Documentul abordează relația dintre școală și familie, subliniind importanța unei colaborări eficiente pentru educația copiilor. Aceasta este afectată de factori precum șomajul, sărăcia și comunicarea deficitară între părinți și profesori, ducând la abandon școlar și probleme comportamentale. Propune metode de îmbunătățire a colaborării prin activități comune, respectul reciproc și implicarea părinților în procesul educațional.

1. RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE: ŞEDINŢA CU PĂRINŢII
Lucrarea porneşte de la o evidenţă incontestabilă: „o
şcoală de calitate şi de succes nu poate fi înţeleasă
astăzi în afara unei redimensionări a relaţiei şcoală
– familie”.
Răspunsul la întrebarea: „Cine îl educă pe
copilul tranziţiei româneşti?” îl putem identifica
analizând realitatea cotidiană şi statisticile de
specialitate, care conturează tabloul unei societăţi în
suferinţă. Sănătatea fizică şi psihică a copiilor şi
tinerilor se află în pericol. Familia, şcoala, anturajul şi
audiovizualul – cele patru medii de viaţă curentă ale
copilului – înregistrează un declin în planul valorilor
pedagogice.
Voi exemplifica foarte scurt cele prezentate:

2. RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE:
ŞEDINŢA CU PĂRINŢII
1. În familie – şomajul, sărăcia şi numărul
crescând de familii dezorganizate,
liberalismul prost înţeles al educaţiei se
răsfrâng asupra copilului, determinând
„anemierea” morală a acestuia, slăbirea
afecţiunii părinteşti, afectarea echilibrului
psihic al protagoniştilor, abandonul şcolar,
vagabondajul, delicvenţa.
2. În şcoală – deşi există un consens explicit în
ceea ce priveşte prioritatea formativului
asupra informativului, o programă şi un
consilier educativ, preocupările educative, în
general sunt neglijate; dirigenţia este, mai
mult ca oricând o cenuşăreasă, consilierea
şi orientarea reprezintă doar concepte
frumoase, activităţile extracurriculare sunt
rare.
3. Anturajul – este puternic marcat de climatul
social: delicvenţa juvenilă este în creştere;
fumatul, consumul de droguri şi
vagabondajul au câştigat teren printre tineri
de vârste fragede; violenţa, pornografia şi
promiscuitatea au invadat strada.
4.Audiovizualul – transmite adoraţia pentru o
nouă „cultură”, în care valorile perene ocupă
din ce în ce mai puţin loc.

3. RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE: ŞEDINŢA CU PĂRINŢII
Realitatea pare să confirme supoziţia „Este relaţia
şcoală – familie o relaţie periclitată în
societatea românească actuală?”
Cauzele sunt variabile:
a. Climatul familial s-a deteriorat sub
presiunea şomajului, grijilor materiale,
pierderii încrederii în valori;
b. Părinţii sunt încă victime ale vechii
mentalităţi conform căreia absolvirea
şcolii este garantată din start. Ei
aşteaptă „totul” de la şcoală;
c. Neînţelegându-şi corect rolurile – mai
exact, noile roluri – cadrele didactice şi
părinţii se învinovăţesc reciproc;
d. Oferta educaţională a şcolii este redusă
sau inadecvată în raport cu aşteptările şi
nevoile de educaţie ale părinţilor;
e. Suntem nevoiţi să constatăm eşecul şcolar
al multor elevi din clasele sociale
defavorizate

4. RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE: ŞEDINŢA CU PĂRINŢII
Conjuncţia şcoală – familie este fundamentată pe
finalităţi primordiale şi pe obiective comune.
Pentru realizarea acestui parteneriat un rol foarte
important, de liant, îl are profesorul diriginte.
Un diriginte conştient de rolul său esenţial în
educaţia părinţilor acţionează astfel:
a. Cunoaşte şi organizează colectivul de părinţi pe clasă;
b. Stabileşte programul activităţilor cu familia (întâlniri
colective, consultaţii individuale etc.) şi îi consultă pe
părinţi, reţinând propuneri şi sugestii venite din partea
acestora;
c. Definitivează tematica generală a adunărilor colective cu
părinţii – cele obligatorii – centrate pe situaţii instructiv –
educative specifice clasei pe care o conduce;
d. Mediază eventualele stări conflictuale apărute în relaţia
profesor – elev – părinte;
e. Pregăteşte şi conduce adunările colective, armonizează
posibilele puncte de vedere discordante;
f. Ţine permanent legătura cu părinţii (prin vizite,
corespondenţă etc.) şi îi contactează prompt în situaţii
speciale (abateri disciplinare, tensiuni în stare incipientă
etc.);
g. În urma cunoaşterii elevilor săi, realizează caracterizările
individuale şi de grup:
h. Îi invită pe părinţi la şcoală şi îi antrenează ca parteneri (îi
consultă, le acordă drept de opinie şi de decizie, le dă
sfaturi) în soluţionarea unor probleme ale clasei/şcolii;
i. Iniţiază şi conduce programul de educaţie a părinţilor clasei
sale, în raport cu nevoile lor de educaţie;

5. RELAŢIA ŞCOALĂ – FAMILIE. APLICAŢIE: ŞEDINŢA CU PĂRINŢII
Moto: “Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii” S.L. Lightfoot
Forme de colaborare a dirigintelui cu familia:
a. Întâlniri programate de diriginţi (cu toţi
părinţii clasei, cu un grup de părinţi,
numai cu părinţii unui copil);
b. Întâlniri întâmplătoare (în pauze, la
terminarea orelor, pe stradă etc.);
c. Convorbiri telefonice;
d. Corespondenţă;
e. Vizite la domiciliu;
f. Activităţi nonformale (excursii, acţiuni
sportive, cercuri, concursuri, serbări,
aniversări, momente festive etc.);
g. Consultaţii la cererea părinţilor;
Părinţii vor veni cu interes, chiar cu plăcere
la şcoală şi vor participa la discuţii
numai atunci când:
• Nu vor fi săpuniţi şi îngropaţi în
reproşuri;
• Nu vor fi trataţi ca nişte inculţi, incapabili
de a-şi creşte copilul fără ajutorul şcolii;
• Dirigintele va recunoaşte cu obiectivitate
şi greşelile şcolii;
• Dirigintele va renunţa la aerele de
superioritate, la aroganţa cu care îşi
etalează opiniile sau la atitudinea
populist – demagogică;
• Copilul nu va fi stigmatizat în faţa
celorlalţi părinţi;
• Dirigintele va renunţa la lecturi
pedagogice interminabile şi triade,
încurajând expunerea opiniilor celor
prezenţi şi dezbaterea;
• Dirigintele îşi respectă promisiunile şi
oferă soluţii realiste, a căror rezolvare va
fi urmărită până la capăt;
• Imaginea dirigintelui este completată de
cea a unui profesor competent;

6. Aplicaţie: Şedinţa cu părinţii
Tema: Gestionarea unei situaţii de criză educaţională la clasa unde sunt diriginte: „Ţinuta şi
comportamentul în diferite ocazii”, bazată pe tehnica interacţiunii observate: tehnica
acvariului.
Principiile care este necesar să guverneze intervenţia managerială de soluţionare este bine să
fie următoarele: sinceritate, cooperare, beneficiu comun.
Situaţia de criză am identificat-o treptat, pe de o parte din colaborarea cu părinţii (şedinţe,
lectorate, vizite la domiciliu, excursii, telefoane etc.), iar pe de altă parte din discuţiile
zilnice cu elevii mei. Situaţia de criză se referă la „pretenţiile”legate de ţinută,
comportament ale copiilor, care depăşesc situaţia financiară a părinţilor şi care nu ţin
cont de locul de desfăşurare a diferitelor activităţi.
Ascultând cu atenţie ambele „părţi”, am încercat să gestionez situaţia creată şi să găsesc
câteva strategii de intervenţie. Printre altele am dat un test elevilor, iar din interpretarea lui
să înţeleg dacă situaţia cu părinţii este „războinică”, normală sau exagerată din alte
puncte de vedere.
Am organizat o întâlnire „părinţi – elevi” şi am pregătit metoda acvariului pentru a discuta cu
participanţii diverse aspecte.

7. Aplicaţie: Şedinţa cu părinţii
Am organizat mobilierul corespunzător: două cercuri concentrice, în interior este grupa de
discuţie sau demonstraţie, care prezintă tema: „Ţinuta şi comportamentul în diferite ocazii”, o
să las în cercul interior 3 scaune libere pentru ca participanţii din cerul exterior să poată lua parte
la discuţie, după care să se întoarcă la locul lor. Cercul exterior constituie grupul celor care
urmăresc desfăşurarea discuţiei.
Voi prezenta participanţilor situaţiile identificate. Voi explica participanţilor că opiniile exprimate în
discuţia din acvariu nu trebuie să fie personală, ei pot juca diverse „roluri” pentru a face discuţia
mai interesantă. Pentru a lua locul unei persoane din cercul interior (am început cu 4), oricare
din observatori va face schimb cu unul din ei, sau va lua un loc pe scaunul liber.
Această metodă este utilă şi recomandată atunci când purtătorii de cuvânt ai grupurilor cu opinii
diferite vor să facă în acest mod schimb de argumente. În acvariu este posibilă o discuţie cursivă
datorită numărului redus al celor din cerul interior. Permite celor tăcuţi să preia rolul de
observatori şi să treacă în cerul exterior.

8. Aplicaţie: Şedinţa cu părinţii
Referitor la ţinută şi comportament în diferite ocazii, atât elevii cât şi părinţii au ales să prezinte –
comportament şi maniere în biserică.
Din respect pentru Domnul nostru Isus Hristos, Maica Domnului si Biserica Domnului, pentru
cei care se roagă aici, pentru Tradiţia Sfânta si obiceiurile strămoşeşti ale credinţei
Ortodoxe, ca de altfel si din respect de sine, ţinuta modesta si comportamentul
corespunzător sunt absolut necesare pentru toţi credincioşii, membri si vizitatorii.
1. Venirea târziu la biserică - Cel mai bine ar fi sa ajungeţi la biserica înainte de începerea slujbei
religioase, dar din motive neştiute a devenit o obişnuinţa sau mai bine zis un obicei nepoliticos
pentru mulţi sa vina mai târziu la biserica. Dacă ajungeţi la biserica după ce începe slujba,
încercaţi să intraţi in biserica în linişte şi fiţi atenţi la ce se întâmplă in jurul d-voastră/în
biserica.
2. Plecarea de la Biserică înaintea binecuvântării finale - Plecarea de la biserica înaintea
binecuvântării finale pe lângă faptul ca e nepoliticos, ne lipseşte de binecuvântarea propriu-
zisa.
Slujba religioasa are un început (Binecuvântata este împărăţia..) şi un sfârşit (In pace să ieşim..).
Plecarea imediat după Împărtăşanie este ca şi cum am trata biserica - Casa Domnului - ca un
restaurant fast-food unde venim şi plecam când vrem. Trăim intr-o lume in rapidă mişcare în
care se pare că ne grăbim din loc in loc, dar, in prezenta lui Dumnezeu trebuie să încercam să
ne împotrivim acestei grabe de a trece repede de la un lucru la altul din agenda noastră zilnică.

9. 3. Ştergeţi rujul de pe buze când veniţi la biserică - La urma urmei Dumnezeu nu este impresionat de cât de atractivă apăreţi în exterior -
prin vestimentaţie sau cu machiaj - ci de cât de atractivă sunteţi în suflet - podoabele noastre interioare - de caracter bun şi
credinţa/pietate/smerenie.
4. Vorbirea în biserică sau în timpul slujbei - Pe lângă faptul că e lipsă de respect faţă de Dumnezeu, în acelaşi timp e lipsa de respect şi
pentru ceilalţi credincioşi care se roagă in biserică. Comunicaţi cu Dumnezeu când sunteţi în biserică prin rugăciuni, cântece religioase,
mulţumiri şi cu prietenii conversaţi după slujba pe hol sau după ce ieşiţi din biserică.
5. Îmbrăcămintea/vestimentaţia de dumineca - Ar trebui să-i arătam respect lui Dumnezeu prin cea mai decentă îmbrăcăminte de-a noastră
şi nu prin îmbrăcămintea de zi cu zi. Ar trebui să ne îmbrăcăm modest,nu într-un mod corespunzător care să atragă atenţia asupra
noastră. Îmbrăcămintea noastră ar trebui întotdeauna sa fie de bun creştin - in special la biserica.
6. Pantalonii scurţi nu sunt acceptaţi în biserică - la biserică, valabil atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi şi copii peste 12 ani. Fustele
purtate de femei ar trebui sa fie peste genunchi, nu sunt acceptate tricourile sau bluzele fără mâneci, bluzele care se leagă după gât sau
topurile care dezvăluie părţi intime ale corpului. Bărbaţii ar trebui să poarte pantaloni lungi, gen costum, nu îmbrăcăminte sport sau ca de
plajă, sau orice alt articol de îmbrăcăminte necorespunzător. Nu sunt permise tricourile cu imprimeuri, cu logo – uri, moto-uri sau
poze imprimate.
Rochiile trebuie sa fie decente si modeste. Nu sunt premise topurile mulate, rochiile cu bretele sau fustele scurte (mini) sau rochiile mulate
pe corp. Rochiile are trebui sa fie decente, nu cu spatele gol sau decolteurile prea mari. Daca femeile poarta pantaloni la biserica, ar
trebui sa fie numai pantaloni de costum decent, modest, nu blugi sau pantaloni sport. Nu sunt acceptaţi pantalonii scurţi de nici un fel la
biserică.
7. Vă rugăm închideţi telefoanele mobile când intraţi în biserică;
8. Fumatul este interzis oriunde în biserică şi în afara bisericii, în special pe treptele bisericii sau în curtea bisericii;
Desigur sunt multe alte aspecte care ar putea fi detaliate in aceasta prezentare. Să ţineţi minte întotdeauna că
sunteţi la biserică pentru al venera pe Dumnezeu şi Sfânta Treime. Preotul spune: Cu frica de Dumnezeu si cu
credinţă şi iubire apropiaţi-vă! Lăsaţi ca aceste cuvinte sfinte să vă călăuzească în credinţa voastră. Dacă urmaţi
aceste simple călăuziri mai mult ca sigur că aveţi destulă etică bisericească sau tot ce vă trebuie pentru un bun
comportament în biserică.

10. Aplicaţie: Şedinţa cu părinţii
Voi încheia această aplicaţie în momentul când consider că am epuizat toate argumentele, şi
că şi-a atins scopul, că la dialogul din acvariu au participat un număr corespunzător de părinţi şi
elevi sau voi observa că participanţii din acvariu nu mai manifestă interes pentru discuţie.
La încheierea activităţii voi pregăti o temă de reflexie care va conţine întrebări ca: „Cum v-aţi
simţit pe parcursul aplicaţiei? De ce aţi înlocuit o anumită persoană? De ce aţi intervenit în
discuţie?
Observând participanţii am remarcat surpriza şi satisfacţia pe care au avut-o, când după epuizarea
permanentă a ideilor, chiar ei pot produce idei deosebit de utile, creative, interesante. Aceste
stări au dus la o coeziune în grup şi la o flexibilitate între cele două grupuri. Voi folosi situaţiile
apărute în cadrul tehnicii acvariului şi voi provoca participanţii să concluzioneze ei însăşi despre
influenţei pe care o are calitatea climatului familial în rezolvarea situaţiilor de criză educaţională.
Această tehnică îmbină cele mai bune elemente din tehnicile meselor rotunde, tehnica panel, forum,
simpozion, asigurând un mediu controlat, dar dinamic, în care se pot exprima un evantai larg de
idei şi de sentimente.