2. • În mărturisirea Sfântului Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui
Dumnezeu ...”, în prezen ța ucenicilor săi, Evanghelistul Ioan,
ucenicul Iubit, de mai târziu al lui Iisus, surprinde două lucruri:
privirea pătrunzătoare a Proorocului și tonul hotărâtor al glasului lui.
Și una și alta păreau să spună: Duce ți-vă la El. Ca și când marele
schimnic temându-se că dragostea pe care le-o purta ucenicilor, i-ar
fi împiedicat în pornirea lor, a voit el însu și să taie legăturile care
puteau să-i oprească

3. • Cănd Iisus se depărtă pe țărmul Iordanului văzu doi tineri că-L
urmează. Se întoarse și-i întrebă: „Ce căuta ți?” Ei, sfio și, îi spuseră:
„Învă țătorule, unde locuie ști?”. Iisus le spuse: „Veni ți și vede ți”. Dintre
ace ști doi tineri, ucenici ai lui Ioan, unul se numea Andrei și era pescar
din Galileea, celălalt și mai tânăr, care nu și-a dat numel, din
smerenie, era Ioan, fiul lui Zevedeu și frate al lui Iacov, ucenicul iubit
al lui Iisus, de mai târziu și autorul Evangheliei care-i poartă numele

4. • Astfel, are loc prima întâlnire între Iisus și doi dintre viitorii Lui ucenici. Impresia
pe care o produce asupra lor, Iisus, trebuie să fi fost cople șitoare, deoarece
Andrei aleargă într-un suflet, la fratele său Simon, spunându-i: „am găsit pe
Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos)” și fără zăbavă, îl aduce pe Simon în fa ța lui
Iisus, cum îl vede îi spune: „Tu eşti Simon, fiul lui Ion á ; tu te vei numi Chifa (ce
se tâlcuieşte: Petru)”

5. • Totul e de natură să impresioneze pe Simon zis Petru, în chip cu totul deosebit;
•
privirea, întrega lui înfă ți șare, faima și prestigiul, ținuta și felul de primire,
încrederea pe care o inspiră, autoritatea cu care se impune; cucere ște și domină
Acela și lucru trebuie să se fi petrecut și cu Iacov, fratele lui Ioan. Înfră ți ți de
acelea și năzuin țe, ambii fii ai lui Zevedeu, se simt atra și în chip irezistibil de
persoana lui Iisus; au convingerea că el este Mesia

6. • Chiar de a doua zi, „Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în
Galileea . Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum , lângă mare, în
hotarele lui Zabulon şi Neftali, Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia
proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare,
dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut
lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”
(Matei IV, 12-16)

7. •
Galileea – provincie a Palestinei, numită de Isaia „Galileea neamurilor” (Isaia 8, 23; Matei 4,15),
primise acest nume pentru că pe lângă iudei, locuiau în Galileea foarte mul ți păgâni dintre arabi,
canaanei, fenicieni, greci și sirieni. Galileea a devenit vestită pentru că: în Nazaretul ei a primit
Sfânta Fecioară Maria vestea că va zămisli și va na ște pe Fiul lui Dumnezeu; în el Și-a petrecut
Iisus copilăria și tinere țea ; aici Și-a început propovăduirea Hristos; din Galileea Și-a ales Dom nul
Hristos unsprezece din apostoli. În Galileea li S-a arătat Iisus ucenicilor ultima oară după înviere,
trimi țându-i să înve țe și să boteze neam urile (M atei 28, 16-20)

8. • În drumul spre Galileea, Iisus a fost înso țit de Simon-Petru și Andrei , care erau
din Capernaum, de Iacob și Ioan , fiii lui Zevedeu din Betsaida, localită ți mici
care se învecinau între ele. În timpul acestei călătorii, care necesita trei zile de
mers pe jos, pentru că de la Iordan, unde boteza Ioan, până la Marea Galileii
sunt 20 de leghe, Iisus î și mai adăugă doi ucenici, pe Filip și pe Natanaiil .
Întâlnind pe Filip „ ... i-a zis Iisus: Urmează-Mi, iar Filip era din Betsaida, din
cetatea lui Andrei şi a lui Petru” (Ioan, I, 43-44)

9. • Filip alergă la unul dintre
prietenii lui, anume Natanail
(Bartolomeu fiul lui Tolemeu,
Bar-Tolomeu); de cum îl zări
de departe îi strigă: „Am aflat
pe Acela despre Care au scris
Moise în Lege şi proorocii, pe
Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
Şi i-a zis Natanael: Din
Nazaret poate fi ceva bun?
Filip i-a zis: Vino şi vezi” (Ioan
I, 45-46). Este acela și strigăt
ca și acela al lui Andrei „Noi
am aflat pe Mesia”. Iisus
văzându-l pe Natanail venind,
zise către cei din jurul Său.
„Iată, cu adevărat, israelit în
care nu este vicleşug.
Natanael I-a zis: De unde mă
cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a
zis: Mai înainte de a te chema
Filip, te-am văzut când erai
sub smochin (Ioan I, 47-48)

10. • „ Răspunsu-I-a Natanael: Rabi,
•
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu
eşti regele lui Israel. Răspunsa Iisus şi i-a zis: Pentru că ţiam spus că te-am văzut sub
smochin, crezi? Mai mari
decât acestea vei vedea ... de
acum veţi vedea cerul
deschizându-se şi pe îngerii
lui Dumnezeu suindu-se şi
coborându-se peste Fiul
Omului ” (Ioan I, 49-50)
Având o inimă și o minte
deschise, lui Natanail i-a fost
de-a ajuns să-i spună Iisus că
l-a văzut sub smochin, fără să
fi fost lângă el trupe ște, ca să
se convingă că El este
Hristosul cel proorocit, sau
Fiul lui Dumnezeu și Împăratul
întregii omeniri

11. • Atunci Iisus străbătea șesurile Bethel , Bethel este locul în care Avraam și-a
construit cel de-al doilea altar (Gen. 12:8); tot aici, Iacov a avut vedenia cu
îngerii care urcau și coborau scara cerului (Gen. 28:12-22) și tot aici s-a
reântors după douăzeci de ani ca să zidească un altar, a șa cum promisese.
Iacov a numit locul Bethel, „căci acolo i Se descoperise Dumnezeu” (Gen. 35:7)

12. • La începutul secolului al XX-lea, arheologii au identificat ora șul El-Beitin ca
fiind Betelul din Biblie. Săpăturile arheologice au confirmat faptul că ora șul a
fost locuit începând cu anul 2000 a.Hr. și că a fost distrus de un incendiu de
propor ții în secolul al XIII-lea a.Hr., probabil în perioada marcată de confuzie
și dezorganizare a judecătorilor. Ora șul a fost reconstruit în secolul al IX-lea,
iar apoi distrus de către asirieni între anii 724-722 a.Hr

13. • Prin expresia „Fiul Omului”, Iisus
răspunde ucenicului care l-a
numit Fiul lui Dumnezeu. Cel
făcut Fiul Omului Se va arăta în
mod desăvâr șit că e Fiul lui
Dumnezeu când se vor vedea
îngerii din cer umblând în jurul
Lui și slujindu-I, chiar dacă e
îmbrăcat în trup omenesc. De la
începutul propovăduirii Sale,
Hristos Domnul se afirmă ca
Dumnezeu, cu toată smerenia pe
care și-o însu șe ște, pe de altă
parte. Și de la început cei ale și
ca Apostoli au convingrerea că e
Dumnezeu

14. • „ Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a
fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui
Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine,
femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice
vă va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor,
care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi leau umplut până sus.

15. •
Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa
care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a
chemat nunul pe mire, și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc,
pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor
l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El”
(Ioan II, 1-11)

16. • Sărbătorindu-se nunta în chip cuviincios, a fost de fa ță și Mântuitorul . Și, fiind
chemat, sose ște împreună cu ucenicii Săi la nuntă, nu atât ca să se afle la masă,
cât ca să sfin țească începutul na șterii omului. Trebuia ca Cel ce reînnoia firea
omului, să nu le dăruiască binecuvântarea numai celor chema ți la existen ță, ci
să le dea mai înainte harul pregătitor și celor ce se vor na ște pe urmă, ca să le
facă sfântă trecerea la existen ță (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Ev,
Ioan)

17. • Maica Domnului știa înainte de
to ți ucenicii Lui cine este El și
că poate face minunea, știa și
că El va aculta de rugămintea
ei, exprimată indirect, într-un
mod delicat, prin arătarea
trebuin ței de vin pentru ospă ț.
De aceea cere slujitorilor să
facă tot ce le va cere El. O
face aceasta, de și El spusese:
„Ce este Mie și ție, femeie?” ,
adică ce ne interesează pe noi
faptul acesta? Căci nu voia să
atragă aten ția în mod teatral
asupra faptului că El poate
face minuni. Niciodată n-a
făcut aceasta. Î și afirmă, odată
cu puterea și smerenia

18. • Multe lucruri frumoase a săvâr șit prin acest unic și prim semn. S-a sfin țit nunta
cinstită și s-a desfiin țat blestemul femeilor și Hristos a binecuvântat însu și
începutul na șterii noastre. Iar slava Mântuitorului a strălucit ca o rază a
soarelui. Și ceea ce e mai mare în aceasta, e că ucenicii primesc asigurarea
credin ței din minunarea lor (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariul la Ev. Ioan)

19. •
Cana Galileii , numită astăzi „Kafr Kanna” sau „Khirbet Cana”, este o localitate din
regiunea Galileea, aflată la numai șapte kilometri înspre nord-est de Nazaret.
Localitatea este locuită astăzi de aproximativ cinci mii de locuitori, aproape to ți de
origine arabă, o treime fiind musulmani , iar două treimi fiind cre știni . Pornind din
Nazaret, înspre Cana Galileii, pelerinii străbat valea numită „Merj Sembil", adică
„Câmpul Spicelor”. Pa șii Mântuitorului au sfin țit această cale, în drumul Său spre Nunta
din Cana

20. •
Încă din cele mai vechi timpuri, acest loc este cinstit de către cre știni drept locul unde
Mântuitorul Iisus Hristos a săvâr șit prima Sa minune, fiind invitat la o Nuntă, la care a
participat împreună cu Maica Sa și cu ucenicii Săi. A doua oară „a mers iară și Iisus în
Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era
bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la
El şi Îl ruga să Se coboare şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară.

21. • Slujitorul regesc a zis către
El: Doamne, coboară-Te
înainte de a muri copilul meu.
Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău
trăieşte. Şi omul a crezut
cuvântului pe care i l-a spus
Iisus şi a plecat. Iar pe când
cobora, slugile lui, l-au
întâmpinat spunându-i că fiul
lui trăieşte. Şi cerea, deci, să
afle de la ele ceasul în care ia fost mai bine. Deci i-au
spus că ieri, în ceasul al
şaptelea, l-au lăsat frigurile.
Aşadar tatăl a cunoscut că în
ceasul acela a fost în care
Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte.
Şi a crezut el şi toată casa lui
(Ioan IV, 46-53)

22. • Cana Galileii - Kafr Kanna, se află pe unul dintre marile drumuri ale
regiunii, care leagă între ele localită țile Seforis și Tiberias. Ruinele
locului, scoase la lumină de arheologi, arată că pe acest loc exista o
a șezare umană încă din vremea Mântuitorului Iisus Hristos, a șezare
datată ca întinzându- și existen ța undeva între perioadele de ocupa ție
persană și bizantină

23. • Locul cu pricina nu are
nici o sursă de apă
curgătoare, precum nu a
avut nici în vechile
timpuri. Astfel, locuitorii
acestei a șezări erau
nevoi ți a căra apa din
cisterne sau din valea de
la baza dealului,
pastrând-o mai apoi în
vase mari, confec ționate
din piatră, asemănătoare
celor men ționate în
Sfânta Scriptură

24. • Ultimele excava ții din zonă, au scos la lumină o localitate evreiască din secolul
întâi. Localitatea se află mai la nord decât cea actuală, în apropiere de Valea
Asohis (Batauf, în arabă). Mutarea satului pe actualul loc s-a petrecut după
invazia arabă, când vechea Cană a fost distrusă și părăsită

25. •
•
Prima biserică cre ștină din Cana Galileii ar fi fost construită de către Sfânta Elena, mama
Sfântului Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea . În timp, vitregiile istoriei au dus la
ruinarea acestei biserici bizantine
Astăzi, biserica ortodoxă din Cana Galileii este închinată Sfantului Mare Mucenic
Gheorghe , fiind îngrijită de cre știnii ortodoc și greci. În curtea mănăstirii se păstrează
doua fragmente de coloane vechi, datând din secolul al XIII-lea, iar în biserică se
păstrează două vase mari, din piatră, deosebit de vechi, asemănătoare celor folosite
pentru păstrarea apei, în vremea Mântuitorului

26. •
Localitatea păstrează și o biserică franciscană . În anul 1254, conducătorul politic din
Sidon a vândut o bucată de pământ din Cana, pe care se aflau urmele unei biserici,
unor cavaleri din ordinul „hospitalierilor”. Franciscanii s-au a șezat în această biserică
în anul 1641 . În secolul al XVII-lea, pelerinii care vizitau localitatea Cana - Kafr Kanna,
încă puteau găsi aici o biserică mare. În anul 1879, franciscanii vor începe ridicarea
unei noi biserici, aceasta fiind inaugurată în anul 1883

27. • Sub pardoseala bisericii franciscane poate fi văzut un mozaic cu o inscrip ție în
limba aramaică, care zice: „Binecuvântată să fie amintirea lui Iosif, fiul lui
Talhum, fiul lui Butah și a fiilor săi, care au făcut acest mozaic. Binecuvântarea
să coboare asupra lor”. Probabil că mozaicul cu inscrip ția făcea parte dintr-o
sinagogă. În cripta bisericii e păstrată cu sfin țenie, în amintirea minunii
înfăptuite de Iisus, o amforă antică

28. • Apari ția în crea ție a unui nou element, apa ; ... dintru început, apa era semnul
vie ții, a existen ței, elementul care între ține via ța. Apa serve ște la cură țirea și
între ținerea corpului uman, fere ște de boală și moarte (mai ales în epoca
temutelor epidemii) care au secerat via ța a milioane de oameni. Cele șase vase
erau pline cu apă pentru spălarea de praful ro șu al străzilor galileene, se pare că
în timpul nun ții se goliseră, apa fiind folosită, iar acum trebuiau din nou umplute

29. • Ritualurile spălărilor aveau
•
și un aspect de strictă
necesitate igienică, mai ales
în zona foarte caldă, toridă
în care furtunile de nisip
sunt o realitate mereu
prezentă, aducând cu ele
neplăcerile specifice
Acum la această nuntă, din
elementul esen țial al vie ții,
apa, prin minunea cuvântului
„umple ți vasele până sus,
scoate ți acum și duce ți
nunului”, Ioan 2, 7-8,
izvoră ște vinul cel bun, ca
semn al nesfâr șitei bucurii al
vindecării și al înnoirii

30. • Nunta aceasta , trăind bucuria prezen ței Mirelui celui ve șnic, descoperă în
•
minune gustul cel bun al vinului bun, tainic știut de unde provine, doar de Prea
Sfânta Sa Maică, slujitorii prezen ți și cei câ țiva ucenici ai Săi
De ce tocmai la o nuntă a săvâr șit Hristos prima Sa minune? Contextul istoric al
legăturii dintre Dumnezeu și poporul Său, de-a lungul a secole întregi,
realizează o legătură tainică asemenea unei nun ți

31. •
•
În limba noastră pământească, această legătură este imaginea fidelită ții
întemeiată pe dragoste, „în ce chip se înso țe ște mirele cu mireasa, Cel ce te-a
zidit Se va înso ți cu tine, și în ce chip se vesele ște mirele de mireasă, a șa Se va
veseli de tine Dumnezeul tău!” (Isaia 62, 5)
Nunta înseamnă via ță, bucurie, via ța are nevoie de apă, de sens, de curaj, de
dăinuire și putere de biruin ță. Sfântul evanghelist Ioan relatează despre această
minune la nuntă, ca un program pentru to ți , ca un îndemn la participarea
bucuriei ospă țului ceresc care începe în taina Sfintei Liturghii aici pe pământ

32. • Acest început al minunilor
la nunta din Cana Galileii,
descoperă sensul unei alte
bucurii, a unei alte
împliniri, a unui alt sens al
existen ței. Primii Apostolii
prezen ți la nuntă erau
obi șnui ți cu via ța lor destul
de obositoare a pescuitului,
a greută ților zilnice, a
asupririi celor mai
puternici, a celor străini
ocupan ți ai țării lor, a
a șteptării venirii unui timp
nou în care să domnească
adevărata fericire și
dreptate

33. • Scoaterea apei din vase, deci ascultarea de cuvântul Domnului, a arătat
puterea minunii, bunătatea vinului și perpetuarea bucuriei nun ții. Iisus
Domnul a vorbit adesea despre „apa cea vie” (Ioan 4, 10), despre vinul din
„roada vie ții” (Matei 26, 29), despre nuntă și toate acestea au avut mesajul
unei bucurii biruitoare asupra lipsurilor suferin țelor și a mor ții. Vinul cel
nou este învă țătura Mântuitorului

34. •
Acest moment unic, îl arată pe Iisus Domnul ca Cel ce ve șnic poartă grijă de propria
crea ție pe care a venit s-o izbăvească din moarte prin bunătate, îngăduin ță, iertare și
mângâiere . Slava Lui se arăta la acest eveniment, vinul cel nou era și este învă țătura Sa,
cuprinsă în Sfintele Evanghelii, și pentru ca ea să rămână mereu actuală având
capacitatea și misiunea de a schimba radical și definitiv via ța noastră, a fost transformată
din apă în vinul cel nou și bun care se dă tuturor celor ce cred, ca pahar al binecuvântării
spre împărtă șirea cu Sângele Lui care este „adevărata băutură” (Ioan 6, 55)

35. • Tradi ția cre ștină spune că Simon Zilotul nu este altul decât mirele de la Cana
Galileii. Cutremurat de puterea dumnezeiască a Mântuitorului, mirele din Cana
I-a devenit mai apoi ucenic , slujindu-L și propovăduindu-L pentru tot restul
vie ții. El este numit „Zilotul” pentru a-l deosebi de Simon Petru și de un alt
Simon, succesor al Sfântului Iacob, la Episcopia Ierusalimului. Va suferi moarte
martirică în cetatea Snanir din Turcia de astăzi

36. • Când pleci din Nazaret înspre nord-est, după ce străba ți o câmpie gălbuie și
•
pietroasă, dar producătoare și vezi pământul deodată coborând sub pa șii tăi,
descoperi întinsa vale a Iordanului și cele dintâi licăriri azurii ale frumosului
Lac al Ghenizaretului
Închis din toate păr țile, cu excep ția celei de sud, între mun ți înal ți și
strălucitori de culoare ro șie aprinsă, seamănă, la răsăritul soarelui, cu o cupă
azurie încadrată în argint

37. • Zece ora șe, ale căror nume vor răsuna ve șnic în inima oamenilor: Capernaum,
Horazin, Betsaida, Gherghesa, Dalmanuta, Tiberias, Magdala, etc., o mul țime
de cătune pierdute în pâlcuri de portocali, sicomori, rodii, leandri, înfrumuse țau
altă dată țărmurile lui și peste cinci sute de corăbii îi brăzdau valurile. Nicăieri
aerul nu era mai curat, „era – spune scriitorul Iosif Flaviu – un rai pământesc.
Aici te bucuri de o primăvară ve șnică”

38. • Acum pe aceste țărmuri
•
încântătoare domne ște
desnădejdea. Ora șele sunt
distruse și lacul udă cu triste țe
ruinele fără de nume
Marea Galileei - cunoscută și
ca Lacul Tiberiada, Lacul
Ghenizaret – Kinneret, Marea
Tiberiadei – este un lac de apă
dulce, situat în nord-estul
Israelului, la vest de Înăl țimile
Golan. După Războiul de șase
zile din 1967, Siria s-a retras
de pe malul de nord-est al
lacului, care de atunci se află
în totalitatea sa în jurisdic ția
statului Israel. Prin bazinul său,
a cărui întindere pe direc ția
nord-sud măsoară 21 km, curge
Iordanul

39. •
Suprafa ța lacului este de 166 km². Acest rezervor de apă figurează la loc de cinste în
mai multe episoade biblice. Numele arab contemporan al Lacului Tiberiada este „ Bahr
Tabariya” . Ținutul deluros din preajma acestui bazin este relativ slab populat. În trecut
însă, aici au existat ora șe înfloritoare care între țineau schimburi comerciale cu aproape
întreaga lume cunoscută la vremea respectivă. Pe malurile lacului, se intersectau
principalele artere comerciale de transport ale Orientului Apropiat

40. •
Până în ziua de astăzi, dintre ele a supravie țuit numai Tevery - Tiberias . În
apele Mării Galileei a fost descoperit, în 1986 , un vas de pescuit vechi de 2.000
de ani, pe care se presupune că însu și Iisus Hristos ar fi pă șit și i-ar fi îndemnat
pe apostolii Petru și Andrei să fie „pescari de oameni”. Lung de 21 km , lat de 12
km și adânc de 48 m , privit de sus, lacul aduce la formă cu o vioară – kinor , în
ebraică. De la acest cuvânt a și provenit denumirea lacului Kineret - Ghenizaret
(Num. 34; 11)

41. •
Lacul Tiberiada reprezintă unicul izvor natural de apă dulce al Palestinei. De n-ar fi el,
locuitorii Palestinei ar suferi de sete, iar pământurile ei ar fi sărace și pustii. Când lacul
se umple, după iernile ploioase, cantitatea de apă potabilă ajunge la 3985 de milioane
de metri cubi. Râul Iordan, cu izvoarele sale din nord, constituie furnizorul de bază,
vărsând anual 603 milioane de metri cubi de apă. În afară de aceasta, o cantitate
considerabilă de apă vine din mun ții Galileii de Nord și din Înăl țimile Golan

42. •
În epoca Mântuitorului , malul de vest al lacului era presărat cu ora șe și a șezări
evreie ști, în vreme ce malul de răsărit , Pereea - „extremitate”, în greacă, a rămas
pu țin populat, în principal de greci și al ți străini. Din această cauză Mântuitorul a
ales malul de vest și, îndeosebi, ora șul evreiesc Capernaum ca loc de domiciliu al
Său și de activitate mesianică. Din a șezările de pe malul apusean și-a ales pe cei
mai mul ți dintre ucenicii Săi. Aici și-a răspândit învă țătura și a săvâr șit cele mai
multe dintre minuni

43. •
•
Această întreagă regiune , legată de via ța și minunile Mântuitorului, este recunoscută din
sec. al IV-lea ca tărâm sfânt , plin de locuri cre știne de pelerinaj. Călătoria pe aceste
locuri permite pelerinului cre știn înăl țare spirituală și rena ștere
Pe când locuia în Capernaum, precum ne spune Sf. Matei, Mântuitorul a început să
propovăduiască Împără ția cerurilor. Tot acum, El a început să- și aleagă ucenicii, precum
citim: „De atunci a început Iisus să spună: Pocăi ți-vă, căci s-a apropiat Împără ția
cerurilor”

44. •
Umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fra ți , pe Simon , ce se nume ște Petru, și
pe Andrei , fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: „Veni ți
după Mine și vă voi face pescari de oameni”. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după
El. Și de acolo, mergând mai departe, a văzut al ți doi fra ți , pe Iacov al lui Zevedeu și pe
Ioan , fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându- și mrejele, și i-a chemat

45. •
Iar ei, îndată, lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată
Galileea , învă țând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împăraă ției și tămăduind
toată boala și toată neputin ța în popor” (Matei 4, 17-23). A șa a fost după Sf. Matei cea
dintâi chemare la apostolat, la fel o istorise ște și Sf Marcu. La Sf. Evanghelist Luca
istorisirea este mai dezvoltată: „Pe când şedea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două
corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.

46. •
Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la
uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis
lui Simon : Mână la adânc , şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând,
Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după
cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte,
că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le
ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,

47. •
Iar Simon Petru , văzând aceasta, a căzut la picioarele lui Iisus, zicând: Ieşi de
la mine, Doamne, că sunt om păcătos . Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe
toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi
pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis
Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni . Şi
trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El” (Luca V, 1-11)

48. •
După ce Iisus a vorbit mul țimilor despre Împără ția cerurilor, spunându-le
câteva parabole, determină pe oameni să se gândească adânc la toate acestea
și la puterea și bunătatea Sa. Iisus se urcă în corabie , înso țit de ucenici.
Marea era lini ștită și pe când ei vâsleau, Iisus adormi. Sf. Marcu precizează:
„Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie,
încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a
corăbiei, dormind pe căpătâi

49. • L-au trezit şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim? Şi El, sculânduSe, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi
s-a făcut linişte mare. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de
nu aveţi credinţă? Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul:
Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun?” (Marcu IV, 37-41)

50. • Si tot pe Marea Galileii Iisus a umblat pe apă ca pe uscat, dupa ce
săturase mul țimile cu cinci pâini și doi pe ști. Iată cum prezintă Sf. Ev.
Matei: „Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă
înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Iar
dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi,
făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii
departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă

51. • Iar la a patra strajă din noapte,
a venit la ei Iisus, umblând pe
mare. Văzându-L umblând pe
mare, ucenicii
s-au
înspăimântat, zicând că e nălucă
şi de frică au strigat. Dar El le-a
vorbit îndată, zicându-le:
Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă
temeţi! Iar Petru, răspunzând, a
zis: Doamne, dacă eşti Tu,
porunceşte să vin la Tine pe
apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru,
coborându-se din corabie, a
mers pe apă şi a venit către
Iisus.

52. •
•
Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne,
scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule,
pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul” (Matei XIV, 22-32)
În această noapte întunecoasă și furtunoasă, Iisus se arată ucenicilor, mergând pe
valuri, pentru a-i vindeca de zădărnicia stăpânirii pământe ști, la care ei se gândeau să
Le-o dea și pentru ca să le arate stăpânirea adevărată pe care El o avea asupra firii și
să-i întărească în fa ța mul țimilor îndoielnice și cârtitoare, înflăcărată azi și cârtitoare
mâine

53. •
Venind Iisus la Capernaum : „s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru
Templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? Ba, da! - a zis el. Dar intrând
în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la
cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? El I-a zis: De la străini . Iisus i-a
zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi . Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă
undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un
ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine (Matei 17; 24-27)

54. •
Vechiul Capernaum - în ebraică " ‫„ ,"כפר נחום‬Kfar Nachum" adică „satul lui Nachum” –
ora șul ales de Hristos Domnul drept centru pentru activitatea Sa mesianică (Mt. IV, 13),
se află la grani ța dintre Galileea și cele zece ora șe păgâne. Gra ție situării centrale a
ora șului, în cuprinsul său se afla o vamă și un lagăr militar al legionarilor romani. În
afară de popula ția bă știna șă compusă exclusiv din evrei, ora șul era populat de vame și,
solda ți, grade superioare militare, cum ar fi, centurionul (suta șul) roman și de al ți
func ționari de stat (Mt. VIII, 5-13; Mc. II, 13-14)

55. • În Capernaum și în împrejurimile sale a propovăduit Mântuitorul Învă țătura Sa
și a consfin țit pentru prima dată Taina Sfintei Euharistii (In. VI, 24-71). Tot aici
a vindecat pe un om cu duh necurat (Mc. I, 21-28), pe un paralitic – slăbănog
(Mc. II, 1-12), pe soacra Apostolului Petru (Mc. I, 29-31), pe sluga suta șului
(Mt. VIII, 5-13). Din Capernaum a ales pe cei mai mul ți din Apostolii Săi

56. • Până la începutul sec. al IV-lea, Capernaum-ul a rămas un ora ș pur iudaic,
•
de și, în cuprinsul lui trăiau un număr restrâns de evrei cre știni, concentra ți în
jurul casei Apostolului Petru , situată în centrul ora șului, aproape de sinagogă
Primii cre știni foloseau această casă ca biserică și, în acela și timp, ca loc de
pelerinaj. În Capernaum se află cel mai vechi loc de pelerinaj cre știn din Țara
Sfântă, datând din sec. al II-lea e.n.

57. • Printre ruinele vechiului Capernaum se află astăzi trei obiective turistice de
seamă: Casa Sfin ților Petru și Andrei, împreună cu Biserica Sfântul Petru, care
este romano-catolică; Biserica Sfin ții Apostoli , care este ortodoxă; ruinele
Sinagogii în care și-a început propovăduirea Mântuitorul Iisus Hristos

58. Casa Sfin ților Petru și Andrei - Capernaum
• Casa Sfin ților Petru și Andrei, din Capernaum, cunoscută mai ales
sub denumirea de „Casa Sfântului Petru”, se află în centrul vechiului
ora ș, la mică distan ță de sinagogă, sub o biserică franciscană
modernă. Ruinele casei în care au locuit Apostolii Petru și Andrei, iar
Mântuitorul a săvâr șit nenumărate minuni, se păstrează încă și
astăzi, în interiorul ruinelor unei vechi basilici bizantine

59. •
Cu ajutorul romanilor, în urma unei perioade de împăcare, evreii au construit în
Capernaum cea mai frumoasă sinagogă din Palestina. În această sinagogă a predicat
Iisus pentru prima dată Evanghelia Sa, totodată sco țând un demon dintr-un demonizat:
„ Și ie șind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov și cu
Ioan, iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, și,
apropiindu-Se, a ridicat-o,
apucând-o de mână, și au lăsat-o frigurile și ea le slujea” (Marcu I, 29-31)

60. • Prin secolul al IV-lea , casa a fost izolată de celelalte clădiri, printr-un zid,
punându-i-se un acoperi ș mai rezistent. Se crede că cel care
biserică a fost „Iosif, principele din Tiberiada”, căruia Sfântul
Mare i-a permis să construiască biserici în Țara Sfântă, după
Sfântul Epifanie
a zidit această
Constantin cel
cum mărturise ște

61. • În jurnalul pelerinei Egeria , care s-a închinat și la locurile sfinte din
Capernaum, citim următoarele: „Casa mai-marelui apostolilor a devenit biserică,
dar se păstrează încă pere ții casei. Acolo l-a vindecat Domnul pe paralitic.
Acolo se află sinagoga în care Domnul l-a vindecat pe îndrăcit și la care se
ajunge urcând numeroase trepte. Această sinagogă este făcută din pietre
pătrate”

62. •
•
Către sfâr șitul sec. V, pe locul casei Sf. Petru și Andrei, bizantinii au construit o
frumoasă basilică , de formă octogonală. Despre aceasta scrie pelerinul din Piacenza,
în anul 570: „Am ajuns la Capernaum, la casa Fericitului Petru, care în prezent este o
basilică”
Basilica era construită din două octogoane concentrice, înconjurate de
jurîmprejur de un portic din coloane. Recent a fost scos la lumină mozaicul original, care
este deosebit: în centru este reprezentat un păun , iar pe laterale apar figuri geometrice
și nuferi. Basilica , împreună cu baptisteriul acesteia, a fost distrusă de arabi, în anul
638

63. • După ce locul este invadat de arabi, ora șul intră într-un proces de declin ,
fiind părăsit și dărâmat. Pelerinii care l-au mai vizitat, în decursul timpului, îl
amintesc drept pustiit, precum spune pelerinul Burchard , prin secolul al XIIIlea: „Din ora șul Capernaum, celebru odinioară, nu a mai rămas nimic în
prezent. Abia dacă mai numără șapte case de pescari săraci”

64. •
Cunoscând istoria ora șului Capernaum, ne vin în minte cuvintele Mântuitorului
privitoare la credin ța și via ța celor din Capernaum, care au rămas neschimba ți,
de și El nicăieri nu făcuse atâtea minuni ca în mijlocul lor. Pentru aceasta, a
zis: „ Și tu, Capernaume: N-ai fost înăl țat până la cer? Până la iad te vei
coborâ. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi
rămas până astăzi, dar zic voua că pământului Sodomei îi va fi mai u șor în ziua
judecă ții decât ție” (Matei 11, 23-24)

65. • În ultimii anii , deasupra Casei Sfin ților Petru și Andrei a fost construită o
biserică modernă , de formă circulară, suspendată pe piloni. Aceasta se află în
posesia romano-catolicilor . Numeroasele inscrip ții în greacă, armeană, siriană
și latină, vizibile și astăzi pe ruinele de sub noua biserică, dau mărturie despre
starea privilegiată a acestei case: numele Mântuitorului, sub diferite forme;
numele lui Petru; simboluri cre știne; cruci și monograme ale lui Iisus

66. •
Biserica Sfin ții Apostoli - Capernaum
Biserica Sfin ții Apostoli este o biserică ortodoxă construită chiar în mijlocul
ruinelor ora șului Capernaum, care, spre deosebire de ruinele sinagogii și ale
clădirilor din jurul ei, nu au fost încă excavate și cercetate . Din cele șase
hectare de ruine, două hectare se află în posesia acestei biserici ortodoxe
grece ști

67. •
Biserica grecească , zidită în formă de cruce, având șapte turle , a fost
construită de greci, în anul 1931 . Biserica este închinată Sfin ților Apostoli ,
urmând tradi ției potrivit căreia Mântuitorul și-ar fi ales ucenicii în acest loc de
pe malul mării

68. •
„ Intrând în corabie , Iisus a trecut și a venit în cetatea Sa (Capernaum). Și I-au adus un
slăbănog , zăcând pe pat. Și Iisus, văzând credin ța lor, a zis slăbănogului: „Îndrăzne ște,
fiule! Iertate sunt păcatele tale!” Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: „Acesta hule ște”.
Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: „Pentru ce cugeta ți rele în inimile voastre? Căci ce
este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te și umblă?” Dar, ca
să știti că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: „Scoalăte, ia- ți patul și mergi la casa ta”. Și, sculându-se , s-a dus la casa sa” (Matei 9, 1-7)

69. • „ Pe cand intra în Capernaum , s-a apropiat de El un sutaș, rugându-L și zicând:
„Doamne, sluga mea zace în casă, bolnav, chinuindu-se cumplit”. Și i-a zis Iisus:
„ Venind , îl voi vindeca”. Dar suta șul, răspunzând, I-a zis: „Doamne, nu sunt
vrednic să intri sub acoperi șul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca
sluga mea. Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine osta și și-i
spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă
aceasta, și face”

70. • Auzind, Iisus S-a minunat și a
zis celor ce veneau după El:
„Adevărat grăiesc vouă: la
nimeni, în Israel, n-am găsit
atâta credin ță . Și zic vouă că
mul ți de la răsărit și de la apus
vor veni și vor sta la masa cu
Avraam, cu Isaac și cu Iacov,
în Împără ția cerurilor, iar fiii
împără ției vor fi arunca ți în
întunericul cel mai din afară;
acolo va fi plângerea și
scrâ șnirea din ților. Și a zis
Iisus suta șului: „Du-te, fie ție
după cum ai crezut”. Și s-a
însănăto șit sluga lui în ceasul
acela” (Matei 8, 5-13).

71. •
Sinagoga din Capernaum este locul în care Mântuitorul Iisus Hristos și-a
început activitatea de propovăduire a Împără ției lui Dumnezeu: „După ce Ioan
a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia Împără ției lui
Dumnezeu zicând: „Pocăi ți-vă și crede ți în Evanghelie." (...) Și, venind în
Capernaum, îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învă ța. Și erau uimi ți de
învă țătura Lui, căci El îi învă ța pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul
cărturarilor” (Marcu 1, 14-22)

72. •
Se crede că actuala sinagogă (ce a mai rămas din ea) a fost construită pe locul unei
sinagogi mai vechi, de un centurion roman, despre care vorbe ște Sf. Evanghelist
Luca, pe care Iisus a frecventat-o și în care a ținut cuvântul referitor la Euharistie:
„Eu sunt pâinea vie ții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce va crede în Mine nu
va înseta niciodată... Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă
din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru via ța lumii
este trupul Meu” (Ioan VI, 22-59)

73. BETHSAIDA
• Ora șul Betsaida
(Bethsaida), locul de
ba ștină al Apostolilor Petru,
Andrei și Filip (Ioan I, 44),
se află în apropierea
Capernaumului, în acel loc
în care râul Iordan se varsă
în Marea Galileii. Din
timpuri străvechi această
regiune era bogată în pe ște
și, poate, datorită marii
cantită ți și varietă ți de
specii ce se găsesc aici, ba
chiar și pe întreg țărmul de
nord al lacului, ora șul a
primit numele de Betsaida ,
provenită din Beit - Țaid,
„casa vânătorii”, folosit și
cu sensul de „vânătoare de
pe ște”

74. • Ini țial, Betsaida era un simplu sătuc nesemnificativ de pescari, dar, la
•
începutul sec. I e.n. , în perioada guvernării tetrarhului Filip, a devenit ora ș și
s-a numit Iulias (Iulia), în cinstea fiicei lui Augustus
La fel ca și învecinatul Capernaum, Betsaida a decăzut și, a fost dată uitării
foarte curând, după invazia arabă a Palestinei

75. •
•
Asăzi pot fi văzute ruinele ei pe colina el-Tel, situată în partea de nord a Lacului
Tiberiadei
Mântuitorul și Apostolii Săi au vizitat adeseori acest ora ș, motiv pentru care și este
frecvent men ționat în Evanghelie (Mat. XI, 11, 21; Mc. VI, 45; Lc. IX, 10; In. I, 44). În
epoca bizantină , în sec V-VI, a fost construită o biserică , loc de pelerinaj, care însă n-a
fost descoperită până în ziua de azi, în ciuda săpăturilor arheologice care s-au efectuat

76. •
•
ȚINUTUL GADARENILOR
În epocile elenistice, romane și bizantine, țărmul răsăritean al lacului
Tiberiadei era pu țin populat. În partea sa centrală și sudică se aflau două
ora șe ale Decapolisului – uniunea celor zece ora șe grece ști: Susita și Gadara
Țărmul nord-estic al lacului era lociut de ghergheseni, popor vechi,
apar ținând grupului semit. ținutul Gherghesenilor l-a vizita Iisus cu ucenicii
Săi când a hotărât să treacă pentru prima oară pe țărmul celălalt, de răsărit,
al Ghenizaretului

77. • Aici, în preajma ora șului gherghesenilor , actuala zonă arheologică El-Kursi , la
•
întâlnit pe omul cu duh necurat și la vindecat (Mt. VIII, 28-34; Lc. VIII, 26-39;
Mc. V, 1-20)
În sec. IV, alături de locul vindecării omului cu duh necurat a fost construită o
uria șă mănăstire – han cu o splendidă bazilică , una dintre cele mai mari din
Țara Sfântă

78. •
Pe locul săvâr șirii minunii , s-a ridicat o capelă mică, în adâncul căreia se află o
coloană făcută din stâncă naturală și prevăzută cu o frumoasă împrejmuire , care marca ,
probabil, locul exact în care s-a petrecut minunea . Mănăstirea , împreună cu bazilica și
capela au fost distruse în timpul puternicului cutremur din 749 , după care acest loc a
rămas pustiit și dat uitării. Ruinele bazilicii și ale capelei, descoperite cu ocazia
săpăturilor arheologice din 1969 , sunt astăzi refăcute și primesc din nou pelerini

79. CEZAREEA LUI FILIP - BANIAS
• Cezarea lui Filip era
capitala întemeiată de
fiul lui Irod cel Mare, la
baza sudică a Muntelui
Hermon, în partea
nordică a Paslestinei, în
sudul provinciei Siria.
Cezareea lui Filip se
află la aproape 200 de
kilometri mai la nord de
Ierusalim , la 80 de
kilometri de Damasc , la
50 de kilometri de
renumitul port Tir și la
40 de kilometri de
Marea Galileei

80. • Capitala lui Filip a fost întemeiată în nordul platoului Golan , pe locul vechii
localită ți Panea – Banias – a șezată aproape de unul din izvoarele râului Iordan ,
unde se și află un templu închinat zeului Pan . Ini țial, se crede că templul din
Banias a fost un sanctuar canaanit , ridicat în cinstea zeului Baal , după cum
găsim men ționat în Vechiul Testament, unde Muntele Hermon este pus în
legătură cu zeul Baal

81. •
În timpul uneia dintre călătoriile Sale, Iisus a ajuns într-o suburbie a Cezareii și
aici, în fa ța ucenicilor, a făcut pentru prima oară dovada originii Sale divine și a
activită ții Sale mesianice: „ Și venind Iisus în păr țile Cezareii lui Filip, îi intrebă pe
ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns:
Unii, Ioan Botezatorul, al ții Ilie , al ții Ieremia sau unul dintre prooroci . Și le-a zis:
Dar voi cine zice ți că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu e ști Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu Celui viu

82. • Iar Iisus , răspunzând, i-a zis: Fericit e ști Simone, fiul lui Iona, că nu trup și
sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. Și Eu î ți zic ție,
că tu esti Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și por țile iadului nu o
vor birui. Și î ți voi da cheile împără ției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi
legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și ăn ceruri”
(Matei 16, 13-19)

83. • Potrivit tradi ției cre știne,
Cezareea lui Filip era
ținutul de ba ștină al femeii
care avea scurgere de
sânge de 12 ani și pe care
Iisus a vindecat-o pe când
se afla în împrejurimile
Capernaumului (Mt IX, 2022). Eliberată de suferin ță,
femeia , conform aceleia și
tradi ții, odată ajunsă
acasă, a ridicat în curte, ca
semn de recuno știn ță
pentru salvatorul ei, o
statuie din bronz
înfă ți șându-l pe Hristos și
pe ea însă și
îngenuncheată în fa ța Lui

84. • Această lucrare , prima din istorie care reproduce chipul lui Hristos, a devenit un
reper de pelerinaj cre știn. Mul ți cre știni, printre care și istoricul bisericesc
Eusebiu de Cezareea , au văzut-o și au descris-o. În sec. IV , lucrarea cu chipul
lui Hristos a fost instalată într-o bazilică anume construită în acest scop, nu
departe de locul în care s-a aflat ini țial. Cu prilejul săpăturilor arheologice din
Banias , au fost scoase la iveală ruinele acestei bazilici pe care astăzi o poate
vizata orice pelerin

85. • Peisajul Galileii este cel mai curat și neprihănit din întreaga Palestină biblică.
Dealuri domoale, câmpii și văi bogate în recolte de grâu, grădini cu planta ții de
banani și citrice, turme de oi și capre, sate mici de arabi, lini ște și
binecuvântare. Peste tot se simte o atmosferă evanghelică, lini ștită, adăpostită
de zbuciumul acestui veac

86. •
•
De câte ori nu a călătorit Mântuitorul Iisus Hristos , singur sau cu ucenicii , pe aceste
drumuri de țară, prin aceste sate sărace de galileeni, mângâind, învă țând, vindecând și
căutând să mântuiască „oile cele pierdute ale casei lui Israel”
De pe culmea unui deal ne uităm la oglinda albastră a Mării Galileii. Marea sfântă și
binecuvântată! Locul pe care l-aiubit cel mai mult Iisus Hristos pe pământ. Câte pagini
dumnezeie ști, unice în Evanghelii, s-au petrecut aici. Câte momente scumpe întregii
cre știnătă ți nu s-au săvâr șit aici de Bunul nostru Mântuitor!

87. • Apă limpede și sfântă, în care se oglinde ște tot cerul. Apă care a purtat
deasupra pe Hristos și pe Apostoli, atât în timpul zilelor cu soare, cât
și în lini ștea nop ților cu lună; atât pe vreme bună, cât și pe timp de
furtună! Ce mult a iubit Domnul Marea Galileii, țărmurile cu cetă țile ei,
pescarii și corăbiile! Ce mult a iubit Domnul poporul sărac al Galileii cu
satele lui răsfirate, cu bucuriile lui pu ține, cu suferin țele lui multe, cu
mamele și pruncii lui, cu bolnavii și cu speran țele lui milenare ...