1. PROIECT
De cercetare la biologie
TEMA : “ Viermii paraziți ”
A elaborat: Pînzari Snejana
Pîrlii Iulius
Profesor: Iacoveț Natalia
Bălți 2014
2. CUPRINS
1.Caracteristica generală a încrengaturii
2. Reprezentații tipici
3.Ciclul de viață
4.Rolul lor în viața omului și în natură
5.Tratamentul…profilaxia
6.Bibliografie
3. Viermii sunt animale nevertebrate inferioare mai evoluate decât celenteratele, lipsite de
picioare, care au corpul moale, lunguieț, cu piele lucioasă, ale caror medii de trai sunt cel
subteran și cel acvatic. De asemenea, mulți viermi sunt paraziți, ale căror gazde sunt
plantele și animalele.
Caractere generale ale viermilor:
-sunt metazoare tridermice, cu simetrie bilaterala, la care apare mezodermul;
-majoritatea se deplaseaza prin tarare;
-sunt forme libere (traiesc de obicei in mediul umed) si forme parasite
Viermii se clasifica in 3 clase
1.Viermii cilindrici(Nematodele)
2.Viermii plati
3.Viermii inelati
Nematodele sau viermii cilindrici reprezintă o încrengătură de viermi pseudocelomați.
Încrengătura include una dintre cele mai diverse grupe de animale. Este foarte dificil să
distingem speciile de nematode. Până în prezent au fost descrise peste 28 de mii de specii,
din care peste 16.000 sunt paraziți. Spre deosebire de celenterate și viermii plați, tubul
digestiv al nematodelor posedă două orificii – gura și anus (la celelate există un singur
orificiu – bucoanal).
Nematodele au corpul simetric, alungit, constituind unul dintre cele mai cuprinzătoare
tipuri ale regnului animal. Cele mai multe specii de nematode trăiesc liber în natură, dar
unele au evoluat, devenind paraziți ai plantelor și animalelor, inclusiv ai omului.
Nematodele parazitare de importanță medicală pot fi clasificate, în linii mari, în nematode
intestinale și nematode tisulare, dar acest sistem de clasificare nu este foarte precis.
VIERMI CILINDRICI (NEMATELMINȚ I). Caractere generale:Speciile libere populează
aproape toate spaț iile deviaț ă. Majoritatea sunt însă paraziț i la om, animale ș iplante.Corpul
este cilindric, nesegmentat.Nu au aparat respirator ș i nici circulator.La unele apare un sistem
excretor simplu.Sexele sunt separate.
Caracterele distinctive ale nematodelor:
4. 1. Sunt organisme marine, dulcicole, sau terestre, unele specii duc un mod de viață
liber, altele sunt parazite ale plantelor și animalelor, inclusiv ale omului.
2. Sunt organisme triploblastice (corpul este format din trei foițe embrionare:
ectoderm, mezoderm și endoderm), bilaterale, vermiforme, blastocelomate. Corpul
lor este bilateral simetric, nesegmentat, alungit (filiform) și cilindric în secțiune
transversală, extremitățile sunt efilate leger.
3. Aproape toate nematodele au o culoare albicioasă.
4. Peretele corpului (tegumentul) este format din cuticulă stratificată groasă, epiderm
și mușchii longitudinali. Mușchii circulari sunt complet absenți.
5. Cuticula este foarte dură și conține tije scheletice și fibre. Dezvoltarea larvelor este
însoțite de obicei de schimbarea cuticulei (năpârlire). Viermele năpârlește de patru
ori în viața lui.
6. Epidermul sau hipodermul poate fi sincițial sau celular. Acesta are de obicei patru
cordoane longitudinale (cordonul epidermal dorsal, cordonul epidermal ventral și
două cordoane epidermale laterale). Nucleele epidermului se află în aceste
cordoane.
7. Stratul muscular este format numai din mușchi longitudinali (mușchii circulari sunt
absenți). Stratul muscular este divizat de cordoanele epidermale în patru câmpuri
musculare (2 câmpuri dorso-laterale și 2 câmpuri ventro-laterale). Prelungirile
musculare ale tuturor celulelor musculare ale celor două câmpuri musculare dorso-
laterale se unesc cu nervul dorsal. În mod similar, toate prelungirile musculare ale
celor două câmpuri musculare ventro-laterale se unesc cu nervul ventral.
8. Spațiul între tegument și tubul digestiv este numit pseudocel sau pseudocelom (este
absent celomul adevărat). Pseudocelul este umplut cu lichid, fibre și celule gigant.
9. Sistemul circulator și respirator este absent. Cilii în toate etapele de dezvoltare sunt
absenți.
10. Tubului digestiv este lung și drept, el conține gura, faringele musculos, intestinul și
anusul. Intestinul nu are strat muscular.
11. Sistemul excretor este unic. Celulele cu flamură vibratilă sunt absente. Sistemul
excretor este format din una sau două celule renete gigante sau dintr-un sistem de
tuburi de colectare în formă de H.
12. Sistemul nervos este format dintr-un inel nervos perifaringian, și trunchiuri
nervoase longitudinale care se află în cele patru cordoanele epidermale.
13. Organele de simț sunt slab dezvoltate. Acestea sunt reprezentate de papile mici și o
pereche de amfide pe fiecare parte a capului. Unele specii au o pereche de organe de
simț caudale numit fasmide
14. Are loc numai reproducerea sexuală. Sunt dioici - cele două sexe (feminin și
masculin) sunt separate. Există un dimorfism sexual marcat, la masculi extremitate
posterioară este de obicei în formă de cârlig. La unele specii femela secretă un
feromon pentru a atrage masculul.
15. Fecundarea este internă. Clivajul (diviziunea zigotului în blastomere) este puternic
determinat. Ciclului de viață implică stadii larvare.
5. <1>.Alcatuirea corpului: Viermii cilindrici reprezintaungrupdeanimale nevertebrate
inferioarecu corpulcilindric, nesegmentat, ascutit la ambele capete,acoperit cu o
cuticula protectoare.Spre deosebire de viermii plati,viermii cilindrici au cavitatea interna
umpluta cu lichid in care se afla organele interne (hidroscheletul) care are functii de
sustinere si de transport al substantelor nutritive.
<2>. Aparatul digestiv: Se compune din 3 regiuni: anterioara -care include
orificiul bucal si esofagul, medie-intestinul mediu,posterioara- la femela intestinul
posterior care se deschide pe partea ventral a corpului prin anus,iar la mascul-in
cloaca.
<3>.Excretia:
Deseurile lichide se elimina prin protoneferidii.
<4>.Respiratia:
Se face prin cuticula.Speciile parazitare sunt anaerobe.
<5>.Transportul substantelor se face prin intermediul lichidului cavitar.
<6>.Sistemul nervos:
Este de tip ganglionar scalariform.
<7>.Organele de simt:
Sunt mecano-,chemo-,mai rar,fotoreceptori.
2.REPREZENTATII TIPICI:
Reprezentanți:oligochete-râma, care prezintă peri chitinoși (cheți)folosiți în locomoțiehirudinee-
lipitoarea, lipsită de cheți; este ectoparazitcare se hrănește cu sânge.
Limbric(Ascarida) este denumirea comună a unui vierme cilindric parazit, Ascaris
lumbricoides, care poate parazita intestinul omului sau al animalelor. Boala produsă de
acest vierme se numește ascaridioză.
6. Prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai mare decât masculul. La capătul anterior,
limbricul are orificiul bucal, înconjurat de trei buze groase, iar la capătul posterior-orificiul
anal. Limbricul este primul din seria animală la care aceste două orificii sunt separate.
Limbricul trăiește în intestinul gazdei. Are lungime de 10-15 cm la mascul și 20-25 cm la
femele. Femela depune circa 240000 de ouă zilnic. Limbricul este foarte periculos deoarece
poate să treacă prin orice organ vrea, iar dacă limbricul intră în căile respiratorii ale gazdei,
poate să asfixieze gazda. Ne putem apăra față de limbric fiind foarte igienici. Lupta cu acești
viermi este foarte grea, ei transmițându-se la oameni prin dierite căi: apă, carne (porcii
servesc drept gazde intermediare pentru mulți viermi cilindrici), alți oameni infectați,
unele animale de casă, etc. Viermele de gălbează are corpul acoperit de un tegument, care
formează o cuticulă cu rol de apărare împotriva sucurilor digestive. Trichina este un vierme
parazit foarte mic (3–4 mm) care se transmite la om prin consumul de carne de porc
infestată si necontrolată sanitar. Boala produsa se numeste trichineloză. Tenia trăiește în
intestinul subțire a omului. Are corpul turtit ca o panglică, de culoare albă.
Oxiurul trăiește în intestinul gros. Ei sunt mici de vreo 5-12 milimetri și au culoare alba.
Noaptea femelele ies in jurul orificiului anal și depun oua. Având mâinile murdare, ouale
pot ajunge in corp și provoca oxiuraza.
Trichinella spiralis este un nematod localizat intracelular, atât în stadiul larvar cât și ca
adult. Parazitul este introdus în tractul digestiv uman sub formă de larvă închistată în
mușchii unor animale. Sub acțiunea enzimelor digestive ale stomacului larvele sunt
eliberate din chistul muscular, ajung în intestinul subțire, patrund
în citoplasma enterocitelor și în decurs de 30 de ore se dezvoltă paraziții adulți. Dupa 6 zile
de la acuplare, femela începe să depună larve mobile timp de 4-6
săptămâni. Larvele juvenile patrund in vasele limfatice sau sanguine, ajungând în circulația
generală, care le transportă în tot organismul, părăsesc apoi circulația și intră
în miocitele mature unde se închistează producând boala numită trichineloză.
Trichinele au o lungime de 3-4 milimetri. De obicei ei se află în mușchii șobolanului și
ajung la porc în cazul dacă ei manâncă șobolani. Dacă carnea de porc nu este controlata și
omul o manâncă, larvele ajung în corp și provoaca trichineloza.
3.Ciclul vital:
Viermii adulți trăiesc în lumenul intestinului subțire al gazdei. Femela depune aici
numeroase ouă (aproximativ 200.000/zi). În absența masculului, femela depune ouă nefecundate,
care nu au capacitate infestantă. Ouăle rezultate din înmulțirea sexuată conțin o singură celulă ou,
nedivizată (sunt unicelulare, neembrionate). Au un înveliș protector rezistent. Sunt eliminate
în mediu odată cu excrementele gazdei. Sunt foarte rezistente în mediul extern, putând rămâne viabile
7. pe sol mai mult de 1 an. Nu sunt infestante dacă sunt ingerate în stadiul de ouă neembrionate. Atunci
când întâlnesc condiții favorabile (sol umed, umbrit, temperatură ambientală de 22-24 °C), celula ou pe
care o conțin începe să se dividă, și ouăle devin embrionate și infestante într-un interval care poate varia
de la 18 zile la 3 săptămâni.
Ouăle embrionate contaminează solul, apa și plantele cu care au venit în contact. Ele pot fi înghițite de
om sau animale odată cu acestea (prin consum de apă contaminată, fructe și legume nespălate, mâini
murdare, geofagie).
Ajunse în intestinul subțire, ouăle embrionate eclozează, eliberând larve care invadează mucoasa
intestinală și ajung, pe calea circulației portale și limfatice, în ficat. Aici suferă un prim ciclu larvar de
maturație, cu durata de 4 zile. Apoi, pe calea circulației sistemice, ajung în plămâni. Urmează un nou
ciclu larvar de maturație, cu o durată de 10-14 zile, după care larvele străbat peretele alveolar și urcă
prin arborele traheobronșic până în faringe, de unde sunt înghițite. Ajungând din nou în intestinul
subțire, din larve se dezvoltă viermii adulți, și ciclul se reia.
Din momentul ingestiei, ouăle infestante au nevoie de 2-3 luni ca să evolueze până la stadiul de viermi
adulți, în care femela depune prima ei serie de ouă. Durata de viață a unui vierme adult este de 1-2 ani.
Limbricul poate fi depistat printr-o probă de coprocultură.
4.Rolul lor in natura si viata omului:
IMPORTANȚĂ: Speciile parazite produc boli periculoase la om și launele vertebrate. Unii
viermi sunt paraziți la plante. La om se impun cu strictețe măsurile de igienă care
apărăorganismul de infestările cu viermi paraziți. Râmele constituie o verigă importantă în
lanțuriletrofice, contribuind și la îmbunătățirea calității solului, prin afânare și formarea
humusului.
5.Profilaxia …tratamentul:
ASCARIDOZA
Ca sursă de infecţie serveşte omul infectat care elimină cu materiile fecale o mare cantitate
de ouşoare a acestui parazit. Mecanismul de infectare este fecal-oral. Factorii de
transmitere pot fi: fructele, legumele, pomuşoarele, apa, produsele alimentare, jucăriile,
vesela, lenjeria de pat şi corp, alte obiecte de uz casnic infestate cu ouşoare maturizate de
acest parazit. Pot participa la infestarea omului şi muştele prin intermediul produselor
alimentare, iniţial molipsite cu helminţi. Mai frecvent suferă de ascaridoză copiii, lucrătorii
de canalizare, din domeniul curăţării şi filtrării apei, persoanele care se ocupă de
îngrăşarea solului din grădini cu materii fecale umane. Ascaridoza se întâlneşte în lunile de
primăvară, vară şi toamnă ale anului.
8. Profilaxia ascaridozei şi trihocefalozei constă în depistarea precoce a persoanelor
infectate şi tratarea lor, protecţia mediului ambiant şi limitarea maximă a
mecanismului de infectare.
- respectarea regulilor de igienă personală, spălarea minuţioasă a legumelor şi fructelor cu
apă fiartă înainte de a le consuma;
- combaterea deprinderilor urâte la copii (ţinutul degetelor în gură şi roaderea unghiilor);
- de supravegheat şi întrerupt căile de impurificare a mediului extern cu ouă de paraziţi;
- de dus mai eficient lucrul de iluminare sanitară, mai ales cu acele grupe de populaţie care,
în virtutea activităţii de muncă, sunt supuse mai frecvent riscului de infestare;
- prevenirea impurificării solului şi apei cu fecale (spălarea mâinilor cu săpun după
efectuarea lucrărilor agricole);
- consumul apei din fântâni şi din alte bazine numai cu permisiunea Serviciului Sanitar de
Stat;
- evitarea mersului desculţ şi şederea pe sol fără de aşternut, mai ales în locurile poluate cu
dejecţii animale şi umane;
- dejecțiile animale nu se vor folosi în stare crudă la îngrăşarea solului, ele se vor deparazita în prealabil,
prin compostare.
Simptomatologia extradigestivă toxico-alergică constă în:
• manifestări cutanate: prurit nazal, urticarie
• manifestări nervoase: iritabilitate, insomnie, cefalee şi ocazional la copii pseudomeningite sau crize
convulsivante .
• manifestări respiratorii: rinite, bronşite astmatiforme. Ascaridoza este o boală gravă prin complicațiile
declanşate.
Se întâlnesc două tipuri de complicații:
1. Complicații datorate eratismului (tendința de migrare a viermilor adulți spre alte situsuri, proprietate
datorată lipsei de adaptare perfectă în mediul intestinal).
V^scarizii pot migra ascendent, spre stomac, fiind eliminați la exterior prin orificiul bucal. Unii autori
menționează eliminarea lor prin cavitatea nazală. Prin migrarea ascarizilor în trahee pot fi declanşate
cazuri dramatice de asfixie.
Ascarizii pot declanşa complicații grave, chirurgicale prin pătrunderea lor în căile biliare (icter,
angiocolită febrilă), canalul pancreatic (pancreatită acută hemoragică), apendice (apendicită acută).
Ascarizii pot străbate suturile chirurgicale intestinale, declanşând complicații grave postoperatorii
(peritonite) .
2. Complicații mecanice. Prezența unui număr mare de viermi la nivel intestinal poate conduce la
aglomerarea lor în ghemuri, provocând ocluzii intestinale .
9. Profilaxie: Profilaxia individuală impune respectarea normelor de igienă, spălarea
mâinilor şi a crudităţilor de sol, iar profilaxia colectivă impune evitarea contaminării
solului cu dejecţii umane.
Tratament: In terapia ascaridozei se pot folosi următoarele medicamente: Decaris
(Levamisol), Albendazol (Zentel), Fluvermal, Combantrin.
OXIUROZA
Oxiurile (Enterobius vermicularis) sunt paraziti care traiesc in aparatul digestiv inferior al
oamenilor si consuma continut intestinal, alimentele ingerate de om. Sunt frecventi peste
tot in lume in special la scolari.
Simptome:
Parazitoza extrem de frecventa la copii produsa de Enterobius vermicularis,ce prezinta
aspect tipic, alb, lungimea de 3 pana la 10 mm, usor de recunoscut in materiile fecale
sau pe lenjerie.
Transmiterea se face prin maini murdare, apa contaminata, vegetale nespalate dar si prin
atuto-contaminare (scarpinat la fund si apoi bagat degetele in gura).
La om, oxiurii se cantoneaza la nivelul cecului si apendicelui de unde femelele migreaza
prin colon pana la anus unde depun mii de oua infectante.
Tratamentul:
Flubendazol 2 cp/zi, 3 zile cu repetarea curei dupa 3 saptamani pentru preventia auto-
infestarii sau
Albendazol (Zentel) 400 mg odata si repeta dupa 2 saptamani sau
Mebendazol (Vermox)100 mgx2/zi, 3 zile si repeta eventual la 1 luna
Profilaxia:
10. 1. anturajul trebuie tratat pentru a stopa ciclul raspandirii parazitului
2. masuri de igiena personala pentru prevenirea auto-infestarii (spalat mainile,
unghiile taiate scurt, lenjeria curata)
