2. u
r
-S-a născut, cel mai probabil, în anul 354, în cetatea Antiohia din Siria, într-o
familie nobilă de creștini.
-Tatăl, Secundus, era conducătorul armatei din Siria, iar mama sa, Antuza, de
neam grec, era o femeie cultivată.
- Rămas orfan de tată, Sfântul Ioan a fost crescut de mama sa care, deși a
rămas văduvă la vârsta de 20 de ani, nu s-a recăsătorit, ci s-a dedicat întru
totul educației celor doi copii ai săi.
- -Astfel tânărul Ioan a primit o educație aleasă în școlile cele mai vestite,
având dascăli celebri: retorul Libanius și filosoful Andragatius.
-După ce a terminat studiile, la vârsta de 18 ani, s-a dedicat cercetării Sfintei
Scripturi și rugăciunii.
-A fost hirotonit citeț de episcopul Pimen al Antiohiei, prin 374 sau 375, iar după
ce mama sa a părăsit această lume, tânărul Ioan a putut să-și împlinească dorul
său făurit cu prietenul Vasile, probabil viitorul episcop de Rafaneea, de a
îmbrățișa adevărata filosofie, adică de a deveni monah.
-S-a retras în munți, făcând ascultare pe lângă un monah sirian îmbunătățit,
apoi a viețuit într-o peșteră dedicându-se ascezei și rugăciunii.
3. -La începutul anului 381 Sfântul Meletie l-a hirotonit diacon, treaptă în care Sfântul
Ioan a slujit cinci ani, împărțindu-și munca între opera de catehizare și scrierea
primelor sale lucrări, între care se numără și neegalatul „Tratat despre preoție“.
După cinci ani, în anul 386, urmașul Sfântului Meletie, Flavian, l-a hirotonit preot.
-Din 386 până în 397, noul preot al catedralei episcopale din Antiohia, a doua metro-
polă a Imperiului Bizantin, prin frumusețea și tăria cuvântului său, a înfrumusețat
viața spirituală a acestei cetăți.
-În această perioadă a vieții, a alcătuit mai multe cuvinte de învățătură,
îndemnând pe creștini la pocăință.
-Prestigiul predicatorului din Antiohia a crescut din ce în ce mai mult, iar faima lui
ajunsese până în capitala imperiului, Constantinopol.
-În anul 397, când a murit Nectarie, arhiepiscopul Constantinopolului, cu toate că
erau mulți pretendenți la scaunul episcopal, printre care și un preot Isidor, susținut de
Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, Dumnezeu l-a rânduit pe Sfântul Ioan Gură de Aur
pentru această demnitate.
4. Activitatea Sfântului Ioan Gură de Aur
• -Alegerea sa s-a făcut la sugestia lui Eutropius, primul ministru al lui
împăratului Arcadius, care a poruncit ca preotul Ioan să fie adus din
Antiohia și să fie sfințit episcop.
• -Hirotonirea Sfântului Ioan ca arhiepiscop al Constantinopolului s-a
făcut la 17 decembrie 397, iar întronizarea a avut loc la 28 februarie
398.
Sfântul a avut o grijă deosebită pentru cei săraci și neputincioși,
hrănind din fondurile Bisericii pe cei nevoiași și pe văduve.
5. Activitatea Sfântului Ioan Gură de Aur
• A zidit spitale pentru bolnavi,
• case de adăpost pentru bătrâni și săraci;
• a organizat în mod sistematic opera de asistență socială.
• Pe lângă activitatea socială, Sfântul Ioan Gură de Aur a desfășurat și o bogată
operă misionară:
-a adus la ortodoxie pe mulți dintre goții care locuiau în jurul Constantinopolului,
-le-a dat o biserică în care să slujească,
-le-a hirotonit preoți dintre goți și
-a dat dispoziție ca slujba bisericească și predica să se facă în limba gotă.
• A trimis monahi pentru răspândirea creștinismului în Sciția, Persia și Fenicia.
6. Activitatea Sfântului Ioan Gură de Aur
• Cu toate că această activitate necesita mult timp, totuși sfântul a găsit
resurse să predice și să scrie.
• Sfântul Ioan s-a preocupat pentru îndreptarea oamenilor Bisericii,
iubind pe cei vrednici și mustrându-i și povățuindu-i spre îndreptare
pe ceilalți.
• Chiar dacă era pe cea mai înaltă treaptă ierarhică, Sfântul Ioan a ră-
mas un călugăr smerit și rugător, înfrânându-se fără măsură,
mâncând puțină pâine de orz și gusta numai apă.
• De asemenea, dormea puțin și nu pe pat, nevoindu-se aspru.
7. Sfârșitul Sfântului Ioan Gură de Aur
• A nemulțumit pe oamenii palatului arhiepiscopal, privați acum de lux și banchete, pentru
că Sfântul Ioan introdusese în palat viețuirea ascetică; el însuși mânca hrană simplă, o
dată pe zi.
• Arhiepiscopul Constantinopolului a nemulțumit pe clericii nedemni;
• a nemulțumit pe doamnele din anturajul împărătesei, care s-au simțit insultate de pre-
dicile sale în care mustra femeile care își etalau luxul în biserică.
• În sfârșit și-a mai făcut și un alt mare dușman, tocmai pe Eutropiu, un om lacom, care
vindea funcțiile publice și confisca în folosul său averile celor condamnați de tribunal.
• În predicile sale, Sfântul Ioan condamna aceste abuzuri.
• Dar dușmanul cel mai puternic, care a dus și la deznodământul tragic al vieții Sfântului
Ioan Gură de Aur, a fost însăși împărăteasa Eudoxia, supărată că arhiepiscopul a
intervenit în favoarea unei văduve, căreia împărăteasa îi luase întreaga avere la moartea
soțului ei surghiunit.
• O astfel de intervenție Eudoxia a socotit-o insultă. Dușmănia ei a crescut și mai mult când
doamnele de onoare au convins-o că Sfântul Ioan a vizat-o și pe ea în cuvintele rostite
împotriva femeilor care iubesc luxul și se împodobesc.
• Adversarii Sfântului Ioan Gură de Aur au obținut de la împărat aprobarea de a convoca un
sinod care să judece pe arhiepiscopul Constantinopolului.
8. Sfârșitul Sfântului Ioan Gură de Aur
• Teofil și cei aduși din Alexandria, împreună cu cei trei adversari și cu
episcopii nemulțumiți din Constantinopol au ținut în anul 403 un sinod
aproape de Calcedon, într-un loc numit „La Stejar“.
• Sinodul a hotărât caterisirea arhiepiscopului Constantinopolului.
Împăratul Arcadius a confirmat hotărârea și a poruncit ca Sfântul Ioan să fie
exilat.
• Poporul capitalei, care adora pe episcop, a căutat să împiedice plecarea lui;
dar sfântul, pentru a nu provoca vărsare de sânge, a acceptat să fie exilat.
• Însă n-a ajuns decât până în Bitinia, deoarece împăratul și împărăteasa,
înspăimântați de un cutremur și socotindu-l o amenințare dumnezeiască, l-
au chemat înapoi pe arhiepiscop.
• Chiar dacă poporul l-a primit cu entuziasm, adversarii săi nu s-au lăsat și a
fost convocat un nou sinod, în martie 404, unde au hotărât depunerea lui
din treapta de arhiepiscop al Constantinopolului.
9. Sfârșitul Sfântului Ioan Gură de Aur
• Sfântul Ioan a fost din nou exilat, de data aceasta la Cucuson, în Armenia. Călă-
toria până acolo a fost extrem de obositoare, durând 70 de zile.
• În scrisorile sale se plânge de suferințele la care a fost supus atât din pricina
climei, cât și din pricina lipsei celor de trebuință.
• A fost de două ori bolnav. La acestea se adăugau și năvălirile isaurilor, din
pricina cărora în iarna anului 406 a trebuit să se mute într-o fortăreață din
apropiere, de unde în primăvară s-a întors iarăși în Cucuson.
• Din îndepărtatul lui exil, Sfântul Ioan a stat în legătură epistolară neîntreruptă cu
prietenii săi, interesându-se de problemele bisericești și mai ales de opera
misionară, pe care o începuse în Constantinopol.
• Dușmanii săi, care se temeau de revenirea sfântului, au reușit în anul 407 să
obțină de la împărat transferarea Sfântului Ioan Gură de Aur din Cucuson într-
un loc mai îndepărtat de capitala imperiului, în Pitiunta, un orășel de pe țărmul
oriental al Mării Negre.
• Epuizat de boală și de slăbiciune, pe o arșiță cumplită, în iulie 407, escortat de
soldați, Sfântul Ioan a trebuit să ia drumul ultimului său surghiun.
10. Sfârșitul Sfântului Ioan Gură de Aur
• După trei luni de călătorie obositoare, la 13 septembrie, a ajuns într-un
sat în apropiere de Comane, unde se afla o bisericuță închinată Sfântului
Mucenic Vasilisc.
• Sfântul a poposit în casa preotului. Noaptea, în vis, i s-a arătat Sfântul
Mucenic Vasilisc care i-a spus: „Curaj, frate Ioane, mâine vom fi împreună!“.
• A doua zi dimineața, pe 14 septembrie, cu puterile slăbite, sfântul s-a
rugat de căpetenia soldaților să amâne plecarea cu cinci ceasuri.
• Nu i s-a îngăduit și au plecat la drum. Dar au mers puțin și Sfântul Ioan
Gură de Aur a fost cuprins de o slăbiciune atât de mare, încât s-au întors.
• Sfântul a intrat în biserică, a săvârșit Sfânta Liturghie și s-a împărtășit cu
Sfintele Taine.
• Apoi i-a mulțumit lui Dumnezeu, a dat sărutarea cea mai de pe urmă
celor care erau lângă el, și s-a culcat spunând: „Slavă lui Dumnezeu
pentru toate!“. După ce și-a făcut semnul sfintei cruci și a rostit cuvântul
„Amin“, și-a dat sufletul.
11. Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur
• Barbatul și femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur
• Cateheze baptismale
• Cateheze maritale, omilii la căsătorie
• Cele dintâi omilii la Facere
• Cuvântări despre viața de familie
• Cuvântări la praznicele împărătești
• Cuvinte alese
• Dascălul pocăinței
• Despre dragoste și prietenie
• Despre feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor
• Despre mărginita putere a diavolului, despre căință, despre necaz
• Despre necunoașterea lui Dumnezeu
• Despre preoție
• Despre Rai și Scriptură
• Despre smerenie
• Diavolul și magia
12. Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur
• Din ospățul stăpânului
• Explicarea Epistolei către evrei
• Explicarea Epistolei către Coloseni
• Explicarea Epistolei către Tesaloniceni
• Familia creștină
• În deșert se tulbură tot muritorul
• Marea Evanghelie a lui Ioan
• Mărgăritare
• Omilia a IX a către Antiohieni
• Omilii despre pocăință
• Omilii la parabola despre săracul Lazăr și bogatul nemilostiv
13. Screrile Sfântului Ioan Gură de Aur
• Omilii la postul Mare
• Omilii despre săracul Lazăr, despre soartă și providență
• Omilii și cuvântări despre educația copiilor
• Părinți, copii și creșterea lor
• Pentru suflet și nădejde
• Predici la duminici și sărbători
• Predicile despre statui,1
• Predicile despre statui, 2
• Problemele vieții
• Scrieri 1, 2 și 3
• Sfaturi către miri
• Studii omiletice asupra celor trei cuvântări despre căsătorie
• Tâlcuire la Tatăl nostru
14. Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur
• Tâlcuire la 1 Timotei
• Tâlcuire la 2 Timotei
• Tâlcuire la 2 Corinteni
• Tâlcuire la Tit și Filimon
15. Sărbători închinate Sfântului Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit o Sfântă Liturghie care-i poartă numele și care se
săvârșește cu evlavie în altarele Bisericii.
S-a ocupat în mod deosebit de tâlcuirea Sfintei Scripturi, opera sa fiind o adevărată
Evanghelie practică.
În cinstea Sfântului Ioan Gură de Aur, Biserica Ortodoxă a rânduit mai multe zile de
pomenire:
13 noiembrie, când se pomenește trecerea la Domnul a sfântului;
15 decembrie, când se pomenește hirotonirea sa ca arhiepiscop al
Constantinopolului;
27 ianuarie, când se săvârșește pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Ioan Gură
de Aur în Constantinopol;
30 ianuarie, când se prăznuiește amintirea lui alături de ceilalți doi mari dascăli ai
Bisericii: Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie de Nazianz.
Pentru frumusețea și strălucirea cuvintelor sale, Sfântul Ioan a fost numit de
contemporanii săi „Hrisoroas“, adică „râu în ale cărui valuri curge aur“. Un secol mai
târziu, i s-a adăugat supranumele de „Hrisostom“, adică „Gură de Aur“.
