Liviu Rusu - Estetica poeziei lirice

ffis(.J
(J
6-)
t".l
6")
(J
u*l
w
i;;'"n
:;J
{};

Coperta: Florirt Ionescu LIVIU RUSU
ESTE,TICA
POEZIE,I LIRICE
Edigia a III-a
196 9
EDITUITA PENTRU LITERATURA

PIIEFA|I| LA EDII|A A DaUA
Editia a doua a acestei lucrdri se deos€beqte de edilia intii,
-rpArutd in 1937, prin unele moCificdri aduse textului vechi, ca gi
prin addugirea a trei capitole noi. Ideile fundamentale, in ge-
neral, au rdmas aceleagi, dar am cdutat sd le reliefdm mai bine,
ln conformitate cu directivele in care tindem sd ne dezvoltdm
tot mai mult conceplia esteticir. Din capitolele noi, primul con-
fine o sintezd istorice a probiemei, al doilea traleazd despre eul
cmpiric gi eul poetic, iar aI treilea despre ralionalitatea 9i ira-
lionalilatea in poezie.
Capitolul privind sinteza istoricd aratd cd felul cum punem
problema genurilor literare se incadreazd in dezvoltarea organica
:r acestei probleme gi cd noi nu facem decit s6 incercdm a duce
mai departe o direclie de cercetare care existA incd din vechime.
(lre<lem cd prin aceasta iiniile mari, de ansambl,,l. care stau la
iraza prezentei lucrdri apar gi mai justificate ca in prima eclilre.
Capitolul despre eul poetic, precum gi cel despre rationalitate
;i irationalitate in poezie. tind sd adinceascd perspectivele pro-
blemei care ne preocupd ;i sd evidenlieze 9i mai ldmurit uni-
tatea vie{ii spirituale, in sinul cdreia se afirmd citeva norme
lundamentale. Astfei se invedereazd tol mai mult inienlia noa-
stri de a nu leduce varietatea poeticd la citeva formule seci 9i
siereotipe, ci de a descoperi in domeniul ei vast marile linii aie
spiritului, care duc la o mai profundd si mai adevdratd in!e-
legere a poeziei.

finem sd prevenim pe cititor cd, dacl in lucrarea de fald in-
tervin des expresii ca ,,existen{d", ,,esenld a existenlei", ,,sens exis-
tenlial", ar fi gregit si se creadd cd ne incadr6m in aga-zisa
filozofie existenlialist5. Noi ludm termenul de existenld in sen-
sul cel mai larg gi mai vechi, in{elegind prin el faptul de a fi,
de a exista gi, in general, unitatea a tot ce existS. Dacd in studiul
nostru se intilnesc gi citeva vederi impdrtdgite de existenfialigri,
aceasta se explicd prin faptul cd dintre curentele filozofice con-
temporane tocmai existenlialismul este cel mai ,,liric". Ca atare"
desigur, el poate da sugestii interesante cercetdtorului in domeniul
poeziei lirice, dar nu-i mai pulin adevdrat c5, prin ,,lirismu1" sdu,
existen{ialismul igi vddeqte in acelagi timp limitele gi unilatera-
litatea.
Ca incheiere, amintim cd in lucrarea de fa!6 aplicdm tipolo-
gia esteticd elaboratd de noi in studiile anterioare. Degi cercetdrile
din urmd ne-au dus la o amplificare gi la o mai temeinicd siste-
matizare a acestei tipologii, ne-a fost peste putin{5 sd valorificdm
in prezenta edilie rezultatele oblinute, care, desigur, ar fi contri-
buit la o mai bund consolidare a principiilor ce stau la baza lu-
crdrii noastre. De aceastd tipologie amplificatd ne vom ocupa
intr-o lucrare viitoare.
Liuiu Rusu
PREFATA LA EDLTIA A'TREIA
Prezenta edi{ie, in esen}5, nu se deosebegte de
edi{ia a doua, apdrutd in 1944. Am adus doar citeva
completiri la partea istoricS, in timp ce in rest ne-am
mdrginit, prin mici intercaldri gi intervenlii de stil,
sd precizdm ideile recurgind la formuidri mai clare,
in conformitate cu ideile de bazd.
Cluj, 21 februarie 1968
Liuiu Rusu

INTRODUCERE
Orice operd, de artd, are o bazd" eristenliald. Prin eris-
ten{d, inlelegern raportul consta.nt dintre eu ;i lurne, care,
in fondul lor adine, formeazd o unitate nedespd.rl;ild.. O-
pera de artd, rezultd, din intenlionalitatea originard. a
eul,ui, care t;i scruteazd propriile-i adincimi spre a le d.es-
ciJra sensul ;i spre a Ie etprima tn forme concrete dura-
bile. Prin pd,trunderea in sensurile eului se dezudluie
sensul lumii ;i deci a intregii etistenfe. Acesta este prin-
<:ipiul tundamental de la care pleacd, Lucrarea de fald. Pen-
tru eceea, prin analiza operei de artd, deci ;i a poeziei, infe-
legem descitrarea sensului eristenfial cqre este la baza ei"
Iar cum i,n domeniul poeziei eristd, mai multe genur e
clar cd in uederea unui studiu mai aprofundqt sintem o-
bligali sd degajdm s|nsul existenlial care std, ta baza tie-
cdruia dintre ele. Aceasto uon'L incerca s-o tacem in
lucrarea de fa{d pentru genul liric. Desigur, stud.iul poe-
ziei lirice poate fi intreprins din mai multe puncte de ue-
dere, insd, pte noi ne ua interesa in primul ri,nd specifi,cut
eristenfi.al al acestei poezii, esenlialitatea ei, tiind.cd nu-
ntai prin aceosta o uorl putea deosebi substanlial d,e cele-
Ialte genuri literare.
In studiul ce urmeazd, ne. fotosim ca punet de plecare
rle o serie de cercetdri proprii cuprinse intr-o lucrare mai
lt

uastd asutrna crealiei artisticeL. Lucrarea de Jald esle o
eorltinuure a aceleia ;i in acelaqi timp o aplicare mai Larg(t
a principiilor fundamentale care s-au cristalizat acolo.
Vom auea din nou prilejul sd' uerificd'm temeinicia con-
cluziilor din acea lucrare, pe de altd parte
-
gi subliniem
acest lucru
-
uorn auea prilejul sd precizI'm o serie cLe
id.ei care aeolo n-au fost suJicient de accentuate sau in
felut curn au fost erpuse s-ar putea preta la echiuoc'Can-
'cluzia
fundamentatd din lucrarea amintitd' a fost cd, actul
creator de artd izuord;te din anumite atitudini speci'fice,
atitudini in sinul cdrora se ud.de;te o uarietute de tensi-
uni esenfiale, care duc Ia cristalizarea anurnitor tipuri.
Vom ued.ea cd din substratul aeeloragi tensiuni esenfiale
se iuesc gi genurile Literare. Pentru aceea este o eraara-
sd se ereadd cd impdrlirea in trei genuri literare
-
Liric,
epic gi dramatic
-
este intimpldtoare sarl corespunde
u,nor categorii arbitrar stqbilite. Nimic ntai gre;it. Yom'
uedea cd. ceeq ce justiJicd, aspectele etterioare, deueni'te
stereotipe, ale Jiecdrui gen" nu este ceua Jortuit, ci d'e-
pinde de cliJerite atitudini interioare, cu Joarte adinci ;i
semnificatiue repercusiuni. Cele trei genuri literare si,nt
de tapt categlorii originare ale spiritualitdfii, reprezintd'
Jorme de uiald, in care este realizat un sens etistenfial'
Din acest moti,u este cu totul zadarnicd, strdduinfa de a
reduce diferitele genuri Ia unul fu,ndamental, cum s-a
ineercat de atitea ori. Nu se Tsoate uorbi despre u'n gen
care ar fi dat na;tere celorlalte ; aceasta tiindc(t' actitiita'
tea spirituald, prin tnsd;i natura ei, nu este unitorm.d, ci
multiplu orientat(t. Pentru aceea, dacd uom recurge ne-
contenit Ia comparafi.i cu celelalte doud. genuri, nu uom
lace-o cu intenlia de a reduce genul liric Ia t:reunul ditt
celelalte doud genuri, ci pentru a reliefa, prin cotttrast,
tocrnni ceea ce este specific liric.
Aneliza crealiilor poetice adeseu nu dep(tge;te cerce-
tarect unor date cu totul etterioare ;i accidentale, cg, de
1 Liviu Rusu, Essai sur la crtation artisliqt.e. Contribuiion a une
Esthit ique d.gnamique. Bi b liothdque de Phi losophi e contcmpora i ne, A lcan,
Paris, 1935.
12
t,.t(rnplu, imprejurdrile uie{ii poetului, izuoarele de inspi-
rulie, inJluen(ele suterite etc. De;i acestea pot sd prezin'te
rrtt. imteres deosebit din multe puncte de uedere, credem'
t'tr. 'unei astJel d.e ano.lize ii scapd tocmai semniJica{ia
ttrli,ncd. a poeziei. Pentru noi, dimpotriud, cerin{a funda-
ttlt'rttttl"d este d.e a analiza opera Liricd in constitu{ia ei
itr,Lrinsecd. spre a dezudlui sensul intim care o animd. ;i
t'rrrr; ii imprimd ualoQrea, ceea ce depd.;egte tilia{ia ette-
t'irxtrd. d.e care se leagd. In acest scop' analizele noastre
t.rrruiza, in bund parte, aspectul formal' aL poeziei lirice.'
Irt.;d trebui,e sd respingem d.e la inceput bdnuiala cd' am fi
ltttrLdzanii form.alismului cstetic de altd.datd. Pentru noi
Itrrma nu se recluce ls un dat erterior, ci este madalitatea
tlt' u se cristcrliza al acelui sens i?Ltim. 7ont' uedea cd, in
s1't:cial in cazul poeziei lirice, aspectul formal este acel{t
t'(rre ne reueleazd, tocmai sensul adtn'c al poeziei"
Cq incheiere trebuie sd amintim cd' htcrarea de 'Ja{it
t'ste d.eparte de a fi o antologie a poeziei Lirice, in care s{t
lie re1:rezentali cit mai mulli outori. Pe noi aici nu ne pat
itr/eres& autorii, ci produsul liric ca atare, din cqre Tnotiu
tr.tt wrei.e cte poe{i citate uor fi relatiu ytu{ine la num(rr. Sco-
lntl nostru netiind sd ddm o panoramd istoricd a poeziei
lirice, erem,plificd,rile noqstre le uom ettinde numai in
trtarsu,ra in care uor fi strict necesctre Tsentru a 1t(ttrunde
tru tmiezul genului c(rre rle preocupd.

Capitolul I
{IEORIA GENURILOR LITERARE
1. PRIVIIIE TS'TORICA
I
l)cntru o mai bund inlelegere a problemei noastre,
('r'('(lern cd este necesar sd aruncim o scurtd privire isto-
rici asupra felului cum au fost concepute genurile lite-
lirrc in clecursul timpului, pentru a vedea apoi care a fost
irrtre ele locul genului liric. Aceastd recapitulare estc cu
rrtit mai importantd, cu cit in timpurile noastre, dupd cum
vorn vedea mai cleparte, nu lipsesc teorii emise de esteti-
cicni cu totul remarcabili care contestd existenla unor ge-
rrrrri literare ce s-ar deosebi esen{iai intre ele. Aceastl
lrrir.ire istoricS, aldturi de analiza teoreticd din capitolul
rrrmdtor, ne va ardta dacd sintem sau nu indreptS[i{i sd
r orbim despre o teorie a genurilor literare in gcneral qi
rk'ci despre genul liric in special. Binein{eles, in aceastd
|xpunere istoricd ne vom opri numai Ia momentele ccle
rrrrri i,mportante qi hotdritoare, redindu-le p'e scurt.
Pentru prima datd s-a vorbit despre genuri literare in
:rrrt.ichitatea greceascd. Se Etie cd in aceastd epocd cele trci
r,,'nuri cunoscute pind azi au ajuns la o superbd inflorire.
lllt' s-au cristalizat din forme poetice primitive, strins im-
l,inate cu muzica qi cu dansul. Din amalgamul vag aI a-
, t stci arte mixte, cuvintul ajunge la un moment dat la
:;rrprcmalie, dind astfel nagtere poeziei in sensul mai pro-
priu al cuvintului. Din acest stadiu primitiv al poeziei
l5

s-au diferenliat mai intii doud genuri : epic gi liric. Dintre
ele poezia epicd a fost cea care a ajuns mai repede la o
mrartunitra'te artisticd, qi anume Ia sfirqitul veacului a1
IX-lea, prin Homer. De;i poezia liricd se cultivd Ei ea din
plin in toatd aceastd perioadd, ea ajunge la maturitate
artisticd abia in veacurile al VIII-Iea qi aI VII-lea. Ultima
care se desprinde ca gen mai mult sau mai pulin de sine
stdtdtor este drama. Ea incepe sd se iveascd aproximativ
in veacul aI VII-lea, pentru ca sd prindd conturr.rl unui
gen bine definit abia }a inceputul veacului a1 V-lea, prin
llschil.
Spre deosebire de genul epic Ei de cel dramafic, care
se cristalizeazd sub forme relative unitare qi care chiar
de la inceput iqi primesc aceste numiri definitiv consa-
crate, genul liric este mai pu{in unitar. Din e1 fac parte o
serie considerabild de forme poetice, ajunse La mare dez-
voltare, ca ; imnul (in special cu cele doud forme aLe lui :
ditirambul ;i paianul), elegia, iambul, oda etc., insS nu
exista, dupl cit putem aprecia, o conEtiinld clard asupra
esenlei comune a acestor produse poetice Ei ileci asupra
apartinenfei 1or la un singur gen. Termenul de poezie li-
ricd era necunoscut; el se va ivi abia in epoca alexan*
drind, la inceputul erei cregtine. Singura legdturl datoritd
cdreia formele poetice amintite erau insumate in acecaqi
categorie literard era de naturd exterioard : ele fdceatr
parte din categoria poeziei melice, adicd a poeziei cintate,
fiind totdeauna acompaniate de un instruillent, anume
ouros sau mai ales lit'a. De Ia aceasta din urmd Ei-a primit
mai tirziu intregul gen numirea.
trnsd faptul cd exista sau nu o congtiinfd clard despre
unitatea aoe,stui gen nu,are importan!5. Totul est,e cd acest
gen cxista efectiv, Ei cd, deci, producliile poetice ale anti-
chitdtii se incadrau in cele trei genuri amintite, care se
deosebeau intre ele prin caractere specifice. Iar faptul
cd, in anumite creafii, cc'Ie trei genuri se imbinau, nu
schirobd fondul prob,lemei. Se pune deci in;trebaroa : e
care o simplS intirrnpi.are cd din stadiui pnimitiv poezia s-a
Cezvoitat in cele trei figagurri ? Sau, poate, diferrenlierea
lor se datoreazd unei idei preconcepute sau unui gest arbi-
l6
lr';u' ? Desigur cd nu. Poezia greceascd, mai ales la inceputu-
ril,' t'i, n-a arrut indrumdtori; ea s-a dezvoltat in mod
trr'11rrnic inbaza unor ndzuinte inerente ei. Aceste forme ale
, r't'rrfici s-au ivit in mod natural, flrd alt imbold decit
1,rrnr inspira{ie poeticS, aqa incit le putem considera ca
I'r.r1'11vt: naturale ale poeziei, cum va spune Goethe mai tir-
/ ltt.
llacd aceasta a fost stlarea de f,apt. sd vedem cum se
lrllzintd situalia di,n prunot de vedere teoretic. Ce teorii
r;;r:ii,rn in antichitate asuplta genurilor litertare ?
i)r'imul la care gdsim o distinc{ie clard a ce,lot trei
11,'nuri poetice este Platon, care in citeva pasaje scur.te
tlin Republicd qi din Legile, cele doud opere socotite in
r,r,n('ral atit de ,,fatale" pentru prestigiul artei, se ocup;i
:;i rlc aceastd prioblernd t. DeEi p.uternicul ginditor nu se
prrtca opri sd nu emitd o sentinld de condamnare in ce
privegte rostul artei qi a1 literaturii in statul preconizart
,k' torenfiala sa imagina{ie (condamnare pe care noi to-.
lrr;i n-o credem atit de ,,fatald" cum o socotesc foartt:
rrrulti cercetdtori), totuEi nu vor lipsi o serie de vederi
, rlctice pe cit de asculite, pe atit de juste. In ce priveqte
litt'r'atura, dindu-gi seama de marea rrarietate a crealiilor,
I'}laton va cduta s-o impartd in categorii dupi un criterir,i
rrritar. Acest criteriu este modul de predare, de prezen-
lrrrc a1 producliilor poetice. Degi este vorba de un punct
,lt' vedere formal, vom vedea mai tirziu cd eI este departe
ilc a fi superfi,cial. D,e altfel, dupd 22 de veacuri, Goethe
'i Schiller se vor fotrosi de acelaEi orritreriu in ce'lebrul lor
1 ("u asupra p,oeziei epice Ei dramaticer.
Platon imparte crea{iile poetice in trci categorii. prima
,i.rt'gorie se caracterizeazl, prin imitalie, mimesis, qi
,irrrunre o imita{ie integrald. Bineinfeles este vorba desprr:
iirritalia, adicl redarea intocmai a ac{iunilor omenegti. Cu
;rlt.t: cuvinte, intimpldrile care formeazd subiectul poeziei
rcspective sint ldsate sd se desf5goare in fa{a noastrd,
lx'l'sonajele apar aievea. Acest gen imitativ al poeziei se
L ()n']pilne din tragedie si comedie. In acestea poetul se as-
I Republica, cartea III1' Legile, ciir{ile Itr si IIi. M-am folosit de
lr,rrlricorea germani a lui Schleiermachei.
17

cunde in dosul personajelor; ele sint acelea care ne vor-
besc. Sint imitate, adic6 reproduse, ac{iunile qi vorbele
Ior.
Al doilea gen poetic, dupd Platon, este cel expozitiv.
El se caracterizeazd prin aceea cd poetul, in loc sd se as"
cund5, dimpotrivd apare pe primul pian. EI expune, rela-
teazd direct con{inutul poetic in chestiune. Nu este vorba
despre genul epic propriu-zis, cum s-ar pdrea Ia prima
vedere, de;i Platon vonbeEte aici despre povestire, nara-
liune. Sensul cuvintelor lui apare mai clar dacd ludrn in
considerare cd drept exemplu tipic pentru acest gen de
poezie el citeazd ditirambul, care numai in micd m5sur5
era nar'ativl. Se Etie cd dirtirarnbul fdce,a parte din poezia
melicd, poezia cintatS. El era un cintec de laudd in cinstea
1ui Dionysos Ei se caracteriza printr-un entuziasm aprins.
Platon insugi, in continuare, aalizeazd melosul, subli-
niind cd f,aotorii lui oonstitutivi sint cuvi,nriul, armonira qi
ri,tmul2. Decri, dacd in acest gen de poezie poe'fuL ,,nm se
ascunde", ci este pe pu:imul plan Ei ne r,elrateazd ceva, e
clar cd ne relateazd nu intr-atit acfiuni, ci stdri sufleteqti
aprinse, sentimente. Prin urmare, cu aproximatie, este
vorba despre o formd a poeziei care face parte din ceea
ce mai titziu se va numi gen iiric. Se Etie cd sentirnentul
va fi considerat mai tirziu drept substratul esen{ial al
poeziei lirice. Platon se gindeEte la felul de poezie care
izvoriEte din acea stare de inspiralie plind de entuziasm
pe care o descrie in citeva fraze inaripate in Ion: ,r...Cdci
tofi poefii buni igi fac poemele lor frumoase nu prin aju-
torul artei, ci in prada inspiratiei qi stdpiniti oarecum de
o putere divinS, gi tot astfel qi componigtii adevdrafi.
Cdci precum cei cuprinqi de delirul coribanlilor nu dan-
seazd cind sint in toate minlile, tot astfel qi componigtii
nu-Ei compun cintecele lor frumoase cind sint cu mintea
treazd, ci cind se cufundd in ritm qi armonie, lSsindu-se
obseda{i in prada delirului, ca qi bacantele, care numai
r Schleiermacher insugi se mird cd Platon, in legiturd cu ditiram-
bul, vorbegte despre povest.ire (apaggelia). Vezi edifia din 1862, Berlin,
p. 348.
2 Republica, cartea III, 398.
18
lrl l.imp sint posedate scot miere gi lapte din fluvii qi-qi
1,i,.r'rl iceastd putere cind iqi vin in fire"l. E clar cd este
i',rrlra clespre starea de inspiralie caracteristicd mai ales
,lilirambului dionisiac, dar in general genului de poezie
nr ('ill'c copleqeEte sentimentul. DeEi, deci, Platon nu intre-
lrrrirrfcazd-termenul de poezie liricd, este foarte probabil
, ;r rrtunci cind vorbegte despre poezia expozitivd, citind
I ir ('xemplu tipic ditirambul, el se gindeEte la acea varie-
t;rtt, rlc $oezii pe care noi astdzi Ie ru.rmim lirice2. De atrtfel
rrrr tcrmenul ca atare are importan{d, ci natura Ei esenla
, r'r'rr[iilor despre care este vorba.
A treia categorie de poezie pe care o stabilegte Platon
,'ril(, o imbinare lntre imitalie qi expunere. Cu alte cu-
virrt.c, in acest gen de poezie se imbinS actiunea cu mani-
l't,slirile de sentiment, care sint redate sub formd de
I)()vostire. Platon insuqi spune cd inlelege prin aceasta
lrot'zia epicd.
Deci la Platon, in mod sumar ce-i drept, gdsim pusd
prol-rlema celor trei genuri literare. Deqi pasajele in ches-
lirrnc se pneteazd Ia disculii, credern cd nu este indrreptd-
(il;i rezerwa unora dintre cercEtdtou:i in acoastd privin!63.
lirrrt.cyrn de pdrerea lui Fr. Stdhlin, ,care sustinercd Ia Pla-
lorr putem vorbi despre tripartilia poeziei in gen epic, Iiric
:,;i rlramartic4. A,ce,asta cu atit mrai mtrtrt, cu c,it literatura
,'lirri contemporand lui Platon se prezenta in modefectiv
I Plaion, Dialoguri, trad. de $i. Bezdechi. Bucuregti, ,,Culiura
rr;r(i0rrald", 1922, p. 231--232.
x Argument priiernic in aceastd direc{ie mai este gi faptul ci Plaion,
.rtrl irr palajele alnintite din Republicri, cit ;i in pasajul citat din 1oni,
rr,1lv1'5{,, despre melos pi melopoios. Acest din urmi termen $t. Bezdecht
rl lrrrlrrce cri..componist" qi .,cinidrel", insi in notd adaugi num aideci
,., I'r,rpriu-zis este vorba dcspre poet Iiric. D-l D. M. Pippidi traduce
,r, r'l;r;i cuvint de-a dreptul cu poet liric. (Problema literaturii la Platon,
rrr ,,lltvista Fundafiilor Regale", Nr. 2, februarie 1939, p. 16). De ase-
rrrr rrt,rr, in rnalile dicfionare ale limbii eline, la melopoios se indici in
nr{)(l rcgulat sensul de poet liric.
:f Mai nou ia aceaitd atitudine Irene Behrens, in Die Lehre uon der
t trtltilrtr,g der Dicltthunsl. Halle, 1940. Autoarea respinge categoric ideea
,.r lrr I)laton ar exista o impirlire a poeziei in epopee, drami gi poezie
I r r rr';r.
a lrr. Stiihlin, Die StelltLng der Poesie in rler platonischen Philoso-
r'lrrr'. l".rlangen, 1900.
t9

sub forma celor trei genuri Ei existau pdreri curente des-
pre deosebirile dintre ele.
Este interesant s5 ne oprim pulin asupra criteriului
dupd care a deosebit Platon cele trei genuri. Nlodul de
pre,dare, despre catre nera vorbit, nu este un criteriu p,ur
exterior qi superficial, cum s-ar crede. Ce-i drept, sint
rninimale pasajele care ne indreptd{esc }a interpretdri mai
largi, totuqi ne putem referi Ia dou5. trIe privesc drama.
In Republicd ne spune ci acliunea imitatd poate sd fic
tristd sau veseldi, iar in Symposion afirrnd cI un bir.rn au-
tor de tragedii trebuie sd fie in acelaEi timp gi bun plds-
muitor de com,ediri2. Aceast,a inseramnd cd pentru Platon
deosebirea de subiect n-are importan{d, cum va fi cazuL
la mul{i, chiar qi la Aristotel. Platon nu intrd in analiza
acestui lucru, totuqi credem cd din afirmalia de mai sus
se despri,nde cuevidenfd'u,rrndtoranea idee : d,acd cornedia gi
trragedia, deqi au subi,Ecte aEa de oprLse, se masc din aceeeqi
surs5, ele nu port avea atl",tcerra comun decit tcnsiunea di-
namicd din care {iEnegte dialogul gi prin care se iveEte
vioiciunea ac{iunii. Iar de Ia tensiunea dinamicd, specificE
oricdrei forme de dramd, gindul ne duce, prin opozi{ie,
la nuanfa mai statici a poeziei lirice qi epice. Este vorba
deci despre o atitudine dinamicd qi una staticd. Credem
cd nu exagerdm dacd afirmdm cd platon, luind drept cri-
teriu al genurilor literare forma de predare, in fond intre-
zdregte ca nuan{e deosebitoare intre ele anumite atitudini
specifice. $i prin aceasta el a gindit sau a simlit foarte
modern. Vom vedea cd o esteticd temeinicd a genurilor
lit-erare nu se poate clddi decit descifrind atitudinile spe-
cifice care le-au dat naqtere, atitudini din care se contu-
reazd chiar anumite viziuni asupra lumii. Dacd platon n_a
ajuns.pind aici cu gindul, nu-i mai pulin adevdrat cd, in
ce privegte afinitatea dintre verva tragicd Ei cornicd qi
deci identitatea atitudinii din care izvordsc, va fi Ia culme
confirmatd tocmai dupd doud milenii prin Shakespeare.
la care elementele tragice gi comice sint strins contopite
qi formeazd una dintre tainele succesului siu.
1 Republica, cartea X, 603.
2 Sgmposiotr, 223.
20
I)ac'i Platon s-a ocupat numai in treacdt cu teoria ge-
rrrrrilor', Aristotel ii va acorda o atenlie deosebitd. Vestita
I ri ltoeticd este consacrati in intregime acestei probleme.
N'lclitul fundamental a lui Aristotel irn esteticd este
r';r rr;tiut sd vadd lucrurile in esenta lor, trdgind concluzii
r l;rlt';i hotdrite. Astfel el a fost acela care a ardtat cd este
, ('r'('zio de a amesteca necontenit arta cu morala qi
',lrirr{a, crezie atotstdpinitoane in antichitate. De asem'e-
rr,';r il deosebit in rnod esenlial poezia de ceea ce nu este
p,r'zit', subliniind c5, de exemplu, Empedocle, deEi a scris
irr vcrsuri, este om de gtiintd Ei nu poet, cum era pererea
.rrrtnti. In domeniul genurilor literare insd, degi a stabilit
('ill'ir(:tcre qi deosebiri fundamentale, n-a intrevdzut lucruri
;rlit cle esentiale ca Platon.
Sprc deosebire de Platon, care considerd numai drama
rllcpt gen imitativ, Aristotel considerd imitalia drept ca*
uzir fireascd a tuturor categoriilor de poezie (Ei de fapt a
oli<:irei arte). ,,Epopeea gi poezia tragicd, ca qi comedia Ei
poczia ditirambicd, apoi cea mai mare parte din meqtequ*
rlul cirrlatului cu flautul Ei cu clthara, sint toarte privi:te
lrrolaltl niqte imitatii"r. Inrtne aceste varietSli de p,oezie
Aristotel face deosebire, procedind cu o metodd exem-
lrlirrd. Trei sint criteriile dupd care se diferenliazd dome-
rrirrl poeziei : 1) mijloacele (varietatea formelor de versuri),
:l) .subiectul (oameni virtuoEi sau vilioqi), 3) procedura
rrrrit.atiei (unii povestesc despre oameni in ac{iune, altil
rri i infSliEeazd). Aristotel nu precizeazd care dintre aceste
, r'itcrii este cel mai important. Totuqi, din ansamblul lu-
, r';irii reiese cd preferinla lui este pentru subiect. E sem-
rriiicativ faptul c5, dupd ce analizeazd indelung tragedia,
nrr trece la a doua formd a dramei, la comedie, cum ne-am
1rrrlt'a agtepta, ci Ia epopee. Iar epopeea se aseamdnd cu
rlrirlrra, dupd chiar spusele lui Aristotel, prin subiect: am'
lrt'lt: imitd oameni virtuogi. In general, fabulalia are pen-
I lrr Aristotcl o importan{d deosebitS. Fentru aceea se
t Poetica, 1447 a (trad. rom. de D. M. Pippidi). De fapt 9i la
I'l;rlon, lot in Republica. sc gdsegte ideea cd inlreaga arti este imila{ie'
lrr'.ir irr cazul genurilor, tennenul de imilafie are sensul mai resirins de
rrrl;iliEare a uior ac{iuni prin personaje cire apar in mod rca lin fafa
rro;tstrA.
2l

lir
poate generaliza ceea ce ne spune in legdturd_ cu trage-
-diu
' ,,. . . Reiese dar l5mur{'t cd pldsmuitorul oal"e e
poetul catd se fie mai curind pldsmuitor de subiecte decit
de stihuri, ca unul ce-i poet intrucit sdvirEeqte o imitalie,
iar de imitat imiti acfiuni"l.
Ceea ce este surprinzdtor in Poetica lui Aristotel este
Iipsa oricdrei aluzii la poezia tiric6. Degi se serveEte in
diferite rinduri de termeni lirici, ca ditiramb, nom, imn,
totuEi problema lirismului ca gen literar nu se pune pen-
tru dinsul. E adevdrat cd Ei Platon aminteqte numai in
treacit ditirambul, insd el iI aminteEte ca exemplu tipic
pentru un gen literar, ceea ce nu e cazul Ia Aristotel'
bupi pdrerea cEncetdtorilor, nu sinrt, dovezi suficiente
cd ar fi scris un tratat despre poezia liricd, tratat care s-ar
fi pierdut. E mai probabil ceea ce conchide Th. Gomperz,
arlrl** cd Aristotel a avut asupra artei o concep{ie prea
intelectualistd Ei cd n-a avut inlelegere pentru poezia ii-
ric52. Pentru Aristotel primeazd subiectul, dar tocmai a-
cesta este aproape de nesesizat in poezia liricd' Ceea ce se
imitd ln poezie,-spune Aristotel, este actiunea omeneasc5,
adicd tocmai ceea ce este inexistent sau disparent in com-
pozilia atrnosfe,rircd a poeziei llrriger Cu atte cuvinte, se P9{e
ia t'entru Aristotel poezia liricd nu intrunea condiliile
,rrrri g"t de artd. In timp ce la Platon abundd pasajele
in cari se preamdreqte entuziasmul fierbinte specific- in-
spir:a{iei lirlce, Aristbtel rdrni'ne rece in aceastd privintd
Ei'ie bpreqte numai la genurile poetice cu un conlinut mai
obiectiv Ei mai bine conturat.
Mai trebuie sd subliniern cd chiar fald de genu'rile pe
larg tratate, Aristotel n-a avut o inlelegere-atit de.sub-
stairg,ata ca PI,a on. Fiind obsedrart de problema sub'iec-
tului, care nu este altceva decit infS{iEarea unor personaje
in plini ac{iune, eI se va sesiza mai ales de ceea ce este
comrrn tragediei Ei epopeii : ambele imitd actiuni de oa-
meni virtuogi. Ei nu intrevede deosebirea fundamentald
tocmai din punct de vedere al acliunii : nu observ5 des-
fdqurarea mai dinamicd a dramei qi desfdEurarea mai
7 Poetica, 1451 b.
' ih.-"c;.p;ii, GriechischeDenher, vol. III. Leipzig, 1909' p' 321'
22
l, rrl;i ;r r'1ropcii. De asemenea nu intrevede afinitatea esen-
ti;rlrr tlirrlrc comedie Ei tragedie: in timp ce pentru Platon
, t,'i.,'.orau clin aceeagi atitudine specific5, pentru Aristo-
l,l .1" r'iispund la inclindri diferite: ,,De cum Ei-au fdcut
:rl':rlilir trlgeciia gi cornedia, cei din fire inclinali spre
',,,,, ,',",
"cilalt5
din aceste forme ale poeziei au pornit
,,r :r, r'it' rrnii comedii..., allii tragedii..."t.
l'r'ivincl acum rezultatele la cari au ajuns cei doi mari
lrlr,.r'l'i ai antichitSlii, constatdm: Platon, deqi se ocupe
r il ililrll mai fugitiv de problema genurilor literare, o pune
i,r;tr corrtplet, tiindca constatd existenla tuturor -
celor
tr,'i ri,'ntr^ri pe care Ie cunoaEtem, Ei o pune-mai .sulstgn;
1i,rt i'ii'clc5 Ldnuiegte Iabaza lor surse specifice. Aristotel,
rl :rclrinib, trece cu vederea existenfa poeziei lirice,.iar
rrr 1r'lvin{a celor doud genuri pe care le Ltateazd, degi Ie
.r,,,,1ir.,,'az'a cu o logicd impecabil6, nu, intrevede esen{iali-
i.rlr,rrlinci, ci se ofreqte li suprafala lor' Am linub sd ac-
,, rrlrriim acest luciu, fiindcd cele doud atitudini se vor re-
1,,'r'r'r 11a necontenit in teoriile asupra poeziei ce vor urma'
( lct'a ce Etim de la Platon 9i Aristotel in privinla ge-
,,rrr.ilor literrare estetot ce s-a emis m'ai irnponLant in acest
,l,urcniu pind in preajma veacului aI XIX-Iea' In tot acest
rrrilrval rtu s-a f6cut altceva decit s-a reeditat, intr-o
l',r'rnir mai mult sau mai pulin alteratd, cu o pdtrundere
rrrrri mult sau mai pulin autenticd, ceea ce au transmis
1,,'r,tt'ritd{ii cei doi fiiozofi. Cel care este mai mult reluat
l.,r ,',lnentat este Aristotel, dar nici Platon nu este trecut
,,, vcderea. Foarte adesea, in special cind este vorba si
:;(. ilccentueze existenla a trei genuri poetice, se incearcd
,, :;intczd intre cei doi ginditori.
l)in antichitate amintim incd doud momente mai in-
'ir'rnnate in ce privegte teoriile literare : Didymos din
rlt':<andria, care va introduce termenul de poezie liricb
(l';iri sd-i dea insd acceplia care se va rdspindi.in vremu-
iil,, moderne), gi Horaliu, care in vestita sa Ars poetica
i(',il ocupa gi"i, i.t spiritul Ei in fdgaEul strict al lui Aris'
lr,l 1'1, 619 ptotl"-u genurilor'poetice, contribuind enorm la
,,,spindir6a ideilor Stagiritului in acest domeniu'
1 Poetics, 1449 a.
o2

Evul mediu prezintd din punctul de vedere al teorii_
lor literare o imagine foarte confuzd. De unde platon si
Aristotel au ldsat noliuni relativ clare in aceastd pri.frinld
-
doar genul liric a rdmas mai pu{in precizat
-,
inlevul
mediu se haotizeazd totul. Nu numai cd nu se clarifici
problema celui de-al treilea gen, lirica, dar qi epica Ei
drama ajung intr-o stare de cumplitd confuzie. Coniinutut
precis al celor doud noliuni dispare in aga mdsurd, ipcit
pentru domeniul epirc s€ vor inttebu,inla terrrnenii de,,[ra-
gedie" Ei ,,comedie". Aqa se explicd de ce vestita trilOgie
epicd a lui Dante se va numi Diuina Commed.ia (Dafite
insuqi o numise numai simplu Commeclicr). Va trebui sd a-
jungem tocmai in veacul al XVI-lea pentru ca trinitatea
genurilor sd inceapd din nou sd se clarifice. Faptul se va
petrece in Italia, unde Petrus Crinitus Ei Bernardino Da-
niello vor avea contribulii hotdritoare in aceastd privin{d.
Merit de,oscbit are cel din u,r,md, care se va ocupa indeo-
9-ebi {e genul cel mai neglijat in istoria poeticii, de cel
liric. Incepind cu acest moment, proble*i g"rrr,irri liric
se va pune tot mai des, deqi eI este incd departe de a fi
apreciat la nivelui celorlalte doud. Amintim in aceastd
pr]vrr.rla, cle exernrplu, pe Torquato Thisso, pentru care po-
ezia liricd este o formd poeticd inferioard.
-In
acelaEi ti.mp
insd Tasso are mc.r.itul de a fi considerat poezia liricd
in functie de constitu{ia ei verb,ald, desbd,ratd de factorul
m,uz1oa1, care pind acum fl-rsese consi,derart c,a ceva inerent
ei. Cu aceasta se face un pas foarte insemnat pentru cris-
talizarea qi eluciclarea acestui gen. De asemenea trebuie
sd subliniem meritul teoreticienilor italieni din secorur
al XVI-Iea de a fi privit genul poeziei lirice intr_un sens
de-stul de cuprinzdtor, subordonindu-i, dacd nu toate, tott_r_ci
o parte insemnatd din formele poetice care i se vor atri_
bui mai tirziu.
In Fran{a se clarificd mai greu ideea celor trei genuri
liter.rare distirnLc,te. In mds*ra in crare se vorbeqte d"sp".
ggn"t epic Ei dramatic, se urmeazd, ca gi in Italia, *o^d"_
lul sacrosanct ai jtri Aristotel. E de remarcat insd cd qi
teoreticienii frerrcezi se ocupd pe larg de cliferi'tere forme
ale poeziei lirice, cum e od4 sonetulfelegia, rondoul etc.,
24
tnriit, sprc deose'bire fundamentald de italieni, francezii
lrl,,rr(ili<:d pcezia iiricd cu oda. Sint de remanrca,t in aceastl
lrrivirr(ir Thomas Sebillet, Joachim Du Bellay gi Pierre
llor rsrrr'<l. Ideea se va genenaliza Ei se va rnenline timp
irrrL'l rrngat, ea se via regdsi incd qi Ia Victor Hugo.Bine-
rrr{r'lr,s, continuturl no{iunlii va fi trabil: cind va fi redusd
1xx'zirr liricd Ia sensir.rl rnai r,estrins al odei, cind va fi
lrr;rl;r oda intr-un sens ceva mai larg Ei deci mai apropiat
rlr'lft'r)tll liric ca atare. ln ori'ae caz insd sensul lirismuiui
r;lrnrl(.cu mult mai restrins ca in Italia.
Apropiindu-ne de vremurile moderne, numele de este-
li, i;rrr liti.rar la care trebuie sd ne oprim este aI lui Boi-
l,';rrr. ln L'art podtique el se ocupd de toate cele trei ge-
rrrrri poetice, oprindu-se mai intii la diferitele forme ale
lrrr;rrrrrlui, ca idila, elegia, oda, sonetul, rondoul, mttdri-
rlrrlrrl ctc. Insd, spre deosebire de predecesorii destul de
rrrn('.r'(rsi, e1 nu intrebuinloazd tenmenul de liric in legd-
lrrlri t'r.r nici una din formele poetice tratate. Deqi gdseEte
; rr.rrl nr fiecare dintre ele cal:ac"tenizdni in versuri sugestive,
.l rrrr intrevede esenfa lor comurnd qi deci unitatea genu-
lrri t'riruia ii aparlin. Trecind la poezia epicd Ei dramatic5,
rlr, irli('rrlt€fr€a nu gdsegte de,cit caracterizdri exterioare, aqa
rrrlrl, din punctul de vedere al aprofunddrii genurilor, Boi-
lr';rrr nrl reprezintd un progres vddit fald de trecut. In
'.' lrirnlr, la contemporanul sdu itaiian, L.A. N{uratori, gdsim
rrrr numoi o diferenfiere precisd a celor trei genuri, dar
l;r r1t'nul iiric (termen pe care il intrebuin{eazd eI insuqi)
,l olrscn'E varietatea crea{iilor poetice din care se com-
f rrn(,, ca oda" sonetul, egtigrama, elegia, madrigalul, adicd
'.",itl'azE sursa lor comund, ceea ce n-a reuEit sd facd
Iinilt'i)u.
l,a trei sferturi de veac de Ia Arta poeticd' a lui Boi-
lr';rrr irp&r€ in Franla o lucrare importantd pentru proble-
rrr;r ,rft'r1urilor literare: LesBeaur Arts reduitsdun mAme
t,t irtt'ipe, de abatele Chartes Batteux. EI std sub influenla
,;rllrlrr'ic5 a lr-ii Aris,totel: principiul unic clin care ex-
qrlilii orice fcrmd de artd este imitalia. insd Batteux dove-
rL:,rlt' o supiele deosebitd in aplicarea acestui principiu,
r, rr,;inrl sd desprindd din fiecare gen citeva trdsdturi sub-
t,rrr(iale. Citdm un pasaj cara,oteristic pentru asculirnea qi
q(

rnoderniitatea vederilor sale: ,,La rnuse 6pique est assise...,
la muse dramatiqure rnarche..., La muse lyrique danse
et chante...". In special trebuie sd remarcdm caracteriza-
rea poeziei lirice : ,,I-a podsie lyrique veut exciter en
nous par le simple contact de I'enthousiasme les passions
qu'elle 6prouve ; par cons6quent elle doit employer tqus
les traits qui peuvent peincire fortenent I'enthousiasme et
le comrnuniquer". $i incd o dartd rapontul dintre cele trei
genuri: ,,...La couleur du genre lyrique est donc I'ivresse
du sentiment..., celle du Poeme epique esri le merweiLLeux
du r6cit..., celle du dramatique est celle d'une action qui
se fait ou par les rois ou par des hommes du peuple"r.
Prin urrnare, la Batteux poezia liricd este tratatd sub
r.raport de egaliLta,te cu celelalte doud genuri. E adevdrat
cd nici el nu poate scdpa de tradilia care identificd poe-
zia Liricd cu oda, insd acesteia din urmd ii dd un sens foarte
larg, distingind in sinul ei patru categorii, care insumeazd
o bund prarte din ceea ce considerdm astdzi cd apartine
domeniului liric.
Pind aicii te'oria genurdlor litera,::e se prezintd astfel :
in ce privegte drama qi epopeea nu apar lucruri noi,
ci se reediteazd, mai mult sau mai pulin fidel, teoria anti-
cilor, in special a lui Aristotel. Noutatea o formeazd inte-
grarea genului liric in teoria poeziei Ei mai ales modul de
a-l caracteriza. In trecut se cduta identificarea lirismului
dupd factura formald- Ei ex,terioari a poeziei. Acum in-
cepe sd pdtrundd ideea ci nu forma in care se prezintl
poezia este importantd, ci con{inutul pe care il exprim6.
Sentimentul este hotdritor. forma in care se exprimd poa-
te sd varieze. Aceastd idee se va rdspindi qi va da rezul-
tate foarte insemnate. Ea va fi foarte roditoare mai ales
in Germania. Ca in atitea alte domenii, Germania va
sintetiza Ei adinci in aceastd direc{ie idei ajunse Ia ma-
turitate in altd parte.
Trebuie sd amintim mai intii aportul lui Herder in ce
priveEte evolufia concepliei asupra poeziei lirice. Gdsim
gi la eI puncte de plecare asem5ndtoare cu cele din alte
1 Citate dupi Irene Behrens, Die Lehre uon der Einteilung der Dicht-
hunst, Halle, 1940, p. 168.
26
{,rlr, rniti ales din Frranla, insd din capul locului preo'cu-
l,irrcir lui este sd descopere stratul de adincime din care
l,,vor';i;tc poezia. El intrebuinleazd termenul de poezie
liricir, arc chiar un studiu sugestiv cu privire Ia istoria
;r, r':;lt'il l, irt care insd scopul urmdrit este numai pers-
;r,'r'l iv;r istoric5. Sensul adinc al acestui gen va cduta s5-1
, lrr,r'irl.zc intr-un studiu consacrat odei, mergind deci pe
rrrrrr.lt' predecesorilor, pentru care termenul de odd era
t't"ttirTl cu cel de poezie liricd2' Rerspingind ideea aris-
l,,l.lir'.-r, strslinutd in mod curent in Franla, cd Ia baza
;,,,,,,it'i ar fi irnitalia, Herder afirmd cd la baza 'a tot ce
i".tl t)oczie este o intensd pasionalitarte, u'n ent'uziasrn clo-
,,,lilor, a cdrui expresie tipicd este oda. Apoi subliniazd :
rrr rrro(l originar, ,,spiritul odei este un foc al Domnului,
1 ) t'are cutremurd pind Ia fibrele nervilor : un torent
r.ul prind€ in viltoarea sa tot ce este impresionabil"s.
A(r('s,|, caracrLer l-a avurt o,da la ob,irrqia ei tra popoaretre
t )r'ir,ntului, apoi la egipteni. La greci focul se mai astim-
p,rrir, lucrul pe care il putem constata Ei mai mult la ro-
rrr;rrri si in general la popoarele europene in mdsura in
r'iu'(' ne apropiem de vremurile moderne. In orice caz
,,',,;, : ,,Coiilui prim-ndscut aI sensibilitdlii, originea artei
pot'lice gi nucleul vie{ii ei, este oda"a. Din ea s-au des-
vollrut gi celel,alte doud genru,r'i: poezia ep,cd 9i d*ry?.
, r l,'rriui odei este sdminla cea mai profund originard, din
r iu,r. S-?u dezvoltat Ei celelal.te doud [genuri] prin con-
lrilrrrtia gustului. EI este divinul din naturS, care dintre
l{);rl(l genurile poetice are mai pu{ind nevoie de interven-
!r. artisticd, gi rdsare cum a {iqnit Palas gata inarmati
,lirr capul lui Zeus (...).Pe scurt, geniul odei este mdsura
rrrl rt.guilui suiilet poetic(' 5.
Ilcrder nu urmdreqte mai departe problematica poeziei
r,pit'c gi a celei dramatice, insd intreaga exegezd pe care
,
' l';11'q' odei este o analizi aprofundatd a esenfei lirismu-
I Versuch einer Geschichte der lgrischen Dichtkunst, lr, HerdersSiimmt-
rr,ltr'lY/erlee, editate de B. Suphan, vol. 3. Berlin, 1899.
I:rugmente einer Abhandlung iiber die Ode, p. 6l-85.
:l I Ierder, op. cit., p. 62-63.
't lbidem, p.62.
r Ibidern, p. Bl-82.
27

lui. Aldturi de od6 el mai aminteqte' ca-o formd a poeziei
iirice, cintecul (Lie.ai,'""t"1 a"pa
^q:::1
se caracterizeazl
orintr-o stare mat
'molcomd a sim{irii' lmportant insd
osr. cd ei urmdleEt. ;;;;;;;;-indepdrtate alc'poczici Ei c5'
:pl;";;;';F;":f i,.i:"',T,#j*lltt;'J;:l':'i"::geniul ei cste expr ,.^i--
"u
po*ria popu-
i;ii'""s;
^ptorri"*"iicd in- strjnsd iesall;
l,a,ra. In aceast,&, .p.,,'" Her"der, se exprimi mai nernijloci,t
si mai autentic
""Ji'""'"J"^'tn"t{ii
odei' adic6 po94"l
iiri"*, qi anume
"lolot"r
ti*litii' P"oezia populari
""tl:*o
l.ii,'"'lt"t' ""i"t"ra;""(ttitu'pobti:)'
il^:"e pulseaz6 stm-
{irea aclinca er "n""Ji;';11iiji-lcgilor
firii' din care
cauzd ea reprezrntd forma originard' de bazS' a poezrer
Iirice Ei a tuturor genurilor poetice in general'
Dupd cum .'"o"-, ptin llerder problema poeziei lirice
a evoluat mult. De unde inainte ea era tratatd p" u1.99-
;;";i;; ;u chiar negliiatd' acum ea devine sursa prrn-
cipaid a tot ce esle Poezre'
Cu aceasta aiu"gJm la Goethe' care va dezvolta ideea-
scrrnen sugeratd i;'ii;;;-t Ei va p-une intreaga proble-
-_a
"
genurilor ltt;;a;;;'.,"i-r."r cel mai propriu si mai
autentic. Prin eI iSl^""pata problcma cclor trci genuri lite-
rare consacrar"a .l"ffiliiua'Ei in acelasi.tiT^p :" inceput
;?;";il;C l" r";;i; de esenla lor rnai adinc6'
in scurta sa schiia in care sc ocupd
'0" "t"1::1 fl:-
blemdl, Coethe
"n"*"ta
varietatea formelor poetlce con-
sacrate" care sint
'
.r"g"',, ualada, cantata, drama, elegia'
t'pigrama, epop('t'a' p-ovcstirea' romanul' rotnan{a' satira'
{': ;;- ;
: : gr s:; *,:::"::,
;
;:*;T ^
j" j? 3 "' ":"::i} 11:gdsit un p"""11]l:,:.i";J,':::, :il" Goethe, unele iii au
irasti de opere poetice,-fiindcS'-":l:it
altele dupd con{inut
nunrirca dupd factula ior extcTtoara'
ii-""*"r p,,1i,''" oi.n" il':l::1^:'l,lti?tf;Ji"t?lll ;3ffi:
t-jo"i1'", inlrcgul cimn ,al .r-1::': ':ti;i]?"*rto'u i" "o-iat:urale; narativ6, entuzrasta- Er. 1tl^*^ Drimr c{, carac-
t, rrrt';r't.ii prin claritatea povestirii, a doua prin c5lCura
, rr'l rrzi;rsrnului, a treia prin acliunea parsonralS a e,roil,or 1.
,r'r'stc forrne se pot gdsi cind izola,te, cind in p,lini
, , irrlnu'r'. Pentru cazul din urrnd avemcaexernplu tipic
l,;rl;rrl;r, in..care toate cele trei forme se gSsesc armonic
,.11lrr1rit('. I)e asemenea Ei forma primitivd a tragediei
;rrrlilr.ir constat din imbinarea celor trei genuri: in forma
l,r rrrurrii, in care corul era pe primul plan, ea excela prin
lrtr:,ltt; trcprlat gi pe mdsurd ce oorul piepde,a d n irnp'or-
Lrrrl,r, t-ra a devenit epicd, pentru aa in cele din urmd sd se
irnl)ur)i prin dramatism. Aceeagi imbinare se poate olr-
'.rr"rr fi in tragedia clasicd francezd: inceputul unei ast-
l, l rlt' tragedii, expozilia, spune Goethe, este de naturl
,1rr';r, mijlocul este dramatic, iar actul al V-lea, plin de
, rrl uziirsmul p,asir-rnilor, este de' natr-rrd iiric5.
l)orri sint ideile fundamentale ce se desprind din tecl-
,r;r lrri Goethe gi ca're vor avea repercusiuni dintre cele
rrr.ri inscmnate. In primul rind ideea cd cele trei genuri
lill"r'rrrc sint Jorme naturale, cu alte cuvinte aparilii nece-
'.;rrt. 1i deci esenliale in cimpul poeziei. trie rdspund Ia
, r'r'irrfc inerente naturii poetice. ln al doilea rind ideea cd
;r( r'r;t() forme naturale nu apar numai izolate, ci se pot
rrrrlrina. Aceasta inseamnd cd ceea ce este esenfial intr-un
r,, rr literar nu se reduce la schematismul exterior, la for.-
r',,r rigidd pe oare sintem obiqnuili s-o se.sizdm. Sult for-
,r,,r lxtey'io,ard a unui anumit gen, de exe,mplu cel liric.
I,, 'l sii apard elemente specifice celorlalte genuri, cum e
,;r..rrl baladei. Iar dacd Goethe nu intr5 in analize mai
.rlrlolundate in aceastd privin{d, totugi nu putern si ntr
'., o;llgp concluzia cd formele naturale menlionate sint
,l, fapt expresia unor porniri fundamentale ale eului
,,rrr'r)crsc. Dupd cum se va spune mai tirziu, ele sint atitu-
,lirri vii Ei rnaleabirle ale spirrituiui creator. Ceea cc in-
',r';ur)od cd genul la care apartine o anumitd creafie poe.ticd
rru l':jtc hcltdrit de forma exterioard pe care o imbracd,
, r rlc atitudinea fundamentald care o animd.
| (ioethe caracterizeazi astfel cele trei genuri: ,,die klarcrz:ih1ende,
,tr, r'rrilrusiastisch auigeregte und die personlich handelnde" (lb,'tlen,
l, :l:t(;).
l33li'115; iiffft;;'p;"'i" u'i'"a qi drama' Prima se carac-
1 ccr et he, N ot e n u n rl A b h a n r) Lu n g e n
.?',b
ut'"|"
tV,"glli:: ti tYjitl:
ix t t i, t,in"'ii iui ii"'(c'oin':t s iim mt t i che lv e r k e' v o t
p.235-238).
28
,9

Subliniind aceasta' am atins acel stadiu aI proble-
rnci carc .ru fo'*u"?";;"i a; -plecare
cel mai rodnrc
pentru aprof undarg" " s-1'"'n* .tllTT:;,,X"# .I?X?t'"?i
i*Jil "i* pI :thl'??"3,-11uLl]io3i1#i;; "";;
pre"u
vor tatona i*Ple.l**l^:::::"
a"^ aici in cercetdrile noastre' ' r
Prin Goeth", o"li"i?oui"-"' ":1"-l
trei genuri literarc
capdtS o expresie iJt-"*"ii"a 9i clard' In diferitele ?al9
,,c.rlier.i tcorcticc. ia"ii" ""*.tea
au,tnai t::'
;';rJ"i"
tiiir:'-
3l',T-?:1't*x'::n;'Huoil'"??f t'1""i?-"sl"i'ie1;-rl*:,'
matic t. E intere';; i" iemarcat c6 giganticul vezuvlu
il',11'";,; ; i:J,Init:,hf i,,?'il"?,l"?1""' 1:: ::oprit mai putln-
]1.,#:;;';.,'Eoetrre sc iveEte 9"o1" I:^-
*"ff:;"8:,,il"X?1";;i;'";; proble,ma noastrd va ciq-
tisa in prop or[ii qi ""'li""i;" 9qq:-t"=t""i:t;i:ffit ATJ:'ft L?
l#t"i i"oii qi-"" pus cu insistenla'
literare, astfel : ft"fii S"ru*g-"t' Not'uUt' Wit}tut* v' Hu'rn'-
iroldt, rean Pauf i["Ji""?ft * '"]]"*i"ff:;:"'1"f$':
l,1"ffi t':f"ffi ":tf i'i'?l'"TJi':;qf *iii$ii""'ol:'
i"
^ "g
r,iJr,
",
di
"
d ;"-T ;;i;i' -t:ll " "
l-19 u" r:" ll;:Xi: ifi :-
I""oE in funclie de o Puternrca srn
z.oficd. -, --^-^.^+^-+i tiniei ai idealis-
Schelling gi Hegel sint reprezeltanli tipici'
"i id"*^t:
mului filozofic e"t";"""^^Sistemul .I9:
d" -gindire i1^:":"
este ancorata prJi"r"uti"u to, esteticd, din care apol se
va cristaliz" ,'"o;;;;;ica- genurilor literare' igi are ra-
ddcina *"i up'opiiii'i" li:frzo1ia
^rui
Kant' Kant consta-
tase o discrepanl6'dt;"tt"ttlald i1. sinul lumii' dou6 as-
oecte in plind opozilie : Iumea sensrbild qi lumea inteiec-
iului (Vers tand),iumea obiectelor qi-Iumea gindirii' Accste
opozi{ii, Hegel, tit T"it"at*t"u pi"t"n"tilor sale de este-
tic', le .^,u"'""iui)u';;il opoziiia"dintre spirit qi na-
lrrr';i. liant insuqi a sim{it nevoia sd concilieze cele doud
lrrrrriirr plin con rast, ia,r mijlocul de irnpdcare dinrtre ele
I lr irrtrcvt'rzut in lumea frumosului, in factorul estetic. In
l'r,lrrl ir<:csta, la Kant domeniul estetic se incadreazd or-
r1;rrric in viziunea sa asupra lumii. Hegel va spune, carac-
tr.r'izirrtl linia de gindire pe care o va continua Scheliing
',.i ;rprri c1 insuqi : ,,...Fru,mosu1 artistic (Kant de fapt' vor-
l,i:r,' nrai ales despre cel natural .
-
n.n.) a fost recunoscut
,';r rrrnrl dintre termenii medii care rezolvd qi readuc la
rrrritalc opozilia Ei contradiclia spiritului in sine abstract
',i rr natu,rii, ,atit a naturrii exteliorare, cit qi a celei in-
lr,r'iorrrc, adicd a sentimentului subiectiv gi a congtiin{ei
rr.;rsl.re afectivett 1.
l(ant nu-qi pune problema genurilor literare, pune
rrrsii din plin fundamentul gindirii, din sinul cSreia va
r',r.:;ili baza acestei problematici. Nici Schiiler, care va
rlrrct' mai departe tendinla de a imp5ca sensibilul cu in-
l,'ligibilul, spiritul qi natura, nu-qi va pune radical aceastd
l,r'ol rlcmd, mai ales a poeziei lirice. O va pune insi cu
;rrrrploare mai intii Schelling.
l,a baza gindirii lui Schelling este problema absolutu-
lrri. Natura, viala, istoria nu sint d,ecit diversifi,cdri ale
;rlr+oltltului. Absolutul reprezi'nrtd o unitrate originard, in
{;u'(' aspectele contrastante ale existenlei, ca subiectul gi
,,lrirx:rlul, infinitu'l qi fini;tul, spiritul qi natura, libertatea
'.lriritului Ei necesitateo narturi;i, se intilnesc in aceeaqi
t,!r'tttitate. Acest absolut, in unitatea qi idenrtitatea sa, este
ir,,rtsibil pe d,oud cdi: pe de o parte prin intuilie intelec-
lrr;rl;'r, pe de altd parrte pnin art5.
In felul acesta, problema artei va ocupa in sistemul
lrlrrzofic al lui Schelling un loc de cdpdtii. Ei ii va consa-
, r';r cclebra sa carte Philosophie der Kunst, in sinul cdre-
i;r, intr-un capitol special, va trata problema genurilor
I il llare.
lhrp6 Schelling, arta e,ste prin exeelenld intruparea
',pilitului in materie, a infinitului in finit, a absolutului
rn ceea ce este particular. Poezia, in ansambltll ei, ca
'rrr <lomeniu vast al artei, reprezintd deci posibilitatea de
| (i.W.F. Hegel, Prelegeri de esteticd, trad. de D.D' Rogca. Bucuregti,
l,lrl Academiei, 1966, p. 63.
1 p r n t re, tl : I ", i :.. ",ii;f""i.i:" !1
dii: il|iirj,"l i:;ilf
"i?ff
"iii:#ilx,3Tttft ,i:i,f,i"D#t'iii"h",i;al;omou"
lmpreunI cu Schlller'
30
3l

a intra in raport dircct cu absolutul. Cele trei genuri }i-
terrare repr.ezi'nr d trei varianfe atre acestei posibilitd{i. In
ce rezidd aceste posibilitd{i ?
Dupi cum am vdzut, absolutul se diferen.tiazd in cele
doud aspecte fundamentale ale existen{ei : subiectul qi
obiectul, spiritul qi natura, adicd idealitatea Ei realitatea.
Dacd cele doud sfere contrasteazS, totuqi ele sint strins
inrudite, fiindcd ambele derivd din acelaqi absolut gi tind
spre aceea$i identitate a absolutului. Oricare moment din
cele doud lumi contine atit un factor real, cit gi unul ideal.
Deosebirea este nurnai cd in lumea ideal^d predornind fac-
torul ideal, in timp ce in lurnea rea15 predornind fac-
torul real. Deci fiecare dintre momentele amintite re-
prezinti un raport cantitativ dintre factorii celor doui
lumi. In felul acesta, atit lumea reald, cit Ei cea ideald
se compun din etape, numite potenfe, care se caracte-
rizt'a26. prin a'ceil. rraport da,ntiitativ dlntre fa,ctorii rcali
gi ideali. In unele poten{e domind lumea ideal5, in a}tele
lumea re'a,ld, insd, indiferent de aeeiasrta, to'ate se c&fac-
tefizeaz" prin ndzuinfa inerentl de a unifica realul cu
ideaiul qi a face astfel accesibil absolutul.
Genurile literare nu reprezintd altceva decit astfel de
potenfe. Ele sint expresia varietS{ii de raporturi ce poatc
s5 existe intre lumea reald Ei lumea ideald.
Pc,ezia liricd reprezin!5 prim'a poten{d, ad,ic5 acea
etapd in care dornini trdsdtura esenliald a lumii reale,
anume particularul, diferenla. Mai mult ca oricare -altd
poezie, ea pleacd de la subiectrivitatea realS a poetuJ,ui,
exprimind frdmintdri, pasiuni mrrltiple, care variaz6 dr:
la subiect Ia subiect Ei deci reprezintd diferenfe, particu-
laritdfi. Expresia frdmintdrilor subiective este ritnul. E
de remarcat, spune Schelling, cd ia nici un fe1 de poezie
ritmui nu este aga de variat, deci aga de diferenliat, par-
ticulariaat, ca in poezia liricd. trla{d de aceasta esbe izbi-
toare uniformitatea ritmicd a poeziei epice.
Datd fiind su'bie'clivitartea poeziiei lirice, in ea gisim
atributul esenfial al primei poten{e, anume conEtiinla,
:'eflexiiun'ea : ea nu recur.qe de loc, sau numati in micd
mdsurd Ia elementele lumii din afar5, ci redd numai ceea
ce -q-a cristalizat prin reflexiune induntruL con;tiintei.
32
ll'ot clin cauza subiectivitdlii nici un gen de poezie nu
,.st.r' stdpinit in aqa mdsurd de libertate. poetul liric are
lilrcltatea celei mai indrdznele inldnluiri de idei, singurul
':;rrr lactor coercitiv fiind centralizarea aLcestor idei in j'u-
lrrl unei trdiri sufleteqti.
A doua poten{5 se caracterizeazl, printr-un stadiu de
, r'lrilibru, in care atit realitatea, adicd particularul, cit gi
irlt'ilbtatea, adicd generaiul, sint reprezentate in aceeagi
rrr;rrura, sint idcnti'ce. Iar in timp c,e prima p,oten{d este
r,l;ipinitd de reflexiune, a doua este stdpinitd de acliune.
Aceste caracteristici le gdsim manifestindu-se in aI
,loilca gen literar, in epopee. in ea se rcdau aclir-rni, insl
int.r-o desfdgurare ientd gi uniformd, ceea ce inseamni
r';i c1,e-,meratele co,m,p,o,nentte ale ei sint reprezein'tate in
rrr;iqurd identicS. Spc,c,ificul epopeii este cd c:a ,,reprezintd
;rt'l,iunea prin identitatea libertdlii si a necesitd{ii, fdrd
t ontradic{ie intre infinit gi finit, fdrd conflict
'si
cleci
lriri destin" 1. AEa se explicd liniqtea care se desprinde
rlin succesiunea intimpldriior, iipsa lor de ve.hemenld.
I)octul epic nu apare cu pasiunile lui schimbdtoare, cum
(, cazul in poezia liricS, ci pluteEte deasupra evenimen-
It'lor fdrd nici o participare la ele. Dacd acfiunea redatd
irr cpopee fatal iEi are vioiciunea qi miEcarea ei, aceasta
r,:il.c infrintd de elementul f orr,m,al, anume dc. ritrnul lent
rrl prezentdrii, care ne ridicd deasupra oricdrei contradiclii.
A treia potenfd din seria lumii ideale este reprezentatd
prin dramd. tra rezultd din contopirea specificului lirismu-
Irri gi a epopeii, adicd a particularitdtii subiective cu iden-
lilittca obiectivS. Rolul dramei iI inlelegem mai bine,
:rlluri() Scheliing, daci p'rrivim airsamblul genurilor li'te-
rrrlt' inevolulia 1or. (Pindracumtre-ra examinait nuin or-
,iirrt'a evo'Iu{ici. ci in on:dinea pot,enfelor.) Poezia epircd a
lrrsl. prirna care s-a ivit, cee,a ce inseamnd cd sursa de naq-
ilr'('€r poeziei a fost identibatea, ca un fel de stare de ne-
virrovdfie. Aceastd stare de linigte a identitdlii treptat s-a
I rirnsformat in conflict, in agitalie interioard, adicd in sta-
lr. clc divergen!5, din care se nagte poezia liricd. Drama
, lrutii sd restabileascd ider-rtitatea distrusS, unificind natu-
t Philosophie der Kttnst, p.646 (Sammtliche tY/erhe, cd. 1859, vol. 5 a).
?3

rile contrastante ale celor d'omd gemlri. Irlsd ea nu re-
vine la identitatea epic5, ci stabileEte o identitate de ,na-
turd superioar6.
SpeCificut clramei este redarea unui conflict dintre
"r""uJit
tu qi libe,rtate' 1ns5, sple deosebine de conf,Li'c-
tuL sublectiv clin poezia liricS, aiici avem de-a face cu un
conflict obiectiv. Desigur:, qi in poezia epicd avem un
coniiict obiectiv, deo,se'birera insd este marE : in tirrlp, ce
conflicturl obiectiv <iin poezia epicd este povestit Ei deci
rru ne tulburi stanea de liniEte, i'n dra'mi el esie repre-
zentat real Ei deci ne face sd participdm efectiv la tensiu-
nea lui.
Cum se ajunge la identitatea superioard amintitS, la
echilibrul dinlre ieie doud forle in conflict ? Despre o vic-
torie a uneia dintre ele nu poate fi vorba. Dacd necesita-
tea ar fi invinsd, spune Schelling, ea n-ar mai fi necesi-
tarte ; iar lib,erntatera, la r:indul ei, prin ciefinifie chiiar eslo
Ei ea exclusd de la oriee posibilitate de a fi invinsd. Con-
fLi"t rt se rezolvd aEa, cd ambele, atit necesitatea, cit Ei li-
bentate,a, si,nt irnrinse qi ajung in acelaqi tirnp viot'orioarse'
In felul acesta ele se acordd perfect, se identific5'
Gindirea esteticd a lui Schelling a influentat hotdritor
teoria iiterarS a lui Wordsvrorth, dar mai ales a lui Cole-
ridge, autori prin care ideile literare ale romantismului
german pdtrund din Plin in Anglia.
Ideiie filozofice Ei gstetice ale lui Schelling vor fi duse
mai depar,te de Hegel. Hegel, filozof al spiritului prin ex-
ceienld, consider[ !i el intreaga existen{b ca o emana[ic'
a spiritului, no{iune sinonim5 cu notiunea de idee. Dacd
exiita o discrep,an{d intrc spifit Ei natiur6, sPiune Hegel,
nu-i mai pulin- adevdrat cd insdEi natura esie o emana{ie
a spiritului, o cmanalie de grad inferior. Natura este in-
striinarea spiritului fa!5 de sine insuqi, este spiritul in
starea de ai sdu ,,,altceva" (das /:.ussersichsein des Geisfe-s,
ilie lclee in, ihrem Anderssein). trnsd adevdrata viatd spiri-
tuaid incepe numai cu omul, care se iveqte din sinul na-
turii datoritd faptului cd prinde conEtiinli qi se manifestd
prin di{erite facuitdli sufleteEti, sum sfnt cunoaEtcrca' gtl.
iiirea, sentimentul, voin{a. Acesta este staditrl spiritwl'tti
subiectiu. Dar spiritualitatea urnand are in acelaqi timp
cn
tr,rrdin!,a cle a se exterioriza, de a trece la infdptuiri con-
crctc, obiective. Este stadiul spiritului, obiectiu. Din do-
rrrcniul lui fac parte intreaga culturd, moravurile, o'bioe-
irlr'ilc, limbajul Ei diferitele institulii sociale. Toate acestea
rrrsurneazd insd date ale existenlei in necontenitd schirn-
Irarc, ccea ce inseamnd valaLiilitate re ativ[. Spiritualitatea
l.r'cce insd mai departe, ea se ridicd la stadiul absolutu-
lrri, Ia spiritul absolut. Acesita forrneazd o sintezd irrtre
r;lrirituJ. subiectiv qi spiritui obiectiv, reprezentind spiritua-
lit.atca in puritatea ei, spiritul in desfdqurarea sa dina-
rrricii, t'everrind la sine insugi. Stadiul spiritului'absolut se
nranifestd in art5, in religie qi filozofie. AEa ajunge Hegel
sri rccunoascd imperiul artei drept manifestare a spiritu-
Iu.i absolut, adicd a i,deii, stabilindu-i locu( intre cele mai
nrari valori ale existenlei. In func{ie de aceastd idee igi
,.,a elabora monumentalul sdu sistem de esteticd' parte
integrantd din sistemul sdu de filozofie. Arta, spune He-
r1cl, lntrupeazd frumosul, iar ,,frumosul se determind pe
t'inc ca rdsfringere sau reflectare sensibild a ideii", scopul
t'i fiind ,,repreZentarea sensibild a absolutului" 1. In ra-
port cu rolul sensibiiului, adicd al materialitdtii, Hegel
slabileEte un sistrem fu nang intre a,rte. Rangul inferior il
rcprezintd ar.tele plastice, in care materialitatea are un rol
prrecumpdnitor. Atributul esenlial al materialitSlii fiincl
r'pa!ia[[atea, rezultd cd, in mdsura in care scade rolul spa'-
{iaiitatii, creEte rolul ideii. Aceastd evolufire, este m-arcatd
i u trccerea de la arhitecturd la scrulpturd 9i de la sculpturd
la picturd. Cu rnuzica se iveqte un aspect nou : cle tra con-
iiguralia spa{iald s-a trecut la succesiunea temporalS, iar
r oiul materialitd[ii a scdzttt enorm, fiindcd tonul este nu-
rnai o iradiere a mijlocului material, care el ca atare nu
icsc in evidontd, in schimb interioritatea se accentueazb
lrrffrit. Cea mai spiritu,al.izatd arti insd, spune Flegel, este.
p<tazia, fiindcd materialul ei este limbajul, care. el insugi
i'ste un produs spiritual gi deci este rnai-pulin avizat lu tT-
porl,ul material I ,,1n poezie, m'aterialul exterior este' in'
stirEit, clegradat cu totul, ca fiind fdrd valoare". Limbajul
liind r"rijlocul cel m,ai apt pentru a ses'iza in mod nemijlo-
1 G. W. F. Hegel, Prelegeri de esteticd, trad. D.D RoEca' Bucure;tio
lrrlii. Academiei, 1966, p. 118 9i 76.
D(

cit spiritul absolut, adicS ideea, poezia este arta supremd.
,,Arta poeziei estc arta universald a spirituh.ri devenit li-
ber in sine, spirit care, in realizar.ea operei de ar.t5, nu e
lega,t de materirarlul se'nsibi,l exte'r,io,r si care nu se m,isc5
decit in spaliul interior ;i in timpul interior a1 reprezen-
tirilor gi senrtimentelor" 1.
Stabilind astfel locul artei poetice in sistemul general
ai ar;telor gi ardtind rangul s,uprem pe care il ocLip5, He-
€lel trece la si-stcim,atiza,r'ca eti, arSlind diversificarera eri in
diferite genuri. Criteriul aoesrtei diversificdri amintegrte
de Scheiling, deEi Fitozofia artei a accstuia n-a puiut
s-o clnnoascai, ea fiind publicatd rnai tirziru, di-rpd m,oar-
tea auto.rului. H,ege,i strabiles,te ciin capul 1o,culu .' ci
,,i,maginalia pce'ticd absoarbc amploiare,a aparente,lor re-
ale Ei este capabitrd sd Ie contopc,ascd nemijiocii ,cu inteu:i,
orul qi esenlialul lucrului, formind un intreg uni.tar ori-
ginar" 2. Car,acterul spe'clific al fiecSrui gen literar rezultd,
ca qi la Schelling, din raportul dintre aparen{e1e reale,
adicd al datelor realitS{ii externe, Ei interiodtate, adicd
subiectivitate. In poezia liricd predomind interioritatea,
,,Conlinu,tul ei este s'uJ:iectivitatea, Iutmea lduntricd, consti-
tulia sr.rfleteascd contemplativd, sensibilS, care, ,in loc si
tre,acd la acliuni, se oprestle asupra sa insdqi ca interiori-
ta,te" 3. Pentru aceea ea este stdpiinitd de varietratea em,orti-
vitdlii. Aceastd dominanld a interioritdlii o dr_rce la inru-
diri apropiate cu muzica.
In poezia epicd predomind aspectele realitd{ii externe,
spune Hegel. Poetul redd evenimente care se desfdEoari
pe planui realitS{ii Ei in acelaqi timp descrie lucruri qi
fenomene din sinul realitdlii obiective. poetul face ca
,,obiectiuul sd reiasd chiar in obiectivitaiea sa" /*. Ilatori i
acesttii fapt, poezira epicd repetd principrir-l,l inerre,nrt artei
plastice.
Genul dramatic unegte principiul celorlalte doud ge-
nuri. Obiectivitatea se afirmd fiindcd avem de-a face cu
acliuni care se petrec pe planul realitd{ii. lnsb agentul
Ibidem, p. 95.
Hegel, Vorlesungen tiber die Aesthetilt, Stuiigart, 1928, vol. III
'Ibidem,
p. 523.
Ibidem, p. ?:22.
animator al acestor acfiuni este omul viu, cu intreaga
sri. viafi interi'oar_5, crare duce pind qi la expresii mirnice
vnriat nuanfate. In dramd, obiectivitatea este o exterio,
riz.are a subiectiviidfii, iar subiectivitatea se realize,az|
rlatoritd exteriorizdrii obiective. Aceastd condi{ionatitate
lcciprocd face ca in dramd spiritul sd se manifeste in
totalitatea sa, iar in inerenla ei sd se Lrneascd principiul
rrrrrzicii cu principiui artelor plastice.
. Dupd Schelling gi Hegel, cel care pune problema genu-
rilor literare tot prin prisma unui sistem filozofic organic
t'stc Schopenhauer. Dupd cum se gtie, Schopenhauer con-
:;irlcrS_drept esenld a vielii Ei a intregii existenle, drept
,.ltrcrul in sine", voin{a. Ea se manifestd atit in orizontul
Irrmii noastre lSuntrice, cit qi in orizontul larg al intregur
lui univers. Ea se caracterizeazd printr-un dinamism acerb,
lrrintr-o necontenitd strdduinld. Imboldul acestor strddu-
in{c iI formeazd diferitele lipsuri care se fac resimlite sr_rb
I'ot'tnd de nc.p'l5cer,e, ceea ce, in fo,nd, lnseamnd suferlnld.
llacd n-ar exista nepl[g..i, adicd suferin{e, n-ar exista nici
irlbold pentru afirmarea vo,inlii. Cum insd voinia este prin-
cipiul csenliaI al lumii, insea,mnd cd, in fond, suferinia
t'stc in mod esenlial inerentd lumii. Voinla se'manifesid
crr ferocitate, ea animd diferitele instincte prin care se
rrrcrnline via{a, instin,cte care insd alirnenteazd, egoismul
;i concurenla sdlbaticd dintre oameni Ei fiinle propagincl
;i accentuind suferinla din lume. Din aceste constatdrj
rr.jrrnge Schop,snhauer la conceplia sa pesimis,td. insd in
:r<:clagi timp, intrebindu-se dacd in millocul atitor sufe-
lin{e cauzate de frdmintdrile voin{ii nu- se gdsesc remedii
rlc ugurare a viefii, de diminuare a suferinlei, el va gdsi
rloud remedii : arta qi asceza. prin amindoui se ajunge
la molcomirea voinfei, adicd ,a p,ornirilor instinctive pnin
('are se manifestd voinla gi se menline suferinla. lnsi
in timp ce asceza este un remediu mai radical, putind duce
lrir r.cpriinarera porniril'or instinc;tive, antra este un mijlo,c
intermitent, fiindcd omul nu este in permanenld in con-
lact cu arta.
In modul acesta, problema artei ocupd qi Ia Schopen-
Itauer un troc ce'ntrral in c'onicep(ia Sa despre via{5. Dupd
<linsul, ea are darul sd ne capteze intreaga fiinld, sd ne
1
2
p. 277
3
4
36
ta

transp'und intr-o stare de eontemplafie, in care pentru
moment reuqim sd ne sustragem de sub tirania voin{ei.
Ce ni se impdrtdgeqte prin aceastd conternplalie ?
Dupd Schopenhauer, voin{a are tendin{e de obiecti-
valre, ceea ce se realizeazd in diferite grade. I'iecare dintre
aceste grade are ceva tipic, o esenliaiitate permanenti,
care se reflecti qi se realizeazS in muitiplicitat'ea fenorne-
nelor aparente. Aceste permanenle tipice constau din ide-
ile platoni,ce, oatre sint obieotivdrile nern'ijlocite ale vo'itilei.
Atrttisrtul genital are d,arul sd sesizeze prin conte,mplafie a-
ceste idei Ei sd Ie intrupeze in opera de art5, punind qi
pe omul obignuit in situa{ia de a se transpune intr-o stare
contemplativd, in care ideile ii sint accesibile nerrijlocit,
scipind astfel de sr,rb stipinirea v'o'itntei.
Dupd gradul de obiectivare a ideilor avern Ei o gradalie
a artelor. Artele pilastice reprezinti un grad inferior,
fiindcd in eLe id,eile se reflestd intr-o materie mai con-
cretd, mai brutd. Poezia reprezintS un gra,d superior.
fiindcd ea reveleazd acea idee care reprezintd supremul
grad de obiectivare a voinlei, adicd ideea cea mai purd.
Arta supremd insd este muzica, fiindcd in ea se capteazd
nu idei, care sint obiectivdri ale voin{ei, ci voinla insiqi
in mod nemijlocit.
DupS Schopenhauer, deci, poezia ocupd iocul al doilea
in ierarhia artelor. Ea, la rindul ei, ne infdtiEeazd ideile
sub forma diferitelor genuri literare. Prima categorie o
constituie acel gen de poezie in care ,,ce1 infS{iEat coincide
cr,r ceJ. care iJ. infdliEeazd" (,,'der Dargestellte zuglei'ch aiLrch
der Darstellende ist"). Cu alte cuvinte, obiectul Ei confi-
nubul poezi'ei cori'ncid cu zubie,ctu,l cretarton. Ace,asta este
poezia liric5, in care pe prim plan este subiectivitatea
creatorului, ideea fiind sesizatd prin m,ijlocirea acesteia.
Starea liricd este starea cunoaEterii pure, in care ideea
e'ste intuitd in modirll ce. mai nemijl'ocit cu min'irnul. de
amestec aI datelor obiective. Iar in mdsura in care inter-
vin d,ate obiecitiVe, acestea sint tr-ecute prin filt::ul subiec-
tivitdfii, sint invdluite in atmosfera afectivi a subiectivi-
td1ii, e1e insele d,evenind senrtiirnent.
38
Spre cleosebire cle poezia liricd, poezia epicd 9i cea
,tlamaticd sint mai obiective. In acestea infSligarea mari-
Ior idei ale omenirii se realizeazS ,,prin redarea veridicd
:;i odtrunzdtoare a unolr caractere sernnificative in situalii
,,,i.,itt"ative,, 1. Tn po'ezia epirci mij'locul acestei reatrizd'i
,,rtc povestirea, in ti*p "e
in dramd. caracterele ne sint
1,.""&tut" direct in siiua{iile respective' Culmea poeziei
,, t preritttd tragedia, cu conflictele--.ei vehemente, prin
,.u""j i.r' foncl, nI se infdliqeazd conflictele voinlei cu ea
,,rnaql. Zbuciumele pline de'suferinfd infEtiqate-in tlagt'die
redau in rnod esen-lia1 nesf irqi'tele zbuciume pline cte s'r'r-
r.l'ti"ia
"uiu
anirnd existenia umand ;i lumea intreagd'
Dupd cum vedern, prin Schelling,. Hegel Ei Schopen-
Irauer, in Germania teoria genurilor literare se ancoreaza
adinc. Dacd
"'alabilitatea
Concepliilor infSligate este, in
parte, in funclie de valabiiitatea sistemelor filozofice in
care sint incadrate, nu-i mai pulin adevdrat cd din ele
sc' desprinde invSfdmintul valoros de a nu Ie privi dreot
lapte intimpldtoare 9i efemere' ci drept cristalizdri ale
rLncr nbzuinle care agitd existenla insdgi
Intre timp teoria genurilor literare ra progresa qi i1
jrranta. Nu cu mult dlpd ce Goethe Ei-a publicat vestitul
<romentariu la l{est-ostticher Diuan, in care Ei-a expus
tcoria asupra genurilor literare, se va prodr"rce Ei in
l,'r'an!a
""va
ase-dndtor. Tot un poet va fi acela care, in-
tr'*un comentariu Ia o clealie poeticd a sa'
"ra
arunca lu-
rnini noi asupra problernei care ne preocupda-E-stc vorba
ticsprevestitapo"t"!alaCrotnuellatinSrtrluiVictorHugo.
l)arcd, dupd crrm am vdz:ut, irdeea cetror trei genur:i lifie-
i'rla 'tt"*l precils, id'eea cd poezia lri*icd reprezintd un
*i- t,,oii"u gen)
'incepuse
deia inainte sd p'rind5-. in
ilranla, Vict6r Hugo va avea meritul de a o fi generalizat
r.i imp,us definitiv. Existd insd o d'eo'sebire i rrt'r'e cei d'oi
mari'poe{i : ideile lui Goethe exceleazd prin asculimea
,,i proiunzimea viziunii, ale lui Hugo prin-ldrgirne.1 |or'
iirgi-" clemnd de proporliile din. La l4gende des sidcles'
Tn#-ade-,rdr, Hugo nu analizeazd fiecare gen in parie pen-
r A. Schopenhauet, Die Welt als IVille und VorsteiLung, vcl' I' cartea
tll, 51, ed. Fteclam, p. 324.
39

tru a-i descoperi specificul, eI se mullumeEte sd constate
cd.aceste genuri existd Ei deci nu se poate trece peste ele.
Existen{a lor insd nu este intimpldtoare, ea este ancoratd
in
_
insdqi legea d.e d.ezuoltare a- umanitdlii. Aceasti dez_
voltare se caracterizeazl prin trei etape fundamentale ;ifiecare dintre ele poartd pecetea
"peiifi"a
a unuia diit
genurile amintite. Citdrn un pasaj remarcind cd Hugo mai
stdr'uie in id,entificar,ea lirismului cu oda. ,,Ainsi, po,ir 16_
sumer rapidement..., }a po6sie a trois Ages, dont chicun cor-
lesponde d une 6poque de Ia soci6t6 : l,o,de, 1,6p,op6u, 1"
dname. I,es. temps primitifs so,nt lyriques, les te,mps anti_
gy'eg soqt epiques, les temps modeines sont dnamatiques.
Llode chante 1'eternit6, l6pop6e sorlennis,e t'histoire, te
d,rarne,pei,nt la vie... L'ode vil db I'id6,a,l, I'6pop{s a" gr.a"_
cliose, le drram,e du reel. Enfin, cette triprle poesie de"."'.G J.
trois grandes sources: ia Bible, Homdre, Shakespearc-..
Qu'on examine une litterature en particulier, il t;;t"- i;;litt6ratun-es eo fi1ESSe, on arrive toujours au m6me fait: les
pro6t,es lyriques avant 1es podtes 6pique.s, Ies poetes epl_
g:u: 3?"t les_podtes dramatiques . . .,,i. Iatd_ne sdltali
deodata la o inditime ame{itoare. De unde pind acum
problema genurilor ]iterare 6ra aisecaid in cadre restrinse
gi modeste, fantezia prodigioasd a lui Victo, i;go ; ;:runcd indrdznet pe planuri universale. Bineinlelefr teoria
emisl cu atita rivnd n-a.reugit sd se impu"a.' lAe"a Ae"_
pre succesiunea celor _
trei opoci cu genuile specifice lor
nu este confirmatd de faptele istorice,"ca sd nu mai vorbim
despre contradic{iile cu
-sine
insuEi fr,
"uru
cade Hugo in
9::;r.."t, celebrei prefefe. Gdsim insd in ea gi idei f;art;
Jusre, astlel in urmdtorul pasaj, care il aminteEte pe Goe_
,frg,,,.aCompl6tons*[res... piar une ofirservation
-irn,p,o;
tante. C'est que nous n-avons aucunement pr6tendu,
assigner aux trois 6poques de la po6sie un Oo-air.e e".]
clusif, mais seulemet t ii"e, leur caractdre dominant. l_^
Bible, ce divin monument lyrique,. . . renferm"
""" epo_
p5e eit un dLr'arne ern grermel les Rois et J,ob. On senrt clans
tous les po6mes hom6riques un rest de po6sie lyrique et
un commencement de po6sie dramatique. L,ode et le drame
1 Victor Hugo, Cromaell, paris, Flamarion, f. a., p. 15.
40
se cfoisent dans 1'6p'opee. Ii y ,a to,ut dans to,ut : seu-
Iernent iI existe c'rans chaque chose un dlilnent g6n6ra-
teur auquel se subordonnent tous les autres, et qui
impose d I'ensemble son caractdre propre. Le drame est
la po6sie compldte. L'ode et I'epop,6e ne le contiennent qu'en
germe; i1 les contient l'un et l'autre en clevelopp:ment:
iI les r6s,ume et les ensere to,ute,s deux"l. I{ugo a're deci
;i eI meritul de a nu fi v'|azr:l. in diferite genuri numai
scheme rigide, ci manifestdri vii care se intrepdtrund. Irrsd,
spre deosebire de Goethe, el considerd genurile in ace-
laEi timp drept criterii de valoare : genul ivit ulterior cu-
prinde pe cele anterioare qi deci le iutrece in valoare.
Pentru aceea numai drama este ,,1a po6sie compldte". A-
firmind aceasta, Hugo nu observd cd fiecare gen are 1a
lrazd atitudini specifice, ceea ce a intrevdzut aqa de bine
Goethe. Hugo intrevede cu deplind dreptate cd genurile
poetice nu sint formule mediocre, ci expresia unor norme
<lc o vastd ampiifsfline, insd nu crautd sd p'dtrundd in esen-
{ialitatea fiecdrui gen pentru ca astfel sd vadd apoi conirt-
crarea lor. Aceastd iipsd de precizare din profunzimi a
<liferitelor genuri este neajunsul fundamental al teoriei
Iui gi sunsa contr'adicliilor sale cu datele istorice qi chirar
1i. cu sine insuqi, lucru a'supra cdruia 'nu pute'm in,sista aici.
ll adevdrat cd Hugo nu evitd sd descrie specificul fiecdrui
gon, insd acest specific el iI gdseqte tocmai in ceea ce este
mai labil din acest punct de vedere : subiectul poeziei.
.,L'ode chante 1'6ternit6, l'6pop6e solennise 1'histoire, le
<ll.aune pei,nt la vie". H'ugo nu observd cd de fapt, privind
r:hcstiunea mai substan{ial, in fiecare dintre cele trei
Ij(.Lnuri pot reve,ni aceste caractLerisrtici. Nici Hugo n'ar fi
putut admite cd drama, poezia cea mai completS, in care
t'l insuqi avea pretenlia sd-I intreacd pe Shakespeare,
n-ar avea nici un raport cu eternitatea. Dar lucrul devine
;i mai izbitor cind este vorba despre tragedia anticd :
,,'l'ous les tragiques anciens d6taillent Homdre. MOmes
lables, m6me catastrophes, m6me h6ros . . . Ia trag6die
antique tourne autour de Troie". Comunitatea de subiect
il face sd identifice tragedia cu epopeea) ceea ce fdcuse
L Ibidem, p. 16.
4l

deja Aristotel. El nu observi cd nu identitatea de subiect
are importa.n{d, ci deosebirea de atitudine in baza cdreia
poia,te fi tr.aibat acelLaqi subiect.
DacE deci teoria lui Victor Hugo prezintd neajunsuri
esenliale, ea are meritul incontestabil de a fi pus pro-
blema genurilor literare dintr-un punct de ved.ere
-
su-
perior Ei de a-i fi mdrit qi adincit astfel semnificafia.
Dacd Ja Victor Hugo trihotormi,a genurilor litenare apa.re
tot aga de accentuatd ca Ei la Goethe, nu-i mai pulin ade-
vdrat cd al treilea gen, cel liric, continud sd fie identifi-
cat cu oda. Acest stadiu va fi deplEit in Franla prin opcra
criticd a lui Sainte-Beuve, pentru care lirismul iqi ldrgeq-
te sensul Ei cuprinde, in afard de od5, o serie mare de crea-
lii po'etice, ca ,,la m6ditation", ,,1'6legie", ,,Ia fantaisie", ,,1a
chanson" etc. Abira aourn pute,m sprune cd ge,nrui liric s,a
incetSlenit, in sfirEit, cu toate dre'pturile satre in Franfa.
Victor Hugo pusese problema genurilor literare in
legdturd cu evolu{ia intregii umanit5li. Tot din pr_rnct de
vedere evoiutiv, insd pe alt plan, o g5sim tratati la Ferdi-
nand Brunetidre, a cdrui teorie literard flcuse pe vremuri
mare vilv5, cigtigind muiti adepti, dar provocind gi reac-
liuni vehemente, ca, de exernplu, cea a lui Benedett'o
Croce. In timp ce Hugo se gindise la evolulia istoricd qi
culturald, Brunetidre se bazeazd in cercetdrile sale pe evo-
Iulia biologicd. Adept infdcat ai lui Darwin gi Haeckel, el
este convins cd teoria evoluliei biologice se poate aplica
aidoma gi in domeniul literaturii t. El sus{ine cd, dupi
cum in naturrd gdsim an,umite speLciri bine definite, cu le-
gile 1or vitale distincte, tot aga prezintd ;i literatura cate-
gor,ii pertect analoage I acestoa sint genurr"ile. Genurile
literare, ca gi viefuitoarele, sint supuse legilor elemen-
tare ale vie{ii, ele se niasc, cresc, mor : ,,un genre najt,
grandit, atteint sa pe,rfection, d6cline et enfin meurt" 2.
Normele evoluliei se manifestd Ei in sinul genuritor lite-
rare- cu aceeaEi rigurozitate ca qi 1a speciile animaie : ge-
nurile se diferenliazd, se fixeazl, se maturizeazd qi, sub
influenla anumitor factori, se modificd. in aceastd evolu-
1 Ferdinand Br"Lrnetidre, L'1uolution des genres dans I'histoire de ta lit-
tirature, Paris, lB90 (noi utilizirn ed. 3 ciin 1898).
2 lbidem, p. 13.
[ic; ereditatea qi rasa joacd un 1o] foarte important' Dar
trr'totul tipic pentru dirvinismul lui Brunetidre este pre-
tr.nlia cle a regasi in domeniul genurilor pind;i concurenla
viitald. selectii rxa,turarla : .,.'.S'ill est vrai que la luibte. pour
;,;;';;-;;il j;ais phrs apre qu'ent-re espdces voisines'
i;t';;;pi", tu s'offient-ili pas en..foule por-rr lapP9l9r
<ru'il n'en esrt' pas autrernenf
-dans
I'histoire de Ia litt6-
rlature et de I'acr ?" l-
'-"ile; iit- t"d*-' am aiuns clcpa:'te cc natura lui
r;oethe. In timp ce acesta ne vorbise despre forme natg;
, ui", et.t.retidre identificd genurile cu fiinlele naturii'
,t tineinleles, sub forma aceasta teoria este mai mult ca exa-
,l,,Lta Ei nu ne duce la inlelegerea profundd a operei lite-
i"t". fti schimb, Brunetidre ire meritui incontestabil de
a fi militat pentru ideea ci genurile literare nu sint for-
tuite, ci apar cu necesitate.
Linla Hugo-Brunetidre se continul prin Ernest
-Bo;
vt:rt. care me,n{i,ne iclee'a evoluliei de la' Bnrnetiere' insd
l,,p+"t,t" poriTi"i.-"l acestuia printr-o atitudine mai spi-
tit^*ii*,1m'. ft tirnp ce Brunet'idre lega soarba- gemlri'lor
iii"*rft; evolufii biologi-c5, -soY9t.
o leagd de evolulia
sufieteasca. Dupd cum individualitatea umand parcurge
tr-i perioade sufleteqti fundamentale. : tinerelea' matu-
ritat&, bittrinelea, tot a$a 9i evolu{ia literar6 parcurge
;;il;&" li;t*-"'tt.'i, u ep'opeii 9i a-dramei' c'e[e trei ge-
nuri literare sint
"*ptutiu
adecvatd a celor trei perioade-'
iiin-evotutla individuatd. ,,Le lyrisme est avant tout la
.]c'unesse exuberante du sentiment, un d6bordement dc
ior"", sans but pr6cis, un 61an de foi... L'epop6e, c'est Ia
"raiurit6
agissante et conqu6rante, -le r6cit qui est liri-
rlreme un icie.'. Le drame, 'est la fin d'une journee' ou
lcs tendbres lutrte,nt avec I:a lumidre"'" s' Dupi cum in
,ti"1u i.tairriduald cele trei perioade se succed, tot aqa se
.""L"a qi in evolu{ia literiturii' insd, spre deoset'i1g. 9*
V. Hugo,' care impdrlise intreaga istorie a uma.nrt-1-ti1,j^n
ace.ste trei mari perioade, Bovet aduce o precrzare lm'
t lbidem, P. 22.
'
-grn".t 'gou.ll, Larisme, 6popde' clraflte' Paris' 19lI
s Ibklem, P. 13-14.
43

portant5 : in evolutia- umanit5tii se pot distinge o seriemare de ere, mai mult. sau mai pufin i"ti.r."l-i" ,i""fficcdreia dintre e1c a-poi putem constata o succesiune decite treri perioacie, anum,e
J1rlg5nul, epiicra qi clna,naa A""ut"",la r'indul 1or, sint reflexur diferilLl;-prr.incipii p"iltG,*ci;ale etc. din perio,ada respe,ctivd.
Bovet aducc- in sprijinul teoriei sale o serie de ol_rser_
valii pdtrunzdtoare qi ioarte ,.rg"utirr". Analizele
"uf"
-r"
disting adesea printr-un rafinamEnt estetic seducdtor. To_tugi, doctrina lui este expusd la o mare serie de
"bi""tioiri,ca in general toate doctiinele care vor sd stabileasca'ana-
logij perfecte intre domeniur artei
-Ei
domeni'e striineei. Nu intrdm insd in aceastd dezbatere, care ar fi lungdqi nu ne-ar aduce un aport pozitiv la teoria genurilor li_terare. Trebuie sd ne oprim insd asupra aportului pazi_
tiv adus de Bovet tnsugi. Oaca teorii evoiuliei p"';;;;o. susline poate sd suscite rezerve serioase, in schimb teo-
li?=lyi
asupra. genurilor ca atare meriie o atenliune ;_;;;_urra rocmal dtn punctul de vedere pe care i] sus{inem noi
in.line in aceiastd lucrrarre : ,,eua,n,d ie p,arle de *genre,, lr,_
Iily*, ou,epique, ou. dramatiqu*, l;"!t,-; ;";".;;;; ,;ir;tacon
.pratique et trds elastique
.cle
d6signer troi, *on",essentiels de concerzoir la vie Lt l'univers ; ces conceptionsrdpondent d des temp6rgments divers...,;r.- A;;tJ";;i:ziuni" sint fundamentale gi ele p"t ,a apard i"
"r"'iii"literard fie sub o formd mai purj,-iie suU o formd com_binatS.
In acestc. afirmalii ate lui Bovet strdbate ecoul unorcoar"de care au rdsunat deja 1a Goethe. pdcat cd g;..t1_;
T"l!,'Ttl cu, simpta
"rrrnt"r" OL- *"i sus a probtemei
$r ca n-a rntrat in analiza ,mai aprofundatl a'genurilorpentru a ne ardta caracteristicile qi semnificalia ;;i;;viziuni.
Dupd cum vedem, problema celor trei genuri litcrare,in^cele din urmd, nu numai cd a reuEit ,a .i"
"fr.it*, Ol,
*1^*::plJ ,
sd. ia proporfii, cdutinO"-s" explicalii in func_rjre ue racrort de o mare amploare. La noi problema apdtruns sub forma ei oarecum' cristalizatd. VrLm J;-;;.,:
r E. Bovet, op. cit., p. 13.
44
ncrn cu aceasta c5, in timp ce in Occident s-a trecut prin
clibuieli felurite in ce priveEte numdrul genurilor, la noi,
in primek: scrieri serioase de csteticd literard, sc vorbeEte
<lespre existen{a celor trei genuri ca despre nigte cate-
q'orJi firegti ;i bine stabiiite. E cazul 1ui Titti Maiorescu,
<:are chiar in prima sa critici, vorbind despre condi[a ma-
'1 r'r'iili5 a pocziei, precizcazd cd piogTia pi:atc sa fie epic5,
llr'l'ci Si drLamatici. Accst lucru e'ste arninrtit in t'reracdt,
rlripd cum in tiireaicdt revin tL'rrnenii giin'altecritici a1e
sale ca despre un fapt de la sine in{eles.
IT
Din expunerea noastrd istoricd reiese cd genurilor
litcrare ii s-a recunoscut incd din antichitate dreptul de
cristenld in lumea poeziei. Disculiile din jurul lor au
privit numai precizarea Ei eventual aprofundarea inlele-
sului 1or. Dar iatd cd in miEcarea esteticd contemporand
sc ivesc opinii cu totul altfel orientate. Ele pur Ei simplu
<'ontesrtd exi,sten{a in fcnd a diferritelcrr gcnuri literane.
Nu putem sd nu linem seama de accste opinii, mai ales
tri ele sint s'usfinute de p,sv's6na,1it5!i de o imp,o,rtanld de-
oscbitS.
Frimul qi cel mai insemnat este marele estetician ita-
lian Eenedetto Croce. in mai multe lucrSri devenite cla-
sicc, el srustine hotdrit, cu o vervd ;i pbtruncl'ere remrar-
<'abi15, cd genurile literare qi in general cele artistice sint
rrn mi,naj intelectua,Iiist ca,re stdpineqte minlile incd din
irntichitate, dar care n-are nici un temei real Ei deci tre-
lruie spulberat fdrd nici o crulare t. E clar cd nu putenr.
lrece cu vederea afirmalii atit de radicale.
I 1n aceasti privirr{i vin in corsiier"aiie in special r-rrrnitoarele lu-
cr ;iri erie lui Crcce: Estelica cone scienza dell'espressictne e linguistica gene'
trrle, ed.6, Bari, 1928, p. 40;i urm.; Brcuiario di estel[ca, apiirut in vo-
luntul Nuoai soggi di eslet!ca, ed. 2, Bari, 1926 (acest siudiu a ap:irut gi
irr ronrAnerqte sub titlul ELemente de esteticd, in traducerea lui
'St.
Neni-
ft,scu, Bucureqti, ,,Cultura nafionali", 1922); L'inluizione pura e il carat-
tt,re lirico deLL'Arte, in volumul Problemi di esleiica, ecl. II, Bari, 1923.
I'r:r una poetica moderna, ap:lrutil in volumul NLtoui saggi di estetica, etl. I,
li:rri.1926.
45

Punoiul de pJ.ecare a[ lu'i Cr-oce in aceastd critici iI
formeazd insuEi principiul de bazd al esteticii qi filozofiei
sa1e. Dupi Croce- arta este intuifie p,urd. AceLasita este
forrna prirnard de cunoaEtere gi este de naturd individuald
qi concretd, spre deosebire de cunoagterea intelectuald,
care este de naturd universal5 gi abstractd. Intuilia purd
nu inseamn5 altcerza decit ,,pur5 de orice abstraclie gi de
orice element conceptual", adicd de tot ce este logic. Iar
dacd am eliminat din suflet tot ce este factor logic, nu rd*
rnine aili con{inut decit dori,nla, tendinla, simti.rea, voin{a.
?oate acestca s?nt in esen!5 identice gi constituie stdrilc
noastre sufleteEti, anume pasionalitatea, simlirea, perso-
nalitatea. Pc acestea le e>lprimd intuilia purd. Aceste stdri
insd nu sint altceva decit to,cmai esenta lirisrnului. Intui-
{ia purd. deci este identicd cu lirismul. Dacd, prin urmare,
arta este intui{ie pur5, spune Croce, ea prin esen!5 este
de naturd liricd. Nu existd artd decit in funclie cle intui-
{,ie purd, adicd de lirism. Iar dacd lirismul este factorul
constitutiv al oricdrei arte, zice Croce, este o aberafie sE
vcrbim in afard de lirism gi despre alte genuri. Aceasta
atit in literaturS, cit qi in orice altd art5. Diferitele arte
se deosebesc numai in privin{a materialitdlii, a formelor
in general stereotipe etc., care nu sint decit distincliuni
super:ficiale gi cu totul secundare. Intui{ia purd, aciici liris-
mul, este singurul faator hotdr,itor, prin el tcate artele gi
torate genuriLe lor cievin una, se contopesc in aceea$i es'en-
{ialitate.
Plecind de la acest principiu foarte aprig susli,nut,
Croce biciuieEte fdrd mili procedeul esteticienilor Ei aI
criticilor de a s,oru'ba in ce mdsurd sc conforzneazd o crea{ie
poeticd reguliior ,,genului" cdruia ii aparfine, in loc de
a cduta ce exprirnd ea. AcL-asta insearnnS, spune Croce, sd
sr.rgrumi tocmai ceea ce este mai viu Ei mai subsi.anlial
?n opera de artd. Genurile, spune el, au cel mult un rost
practic: e1c oferd posibilitatea de a grupa cu aproxirna-
fie diferitele opere pentru a le reline cu mai mult5 uEu-
rinld sau pentru a atrage aten{ia asupra 1or, fdrd ca pl'in
ace,asta sd sre p'oatd elucida val'oa'rlera qi sensul lor adevdrrat.
Aceastd criticd substanfialS a lui Croce, una dintre cele
mai celebre din n:ligcarea esteticd modernd, in parte este
46
I'oarte intemeiratd : nimic maii just decit a condrarnna apli-
(:arca unor reguli fixe in judecata esteticS' Croce are
rl.cptate cind ifirmd cd marii creatori de fapt niciodati
,r,.,'r-ut supus p'etinselor reguii clogmatice al'e teoretircie-
rriJor, ci lelau iSsturnat. Din acest punct de vedere, ata-
r.urile nemiloase ale sale sint mai mult decit indreptSfite.
l.lc aici insd qi pind la'a neg'a in f ond existenla genuriior
;,.i" ; mare distan[d. Este oare aqa de sigur cd adrnit-erea
urlor genuri literare gi artistic-e presupune numaidecit
,r,plicaiea urnor reg'uli conceprtuale qi rn'ecanice in jtrdeca-
rca operei de arti ? Nu se poate vorbi despre aceste^ge-
,iuri qi intr*un sens mai viu, nu numai in sensu'l osificat
ai criticilor dogmatici ?
E adevdraT ci Croce, identificind arta cu intuilia pur6,
ncag6 in baza unor argumente filozofice puternice exis-
ton!"a genurilor. Totuqi irgumentarea lui este susceptibill
<lc crit-ici intemeiate. Inainte de toate, Croce nu precizeazd
niciunde ce inlelege prin gen literar sau artistic' Iar din
oauza acestei nepileciziri 61 confundd pnoblema genului'
care inseamnd o categorie formal5, cu problema subi-ec-
tului operei. De exemp'Iu, cind vor'beqte despr''e ,,fapiele"
.'pice, iiti"", dramatic-e, eI citeazd in aceeaEi otgFg-.$9
iitel,,oiUirceriuri",,,potrtre'te",',vilt! dorn'estircd", llbatelii":
-a"it""fll;, ,,flori",',,fru'cte" etc. 1 ldu-e fatal ca din astfcl
,le. confuzii sd se nascd concluzii arbitrare ?
Dar obieclia mai serioasd care i se poate aduce--lui
Croce este cd in sinul teoriei sale soarta genurilor lite-
:r'rc eiepinde cie soarta acelei intui{ii pure care
":!-"
b":3
.steticii sale qi una dintre bazele intregii sale .filozofii.
N:c-am putc'a, de exe'rrrp1u, intreba dacd acea intuilie, carc
i' ,,p""a de abstracliuni qi concepte'(' dar implicd vointlt
'ri
in'ge,neraL ,,stdr:i sufleteqti", mii este ea raqrg de ,,pur5",?
l l ;p;i ;""uuia lt t.tilie, mai mult sau mai pulin pui:d' este
tia iurnaidecit iclenticd cu }irismul ? Insd nu intrSm in
accastl clisculie, fiindcd ar insemna si ne extindem
;;;;; intt*gii'filozofii a lui Croce' ceea ce ne-ar duce
ii"I
-J"ptit"l
Ainttg""t Ia rez,u ltate mai convin-g5'toare da-
ia
""
,it.r5* "hiur"p"
terenul propriu al lui Croce Ei ?d-
rnitem cle la incep'ut cd arta este intuitrie puri in sensul in
I Estetica, p. 41.
47

care o concep,e dinsui. Dar ce este acerasld intuilie purd ?
Am vdzut cd ea imp,iicd ,,stlri sufieteEti,,, ,,voinfa;.'C;;;;insugi
.spung rdspicat cd ea este act, act pur. Ceca ce in-
seamnd cd intui{ia purd implicd o stare-de tensiunc., de
impuisiune, de intenlionalitate, o stare generatoar.e de
acte in plind desfdgurare. Dar dtunci cu dlept cuvint se
pune intrebarea: aceastd stare cle tensiune bste ea oare
identir-'d oricind qi la oricine, sau pcate sd vai.ieze ? I)c
exemphr
_intuifia purd a lui Shakeipeare este ea identicl
cu a lui Goethe sau a lui Erninescu f Si apoi intuilia- pura
ca atare este ea o tensiune unica Ei simpli, sau poate'este
u,n com'plex rle tensiuni
".,
g'u,i" ;i eventtua'f airectii
variate ? De rdspunsul la a""asid intrebare .l"pi.j;-;;;;
?d,-jtg* :.a" l" genurile literare. Croce propriu*zis nu
lntra in discutia acestei probleme ; e1 se mufuumeqte sd
afirme repetat gi insistenf cd toatc arteie Ei toate genurile
s-e reduc la acela;i numitor, cd in esenld ele sint iientice.
El nu se intreabd dacd nu cumva tensiunea ainami"e Oin
acea intuilie purd poate sd varieze qi clacd ,r,,
"r-.r"aceast5 varia{i'e de tensiune poate duce la forme variate
de exprimare. Or, tocmai aclesta este cazul. Cro"", pri.,
podyl sdu de a proceda, admite unicitatea intuifiei'pure,
in timp ce, in realitate, tensiunea dinamici u' u"".t"#poate si valieze. L)upd pdrerca noastrd, genurile titerare,
in cele din urmd, nu sint altceva decii 6xpre.i,
-
;;;i;i
'aria{ii de te'siunc-, probiemd ca.re forieazd
";l;;t"}disculiiior.din capitolul ufrndtor. in crrice our, i *"p*i"reproga lui Crcce cb s_a oprit in fafa intuiii"i ;d;-;;atare fdrd s-o scruteze mai
-de
aproape gi fdrl
"d
;;; ;;aici_se^iy"::!" o problemd de tipologie, problema a"
"arede
.1a,
Schiller, Nietzsche gi nitne! '
incoace,
"a
sa
"ru
:ii1liT si pe ginditorii cei mai noi, nu se poate face
a bstractre.
. De fapt problema tipurilor, singura care ne poate cluce
la rezultat in chestiunea genurilor"literare, lui Croce nu_i
este necunoscutb. Intr-unur clin studiile sare t""J"**"-tale ! el vorbegte despre cete cinci ;;;;";;^;" ;;;'i;esteticd : curentul empiric, practic, intelectuaiirt,
"S"*#L L'intuizione pura e il carattere lirico dell'arte.
4B
:,ri rnistic
-
remarcind ia sfirqit cd ele nu se reduc Ia anu-
rrril.c cpoci istorice, ci, dimpotrivd, se regdsesc in toate
,'l)o('ilc, deoarece eIe constituie anumite atitudini mintale,
:,1 jl rrtlini spinituai"e fumdramentale. Cu alte cr-rvinte, e vortra
rh'tiipruri. Iar intr.un ait studiul, dupd ce a respins din
rrorr ideea genurilor literare, el stabileqte ca direclii de
l)r'('ocupare ale poeticii moderne problema valorificdrii qi
;r calificdrii. Aceasta din urmd inseamnd sd se facd ,,una
pr;icologia dei tipi della creazione poetica". Croce insuEi
rr rt intrat in acest dorneniu, Ei de fapt, dupd cum vom ve-'
rlt'a, tocmai in tipologia actului creator este sursa crea-
Ioi11'g a genurilor literare. Din pdcate, Croce a stigmatizat
;rpriori genurile literare drept forme mecanice, stereotipe
:.;i tlcci sufocante Ei n-a vdzut varietatea atitudinilor spiri-
lrr;rlc vii qi trainice din care au luat fiinld qi care le ali-
rrrt'rrteaz5. Pentru aceea cu drept cuvint spune Ortega y
t iirsset : ,,Teoria lui Croce, care neagi- genurile in sinui
,rrrt.r'ri, in estetica n-a ldsat nici o u,rm5" 2.
Incheind consicleraliile noastre asupra lui Croce, tre-
lrrric sd remarcdm cariera fdcutd de genul liric in decur-
:,rrl t:voluliei teoriei genurilor. De unde pind la inceputul
'. i r:].riar pind ia mijlocul veacului a1 XIX-lea genurile li-
lcl'arc fdrd rezervd admise au fost cel epic Ai cel dramatic,
rrr t.imp ce genul liric s-a lupitrat oare'cum pentru exis-
l,,rri,ir, prii:r Croce genrul 1ir,ic ajunge la suprremalie ccrn-
1,lt.iir. D,ac" Herdcr dd,duse o importantd covirgitoare ge-
rrrr,l Lri iir.ic, sust.inincl cI el este tra originera Ei a cetror,l,alte
tlr;trii genuri, pe care deci 1e adm'itcta, dupd Cloce sin-
,1rrlu1 facLor dStdtor Ce valcare din punct de vedere po-
, lic csi,c lirirsmu|, aaire constibuie astfel sirlgurul gen
i ; ,.1i,,Li1.
idei asemdndtoare cu ale 1ui Croce gdsi':.le la rrarcle
r , )rrlanist german Kar'l Vclssler. intr-un mic studiti asll;ora
,lliimei:r, respinge Ei el cele tr,ei genuri ca pe ni;tefolne
I Per tLna poelica moderna.
r Oriega y Gasset, Itleas sobre la r,ouela (GindLrri d-espre roman)'
lrrrliu ccniultai in lradrtccrea gerntart;i, apiirut in volumul Die Aufgabe
rnsrrer Zeit,Slultgart-tserlin, f. a., p. 180.
r 11611 1ro551e-r , Dreierlei Begrif f e tont Drama, in ,,Lcgos", vol. l5
I i1)2i)), p. i37.
49

peri,marte care nu fac de,cit sd incdtugeze spi,ritul. La d,rept
vorbind, spune Vossler, ar trebui sd incetdm de a le mai
considera drept no{iuni estetice, ele apar{inind prin exce-
lenld sociologiei qi psihologiei. Fiecare operb poeticb are
normele ei in functie de inspira{ia care a zdmisiit-o g! nu
in functie de genul cdruia i-o atribuim. Iar intr-o lucrare
asupra lui Lope de Vega 1, in capitolul consacrat creatici
lirice a acestuia, el afirmd cE orice fel de poezie, care are
darul de a ne impresiona mai adinc, este de fapt de naturd
liricS. Cu alte cuvinte, din orice ,,gen" ar face parte, ea
igi are valoarea cu adevdrat poeticd prin lirism. Regdsim
deci ideea lui Croce. in acelagi timp insd trebuie sd amin-
tim cI Vossler, tot in nota amintitd asupra dramei, intre-
vede posibilitatea de a descdtuEa cele trei genuri prin I5r-
girea sensului lor, considerindu-le ca expresia anrimitor
viziuni cosmice. Este fdgagul in care vom incerca sd itri
migcdm noi ingine. Vossler insd se mullumeqte sd enun{e
aceastd idee abia in doud propozi{ii, fdrd sd se mai ocupc)
de ea. Totugi e suficient ca sd inlelegem cd atitudinea lui
negativd este mai pu{in riguroasd ca cea a lui Croce Ei
ci, in f'ond, ei. iese din fSgaEu[ aoesblliia, aEa incit af!r,ma-
lia lui Ortega y Gasset r5,mine valabild.
Un alt mare estetician literar care pune la indoial.{
dreptul de a se vorbi despre genuri literare in sensul
consacrat aI cuvintului, insd fdrd legdturd cu teoria lui
Croce, esrte Friedrirch Gundolf. in pre,fa{a lucrdrii sale
asupra lui Goethe, atit de valoroasd prin ideile estctice
pe care le confine, calificd qi dinsul genurile literare cirept
categorii conceptuale, care nu ajutd Ia inlelegerea creatiei
poetice. Totuqi Gundolf este mai pu{in exclusivist decit
Croce, iar modul argumentdrii sale are puterea seducd-
toare a unei adirnrci inlelegeri antistice. In timp ce, d'upd
Croce, insdgi esenla artei exclude ,,formalismul" genuri-
1or, Gundolf este departe de a reduce varietatea crealiilor
la un singur numitor. Ceva mai mutrt, pentru antichitate
el admite genurile chiar sub forma lor consacratS, fiindc5,
spune el, ornul antichitdlii se sim{ea adinc incadrat in le-
gile fundamentale al.e cretatiei, care nu errau nurn,ai ab-
1 Karl Vossler, Lope de Vega und setn Zeitalter, Miinchen, 1932.
50
:,1'r'iurL conceprr.rte, civiu,trS'ite, qi deci crea;tia li'terard nu
{,r'ir strdind de astfel de legi. AEa se explice pentru ce in
;rrrlit:hitate idealul creafiei literare era o cit mai completd
rlt'r;rivir'qire a genului cu iegile lui. Vremurile moderne
rrr:r;i rle la Renaqtere incoace, spune Gundolf, sint adinc
r['os<'bite; ele sint individualiste, din care motiv marile
('r'(,illii poetice nu se conformeazd genurilor, ci Ie destra-
rrr;i. Pentru aceea genurile nu corespund realitdtilor poe-
licr.. Cu,m insd nr.r porate nega variertartea creratiilor, Gun-
tkill' adoptd pentru ele un nou criteriu de impdrlire, care
lrlcacir de la modul de a se infdliqa al eului, deci este de
rrrrl.ru'5. interioard. In baza lui el va distinge tot trei cate-
11or"ii de poezie : poezia liricd (singurul termen pe care il
p;isti'cazf din vechea tnich,ortornie), poezia sim;boilic[ qi
1t,,r'zia alegoricS. in prima eul se infSligeazd nemijlocit,
r r r i.r doua eI se infdiiqeazd intr-un material (subiect) strS.
irr lui, pe care insd iI pdtrunde gi transfiguteazd, in a
trt',ia eu'I lipsegte sau eslte c'r-r toturl disprarent, ld'si'nd sd
prirneze materialul extern.
Prin urmare, teoria lui Gundolf nu este numai nega-
tivi, ci qi constructivS. Ei nu trece cu vederea varietatea
latcgoriilor poetice, neagd insd valoarea celor trei genuri
t rutli{ionale, inlocuindu'le cu modalitdtiie de prezentare ale
t'rrlui. Gundolf insd, fdrd sd vrea, dd aici indicalii pre-
(ioase tocmai pentru problema genurilor literare tradi-
(irinale, insd in sensul lor viu. Fiindcd dacd el respinge cu
tlrt'pt cuvint aceste genuri in acceplia de simple forme
cor-rceptuale, nu-i mai pulin adevdrat cd se poate pune
rrrtrcbarea, ca Ei in leg6turd cu Croce, dacd ele intr-aclevdr
:;rrrt. numai niEte for''mu1e reci siau poaLe cd sint tootnai
.,.prasi? unor anumite atituciini ale eului. Aceasta va fi
rliLnt'ctirra cenccrfdrilor noastre. Vom vedera cd nu genuriie
r';r atare trcbuie si le rcspir:gem, ci interpretarea lor tre-
l,rric adrinci.tS, lucru la crare to,cnn'ai teonia lui Gundolf
, orrtribuie cu sugestii pre{ioase. De altfel in aceeagi lu-
( r'irre Gundolf ajunge sd vorbeascd ,el insuEi despre origi-
rrilt' .genurilor liter,are consacrate, ciezbdtind prinprisma
I't Werther-ul lui Goethe : ,,Stdrile [ernortive] nu r:lo,t fi cle-
,'i1 r:xprirn:ate, acrliunile prrezentarte s,au poverslite, iar eve-
rrirrrcntele numai povestite. Prima categorie este originea
5l

forrnei lirice, a dol,ra a formei dr,arnatice, iar a tre,ia este
originea formelor epice. Intre ele existd forme interme-
diare, cin,d de exemplu un om il-r acliuo:re iqi r:e,l,ateazd std-
rile, ca de exemplu Faust, sau- cind o stare duce la eveni-
mente ce se pot povesti, ca Werther. In primul caz se
poate vorbi despre o dramd liricd, in a.l doilea despre un
roman liric" 1. Iatd cum, propriu zis, Gundolf nu poate
scdpa de vechea problemi a genurilor, pe care nu reugeqte
s-o anuleze, ci o adinceEte.
Expunerea istoricd ne-a ardtat, pe de o parte, felul
cum a fost pusd problema genurilor literare, pe de altrl
parte ne-a ardtat silualia speciald a poeziei iirice in sinul
racerstora. Arn pubut consLtrata ci di,ntre ce'le trei genur{, in
decursul timpului, poezia liricd a avut soarta cea mai
vitregS. Platon o discutd vag Ei indoielnic, Aristotel o
trece sub tdcere, Ei fie vagul, fie tScerea a plutit in jurul
ei pind in vremurile moderne. De fapt chiar qi astdzi ea
este genul cel mai pulin elucidat. Dupi cum vom vedea.
motivul este in chiar constitu{ia ei intim5.
In ce privegte genurile literare in ansamblul lor, am
putut constata c5, in linii generale, deosebirea dintre ele
s-a fdcut dupd aspectele formale externe. Aqa s-a putul
lntiirnplLa cd tr'eptat aceste genuri s-rau rneoanliz,a , au de-
venit formule rigide, care, in loc sd explice qi sd facd acce-
sibilS adincirea crea{iei poetice, o secdtuiesc. Nu-i de mi-
rrale cd in cele di,n urmd s*a ivit re,aclir-rnea pc crare am
vdzr-it-o.
In ce privegte stadiul actual aI problemei, trebuie sd
accentudm cd reacliunea semnalatd este perfect justifi-
catd. Nu se poate condamna indeajuns ndzuinla de a
considera genuril,e ca forn'nude sacrosancte, calre treb,uie sI
d,irrijeze lnsfui crealia Ei oare decid,asup,na val,o,rii ei. AceastS
tiranie clogmaticS, desigur, este perimatd qi inadmisibilS.
Insd aceasta nu inseamnd cd insdgi ideea genurilor lite-
rare trcbuie respinsd. In definitiv, orice am f,ace, intreaga
1 Friedrich Gundolf, Goethe, ed. 13, Berlin, 1930, p. 178.
52
1r|rrtlrrclic literard a tuturor timpurilor s-a cristalizal in
,,,tt'trcli fdgaEuri, lucru peste care nu se poate trece' Totul
,.ril(,('a sa gdsim o expiic-a1ie pentru aceste gen-uri in func-
(i,'.tr'
"""fit"
vie a poeziei, pentru ca astfel ele sd nu de-
ii'ri norme sufocante, ci mi;loace suple susceptib^ile de a
rr. ot'icnta spre o inlelegere substanliald a ei' In jurul
;rt,t.st.i idei se polafizeazd, in general, strdduinlele actuale
;rlr, t'stcticienilor. Se intrevede din ce in ce cd genurile
lilt,r.ur'c rSsar in mod necesar din normele fundamentale
;rlt' spirituiui. Ce-i drept, nu sint multe incercdri in aceas-
trr <lirecfie, ele insd existS. De exemplu Robert Hartlt in-
r oiil.(r5. si demonstreze c6. ele sint rezultatul predominaliei
rrrror laturi psihice, anume a gindirii, a emotivitdlii sau
,,
".,i"i"i,
qi ca raadcina lor se poate urmSri pind in cutele
lizirilogiice.' Dracd aceas'td t'eo'rie, oare aminiteqte de ato-
r'rir-ti psihologic, este mai pulin plauzibild, in schirnb
:rirrt mai rodnice concepiiile care vdd la baza cliferitelor
,,,irr,rri anumite atitudini globale Ei fundamentale ale spi-
ilirut.ri. Amintim in aceasid direclie in special pe Emil
I,)rmbtinrger z. Dupd cum am arrnint'irt Ia locuL cuven'iit' se
r,"i. "a
"Platon a avut deja bdnuieli in aceaste privin{d'
iru' Goethe a formulat ideea ceva mai precis, insd fdrd ca
:; o clezvolte. In aceastd direclie ne orientdm qi noi cu
t t'r'cetdrile din aceasti lucrare' Dar noi nu ne mulluinim
r;ri vcdem in genurile Iiterare numai atitudini fundamen-
t.le aie spirit"ului, ci, avind in vedere cd aceste atitudini
ln generai duc la'anumite viziuni asupra lumii, ne expri-
rni-rir creclinla cd qi genurile iiterare in -schema
lor generald
',1,,"i1"
g"r-cnii un6r astfel de viziuni specificc. in aceastd
,lirccfic" s-au fdcut pind,acum cele mai putine ccrcctarr'
niri^ti- do,ar pe Mrax Wundt3, catre in gentil epic vede.
;;;;;;i; .t.r"i ,riri,ttti naturalisie, in genul liric. a. unei
viz,iuni psihologice, iar in genul dramatic a unei viziuni
irlca iste. Dacd rrru si'ntem d'e aoord cu viziunile cu carre
r Iiobert Hattl, Versuch einer psgchologischen Grttndlegurtg der Dich'
I t t tt{sgull u ngen, 'iena, I 924.
^--E;;ii-irmatinger, Das dicltleristlte Kunsluer.k,,Leipzig' lW,',
-,.^ ^^
" Mix Wund t,' Literalurwissensch.aIt un.d .Wellunschautttlgsleltete'.tt1
t't,ittsoiire du Literatu'iuttirrtrt,ili, ediiati de Enril Ermatirgcr' Berlin'
t1)it0.
53

Liviu Rusu - Estetica poeziei lirice

Liviu Rusu - Estetica poeziei lirice

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (19)

Similar to Liviu Rusu - Estetica poeziei lirice

Similar to Liviu Rusu - Estetica poeziei lirice (20)

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Liviu Rusu - Estetica poeziei lirice