2. I VIA ȚA SFÂNTULUI NECTARIE
• Sf Nectarie
•
Taumaturgul –
Vindecătorul este
unul dintre cei mai
iubi ți și căuta ți sfin ți
de către credincio șii
din Grecia și din
întreaga lume
Pe lângă faptul că
este un sfânt
contemporan, un sfânt
al secolului nostru,
atrage prin mul țimea
minunilor săvâr șite
atât în timpul vie ții
sale, cât și după
adormirea sa întru
Domnul

3. • Credincio șii care au venit de-a lungul vremii să se închine la
Sfintele sale Moa ște , aflate la Mănăstirea Sf. Treime din insula
Eghina, au plecat vindeca ți suflete ște și trupe ște

4. • Vestea acestor fapte minunate a depă șit de mult grani țele
pământului elen
• Astăzi mii de credincio și din țările ortodoxe și chiar din Occident
vin cu evlavie să găsească aici un liman izbăvitor

5. • Mai mult ca niciodată este
•
nevoie să sim țim această
prezen ță lucrătoare și vie
a sfin ților în această lume
amenin țată de
secularizare și
desacralizare
În persoana Sfântului
umanitatea este tămăduită
și înnoită iar Sfântul este
întotdeauna plin de
compasiune fa ță de om și
de întreaga crea ție a lui
Dumnezeu

6. • Via ța Sfântului
Nectarie și
mărturiile celor
care l-au
cunoscut au
devenit subiectul
multor căr ți,
articole și studii

7. COPILĂRIA
• S-a născut la 1
•
octombrie 1846
în Silivria
provincia Tracia
în Turcia de
astăzi ca al
treilea copil din
cei 7 ai
părin ților Dimos
și Vasilichi
La botez a primit
numele
Anastasie iar
educa ția
religioasă a
deprins-o în
familie iar de la
bunica primele
rugăciuni

8. • Primii ani de școală i-a făcut în
•
•
ora șul natal fiind atras și de
biserică și sfintele slujbe
La catedrala mitropolitană, din
ora ș, se găsea Icoana făcătoare
de minuni a Maicii Domnului
numită Preasfânta Harului Celui
Mare, care, potrivit tradi ției, ar
fi ajuns în chip minunat pe
coastele ora șului scăldate de
Marea Marmara, în urma unui
naufragiu al corăbiei crucia ților
latini, care ocupaseră
Constantinopolul în 1204
Icoana fusese furată de ace știa
chiar din Biserica Sf. Sofia

9. • Datorită situa ției economice grele a familiei tânărul Anastasie, la
vârsta de 14 ani pleacă la Constantinopol unde lucrează la un
negustor pentru a se între ține
• Muncea din greu până la asfin țitul soarelui, cu haine ponosite,
descul ț iar plata era – por ția zilnică de mâncare

10. • În pu ținele clipe de răgaz, î și îndulcea suferin ța citind di n Sf.
Scriptură și din căr țile Sf. Părin ți care le adusese cu sine
• Știa să scrie și-l ajuta pe patronul său să- și alcătuiască
coresponden ța

11. • În puritatea sufletului
său, scrie o scrisoare
către Domnul Iisus
Hristos, cerând ajutor
pentru alinarea
suferin țelor și câteva
hăinu țe și o pereche de
pantofi
• Cu scrisoarea se duse
la negustorul de peste
drum rugându-l să-i
împrumute un timbru
• Negustorul, om cu frica
lui Dumnezeu îi spune
să lase scrisoarea că-i
va pune el timbru

12. •
•
•
Uitându-se pe plic și văzând cine este destinatarul, negustorul, profund
impresionat, deschide plicul și-l cite ște
A hotărât să alcătuiască o scrisoare de răspuns înso țită de o sumă de bani
La primirea răspunsului, Anastasie a mul țumit prin rugăciune Tatălui Ceresc
cumpărându- și cele necesare

13. • Dragostea fa ță de căr ți îl face ca, texte frumoase și mi șcătoare din scrierile
•
Sf. Părin ți, ori filosofii antici, să le copieze pe mici bucă ți de hârtie și să le
strecoare în pachetele cumpărătorilor care veneau la magazin
Ace știa le citeau cu plăcere și admirau inteligen ța tânărului ucenic

14. • O altă bucurie a tânărului Anastasie era participarea în duminici și
•
sărbători la sfintele slujbe
Era mereu lângă slujitorii altarelor și ți ajuta după putere

15. • Calită țile sale nu puteau să rămână neobsevate și ajunse să fie
remarcat de conducătorii Școlii Metocului Sf. Mormânt care l-au
angajat ca pedagog și dascăl pentru clasele mici
• Aici a lucrat până la vârsta de 20 ani

16. • În tot acest timp nu și-a uitat părin ții și fra ții pe care i-a lăsat în
oră șelul Silivria
• De multe ori le trimitea bani iar sărbătorile mari venea să le
petreacă cu ei
• Iată ce ne poveste ște monahul Abimelec, biograful său:

17. • Când se întorcea acasă cu corabia s-a iscat o furtună îngrozitoare
iar cei de pe vas erau înspăimânta ți de furia valurilor și a vântului
• Când una din pânzele mari ale vasului s-a rupt, amenân țând
echilibrul vasului, tânărul Atanasie a scos repede cureaua de la brâu
a legat pânza și cu glas mare se ruga

18. • „ Doamne, scapă-ne, ajută-mă să studiez teologia, pentru a putea să-i
întorc la credin ță pe cei ce hulesc numele Tâu!”
• Din acel moment valurile și furtuna s-au potolit ajungând nevătăma ți la
țărm

19. • La vârsta de 20 de ani, Atanasie părăse ște Constantinopolul și se retrage în
•
insula Hios
În satul Liti,
de multe ori
din insulă, va fi numit învă țător , iar în paralel studiază teologia și
a fost rugat să predice la bisericile din împrejurimi

20. • Cuvântul să u
teologic era bogat
și atrăgător și
astfel a devenit
foarte iubit de
către locuitorii
insulei
• Ducea o via ță
simplă, curată, în
permanentă
rugăciune și
comuniune
spirituală cu
duhovnicul său

21. • Încă de la începutul șederii sale în Hios urca deseori la mănăstirea
Ιερά Νέα Μονή – Mănăstirea Nouă
• Aici a devenit fiul duhovnicesc al cuviosului Pahomie , personalitate ce
a rămas vie în memoria locuitorilor insulei până astăzi

22. •
•
Timp de 7 ani Anastasie se va dedica spre luminarea micilor săi elevi, educându-i
în luminia iubirii de neam și de credin ță. Era epoca în care toate popoarele din
Balcani cunoscuseră jugul asupritor al otomanilor
Ca un luminător al neamului, îi încuraja pe cei din jur, asigurândui că, prin voia lui
Dumnezeu, va veni vremea când va răsări soarele dreptă ții peste pământul țării lor

23. IEROMONAHUL NECTARIE
• Anastasie și-a adus în insulă întreaga familie, pe fratele său l-a
•
trimis la studii devenind învă țător în 1873 chiar în școala în care el
însu și predase
Iar tânărul Anastasie, care avea atunci 27 de ani, luase hotărârea
de a- și urma voca ția pe care o sim țea în sine – via ța monahală

24. • Sf. Părin ți ai Bisericii au stabilit prin Sf. Canoane că, cel ce dore ște să
intre în cinul monahal, trebuie să treacă printr-o perioadă de încercare
de cel pu țin 3 ani
• A intrat ca frate ( δόκιμος – ce ce este încercat ) în Mănăstirea cea
Nouă

25. •
•
•
În toată această perioadă s-a distins prin via ța sa ascetică bazată pe post, rugăciune,
smerenie, ascultare și lucrarea virtu ților
Există în practica Bisericii Ortodoxe ca la intrarea în monahism să se schimbe numele
celui nou călugărit
Pe 7 noiembrie 1876 avea să fie călugărit, primind numele Lazăr, iar câteva luni mai
târziu, la 15 ianuarie 1877 a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul de Hios, Grigorie,
primind numele Nectarie, nume cu care va fi cunoscut de lumea întreagă

26. • Pe când era frate de mănăstire, a fost numit secretar,
remarcându-se prin corectitudine și prin spiritul său deschis fa ță
de orice monah care-i cerea ajutorul
• Dorin ța sa cea mai mare era continuarea studiilor teologice

27. • Î și vede visul împlinit prin venirea pe la mănăstire a unuia dintre oamenii
•
înstări ți ai locului – Ioan Hiotis Horemis ce voia să-l cunoască pe tânărul
diacon Nectarie
Între cei doi se leagă repede o prietenie și aflând de dorin ța părintelui de a
continua studiile îi propune srijinul material

28. • Cu binecuvântarea părintelui stare ț și a mitropolitului locului,
părintele Nectarie pleacă la Atena
• După trei ani , în toamna lui 1881, se întoarce la mănăstire cu
diploma de absolvire a liceului, cu calificative excep ționale

29. • La sfatul binefăcătorului său Ioan Horemis părintele Nectarie intră în legătură
•
•
cu Patriarhul de Alexandria, Sofronie, care păstorise și el ca Mitropolit de Hios
Sofronie Patriarhul îi acordă o bursă de studii dar și recomandările necesare
înscrierii la facultate
Astfel va ajunge Sf. Nectarie pe meleagurile Egiptului

30. • Calită țile morale și duhovnice ști ale ierodiaconului Nectarie au fost
•
•
observate de blândul patriarh Sofronie
Modul duhovnicesc în care slujea Sf. Liturghie și cuvântările plăcute care
mi șcau inimile credincio șilor, au fost un motiv în plus care recomandau
continuarea studiilor universitare
Singura condi ție era ca după terminarea studiilor să se întoarcă în Egipt
spre a sluji în cadrul Patriarhiei de Alexandria

31. • În 1882 ierodiaconul Nectarie î și începe studiile la Facultatea de Teologie
•
•
din Atena iar duminicile slujea în bisericile ora șului invitat de preo ți să
predice
Multe din aceste predici le va publica mai târziu în cartea „Cuvântări
biserice ști”
Pentru rezultatele foarte bune ob ținute, Consiliul de conducere al Facultă ții
îi va acorda o bursă de merit pe care o va de ține până la sfâr șitul anilor de
studii

32. • Licen țiat în teologie și consecvent promisiunii pe care o făcuse, ieromonahul
•
Nectarie se întoarce în 1886 la Alexandria unde, va fi numit, de bătrânul
Patriarh Sofronie, predicator principal al Bisericii din Alexandria
În acela și an va fi hirotonit preot în vestita catedrală „Sf. Sava” din Alexandria
unde va publica „Cinci cuvântări biserice ști despre Postul Mare”

33. • Slujea cu dăruire în
biserica „Sf. Nicolae”pe
care a mărit-o și a pictat-o
• Vestea priceperii sale în a
alina bolile suflete ști, prin
sfaturile date în Taina
Spovedaniei, a făcut ca sub
epitrahilul său să vină, cu
smerenie și cu frângere de
inimă, o mare mul țime de
oameni
• Privit cu ochi buni și
admirat, de cei cura ți cu
inima dar discredidat de cei
ce sufereau de boala
invidiei

34. MITROPOLIT DE PENTAPOLIS
• La 15 ianuarie 1889 va fi
•
hirotonit episcop și numit
Mitropolit Onorific de
Pentapolis, dar va păstra
și func ția de responsabil
cu problemele Patriarhiei
pentru ora șul Cairo
Toate aceste func ții nu-l
vor împiedica să- și
continuie activitatea sa
pastorală, în cadrul
parohiei Sf. Nicolae

35. • În puritatea sufletului său, părintele Nectarie nu î și dorise
niciodată ocuparea acestor func ții
• Veninul uneltirilor și al defăimărilor venite din partea confra ților
plini de invidie, îi vor aduce mari încercări

36. • Patriarhul Sofronie, înaintat în vârstă și cu puterea discernământului scăzut,
•
crede spuselor uneltitorilor că Părintele Nectarie vrea să-i i-a locul și fără să-i
dea posibilitatea să se apere îl depune din toate func țiile de până atunci
de ținute
Aceasta se întâmpla la 3 mai 1890 permi țându-i-se să rămână doar slujitor la
altarul bisericii Sf. Nicolae

37. • Această măsură nu i-a mul țumit pe adversarii săi care au continuat defăimările
•
sugerându-i patriarhului îndepărtarea definitivă a Mitropolitului Nectarie din
cadrul Patriarhiei de Alexandria
Trei luni mai târziu, la 11 iunie 1890, Patriarhul Sofronie va trimite părintelui
Nectarie o scrisoare în care îi poruncea să părăsească Egiptul, dându-i în
schimb cartea canonică de ie șire din Patriarhie, cu motiva ția că „nu poate
suporta clima prea caldă a continentului african”

38. • Cuviosul părinte Nectarie a primit aceste lovituri nedrepte cu smerenie, iubindu-i
•
chiar și pe vrăjma șii săi, după învă țătura Mântuitorului
Plecarea sa avea să producă o mare durere în inimile credincio șilor

39. DIN NOU ÎN GRECIA
• La începutul lunii
august a anului 1890,
Sf. Nectarie ajungea
la Atena cu sufletul
întristat, dar,
asemeni Sf. Părin ți
care au îndurat grele
suferin țe și umilin țe
din partea oamenilor,
Sf. Nectarie î și
asumă această Cruce
în tăcere și smerenie,
pe toate biruindu le cu ajutorul
rugăciunii
neîntrerupte

40. • Timp de 7 luni, fără a încerca să-l cunoască mai îndeaproape,
atenienii l-au tratat cu răceală, fiind nevoit să apeleze la fratele
său din Hios pentru a se putea între ține
• Prin Pronia Divină întâlne ște o cuno știn ță care îl ajută să fie
angajat ca preot predicator în cadrul Mitropoliei de Evia
• Dar și aici ispitele și umilin țele păreau că nu vor avea sfâr șit

41. • Credincio șii, influen ța ți de cei din administra ția Mitropoliei, în lipsa
mitropolitului, au părăsit biserica, în cea mai mare parte, când Sf.
Nectarie a început să predice, două duminici la rând credincio șii care
au rămas au în țeles că un om care vorbe ște și sluje ște a șa de
frumos, nu poate să fie a șa cum încercau ceilal ți să-l înfă ți șeze

42. • Credincio șii bisericii Sf. Nicolae din Egipt, au trimis reprezentan ți spre
a mărturisi nedreptă țile ce i s-au făcut Sf. Nectarie
• În duminica următoare, când Sf. Nectarie a predicat oamenii l-au
ascultat și pătrun și de cuvântul Sfântului l-au aplaudat și și-au cerut
iertare

43. •
•
•
A început Sf. Nectarie să predice în toate bisericile ora șului și satele din jur
A scris căr ți și bro șuri pe care le împăr țea în mod gratuit la parohii
După o slujire de peste 3 ani devenise foarte iubit și căutat de locuitorii Eviei

44. DIRECTOR AL SEMINARULUI TEOLOGIC
RIZAREION
• Prezen ța Sf. Nectarie în mijlocul colectivului de profesori ai
•
Seminarului avea să achimbe profund concep ția acestora
despre modul în care trebuia educa ți și îndruma ți elevii teologi
Știa părintele Nectarie, din experien ța vie ții sale, că nimic nu
schimbă mai repede concep țiile oamenilor decât puterea
exemplului personal

45. • Cei care l-au avut ca dascăl povestesc: „În prima zi de școală, părintele
Nectarie, a fost întâmpinat de elevi și profesori. După introducerile de
rigoare, a cerut ca mai întâi să se închine în paraclisul școlii și după aceea
să înceapă activitatea școlară. Mul ți dintre cei prezen ți au rămas
impresiona ți de fa ța luminoasă și brăzdată de lacrimi a părintelui Nectarie
când rostea rugăciunea la fiecare icoană. Nu mai văzuseră la nimeni o
asemenea dăruire, sim țeau că venise la ei un om sfânt cu adevărat
duhovnicesc”

46. • Nu vorbea niciodată aspru, unul dintre elevi î și aminte ște cum patru colegi s•
•
au certat apoi s-au bătut și au fost du și de pedagog la părintele director
Nectarie
Acesta i-a cercetat cu blânde țe pe fiecare, pentru a afla cauza certurilor
dintre ei
Apoi le-a spus: „N-am să pedepsesc pe nici unul. Am să mă pedepsesc pe
mine. Timp de trei zile voi posti, nu voi mânca nimic și mă voi ruga ca ura
dintre voi să ia sfâr șit”

47. • Elevii au rămas înmărmuri ți. Sf. Nectarie a posti trei zile și s-a rugat pentru
•
ei. De atunci pu țini au fost cei care au mai îndrăznit să-l supere cu ceva
Cea mai mare bucurie a elevilor era să-l asculte predând, sim țeau că cele
spuse de acest om erau trăite mai întâi de el însu și

48. • Iată cum îl descrie unul
dintre elevi: „Chipul său
mă atrăgea asemenea unui
magnet, cât de deosebit,
de strălucitor era, de altfel,
atât de simplu și de smerit!
Îl vezi trăind în lume,
comunicând cu ea și în
acela și timp sim ți că el nu
apar ține lumii acesteia, că
nu are nimic comun cu
ambi țiile, a șteptările și
visurile oamenilor
obi șnui ți. Se roagă
neâncetat ziua și noaptea
pentru mântuirea lumii și
tinde spre ve șnica
Împără ție a lui Dumnezeu.
Blând și îngăduitor, îi
iube ște pe to ți...”

49. • Se interesa de fiecare elev în parte căutând să afle problemele
•
suflete ști și familiale ale fiecăruia și să-i ajute
Un elev și-a pierdut părin ții în accident și de supărare voia să se
sinucidă. Părintele Nectarie l-a luat în paraclis și s-a rugat cu el în fa ța
icoanei Maicii Domnului iar sufletul copilului s-a lini știt. Cînd acela și
copil s-a îmbolnăvit iar medicii nu-i mai dădeau nici o scăpare,
părintele Nectarie l-a adus la școală și împreună cu elevii s-a rugat în
ficare zi timp de o săptămână

50. •
Sâmbătă au făcut slujbă după rânduiala Sf. Munte – privegere de la miezul nop ții și
până diminea ța. După Sf. Liturgie Sf. Nectarie s-a dus să se odihnească și în vis i s-a
arătat Maica Domnului care i-a zis: „copilul se va face bine”. Din acea zi situa ția
bolnavului s-a îmbunătă țit repede până la vindecarea completă. Peste câ țiva ani
copilul a fost hirotonit preot de Sf. Nectarie, binefăcătorul și salvatorul său

51. • Sf. Nectarie era foarte milostiv, celor săraci le dăruia și hainele de
pe el
• Când s-a îmbolnăvit omul de serviciu al școlii, care era sărac, cu
familie numeroasă, timp de trei zile, cât a fost bolnav, Sf. Nectarie
se trezea cu două ore mai devreme și cură ța singur școala până se
trezeau elevii. A patra zi când a venit la școală, omul de serviciu a
rămas uimit când l-a văzut pe părintele director Nectarie că face
cură țenie la toaletele școlii

52. • Cu uimire l-a întrebat: „dar ce face ți Sfin ția Voastră? Ți-am
ținut locul în aceste zile în care ai lipsit, ca nu cumva să se
propună înlocuirea ta. Știam că e ști un om sărac, cinstit și nu- ți
puteai permite să î ți pierzi slujba. Te rog, însă, ca ceea ce ai
văzut, să nu mai spui nimănui”

53. •
•
În vara anului 1898 Sf. Nectarie a ajuns în Sf. Munte vizitând mai multe mănăstiri, a
copiat câteva manuscrise și a stat de vorbă cu părin ții duhovnice ști de aici
La o colibă a întâlnit un monah ce avea darul înainte vederii. Văzându-l pe părintele
Nectarie, l-a strigat pe nume și l-a îmbră ți șat. Părintele Nectarie l-a întrebat: ”Vom
intra curând în sec. XX, cum crede ți că va fi? Va fi sfâr șitul multor regate – a răsouns
monahul – războaie, nelini ște, catastrofe naturale...”

54. • La Sf. Liturghie din
paraclisul școlii veneau și
oameni din ora ș. Odată,
părintele Nectarie invitat
de o familie de vază, din
ora ș, să spovedească pe
cineva, a întâlnit o tânără
– Hrisantia – care era
oarbă de la vârsta de 3
ani
• A rămas foarte
impresionat de puritatea
sufletească a tinerei care
de atunci i-a rămas fiică
duhonicească

55. • Și alte tinere, la
îndemnul Hrisantei, au
devenit fiice
duhovnice ști ale
părintelui Nectarie
• Ele i-au mărturisit
faptul că și-ar dori
foarte mult să se
dedice vie ții
duhovnice ști intrând în
monahism
• Au rămas câ țiva ani
sub îndrumarea Sf.
Nectarie și au fost
sfătuite de bunul
părinte să- și caute un
loc potrivit pentru
întemeierea unei
mănăstiri

56. • Se gândea Sf. Nectarie că se va retrage curând la pensie și voia săși caute un loc lini știt departe de lume unde să lucreze la propria
mântuire și să călăuzească și aceste suflete evlavioase
• După câteva luni de căutări, tinerele au găsit în insula Eghina o
veche mănăstire părăsită, cu hramul Izvorul Tămăduirii

57. • Când în 1904 a vizitat
•
•
insula, Sf. Nectarie a
văzut locul și-a dat
acordul instalării
tinerelor acolo
De la autorită țile insulei
a primit permisiunea
începerii lucrărilor dar și
promisiunea că vor primi
ajutorul ducerii la bun
sfâr șit a acestui scop
sfânt
După repararea uneia
din vechile clădiri
abandonate, cele patru
călugări țe s-au instalat
în toamna anului 1904
în nou înfiin țata
mănăstire, având ca
stare ță pe Hrisantia –
Xenia ca monahie

58. •
•
De acum Sf. Nectarie se va îngriji atât de bunul mers al școlii cât și de înaintarea
lucrărilor de restaurare a mănăstirii, de construirea noului corp de chilii și a bisericii
centrale cu hramul Sf. Treime
Locuitorii insulei istorisesc faptul că la prima sosire a Sf. Nectarie în insulă, i-a ie șit
înainte un băiat de 15 ani, care era demonizat și pe când se zbuciuma striga: „Vine,
vine, Preasfin țitul!... Fugi ți ca să-l întâmpina ți!... Vine sfântul care va salva insula!...”

59. •
•
În fa ța acestei priveli ști zguduitoare, Sf. Nectarie și-a ridicat ochii spre cer, a rostit o
scurtă rugăciune și atingând gura băiatului cu capătul toiagului său arhieresc a zis: „Duh
pitonicesc, viclean și necurat, î ți poruncesc în numele lui Iisus Hristos Cel Răstignit și
Înviat să ie și din acest copil”
Spre uimirea și frica celor prezen ți copilul s-a vindecat, iar în ultima zi de ședere, la
rugămintea locuitorilor insulei, după slujba Sf. Liturghii a citit rugăciuni pentru ploaie și
a fost ascultat căci a plouat trei zile

60. •
•
•
PĂRINTE DUHOVNICESC AL MĂNĂSTIRII
SFÂNTA TREIME
După 14 ani de conducere a Seminarului Teologic Rizareion, Sf. Nectarie
ajuns la vârsta de 62 ani, s-a hotărât să se pensioneze
La 7 februarie 1908 Și-a depus cererea de pensionare și i-a fost acceptată de
Ministerul Învă țământului
La sfâr șitul lunii aprilie 1908 Sf. Nectarie se retrage definitiv în Eghina
construindu- și o chilie în afara mănăstirii unde va locui până la sfâr șitul vie ții
pământe ști

61. •
•
Un nou început îl a ștepta pe Sf. Nectarie în cadrul mănăstirii Sf. Treime, care se
înfiin țase prin ini țiativa și sub îndrumarea sa
Cu rugăciune și credin ță în Dumnezeu muncea alături de muncitorii angaja ți ai
mănăstirii, de diminea ța până la apusul soarelui, afară de orele destinate sfintelor
slujbe

62. •
•
•
De multe ori se întâmpla să rămână fără bani neputând să plătească muncitorii, iar
maicile, îngrijorate, întrebau ce să facă?
Părintele le răspundea: are Dumnezeu grijă și când se părea că nu mai este nici o
speran ță, ceva salvator de ultim moment apărea
Mănăstire ajunsese să aibă 20 de maici, cele mai multe, din cauza sărăciei, nu știau
carte. În fiecare zi Sf. Nectarie le chema la școală într-o sală special amenajată unde
le învă ța să citească, să scrie și să cânte muzică psaltică

63. •
•
•
La mănăstire Sf. Nectarie trăia în smerenie și simplitate și expresivă este și următoarea
întâmplare:
Unul dintre ucenicii săi, care a ajuns un mare duhovnic și un părinte îmbunătă țit, părintele
Filotei Zervakos, il cunoscuse pe când era director al Seminarului din Atena, apoi a plecat în
armată după care s-a călugărit
Aflând că Sf. Nectarie se află în Eghina s-a hotărât să-l vadă spre a-i cere și câteva sfaturi
duhovnice ști

64. •
Era o după-amiază călduroasă de vară, Sf. Nectarie, cu rasa de lucru pe el și cu un fes
murdar de var, pe cap, muncea afară, la intrarea în mănăstire. Muncitorii serviseră masa
și se odihneau la umbră. Ajungând la m ănăstire, părintele Filotei nu l-a recunoscut pe
Sf. Nectarie, a șa cum era îm brăcat, ci a crezut că este unul dintre muncitorii monahi

65. •
•
•
•
•
•
•
Apropiindu-se de locul unde acesta muncea, îl întrebă:
E aici Preasfin țitul?
Aici e, răspunse Sf. Nectarie
E înăuntru, în m ănăstire?
Da înăuntru e
Du-te și spune-i că a venit un fiu de-al lui duhovnicesc, diacon, și că vrea să-l vadă numaidecât!
Fie cum dori ți, răspunse și îl invită să a ștepte în camera pe care tocmai o zugrăvise

66. • După numai cinci
minute se întoarse
îmbrăcat cu o altă rasă,
cu bastonul arhieresc și
cu crucea. Mut de
uimire părintele Filotei
vede că acela căruia îi
vorbise pe un ton atât
de mândru este însu și
părintele său
duhovnicesc
• A îngenunchiat și cu
lacrimi și-a cerut iertare
pentru atitudinea lui.
Sfântul Părinte l-a
iertat, l-a îmbră ți șat cu
căldură și l-a sfătiut
duhovnice ște

67. •
•
Cum voi putea sfin țite părinte să îving acest păcat al m ândriei? – l-a întrebat ucenicul
Filotei Zervakos
Iar Sf. Părinte i-a răspuns: „Sfin ții Părin ți ne înva ță că fiecare păcat se învinge prin
lucrarea virtu ții care i se opune. Astfel, mândria se învinge prin exersarea smereniei, ura
aproapelui prin dragoste, iubirea de argin ți prin milostenie, lăcomia prin post și cumpătare
și a șa mai departe”

68. •
•
•
Sunt foarte multe minunile pe care Sf. Nectarie le-a săvâr șit încă în via ță fiind și pe
care locuitorii și le amintesc cu evlavie
Unul dintre locuitorii care stătea relativ aproape de mănăstire, istorise ște următoarea
întâmplare
Când sf. Loca ș era în reconstruc ție au avut nevoie de mai multă apă ca să stingă varul.
Părintele Nectarie cu maicile și cu o căru ță în care puseseră butoaie goale, au coborât
la casa acestuia, fiindcă avea o fântână în curte, ca să ceară apă

69. •
Din cauza secetei fântâna avea apă pu țină și din zgârcenie dar și din grija pentru
plantele sale din grădină care trebuiau udate, gospodarul l-a refuzat pe părintele
Nectarie. Fără să se supere, Sf. Nectarie s-a întors la mănăstire. La plecare le-a spus
gospodarului și rudelor care lucrau în grădină: „Sănătate și să scăpa ți cu bine!” Oare ce
să însemne această urare? S-au întrebat cu to ții

70. • Ajungând la
•
mănăstire părintele a
intrat în biserică și la
icoana Maicii
Domnului s-a rugat
îndelung. Nu după
mult timp gospodarii
din vale au auzit un
vuiet prelung și
înspăimântător și din
fânână a țâ șnit un
șuvoi de apă
inundând grădina
Au început să plângă
și mergând la
mănăstire și-au cerut
iertare de la
părintele și l-au
invitat să vină
oricând dore ște, spre
a lua apă din fântâna
lor

71. • Pe când Sf. Nectarie merge la paraclisul închinat Sf. Dionisie mai sus de
mănăstire, pe munte, spre a săvâr și Sf. Liturghie pe cărare a apărut un șarpe
mare și înspăimântător, care se mi șca în chip amenin țător. Fără să se piardă
cu firea, sfântul a zis șarpelui: „Stai nemi șcat acolo unde te găse ști! Iisus
Hristos biruie ște!” Șarpele a în țepenit în locul în care era

72. • Sfântul a trecut
mai departe, a
săvâr șit Sf.
Liturghie și pe
aceea și cale s-a
întors la
mănăstire,
șarpele era tot
acolo în țepenit
• A trimis câ țiva
oameni să ucidă
fiara îngrozitoare
pentru ca nu
cumva să mai
atace pe cineva
• Când l-au văzut
oamenii s-au
speriat spunând
că niciodată n-a
văzut a șa ceva

73. • Părintele Nectarie era foarte prietenos cu to ți locuitorii insulei.
•
De fiecare dată când trecea prin satul din vale – astăzi oră șelul
Eghina – era invitat să intre să binecuviteze casa
Unul dintre locuitori î și aminte ște că odată l-a invita pe părintele
în curtea sa pentru a-l servi cu un pahar cu apă rece și a se
odihni. În mijlocul cur ții avea un măslin care, de mult timp era
atacat de o specie rară de lăcuste ro șii ce-i mâncau fructele

74. •
•
Atunci Sfântul Părinte aflând acest lucru a trimis pe cineva la mănăstire să-i aducă
crucea și rostind o rugăciune a însemnat copacul cu Sf. Cruce. Îndată
s-au ridicat lăcustele, formând un nor zumzăitor și au zburat în depărtare
Copacul se află până astăzi în curtea gospodarului și continuă să dea, an de an, cele
mai bune măsline

75. •
•
Tipicul mănăstirii Sf. Nectarie prevedea să nu se mănânce carne, doar pe ștele era
îngăduit. Părintele Nectarie dăduse poruncă să nu se mănânce nimic prăjit ci totul
numai fiert
Aceasta ajuta la sporul duhovnicesc, la men ținerea unei stări de trezvie, la alungarea
moliciunii și a atacurilor viclene venite din partea diavolului, prin insuflarea de gânduri
păcătoase

76. •
Maica Teodosia poveste ște că, odată, pe când urca cu Sf. Nectarie pe drumul dintre
ora ș și mănăstire, li s-au arătat deodată Sf. Dionisie înso țit de Sf. Mina, Sf. Dionisie a
spus: „Ce mai faci Nectarie, de mult te a ștept să vii!” părintele Nectarie, înfrico șat, a
întrebat mirat: „ Și fratele îmbrăcat în haine militare cine este? Este Sf. Mina, locuie ște
și el aici” După acest dialog cei doi sfin ți au dispărut

77. •
•
După câteva zile, Sf. Nectarie a întrebat pe locuitorii insulei dacă există vreo biserică
cu hramul Sf. Mina pe insulă
I s-a răspuns că există un vechi paraclis sus în munte dar e greu de ajuns. Părintele
a plecat cu două maici și după câteva ore de urcat a ajuns și au găsit bisericu ța de
mult părăsită, au cură țat-o iar Sf. Nectarie s-a rugat îndelung la icoana Sf. Mina

78. • După rugăciune părintele a spus maicilor: „Aici se va face o înfloritoare
•
mănăstire de maici”. Maicile l-au privit mirate și au zis: „Preasfin țitul visează
cu ochii deschi și. Cine va putea să întemeieze o mănăstire în acest loc pustiu
și îndepărtat?”
La aproape 30 de ani de la trecerea la cele ve șnice a Sf. Nectarie, unul dintre
ucenicii săi, părintele Amfilohie Makris a întemeiat în acel loc o mănăstire de
maici care dăinuie și astăzi

79. ULTIMII ANI DE VIA ȚĂ ȘI ADORMIREA ÎNTRU
DOMNUL A SFÂNTULUI NECTARIE
• După intrarea în
•
•
monahism, via ța
călugărului intră întrun anumit ritm –
ritmul liturgic – al
rugăciunii
neâncetate, care se
formează prin
participarea la
slujbele zilnice și
prin preocuparea de
a dobândi
rugăciunea inimii
Zilele trec având ca
orologiu cele șapte
laude, iar lunile și
anii în ritmul marilor
sărbători împărăte ști
A șa se desfă șura și
via ța Sf. Nectarie în
mănăstirea Sf.
Treime

80. •
•
Anii au trecut, iar roadele duhovnice ști se vedeau pretutindeni. Mul țime de credincio și
soseau la mănăstire spre a fi aproape de părintele Nectarie. Mul ți dintre ei veneau la
dânsul cu speran ța de a fi vindeca ți, iar după măsura credin ței primeau alinare sau
vindecare prin mijlocirea sfântului
La vârsta de 74 ani părintele Nectarie sim țea că timpul despăr țirii de cele pământe ști se
apropiase

81. • Pe 20 august 1920 a
mers să se închine la
icoana Maicii Domnului
Hrisoleontisas, din
mănăstirea cu acela și
nume, de cealaltă parte
a muntelui
• După 15 zile, întărit
duhovnice ște, a dorit să
se întoarcă acasă la
mănăstirea Sf. Treime.
Pe drum ajungând pe o
culme, de unde se vedea
mănăstirea și ora șul, s-a
oprit să se roage pentru
ultima dată pentru to ți
locuitorii insulei

82. •
•
A îngenunchiat și a rămas multă vreme nemi șcat, în extaz. Una dintre maici, văzând că
nu se mai mi șcă, s-a speriat și venind l-a atins pe umăr
Atunci Sfântul i-a spus: „Pentru ce te-ai temut și mai tulburat de la rugăciune?”
Înfrico șată maica s-a retras, iar Sfântul i-a zis iară și: „Binecuvintez acum pentru ultima
dată mănăstirea noastră, ora șul și întrega insulă, deoarece peste pu țin timp voi pleca”.
„Unde vă duce ți?” Au întrebat maicile. „În ceruri” a răspuns Sf. Nectarie

83. •
•
Pentru că starea sănătă ții părintelui se înrăută țise, maicile l-au dus la spitalulu din
Atena, urmând tratamentul mai bine de o lună
Fa ța sa senină le dădea curaj celorlal ți bolnavi, îi mângâia cu cuvinte frumoase și le
explica de ce trebuie să treacă oamenii prin diferite suferin țe: „drumul suferin ței este
un drum izbăvitor atunci când este înso țit de nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, este
cură țitor de păcate și spre în țelep țire, este o asumare a Sfintelor Patimi ale
Mântuitorului Iisus Hristos”

84. •
•
•
După o lungă și tăcută suferin ță, în seara zilei de 8 noiembrie 1920, Sf. Nectarie a trecut
la cele ve șnice
Vestea s-a răspândit repede în întreaga insulă, locuitorii erau tri ști și aduna ți în port,
a șteptau să fie adus acasă trupul neânsufle țit al protectorului lor
Cu toate acestea, un sentiment de lini ște și de speran ță îi făcea să în țeleagă că totu și
câ știgaseră un mijlocitor cu mare trecere în fa ța Mântuitorului Hristos