Mihai Viteazul a unit, temporar, Țările Române între 1593 și 1601, refuzând tributul către Imperiul Otoman și obținând victorii semnificative în luptele antiotomane. Unirea din 1600, favorizată de personalitatea sa și contextul geopolitic, a inclus Transilvania și Moldova, dar a fost de scurtă durată din cauza opoziției interne și externe. Domnia sa a reprezentat un simbol al unității naționale românești și a luptelor pentru independență, iar moartea sa în 1601 a marcat sfârșitul acestei epoci.