Liviu constantinescu mesaje ale pamantului in descifrari actuale

PREFAȚĂ
Are nevoie olucrare cu destinațiași de dimensiunile celei de fațăde oprefață?La o primă apreciere,
s-ar păreacă nu.Chiar dacă n-ammerge atît de departe ca Goethe,care,considerîndcă„autorii și
publicul sîntdespărțiți printr-oprăpastie enormă”,admiteainutilitateaabsolutăaprefețelor„căci cu
cît vrei să-ți lămurești mai bine intențiacuatît dai naștere lamai multe confuzii”,caracterul
popularizatorși volumul redusal broșurii prezente paraface superflueprecizărilede pozițieși
sublinierile de limitări care se cer,în principiu,exprimateîntr-oprefață.
Dacă, totuși,autorul ține săînceapă dialogul cucititorul încadrul unei prefețe,este pentrucă,
socotindcă existăoarecare șanse ca easă fie citită,vreasă-i încredințeze un...mesajpropriu,ce nu-
și găsește locul în expunereaaltormesaje,aceleaale Pămîntului,care constituie obiectul prezentării
dinpaginile următoare.Mesajulconține,pe de-oparte,oinformațieprivindmodul încare s-a ajuns
la scriereași publicareaacestei lucrări și semnificațiape care autorul i-oatribuie și,pe de alta,o
justificare atitluluiei și astilului adoptatpentruprezentareaproblemelortratate.
Scriereade față a rezultatdininterferențapreocupărilorEditurii Științifice de acuprinde însfera
activității sale aspecte cîtmai actuale ale cercetărilorși realizărilordindomeniulștiințelorPămîntului
cu intențiamai veche aautorului de a face cunoscute unui publiclargprincipaleleprobleme de
interesgeneral și cu prelungiripe plansocial-cultural ale unei științe,înacelași timpvechi și noi,
asupra conținutuluiși poziției căreiaideile nusîntclare nici chiar pentruunii care lucreazăîn
domeniul geoștiințelor:geofizica.
Evident,datăfiindanverguralor,este greucaamintitele preocupări ale editurii să-și poatăgăsi
materializareacompletăîncadrul unei singure cărți,de volumul celei de față.Plecîndde la
recunoaștereafaptului căele s-arputeaîncorpora,fără distorsionări care săle facă să nu
corespundăscopului urmărit,doarînmai multe asemeneascrieri,dedicate diverseloractivități
desfășurate pentrucunoaștereaplaneteinoastre,autorul acestei cărți s-agînditlao suită de lucrări
de largă informare științifică.Înconcepțiasa,acesteaar urma să prezinte Pămîntul,actualitateavie a
geoștiințelorînimagini cît mai conforme desfășurărilorreale,darîntr-oformăgarantîndu-le
accesibilitatea.Îneventualitateacăinteresul publiculuiși preocupările editurii s-ardovedi
convergente cugîndul autorului,lucrareaprezentăarputeasă apară ca „deschizătoare de drum”în
dialogul dintre „Noi și Pămînt”.Fărăo structurare rigidă,cartea este destinatăsăsatisfacăsimultan
publicul,editurași pe autorul care s-a gînditla ea,prinelementeleei constitutive.
Aceastăpoziție potențialăalucrării de fațăîi impune obligațiade aface o prezentare generalăa
mijloacelormoderne de investigație dindomeniul geoștiințelor.Cumaceste mijloacesînt,înesență,
cele geofizice — inițialfizico-matematice,ele audevenitgeofizice prinobiectulcăruiai-aufost

aplicate —,se întîmplăcă, ipsofacto,rolul broșurii de fațăcorespunde și intenției amintite mai sus,a
autorului.Înfelul acesta,semnificațialucrării este pusăclarîn lumină:eaurmeazăsă servească
simultancaintroducere și ca prezentare de ansamblupentruaproape întregul domeniual eventualei
serii,destinatăsăasigure condițiile de cunoaștereacadrului conceptual și amijloacelormoderne de
cercetare a structurii și fenomenologiei Pămîntului,de lainteriorul profundcercetatprinintermediul
undelorseismice pînălalimitele exterioare ale magnetosferei,sondate geomagnetic.Extindereași la
alte discipline care studiazăPămîntul aunoradintre considerațiilece se vorimpune în această
perspectivăgeofizicănuse va puteaface prinsimplăextrapolare,fărăadaptare,darva fi ușuratăde
o împrejurare cu totul semnificativădinpunctul de vederecare ne intereseazăacum:problemele de
mare actualitate care preocupăpe cercetătorii celormai variate domenii ale științelorPămîntului
sînt legate,nunumai lascară planetarăci chiar subaspecte locale,de concepții fundamentate și
elaborate încontextgeofizic.Nuafirma,recent,unstratigraf-paleontologcă„s-a născuto nouă
geologie bazatăpe geofizică?”
Titlul broșurii,care poate păreacurioslaprima vedere,își are justificareaînfaptul că, spre deosebire
de alte mijloace de cercetare utilizate îngeoștiințe,metodelegeofizice nuse aplicădirectobiectului
de cercetare propriu-zis,ci unorefecte ale lui,reprezentîndautentice mesaje trimise de acesta,fie
de la sine,fie lasolicitareacercetătorului.Asemeneamesaje,cumsînt,de exemplu,deformările
cîmpului magneticterestrulegate de unele particularități ale structurii subsolului,undele seismice
proveninddinfocarelecutremurelorde pămîntsau radiațiile emisede formațiuniradioactive ale
crustei terestre,auunconținutinformaționalbogatdarascuns.El poate fi pus în evidențănumai în
cadrul unor operațiuni complexede prelucrare adatelorde observație,care reprezintăforme de
detectare alor, comparabile cutranspunereaîntermeni generalinteligibili aunui mesaj cifrat.De
aici rezultătitlul broșurii de față,care urmărește săprezinte cititorului principalele mesajeale
Pămîntului,modul încare se face descifrarealorîn prezentși informațiile ale cărorpurtătoare sînt.
Accentul puschiarîn titlupe actualitateadescifrărilorce urmeazăa fi înfățișate pare a fi în
contradicție cuun anumitaspectal modului de prezentare adoptat.Într-adevăr,utilizarea,fieca
mottopentrudiverselepărți ale scrierii,fie capuncte de sprijinîntext,a unorcitate,de natură
preponderentliterară,dinoperaunorscriitori sau,îngeneral,oameni de artăși cultură,nu numai de
azi ci și dintrecutul nufoarte apropiatnu este de natură să susținăcaracterul de actualitate atribuit
descifrărilorde mesajecucare sînt puse în legătură.Lăsînd,însă, lao parte faptul că,fără a fi
recente,cele mai multe dintre ele rămîn, totuși,actuale,acestecitate potîndeplini,înopinia
autorului,importantadublămisiunede aformulalapidardarelocventși sugestividei utile pentru
contextul încare apar și de a contura o imagine vie,chiardacăea rămîne uneori schematică,a
generalității interesului prezentatde ideile respective pentruorice omcare gîndește.
Cititorului,avizatsauneavizat,interesatde conținutul broșurii de față,nu-i poate rămîne indiferentă
împrejurareacă variate aspecte ale problemelorabordate înea au atras și atențiaunoroameni care
au fostdeparte de a fi specialiști.Preocupări legate de structurași dinamicacrustei terestre sau
reflexii asuprainteriorului Globuluiauajunslaexpresie literarăînscrieri ale lui LucianBlaga,George

CălinescusauI.L.Caragiale,WaltWhitmans-aentuziasmatpentrutainele ascunsede Pămînt,Blasco
Ibañeza avut intuițiaaceeace azi numim„tectonicaplăcilor”și a rolului oceanelorînviațaplanetei
noastre,TudorArghezi și Marin Sorescuau găsitprilej de meditație sauimagini artistice înunele
manifestări geodinamice,Mihail Sadoveanureușeșteacoperireaperfectăaadevărului științificcu
descrierealiterarăînprezentareaunui cutremurde pămînt,Tolstoi agîndit în contextliterarasupra
formulării legii gravitațieiuniversale,care a reținutși atențialui Voltaireși afostilustratăcu imagini
plastice de Longfellow,fapteîncadrate astăzi în ceeace se cheamăizostazie auconstituitpreocupări
pentruLeonardoda Vinci,informații legate de concepții dintrecutasupramagnetismului terestru
sau de aplicații ale lui auavutecouri în operele lui Dante și Rabelais,iarînteatrul lui Shakespeare s-a
găsitloc pentruîncadrarea literarăa modului încare se înțelegeaînepocaelisabetanămecanismul
de producere al undelorseismice.
Înșirareaaceasta,dejalungă,s-arputeacontinua.Continuareanueste,însă,necesarăcăci simplele
menționări de mai sus,limitate lacîtevacazuri — dintre care unele vorfi reluate înpaginile ce
urmează—,ilustreazăconvingătorpentrucititorul luminatdarnespecialistinteresulcunoașterii și
înțelegeriiprincipalelorprobleme ale anatomiei și fiziologiei planetei noastre.Ele nusîntdintre cele
mai puținimportante ale contemporaneitățiicăci privescînsuși cadrul care asigură omenirii viațași
desfășurareaactivității.Ilustrareaeste convingătoareatîtprincazul scriitorilorși umaniștilordin
trecut,care, prinprezențaîn operalora ecourilorștiințifice trezite de problemeale geoștiințelor,
scot în relief semnificațiaenciclopedismului vremii lor,cîtși prinacela al literațilorde azi,acăror
permeabilitatelaesoterismul acestorștiințe se înscrie întendințaactuală,totmai marcată, de
integrare nunumai multidisciplinarăci chiarlarg culturalăa specialitățilorrestrînse.
În cadrul cuprinzătoral acestorvederi,autorul scrierii de fațăîși exprimăsperanțacă,princonținut
ca și prinforma de prezentare,eavaputeareține atențiaunui publiclarg,dornicsănu steadeparte
de preocupările majore ale epocii sale,și-i vasuscitainteresul și pentruinformațiile mai bogate pe
care sînt destinate săle aducăbroșurile ce vorurma în seriainauguratăacum.Mai multdecît atît:
fără a se face vinovatde o prezumție nejustificată,autorul se simte îndreptățitsăcreadăcă nueste
exclusca și unii specialiști,cupreocupări mai multsaumai puțindirecte îndomeniul științelor
Pămîntului,săgăseascăoarecare interesîntr-olucrare care,dacă nu le aduce informații cutotul
necunoscute,le-arputeaoferi,totuși,puncte de vedere noi și prilejuride reflexie asupraunor
probleme ce le sînteventual familiare.Și-apoi,esterecomandabil ca,cel puțindincîndîn cînd, să ne
oprimpentrua mai vedeași pădurea,ai cărei copaci ne împiedicăadesea,cîndle acordămprea
multăatenție,săo contemplămînperspectivalargăaansamblului.Autorul însuși aconstatat,cu
ocaziascrierii acestei broșuri,atîtutilitateacît și plăcereaunei asemeneaexperiențe.
Putîndfi,în principiu,folositoare și agreabilăambelorcategorii de cititorimenționatemai sus,
expunereacelorcîteva„mesaje ale Pămîntului îndescifrări actuale”,care constituie obiectullucrării
de față, va puteaaduce servicii chiarși geoștiințelor,cîștigîndu-leprietenii printre oamenii de cultură
ținuți departe de ele de esoterismul unorprezentări cifrate — adeseori darnutotdeauna— prin
forța lucrurilor.Aspirîndsăservească,înciudamodestieidimensiunilorși cuprinsului ei,și interesele

publicului și pe aceleaale științelorPămîntului,înprimul rînd,desigur,ale geofizicii,care merităsă
aibăcît mai mulți prieteniatîtprintre nespecialiști,cîtși pentruspecialiștiialtorgeoștiințe,această
primăbroșură dintr-osuităproiectatăîntr-operspectivămai largăsperăsă contribuie,înmăsura
redusăcompatibilăcucaracterul ei,și la achitareaunei datorii fațăde planetanoastră,care ne
suportăși ne asigurăcondițiile de viață.Este vorbade datoriade a aveao cît mai bunăcunoaștere și
înțelegere astructurii și dinamiciiPămîntului,învedereaformării unei concepțiicorecte despre
lume,aunei mai judicioase utilizări aresurseloroferite de Pămîntomului și aunei mai înțelepte
comportări a acestuiafață de ceeace astăzi se desemneazăpreferențial printermenulde „mediu
ambiant”,în special cîndse fac referiri laatitudinilipsitede cumințeniefațăde Pămîntul considerat
— în ansamblusauîn părți ale sale — ca mediuambiantal omului.
Formula„Noi și Pămîntul”,utilizatăpentruadenumi suitade lucrări pe care o inaugureazăcartea de
față,este împrumutatăde laLucian Blaga,în a cărui operăeaapare de două ori,servindlareperarea
unei poezii și aunui aforism.Eaconstituie unîntregprogram.Realizarealui vaînsemna,lascara
modestei întreprinderi pe care o schițează,și îndeplinireaunei obligații,îndreptareaunei greșeli,
chiar expiereaunei crime,dupăcuvintele lui CaiusPliniusSecundus.Căci,spuneaacestaacumdouă
mii de ani,după ce enumerablestemățiilede care se fac vinovați oameniifațăde „mamaTerra”,
care le dă totul,„printre crimele ingratitudinii așvreasănumăr și pe aceeacă noi încă nu sîntem
familiarizațicumar trebui cunatura Pămîntului”.
Autorul adreseazăcititorului ocordialăinvitație de aparticipalaîncercarea de realizare aunei
asemeneafamiliarizări,pe care oreprezintăscriereade față.
INTRODUCERE
„Pămîntul e aspru, tăcut, de neînțeleslaînceput,
...
Nuvă descurajați,mergeți înainte;înfața voastrăse aflălucruri divine,ascunse bine,
Vă jurcă în fața voastră se aflălucruri divine,mai minunatedecîtar fi cuvintele-nstare s-ospună.”
WALT WHITMAN (trad.MihneaGheorghiu)
Preocupatde tragicul existențeiomenești,AlbertCamuscrede căabsurdul,care are un rol însemnat
în determinarealui,se naște dinconfruntareadintre apelul omului și tăcereaexasperantăalumii.Că
omul adreseazălumii nuunul ci numeroase apeluri,încele mai variate direcțiiși subcele mai variate
forme,este înafară de orice îndoială.Săfie,însă,tot atît de sigurăși tăcerea lumii?Nueste,cumva,

numai o aparență,rezultatădinabsențaunui receptoradecvatsemnalelorpe care le trimite lumea,
ca răspunslasolicitările omului,poate și independentde ele?
Considerînd — și nufără justificare — că acestaeste cazul și că, mai multdecît atît, după ce sunt
detectate,semnalele se mai cerși descifrate pentrucatăcereasă disparănu numai pe planul
recepționării ci și pe acelaal înțelegerii,scriereade fațăîncearcă să pună ladispozițiaomuluiluminat
al zilelornoastre,preocupatși de „dincolode cotidian”,cîtevadinelementele ce potconduce la
limitareadacănu chiarla înlăturareacompletăa acelei părți dinabsurdul lui Camuscare provine din
confruntareadintre omși fracțiuneadinlume reprezentatăde planetape care el trăiește.
„Noi”și „Pămîntul”— iată părțile înconfruntare,ale căror raporturi reciproce ne intereseazădin
punctul de vedere al cunoașterii și înțelegerii Terrei,castructurăși fenomenologie.Urmărinddublul
scop al cunoașterii nunumai în privințaalcătuirii statice ci și pentrumanifestările dinamice ale
planetei sale,omul se străduiește săutilizezetoate mijloacele ce îi staula dispozițiepentruatrece
peste aparentatăcere a Pămîntului (căci numai de o tăcere aparentăpoate fi vorba).
De altfel,problemadepășirii acesteipseudotăcerise pune doaratunci cînd se urmărește ceva
dincolode uncontact directcu Pămîntul.Într-adevăr,cunoaștereași înțelegereaPămîntului,cel
puținîn anumite perspective,sîntposibile,înprimul rînd,pe baza informațiilor„directe”,rezultate
dincontactul nemijlocitcuobiectul cercetării princare se urmărește ase ajunge la cunoaștere și
înțelegere.Științele Pămîntului care utilizeazăasemeneametodedirecte,de omare varietate —
ceeace a condusla o varietate corespunzătoare de informații,constituindsisteme de cunoștințe
care punîn luminăanumite fațeteale structurii și fenomenologieiterestre — sîntcele care s-au
dezvoltatmai întîi,și au un caracter precumpănitordescriptiv.Geografia,geologia,paleontologia,
mineralogia,petrologia,geochimia,...sîntgeodisciplinemajore rezultate dincercetări directe,avînd
ca obiectanumite aspecte subcare se prezintăPămîntul sauelemente constitutiveale lui,ladiferite
scări.Aceste aspecte sîntconsiderate dindiferite puncte de vedere și abordate cumijloace de
investigație de omare diversitateconceptuală,metodologicăși interpretativădarcu caracterul
comunal contactului directcuobiectul cercetării.
O a doua posibilitate de aobține informații despre Pămînt, înansamblusauprivindpărți ale lui,chiar
depărtate de locul investigației,este oferităde caleaindirectăautilizării mesajeloremise de Pămînt,
ca totsau ca parte,și recepționate ladistanță.Acestaeste cazul încare apare problematăcerii,de
care vorbește Camuslascară cosmică,pseudotăcere credemnoi,cel puținîncazul Pămîntului.Fapt
este că Pămîntul nu numai că răspunde laapelurile ce-isîntadresate darlanseazăși nesolicitat
semnale purtătoare de mesaje.Aduse de semnale-răspunssaude auto-semnale,mesajele
Pămîntului sîntreprezentate de modificări provocate înspațiude prezențaPămîntului sauaunor
părți ale lui pe care le avemîn vedere și de manifestăridiverse ale eliberărilorde energie care
însoțescanumite fenomene ce-și ausediul înpărțile considerate,adicăde cîmpuri fizice — deci
geofizice — înprimul caz,și de unde și particule,înal doilea.Studiulunorasemeneamesajeîl

întreprinde geofizica,științăcuunaccentuatcaracter fizico-matematic,cantitativ.Acestcaracter
este manifestîncadrul conceptual folositpentruconsiderareastructurii și fenomenelorterestre,în
utilizareade aparate și metode de măsurare,întratamentul foarte elaboratal datelorde observație
obținute precumși în interpretareaacestora,pentrustabilireauneilegăturicîtmai clare între
semnalele-efecte studiateși sursele-cauze ascunsecare le-auprovocat.Categoricdistinctă,prin
metodele de investigație,de celelaltegeoștiințe,geofizicali se alăturăprincomunitateaobiectului
căruia le aplică:Pămîntul.
Astfel,îngeofizicăse studiază,învedereadescifrării,mesajelePămîntului:se măsoarăcîmpuri,se
înregistreazăunde sause detecteazăparticule provenindde lasurse care pot fi mai multsau mai
puțindepărtate de locul operațieirespectiveși aducîndinformațiiprivitoare lasursaînsăși și,uneori,
la cele întîlnite pe drumul parcurs.Pe cînd geograful,geologul,paleontologul,mineralogul,
petrologul,geochimistul,...sîntîncontact directcu suprafațaterestră,formațiuneageologică,fosila,
mineralul,roca,sistemul geochimic,...care constituie obiectulcercetării lor,geofizicianul folosește
dreptmaterial inițial de observațieparticularități ale cîmpului gravității sauale cîmpului
geomagnetic,oînregistrare de furtună magnetică,date defininduncurentteluric,parametriai unei
unde elastice prinse pe oseismogramă,caracteristici ale unuiflux de particule constituinduncurent
electriccare circulăîn subsol,oemisiunede particule de origine radioactivă,variații ale unormărimi
termice etc.Toate acesteareprezintăsemnale-efecte ale unorsurse-cauzecare sîntdeparte de a fi
accesibile directgeofizicianului cercetătorși asupracărora acesta încearcă să obțină,prindescifrarea
mesajelortransmise,informații cît mai complete și mai sigure:eterogenități îndistribuțiamaselor
terestre,undomde sare sau unanticlinal petrolifer,unzăcămîntde minereude fier,perturbații în
ionosferăși înelectricitateasubsolului,unfocarde cutremurde pămîntsau o discontinuitatemajoră
în interiorul Globului,oridicare afundamentuluicristalinsubcuverturasedimentară,unzăcămîntde
minereude uraniu,neomogenități de proprietățitermice încrustaterestrăsau în mantaua
superioarăa Pămîntului etc.
Pămîntul este,deci,departe de afi tăcut. El trimite omului numeroase și variate mesaje,pe care
acesta trebuie săle detecteze,săle identifice și săle descifreze.Emise spontansautransmise ca
răspunsla apelul omului,eleautotdeaunaunbogatconținutinformațional,acărui exploatare în
scopul cunoașterii și înțelegerii anatomiei și fiziologiei planetei noastre constituieprobleme vasteși
complexe.Reprezentîndefecte naturalesauprovocate,aceste mesajeconduc,pe bazaunei
valorificări judicioaseîncadrul unui procesde interpretare cunumeroase complicații de ordinfizico-
matematicși cu importante implicații larggeonomice saumai restrînsgeologice,laobținereade
informații privindcele mai variate domenii ale Pămîntului,de laporțiunile adînci dinnucleul interior
la crusta terestrăde subpicioarele noastre și de aici pînăla zonele de mari altitudini încare limita
exterioarăamagnetosferei se estompeazăîntrecereaspre spațiul interplanetar.
Atît detectareași identificareacît și descifrareași interpretareamesajelorPămîntuluireprezintă
operații dificile,prinproblemelefizico-matematice,tehnico-instrumentale și geonomico-
conceptuale pe care le punși le cer rezolvate.Cele mai delicate și complicate dintre acesteasînt,în

particular,două:problemaraportului dintre semnalul utilși zgomotul perturbant,de care se leagă
operațiadetectării și identificării mesajelorPămîntului,și problemainversăageofizicii,înansamblu,
care se pune în cadrul operației de descifrare și interpretare aacestora.
Obiectul primei probleme apare clardinînșiși termenii folosiți pentruaoformula.Semnalul util,
reprezentatde mesajul pe care dorimsă-l detectămși să-l identificăm, esteînsoțit,de cele mai
multe ori,de efecte neinteresantedinpunctul de vedere al scopului urmărit,acesteaconstituindun
zgomotperturbant.Înainte de afi supusdescifrării,mesajul trebuieidentificatcucertitudine,după
detașarealui dinfondul de perturbații,ceeace constituieooperație cuatît mai puțindificilăcucît
raportul dintre mesaj (semnal) și fond(zgomot) estemai avantajos,cucît semnalul este mai puternic
față de zgomotul în mijlocul căruiaapare.Se înțelege căîmbunătățirearaportului semnal/zgomot
reprezintăunobiectivimportantîncadrul metrologiei geofizice,acărui atingere implicănunumai
performanțe instrumentale ci și untratamentîngrijital datelorde observație.Cîtde importantăeste
această problemă,care se pune preponderentînprimele etapeale procesuluide cercetare geofizică,
rezultăși dinfaptul că, nu de mult,unmare congresi-afostconsacrat în întregime.
Ceade-adoua problemămenționatăcaintervenindcupondere însemnatăîninvestigațiageofizică,
în etapele centrale și finale ale descifrării mesajelorfizice ale Pămîntului,se pune mai întîi în
termenii unei subtile darrăspicate provocări adresate de Pămîntomului.Laapelul acestuia,sauchiar
în absențaunui asemeneaapel,Pămîntul își trimitemesajele într-oformăcare nu este totdeauna
elocventă,așaîncît ele trebuie să fie descifrate.Aceastădescifrare se face,de regulă,încondiții grele
căci mesajele reprezintămanifestăriparțiale (efect) ale unui sistem(cauză) asupracăruiaurmeazăsă
se obținăinformații cîtmai complete,prinparcurgereaînsensinversa drumului de producere alor:
de la efectlacauză.
În acestsensse vorbește despre problemace se cere rezolvatăca despre oproblemăinversă.Ea
este nedeterminată,adicănuare o soluție unică:pe cînd,dacă se cunoaște bine cauza,se poate
determinafărăechivocefectul,cunoaștereaoricîtde precisăși amănunțităa acestuianuasigură
caracterizareacompletă,cantitativă,acauzei.Este nevoie de tratamente specialeale datelorde
observație care constituiemesajele fizice terestre,de completarealorcuinformații obținuteînalt
cadru decît cel de detectare a lor,pentrua se putealimitaambiguitatea — fărăcertitudinea
eliminării ei complete —.Astfel,procesulde interpretare,de stabilire alegăturii dintreefectele
detectate și cauzele ascunse,de descifrare amesajelorPămîntului rămîne totdeaunaafectatde un
oarecare grad de nesiguranță,rezultatdinaceastăambiguitatereziduală.
Deosebitde utile înaceste etape ale investigației printr-oanumitătehnicăgeofizicăsîntrezultatele
obținute prinalte metode ale studiului fizical Pămîntului,date furnizatede alte geoștiințeși chiar
contribuțiile altordomenii.Uneoriparalele,alteori complementare,asemeneainformații venite din
afară reprezintătotdeaunaunajutorprețiosînfinisareadescifrăriimesajelorPămîntului.
Recunoscîndutilitateaambelorcategoriide date,paraleleși complementare,estede subliniat,

totuși,contribuțiamultmai eficace,însensul limitării ambiguității înprocesul de interpretare,pe
care o au cele cu caracter complementarînraport cu conținutul informațional al mesajului supus
descifrării.Aceastăafirmație,înformulare cutotul generală,pentrumomentîncăvag conturată,
urmeazăsă fie concretizatăși exemplificatăîncazurile particulare care vorfi discutate ulterior,cînd
se va arăta efectivcumieslaluminălucrurile„ascunse bine”înmesajele Pămîntului,„aspru,tăcut,
de neînțeleslaînceput”.Aceastase va face în paginile următoare,pentrudiversele mesaje fizice ale
Pămîntului,acăror descifrare este întreprinsăcumijloace variate,adecvate caracterului mesajului și
planului pe care se pune în valoare conținutul lui de informații,după ce,în prealabil,se vorfi
precizatcîteva caracteristici importante ale mesajelorfizice ale Pămîntului.
Cu aceastăindicație,care schițează,înlinii mari,structurascrierii de față — pusă,de altfel,în
evidențăși de tablade materii —,cititorul se poate consideraintrodus,întermeni generali,și în
problemele pentrucare i se solicităatențiaîncele ce urmează,dupăce, în prealabil,afostinformat
asupra modului încare se va face abordarealor. Se poate porni,deci,ladrumul pe care îl are în
vedere Whitmanînîndemnul cuprinsînversurile citate laînceputul aceestei introduceri împreunăcu
asigurareacă la capătul lui se află lucruri minunate.Căsîntlucruri minunate ne-ospune și Caragiale,
în cuvinte cu atît mai surprinzătoare cucît vin dinparteaunui scriitorîn a cărui operăintervine
aproape cu exclusivitate omul,referirilela„lume”saulapartea ei care este Pămîntul fiindcutotul
accidentale:„Lumeatoată,dinmiezu-i care e pretutindeni,și pînă-nfundurilefundurilor,care
nicăieri nuse află,este minune,minune și iarminune”.
Cum se dezvăluieaceastăminune,prindescifrareamesajelorfiziceale Pămîntului,iatăce-și propun
să prezinte paginile ce urmează.
1. MESAJE FIZICEALE PĂMÎNTULUI
„Tăcere-apăsătoare stăpîneaPămîntul
și-oîntrebare mi-acăzutîn suflet,pînă-nfund.
N-aveasă-mi spună
nimicPămîntul?TotPămîntu-acesta
neîndurătorde larg și-ucigătorde mut,
nimic?”
LUCIAN BLAGA

„Natura vorbește cusine însăși și cu noi prinmii de fenomene.Pentrucel atenteanu este nicăieri
moartă, nici mută.”
GOETHE
În evidenteraporturi de discordanțăcronologică,cele douăcitate așezate înfrunteaacestui capitol
sînt, totuși,mai puțindistonante decîtparlaprima vedere.Receptivitateacelordoi poeți fațăde
felul încare se manifestăPămîntul nueste atîtde diferită:cuvintele lui LucianBlaga,scoase dintr-un
contextpoeticdestinatasugeracu totul altcevadecîtașteptareaunormesaje obiective,nuafirmă
atît muțeniaPămîntuluicîtexprimăoîndoialăîn această privință,iarale lui Goethe,extrasedin
proza lui referitoare laprobleme științifice,lasădeschisăproblemaproporțieiîncare elocvența
naturii se manifestăca„autodialog”sauîn monologfără destinațieși îndialogul cunoi.Asocierea
unora cu celelalteafostfăcută aici numai pentrua schița,în linii generale,aspectul acestei etape a
drumului pe care l-amînceput:de la aparentătăcere la locvacitate debordantădinpartea
Pămîntului.
Ideeaprincipală,expusădejamai înainte și care urmeazăacum să fie dezvoltată,precizatăși
exemplificată,este că,departe de afi mut,Pămîntul ne vorbește prinnumeroasemanifestări,mai
multsau mai puținevidente,unele naturale(continue saudiscrete,periodicesausporadice),altele
provocate (deci cuapariții și distribuții întimpimpuse de noi),și unele și altele purtătoarede mesaje
bogate în informații.Pentruaajunge laaceste informațiieste nevoie,însă,camesajele Pămîntului să
fie detectate și descifrate,ceeace nueste preasimpluîntoate cazurile.
Se înțelege că,dinpunctul de vedere pe care l-amadoptat,nu toate manifestările Pămîntului ne
interesează.Dinmiilede fenomeneale lui Goethe (și estesemnificativfaptul căel folosește înacest
contextcuvîntul „natură”!) vomreține numai pe cele fizice,referitoare,deci,lanaturaneînsuflețită
și comportînd intervențiaunoragenți care afecteazăstareași mișcareaunorelementeconstitutive
ale Pămîntului fărăa determinamodificări profunde și ireversibile,care iesdindomeniul propriu-zis
fizic.De asemenea,vorfi exclusedinsferaatenției noastrefenomenele care,rămînîndfizice prin
natura lor,intră,prinscara și condițiile de desfășurare,îndomeniulaltorștiințe.Vafi vorba,așadar,
numai de mesajele fizice ale Pămîntului,însensul clasic,convențional,al adjectivului(care laînceput
însemna„natural”:physis= natură),mesaje accesibile studiului cantitativ,fizico-matematic,
întreprinsde geofizică.
În modnatural,cunoaștereaPămîntului — ceeace înseamnă,în același timp, mai multși mai puțin
decît natura — a începutcu părțile directaccesibile ale Globului terestru,celede lasuprafațalui,și a
rămas multtimplimitatălaele,conducîndlaconstituireaprimelorgeoștiințe:geografiași geologia.
În ceeace privește accesul directal omului lapărțile de „deasupra”și de „dedesubtul”suprafeței
terestre,el afostși este încă foarte îngrădit.Dacă drumul „în sus”a fostdeschisprinexplorarea
directăa atmosferei și continuatprinaceeaaionosferei,aexosfereiși,în fine,aspațiului cosmic,

drumul „în jos” n-afostîncă parcurs — cu excludereacelorcîțivakilometri străbătuți de foraje și
reprezentîndnumai cucevamai multdecît o miime dinrazaPămîntului — decît de imaginațialui
JulesVerne.Tentațiade aîntreprinde drumul înjos,spre adîncimi cît mai mari,nu a lipsit.Nudemult
s-aufăcut pregătiri foarte înaintate pentruexecutareaunui foraj care săstrăpungăcrusta terestă
(proiectul Mohole),alegîndu-se,înacestscop,o zonă marină,unde grosimeacrustei Pămîntului este
mai redusăși pe unde voiași George Călinescusăîntreprindăocălătorie în interiorul Pămîntului:
„De-așfi avut putere,
Desigurpe submare mergeamspre CentroTerrae...”
Dar „puterea”a lipsitși oamenilorde științăși tehnicienilor,nunumai poetului.Proiectulnus-a
realizatdeocamdatăși preamultîn jos nuse va puteamerge niciodată.
Totuși,cercetareaavîndca obiectatît părțile de suscît și cele de josale Pămîntului afostposibilăpe
cale indirectăși a permiscunoaștereastructurii și fenomenologieiacelorpărți precumși înțelegerea
lor pînă ladetalii și cuo precizie de multe ori surprinzătoare.Metodele fizico-matematicefolositeîn
acest scops-au doveditdeosebitde eficace.Prinadaptarealorlaobiectul studiat,lanatura,
dimensiunile și cadrul lui,cași prinansamblul rezultatelorobținute,s-aajunslaconstituireaunui
grup coerentde discipline,fiziceprinmetodăși „geo”prinobiect,care reprezintăastăzi știința
cantitativăa Pămîntului:geofizica.
Manifestările fiziceale planeteinoastre sîntnumeroase și extremde variate canatură, ca ordinde
mărime,ca distribuțieînspațiu,ca evoluțieîntimp.Gravitatea,magnetismul terestru,
radioactivitateaPămîntului,fenomenele legate de căldura degajatăde Glob,cutremurele de pămînt
și cortegiul de fenomeneasociate,toate acesteaprezintăomare varietate înfelul încare se fac
perceptibile omului și încare sînt accesibile studiuluicantitativspecificdisciplinelorgeofizice:
gravimetria,geomagnetismul,geoelectricitatea,georadioactivitatea,geotermia,seismologia,
tectonofizica,prospecțiunilegeofizice.
O examinare mai de aproape asubstratului fizical acestormanifestări,atîtde diverse,permite,
totuși,săse recunoascăoarecare unitate în varietate și săse simplificemodul de abordare a
cunoașterii și înțelegeriilor.Oricîtde diferite arfi fenomene caoscilațiaunui pendulși orientarea
unui ac magnetic,degajareade căldurădinsubsol într-oregiune termalăși efectele unui cutremur
de pămînt, sau manifestărileradioactive deasupraunorformațiuni conținînduraniuși furtunile
magnetice legate de perturbațiiledinionosferă,ele prezintă,totuși,cevacomunîn mecanismul fizic
al producerii lor:înprimapereche de fenomenese manifestăefecte de cîmp,în a doua se recunosc
efecte de unde,îna treiaapar efecte de particule.

Cu aceastaam ajunsîn miezul problemei ce ne preocupăși care se poate enunțaacum în termeni
expliciți:mesajele fizice ale Pămîntuluise încadreazăîn cele trei tipuri de entități ale lumii materiale:
cîmpuri,unde și particule.Mai întîi, Pămîntul posedăcîmpuri proprii (cîmpul gravității,cîmpul
geomagnetic) și este supusacțiunii unorcîmpuri de naturăcomparabilădar de origine extraterestră
(cîmpurile gravitaționaleale Lunii și Soarelui și,laordine de mărime multmai reduse,ale planetelor
dinsistemul solar).Apoi,el elibereazăenergie subformăde unde,fie electromagnetice (radiațiile
gama emise de formațiunilegeologiceradioactive și radiațiileinfraroșii care se manifestăîn
fenomenelegeotermice),fie elastice (diverseleunde seismice care pleacădinfocarele cutremurelor
de pămînt) sauprimește dinafarăunde electromagnetice,fie de laSoare (ogamăîntreagă de
radiații,dintre care cele mai importante pe plangeofizicsîntrazele Xși razele ultraviolete,situate de
o parte a spectrului vizibil,și razeleinfraroșii,purtătoare ale căldurii solare,de cealaltăparte),fie din
spațiul interplanetarsauchiarde mai departe (radiații cosmice).Înfine,Pămîntulemiteparticule
(radiațiilealfași beta,care-și auorigineaînaceleași formațiuni radioactive cași radiațiilegama,de
natură electromagnetică),este străbătutde fluxuri de electroni (curenți telurici dininteriorul adîncal
Globului,responsabilide producereacîmpuluigeomagneticprincipal și aunorvariații geomagnetice
sau a unor părți ale lor) sau este bombardatde fluxuri de particule purtătoare de sarcini electrice de
ambele semne („vîntulsolar”).
Cîmpurile,undele și particulele se potmanifestapînăla distanțe mari de sursalor și reprezintă
mesajele fizicenaturale ale Pămîntului.Ele aduc,în locul în care sînt detectate,informațiidespre
condițiiledinlocul de origine(respectivdinlocul unde ausuferitmodificările detectate,încazul
mesajelorde origineextraterestră).Adesea,înconținutul de informații al cîmpurilor,undelorși
particulelorse potidentificași descifraelemente privindmediuldintre sursăși locul detecției,
respectivinformații despre fenomenece auavut loc de-alungul drumuluiparcurs(reflexii și refracții
și cauzele lor,absorbții și mecanismullorfizicetc.).
Pe lîngă aceste mesaje naturale,Pămîntulne poate comunicaaltele,carăspunslasolicitări pe care i
le-amadresasubaceleași trei forme,deci mesaje provocate.El este înstare să reacționeze,părțile
lui supuse solicitării devenindsediul unorsurse de cîmpuri,unde și particule,săle zicemsecundare.
Astfel,de exemplu,se potprovocaîn subsol curenți electrici,ale cărorparticularități,legate de
condițiiledinsubsol,se potstudiafie prinintermediul cîmpuluimagneticprodus,fie cuajutorul
parametrilorce definescînsuși fluxul de particulereprezentatde curenți.De asemenea,este posibil
să se provoace artificial unde elastice — cazul atîtorexplozii subterane,nuclearesau
„convenționale”— sauunde electromagnetice,înparticularîn domeniulhertzian,cucare să se
explorezeinteriorulGlobului (sondajeseismice),respectivzonele dinafaralui (de exemplu,sondaje
electromagnetice ionosferice).Înfine,se utilizeazăprocedee artificiale și pentruprovocareaunor
emisiuni de particule,reprezentînd,de asemenea,mesaje purtătoare de informațiiasupra
porțiunilorPămîntului afectatede ele,înlocul de producere sau pe parcursul străbătutde acolo pînă
la locul punerii lorînevidență.Astfel de investigații,pe bazamesajelorprovocate,se potefectua
într-o gamă întreagăde situații,de lascară cu totul locală(ca în studiul radioactival găurilorde
sondă) pînă chiar lascară planetară(caîn cazul injectării de electroni înionosferă,pentruprovocarea
unor perturbații însistemul de curenți de acoloși încîmpul perturbațiilorgeomagnetice

corespunzătoare).Mesajele provocate prezintămareleavantaj al eliminării unorparametri dintre cei
care intervinîndeterminareafenomenului corespunzător,ceeace aduce simplificări remarcabile în
procesul descifrăriiși interpretăriilor.
Există,astfel,cele douăcategorii de mesaje fizice ale Pămîntului:mesajenaturale și mesaje
provocate,în fiecare dinele găsindu-secele trei tipuri:cîmpuri,unde și particule.Fărăa intraîn prea
multe detalii,este,poate,cazul săscoatemîn evidențăprincipalelecaracteristiciale celortrei tipuri
de mesaje care ne potveni dinparteaPămîntului,fie înmodnatural,fie prinprovocare.
Noțiuneade cîmppoate fi conturată, într-oprimă aproximație,cuajutorul unuiadinelementele care
o definesc:prezențaunei anumite proprietățifizice într-undomeniual spațiului.De exemplu,în
spațiul dinjurul unei mase materiale se manifestăacțiuneaei atractivă,caracterizatăcantitativde
legealui Newton.Atracțianupoate fi pusăîn evidențădecîtprinintermediul uneialte mase,asupra
căreiasă se exercite acțiuneaceleicare „produce cîmpul”.Se presupune,totuși,că,potențial,
proprietateaexistăși înabsențamasei atrase,care îndeplinește rolul de martor,pentrupunereaîn
evidențăacîmpului caracterizatde aceastăproprietate.Masaatractivă imprimă,deci,spațiului din
jurul ei proprietatearespectivă,transformînddomeniul spațial încare acțiuneaei se resimte într-un
cîmp — în acest caz, cîmp gravitațional —,eaconstituind,astfel,sursacîmpului.Lafel,înjurul unui
magnetsau al unui corp magnetizatori al unui circuit electricstrăbătutde uncurentcontinuu,
spațiul se bucurăde proprietăți speciale:înfiecare punctal lui un ac magneticeste supusunei
acțiuni de orientare,anumite substanțe se magnetizează,uncircuitconductordeplasatînanumite
condiții devine,dacăeste închis,sediul unui curentelectricetc.Toate aceste acțiuni caracterizează
un cîmp magnetic;deci magnetul,corpul magnetizatsaucurentul electriccontinuuînjurul căruiase
constată asemeneaacțiuni reprezintăsurse de cîmpmagnetic.Spațiul dotatcuproprietăți fizice va
reprezenta,așadar,uncîmp. Cele douăexemple amintitemai suscorespundcelordouăprincipale
cîmpuri geofizice:cîmpul gravității (care nueste,însă,puratractiv) și cîmpul geomagnetic,de
asemeneacuo structură mai complicată,fiinddeterminatde cauze complexe.Considerarealorca
mesaje implicădescifrări care constau,înesență,în rezolvări de probleme inverse.
Conținutul noțiuniide undăeste mai ușorde pus în evidențăîncazul unei unde elastice.Dacăîntr-un
mediuelastic,caracterizatprintendințape care o are ca, deformatfiind,sărevină — dupăîncetarea
cauzei deformării — lacondițiile inițiale,se produce deplasare unui punct,revenireaacestuiaîn
pozițiainițialăafecteazăși punctele vecine dinmediu, legate „elastic”de punctul deplasat.
Deformareacorespunzătoare deplasării se propagă,dinaproape înaproape,în mediu,dîndnaștere
unei „unde”,entitate fizicăcuo dublăperiodicitate:înspațiu,caracterizatăprinlungimeade undă,și
în timp,caracterizatăprin perioadă(sauinversulei:frecvența).Dacăîn mediul elasticîncare se
propagă o undăse consideră,pe dreaptacoincidentăcudirecțiade propagare,puncte acăror
mișcare se face în condiții comparabilelaunmomentdat — puncte care sînt în aceeași fază—,
distanțadintre douăasemeneapuncte vecine reprezintăchiarlungimeade undă.Pe de altăparte,
intervalul de timpdupăcare unanumitpunct dinmediul elastic,încare se propagăunda, se găsește
în aceeași „stare de mișcare”,definită ca„fază”, este perioadaiarnumărul de perioade dintr-o

secundăeste frecvențamișcării ondulatorii.Mutatismutandis,cutotsubstratul fizicdiferit,cele
spuse despre undeleelastice se potextinde și laundeleelectromagnetice;înceeace privește
simbolismul matematicîncare se exprimăfenomenul,el este identicîncele douăcazuri.
În legăturăcu ceade-atreiacategorie de mesaje,reprezentatăde particule,ne vomlimitasă
spunemcă,în modcurent,este vorba,în geofizică,de principalele particule elementare care intrăîn
alcătuireamateriei:electroni,protoniși neutroni,lacare se adaugă și unii ioni pozitivi,înparticular
particulaalfa.Ele se manifestăprinenergialor,corespunzătoare caracteristicilorlorși
particularitățilorcîmpului încare se propagă;în special acestaeste cazul pentruparticulele cu
sarcină electrică.Particulele încărcate electricsîntsupuse și acțiunii de devierepe care o exercită
cîmpul magneticasupra lor,lucrucare se manifestăîntr-oserie întreagăde fenomene
geomagnetice,cuprelungiri înprocesele asociate lor;deviațiile încîmp electricnuvinîn vedere decît
cu totul excepțional încontextgeofizic.Pentrutoate particulele este importantă,înscopul descifrării
mesajelorgeofizice pe care le reprezintă,interacțiunealorcumediul,înspecial manifestarea
influenței mediului asupralor,așacum apare eaîn fenomenele de absorbție.
Potențialulinformațional al mesajelorfizice ale Pămîntuluieste îngeneral ridicatși nutotdeauna
exploatatînîntregime.Bogățiade informații cuprinse îndatele de observație reprezentatede
cîmpuri,unde și particule,ca obiectde studiuîncercetările geofizice,este legatăde extinderea
spațialăa domeniului lacare se referăaceste informații — depășindcumult,de regulă,regiunea
sursei lor— și, uneori,și de extindereaîntrecuta conținutului lordocumentar.Cîmpul gravitățiiare
ca sursăîntreaga distribuțiede mase care formeazăPămîntul,cuprinzîndsuplimentarși efectul
rotației terestre precumși influențeleatracției gravitaționale aLunii și Soarelui,iarcîmpul
geomagneticeste determinat,înpartealui principală,de cauze situate îninteriorul adîncal Globului
terestruși,în părțile variabileîntimp,de fenomenecomplexedinionosferăși magnetosferă.Ca
atare mesajelepe care le constituie aceste cîmpuri conțininformațiiprivinddomeniispațialede
mare extindere,cupărți foarte îndepărtate de locul măsurării sauînregistrării,îngeneral chiarîn
principiuinaccesibile observației directe.
Deși fenomenologiaeste cutotul diferită,situațiase prezintăcumulte asemănări,înprivința
capacității de informare,și pentrucategoriade mesaje fizice reprezentatăde unde.Așa,de exemplu,
undele seismicecare provindinfocarul unui cutremurde pămîntpot fi înregistrate îndiverse puncte
de pe Glob,pînă la antipodul epicentrului,dupăce austrăbătut întregul interioral Pămîntului,
suferindreflexiiși refracții lasuprafețele și înzonele de discontinuitate aproprietățilorelasticeale
acestuia. Ele aduc,în consecință,informații asupracondițiilorîncare au fostgenerate cași asupra
aceloraîntîlnite pe traseul propagării lor,într-osuprapunere acărei complexitate esteaccentuatăde
adăugareainfluențelorlocale ale înregistrării.Exploatareaacestui bogatconținutde informații
rămîne de cele mai multe ori parțială,atît datorităcomplexității intrinsece aansamblului cîtși
caracterului inversal problemelorce trebuie rezolvate.Înprivințamesajeloraduse de undele
electromagnetice se poate constataaceeași bogățiede conținut,asociatăcuoși mai mare varietate
și cu o extindere spațialăcare depășește cumultlimitele exterioare ale Globuluiterestru.Dacă

undele electromagnetice emise de Pămînt,adicăradiațiile infraroșiiprinintermediul căroraacestaîși
radiazăcăldura internă,conținnumai informații privitoare lainteriorulGlobului,cele venite de la
Soare,în particularradiațiile Xși cele ultraviolete,mijlocescinformațiiasupraatmosferei înalte,unde
ele suferămodificări și provoacăfenomene cuefecte accesibile determinărilorcantitative:ionizăriși
curenți electrici înionosferă,variații ale cîmpuluigeomagnetic,curenți telurici.
Particulele,pe de altăparte,potaduce informații asupracondițiilorîncare au fostemise și asupra
fenomenelorcare au locîn mediul încare se propagă.Aceste informații sîntinteresantemai mult
prinnatura lor — complementarăfațăde aceeaa datelorfurnizate de cîmpuri și unde — decît prin
domeniul lacare se referă,aproape totdeauna restrîns,datorităputerii de pătrundere reduse alor
(cazul particuleloralfași beta).Considerate,însă,global subformade curenți electriciîninteriorul
Globului sauîn ionosferă,particulele (deastădatăelectroni) își ridicăpotențialul informațional în
modsensibil,atîtprinbogăție și varietate cîtși prin extindereaspațială.
Despre posibilitateaunorinvestigații privindtrecutulPămîtului,pe care amamintit-omai înainte
pentrua subliniaamploareaconținutului informațional al mesajelorfizice ale acestuia,vafi vorbaîn
capitolele viitoare,înlegăturăcupaleomagnetismulși cugeocronologia.Pentrumomentvom
menționanumai cădeterminareacantitativăamagnetizării rocilor,caorientare și ca intensitate,
poate furnizadate asupracîmpului geomagneticdinepocaformării rocilorrespective,iarstudiul
produșilorrezultațidindezintegrărileradioactive,decicaurmare a emisiunii de particule (darîn
trecut),este în stare să conducă lainformații cantitativeasupralungimii intervalelorde timpîncare
acești produși s-auformat,deci asupravîrstei formațiunilorgeologice corespunzătoare.
În rezumat,deci,mesajelefizice ale Pămîntului,reprezentate de cîmpuri,unde sauparticule,fie
naturale fie provocate,ne aducinformații privindpînăși cele mai depărtate zone ale Globului
terestru,de lapărțile centrale ale nucleuluiinterior,care nuvorputeafi niciodatăcercetate direct,
pînă la limitele magnetosferei,recentatinse de vehicule spațiale dotate cuinstrumente înstare să
furnizeze informații discrete asupraregiunilorstrăbătute,informații complementare înraportcu
datele globale ale mesajelorgeofizice.Mesajele Pămîntului,pe care trebuie săle descifreze
geofizica,extind,astfel,considerabil înspațiurazasferei noastre de investigație.Mai multdecîtatît,
în unele cazuri este posibil săse opereze,cuajutorul lor,și o extindere întrecuta investigației.Dacă
mai ținemseamași de faptul că,uneori,se poate face și o extrapolare pentruviitoraunorsituații
constatate ca stadii permanente ale uneievoluții urmărite întrecut,rezultăcămesajele fizice ale
Pămintului,bine descifrate,ne potdeschidecele trei porți de acceslacunoaștere,despre care
vorbește DimitrieCantemir.Încuvintele lui,citate de NicolaeIorga,„întrei chipuri și ca printrei porți
înlăuntrul palaturilorcunoștinței lucruriloraîntra putem:prinpildelecelortrecute,prindeprinderea
cestorde acum și prinbună socotealacelorviitoare”.Trebuie,totuși,sărecunoaștemcă,dacă
poarta prezentului este — încazul de care ne ocupăm — larg dată înapoi,ceaa trecutului este doar
parțial deschisă,iara viitoruluide-abiaîntredeschisă,și numai cuintermitențe.

În încheiere,sămai facemo precizare,încontinuareaideii dejaexprimate cămesajele fizice ale
Pămîntului aufostși mai sînt încă numai parțial exploatate.A recunoaște bogățialorde informații nu
înseamnă,neapărat,a afirmacă ea ne este efectivaccesibilă,înîntregime.Chiarbine prinse și
înregistrate,mesajeleacesteamai trebuiedescifrate.Progreselemari,realizate înultimul timpîn
domeniul metrologiei geofizice,aupermistotmai fidele înregistrări,înurmaîmbunătățirii raportului
semnal/zgomot,și chiardescifrări dince în ce mai eficace,printratamentul adecvatal datelorde
observație.
S-auobținutrezultate foarte bune înprivințaasigurării unui material de observațiede încredere,
bogat și precis,acoperindspațial și temporal domenii suficientde ample pentrucagradul lorde
semnificație săfie ridicat.De asemenea,descifrareamesajelorpe care acest material le reprezintăs-
a făcut în condiții mereuîmbunătățite,limitate,totuși,de caracterul de problemăinversăal
procesului de descifrare-interpretare.
Dinconținutul bogatși variat al informațiilorcuprinse înmesajele fizice ale Pămîntului,multafost,
deci,scosdejala lumină.Mai rămîne,însă, desigur,încă multde valorificat.Ținîndseamade bogăția
lor de conținutinformațional și de caracterul limitatal valorificărilorrealizate pînăacum, prin
descifrare și interpretare,aproape căam puteaatribui acestormesaje calitateaeresurilorlui
Eminescu:„abia-nțelese,plinede-nțelesuri”.
2. MANIFESTĂRITERESTRE ALE ATRACȚIEIUNIVERSALE
„... Tot ce-achinuitaltădată
Mintea-nțelepțilorvechi și totce frămîntă zadarnic
Școlile noastre culărmuitoare dezbateri,înfață
Astăzi privim,căci științalui Newtonîmprăștienorii.
...
...
Cerul înaltîl ajungemcu mîna ș-acumase vede
Tainițaoarb' a Pămîntului...”
EDM. HALLEY (trad. TeodorA.Naum)

„Cînd Newtonaformulatlegeagravitațieiel n-aspuscă Soarele ori Pămîntul araveaproprietateade
a atrage; el a spusdoar că orice corpuri,de la cele mai mari pînă lacele mai mici,par a avea
proprietateade ase atrage reciproc,adică lăsînd la o parte problemacauzei mișcării corpurilor,a
formulatoproprietate comunătuturorcorpurilor,de lacele infinitde mari,pînălacele infinitde
mici.”
TOLSTOI
Este un fapt de observație banalăcăorice corp dinnatură cade spre Pămîntdacă, nefiindsusținut,
este libers-ofacă.De aici rezultăcă el este supusunei forțe și,cumaceastase manifestăpestetotîn
spațiul terestru,înseamnăcăsîntemîn prezențaunui cîmp,în sensul indicatîncapitolul precedent.
Forței acesteia,care nueste altcevadecîtgreutateacorpului respectivși este proporționalăcumasa
lui,îi corespunde oaccelerație egalăcuintensitateacîmpului,mărime care se numește gravitate (de
la cuvîntul latingravitas,care înseamnăgreutate;a nuse confundacu termenul gravitație,derivat
dincuvîntul latingravitatio,cusensul de atracție).Greutatea,deci forțasubacțiuneacăreiacorpul
tinde săcadă — luînd,în „cădere liberă”,omișcare uniformaccelerată,definităfărăambiguitate de
gravitate —,este rezultantaadouăforțe:forța de atracție (de gravitate),exercitatăasupracorpului
de ansamblul maselorterestre,și forțacentrifugă,căreiaîi este supuscorpul învirtuteaparticipării
lui larotația Pămîntului înjurul propriei axe.Cîmpul corespunzător,adicădomeniul spațial încare se
resimte aceastăinfluențăcomplexăaatracției maselorterestreși amișcării de rotație a Pămîntului,
influențădatorităcăreiacorpurilede pe Pămîntsînt grele,este unul dincîmpurilefizice principale
ale Pămîntului,numitcîmp gravificsaucîmp al gravității.El reprezintă — înterminologiape care am
convenits-oadoptăm— un mesaj de primordinal planetei noastre.
Parteacu multceamai importantăa greutății este componentaei gravitațională.Componenta
corespunzătoare forței centrifuge este,evident,nulălapol pentruaatinge la ecuator,unde este
maximă,abiao treime de procentdinparteaatractivă.Se înțelege,astfel,căpractic nuse face o
eroare preamare considerîndu-se greutateacadatorităatracției Pămîntului, neglijîndu-se deci
intervențiaforței centrifuge,cualte cuvinte confundîndu-se cîmpul gravificcucîmpul gravitațional.
De altfel,îngeofizică,înparticularîn utilizareavariațiilorgravității lastudiulstructurii subsolului,
adică în prospecțiunile gravimetrice,se eliminăprincalcul,încadrul tratamentului datelorde
observație,efectulcorespunzătorrotației terestre,așaîncît mărimile cucare se opereazăsînt
elementeale cîmpului gravitațional și nuale celui gravific.Totuși,cîmpul real este acestade pe urmă
și,la preciziaatinsăastăzi în măsurători,se prinde nunumai efectul rotației terestre ci și chiaracela
al atracției Lunii și a Soarelui.
Atracțiaexercitatăde Pămîntasupra corpurilordinspațiul care-l înconjoară— asimilabilă,în
condițiileindicatemai sus,cugreutatealor — reprezintăuncaz particularal unui fenomencutotul
general,atracțiauniversală.Într-adevăr,înmișcareaLunii în jurul Pămîntului și aacestuiaîn jurul

Soarelui,se manifestăde asemeneaacțiuneaunorforțe,căci mișcările respectivenuse efectuează
pe traiectorii înlinie dreaptăcumar trebui să se întîmple în absențaoricărei forțe.
Luînd în considerare cădereacorpurilorlasuprafațaPămîntului și privindși abatereaconstantăa
traiectoriilorLunii și planetelorde lalinii drepte totcao continuăcădere spre Pămînt,respectivspre
Soare,„marele Newton”— cumîl numește Voltaire — aavut putereade sintetizare și abstracție
necesarăpentrua vedeaîn toate aceste fenomeneintervențiaunei cauze unice:atracțiadintre
corpul care cade (corpul atras) și acela spre care cade (corpul atractiv).Mai multdecît atît: deși
observațiacurentă,cumijloacelecare ne stauîn modobișnuitlaîndemînă,nuarată că ar exista
forțe de atracție între corpurile de dimensiunimai reduse — deci de mase mai mici — de pe Pămînt,
Newtonaavut și intuițiageneralității fenomenului,postulînduniversalitatealui,adicăexistența
atracției între toate corpurile dinUnivers,laorice scară.
Faptul că atracția se constatădirectnumai cînd cel puținunul dincorpuri este „mare” — numai
pentruasemeneacorpuri sîntemîndemnați săfacem, într-oprimăetapă,distincțieîntre corpul
„atractiv” și corpul „atras”, atracția fiind,de fapt,în toate cazurile,reciprocă — se datorește valorii
foarte mici a „constantei gravitației universale”.Aceastămărime intră,înexpresiamatematicăalegii
lui Newton,cafactor de proporționalitateîntre forțade atracție și raportul dintre produsul maselor
corpurilorce se atrag și pătratul distanței care le separă.
Extinderealegii lui Newtonlaatracțiadintre corpuri oarecari — dupăce ea fusese stabilităși
verificatăpentrucorpuri cerești — reprezintăogeneralizare cuvaste implicații teoreticeși practice,
confirmatăa posteriori de concordanțatuturorconcluziilordedusedineacurealitatea.Atunci cînd
au fostasigurate condițiile necesare pentruverificări,lascări adecvate ordinului de mărime al
fenomenelorde pe Pămînt,s-auobținutrezultatele așteptate,cuprecizieimpresionantă.
În aceastăordine de idei este indicatsăamintimodescifrare de mesaj gravitaționalal Pămîntului
care, fără a fi recentă,rămîne permanentactuală,situîndu-sepe primul planal informațiilor
geofizice asupraPămîntuluicaplanetă;aceastăinformație afostreliefată,de altfel,prindeterminări
moderne care au confirmatrezultatele celorde acumaproape trei secole.Este vorbade mesajul pe
care îl reprezintăvaloareamedie agravității lasuprafațaGlobului,valoare care asociatăcuaceea a
constantei gravitațieiconduce lastabilireavalorii numerice amasei Pămîntului.Pe aceastăcale s-a
reușitsă se „cîntărească” Pămîntul,determinîndu-i-se masa(circașase sixtilioane de tone).Ținîndu-
se seamade dimensiunile Pămîntului,furnizate de geodezie,rezultăde aici ovaloare medie a
densității maselorterestre de 5,51 g/cm³.Cum stratele superioare ale scoarței terestre auo
densitate medie de circa2,7 g/cm³, urmeazăcă în interiorul Pămîntului trebuiesăexiste densități
multmai mari, concluzie oarecumnaturalăși confirmatăde seismologie.

Pregătităde cunoștințe destulde precise cuprivire lacădereacorpurilorși lamișcareaplanetelor,ca
și de măsurători directe ale gravității îndiverse punctede pe Glob,legeagravitației universaleajucat
un rol primordial îndezvoltareaștiinței,înparticularîn aceeaa mecanicii cerești și agravimetriei,
disciplinageofizicii care se ocupăcu variatele aspecte ale manifestărilorterestre ale atracției
universale.Cîtde mare a fost„impactul”nunumai științificdargeneral cultural al „descoperirii”
atracției universalese vede și dinfaptul căeaa trezitecouri și în opere literare și filozofice.Să
amintim,fărăa intra în amănunte,că Voltaire,care afostcel mai ferventpropagatoral ideilorlui
NewtonînFranța, le-aîmbrăcat în haine literare,căBergsona consideratcăînsăși „viziuneape care
o avemdespre lumeamaterialăesteaceeaaunei greutăți care cade”,că Longfelloweste
impresionatde faptul că„orice săgeatăcare zboară simte atracțiaPămîntului”,căGeorge Călinescu
își compară propriastabilitate sentimentalăcuaceeaa aștrilorținuți pe orbite de atracție:
„Din osie săscoți
Încerci, Til,în zadar
Sistemul planetar.
Să mă abați nupoți
Aștrii mereumătrag.”
Este interesantși importantde semnalatcălegeaatracției universaleeste olege purdescriptivă.
Enunțatăîn termeni sobri de Newton,eanuexplicănimic,nuse referă — așacum remarcă și Tolstoi
în citatul din„Război și pace” pusîn frunteaacestui capitol — la cauza atracției.Tocmai în legătură
cu aceasta a formulatNewtoncelebrul său„Hypothesesnonfingo”,cuprinsînurmătorul context:„...
pînă acum nu am pututîncă aflacauza acestorproprietăți ale gravității și nuimaginezipoteze.Căci
orice nu se deduce dinfenomene trebuie numitipoteză;și ipotezelefie metafizice,saufizice,sauale
calitățiloroculte,saumecanice,nuaulocîn filozofiaexperimentală.”
●
Dinpunctul de vedere al obiectivelorurmărite de noi,atracțiauniversalăintereseazăprin
manifestările ei terestre,cufuncțiunealorde mesaje fizice ale Pămîntului.Acesteaintervinîn
diverse fenomene,înforme afectate și de rotațiaterestră,deci sub aspectul lorde efecte ale
cîmpului gravității.Viziuneapurgeometricăacîmpului trebuie întregită,învedereaconturării
prelungirilorlui fenomenologice,cuunelementfizicimportant,legatde energiapotențială
corespunzătoare masei unitaresituate într-unpunctanumitdincîmp,numitpe scurt potențial al
punctului respectiv.Noțiuneade potențialare oimportanțădeosebităînstudiul cîmpului gravității
(ca și în al altorcîmpuri „potențiale”,cumsîntcîmpul gravitațional și cîmpul geomagnetic),pentru
sensul fiziccare-i corespunde și,mai ales,pentruoproprietate remarcabilăaexpresiei lui

matematice,aceeacă,într-unpunct dat,valoareapotențialuluiare olegăturădeterminatăcu
intensitateacîmpului înacel punct.Cum intensitateacîmpului se numește pe scurt„cîmp” (încazul
pe care-l considerămeste chiargravitatea) și cumlegăturaeste unade deducere aacestei mărimi
dinpotențial (pentrucazul gravității:geopotențial),se spune simplu:cîmpul derivădinpotențial.
Termenul „derivare”, care pentrunespecialistsugereazădoardescendență,indicăde faptși (saumai
ales) ooperație matematicăprincare se trece de laexpresiapotențialului laaceeeaacîmpului,de la
geopotențiallagravitate.
Mărimeafundamentalăacîmpului gravității, care intervine subaspecte variateînnumeroase
manifestări ale acestuiaprivitoarelaPămînt,este chiargravitatea.Derivatăteoreticdinpotențialul
corespunzător,numit — cumam spus — geopotențial,ease măsoarăpractic directși este mărimea
primordialăagravimetriei,chiarprinaceastăaccesibilitate directăladeterminareacantitativă
precisă— în special pentruvariațiileei — ca și prinsensul fizicși rolul ei întoate manifestările
cîmpului gravific.Conținîndcaparte principală,învaloarea măsurată,influențaatracției ansamblului
maselorterestre dar,suprapuse peste aceasta,și influențele ce-i dreptmultmai reduseale rotației
Pămîntului și ale atracției Lunii și Soarelui,gravitateapoate fi eliberată,princalcul,de aceste
influențesecundare,considerateca„zgomot”.O asemeneaeliberarese face,bineînțeles,numaiîn
cazul că se urmărește exclusivpunereaînevidențăaunorparticularități ale distribuției cîmpului,
legate de distribuțiade mase dininteriorulGlobului.
Descifrareaconținutului informaționalal mesajului complex al Pămîntului pe care-l reprezintă
gravitatease face în acord cu scara cercetării și cu scopul urmărit,după unprealabil tratament
adecvatal datelorde observație.Nueste cazul săintrămîn detalii de ordintehnicprivindacest
tratamentdar putemsemnalacă el oferăposibilitateade ase pune în evidențăunefectsaualtul,
dinansamblul conținutînmesajul global,trecîndînfondul de zgomotși eliminîndcaatare ceeace
nu intereseazăcercetareaîntreprinsă.Astfel,atracțialuni-solarăse eliminăcaefectperturbantdacă
se urmărește,în prospecțiunilegravimetrice de înaltăprecizie,cunoaștereastructuriisubsolului dar
este detectatăși înregistratăca semnal util încercetările privindmareeleterestre,fenomen
asemănător,ca manifestare și princauzele lui,cufluxul și refluxul mării.De asemenea,încadrul
prospecțiunilorgravimetriceavîndca obiectivcunoaștereastructurii crustei terestre subunanume
nivel de referință,se înlăturăprincalcul parteadinvariațiile gravității ce se constatăîn măsurătorile
executate lasuprafațaPămîntului,decipe unterenvariabil,ladiverse altitudini și cuunsubstrat
geologicdiferindde launpunctla altul,parte care corespunde influențelorde suprafață.Aceste
influențe,efecte ale reliefului și ale compoziției maselorcrustale de deasupranivelului de referință
adoptat,sînt menținute,însă,învalorile gravității care urmeazăsăse foloseascăînstudii privind
echilibrul general al crustei Pămîntului,căci ele reflectătocmai participareamaselorrespective la
realizareasauladeranjareaacestui echilibru.
Pregătite printr-unastfel de tratamentadaptatscopului urmăritde cercetare și,de cele mai multe
ori,comparate cu valori teoretice corespunzătoare unui model adoptatconvențional ca„normal”,
deci prezentate caabateri de la aceste valori sau — cum se zice în mod curent — ca „anomalii

gravimetrice”,datele de observație reprezentatede variațiilegravitățiiurmeazăsăfie descifrate
pentrupunereaînevidențăainformațiilorconținuteînmesajul pe care ni-l aducdinpartea
Pămîntului.Aceastăpunere în evidențăși valorificareagnoseologicăulterioarăse facpe planuri,la
scări și cu scopuri diferite.Schematizîndpuținsituațiadarsubliniindcălimitele dintre domeniile ce
vor fi indicate nusînt nete ci rezultădinidealizareaunorzone de tranziție,adeseorilargi,putem
distinge trei categorii de descifrări ale mesajelorPămîntului reprezentateînfondde gravitate,chiar
dacă formele subcare se înfățișeazăeasînt foarte diferite:(1) pe plangeofizic-geodezic,lascară
planetară-continentală,în scopul obținerii de informațiiasupraformei Pămîntului și asupra
proprietățilorfizice globaleale maselorcare îl alcătuiesc;(2) pe plangeofizic-geodinamic,lascară
continentală-regională,pentrucunoaștereastării de echilibruîncare se găsescmasele terestre saua
manifestăriloreventualeiabsențeaechilibrului;(3) pe plangeofizic-geologic,lascară regională-
locală,în vedereastabiliriistructurii porțiunilorde suprafațăale Pămîntului,înparticulara crustei
terestre.
●
Problemaformei Pămîntului estede fapt,înprimul rînd,o problemăa geodeziei,care a abordat-o
inițial cumijloace purgeometrice.Treptat,metrologiageodezicăacăpătat un substrattot mai bogat
în elemente fizice,ceeace acondus lao geodezie gravimetrică(uneori numităchiargravimetrie
geodezică),avîndcaobiectstudiul formei Pămîntuluipe bazamăsurătorilorgravității,caprincipal
elementde caracterizare acîmpului gravific.
Dat fiindcă problemaformei Pămîntului urmeazăsăconstituie subiectulunei alte broșuri dinseria
„Noi și Pămîntul”,vomlăsa pe seamaacesteiaexpunereaevoluțieiistoriceși adetaliilormai
semnificativecare caracterizeazăprincipalele etapeale rezolvării ei,limitîndu-neaici doarla
indicareadescifrăriiactuale amesajuluigravimetriccorespunzător.Reprezentat,înesență,de
ansamblul valorilorcare definescdistribuțiageograficăagravității,acestmesaj are unconținutde
informații privitoare laformaplanetei noastre care poate fi intuitrelativușor.Într-adevăr,este de
ajunspentruaceastasă ne gîndimcă geometriaformei nupoate fi independentăde conținutul fizic
al Globului terestruși căacestconținutfizicse manifestă,printrealtele,princîmpul gravific.Cum
parteaacestui cîmp corespunzătoare rotației esteceacare determinăformageneralăaPămîntului,
într-o primăaproximație formaunui elipsoidde rotație turtit,urmeazăcăstructura finăa formei
reale a Pămîntului,reprezentatăde abateri de laelipsoid,trebuie săse manifesteînpartea
gravitaționalăacîmpului și că, prinurmare,studiul amănunțital acestei părți vaputeaconduce la
informații prețioase asupraformeiPămîntului,cugrade de detalierecorespunzătoare măsuriiîncare
se iau în considerare particularitățimai de amănuntale distribuției cîmpului gravitațional terestru.
Considerînddintr-operspectivămai îndepărtatăistoricăproblemaformei Pămîntului,vomconstata
că, după ce s-arecunoscutizolareaînspațiua planetei noastre,pentrureprezentareaformei ei
generale s-aufolositsuccesiv — înacord cu date de observație totmai numeroase,mai variate și (în

etapele mai recente)cuunconținutfizictotmai bogat — sfera,elipsoidulde rotație turtit,sferoidul
și geoidul.Primele douăsîntforme care,legate prindimensiuni de corpul real pe care urmeazăsă-l
reprezinte ideal,potfi definite încadrupur geometricprincondițiile,exprimabileși analitic,ce
trebuie satisfăcutede punctelesuprafețeilor.Depășitede mult,careprezentîndaproximațiiprea
depărtate de realitate,eleiesdinsferade interesaprezentării noastre,care pune accentul pe
descifrareaactualăa mesajuluide care se ocupă.Celelalte douăforme ne vorreține,însă,atenția
prinsatisfacereacondiției de areprezentaaproximații mai bune ale formeiPămîntului,rezultate din
descifrareape plangeofizic-geodezicadistribuției cîmpuluigravității.Pe lîngăaceasta,ele satisfacși
condițiade a fi legate de actualitate prinpregătirea,respectivprinreprezentareafazei prezentea
imaginii generale,idealizate,aformei planetei noastre.
Față de un elipsoidde rotație care se potrivește cîtmai bine dimensiunilorși turtirii Pămîntuluireal și
își menține totodatăproprietățile geometrice ce-l definesc,sferoidulterestruse caracterizeazăprin
faptul că, tangentlaacest elipsoidatîtla poli cît și la ecuator,el se ridică cu cîțiva metri deasupralui
în porțiunile intermediare,ridicareamaximă(de circa17 metri) avîndloc la latitudineade 45°.Deși
reprezentabil matematicprintr-oecuațiede gradul 14 — elipsoidul avînd,evident,caechivalent
analiticoecuație de gradul 2 —,sferoidul rămîne încăo suprafațărelativsimplă,destul de netedă
dar constituindunsuportmai bine adaptatrealității pe care să se sprijine imagineasuprafeței realea
Pămîntului,întoată complexitateaei.
Spre deosebire de sferoid,geoidul nupoate fi exprimatanalitic.El reprezintăoidealizare mai puțin
simplificatoare asuprafeței fizice aGlobului,obținutăprindublacondiție,înaparențăgeometrică
dar de fapt cu conținutpreponderentfizic,caîn fiecare punctel săaibă nivelul măriiși fiecare
elemental suprafeței luisăfie ortogonal fațăde direcțiagravității înpunctul corespunzător.Asimilat
prinaceasta cu o suprafațăde nivel a cîmpului gravității,geoidul arfi reprezentatde formape care
ar lua-osuprafațaliberăa mării liniștite care aracoperi întreg Pămîntul,cumenținereadistribuției
actuale a cîmpului gravității.Elementulfizicdeterminantpentrugeoideste reprezentatde faptul că
direcțiagravității este impusăde distribuțiade mase dininteriorul Pămîntului,cele mai apropiatede
punctul consideratavînd,bineînțeles,influențacovîrșitoare.
Față de normalape sferoid,așa-numita„verticalăgeodezică”(nufoarte diferităde normalape
elipsoidul de referință,nici înpunctele de maximăabatere asferoidului înraportcu acesta),direcția
gravității,reprezentînd„verticalafizică”,se poate abate în puncte fațăde care distribuțiade mase
terestre prezintăasimetrii,cuununghi numitdeviație averticalei.Deviațiaverticaleipoate fi cauzată
de asimetrii vizibile ale reliefuluisaude neregularități ascunse ale constituției subsolului.Astfel,în
apropiereaunui masivmuntosverticalaeste deviatăînspre acesta,datorităatracției maselorlui,a
căror acțiune nueste compensatăde intervențiaunei atracții corespunzătoare însensul opus.Pe de
altă parte,într-ozonă de cîmpie se poate produce odeviație averticalei dacăexistăeterogenitățiîn
structura subsolului:oridicare afundamentului cristalinmai densdeterminăoabatere a verticalei în
direcțiaei,pe cînd prezențaunui domde sare,de densitate mai micădecîta formațiunilorgeologice

adiacente,are ca efectodeviație averticalei însensopus:unexcesde masă(primul caz) „atrage”
verticala,iarun deficit(cazul al doilea) o„respinge”.
Ținîndseama,pe de o parte,de condițiade definire ageoiduluiprinperpendicularitateafiecăreimici
porțiuni dinsuprafațalui pe direcțiaverticaleifizice înpunctul în jurul căruiase considerăsuprafața
elementarăși,pe de alta,de cele douăcategorii de cauze ale deviațiilorverticalei,putemajungelao
primăapreciere agradului de complicație asuprafeței definite cageoid.Mai simpludecîtsuprafața
fizicăa Pămîntului înzonele muntoase,unde el reprezintăondulații care reproduc,întrăsături mari,
variațiile reliefului(multatenuate,însă,caamplitudineși fărăasperitățile tuturoraccidentelor
acestuia),darde aspect,evident,mai complicatdecîtsuprafațaplanădinzonele de cîmpie,cu
structuri complicate însubsol,unde suprafațaîi este ondulatădincauza acestora,geoidul este,
totuși,osuprafațăde o mare complexitate.Formalui reflectăsimultan,suprapuse,elementele
geometrico-topografice ale reliefului și elementelefizico-geologice ale structuriisubsolului.
Determinareaformeigeoidului esteoproblemăde determinare,punctcupunct,a unei suprafețe
neregulate,relativușorde definitfizicdarfărăun echivalentanaliticsimplu.Ease poate face și pe
baze astronomico-geodezice,prinașa-numitul nivelmentastronomic.Acestareprezintăooperație
analogăcu nivelmentul geometric,elementulfizicintervenindaici doarmascat,legatde
orizontalizareaaparatelor(ceeace înseamnăraportareaorientării lorlaverticalafizică) în diferitele
stațiuni ale traseului de-alungul căruiase determină,dinaproape înaproape,deviațiile verticalei.
Importantăeste,însă,în contextul mesajelorfizice ale Pămîntului — caavînd o semnificație
deosebită— metodade determinare ageoidului fundamentatăpe măsurători gravimetrice.Ea
utilizeazădistribuțiavalorilorgravității pe întregul Globpentruaobține,prinintermediulunei
celebre formulestabilitede Stokeslamijlocul secolului trecut,informațiiprivitoare lageoidîntr-un
singurpunct.Se înțelege ce bogăție de date gravimetrice,reprezentatăde variațiilegravitățiipînăla
antipodul punctuluiconsiderat,este implicatăînaceastă operație.Pe cîndîn cazul nivelmentului
astronomicimagineaondulațiilorgeoiduluirezultăindirect dinvariațiadeviațiilorverticalei de-a
lungul unorprofile,încazul determinării gravimetrice cuajutorul formulei lui Stokeseaeste
furnizatăîn formadirectintuitivăadeviațiilornivelului,adicăacoborîrii sauridicării geoidului în
raport cu sferoidul înpunctele considerate.Acesteapotaveaodistribuție însuprafață,cuo
densitate corespunzătoare necesitățilorde definire mai multsaumai puțindetaliatăageoidului,în
acord cu gradul de complexitate alui în zonarespectivă.
Se înțelege astfel,dinînsuși modulde determinare,căgeoidul reprezintăocompletare prindetaliere
a imaginii generale conturate de sferoidul terestru.Caracterizatălascarăplanetarăprinturtirea
elipsoidului de referință,identicăcuaceeaa sferoidului,și regional-local prinondulațiilegeoidului,
formaPămîntului stabilităgravimetricconstituie,încadrul schițatîn capitolul anterior,unimportant
mesaj al Pămîntului,dinacărui descifrare este de așteptatsărezulte informațiiprivitoare la
distribuțiageneralăamaselorterestre îninteriorulGlobului,lastarealorde echilibruși lastructura
părțilorlorapropiate de suprafață.Trebuie săprecizăm, însă,că, deși în principiuașaeste,de fapt
descifrareamesajuluigravimetrical formei Pămîntului se face numai pentruprimacategorie de

informații.Încelelalte douădirecții,valorificareadatelorgravimetrice,culesesubformade variații
ale gravității lasuprafațaPămîntului,se efectueazămai nemijlocit,supunîndu-sedescifrării mesajul
reprezentatde hărți gravimetrice care reprezintădistribuțiageograficăavaloriloracestei mărimi,
dupăun tratamentadecvatscopului urmărit.
Principalamărime care caracterizeazăformaPămîntului lascarăplanetarăeste turtireasferoidului
— de fapta elipsoiduluide referințăcare servește pentrua-l defini —,suprafațăînraport cu care se
face reperareadeviațiilornivelului,adicălacare se raporteazăondulațiile geoidului.Atîtîn legătură
cu valoareaturtirii Pămîntului cîtși privitorlaondulațiile cucaracterregional ale geoidului sîntde
semnalatîn ultimul deceniucontribuții importante,adusede cercetărileefectuate asupradatelor
furnizate de rachete și de satelițiiartificialiai Pămîntului.Este vorbade utilizarea,înscopul
cunoașterii cîtmai precise avalorii turtirii precumși pentrucompletareaimaginiiondulațiilor
geoiduluipentruregiuni cîtmai întinse ale Globului — îndeosebi înzone de accesibilitate redusă — a
informațiilorcare rezultădinstudiul traiectoriilorreale ale sateliților artificiali.
Precalculatăteoretic,pe bazadatelorinițiale— condiții de lansare și distribuția,cunoscutăînlinii
mari,a cîmpului gravitaționalînspațiul viitorului săutraseu —,traiectoriaunui satelitartificial al
Pămîntului este înrealitate diferită.Traiectoriaprezintăabateri de laceateoreticătocmai datorită
deosebirilordintre distribuțiaadmisăpentrucîmpul gravitațional terestruși ceape care acesta o
prezintăîn realitate,care nefiindcunoscutăîntoate detaliile ei n-apututfi luatăîn considerare în
calculele inițiale.
Plecîndde la imagineasugestivăalui Perpessicius,proiectatăînviitordar corespunzîndși situației
actuale:
„... rachetele și satelițiiartificiali
Vorcontinuasă-nfășoare cutraiectoriile lor
Pămîntul cu sacre bandaje,cape-omumie”,
vomface constatareacă traiectoriile realepunînevidență,cufidelitate,particularitățiale formei
Pămîntului înreprezentareageoidului — corespunzătoare variațiilorcîmpului gravitațional terestru
—,așa cum bandajele, mulîndu-sepe mumie,lasăsăi se vadă formele.Imagineapoate fi exploatată
și mai mult,remarcîndu-se căprincomparațiafăcută se poate sugera și atenuarea,lanivelul
traiectoriilorsatelițilorartificiali,aondulațiilorprealocale ale geoidului,netezireastructurii fine
corespunzătoare acestorași scoatereaînevidențăacaracteristicilorlui regionale.Implicit,din
particularitățilemișcăriireale asatelițilorrezultăși informații asupraturtirii terestre.

Cunoscutăastăzi cu o foarte bună precizie,pe bazadatelormutual concordante ale măsurătorilor
gravimetrice terestreși ale determinărilorcuajutorul satelițilorartificiali,turtireaPămîntuluiafost
descifratăîn privințaconținutului eifizicși a condusla informații valoroase.Satisfăcîndașteptările,
această descifrare adeschisînacelași timpși perspectivenebănuite îndirecțiacunoașterii unor
condiții dininteriorul Globuluicare depășescsimpladistribuție,launmomentdat,a maselor
terestre pentruasugeraposibilități de adaptare laevoluțiaîntimpa rotației Pămîntului,ceeace
este de o importanțăexcepționalădinpunctde vedere geodinamic.
Se știe că acțiuneaatractivăa Lunii și Soarelui asupraPămîntului se manifestă,datorităabaterii
acestuiade la formasferică,nu numai printr-oforțăexercitatăasupracentrului de masă,ci și printr-
un cupluaplicat„umflăturii”lui ecuatorialeși avîndca efectprecesiaechinocțiilor;evident,cupluri
egale și opuse sîntexercitate și de PămîntasupraLunii și Soarelui,efectulasupraLunii fiind
apreciabil.Înmodanalog,și Pămîntul turtitexercită,prinumflăturaecuatorială,uncupluasupra
satelițilorartificiali,ale cărormase sînt preamici,însă, pentrua influențasensibilmișcarea
Pămîntului.Subacțiuneaacestui cuplu, orbitele satelițilorartificialiiauforme care reprezintăcele
mai evidente dovezi ale abaterii planetei noastre de laformasfericăși oferă,implicit,posibilitatea
determinăriicantitative aacestei abateri,cualte cuvinte amăsurii ei care este turtirea.
Aceastămărime,care în principiupoate fi definităîntermeni purgeometrici,legați de dimensiunile
Pămîntului,are de faptun conținutfiziccusemnificație de mesaj al Pămîntului:eaeste legatăatîtde
distribuțiade mase cît și de rotația terestră.Întrucîtdate precise asupraultimului fenomenne sînt
puse ladispoziție de către astronomie,iarinformațiiasupradistribuției de mase ne furnizează
distribuțiacîmpului gravitațional lasuprafațaPămîntului,rezultăcălegăturamenționată —
exprimatăcantitativde oteoremăfundamentalăageodeziei gravimetrice,dedusăacumdouăsecole
și jumătate de Clairaut — poate conduce la indicații asupraturtirii terestre,stabilită,înultimă
instanță,pe baze gravimetrice.De faptvaloarea„gravimetrică” aturtirii Pămîntului este adoptatăîn
prezentpentruaceastămărime ca fiindmai precisăși tocmai modalitateastabilirii ei esteceacare îi
sugereazăutilizareacamesaj fizical Pămîntului.
După o descifrare adecvată,încadrul conceptual actual privitorladinamicaterestrăși laconstituția
fizicăa interiorului Globului,se poate ajunge laomai bună cunoaștere adistribuției generalea
maselorcare alcătuiescplanetanoastră.Mai multdecît atît: în ultimul timps-aarătat că descifrarea
mesajului fizico-geometricreprezentatde valoareanumericăaturtirii sferoiduluiterestrufurnizată
de datele gravimetrice poate conduceși lainformații privindproprietățile fizice ale interiorului
Globului care caracterizeazăposibilitățile de adaptare adistribuțieimaselorce-l compunlacondiții
dinamice înevoluție.
Acestaar fi cazul Pămîntului,acărui rotație este încetinită,extremde lentdarcontinuu:lungimea
zilei scade darcu cantități atît de mici că dinînsumarea lorabia rezultălao sută de mii de ani o
micșorare a duratei zilei cuunapînă la douăsecunde.De aici urmeazăcă, pentrumenținerea

permanentăaechilibrului,Pămîntul trebuie să-și ajustezecontinuudistribuțiade mase,deci și forma
generală,lasolicitări dince înce mai reduse dinparteaforțelorcentrifuge generate de rotațiamereu
încetinită.Se întrevede,astfel,căeste posibil cadindescifrareamesajului privitorlaforma
Pămîntului sărezulte și indicațiiasupraproprietățilorfizice determinantepentruaceastăajustare-
adaptare,caracterizatăglobal prinviscozitateamaselordininteriorul Globului.
Contribuțiagravimetriei înaceastăproblemăare o semnificație deosebităși merităsăfie examinată
cevamai de aproape,atît pentrucă eailustreazăoposibilitate interesantăde descifrareaunui mesaj
foarte compact al Pămîntului — mesaj care,la primavedere,nuar păreasă aibă unconținutprea
bogat în informații de ordinfizic—,cît și pentruvaloareaintrinsecăadatelorastfel obținutecu
privire laproprietățile fizice ale interiorului inaccesibil directal planeteinoastre.De altfel,tocmai în
acest contextse manifestăînmodul cel mai pregnantși caracterul de actualitate al descifrărilor
respective,cele mai recente îndomeniul datelorgravimetrice și curezultate de onatură
neașteptată,ce-i dreptpentrumomentde ungrad relativredusde certitudine,datorităcadrului
conceptual al descifrării,care conține și unele elementeipotetice.
Ceamai importantăparticularitate aturtirii gravimetrice aPămîntului estecăvaloareaei numerică
(1/298,25), bine stabilităatîtdindeterminări terestre cîtși dinstudiul satelițilorartificiali,este
diferităde aceeacalculatăpentruunPămîntideal,în echilibruhidrostaticîncondițiile de solicitare
puse în evidențăastronomic,prinprecesiaechinocțiilor,valoare să-i zicem„astronomică”a turtirii
(1/300). În prealabil se pundouăîntrebări în legăturăcu această diferențădintre cele douăvalori
numerice,ceagravimetricărealăși ceaastronomicăteoretică:(1) Aceastădiferență,atîtde mică
(circa 0,5%),este eareală?și (2) Are eao semnificațiespecialăașaca, indicată — cum este — de o
comparație avîndun termenrezultatdinmăsurători gravimetrice,săi se atribuie unaltsubstratfizic
decît celorlalte anomaliigravimetrice?
Răspunsul laprimaîntrebare este categoricpozitiv.Toatălumeade specialitate estede acordcă,
deși mică,diferențase ridicădeasupraerorilorde determinare acelordouăvalori între care ea
apare.Nu mai este cazul,însă, în privințarăspunsuluilaceade-adouaîntrebare.Aceastaconduce la
două descifrări diferiteale mesajului turtirii Pămîntului,corespunzătoare celordouămodalități de a
consideradiferențadintre valorileei numerice obținute gravimetricși astronomic:caavînd o
semnificație deosebită,legatăînprimul rîndde dinamicaPămîntului,saucaîncadrîndu-se între
anomaliilegravimetrice planetare-continentale,legate primordial de distribuțiamaselorterestre.
În cadrul primei concepții,se admitecăturtireareală de azi corespunde condițiilordinamice din
„timpurile geologice”,cîndPămîntul se roteamai repede.Încetinirearotirii Pămîntului arimplicao
reducere aturtirii,ceeace ar avea,însă, loccu o întîrziere corespunzătoare viscozitățiimaselordin
interiorul Globului,acăror adaptare la condițiiledinamice variabilenuse poate face prompt.
Reajustareaturtirii Pămîntului lanouavitezăde rotație s-arface cu o întîrziere pentrucare s-a
estimatovaloare de ordinul a zece milioanede ani.Turtireaconstatatăastăzi prinmăsurătorile

gravimetrice și cuajutorul satelițilorartificiali ai Pămîntuluiarfi,așadar,cea corespunzătoare
condițiilorgeodinamice dinPliocen.
Valoareamare a întîrzierii cucare forma generalăaPămîntului,caracterizatăde turtire,se adaptează
variației de vitezăarotației terestre implicăoviscozitate enormăamateriei dinmantauaPămîntului
— căci nucleul,cuproprietăți de fluid,nuarinterveni înacestproces —,multmai mare decît tot ce
se cunoaște la suprafațaPămîntului,de ordinul a1026 poise;pentruane face o idee despre
viscozitateaastfelindicată,săne gîndimcă viscozitateaapei este de osutime dinunitateade
viscozitate dinamicăreprezentatăde 1poise.Valoareafoarte mare astfel rezultatăpentru
viscozitateainterioruluiGlobului trebuie săfie reprezentativăpentruansamblulmantalei terestre și
exclude atîtposibilitateaexistențeiunorzone de dimensiuni mari încare să se poată produce
curenții de convecție postulați pe baze geotermice și geotectonice cîtși o variație apreciabilăa
orientării axei de rotație aPămîntului,pe care osugereazăunele considerentepaleoclimatice și pe
care o susține și paleomagnetismul.
Ceade-adoua concepție privitoare lainterpretareadiscrepanței constatate pentru valoareaturtirii
reale a Pămîntului fațăde cea teoreticăadmite căar fi vorba numai de o manifestare adistribuției
de mase care prin ordinul ei de mărime se situeazăprintre celelalteanomalii prezentatede cîmpul
gravitațional terestrucaefecte ale acesteidistribuții de mase.Abatereade laechilibrul hidrostatic
pe care o pune în evidențădiferențadintreturtireagravimetricăși ceaastronomicăn-arfi,în
această concepție,mai semnificativădecîtcelelalte abateri de laechilibrulhidrostaticmanifestate,
prinintermediul anomaliilorgravimetrice planetare-continentale,de repartițiamaselordininteriorul
Globului.Caatare,interpretareaei pe baze diferitede cele adoptate pentruansamblulacestor
anomalii gravimetrice n-arfi justificată.
Desigurtrebuie admiscaPămîntul se comportă,în ansamblu,ca un corp cu o viscozitate ridicatădar
nu se poate ignoracondițiaimpusăde considerente mecanice cărotațialui trebuie săse facă în jurul
unei axe astfel orientateîncîtmomentul de inerțieal Pămîntului fațăde easă fie maxim.Adaptarea
Pămîntului lacondițiile dinamice înevoluție — și aceastăevoluție estemarcatănu numai de
încetinirearotației ci și de derivacontinentelor — s-armanifesta,astfel,înprimul rînd,în reorientări
ale axei de rotație,deci înmigrări ale polilorlasuprafațaPămîntului.
În cadrul acestei concepții,numai este necesarsăse apeleze laconstantade timprezultatădin
micșorareavitezei de rotație aPămîntului.Înlocul intervalului de timpde circazece milioane de ani,
care ar asigura reajustareaturtirii terestre larotațiaîncetinităși care indicăvalori colosale ale
viscozității interiorului Globului,se utilizeazăoconstantăde timpdedusădinmigrațiapolilor
geografici.Dacăaceștiasînt asociați — cum se pare — cu cei geomagnetici,pentrucare datele
paleomagnetice aratădeplasări de ordinulazece kilometri într-unmilionde ani,numai trebuie
invocatădecît o viscozitate cudouăordine de mărime mai micădecît cea rezultatăîn cadrul primei
concepții.Încăfoarte mare,aceastăvaloare a viscozității esteînacord cevamai bundecît cealaltăcu

ordinul de mărime pe care-l indicăreajustările izostatice,despre care vomvorbi imediat,înlegătură
cu descifrareamesajelorgravitaționale ale Pămîntului privitoare laechilibrulmaselorterestre.De
asemenea,concepțiacare aliniazăvariațiaturtirii gravimetrice terestre printrecelelalte anomalii
gravimetrice planetare-continentale,fărăa-i acordao semnificație specială,nuexclude— ca cealaltă
— posibilitateaexistenței unorcurenți de convecțieînzonele adînci ale mantalei Pămîntului.În
schimb,lanțul pe care ea-l reprezintănueste mai soliddecîtceamai slabă verigăa lui:informațiade
origine paleomagneticăamigrației polilortereștri,despre ale cărei slăbiciuni vafi vorbaîn capitolul
următor.
Descifrareamesajului fizical Pămîntului pe care-l reprezintăanomaliile gravimetrice planetare-
continentale,destulde bine conturate astăzi atîtde măsurătorile gravimetrice propriu-zisecîtși de
informațiile rezultate dinstudiul traiectoriilorreale ale satelițilorartificiali,înspecial pentrucazul
celor„geodezici”,lansațianume înastfel de scopuri,afurnizatși ea date importante asupra
interiorului Globului terestru.Importanteste că,independentde concepțiaîncare se face această
descifrare — ceacare acordă diferenței dintre turtireagravimetricăși ceaastronomicăprivilegiul
unei semnificațiispeciale și,deci,impune casuprafațăde referințăpentruanomaliile gravimetrice
elipsoidul cuturtirea1/298,25 sau cea care îi contestăacestprivilegiu,obligîndsăse facă referirea
anomaliilorlaelipsoidulcuturtireade 1/300 —, particularitățile cîmpuluigravitățiiconstituitede
anomaliilelui planetare-continentale nuprezintănici ocorelație cudistribuțiauscatului și oceanelor
pe Glob.(Dinacest punctde vedere,termenulde „continental”,utilizatînasociație cucel de
„planetar”pentrua le desemnaeste lipsitde sensulde referire laomasă terestrăexondatăși nu
vreasă spună mai multdecît să sugereze extinderi însuprafațăale anomaliilor,comparabile cu
dimensiunile continentelor.)
Absențade corelație dintre ondulațiile largi ale geoidului,respectivdintre anomaliilegravimetricede
mari extinderi geografice — cuimagini și repartițiilasuprafațaGlobului aproape identice încazul
celordouă concepții amintite — și distribuțiacontinentelorși oceanelorindică,cutoată claritatea,
un fapt:anomaliilede densitate care daunaștere acestoranomalii n-aunimicaface cu continentele
sau cu marile bazine oceanice.Ele nusîntasociate cu distribuțiade mase crustale ale cărei
neregularitățisîntpuse în evidențăde ridicările și coborîrileacestoraînraport cu nivelul mării,ci
trebuie să-și aibăorigineamai adînc,în interiorul mantaleiPămîntului.
Mai putemanticipaaici că aceeași absențăde corelație dintre anomaliilemenționateși repartiția
maselorterestre vizibile constituie odovadăsuplimentarăînfavoareaconstatării,făcute inițial pe
alte baze,a satisfacerii generaleacondițiilorde echilibruizostatic — despre care urmeazăsăvorbim
mai încolo — pentruansamblul Globului terestru.Totîncadrul descifrării mesajuluireprezentatde
anomaliileplanetare-continentale ale cîmpuluigravității,se mai obține oindicațieasupra
substratului lorfizicși asuprainteriorului planetei noastre,rezultatăce-i dreptși pe bazaluării în
considerare aunor date seismologice.Se știe,anume,căla trecereade lamanta la nucleudensitatea
prezintăocreștere de la circa 6 g/cm³la circa 10 g/cm³și aceastaîntr-o zonăcăreia datele
seismologice îi atribuie ogrosime redusă,de ordinul a5 kilometri.S-arputea,astfel,catocmai în

acest strat subțire de tranziție dintremantași nucleusăse situeze anomaliile de densitate
responsabilede producereaanomaliilorgravimetrice de mare extindere constatate lasuprafața
Pămîntului.De altfel,și rapiditateacucare amplitudineaacestoranomaliidescrește cualtitudinea —
indicatătot de rachete și de satelițiiartificiali ai Pămîntului — sugereazăsurse adînci pentruele.
Încheindaici expunereaprivitoarelamesajul pe care-l reprezintăformaPămîntului determinată
gravimetricși ladescifrările actualeale lui,mai putemaminticăo completare interesantăafost
adusă în acestdomeniude oinformație,furnizatăși eade particularitățiletraiectoriilorreale ale
satelițilorartificiali,înlegăturăcuaspectul general al geoidului.Aceste traiectorii auarătatcă
suprafațade nivel de altitudinezero(corespunzătoare,deci,niveluluimării),cucare este asimilat
geoidul,prezintăodepresiune inelarăînemisferaboreală,lalatitudinimijlocii,întinzîndu-seîn
sensul paralelelorgeografice,și oridicare corespunzătoareînemisferaaustrală.De valori relative
foarte mici (de ordinul a40 sau 50 de metri,fațăde cei peste șase mii de kilometri ai razei terestre),
denivelările „geoidului satelitic”înraport cu sferoidul terestruarface ca suprafațasimplificatăa
Pămîntului astfel reprezentatăsăpoatăfi comparată — cum s-ași făcut — cu forma pe care o are o
pară, cu partea mai „umflată”în emisferasudică.Desigur,oastfel de particularitateaformei
generale aplanetei noastre — pentrucare s-apropusnumele de terroidsautelluroid — constituieo
manifestare adistribuțieide mase dininteriorul Globuluiși,înconsecință,descifrareamesajuluipe
care-l reprezintă,operație încursde efectuare,este susceptibilăde contribuții noi înlegăturăcu
problemaatît de veche a formei Pămîntului.
●
Un fenomencutotul deosebitde cele consideratepînăacum, amintitdoarîn treacăt mai înainte,
este constituitde așa-numitele maree terestre.Reprezentîndoaltămanifestare terestrăaatracției
universale,acestfenomenîși are cauzele situate înafaraGlobului daro desfășurare lacare participă
ca erouprincipal Pămîntul;caracterul de purtătorde mesaje dinparteaplaneteinoastre,pe care-l au
mareele terestre,este,astfel,evident.
Deși în realitate fenomenul prezintămari complicații,care-și auecoul și însimbolismul matematical
teoriilorelaborate pentrudescriereacantitativăadesfășurăriilui cași a mecanismului de producere,
conturarealui se poate face,în principiu,relativsimplu.Atracțiagravitaționalăexercitatăde Lunăși
de Soare asupramaselorterestre produce deformări elastice periodice ale Pămîntului „solid”,cu
totul analoage aceloraale oceanelor,cunoscute îngeneral subnumele de fluxși reflux.Evoluțialor
în timpși lungimeaperioadelorcare intervinpentruao caracterizacorespunddeplasărilorrelative
ale celortrei corpuri,amplitudineadeformării,launmomentdatși într-un locdat, fiinddeterminată
de pozițiamutualăîn spațiua Pămîntului,Lunii și Soarelui cași de pozițiape Globa punctului
considerat.De unordinde mărime sensibil mai redusdecîtal celoroceanice,mareele terestre se
manifestăatîtîn schimbări ale formei Pămîntului,prinvariații ale nivelului și ale înclinării suprafeței
lui,cît și în variații ale gravității.Și unele și altele dinaceste manifestări sîntînregistrate și evaluate

cantitativși descifrareamesajuluipe care ele îl reprezintăpoate furnizainformațiiasuprarigidității
planetei noastre,înansamblu,așacumrezultădincomportareaei fațăde solicitările extraterestre
variabile întimp,cărora le este supusă.
Pe această cale s-auobținutdejadate interesante darele reprezintărelativpuținînraport cu ceea
ce este de așteptat.Mai sînt necesare atîtcompletări ale materialuluide observație cîtși dezvoltări
teoretice,care săasigure contribuții într-adevărsemnificativeale acestui domeniulacunoașterea
unor aspecte importante ale dinamicii Pămîntului.Înparticulartrebuie dezvoltatcadrul teoreticprin
luareaîn considerare acontribuției complexului reprezentatde maselecontinentale și oceanice,la
suprafață,și de întregul ansamblual părțilormai adînci la producereaunui fenomencumulativ,cu
manifestări globale complicate camorfologie precumși casubstratfizic.
În continuareaaceeace s-a făcutpînă acum, descifrareamesajului corespunzătortrebuie să
conducă laindicații mai precise cuprivire lavariațiaîntimpa rotației Pămîntului,afectatăde
mareele terestreși oceanice,care acționeazăcao frînă.Se înțelege că,deocamdată,cantitateade
date de observație de care dispunemeste prearedusăfațăde complexitateafenomenului.Nueste
vorba numai de cantitateapropriu-zisăci și de distribuțiageograficăalocurilorîn care materialul
faptica fost culesca și de intervalul de timplacare el se referă,multpreascurt în raport cu ordinul
de mărime al timpului încare desfășurareafenomenuluipoate duce laefecte observabile.Totuși,
chiar de pe acum, indicațiile semicantitative care rezultăsîntconcordante ca ordinde mărime cu
cele,statisticsemnificative,furnizate de „ceasornicele fosile”reprezentate de resturile unor
organisme marine de altădată— un altădatăgeologic— care princompozițiaizotopicăapărțilorlor
solide,păstrate pînăastăzi,punîn evidențăintervalediurne,lunare și anuale corespunzătoare
condițiilordintimpul viețiiființelorrespective,indicînd,cuungrad rezonabil de certitudine,valori
mai mari decît cele actuale.
●
Considerate lascarăcontinentală-regională,particularitățilecîmpului gravității care se manifestăca
anomalii gravimetrice saucadeviații ale verticaleiprezintăanumite regularități înraportcu
caracterele generale ale regiunii încare apar: zonă continentalăsauoceanică,altitudinemedie,tip
de relief etc.Ținîndseamade faptul că aceste particularități indicăabateri ale distribuției reale a
cîmpului gravific— ca intensitate,respectivcaorientare — de ladistribuțiaidealăacîmpului normal,
corespunzătorstării de echilibruaPămîntului înimagineasferoidului terestru,se înțelege căele pot
furnizainformații asupracondițiilorde echilibruîncare se găsesc efectivmasele terestre,în
particularcele dinporțiunile Globului mai apropiatede suprafață,înzonarespectivă.

Deși nuconstituie propriu-zisanomalii gravimetrice,însensul obișnuital expresiei,deviațiile
verticalei scot,totuși,înreliefunanumitaspectal lor.Lucrul este clarpus în evidențăatîtde
caracterul lor de măsură a abaterii orientării reale agravității de ladirecțiape care ar avea-oaceastă
mărime în cazul Pămîntului normal,idealizatde sferoid,cîtși de strînsa lor legăturăcu deviațiile
nivelului,adicăcuondulațiilegeoidului.De altfel,dacăanomaliilegravimetricepropriu-zise
reprezintăparticularități însensul abaterii de la„normal”ale intensității cîmpuluigravific,deviațiile
verticalei constituieautentice anomalii ale direcției lui.De aceea,considerareadeviațiilorverticalei
apare cu totul naturalăîn legăturăcu problemaechilibrului maselorterestre,înspecial cîndeste
vorba de masele crustale,cuacelași titlucași considerareaanomaliilorgravității.
Deși ar fi interesantsăexaminămproblemaechilibrului maselorcrustale înperspectivaei istorică,cu
diverseleetape ale dezvoltăriiei,ne vomlimitasăindicămaici numai fundamentareaei fapticăși
cadrul conceptual utilizatazi pentruinterpretareadatelorde observație.Cualte cuvinte,vom
contura formamesajului pe care-l primimdinparteaPămîntului înaceastăprivințăși modalitatea
descifrării lui actuale,indicațiilede ordinistoricfiindsporadice și limitatelacele cuoarecare
semnificație pentrusituațiade astăzi.
Mai întîi să remarcăm că, în ciudamarilordiferențede altitudinepe care le prezintăuneori chiar
pentrupuncte nuprea depărtate geografic,crustaterestrăeste,îngeneral,înechilibru.Chiarîn
zonele cumanifestări de instabilitate,cacele reprezentate de erupțiile vulcanicesaucutremurelede
pămînt,deranjările vizibile de echilibruse producsporadicși pentrudurate limitate.Stareaaceasta
de echilibrugeneral — echilibrucare nueste hidrostatic,date fiinddiferențele de altitudine —,în
care par a se găsi de regulămasele crustale,afostdesemnatăprintermenulde izostazie,amintit
dejasubforma adjectivului corespunzător,îndouăcontexte anterioare.De altfel,cuvîntul
„izostazie”afostdestinatinițial săindice cevacumultmai general,anume „condițiade echilibru
spre care tinde uncorp planetar,omogensauneomogen”(Dutton,creatorul cuvîntului).
Informații mai precise înlegăturăcuechilibrul izostaticdecîtsimplelesugestii ale constatărilorfăcute
pentruzone de mari neregularități ale reliefuluiprecumși indicațiiasupramodalității de realizare a
acestui echilibrurezultătocmai dinparticularitățile continentale-regionale dejaamintite,ale
cîmpului gravific,manifestateîndeviațiileverticaleiși înanomaliilegravimetrice.Înprivințadeviației
verticalei estebine săreamintimaici căeareprezintăunghiul dintre normalape geoid(verticala
fizicăsauastronomică,materializatăpe direcțiafirului cuplumb) și normalape sferoidul terestru,
respectivpe elipsoidul de referințăcucare acestaeste adusla tangențăîn regiuneaconsiderată
(verticalageometricăsaugeodezică).Considerîndnumai cazul neregularitățilorvizibile ale
distribuției de mase terestrecare potproduce deviații ale verticalei,mai reamintimcă,în apropierea
unui masivmuntos,este de așteptatcaverticalasă fie deviatăcătre acesta,cu un unghi determinat
de forma și de dimensiunilecași de densitateamasivului precumși de distanțapînălael a punctului
considerat.Pe de altăparte,în legăturăcu anomaliile gravimetrice este necesarsăcompletămcele
spuse mai înainte cu precizareacă ele au,într-obună măsură, un caracter convențional și potavea

Liviu constantinescu mesaje ale pamantului in descifrari actuale

Liviu constantinescu mesaje ale pamantului in descifrari actuale

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (19)

Similar to Liviu constantinescu mesaje ale pamantului in descifrari actuale

Similar to Liviu constantinescu mesaje ale pamantului in descifrari actuale (20)

More from George Cazan

More from George Cazan (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (6)

Liviu constantinescu mesaje ale pamantului in descifrari actuale