2. •
„ Cre știnilor, noi astăzi
Un praznic mare avem.
Ca sâ-l putem cunoa ște
Veni ți la Betleem!
Că a născut în lume
Pe-Acel ce-L a șteptam
Maria, Maica Sfântă
Veni ți ca să-L vedem!”

3. EVANGHELIA
NA ȘTERII
• „ În zilele acelea a ieşit
poruncă de la Cezarul
August să se înscrie
toată lumea. Această
înscriere s-a făcut întâi
pe când Quirinius
ocârmuia Siria. Şi se
duceau toţi să se
înscrie, fiecare în
cetatea sa. Şi s-a suit
şi Iosif din Galileea, din
cetatea Nazaret, în
Iudeea, în cetatea lui
David care se numeşte
Betleem, pentru că el
era din casa şi din
neamul lui David. Ca să
se înscrie împreună cu
Maria, cea logodită cu
el, care era însărcinată.

4. • Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, Şi a născut pe
Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era
loc de găzduire pentru ei. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi
făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut
lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu
frică mare.

5. • Dar îngerul le-a zis: Nu vă
temeţi. Căci, iată, vă
binevestesc vouă bucurie
mare, care va fi pentru tot
poporul. Că vi s-a născut azi
Mântuitor, Care este Hristos
Domnul, în cetatea lui
David. Şi acesta va fi semnul:
Veţi găsi un prunc înfăşat,
culcat în iesle. Şi deodată s-a
văzut, împreună cu îngerul,
mulţime de oaste cerească,
lăudând pe Dumnezeu şi
zicând: Slavă întru cei de sus
lui Dumnezeu şi pe pământ
pace, între oameni
bunăvoire!

6. • Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii
către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta
ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se,
au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi
văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi
auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra
toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa”. (Luca II, 1-19)

7. • „ Iar naşterea lui Iisus Hristos
a șa a fost: Maria, mama Lui,
fiind logodită cu Iosif, fără să
fi fost ei înainte împreună, s-a
aflat având în pântece de la
Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul
ei, drept fiind şi nevrând s-o
vădească, a voit s-o lase în
ascuns. Şi cugetând el
acestea, iată îngerul
Domnului i s-a arătat în vis,
grăind: Iosife, fiul lui David,
nu te teme a lua pe Maria,
logodnica ta, că ce s-a
zămislit într-însa este de la
Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu
şi vei chema numele Lui:
Iisus, căci El va mântui
poporul Său de păcatele lor.

8. • Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin
proorocul care zice: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor
chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”. Şi
deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul
Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif,
Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

9. •
Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii
de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce
S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm
Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi
adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este
să Se nască Hristos?

10. • Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: „Şi tu,
Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui
Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”.
Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a
arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu deamănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu,
să mă închin Lui.

11. •
Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit
mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi
văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut
pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi
deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând
înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

12. • După plecarea magilor, iată
îngerul Domnului se arată în
vis lui Iosif, zicând: Scoalăte, ia Pruncul şi pe mama
Lui şi fugi în Egipt şi stai
acolo până ce-ţi voi spune,
fiindcă Irod are să caute
Pruncul ca să-L ucidă. Şi
sculându-se, a luat,
noaptea, Pruncul şi pe
mama Lui şi a plecat în
Egipt. Şi au stat acolo până
la moartea lui Irod, ca să se
împlinească cuvântul spus
de Domnul, prin proorocul:
„Din Egipt am chemat pe
Fiul Meu”.

13. • Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a
ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai
jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se
spusese prin Ieremia proorocul: „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire
multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt”
(Matei I, 18 -25; II, 1-18)

14. •
Pământul Țării Sfinte a reprezentat și reprezintă necontenit, atât pentru Lumea Cre ștină,
cât și pentru întreaga umanitate, prin tezaurul său de mărturii și valori ale istoriei și
artei timpurilor și locurilor biblice, în general, și al erei cre știne în deosebi, un nesecat
izvor de zidire sufletească și înăl țare în comuniunea cu Dumnezeu, precum și de
îmbogă țire culturală pentru nesfâr șitele șiruri de pelerini și turi ști care- și poartă, cu
asiduitate, pa șii pe aceste locuri unde a pă șit cu două milenii în urmă însu și Fiul lui
Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos

15. • Despre tezaurul de mărturii al
Țării Sfinte, vorbe ște și
părintele David Pristavu, în
cartea sa Bethleem – Biserica
Na șterii , prefa țată de P.F.
Părinte Patriarh Daniel, care
poate să călăuzească ochii
sufletului și pa șii călătorului
prin Bethleem, unanim
cunoscut ca ora ș al na șterii
Mântuitorului nostru Iisus
Hristos

16. Traducerea din limba ebraică a cuvintelor „Beit Lehem – Casa Pâinii”, ne
descoperă taina Celui ce S-a numit pe Sine Însu și „Pâinea Vie ții”. „ ... Eu sunt
pâinea vie ții. Părin ții vo ștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care
se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu
sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta
viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru via ța lumii este trupul
Meu” (In. VI, 47-51)

17. • Bethleemul este men ționat pentru prima dată în Cartea Facerii, prima carte a
Vechiului Testament, în legătură cu Rahela, so ția lui Iacob, fiul lui Avraam. În
1738 î.H., acesta se îndrepta împreună cu familia și oamenii săi spre Hebron
venind din Mesopotamia. Rahela a murit dând na ștere lui Veniamin și „a fost
îngropată lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem” (Fac. 35;16).
Întreaga regiune este numită Efrata, „cea plină de rod” datorită fertilită ții
solului

18. •
•
Oră șelul este numit Betleemul Iudeii, apar ținând tribului lui Iuda, spre deosebire de
Betleemul din Galileea, care apar ține lui Zabulon. Înaintea venirii israeli ților din Egipt,
triburile canaanite: iebusi ții, hiti ții, amari ții, locuiau această zonă
În 1350 î.H., numele Betleemului apare în renumitele „Scrisori de la Tell Al-Amarna”,
adresate de către regele Ierusalimului Abdu-Heba, stăpânului său, faraonul Amenhotep al
III-lea în scopul primirii de trupe care să recucerească ora șul, căzut în mâinile israeli ților

19. •
•
Romantica poveste a moabitei Rut și a lui Booz este tot micul Betleem.
Căsătorindu-se, ace știa dau na ștere lui Obed, care la rândul său l-a avut ca fiu
pe Iesei, tatăl lui David, din semin ția căruia s-a născut Iisus Hristos Domnul
Filistenii sau „oamenii mării”, cum mai erau numi ți, s-au luptat pentru a- și
impune suprema ția în zonă. Herodot spune că aveau trupe armate ce stăteau
permanent în Betleem, deoarece, în acea vreme acesta era un important punct
strategic pe ruta comercială a mirodeniilor

20. •
•
Pe la 1200 î.H., de ținând puterea asupra regiunii, au numit-o Philistia, numele
transformându-se de-a lungul timpului în Palestina
În Cartea I Samuel, este descrisă admirabila faptă de vitejie a tânărului păstor din
Betleem. Blândul David, cel mai mic dintre fiii tatălui său este ales de Domnul pentru ai conduce pe israeli ți la victorie, odată cu uciderea lui Goliat, filisteanul cel uria ș (I
Sam. 17)

21. •
•
La moartea lui Saul, bătrânii lui Israel „au uns pe David rege peste tot Israelul” (II Sam. V,
3). Fântâna amintită în Cea de a doua Carte a lui Samuel , există și astăzi: „David se
găsea într-un loc întărit, iar o ceată de filisteni era în Betleem. Și fiindu-i sete lui David, a
zis: Cine mă va adăpa cu apă din fântâna Betleemului cea de la poartă?” (II Sam. 23; 1415)
În Cartea întâi a lui Ezdra este scris că atunci când iudeii s-au întors din robia
babiloniană, oamenii din Betleem erau 123

22. • Cea mai însemnată profe ție despre Betleem, citată și de Sf. Ev. Matei, a fost
făcută de proorocul Miheea: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum
cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va
paşte pe poporul Meu Israel” (Matei, II, 2-6)

23. • Întru împlinirea acestei profe ții făcută cu 750 de ani înainte, și-a dat
•
concursul până și Cezar Augustus, cel care, în anul 6 î.H. a semnat
un decret prin care se cerea numărarea tuturor cetă țenilor
provinciilor romane în scopul obligării lor la plata unor noi biruri
Astfel, Preasfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif s-au îndreptat spre
Betleem, ora șul lui natal

24. •
•
Nemaifiind locuri pentru ei în han, au înnoptat într-o pe șteră, transformată în adăpost
pentru animale. Acolo în, smerenie, S-a născut Mântuitorul, Domnul nostru Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Pe dealuri fiind alături de oile lor, păstorii au auzit minunata cântare a îngerilor: „Slavă
întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca II,
14) și au mers de s-au închinat Pruncului

25. • Steaua cea luminoasă le-a
•
călăuzit pa șii celor trei magi
de la răsărit, Ga șpar,
Melhior și Baltazar, cei care
i-au adus Nou-Născutului
Împărat jertfa cea scumpă:
aur, smirnă și tămâie
După Sfin ții Părin ți cele trei
daruri sunt trei simboluri:
aurul – reprezentând
regalitatea, tămâia –
Dumnezeirea, iar smirna –
suferin ța prin Sfintele
Pătimiri

26. • Sf. Evanghelist Matei ne descrie în Evanghelia sa vizita făcută de către magi la
•
Irod, care auzind că s-a născut Regele iudeilor, „s-a tulburat și tot Ierusalimul
împreună cu el” (Mt. II, 3)
Plin de viclenie le-a cerut însă magilor să se întoarcă la el și să-i spună unde
anume se găse ște Pruncul, pentru ca să I se închine și el

27. • Înfrico șat de perspectiva pierderii puterii, Irod plănuia uciderea Pruncului
•
născut în Betleem. De-a lungul celor 35 de ani de domnie, Irod a ordonat
comiterea multor crime, ucigându-i în special pe membrii familiei sale, ca
posibili pretenden ți la tron
Magii au fost în știin ța ți în vis să nu se mai întoarcă la Irod, iar îngerul
Domnului i s-a arătat lui Iosif, spunându-i: „Ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în
Egipt și stai acolo până ce- ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca
să-l ucidă” (Mt. II, 13)

28. • „ Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a
ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai
jos, după timpul pe care îl aflase de la magi”. (Mt. II, 16) Atunci s-a împlinit
cuvântul spus de Ieremia proorocul: „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi
tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că
nu sunt” (Mt. II, 16-18)

29. •
•
De-a lungul primelor trei secole ale erei cre știne Betleemul a fost doar o a șezare mică,
însă Pe ștera Na șterii era cunoscută și cinstită, după cum mărturisesc Sf. Iustin Martirul
și Filozoful – sec. al II-lea și Origen în secolul următor
Împăratul Hadrian (117-138) a exilat popula ția iudaică din ora ș, iar în 135 d.H., pentru a
împiedica cinstirea locului de către binecredincio și, a dat ordin să se construiască
deasupra Sfintei Pe șteri o grădină dedicată lui Adonis. Ca și în Ierusalim, contrar acestui
plan, construc ția a marcat pe vecie Sfântul Loc

30. •
•
Majoritatea popula ției Palestinei, similar celei din întregul Imperiu Roman, era declarată
în mod oficial păgână, din timpurile lui Hadrian până în 313, când Împăratul Constantin
cel Mare a dat Edictul de libertate cre știnilor, proclamând religia cre ștină religie de stat
În 325, Sf. Macarie, Patriarhul Ierusalimului îi descrie Împăratului starea critică în care
se găsesc Locurile Sfinte, iar acesta dă ordin să se construiască, pe cheltuiala statului,
biserici somptuoase pentru a comemora Na șterea, Răstignirea și Învierea Mântuitorului

31. •
•
În 326 Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sf. Constantin, începe în Betleem înăl țarea
unei măre țe biserici. Altarul a fost a șezat chiar deasupra pe șterii unde s-a născut
Pruncul Sfânt
Biserica sfin țită la 31 mai 339, avea o intrare monumentală și era compusă dintr-un
atrium (pronaos), un naos divizat în cinci nave longitudinale prin patru rânduri de
coloane și altarul octogonal. Pelerini din sec. IV și V descriu bogă ția și strălucirea
mozaicurilor, a frescelor și mar m urei folosite pentru împodobirea bisericii

32. • Din această perioadă se
•
păstrează încă bucă ți
impresionante și însemnate,
descoperite în 1934 în timpul
unei restaurări, din mozaicul
ce acoperea în întregime
pardoseala bisericii
Spre sfâr șitul sec. al IV-lea,
Betleemul devine un important
centru al vie ții monahale. În
384 d.H. Fericitul Ieronim se
stabile ște aici dorind să- și
continuie lucrările în lini ște și
rugăciune. Astfel ia na ștere
„Vulgata”, o nouă versiune a
Bibliei, rezultat al traducerilor
textelor originale, ebraic și
grecesc

33. • Doi ani mai târziu, în 386, ajung în Betleem două nobile romane, Sf. Paula și
fiica ei Sf. Eustochia care construiesc pe cheltuiala lor o casă pentru pelerini și
două mănăstiri, una pentru Fericitul Ieronim și ucenicii săi, iar cea de a doua
pentru ele și măicu țele ce le-au urmat

34. • Fericitul Ieronim a plecat la Domnul în anul 420 și a fost înmormântat într-o
•
pe șteră de dedesubtul bisericii. Ne-au rămas de la el Vulgata și scrisorile de
îndrumare duhovnicească. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 15
iunie
După împăr țirea Imperiului Roman, Palestina revine Bizan țului. Urmează o
perioadă prosperă pentru Betleem, se înal ță biserici, zidurile ora șului sunt
fortificate și se construiesc două turnuri de apărare

35. •
•
În anul 1884, în timpul reconstruirii bisericii închinate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Madaba ,
Iordania, a fost descoperit un mozaic având harta Țării Sfinte . Ini țial, această hartă a facut parte din
podeaua pardosită cu mozaic a unei biserici bizantine construite în vremea împăratului Iustinian (527565). Madaba se afla la 30 km de Amman
Această reprezentare, cea mai veche din lume, prezintă cele două turnuri ale ora șului Betleem, iar în
mijloc o clădire cu cupolă ro șie. Această structură este Biserica Na șterii

36. •
•
Descoperirea a atras aten ția savan ților din lumea intreagă care au venit să cerceteze
harta.Aceasta a implicat 2 milioane de bucă ți de pietre colorate și este făcută de me șteri
necunoscu ți. Ea descrie ora șe,văi ,satele și ora șele din Palestina și din Delta Nilului și
oferă detalii despre Ierusalim și Sfântul Mormânt.
Dimensiunile originale sunt de 21/7m din care se mai păstrează 16/5m. Harta de mozaic
din Madaba este considerată cel mai vechi mozaic cunoscut în istoria artei. În Madaba
trăiesc împreună cre știni și musulmani…dintotdeauna…

37. •
•
În 527 d.H., la Constantinopol, Iustinian devine împărat al Bizan țului. Samaritenii
nemul țumi ți de pu ținătatea drepturilor primite, se ridică la luptă la Nablus în 529 d.H. La
Betleem ei provoacă mari stricăciuni bisericii
Patriarhul Ierusalimului îl trimite pe Sf. Sava la Iustinian pentru a-i cere ajutorul în
reconstruirea Sfântului Loca ș. Noua biserică nu atinge elegan ța celei dintâi. Supărat de
acest lucru, Iustinian l-ar fi pedepsit pe arhitectul însărcinat cu lucrarea

38. •
•
În vremea Împărătesei Elena altarul octogonal avea în centru o mare deschidere astfel
încât credincio șii puteau privi în interiorul Sfintei Pe șteri de sus, din biserică
Arhitectul Împăratului Iustinian zide ște deschiderea centrală și construie ște în păr țile
laterale o intarare și respectiv o ie șire pentru a permite închinarea în Sfânta Pe șteră a
unui număr cât mai mare de pelerini, într-un timp mai scurt. Octogonul originar a fost
mărit și transformat într-un altar cu trei abside

39. • Decora țiile interioare și
•
pardoseala au fost modificate dea lungul timpului, însă structura
arhitecturală a rămas până în
zilele noastre cea a bisericii
iustiniene
Coloanele din naos, componente
ale bisericii din sec. al IV-lea, în
număr de 44, sunt a șezate pe
patru rânduri, înalte de 6 m , de
culoare ro șie, au fost lucrate în
stil corintian în piatră de
provenien ță locală; iar deasupra
fiecăruia se găse ște o rozetă cu
o cruce grecească

40. •
•
Tradi ția spune că ajungând în Betleem, per șii, în 614, au intrat în Biserica
Na șterii cu gând să o șteargă de pe fa ța pământului, însă Domnul nu a îngăduit
acest lucru. El le-a deschis inimile ca să-i vadă în mozaicurile din pere ți pe
strămo șii lor, magii, îmbrăca ți în costume persane, prosterna ți la pământ
înaintea Pruncului. Din respect pentru străbunii lor, per șii au îngăduit Biserica
În anul 637, pu țin după intrarea sa în Ierusalim, Califul Omar ibn al-Khattab a
vizitat și el Betleemul, închinându-se în absida sudică a bisericii

41. •
•
•
Între Omar și autorită țile ecleziastice au fost men ținute rela ții prietene ști, încheinduse chiar și un acord cu privire la rela țiile dintre cele două culte
Patriarhului Sofronie al Ierusalimului i se garanta faptul că musulmanii se vor ruga în
biserică doar ca persoane individuale, fără adunări și fără muezin
Cucerirea Palestinei de către crucia ți între 1096-1099 a deschis un nou capitol în
istoria Betleemului. Biserica și Sfânta Pe șteră au fost luate din mâinile ortodoc șilor și
date catolicilor

42. •
•
În ziua de Crăciun a anului 1100, în Biserica Na șterii, Balduin de Flandra,
conducătorul armatei cruciate a fost încoronat rege al Regatului Latin
Restaurarea Bisericii Na șterii între 1165-1169 a fost posibilă doar datorită unei
extraordinare conlucrări între bizantini și franci. Evenimentul este men ționat
într-o inscrip ție de limba greacă, păstrată în transeptul de nord: „Lucrarea a fost
dusă la bun sfâr șit de către monahul Efrem, pictor, istoric și artist mozaicar, în
vremea domniei marelui împărat Manuel Comnenus, în zilele regelui Amary al
Ierusalimului și al episcopului de Betleem, Raoul, în anul 1169”

43. • Saladin, din dinastia
•
Eiubizilor, a cucerit
Betleemul în 1187,
nepricinuind nici un rău
bisericii. La 1250, în Egipt,
dinastia Eiubizilor a fost
înlocuită de către mameluci
Ace știa, condu și de fanaticul
sultan Rukn ed-Din Beibars,
au distrus, în 1263, zidurile
și cele două turnuri de
apărare ale ora șului. Biserica
a scăpat nevătămată însă
cre știnii au fost alunga ți din
Betleem

44. •
•
În 1515 Palestina a intrat sub domina ția Imperiului Otoman. Biserica Ortodoxă Mamă,
și-a recăpătat drepturile în 1757, biserica Ortodoxă greacă a Ierusalimului fiind de
atunci ocrotitoarea Bisericii Na șterii și a Sfintei Pe șteri
Începând cu 1831, Betleemul a căzut în mâinile egiptenilor, care timp de zece ani au
silit o mare parte a popula ției cre știne să emigreze în străinătate

45. •
•
În 1881 catolicii franciscani construiesc alături de Biserica Na șterii, pe
temelia capelei mănăstirii ridicate de Sf. Paula, o biserică pe care o închină
Sfintei Ecaterina
În 1917 Marea Britanie a emis „Declara ția Balfour”, prin care, evreilor li se
permitea să- și întemeieze un stat propriu în Palestina, precizându-se că
drepturile na țiunilor conlocuitoare vor fi respectate

46. •
•
În 1922 Palestina – incluzând Betleemul – intră sub mandat britanic, iar din
1948 apar ține Iordaniei până în 1967, când Israelul cucere ște puterea. Din
1995,ulterior Acordului de la Oslo, Betleemul apar ține Autorită ții Palestiniene
În toată această perioadă, Biserica Na șterii și Sfânta Pe șteră au fost
respectate și ferite de orice primejdie, iar pelerinii din toate col țurile lumii și-au
putut împlini visul de a se închina în locul venirii pe pământ a Pruncului Sfânt

47. • Dintre cele trei impunătoare
•
•
intrări principale originare a
Bisericii Na șterii, doar cea
de mijloc se mai folose ște în
prezent
Numită „poarta umilin ței”, a
fost zidită în partea
superioară, în perioada
domina ției otomane, pentru
a se împiedica intrarea
călare în biserică
Celelalte două intrări sunt
acoperite de un contrafort
construit prin sec. al XVI-lea
și de mănăstirea armeană

48. • Din nartex – pronaos, se trecea în naos printr-o poartă de lemn
decorată cu măiestrie de doi me șteri armeni, lucru certificat de
inscrip țiile în limbile armeană și arabă, ce se găseau sculptate în
partea superioară, fiind precizat chiar și anul lucrării: 1277

49. • În pronaos, în cel de-al
șase-lea stâlp din dreapta
se găse ște o cruce
specială. Tadi ția ne spune
de cinci viespi mari, care
s-au ivit într-un moment de
grea cumpănă și au secerat
o știrea păgână adunată în
fa ța Bisericii. Spre Slava
Domnului, întru mărturia
vitejiei lor, viespile au
săpat cele cinci găuri în
formă de cruce

50. • În col țul sud-vestic al
bisericii se găse ște un
baptisteriu tăiat într-un
bloc de piatră, datând
din sec. VI. O inscrip ție
în limba greacă
subliniază smerenia
celor ce au făcut dania,
amintind că „numele
acelora e cunoscut
Domnului”
• În partea opusă
baptisteriului, se vede o
mică trecere ce face
legătura cu biserica
părin ților catolici,
închinată Sfintei Mare
Muceni țe Ecaterina

51. • Biserica are o lungime de 60
•
m și o lă țime de 30 m. Bolta
lucrată în lemn, după vechiul
stil bazilical datează din sec.
al XIV-lea și a fost restaurată
în 1842
Faimoasa pardoseală de
marmură, lucrată pe vremea
crucia ților, a fost desprinsă
într-o noapte și dusă în
„Moscheea de pe stâncă” (în
Ierusalim), unde se găse ște și
în zilele noastre. Tradi ția
spune că, auzind acest lucru,
cre știnii din Betleem au adus
fiecare din casele lor bucă ți
de piatră, refăcând în aceea și
noapte pardoseala

52. • La jumătatea naosului, urcând câteva trepte, ajungem în fa ța Altarului
• Absida centrală este Altarul propriu-zis al ortodoc șilor, cea din dreapta con ține
un altar mai mic tot ortodox, închinat Sfântului Nicolae, cel grabnic ajutător,
făcător de multe minuni, iar în stânga se găse ște altarul armenilor

53. • În absida dreaptă se găse ște o frumoasă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul,
făcătoare de minuni, numită Maica Domnului Veselă, unicat. Multe femei au
fost dăruite cu prunci după ce s-au rugat cu credin ță Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu în acest loc și de asemenea, mul ți bolnavi și-au văzut împlinit visul
de a fi iar sănăto și

54. • Vechiul Iconostas construit cu binecuvântarea Patriarhului Dositei și dus de
catolici, în 1689, la Roma în biserica Santa Maria Magiore, unde se găse ște și
astăzi, a fost înlocuit în 1764 de o superbă Catapeteasmă aurită, lucrată în
Țara Românească, pe cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino. Aceasta ne
aduce aminte de zelul domnitorilor români în a oferi ofrande generoase
Sfintelor Locuri

55. • În partea dreaptă, în apropiere de scara ce coboară spre Sfânta Pe șteră, în
•
partea superioară a unei coloane se vede foarte clar chipul Mântuitorului
În iarna anului 1995, din ochii Săi au curs mul țimi de lacrimi

56. •
•
Sfânta Pe șteră, de formă aproape dreptunghiulară, are o lungime de 12 m și o lă țime de 3
m. Pardoseala și parte din ziduri sunt îmbrăcate în marmură, acoperită în anumite
por țiuni de panouri de azbest, ca protec ție împotriva incendiilor, iar pe tavan se pot
vedea legăturile din fier care ajută stânca să sus țină greutatea bisericii
O mul țime de candele frumos lucrate în argint și împodobite cu ouă de stru ț atârnă de
tavanul pe șterii

57. •
•
În partea de răsărit se găse ște altarul principal ortodox însemnat cu o stea de argint .
Această stea, încrustată într-o mare lespede de piatră, marchează locul exact unde s-a
născut Pruncul Iisus. Inscrip ția de pe marginea stelei de argint marturise ște: „Hic de
Virgine Maria Jesus Christus Natus Est. 1717 - Aici S-a născut Iisus Hristos, din Fecioara
Maria. 1717”
Inscrip ția este scrisă în limba latină deoarece în anul 1717, atunci când a fost a șezată
această stea, biserica era sub stăpânire catolică

58. •
•
Potrivit unor istorici, steaua de argint din Betleem ar fi fost donată de Sfântul Constantin
Brâncoveanu sau de Ștefan Cantacuzino . Steaua de argint are patrusprezece col țuri,
fiecare reprezentând cele patrusprezece neamuri, câte au fost de la Avraam la David,
apoi de la David la strămutarea în Babilon, și apoi de la strămutarea în Babilon până la
Hristos
Locul na șterii este străjuit de cincisprezece candele care ard în permanen ță: șase
candele apar țin grecilor ortodoc și , cinci apar țin armenilor și patru apar țin catolicilor

59. •
•
Din pe ștera Na șterii pornesc o serie de trepte ce duc într-o capelă laterală, numită
„Capela Ieslei”, îngrijită de romano-catolici , acolo a fost a șezat Iisus după ce s-a
născut: „ Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle,
căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Lc. II,7)
Aici au venit și păstorii și s-au închinat, urmând cuvintelor îngerului: „ Nu vă temeţi.
Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a
născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi
semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle” (Lc. II, 10-12)

60. •
Pe ștera din Betleem, chip al pe șterei de pe
Golgota
Întreaga iconografie ortodoxă prezintă Na șterea Domnului ca având loc într-o
pe șteră. În icoana Na șterii Domnului, pe ștera din Betleem se arată drept chip
al pe șterii mormântului și al iadului celui întunecat, unde Mântuitorul va coborî
cu trupul și cu duhul, după moartea Sa pe Cruce. Astfel, în iconografia
ortodoxă, în pe ștera din Betleem, pruncul Iisus Hristos nu este înfă șat în
scutece, cum ar fi firesc, ci este învelit în giulgiu și a șezat într-o raclă din
piatră, chip al mormântului celui rece

61. •
Încă din pe ștera Na șterii, Maica Domnului se întristează, aducându- și aminte de
proorociile mesianice ale Vechiului Testament, care vorbesc despre Patimile pe care le
va îndura Fiul lui Dumnezeu întrupat. Astfel, ea nu se bucură, ci mai ales se întristează,
ascunzându- și chipul. La rândul lor, animalele prezente în pe șteră întrupează deja una
dintre profe țiile mesianice: „Boul î și cunoa ște Stăpânul și asinul ieslea Domnului său,
dar Israel nu Mă cunoa ște; poporul Meu nu mă pricepe” (Isaia 1, 3)

62. Pe ștera din Betleem, chip al lumii noastre
• Pe ștera simbolizează lumea căzută în păcat, căci locul din pe șteră
este unul întunecat, unul lipsit de lumină. Astfel, pe ștera nu este
locul pentru via ța cea adevărată, ci un loc din care omul trebuie să
iasă, iar întunericul ei trebuie să fie biruit de lumină. Hristos este
„Lumina lumii”, lumina aflată în contradic ție cu întunericul lumii,
închipuit de pe șteră

63. • Atât filosofii antici, cât și Părin ții Bisericii sus țin că pe ștera este chip al lumii
noastre . Sfântul Teofilact al Bulgariei, tâlcuind Na șterea în pe șteră și a șezarea
lui Hristos în iesle, spune că El a venit în lumea aceasta „pentru că ieslea este
lumea”. Astfel, Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul reprezintă intrarea Lui în
lumea noastră, care este o lume căzută în adâncul răută ții și in întunecimea
păcatului, sălă șluind ca într-o pe șteră

64. • Dumnezeu, lumină fiind, nu s-a temut de cele mai întunecoase locuri ale
pământului și ale păcatului: „Dumnezeu este lumină și nici un întuneric nu este
întru El” (I Ioan 1, 5). „ Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a
cuprins-o” (Ioan 1, 5). „Întunericul se duce și lumina cea adevărată începe să
răsară” (I Ioan 2, 8)

65. •
•
Fericitul Ieronim ne spune că Împărăteasa Elena a găsit micul leagăn de lemn și l-a
îmbrăcat în argint. În sec. al XII-lea, atunci când au intrat în stăpânirea bisericii, catolicii
l-au dus la Roma, în Biserica Santa Maria Magiore, unde se găse ște și astăzi
Cel de-al treilea altar este închinat Magilor, care „ au venit în Ierusalim, întrebând: Unde
este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit
să ne închinăm Lui...” Ortodoc șii greci și armenii fac slujbele zilnice pe Altarul Na șterii
Domnului, iar catolicii pe cel al Magilor

66. •
Lângă absida dreaptă se văd ni ște trepte înalte care dau într-o curte interioară. În partea
dreaptă a cur ții interioare se găse ște o u șă zăbrelită, iar drumul din spatele ei duce la
Pe ștera Sfin ților Prunci Martiri, cei dintâi sfin ți mucenici ce
și-au dat via ța pentru
Hristos. În pe șteră se păstrează o parte din moa ștele pruncilor, și a unor călugări uci și
de per și în 614, iar în adâncul pe șterii un mic paraclis închinat pruncilor mucenici

67. •
•
Din Biserica închinată Sfintei Muceni țe Ecaterina, a părin ților catolici, se coboară spre
capelele subterane amenajate în pe șteri naturale. Acestea comunică și cu Pe ștera
Na șterii printr-o u șă situată în partea opusă altarelor
O capelă adăposte ște mormintele Fericitului Ieronim și ale Sfintelor Paula și Eustochia,
însă toate acestea sunt goale. Moa ștele Fericitului Ieronim se găsesc la Roma în
Biserica Santa Maria Magiore

68. •
•
Cea mai retrasă capelă este de fapt chilia unde marele dascăl din secolul al IV-lea,
Fericitul Ieronim, s-a nevoit douăzeci și șase de ani, traducând Biblia în limba latină,
versiune cunoscută sub numele de „Vulgata”, și alcătuind Comentariile Sfintei Scripturi
În apropierea Betleemului, la un kilometru spre est, se găse ște Satul Păstorilor, Beit
Sahour, locul unde îngerul le-a destăinuit păstorilor Na șterea Domnului: „ Şi în ţinutul
acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

69. • Şi iată îngerul Domnului a
stătut lângă ei şi slava
Domnului a strălucit
împrejurul lor, şi ei s-au
înfricoşat cu frică mare. Dar
îngerul le-a zis: Nu vă
temeţi. Căci, iată, vă
binevestesc vouă bucurie
mare, care va fi pentru tot
poporul. Că vi s-a născut
azi Mântuitor, Care este
Hristos Domnul, în cetatea
lui David. Şi acesta va fi
semnul: Veţi găsi un prunc
înfăşat, culcat în iesle. Şi
deodată s-a văzut,
împreună cu îngerul,
mulţime de oaste cerească,
lăudând pe Dumnezeu şi
zicând: Slavă întru cei de
sus lui Dumnezeu şi pe
pământ pace, între oameni
bunăvoire!

70. • Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să
•
mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care
Domnul ni l-a făcut cunoscut”. (Lc. II, 8-15)
Fericitul Ieronim identifică acest câmp cu locul unde „Iacob și-a întins cortul,
dincolo de turnul Migdal-Eder” (Fac. 35; 21) și men ționează că acel turn se
găse ște la o distan ță de o mie de pa și de Betleem, înspre est

71. • Pelerina Egheria scrie, în 385, că a vizitat mănăstirea păstorilor din Betleem,
•
mănăstire „care se află pe acela și loc unde Îngerul a anun țat Na șterea
Domnului”
Ini țial, a fost ridicat un mic altar într-o pe șteră naturală pardosită cu mozaic.
Pe la mijlocul sec. al V –lea, pe ștera a fost lărgită pentru a permite construirea
unei biserici. În acela și timp a fost înăl țată o biserică în formă de U, deasupra
pe șterii

72. • În scurt timp nici noua biserică nu a mai făcut fa ță valului masiv de
•
pelerini și de aceea, la începutul secolului al VI-lea a fost ridicată o
biserică impunătoare, cu coloane de marmură și pardoseală de mozaic,
decorată cu motive cre știne
Surse istorice și biserice ști men ționează punctul de pornire al ceremoniei
organizate cu ocazia Na șterii Domnului în Satul Păstorilor. De acolo
procesiunea se îndrepta spre Betleem într-o atmosferă sărbătorească

73. • În 614, per șii au distrus această biserică, reconstruită apoi de către Patriarhul
•
Modest. În 670 episcopul francez Arculfus, care a călătorit prin Țara Sfântă
timp de nouă luni, men ționează că a vizitat și el acea biserică, în care se
găsesc mormintele a trei dintre păstori
După cucerirea arabă, biserica a devenit centrul unui a șezământ monahal
construit pentru a oferi adăpost numero șilor siha ștri din pustiul Iudeii. În sec.
X doar pe ștera mai era acsesibilă pelerinilor

74. • În 1972 Patriarhia Ortodoxă Greacă a finan țat excavarea arheologică a locului
•
în vederea scoaterii la lumină a unor importante vestigii. S-au descoperit
urmele a trei biserici, din sec. V, VI și VII
Pentru păstrarea acestor valoroase mărturii istorice, noua biserică a fost
ridicată în apropierea pe șterii și are trei altare . În centru fiind cel închinat
Preasfintei Fecioare Maria , în dreapta al Sfântului Mucenic Pantelimon , iar în
stânga al Sf. Arhangheli Mihaiil și Gavriil

75. •
•
Lângă pe ștera unde cei trei magi înnoptaseră atunci când „primind în știin țare să nu se
mai întoarcă la Irod, s-au dus pe altă cale în țara lor” (Mt. II, 12), se află Mănăstirea
Sfântul Teodosie, cunoscută și sub numele de „Der Ibn Abet” sau „Deir Dosi”
Mănăstirea apar ține Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului și se găse ște la aproximativ 7
km de Betleem, pe drumul ce duce spre Mănăstirea Sfântul Sava

76. • Sfântul Teodosie,
născut în 424, în
Comana Capadociei, la
27 ani a plecat să se
închine la Sfintele
Locuri, după ce, mai
întâi, a luat
binecuvântare, în
Antiohia, de la Sf.
Simion Stâlpnicul.
Sfântul Teodosie a
rămas alături de Sf.
Loghin, care venise tot
din Capadocia, locuind
în Turnul lui David

77. • Iubind mult via ța sihăstrească și
•
căutând un loc unde să se
retragă, cu voia Domnului Sf.
Todosie a descoperit pe ștera
unde magii au înnoptat, după ce
s-au închinat Pruncului Iisus
Locul îi era cunoscut, însă
mul țime de pe șteri se găseau
acolo. Punându- și nădejdea în
Domhul, Sf. Teodosie a postit și
s-a rugat cu multă râvnă. Apoi a
luat un tămâier, apus cărbuni
stin și, tămâie și a cercetat pe
rând pe șterile. Lângă pe ștera
magilor, cărbunii s-au aprins
singuri, iar aroma jertfei s-a
înăl țat îndată, mul țumind lui
Dumnezeu pentru marea Sa
îndurare

78. •
•
Datorită renumelui său de om sfânt, lui Teodosie i s-au alăturat și al ți fra ți.
Crescând numărul fra ților Sf. Teodosie va ridica o mănăstire între anii 465 – 475
În organizarea internă a chinoviei, Sf. Teodosie a stabilit reguli noi, specifice
vie ții de ob ște, de aceea este numit „începătorul vie ții de ob ște”. La această
hotărâre l-a condus, probabil, și amplasarea a șezământului într-o zonă plăcută,
pe un platou înalt de unde se pot vedea: Ierusalimul cu Muntele Măslinilor,
Marea Moartă, Râul Iordan și Muntele Karantaniei

79. •
•
La 11 ianuarie 529, în vârstă de 105 ani, Sfântul Teodosie a urcat la Domnul, iar
mănăstirea sa era în culmea dezvoltării cuprinzând un număr de 700 de monahi din toată
lumea
Sfântul a fost îngropat în pe ștera celor trei m agi, unde mai odihnesc: Sf. Sofia, mama Sf.
Sava cel Sfin țit; Sf. Todoti, m am a Sfin ților Cosma și Damian; Sf. Ioan M oschu , autorul
Limonaru-lui și Sfânta Maria , mama Sfin ților Arcadie și Ioan

80. • În biserica mare se găsesc moa ștele Sfintei Eufrosini , venită de la Mănăstirea
•
rusească a Mântuitorului și adormită întru Domnul la 23 mai 1783
Mănăstirea de astăzi este realizată la o scară mult redusă, dar totu și
componentele importante sunt cuprinse în plan, respectiv: Pe ștera celor trei
magi, ruinele vechii biserici, celelalte paraclise, cisternele de apă

81. •
•
Stare ț al Mănăstirii Sf. Teodosie este, astăzi, Arhimandritul Ierotheos din Creta,
recunoscut pentru credin ța și smerenia sa, cunoscător al limbii arabe
În mănăstire ostenesc două măicu țe românce, cu metanie la Mănăstirea Pasărea,
Cristina și Fevronia. Ca urmare a zelului neostenit pus în slujba mănăstirii, Părintele
Ierotheos a fost declarat de către Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului „stare ț pe
via ță”

82. •
•
A șadar, Betleem : ora ș sfânt pentru iudei, cre știni și musulmani. Locul unde s-au
născut regele David, Mântuitorul Iisus, locul unde Iacov și-a îngropat iubita so ție,
Rahela
Un ora ș binecuvântat și blestemat în egală măsură de capriciile istoriei. Un ora ș care
este un simbol al speran ței, iubirii și mântuirii, dar care este atât de disputat încât
până și numele îi este contestat. „ Bayt Lahm” în limba arabă înseamnă „Casa Cărnii”,
iar în ebraică „ Bet Lehem” înseamnă „Casa Pâinii”

83. •
•
Ce contează aceste detalii? Ve ți întreba. Ele sunt dovada că, din cele mai vechi
timpuri, acest loc a fost disputat de cele două neamuri, înrudite și învrăjbite parcă pe
vecie, încă din vremea bătrânului Avraam
În anul 2004, ora șul Betleem a fost izolat de Ierusalim printr-un zid de beton, înalt de
8 metri și acoperit cu sârmă ghimpată, iar de atunci cei care vor să treacă din
Teritoriile Palestiniene spre ora șul vecin, aflat la o aruncătură de bă ț distan ță, trebuie
să treacă printr-un punct de control ca la vamă. Zidul a fost construit de evrei, în
încercarea disperată de a-i opri pe militan ții islami ști să comită atentate sinuciga șe în
ora șele învecinate

84. •
•
Acum, locuitorii din Betleem, ora ș aflat sub controlul Autorită ții Palestiene (în
Cisiordania) sunt practic izola ți, ca într-o închisoare. Au nevoie de aprobare specială
ca să poată pleca din ora ș, dacă lucrează în altă parte. Turi știi pot să circule însă fără
probleme, în grup organizat
De îndată ce am intrat în ora ș, m-a frapat numarul mare de case cu icoana Sf.
Gheorghe, la poartă ori pe casă și icoana Maicii Domnului. Palestienii încep să plece,
în special cei tineri, mai ales cre știnii, ne-a explicat ghidul Abbuna David. Cândva,
cre știnii formau aici o majoritate covâr șitoare, acum abia dacă mai alcătuiesc 40% din
popula ție

85. • În ora șul vechi este multă
•
anima ție, tarabele sunt
deschise la fiecare u șă și e ști
asaltat de vânzători prieteno și,
chiar insisten ți, care vor să- ți
vândă nimicuri, precum gen ți ori
șaluri. Totul este foarte ieftin
În ora ș este o atmosferă
orientală, specifică țărilor
arabe, unde nu te po ți plimba
niciodată în lini ște, pentru că
străzile au un zgomot al lor și
un miros al lor, apetisant, de
mâncare și condimente. Aici,
mai mult ca în alte țări din
orient, m-a frapat calmul
locuitorilor – de și cine a vizitat
Israelul nu poate uita atmosfera
tensionată – și veselia lor, în
ciuda unei sărăcii evidente

86. • Mi-a ș fi dorit să regăsesc lini ștea păstorală a sătucului de acum 2.000 de ani,
în care au venit Magii cu daruri pentru Prunc. De fapt, nici pe-atunci nu era
mereu pace aici, e suficient să ne amintim de masacrul pruncilor, una din cele
mai cutremurătoare scene din Biblie, comemorată într-o capelă de sub Biserica
Na șterii Domnului

87. • Privind locul unde s-a născut Iisus, unde CUVÂNTUL TRUP S-A FĂCUT , n-am
putut să nu zăbovesc un timp cu privirea supra acelei stele metalice bătută în
piatră. Și mi-am dat seama cât de bine se potrivesc în acest ora ș, în această
țară, cuvintele Celui pe care î-L numim Mântuitorul și care a zis: „Căci am venit
să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa.” Aceste cuvinte sunt atât de
adevărate aici, unde religia este, pentru unii, subiect de dispută și motiv de ură

88. • Dar tot aici, în acest loc sfânt, s-a mai produs un adevărat miracol, în urmă cu
doar câ țiva ani, în 2002. Pu țini au auzit de asediul Bisericii Na șterii, când mai
mul ți militan ți palestinieni s-au refugiat aici, să scape de solda ții evrei care îi
urmăreau. Preo ții și credincio șii cre știni afla ți la rugăciune s-au trezit prin și la
mijloc. A șa cum sunt cre știnii în acest ora ș aproape dintotdeauna…. Miracolul a
fost că, după 39 de zile de negocieri, luptătorii s-au predat, iar vărsarea de
sânge a fost minimă

89. • Greu de imaginat ce a fost în sufletul preo ților de aici, care au fost poate
tenta ți să-i predea pe musulmani, să lase să fie uci și, ca să salveze de la
distrugere biserica. S-a găsit, iată, o solu ție! Poate că a șa se va întâmpla
până la urmă cu to ți locuitorii acestui ora ș, poate că în final va fi bine
pentru to ți….