1. Ministerul Sanatatii al Republicii Moldova
Colegiul de Medicina Balti
A realizat eleva Gr.AMg-101
Gurau Doina
Bandalac Catalina
Profesor:Iacovet Natalia
Balti 2014
2. Viermii sunt animale nevertebrate inferioare mai evoluate decât celenteratele, lipsite de picioare,
care au corpul moale, lunguieț , cu piele lucioasă, ale caror medii de trai sunt cel subteran ș i cel
acvatic. De asemenea, mulț i viermi sunt paraziț i, ale căror gazde sunt plantele ș i animalele.
Caractere generale ale viermilor:
-sunt metazoare tridermice, cu simetrie bilaterala, la care apare
mezodermul;
-majoritatea se deplaseaza prin tarare;
-sunt forme libere (traiesc de obicei in mediul umed) si forme
parazite
Caracterizarea generala ale viermilor plati:
- Cuprinde specii libere, raspandite in apele marine, dulci, si in solul umed (planariile)
si specii parazite (teniile si fasciolele)
- Au simetrie bilaterala.
- Corpul e puternic aplatizat , nesegmentat, in forma de panglica.
- Formele libere au la extremitatea cefalica organe de simt, iar cele parazite organe de
fixare.
- Tegumentul e acoperit cu o cuticula care impreuna cu musculatura formeaza teaca
musculo-cutanee.
- Cavitatea corpului e plina cu tesut conjunctiv (parenchim).
- Sistemul nervos e format din ganglioni cerebroizi situati in partea anterioara si
cordoane nervoase longitudinale.
- Sistemul digestiv e format dintr-un tub digestiv care comunica cu exteriorul prin
orificiul buco-anal.
- Respiratia e cutanee.
- Sunt indivizi hermafroditi, in general fara stadii larvare (exceptie viermele de
galbeaza) ; unele fac schimb de gazde (tenia).
- Inmultirea e sexuata. La planarie e prezenta regenerarea.
5. Viermele adult se dezvoltă în intestinul carnivorelor, ca urmare a ingestiei de
carne sau organe infestate cu formațiuni larvare. La teniile mature, proglotele
terminale, care conțin un număr foarte mare de ouă, se desprind și sunt eliminate
în mediu odată cu fecalele gazdei. Ingerate apoi de ierbivore (gazdele
intermediare), ouăle ajung în intestinul acestora, unde eliberează oncosfere, care
trec în sânge și sunt transportate la organele pe care le vor parazita, evoluând în
formațiuni monolarvare (cisticerci) sau multilarvare (cenuri, chisturi hidatice) în
funcție de specia de tenie căruia îi aparțin. Carnea sau organele infestate,
consumate de carnivore, eliberează larvele în intestinul acestora, și ciclul se reia.
Ou – stomacul animalelor-larva-
intestinul animalelor-singe-muschi-
inchistarea larvei – stomacul omului-
intestinal omului-tenie adulta.
6. Viermii adulti si larvele lor sint consummate de alte animale. Formele
parazitare provoaca diferite boli,deseori cauzind moartea gazdei . Printre
gazdele acestor viermi se numara si omul.
Teniaza
Boala parazitara provocata de infestarea cu viermi adulti, teniile.
Teniile, intre care unele tipuri sunt denumite in mod curent solitare, sunt
viermi plati (cestode) de dimensiuni variabile, de la cativa milimetri la mai
multi metri lungime.
Diferite tipuri de teniaze - Se deosebesc patru tipuri, dupa specia de tenie
in cauza.
- Taenia saginata, foarte frecventa in Franta, este transmisa
prin ingestia de carne de vita.
Taenia solium este transmisa prin ingestia de carne de porc.
- Diphyllobotrium latum, agentul botriocefalozei, este transmisa prin
ingestia de pesti de apa dulce,
- Hymenolepis nana, responsabila de himenolepioza, parazitoza frecventa la
copii, este o tenie mica transmisa prin ingestia de insecte (pureci, viermi de
faina) sau, indeosebi, a oualor de viermi in tarile tropicale.
Contaminare - Teniile - cu exceptia lui Hymenolepsis nana - se transmit
omului prin alimente care contin larve si nu sunt suficient prelucrate termic.
Simptome si semne - O teniaza se manifesta printr-o oboseala, o lipsa
de pofta de mancare sau, mai rar, printr-opofta de mancare exagerata,
prin dureri de burta, uneori printr-o diaree, prin mancarimi. O persoana
infestata prin tenia vacilor elimina spontan prin anus fragmente de vierme
avand aspectul de taitei plati, rozalii sau albiciosi, mobili.
Tratament si prevenire
Administrarea orala a unui medicament antiparazitar activ fata de tenie
este eficace luat intr-o priza sau doua. Prevenirea consta intr-o suficienta
prelucrare termica a carnii si a pestelui.
7. Echinococoza
Echinococoză pot afecta diferite organe umane, însă mai frecvent atacă
ficatul (50 la sută din cazuri) şi pulmonii (20 la sută din cazuri). Apar
diverse reacţii alergice exprimate prin urticarii (apar vezicule pe corp),
uneori chiar şoc anafilactic. Mai frecvent se întâlneşte echinococoza
ficatului. Se caracterizează prin trei stadii. Primul se manifestă prin
evoluţie asimptomatică. În stadiul 2 apar semnele maladiilor, însă fără
complicaţii. Bolnavul acuză slăbiciuni generale, moleşeală, greţuri, vome,
vertijuri, cefalee, dereglarea scaunului. La unii apar reacţii alergice ca
erupţii cutanate, prurit.Echinococoza pulmonară se consideră, de
asemenea, un semn frecvent al acestei parazitoze. Ea se caracterizează
printr-o simptomatologie polimorfă, simulând diverse patologii pulmonare de
altă etiologie. Bolnavii acuză dureri în cutia toracală, incapacitatea de a
trage aer în piept, tuse la început uscată, apoi cu spută muco-purulentă. E
posibilă supuraţia vezicii cu dezvoltarea abcesului pulmonar. Echinococoza
altor organe (a splinei, rinichilor, sistemului nervos central şi locomotor) se
întâlneşte rar. În confirmarea diagnosticului se utilizează diverse metode
clinice, instrumentale şi imunologice.
8. Calea de transmitere a echinococozei
Câinii sunt principala sursă de infecţie
„În profilaxia echinococozei are importanţă complexul de măsuri
veterinaro-medicale, care au scop depistarea precoce a sursei de
invazie şi stăpânirea ei. În localităţile endemice e necesar de micşorat
numărul de câini şi de efectuat dehelmentizarea lor”, a adăugat Aurelia
Leurda. Câinii vagabonzi trebuie prinşi şi legaţi. Este necesar de
întreprins măsuri pentru a preîntâmpina infestarea cânilor cu
echinococoză. La combinatele de carne, abatoare de stat sau private
organele de la animalele bolnave de echinococoză trebuie nimicite, dar
nu aruncate la câini. Se interzice de hrănit cânii de casă, serviciu şi
pază cu carne necontrolată de veterinar. Activitatea de iluminare
sanitară în mijlocul populaţiei trebuie să micşoreze posibilitatea de
infestare a ei. În această privinţă o mare importanţă are respectarea
strictă a regulilor de igienă personală, inclusiv şi după contactul cu
câini. În scop de depistare precoce a persoanelor infestate este
necesar controlul medical periodic a grupelor de risc, utilizând nu numai
metode clinice, dar şi instrumentale, şi imunologice. Persoanele
suspecte în infestarea cu echinococ trebuie controlate mai minuţios şi
dispensarizate pe un timp îndelungat pentru a preciza diagnosticul
definitiv.
9. Tratarea infectiei cu larve de tenie este mai complicata decat
tratarea teniei adulte. In vreme ce tenia adulta ramane in intestin,
larvele se pot stabili si in alte parti ale corpului. Atunci cand
larvele produc simptome, infectia este posibil sa fie veche de
cativa ani. In unele cazuri rare, infectia cu larve de tenie poate
pune viata in pericol.
Medicamentele orale pentru tratamentul teniei
Pot fi prescrise medicamente orale precum praziquantel, albendazol
sau niclosamid. Sistemul nostru digestiv nu tolereaza tocmai bine
aceste medicamente, care fie dizolva, fie ataca (si omoara) tenia
adulta. Este absolut necesar ca scolexul teniei (gatul si capul) sa
fie eliminat in scaun, intrucat acesta, ramas nedistrus, are
capacitatea de a reface tenia in maxim 3 luni.
Operatia
Este necesara in cazul in care pacientul prezinta chisturi de tenie
dezvoltate in cadrul organelor vitale, cum sunt plamanii sau ficatul
si care pun viata in pericol. Medicul poate utiliza formaldehida
pentru a distruge larva inainte de indepartarea chistului de tenie.In
unele cazuri este necesar chiar si transplantul de organe. In
situatia in care indepartarea chistului nu e posibila datorita marimii
sau plasamentului langa organele sau vasele de sange majore din
organism, doctorul va prescrie albendazol pentru a incetini si
controla cresterea chistului de tenie.
10. 1. Caracterizarea generala a viermilor plati
2. Reprezentanti
3. Ciclul Vital
4. Bolile profocate
5. Profilaxia si Tratamentul
