlat iclcca ct-r ir-r-
stin.t.l. st'x tr;rlr', vitalt', s. ,prrn s..pLrltri spr'<' care tincle in-
tlcaga viafi, <:itlc cstc nroar.tca, clualitatea intre Eros qi Thana.
tos fiind determinantd pentru funclionarea psihicului uman.
Siudienea sexualitdlii um,ane l-a condus pe Freud la ldrgi_
rea noliunii insdEi de sexualitate (Trei eseuri asupra serualitdfii)
Ei la afirmarea existenlei sexualitdlii infantile, care se clesfd._
qoard in stadii caracteristice, fiecare centratd in jurul altei zone
erogene. Freud considera cd in primii ani ai copildriei apare
qi se rezolvi cornplerul lui. Oedip, definit ca atractia sexuald
a copilului pentru pdrintele de sex opus Ei aversiunea fa{d
de rival, ca atare pdrinteie de acelasi sex. ln conceptia psitra_
nalizci freudiene, com.plerul lui Oedip, fenonen psihic univer-
sal, esenlial pentru structurarea personalitdlii umane, este cle-
pdsit, total sau par{ial, prin alegerea unui nor,r obiect aI clorin-
1 lbiilen't., p. 36.

12. 24 / ROMANUL INCEPUTURILOR FI INCEPUTURILE ROMANULUI
lelor sexuale, xtpraeul incorporind cerinlele sociale reprezen-
tate de pdrinti.
Conota{iile mitologice ale cornplerului lui Oedip au fdct'ti
ca aceastd constela{ie afectivd infantiiS I sd devind unul Cin
punctele de referinld ale criticii literare de inspiralie psihana-
liticd, tentatd sd descopere peste tot conflictele generate de
acest complex in procesul {ormlrii personalitSlii scriitorului 9i
urmdrile lor asupra crealiei litcrare.
Indreptinciu-9i aten!ia asupra biografiei psihice a individu-
lui. asupra motivaliilor incongtiente ale comportamentului uman'
psihanaliza a pus in termeni noi relalia dintre opera literard 9i
personalitatea creatorulul, explicind opera prin inconqtientul
acestuia, adicd printr-un intreg trecut fixat, repetat, constituit
in complexe care se dezvdluie, dupd opinia lui Charles Mau-
ron, in temele obsedante $i in mitul personal al scriitorului.
Intcrpretarca viselor ;i ncvrozclor printr-o hermeneuticd a
imaginii qi siml-rollrlrti, r'onrltarabili ctt o cxplicare de text, ca-
pabiliL sd reinuoiascir cxplir:arttl tcxtrrltri litcrar,,,a clesclli:; ca-
lea rescrierii oniricului in termcni cle tcxt s,;i rcciploc" !' Ana-
Iogia dintre procesul de elaborare a visului qi construirca tex-
tului literar se sprijind, dupd opinia lui Jean BeIIemin-NoEl,
pe reguli.Ie de transformore (procesele primare) cdrora le sint
supuse,,conlinuturile inconqtiente", figurarea, condensarea, de-
plasarea ;i elaborarea secundard intr-un scenariu narativ sau
dramatic, model de funclionare a psihicului comun elabordrii
visului gi constituirii textului literar.
Freud insuqi a analizat efectclc inconqtientului asupra dis-
cursului in doud din lucririlc slle dc inceput, Psihopatol,ogia
z:ielii cotid,iene (1901), consacratd examindrii unor fenomene
psihice susceptibile de a fi cxplicate prin motivalii inconqtiente
(uitarea de nume proprii 1i cle nume comune' de cuvinte strS-
ine, lapsusurile, erorilc dc citire 9i de scris, uitarea de impresii
qi de proiecte etc.) 7i Cuointul de spi'rit ;i relafi.ile lui' cu in-
con;tientul (1905). Amintind cd pentru Freud funclionarea cu-
vintului de spirit estc atralogi funcliondrii visului, Tzvetan To-
/).s,t7r /rrt-
79.
1 J. Laplanche
- J.-8. Pontalis, Vocabuiairc' cle It
nalyse, Paris, Presses Universitaires de France, 196?' p.
2 Jean Bel.lcmin-NoCl, op ci,t., p. 25.
lN CAUTARDA SURSELOR PITOFUNDI' ALE POVES'TIIi,IT ,' 25
dorov considerd od in studiul despre cuvintul de spirit' ,'1u-
crarea c1e semanticd cea mai important6 a timpului sdu" l' se
afld o descriere generald a formelor discursive, dar, dupd pi-
rerea lui Todorov, mecanismul simbolic pe care I-a descris
FreuC, considerindu-l propriu exclusiv inconqtientului, nu are
nimic specific, operaliile pe care le identificd fiind cele ale
oricdrui simbolism lingvistic, a9a cum au fost repertoriate de
traditia retoric5. ln schimb, Freud inoveaz5 cu adevdrat in do-
meniuiinterpretdrii,ciistinginddoudtehnicideinterpretare'
simbolicS qi asociativd : trdsdtura constitutivd a simbolurilor, Ei
deci a tehnicii de interpreiare simbolicd, este caracterul con-
stant Ei universal al simbolurilor, in timp ce tehnica asociativd
se ciefineqte prin caracterul ei individual' 2
Pe urmele lui Emiie Benveniste, care a semnalat corespon-
clenla dintre figurile stilistice qi tropii retoricii clasice cu sim-
bolurile inconEtientului analizate de Freud 3, Jean Bellemin'
Nodl afirmd, mai aproape de teoria lui Jacques Lacan despre
incongtientul structurat ca un limbaj, cd ,'intr-un anume sens'
procesele primare opereazd in acelaqi lel ca tropii' tradiliei re-
torice : metafora, metonimia, sinecdoca etc." a Astfel, tropii ba-
zali pc srrlrstitrr!ic prin asemdnare, contiguitate Si apartenen!i
sint efcctc alt: concltlnsirii, iar figurile de exprimare (aluzia,
hipcrl;o1a, litota, paradoxismul, ironia, preterilia etc.) pot fi
apropiate de mecanismul deplasdrii q.a.m.d. Citit din perspec-
tiva psihanalizei, textul capdtd o noud dimensiune, care orien-
teazd cercetarea spre tn inconSti.ent aI textuluis.
Psihanaliza a oferit astfel cercetdtorilor un aparat de con-
cepte care reconstituie funcfionarea psihicului qi modele de
descifrare a acestuia. Cum subliniazd Romul Munteanu, cor-
pusul teoretic constituit de Freud pentru explicarea funclio-
1 Tzvetan Todorov, La Rhttot'ique ile
sgmbole, Paris, Seuil, 1977, p. 316. Vezi, in
sur I'6nonci,ation, p. 361-369.
2 lbidem, p, 318,
3 Emile Benveniste, Probldmes de
Paris, i966, p. B6-87.
Ereud, in Th6ories d,u
acelagi volum, Freuil
linguistique gEn€rale,
4 Jean Bellemin-Nodl, op ctt., p. 27.
5 Jean Bellemin-Nodl, Vers I'i,nconscient du terte, Paris,
Presses Universitaires de France, 1979.

13. 26 / F]C}IANUL TNCEPUTURILOR SI INCEPUTURILE ROMANULUI
ndrii psihicului uman este de naturd sd varideze un anumit
tip de hermeneuticd, cea care vizeazd. viala artiEtilor, factorii
genetici definitorii, mecanismele procesului de crealie Ei sen_
surire latente ale operelor literare, confruntabe adeseori cu oc-
tele rnaniteste. Prin interpretarea motivaliei actelor de creafie,
prin descoperirea relelei de simboluri lntegrate in text sau in
operele figurative, care pot da o transparenld logicd unor con_
{inuturi latente, ,,psihanaliza a izbutit sd dezlege anumite
enigme ale crea{iei artistice pe care alte metode nu au fost ca_
Pabile sd le rezolve" 1.
Transpunerea metodologicd a psihanalizei in critica literard
nu inseamnd insd afirmarea caracterului exhaustiv at explica_
liei psihanalitice a literaturii. Freud insuEi a subliniat cd psi_
hanaliza nu poate judeca valoarea operelor 9i nu poate da o
explicalie a geniului : ,,Estimarea esteticd a operei de artd, ca
qi explicarea darului artistic, nu sint sarcini pentru psihanalizd..
(Scurt rezumat aI psihanalizei, 1923)2.
Psiltanaliza a insl'rir.at, in Franfir, crcar(ril unci mctodc spe_
cilir:c, lrsilrocrilit'c (clriu'lt's Mrnrlon), a unci,,spct:ii,. a criticii
genoticc, psihobiograJio (.Ican Dclay, Jcan Laplanche, Dominique
Fernandcz), a stimulat aparitia criticii terlatice (Gaston
Bachclarcl, Jean-Pierre Richard) qi, mai mult decit atit, a con-
tribuit la rdspindirea unui rnoil d.e a gi,nd,i psihanalitic in cri_
tica literard, reperabil chiar in qcoli critice care nu se reclam6,
ciirect de ia psihanalizS.
Istoria raporturilor dintre psihanalizd ;i critica literar6
constd, in esenld, in privilegierea unuia din cei doi termeni ai
relaliei. De Ia primele aplicdri ale psihanalizei la studiul unui
scriitor sau al unei opere, Iucrdriie de patografie in care scrii-
toruL Ei opera erar.l considerate ca materiale permilincl in!e-
legerea unor mecanisme ale nevrozei (Ren6 Laforgue, L'Echec
clc Baudelaire, 7937), sau sh-rdiile care utilizau in acelasi timp
biografia qi opera pentru a le explica una prin cealalte (Marie
Ronaparte, Edgar Poe, 7939 i Charles Bauclouin, psgchanalyse
rle Victor Hugo, 7943), pind la psihocritica operei propusir clc
1 Romul Munteanu, op.
2 Apud Roger Fayolie,
Collection U, 19?8, p. 181.
cit., p. XXXIII.
La Critique. Paris, Armanrl Colin,
lN CAUTAREA SURSELOR PROT'UNDE ALE I'OVIiSTIIiII / 27
Charles Mauron, qi la studiile din ultimii ani care urniresc:
inserlia inconqtientului in opera literard la diferite nivele scnl-
nificante, distanja parcursd de critica literard. de inspirafic
psihanaliticd este considerabild.
Precizindu-;i gi rafinindu-qi demersul, cercetarea psihana-
Iiticd s-a dovedit, in ultimele doud decenii, de o extr'aordinard
vitalitate, succesul ei fiind atestat de cdrli ca cele publicate
c1e Jean Delay (Lo Jeunesse d'Andr€ Gide, 1957), Gilberte Ai-
grisse (Psgchanalys'e de PauL VaI€rA, l-964), Oiivier Mannoni
(Clef po1.Lr l'inraginaire, 1969), Francis Pasci:e @ partir tle
Freud, 1969). Jeanine Chasseguet-Smirgei (Pour utle psycllana-
Igse de l'art et de Ia crdatiuit1, 1.977, reed, 1977) etc.
lntr-un bilan! alcdtuit in 1973 in cartea PsEchanalgse et
critique Littdraire, Anne Clancier incearcd s5. sintetizeze dife-
ritele tipuri de relalii pe care critica literard le-a intrelinut cu
psihanaliza, menlionind doud categorii de cercetdri, studiile in-
treprinse de psihanaliqti (Charles Baudouin, M. Schlumberger,
J. Chasseguet-Smirgel, O. Mannoni, J. Laplanci-re, J.-B. Pontalis,
Jsan Delay, Gilberrte Aigrisse, Didier Anzicu, Francis
Paschc, Jacqucs Dclattrc ctc.);i .strrrliilr: scrisc rle r:r'itici Iite-
l'ari in ('ilr'(':ll'prrtctr I'i tlltr'r,tlrtt. irrllrrcn!r'llr.psilritnalizci satr
lrttttltc rlt t'orrvr.r',llnlii t'rr rlt'rrrt'r'srrl r.r'itir.ii ltsilr;rnaliticc, lista
ir('(":;lor';t ( lrl)r'iltzin(1, 'in :rl;rr';i rlr: is[rrrici litcrlli (Albelt Thi-
lrlrrrrlll, All>r.r'[ l]egrrin, Marcr:l Raymond, R.-M. AIb6rds, Georges
tllin, (iaC'tan Picon), reprezentali ai e.xistcnliatismului (Jean-par_rl
Sartre, Serge Doubrovsky, Bernard Pingaud_), pe Gaston
tsachelard qi critica ternaticd (Georges Poulet, Jean-pierre
Richard, Jean Starobinski, Jcan-Paul Weber), critica structura-
listd (Roland Barthes, G6rard Genette, Ren6 Girard), o criticd
zisE psihologicd (Marthe Robert, Dominique Fernandez, Marc
Soriano, Raymond Jean), pentru a incheia cu un capitol sepa-
rat despre psihocritica iui Charles Mauron, consideratd punctul
de intilnire intle psihanalizd qi critica literard. l
Dacd o atare enumerare, din care nu lipsesc aproape nici
unul din numele care, in ultimele decenii, au impus in Franla
ceea ce s-a numit un timp ,,Noua criticd.,,, pare si opereze o ex-
1 Anne Clancier, Psgchanalgse et critique Litt,6raire, paris,
,.Nouvelle Rccher:che" / Privat, 19?3.

14. 2E I]OrVIANUL I]{CI',DUTURILOR $I INCEPUTURILE ROMANULUI
tcnsie nejustilicatd a inlluenlei psihanalizei asupra unor di-
rec!ii critice orientate de premise teoretice gi metodologice di-
fei'itc, ea are meritul de a semnala fie recursul la conceptele
sau la vocabuiarul psihanalizei (Roland Barthes, in Sur Racine,
cie exrlplu), fie reconsiderarea relaliei scriitor-operd, recuzatd
in anii '60 de partizanii lc'cturii ,,textului in sine" care proclamau
.,moartea subier:tului", noua ,,I{riui criticd" suslinind cd nu se
poate ajunge Ia un studiu q1.iinlific al fenonenelcir literare
decit renun{ind 1a considerarea subiectului. Reinnoitd de so-
ciologia marxistd Ei de psihanalizS, critica literard din ultimele
doui decenii a demonstrat insd prezenta multipld a unui su-
biect, care reapare chiar in cursul analizelor celor mai ab-
stracte:
Criticilor literari care Ei-au propus ca, analizind scr-iitorul
gi.,'sau opera, sd rdspundd 1a intrebarea cardinald a psihanali-
zei, qi anume rolul pc care-| are incon;tientul in viala psihicd
a scriilomlni 1i in <'r'cafia sa, li s-a rcprolat ci rcconstituirca
clorin!eior, complcxckrr, I'ixafiilrr, sulrlirni"trilor, ntt cxltlicii spe-
cificr-rl ar:tuiui cmator', nici opcril litclltri r:it irtrrrc. Illortttl
tcorctic qi metoclologic al celor mai dc scamri r(.prczontanli ai
criticii literare dc sorginte psihanaliticd a fost de a-qi dclirnita
c1omeniul de investigalie 1a personalitatea inconEtientd a scrii-
tcrului, cum declard programatic Charles N{auron 1, acceptind ca
premisd principiul lreudian al supradetermindrii actelor psi-
hice, detern,inate de un complex cauzal, in care un rol impor-
tant iL au factorii socio-culturuli. ln conccplia lui Charlcs Mau-
ron, creatia literari estc dctcrrninatd de trei variablle : mediul
social, personalitatea crcatorului, limbajul, ceea ce nu exclude
libertatea crea,loare, o maliir de indetermlnare care scapd anche-
tei stiinlifice. Obiectul dc studiu aI psihocriticii se limiteazd Ia
al doilea! grup de valiabilc, 9i numai la o parte din acest grup,
personaiitatea inconiticntti, propunindu-qj sd desct-rpere, in opera
insdgi, forma!ii1e inconlticnte, relelele de asocialii, fantesmele,
c:onf lictr.rl dintre tcndin{c. ,,Psihocritica se vrea parliali qi utt
totalitard. Ea nu pretinclc sir inlocuiasci critica clasicd, r:i s rr
imbogdteascd. Ea opereazii zrnaliza la nivelul structurilor irrcon-
1 Charles Nlauron, Des Mdtaphores
pe';'s.cnnel, Paris, Jos6 Corti, 1963, p. 12.
lN cAuriREA sttRSELoR PRoFUNDE ALE I'o/l'ls'frllrL ' 2t)
;tiente, fiind bine inleles cd structurile congtiente subzisii itr-
tegral, cu valoarea lor proprie." 1 Opera nu se redllce la ull
vis, clar o fantasmd venitd din inconqtient a putut contribui la
crearea ei.
Dacd psihocritica, cu cele patru momente a1e demersului ei
(suprapunerea textelor pentnt descoperirea relelei cle metafole,
l'iguri mitice obsedante, situa!ii dramatice repetitivc i descope-
rirea ..nitului personal" al scriitorului ca structurd de ansambl'.t
a operei ; interpretarea psihanaliticd a acestui mit ca fantasmi
inconstientd a scriitorului ; verificarea constatdrilor prin re-
cursul 1a biografia scriitorului), s-a dovedit a li o metotii
prca rigidd, Gelrarc1 Genette rcproqindu-i qi ,,pozitivismul pos-
tulatelor sale epistemologice" 2 care vizeaz6' o perfect6 obiecti-
vitato. rcsursele psihanalizei in investigarea -si explicarea Iite-
rittrrlii n-au fost insd epuizate, ca dovacld r-rumdrul mare c1e
slrrclii scrise de psihanaliqti sau marcate clc psihar-ralizd cai'e
rrpar in Franla gi in alte pdrti. Iloger Fayolle este cle pdrere cd
nsiiLzi critica, rsa cum a fost practicatir dc psihal'ralisti, si-a
clcnronstrat din plin ft'r'trnrlitrttca.,,(litrc al tniti llttt<'it':i conti-
ntto irr rrtorl sr'r'i,rs ir l)r'{'lit)11('r'i t';t t'',1r'1lt'itttllrlirr:; tli: t'r'111,
to;t|r.,.i rrrttlil;rrr1,r l,r'rlIll r|lr'lr'll{']t't lrtltt'tilr,l'ilttltrlit.tltl,l"i t'1,';t'
lollr. 'I ,,rr, lrr.lrr lr ilr;rrr;rlilicri :r:;tt1tt:r :tr'rtltil ("tt"lor o1;ct'r'i 1i-
l,.r;rr r. rrrr rrr ri r".1,, r'orr:;itlL'r';tLii inltrlocvatir ccrcr:tirii literatnrii.
,l;rl i.,r,r't'r'ornirlrrlir:;ir-si indlcpte atenlia in alte d.irec!ii, cum
sclic, rlc c'rcr-npltt, Jacques Derrida in eseul FretLd et Ia scdne
rle I'i'rrit;ure: ,,C) psihanalizd a literatur.ii care rcsplctd origiti:l-
litatca semnificantului literar n-a inceput incd ;i nu din in-
tin-ipiare. Pini acum n-a f ost f 5cr-rtd clecit ailaliza ser-l-u-'if icate-
lor literare." 4
AfIatd sub tutela lingvisticii, critica psihanaliticd influen-
tatd de Jacques Lacan si-a orientat prcocupdrile spie coilsicie-
I Charles Mauron, Le Dernier Baud:elaire, Paris, Jose Corti,
1966, p. 180.
2 Gerard Genette, PsEcholectures, in Figttres I, Paris, Seuii,
1966, p. 136.
3 Roger Fayolle, op. cit., p. 184.
4 Jacques Derrida, L'Ecriture et la diff1rence, Paris, Scuil,
196?, p. 310.
obsadantes au trtlltltc

15. 30 'RoMANUL INCEPUTURILoR $I INCEPUTURILE RoMANULUI
rarea lingvisticd a fenomenelor psihice, plecind de la afirmalia
reiteratd a lui Lacan : ,,Inconqtientul este structura,t ca un lim-
baj" (S€tninaire, livre XX, p. 20). Cum remarcd insd Roger Fa-
yolle, diferitele scrieri ale lui Jacques Lacan (Ecrits) ,,sint de o
extremd dificultate pentru nespecialiqti Qi este ingdduit sd ne
intrebdm in ce mdsurd privesc intr-adevdr studiul liter.aturii,, 1.
Dificultdlile pe care Ie intimpinl .5coala lacaniand in momentui
de fald par sd confirme aceastd incertitudine.
O altd direclie de cercetare se contureazd insd in psihana-
liza literard, care coincide cu interesul din ce in ce mai pro_
nunlat pentru studiul receptdri,i operei literare 2, al condifiilor
qi funcliei lecturii textului. De la psihanaliza autorului sau a
operei, cele doud tipuri de cercetdri care au predominat pind
acum (patografia, psihobiografia, psihocritica, psihanaiiza tex_
t*ald care urmdreqte rearitatea unui text sau realizarea unei
puneri in text), cercctarea psihanaliticd ajungc la psihanaliza
cititorului, avind clrcpt pun<.1 rlg rcftrrinfai 6[scrvaf iilc ]ui
Freucl privincl nrccanisrnrrl cl. irrcntiIir:;r.r-, lrrin <rar. litcratrlra
ofcri citit.rului satisl'acfii s'bstit'tivc (cscul lui Frcud dcspre
scricrca lui Goethe poezie ;i ad.eud.r).
Progresele gtiinlei literaturii, ale disciplinelor care studiazd
cliscursul literar in specificitatea lui, mai ales ale poeticii, con.
ceputd ca teorie generald a formelor literare, au contribuit de-
sigur la orientarea cercetdrii psihanalitice spre stucliul catego-
riilor estetice generale, aI mituriior qi legendelor, spre studiul
formelor literare, al genurilor, in care psihanaliza urmdreqte sd
detecteze con!inuturi inconqtiente universale, care aparfin, cu
toate variabilele posibile, fondului simbotic al omenirii. In
aceastd categorie se inscriu cercetdrile intreprinse de Andr6
Green 3, Octave Mannoni a sau Marthe Robert.
IN CAUTAREA SURSELOR PROFUNDE ALE POVESTIRII 1 :JI
Romon d,es origines et origines du roman, studiu de genezd
a romanului modern, in care Marthe Robert recurge la psiha-
naliza freudiand pentru a explica originea unui gen literar
-romanul, sugereazd de la inceput o intrebare: dacd lectura
psihanaliticd a operei literare implicd in primul rind dezv6l'u-
irea personalitSlii inconqtiente a autorului, cum poate fi apli-
<--atd psihanaliza la studiul unui gen literar, categorie esteticd
transindividuald, orhi,tertuald,t, care se afld Ia interseclia unui
ansamblu de determindri de ordin modal, tematic 9i formal ?
O incercare de acest fel a fdcut Charles Mauron in cartea
sa Psgchocritique du genre cornique, plecind de la Molidre s:i
rcvenind la el, dlrpd cercetarea operelor unor autori din epoci
diferite, incepind cu Aristofan, pentru a dezvdlui, prin supra-
punerea ,,schemelor imaginative" din operele lor 2, o .,mitologie
a risului" cu rdddcini in inconqtient. Referindu-se Ia teoria lui
Freud despre cuvintul de spirit (Cutsintul de spirit si relafiile
Iui cu i.nconStientul_1, privit ca fe,nomen economic, care ,S€
naEte ca o descircare, clintr-o clifcrcn[tr de poten{ial intre doud
reprezenti"rri", CIrar.lcs Mirrrr.on considerd cuvintul de spirit un
derivat irl irx,rrlrri copilului, bazat pe mecanismul rdsturndrii
sitrrirliil,r', cl;i irltc activitdli psihice, ca visul, tehniciie cr-r_
vintrrlrri rlc spirit fiind identice cu tehnicile elabordrii visului,
r:onrlt'nsarca, deplasarea, reprezentarea prin contrariu, non,
scnsul. Dupd opinia lui Charles Mauron, ,,comedia se inteme_
iazd, in inconEtient, pe o fantezie a triurnfului, ndscutd ea in_
sdgi din rdsturnarea unui vis de angoasd.,,. perenitatea unor
teme comice de-a lungul timpului, cum este conflictul oedipian,
,,inversat de mecanismul care transformd melacolia in manie,,,
este in legdturd cu unele motive incongtiente imemoriale, dar
varialiile pe care le capdtd Ia fiecare autor sint in parte legate
^t B!g"" Fayolle, op. cit., p. 22L.
2 Cf. Hans Robert Jauss, pou,r une esthdtique d,e la
lion, Paris, Galiimard, l9?8.
3 Andr6 Green, lJn oeil en lrop, paris. Edition rlc
i969.: / c Deliaison, in Litt(rature, Jl79Tl.
-
a Octave Mannoni, CIef pour l;imaginaire ou I'Aurrt,
Paris, Seuil, 1969.
recep-
Min uit,
,-r'i'ne,
1 Cdrard Gennete, Introd,uction it
1979, p. BB.
- .
2
^Charles Mauron, psgchocritique
Jose Corti, 1964, p. 16.
I'architexte, paris, Seuil,
du genre comique, paris,

16. 32 / ITO}.{ANUL INCEFUTURILOR $I INCEPUIURILE ROMANUI,UI
de contextul social aI epocii, de ir.rterdicliile politice si reli-gioase.
Romanul, prin insdgi natura lui proteiformai, descl_risd de_
uersurilor critice cele mai diverse, era un teren deoscltit de
scducdtor pentru critica psihanariticS. Freud insu;i s-a referit
deseori in stucliile sale ra creafii romanegti, invocate ca covezipentru ccnfirmaroa tcoriei psihanalitice. Eseul Delir si uis inGradiva de Jensen (1g06), consacrat unei scrieri cu valoare este_
ticd minord, povcstirea fantezistd Grad.iua publicatd de scriitorulgerman A/. Jensen in 1903, a lost conceput de Freud pentru a
explica qi ilustra teoriile despre vis, refulare, inconqtient, fan_tasme. Freud considera cd, prin intuifie, scriitorii au descoperit
5i inleles mai bine decit oamenii ae Eiiinla importan{a visuiui
5i sernnificalia lui profundd, literatura qi psil.ranaliza intilnin_clu-se in cunoagterea necanisnelo. inconqtientului. lncepind cu
acest studiu celebm, Freucl a pus ba,zele concepliei sale estetice,jre care a crarr.r'^t-. ;i crt':rv.lt.t-. ln lur:r'iri .rtc.ioar.e, creafia r.i-
lerat'd $i ''-istLr irt s.ure tr<: tt.rfitt: (r!)0t), () unt,inLirc ditt t:.ltiliirie ct
ItLi Lecnarrlo cla Virir:l (IUI0), llutirtut al(,(l(,t.ii casclci (1913),
IIoise al lui X,[ichelangelo e9I4), Citeoa ti1t.t*i tla curttctere d.e-gajate d'e psihanalizd" (1915-19i6). stranietatea (79rg), Dos{oieuski
gi paricidul (1925) r.
Critica litcrar-ir ltsihanalitici a aplicat c,tescrri concepteie{i'cr'rclicne ra stuclirl l.ri)r rof .n(:i.r.i,.ricntindu..qi cercctii.ire {iein dircc!ia 1;siirOr>irgIriIit,i :;t r.iitor.urrri J, ri0 sp|i, anariza opciciriin perspcctiva insct.afili irtco;t;1.ic.ntulrri ilr tr,nratica sirti sli,Li.,_titra romgnsl6l 3.
Frin cartea i.r.ontc:n d,es origin,es et c:rigines ,zr ronzc;r, scrisdCe l"far'ihe Robert, ci-jtica litcrard psiltauiiitici s_a apr.oiril:t <ie
u".;,i;;i'u;lfffi'i9.,::i,lnin$:"n" ctespi'e titeraturd ei a,Ld.
'Jciln Dclav. La Jeu_n.1s.s.e tl,And.rd Gide, paris, Galllrr:ar.,l-
;d?;,",{*"
raui Surrre, L,rdiot
"d;'"t'yail,i,ue,
paris, Gallimarit,
3 Rnne Gir ar,l. tle nsotrrta romanltqua et t.eriti rolnent,stlLtt,,F.rris. cr.asser, lsrit: r.rancls. p;;:i;;,'U "iort et la lorir, ttarts
;:il:'lt",lfrlu1'f"";,,'Jl ^ " "ti'- ii"-"]-''itra' Prris, r';lvrr{, 'r';'1 '
p"ri., igiriir;"iu',"i#lr" ucl .
/rttlsir;rts rians Ie rotnan stt,rt,lt,rti, tt,
lt CAUTrIi,jr SUIiSELOR x'ROFUNDII -A,LE l'OVj:jS'flRII / 3l
'.irr ',r'lr. I,r', iL;r-rcic :iie lonraltuLui, ciezvdluind noiivaliile it-tcot'l;ii
( rrt(' eirre explicd tenclin{a, nevoia de a pot:esti, actul de vorbit'e
;rlc instituie romanul ca atare.
Numc binecunoscut in miEcarea iiterard francezd, Marthe
lilbt'rt (r-r.1914) este autoalea Ltnor strSlucite eseuri despre 1i-
r.{r'lrtLll ir t, comentate elogios de critica literar5, a unor cunos-
rrtc cirti despre viala gi opera lui Freud2, citate in toate stu-
riiiic' clc specialitate, precum qi a unor reputate traduceri din
tlcrellre (Les Soulf rances du jeune Werther), I{Ieist, Bilchner',
Nietzsche (Ainsi parlait ZarathoustroJ 9i Kafka (Joarnal, Prdpa'
ratifs de noce d Ia carnpagne, Correspondance 1902-1924, Rdcits
{ ic.).
Recent, presa literard francezd a salutat ca pe un eveni.rnent
r.uari{ia riltimei sale cdrli, Lo VEritd littdraire (publicatd ia
(irasset ir 1981 qi distinsd cu lfarele Premiu al criticii literare
lrancezepentru anul 1981), continuarea volumului de eseuri Liz,re.s
,.c lecture (ap5.rut la aceeagi editurd in 7977), semnalind rigoarea
:i ccerenla intelectr:ali, virtuti pe cale de disparilie, cum ob-
servd criticul Bertrand Poirot-Delpech 3), inteligenla qi sensi-
orlitatea autoarei, exceplionala calitate a comentariilor critice
clespre capodopere a1e trecutuiui sau ciespre literatura care se
scrie astr:rzi, judccalii crr t; sovciitate impirtirsiti si de alli critici
;licrari {ranc'r.zi dc pllstigitt, cilrc reproqeazi autorilor contem-
r)()rnni ;r|op0nsirrrrIit splc cxhiltir|ca Crrlui, in dt,tIimcntul er-
;'r'irrririi ;rrlcr,'ilirttrlrri sens al Istorit:i. l)incolo de varictatca
.'rlrirttr,lol rrlrolciltc, clin care nu lipsesc consiclerafiile tchnice
lrt' nlillclrl srrcotite i:ebutante pentru marele public (de exempln
.r'rrrlrlrric;ltcle insisici-r'ic la personaiele lni Dickens, disparilia
1 I'ran: liafkc, Paris, Gallimard, 1960 ; l,'Ancien et [e
l:cri:eatt, cie Dan Quiehotte a Kafka, Paris, Grasset, L963 ; Srtr
ie papier, Paris, Grasset, 1967 ; Roman des origines et origines
riit, rcnzan, Paris, Grasset. i972. GallimrrC, 1977 i Un hom.t'tte
tnerprimable, Essoi sur L'oeutre de Heitirich ool Kleisi, Paris,
:,'Arche, 7981 ; Lixres de lecture, Paris, Grasset, 1977 ;i La
Ydriti lttl6raii'e, Paris, Grasset, 1981.
2 La Re"c:olution psgchartalytique, Parls, Favot, 1964, 2 voi.
rleed. 1970), D'Oedipe d NIoise. Freud et Ia conscience juiue,
Faris, Calmann-Levy, 1978.
3 Bertrancl Poirot-Delpech, Des lectetLrs qui donnent enuie de
ii;'r, in Le Montle, 16 nor.r. lgg1.

17. O{ / ROMANUL INCEPUTURILOR $I INCEPUTURILE ROMANULUI
pronumelui
"nous(6
in romanul rui Fraubert Mad,ame Booary,
metafora la Proust, majusculele Ia B,arthes, pseudonimele etc.),
cartea atestd perr-nanenla unei ref,lecJii profunde despre litera_
turd, scriitori, scriiturd, despre motiva!iile proiectului insugi de
a scrie, refleclie care str5bate toate crrtile scrise de Marthe Ro-
bert, de la primele sale studii funclamentale despre Kafka qi
Cervantes.
Eseul L'Ancien et Ie Nouueau, de Don euichotte d KaJka,
distins la aparilic cu premiul Fcmina-racaresco, descopctd ttil_
burdtoare antologii intre Don euijote de Cervantes g Crlstelul
de Kalka, aceeasi nelinistitd interoga!ic pri'ind relafiile clinr:re
literaiurd qi adevdr, locul literaturii in realitate qi, de aici, o
noud conceptie despre creatia riterari. somind cdrfile si coboare
ln via{d, Don Quijote antrena dupd sine intreaga riteraturd:
,,1ntr-adevdr, actul sdu radical, punincl capdt odatd pentru tot_
deauna Virstei de Aur a Literelor, deschidea acea eri cltinuitd,
nelini;titir, traversati de lupte qi ccrturi, pe care. o numim .,'ro_
derni. 1i carc cstc cca a litt,raLrrr.ii 1i nintic ntai mult,,t. Avcn_
tura d.nc1r-rijot('s('r'r, p.in <'rr'r. r,rrr.tt';r si
'iirl;r.r.l'r
srrDasc t,irrci
mai clrtrc int:t't'r,iili, (.('lr l)(, (.iu.{, ;i n irrrprrrr rrrlr r.,,lt,illrlti,, a
fost lcntatiL <l. rrttrn.i iir('r)ir( (' rl. t.li sr'r.iit.r.ii rrrrrrlr,,.rri, (,..src-
lal lui I{allia liinrr irr;r.r'rrstli p'i'irr[;i .x.rrrDrrr.. Trr.irt:ilr rrir.r,.
renlelor (cl. r'prx'ii. rrt'r'rirr'rr s:.r (l. t.r)lr){,l.ir.r(,nt) crir-rtr.c D'n
Qui.iatr-' si Ii., ir.r'str. pt.r's.rrr.lr. ,,i'r {, ,ra(.(i(, (,()r)r.rii, rLccea cle
a ariita (io lu( rLlri r:itrrrirtc sr. p.tr.t'r' ;rtrrrr.i .irrrr lclc.,.til.trl iic-
tiv ai opcrclor sc aplir:ir brtrtal r.c:tlitt-L[ii,.!.
Pentru Martl're Robert, Don euijote imilincl 1;c Anraclis, 1;c
Roland sau pe oricare ali viteaz ale cdir-ri ispr.iivi le r:jtisc, si
r('' dincl repiicd tuturor eroilor livre;ti ai tuturor crutdrilor avcn-
turoase, dau un nou sens conceptului d,e irnitafie. Referinfa }a
aventuri similare, aflate in cdr{i exemplare, introduce in oper.i
o dualitate esen{ia1d, care explicd neincetata sa nircare drama_
ticd. ,,Impuntnd romancierului un mod de a scrie, qi eroului
'nmod de a trbi, imita{ia suverand. creeazd intre aceste doud per_
sonaje, totodate aproape qi departe unul de celdlalt, o identitate
1 Marthe Robert.
KaJka, paris, payot,
2 lbidem, p. B.'
L'Ancien et Ie Nouxeau, cle Don, euichotte i1967, p. 6.
lN CAUTAREA SURSELOR PROFUNDE ALE POVESTIRII / 35
rlr' lrrrrt'tie care ldmureqte mai bine decflt orice trdsdtu.a e*te.i-
r,;rrii glir'dnl lor real de rudenie." t lmitasia, a$a cum a fost defi-
rrrlrr rlc Martl-rc Robert, urmeazd cdi intortocheate, subliniazd
lir il;rncl Ilarthes, ,,ea d'eforrneazd fdrd incetare modelul operei,
,l ,;ulrrrnc rrnor for{e de fascinalie, de compensalie, de deriziune,
,l'. rrttlcsiune", a ciror valoare trebuie stabilitd nu in funclie de
rrrorlllrrl insugi, ci in funclie de locul lor in organizarea gene-
r';rlir :r opt rt'i. 2
(jontilrrrinrl t'tr Iirlt'litat<t <tt-.rcctarea operei lui Cervantes in
,',r'ul Slr)' l(, l)cl)i(,r', Mirltlrc llolrcrl. r,onsiclcra"r cir scriitorul a ela-
l)r'r':tl. trr rorrrirrrrrl si'irr, p:rr';rlr,l <'rr Iictirrnca, o filosofie a crealiei,
,lr rrrr,rr.,lrlrrl r.,r .,lil, r;rt.rrr;r nrr ;rlr' ;t l;rr.r.rlt'r'it crr t'it insir;i, pun-
l, ,r pr. (,rr' l,lr.lrtr,lr. r.,r r, ;rt urr(;i ttrltl irtt:tginttt. qi tnodelele
' r1,, rr'.rlr. liin{l l,,l , lrr (rurrr', lnr :iilnltlit('l.lr". (lcrvanteS ii obligd
l, , ilrl,,r i ',,r rrrr rrrlr. r';r ;rvcntrrrilt' ingcniosului cavaler nu sint
Ir.rrlr. , r ',r'ti:;r', r.ilitolul rrrr trtiruic sd creadd in ele, ci sd le ci-
t(.;t:.r,;t. l,r,ntr,u Mitr.tlrc liol;cr.'t, Don Quijote este ,,personajul ab-
' olrrt, litt'rirlula incalnatti, revelatorql tragi-comic al procesului
!r.:rr:;i ;rl rtr-ca{iei".
l)isprrnintl de o profundir cunoaqtere a teoriei freudiene,
1l:rltlrc Robert a trecut apoi de la Ccrvantes la o interpretare
;" rlr:rnrrlitit'ir a romanului ca gen. Scrisd intr-o perioadd cind in
r i;r(:r litr:rarir francezd prolifera discursul critic gi teoretic,
r';rrtr,rr .Ron?on des origines et origines du roman nu putea sd nu
1,,' nlarc&td de presiunea contextului teoretic in care a apdrut.
I )e si asurli cleclarat premisele teoretice aIe psihanalizei freu-
tlicne, teoria despre roman formulatd de Marthe Robert poartd
irrr)rcle, mai mult sau mai pulin evidente, a1e confruntdrii cu
rr1t,e puncte dc vcdere privind romanul, natura gi originea iui.
Sintetizind, s-ar putea spune cd Martl-re Robert exan-rineazd
tli-;nsformdrile prin care un act dc vorbire, a pcxesii, devine un
gen literar, romanul, condifiile socio-istorice ale dezvoltlrii lui
..,i strttctura narati)ud" care, rezuitd din ir-rcicienta acestor clctermi-
nili. Se pot observa punctelc de convergenfd cu teoriile loma-
nului {orirulatc dc poeticd qi naratologie (T. Toclorov. G. Ge-
ne+,te), sociologia Iiteraturii qi sociocriticd (G. Lr_rhdcs, L. GoId-
1 lbidem, p. 1'7.
2 Iloland Barthes, Essois critigues, paris, Seuil, 1964, p. 249.

18. 3i: / ROMANUL INCEPUTURILOR $I INCEPUTSRILE ROI,IANULUT
rnann, E. Anerbacl'r, Claude Dr-rchet). Ceea ce intervine ca nou-
tate este originea insd;i a actr-rlui de vor.bire a po,-esti, si aici i9i
spune cuvintul psil-ranaliza.
Pentru a-gi justifica demersul, auioarea susline cI, in ciucia
numeroaselor definifii care i s-au dat de cdtre romancierii inEiEl
sau de cdtre criticii literari, romanul, acest no'-l venit in impS-
rdlia Literelor, ndscut clr-r1td unii odatir cu neuitatele isprtivl ale
lui Don Quijole, clupi allii odati cr,r naufragiul lui Robinson
Crusoe gi insula lr-ri pustie, este inci ttfi gen nedefinit, N{ajori-
tatea definiliilor eEueazi cincl este vorba de gradul de reajitate
:r.1 romanului
-
prii-rcipalul criteriu invocat pentru d.efinireE-
acestui gen care intreline cu lumea reald re-alii mai strinse cleci:
oricare altd formd de artd. Originalitatea gi paradoxul genulr.ri,
sus{ine Marthe Robert, rezidd in voinfa cle a sugera pe care c
indeplinegte intotdear-rna in numele adevdrului, dar pentru unl-
cul beneficiu al iltrzici. ,,Acicviirul r.ontanului r. u cste lltler' ,.
clecit o sporire a putclii lui tlc a crca iluzia', I ilrrzit.r ronlrucsc.i
sau, in tclnrcnii irri ilrrl;uttl Illrr.llrr's, ,,ilrrzi;r r.r'l,,r.t'n',,ilrl,i... -
Dar vocalia r()rliutrrlui nu cstc nur.rni rit' il cr.cll iltrz,ia r.ea-
Ittlui, ci clc :r ligtrla cLrrinta reolii clc a schinrba realitatca cie
carc cste anirnat ,.fiuritot'r-ri cle roman,,: spre deosebir.e de
eroul tragic sau epic, care suferd pentru ordinea ale cdrei va-
lori le ilustreazd, ,,fduritorul de roman,, este, in insd.gi intentia
Iui, un revoltat, car.e dispreluiegte caliidlile qi rangur.ile, chia:
atunci cind face efortr_rl de a ciqtiga ranguri mai inalte, un
spirit rebel fa!5 de ordinea stabilitd, indrdgostit de libertate.
Romanul se distinge de toate celelalte genuri prin dorinfa ra-
dicald de schimbare, de transformare a vielii private Si sociale.
Liber Ei intreprinzdtor, burghez prin excelen!d, romanul ,.nu
are altd lege decit clolir.ila utopici in care este inrdddcinat, clar
aceastd dorin!5 insdgi nu are sens in interiorul convenliilor li-
terare cunoscute, ea nu existd decit Ia limita ciintre literatur6
5i psihologie, acolo uncie rolna:tul nu spune el insusi ceee ce
'ltJ CI|UTAREA SURSELOR PROFUNDE ALE POVESTIRII i .17
r rr', r 1 ( { ('ii r,-r -iea, spre ceea ce tinde i:r clezvoltarea aparent
I r I r ;r . r rr I o:'rrrcl.or Si ideilol sale" 1,
i', oit'r'trrl autoarei este de a explora aceastd misterioasd qi
.r'.r'irr;rntir..lLrrne a dorinlei romanegti" pentiu a descoperi nn-
' rrl plirrritiv al romarr'iiui, originile sale psihice care-i impun
1', ;r lrrnrlirrr.rt.r-rta15, de a reconstitui istoria lui interioard, ro-
, r,rrll .,,,r1 r,r'iginar, slu romanul inceputurilor,
l .;r rn tlllrirrca carclinalir, intrebarea intrei:drilor i De ce
. | 1' tt i t))ntttrrrl 12, r,c Io|tir obscttrd ii indeamne pe oameni sh
;,,r,r.. lr.,r.,r',i (si ist.olir;r';r:;r'i, rlrtpi"r tradr.tcerea propusd in versiu-
,,r ,,. l;ri,,r 1rr r,lrrr '.irLl u,nr;r /rl(r,nl( l ri,'.s hisloil'es, folositd de
l,i,rr llrr. lillrr.r l), lt ,r I ulut rir,;l,rrrrrlc Llci tt ltsiitttnajiza, sustine
.irl, l lit l'llr'rrr,l ,ll l,r lr|r't ilnl;t ',;r t litti,;'r, Fre'ttd a deSco-
I ,.r il ,, l,,r nr;r rlr' lr, lrrlr'. r'l,.rrr, lrl;rr;r, lr'1;;rti rlt o neceSitate
; rlrr,.rr,r. rlr, 1'1s 1q r11j11l r', t.r :rl lrrr.rlJitralici, Ltn icl de visarg
, r .,, lrr ,!r. ,lrl'.i. ,, rl lr( nl;'t l;r co1.ril, irtcongtientd la adUltul
...rrr,.rl r t.rr,r ' rrr rurrrrritc r:azrtri de ner-rozd, atit de rdspin-
,lilri '.,r ' rr ur) ( 1,nlirrrrt lrlil de constant incit i-a atribuit valoare
,rrivr.r':,;ri,r ,r'r':rt..Itatrcrn" al povestirii, care prir-eEte in primul
r'l tr:,il,.,i.gil, rl:,r care este $i un {ragment de ,,literaturd t5-
r ul.r", (,rnr spune X{altire Robert. riu text nescris, compus fdrd
i rvint{' r,i lipsit cie public, avind o structurd originald gi un
, r!irrrrt s'.,.r'ific, a iosi nr-rmit c1e Freud ..romanul familial al
:,r '. r'or;iliior'" 2. Dupd Llarthe Robert, ..romanuI familiaI" este
l (!,{'sl;:ca fabuloasi, mincinoasd dar minunatd pe care qi-ci
'Irrnc oLice om in copildrie, poveste refuiatd in dedesubturile
I'silricului rn mornentul cind cxigen!e1e evolutiei sale nu-i mai
:rgiduie s5. adere la ea, este expedientul la care recurge ima-
ginafia pentru a rezolva criza tipicd de cregtere a omului de-
1r'rnlinata de com.plexul lui OediTt, ln aceastd povestire, copilut
t autd rnijlocul ..cle a se piinge, Ce a se consola si de a se r5z-
l'-,una" 3, de a schimba ordinea lucrurilor, inventinCu-qi Ei pd.-
:'-n{i ir:raginari, mai buni, mai put€rnici si r:rai frumoqi decit
1 lbidem, p. 39.
2 Studiui clinic Romsnl-i fqmilial
l,licat de Freud in 1908. in cartea lui
'. rt,ului.
3 Marthe F"obert, op. cit., p. 46.
ol net:rozatilor a fost pu-
Otto R;,rk, Mitul nagterliI Marthe Robert, Rom,an d.es origines
Paris, Grasset, 1973, p. 33.
2 Rolancl Brr.rfter, I.'ElJet cle reel,
::r. 11/1968.
et orlgines du rornert.
in Commu,nications,

19. 38 / ROMANUL TNCEPUTURILOR SI INCEPUTURILE ROI,TANULUI
cei adevdrali. lntr-un prim moment al ,,romanului famiIial",
etapa narcisicd, pre-oedipiand, e) se im.agineazd un ,,Copil gd"sit",
cu o origine misterioash, pentru ca apoi, intrind in faza oedi-
piand ;i descoperind sexualitatea, deci diferenta dintre pSrin[i,
sd se viseze un ,,Bastard", care tinde sd-$i impund voinla, si
aclioneze pentru a-;i cuceri un loc in lume.
Complexul oedipian fiind, dupd opinia autoarei, un fapt
uman universal, toate operele dc ficliune sint ilustrarea lui
voalatS, dar spre deosebire de celelalte genuri ,,oedipiene',, ro-
manul imitd o Jantasmd dintr-o dabd romanfatd., el ,,nu are altd
lege declt scenariul familial ale cdrui dorin{e inconqtiente le
prelungeEte". Genui, care in toate celelalte situa!ii hotdrd;te
modalitd{ile estetice ale transpunerii, cedeazd. aici prerogativele
romanescului pur, care are, r,un coltlitLut oi'Iigatcriu ,si o Jorr:r,,i
nedeterminatid" 1, paradoxul genului constind in aceastd ciudatl
lipsd de caractere generice, de unde decurg proprietdlile con-
tradictorii semnalate de teoria literar5, precum qi dorin{a de
,,a face adevirat", ca ;;i <tum romanul ar {inc nu dc litcraturi,
ci direct clc lcalitatr'.
Plccincl ckr la cclc clorri ti1;trli <lc visirr.c inlantilii, N{ar.thc
Robert dcscopcrii dotri'r urar.i (,Lttcntc l)e catc r.onranul lt:-a ur-
mat clt-.-a lrrngui istorici salc, ckruil filierc alc romiincscului, care
ref lccti cclo clor,ri cxigen!c contradictorii dar simultane, aspi-
latia (romanticd) de a schimba via{a Ei ambitia (realistd) cle a
cuceri lumea, cele 'doud arhetipuri ale personajulr,ri de roman
fiind ,,Copilul gdsit" pre-ocdipian, care viseazd sd schinlbe or-
dinea lucrurilor qi ,,Bastardul" oedipian c.are face ucenicia
lumii pentru a-gi impune vointa. Dupd opinia autoarei, orice
romancier este in r-nod necesar condus fie sd se angajeze im-
potriva lumii dacd {ine mai ales de ,.Bastardul" oedipian, fie
sd creeze deliberat o ,,altd" Iume, ceca ce inseamnir sd sfideze
adevdrul, dacd in el vorbeste ,,Copilul grjsit( 2.
Din prinra clasi (rorlanclc clr-' tipul ?ronch es de uie) fac
parte Balzac qi Flaulrcrt, IIugo, Suc, 'I'olstoi, Dostoievski, prcust,
Fauikner, Dichens 5i tofi <:ci carc, considerindu-se psihologi, rea-
Ii5ti, naturaligti, scriitori angajati, simuleazd ritmul Si bogltia
.IN CAI'TAREA SURSELOR PROFUNDE ALE POVESTIRII / 39
rrr lii, r'ir ;i cum ar fi iniliali in secretele existenlei de cdtre
rrrr rllrrrirrrg. Din a doua (rornanele de tipul L'Autre C6td) lac
;', rr lr. l)t'foc ;i Cervantes, autorii romanelor cavaleresti, Cyrano
,1,'111'1'g1'vi1s, Hoffmann, Jean Paul, Novalis, Kafha, Nlelville,
lr,(i .r'i ('ilrc sllulg lumea din tiparele ei, ignorind sau buscu-
Irrr,l i:,loliir 1i geografia.
l)ir( ii r'onlanul, determinat in intregime de mitologia fami-
li;rl;r, rru cste liber sd aleagd nivelul relaliilor umane pe care
r,,1. irl)t sir lc figureze, el are in schirnb iibertatea d-e a alege
,lrrrll o inlinitate de tehnici pentru a imbina imaginarul cu
' 'l' 'tirtlll' ;i aceastd artd c1e a ale€ie este ,'arta 9i nimic mai
rrrrrll"r. t'stc criteriul valorii estetice a romanului.
Irr;rnrrlizit ceior doud clase de romane, L'Autre C6td qi
Ir,rrrr/r.r' tlc ttie, conclusi cu o siguranld, o subtilitate qi o strd-
lr' rr. ;r cxplcsici care incintd Ei solicitd fdrd intrerupere atenlia
r rlrl,r rrlui (lraginile despre Cervantes sint printre cele mai se-
,lr( ,rl{,iu ('), Martl'ro Robert introduce in probiematica psihanali-
li.rr rrrr t'r'it<'r'irr sot'io-istoric, luind in considerare istoria genu-
lrri rrr Iurrr'ic rlc cotuli{iilt' stx'itr-istolicc alc clezvoltlrii lui. Cele
,l,,r,r liu Ii rrlrirrrr. :rll litcllttttt'ii occirlt'tltitl{', ('ill'c clcschid calea
ilri ,rft.l rlrt,rIir. /lrrlrttl ,ri,il ('r'llsr)(' :,;i l)ort )lti jott', r'rlinCicl Ctl mO-
r,, rrlrl ' ilrl .,1 ',,|,rlrrl 11.r',i1" '.r' ttt'zt':,;lt' lir Ixigt'llftlltl luai rca-
lt..l, ;r1,. , ll.r.,l,rr,lrrlrri" r,r'rlipirtn, <:ilttl lotrranul, Iitr:'r a renun{a
!rl I I,r r/iltl|.tr ,lr. p:r|rrrlis :r lrttsrr]clclr 5i povestirilor, nu sg
r,ri l)()itt,. lr.r'i rl" plivilcrr obscrvatoare care sc dezvoltd in eI,
rri.i rrrr rrr:ri lroatc ignora necesitatea. Pentru Marthe Robert,
r'[,.:;t'rrrrrilit'ativ ci.,romanul familial" $i-a fecut debutui in Il-
1r'r'rtrrlrr rrrodcrnl dind nagtere unui roman burghez, Robinson
( i usor,, operd exernplard care a intemeiat pentru mult timp vo-
r;iti;1 bulghezd a genului, si care nu putea fi scrisd decit intr-o
.r,L iclate in miqcare, din perspectiva unei clase in ascensiune.2
li.lrinson gi Don Quijoie, personaje antitetice, intruchipind cele
rlriud. versante ale ,,romanului familial", infdptuiesc programul
lclacerii totale a dateior existen{ei in condilii socio-istorice di-
iclite, clc aceca Robinson rescrie utopia in termeni de munc5.,
Ibitlern, p. 78.
lbitle'tn, p. !43
r lbidem, p. 63.
2 lbidem, p. 76.

20. 40 i ROI,{ANUL ]..;CEPJTUN:LOR $I INCEPT'TURrr,r. RCM.I{ULUX
descoperire, cucerire, pe cind Don euijote igi rescrie viafa in
iermeni de crealie literard, fdurindu-se din propriile sale dorinie
pentru a se reface si a reface lumea dr-rpd gustr_rl sd.u. Din schem:
primar5 in care r.omancierlrl i;i inscrie atitudinea in fala p;o-
priei sale inspila!ii clecurge sistemul general al ficlir,rnii. orga_
nizarea nara{iunii, re.tafiile dintre autor qi eroul povestirii.
ln transpunerea ronanesca a ,,romanului familiat.., zana
de influenld a ,,Bastardului,, este insd, dupd opinia autoar.e:,
mult mai vastd ,si mai pu{in omogend decit cea a ,,Copih-rlui
gdsit", care a dotat literatura cu doui sau trei opere exemplare,
invariabil cantonate in zonele cele mai nrheice ale psihicului,
pe cind ,,Bastardul" a creat o infinitate de specimene puternic
diferenfiate, fiecare reprezentind ,,un mod specific de apiopriert
romanescd a lumii" 1. Om al vremii lui, ,,Bastardul,. se preocupE
rnai pulin sd creeze modele ,,nepieritoare,,, el urmireste in
primul rind sii sporeirsci ilr-rzia de asemdnare cu reair_r1.
Extraordi'arul succos al ,,Bastardrrlui,. in secoltrl al XIX_lea,
secolul Istoriei gi al ro*rir'ului, estc pus ir lcgituri de Martire
Robert cu mitul lrri Nitlrolcon, avr.ntur.icr.ul genial r:llrc 5i_a
schimbat ,,ronranul l'arnilial" in i'stru'rent dc putere istoricir, el
insi,rqi ,,un roman rlc llr un capirt la altul, un roman care se fdu-
regte pe misur.ii r:r. inflrtcrr!cltz;"r cvcnintcntele istoriei,, z, qi
cale-i forti Iici po r.onrrrnr'icr.i irr irlt.cu t.;i totul cstc posibil. Fo_
losind acest .xcnrplrr ;i :rcr.trsti irrvh(iit'r.i, r.*ranrrl incepe si
sr-'rie istoria mondialir a cut'r'rir.ilot' lrri_
Puncte de referinld in istor.ia genui,-ri. Stendhrrl, Ilirlzirc si
Fiaubert sint abordali din tripla perspectivd. psiharalitic,i.
socio-istoricd gi naratologicS, pentrr-r a ilustra teza cd ma.eie
roman occidental face sd tr.cacd in scriitura insd.;is, in modi.l-
de organizare a nara!ir_rnii, energia clebor.dantd, voinfa silba_
tcci de a par.eni, proltr.ie acel.ui seccl intreprinzitor si a...ii
rie putere.
Printre cci carc a',r ldsat megalomlnia conlinirtuiui sd sl,
lir'.irag3 in c|ganizarea fcrmrlS, Marti-re Robert acorild locul
privilegiat iui Ilal:ac, ..Bitstardul,. fecund prln excelenf d. ,,lm_
I lbid.em, p. 228.
2 lbidern, p. 237.
3 lbidem, p. 343,
IN C.UT^REA SUffSELOR PROFUNDE ALE PO:I'STIRII {I.
, r.rl.;rl lornanului"l, care, visindu-se rtu numai egalul iui Na-
r' l,',rr, ci Ei aI marilor savanli ai omenirii, a concentrat in e!
, nlir insd:;i a geniului ci:eator acliunea 9i cunoaqterea.
ll.r,l;rr',lrrl", care insl:ird aproape in intregime romanele Corne-
,!t ! runune, nu scrie ca sd creeze valori literare, ci oa sd pund
lr { rr'( ulllie valorile inseEi a}e viefii, pentru a furniza densi-
rrlr. rrr rlrrratd iluziei romaneEti. Reluarea personsjeior in ro-
,,' rrr. <litcrite, confuzia sistematicd dintre figurile romaneqti qi
,r rrrrlollurilc lor istorice, trecerea continud de la fictiv Ia ana-
l, l. r'r'rrlrrlui, acumularea semnelor puterii qi a avantajeior so-
, :.rlr. r'r.lt: ntai ostensibile
- toate aceste procedee creeazd ca-
'lr rrl 11;urtlios in care ,,BastarduI'0, in multiplele sale intruchi-
11. lrr;rl;i sir oblind gloria, puterea Ei banii, pe care Balzac
r i .u,,r lr. ;r rlolit cu ardoare, ,,trdind prin procurd totalitatea
r , ntur rl(,l orrrcncsti care pot fi concepute, de la cele mai umile,
1rrr.r I;r r'r'l(! care sepetrec in sferele privilegiateale Destinului".2
f 'r'rrlilt.ralca lirrd sfirsit a ,,Bastardului* in Comedia umand.
t;r pclnris lrri Ilalzert: sit revolu[ioneze romanul intr-un punc,;
,.r.rrli;rl, :;ulrstitrrirrtl ctrtotiilor 1i pasitrnilor inimii, singurele
r lrr..r. r':t r.r..,r,r lrrli rllr, lJr,rrrrlrri pirrii in srr.olrrl prccedent, jocril
,',rll lrl rrrr.r';tttl,,rrrrrlrti .,,,,.i.r1.
Irr rrr,,rrrr.rrlrrl r.trrrl I.'l,rrrlrr.r.t int:r'pr, sir-5i ttrnteze vocalia ii-
l r rr;i. ..ll;r'.l,rr,lrrl" rr.tlrrli'rr1t;t1 :,ltrr lr;tlzaciitn si-a Sfif5it de1:._
rrlr,r.r, r';-rr I trrrrlrrrrilr. ,. ;rrr sr.lrirrrbat, Istoria s-a intorS asupra
.. rrr..,r.,i l,lrrrrrl rlr. I orr;ut Inr.lrfncazir pe cie o parte nostalgia
,1 . il r,1.;r'r,i tr'o1:rrtc, 1tc cle alta prostia conformismuiui, interesele
rr '., lrirr'. l.lstr: clornnia ..Bas'lardului,, m,.diu, romantic si fiiistin,
lrrnic tlc ar:liune dar iremediabil lipsit de vointS, a cdrui rcr-
.rrrr,' :;r'il(rci"ttoare este Frederic Moreau (L,Education sentimen-
I rl,'), i)rrpotr:iva cdruia Flaubert s-a rdzbunat creindu-i pe Hc-
rrr;ris rri pc Emma Bovary.
llcluind multdiscutala alternanid a operelor fiaubertiene,
l',1 ;rrthe Robert considerd cd, Fiaubert, predispus prin constitutia
'"r paroxisticd la o anumitd permeabiiitate a incongtientului,
lstc obligat sd infmnte realitatea cu furie qi disperare, sfiqia:
':rtre exigenlele incompaticile Ei ia fel de imperioase aie ..Copi_
I lbidem, p. 249.
2 lbidem, p. 260.

21. {2 / ROMANUL 1NCEPUTURILOR FI 1NCEPUTURILE ROMANULUI
lului gdsit" qi ale ,,Bastardului", pe care va fi tentat sE le de-
pAseasce in insdEi ideea de artd, care va fi singura iui religie,
valoarea supremd a vie{ii. Narcisismul dement al ,,Coltiiului
gdsit" ;i s'.rpraeul sever al ,,Bastardului" incheind o pace im-
potriva lui, Flaubert a riclicat romanul la acea frumnsefe per-
{octd a prozei {rancczc, intcmcincl o literatur:"t pentm care
sensul insuqi aI cuvir-rtului ,,litclatuli" s-a schirnbat. I
Ulterior, romanul ,,ocdipian" il cllnoscllt incr-r un succcs con-
siderabil Ia posturile avansatc ale romanului, la Jct-ce, Proust
;i Kafka, ale cdror opere se invirtesc in jurul secretelor- ..Ras-
tardului", dar marii autori ai avangardei tincl s[ Iase ..Copilul
gdsit" sd desJacd lesdtura 1:ovestirii pentru a-;i spune revolta
intr-o formd savant dezorganizatd. Romanul pare liber- sI nu
esprime decit vertijul narcisic al propriei sale scriituri dar, go-
lrt de n'ritul inemorial care-i dddusc adevdrata autoritate, r'a mai
a.ea oare cum sir-;i iustifice numele ?
Cu accastir intrclrarc sc sf ir;r';tt ptrsionanta ctllitor.ic in is-
toliit lornanrrlui 1rt'(.lr'(.() ltlilr'.jrrit';tt'lcr:trrrir <:irr'fii Rr-rnian cies
<,ri11ittes cL o'iglittt,s rltt rottt.ttrt, t'irr.t.r sctltrci-rtoarc pt.in tcza pro-
pusir, clal rttiri rrlt's lrlirr irrlrrririrlrila srrl;lilitatc;i ltogifie. a ana-
lizt'lor. ('ir ;i llsilrltnlrliz;r Ilr.rrtli:uti-l ('lu'(. :r inspilat-o, caltc.a pro-
'o:l('ii () rltrlrlii lt'irtfit', rlr.irlr'lrt(ic si rt'zcrvi falir de unele in-
tclprcttiri (rcar:!ic r:ulc, pr'olrlrlril, :rr' 1>rrtca Ii la rindul ei psih-
analizatd...). Nu este totul nt.ru in r;onrt'rrt:rriilc rlcsprc Celvantes,
Defoe, Balzac, Stendl-ral, Flaubcrt sau alli sc.r'iitur.i abordati, qi
multe idei se gdsesc (comentate din perspcctive tcorcticc dife-
rite) in nenumdratele studii de specialitate apdrute pind acum"
dar eseui scris cle Martl're Robert proiecteazd asupra lol o lurninii
diferitd, dezvdluind uneori profunzimi nebdnuite, tuibur.Stoare,
care par si deschidi o fercastrd spre mistcrul insugi al cleafiei
literare.
ReproEurile carc i s-ar putea face vizeazd insdqi definirea
,.romanului familial al nerrrozalilor" ca un fenomcn psihic con.-
qtient gi normal Ia originea h-ri, dar inconstient Ei patologic pen-
tru tot restul vielii 2, ceea ce ar putea sugera o posibiid echiva-
lcn!5 intre scriitor Fi ncvropat ; supraliciiarea corrplcxr-rlui oc-
lbidem, p.
Ibi.clern, p.
361.
44.
1
IN CAUTAREA SURSELOR PROFUNDE ALE POVESTIRII / {3
.1,p,.rr,. r'orrsiclclat principiul ficliunii, reprezentdrii -si artei in
,:, r,' r,rlr; 1;rivilegierea rlnor opere autobiografice care servesc
,rr,rr l,irrl tt'za propusd (Louis Lambert de BaIzac, M€moires d;un
I"t1 '.t 1.,, 'l'antatiott de Sain!-Antoine de Flaubert, de exemplu;.
"r rrr,ri yx,t c'xprirla rezerve fald de unele aprecieri sau formu-
L rr r , l, r lr,titliu privind scriitorii comentali, dar ele n-ar face
.lr , 1l ,q lonfirme, odaid in plus, ci marea literaturd infrunti
.,,, l, lr. 'Locruai prin forla ei interogativd, care pern-lite dialogul
' il l:,.rLr iirliil(' succesi-rc de cititoli ,5i come,ntatori.
| { ,rl s( r'is clc Marthe Robert este unul din rispunsurile
t,',.rl,rlr l;r accastl interogalie, rdspuns pdrtinitor, desigur,
.,rr".r ;r.,rrrrii parlialitatea cn o consecvenld care valideazd de-
,,r' r',rl r ritrr. prin conformitatea cu propriile postulate. Este o
, .rr1, ,,,r,. l)()irtLr intriga san pasiona, dar nimeni nu rlmine in-
,lrlr rr rrl l.r llr'trrla ei, o cartc carc aminteste cd nu existl lec-
ANGELA ION
I Ibidem, p. 62.

22. i-,^l i-:,..
}. :r_Di:r'I:*lf

23. DE CE RON4ANUL ?
GENUL NEDEFTNI'| / 47
('t'r'r'.rntes ii pecetiuiegte deja destinui, dind Cartea Cir-
lilor', BibZio profetica, 'cea care, desfiinlind Virsta de Aur
rr Lirei'atnrii, intemeiazi astfel epoca tulbure a moder-
rrit;rtii; clar in 1719,'datd adrnisd in unanimirtate ca ofi-
cirlir pentru nagterea lomanului, acesta reprezinti inci
nn gorl atit de discreditat incit Daniel Defoe, socotit a
Ii lt'l rrarre a insuflat lomanului intiiul elan, respinge cu
;rrrlicipatie orice asimilare a cap,odoperei sale la acest
rrrl)pi'ochls literar, pe care-l consideri cel rnult ,,bun pen-
lrrr lr;r'ciiu'ani({, intr-un cuvint, condamnat de public. Daci
;u li sir ne ludrn dupd el, Robinson Crusoe trebuie con-
:,irlt,r'lri o istorie adevdratd 1, in timp 'ce romanul este un
ll(.n firls clestinat prin insdqi natura sa lucrurilor sear-
lrorlc si dulcege, ficut sd corupd atit sufletul cit gi sim-
1ul r,ictir'. Acea,std judecat5 peiorativd nu conlinea nirnic
rrorr ; irr secolul pr'eceden't, ea ii obliga pe oarnenii de
clita si se ascun'dd pentru a citi cdrlile preferate, chiar
;rcolr'rr po ('are le de,clarau public ne,demne de a fi citite
rlr'<:rtll lilo'rrti. ,Si Diclerot a gindit inilial la fel, el insugi
lrriirr;rl rlr. rr Ii ronrirrrciel crtm pirea in J,acques Fatalis-
! rrl, it { rr'(' rlr,nrorrlr,;rzi ploccdccle 'obiqnuite ale nara-
Irlrrrr r,)lt,lrr.'rli :r.rllll irr, il :;i rcilrsi clar rtriaga pondere
,r,rrl,rlr.rlrtlrri :ri ;r lorrrr,rrlili I)r';rllft'1, lilozoltrl cste atit
,lr' ;r, ,rrl rrrrltrrltit';r r',,nr;rrrttllli irrt"it, in lllorli.ttl ttLi Ri-
r lt,rt,l ,,tt. rrrrrlr. :ior';rrc irrlrt' ;rrlrrrilirfic ftrtir rlc I'oman-
lir,r':,i rli:.plol l)('l)l.l'lt r.ir.rrrrl litcrilr pe crlle erccsta il ilus-
Ircrrr,,', . n1r'l'l.lc pini lcolo incit pretinde ca operele aces-
lrri ;rrrtril si lie denumite cu Lln alt termen, acela de ro-
rrrirrr Iiincl socotit prea injositor. E adevdrat cd dispre-
tLrl oarnenilor de gust nu impiedicl prin nimic evolufia
romanuiui : 'deja cdtre mijlocul secolului, nici cititorii,
nici cl'eatorii de romane nu se mai simleau ruginali ale-
girr,-i rcmanul drept gen predilect. Un secol mai tirziu,
I Desigur, Defoe nu spune in ce poate consta adevdrul unei
f ic!iuni pure. Iluzia romanescd, falsd prin definilie, poate fi
oarc mai adeviratd aici decit acolo ? $i cum ? Totusi am dovedi
rea vointe reproqind unui autor din secolul al XVIII-lea cd a
l5sat aceste probleme in suspensie, deoare-ee nici noi de fapt n-am
avansat prea mult.
,,LIn roman e o viald consideratd ca
literaturi. Orice viatd are un epi-
graf, un tiilu, un editor, un pro-
Iog, o prefafi, un text, note etc.
Le are ori le poate avea...
ov.{Lis
ln general, degi e considerat ca un descendent al ma-
rilol forme epice din trecut, romanul, in inlelesul zile_
lol noa"stre, e yn gen relativ Lecent, pistrind- doar slabe
legrturi c. traclifia din ..r'e s-a nirsc*t. ln poficla nobilei
sale origini, r'ecunosl'rrtir cle istoIici ;i r.cclamatar rrneori
cie e1 insuEi, arpirrut cltrpi rr.ii orlirta r:rr.verrtur.* rle ne-
rtitat a iui Don Qrri.iotc, iirr rlrrpir irl{ii oclatir cu ,itaufra_
giul qi insrrlu pustie ir lui Ilobinson Ctusoe 1, r.omanul
modeln este irt realitate un nou veni,t in literaturl, un
pleber,r care s-a irnpus, avlnd inci aerul ur."i purl-errit,
uleori chiar al unui aventurier printre genurile^stabilite
de secole gi inlocuite de el i,ncetui cu incetul. Fari indo_
iala c5, incd din secolul al XVI-lea, genul este iegai de
nume foarte ilustre (presupunind cd-l situArn pe Ribelais
printre romancieri), iar la in,ceputul secolulul X.rII_lea
. 7 Don Quijote este fird incloialir primul roman ,,mocler.n., dacdprin modcrnitate i'felegr:nr misc:rrca Iiterarl ca'e, in p".p"1.le ca_
utare de- sine, sc intrcarrir, sc crntcstir, iqi face ain lnaoierite-iidin credin{a i. propriul nrcsaj, subie"t,ir i"r"qi--"r
-ii"i"ii1.il,i,
sale. Robinson crusctc iqi poate ievendica un art fer ae'p.ioritile:el este ,,relodern" r-nai :rres pentru cd refiectd cu multd cral'riii"tenciinlele clasei burghcze qi negustoreqti apdruta aup!-n"r:"i"liaenglezd. In acest scns, intr-acleidr, s_a puiut spune'cL .,r,,anui
este un gen burghez care, inainte'de a aeveni inter.'.tirnar si
universal, a inceput prin a fi specific e'g1ez. vom vccrc.',rr,ii 'ao-
parte legdturile strinse qi diferenlere ci"e apar dae;i rrirrrizi"rm
,,robinsonada" qi,,donquijotismul,..'