Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)

Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki
(8 decembrie)
Sfântul cuvios Patapie (8 decembrie):
https://www2.slideshare.net/steaemy1/sf-patapie
https://archive.org/details/sf.-patapie
https://www.academia.edu/44772815/Sf%C3%A2ntul_cuvios_Patapie_8_decembrie_
***
Moaștele Sfântului Patapie se păstrează la Mănăstirea Loutraki din apropiere de
Corint (de mai bine de 1.700 de ani, moaștele lui sunt întregi în mănăstire). De
asemenea, Dumnezeu ne-a binecuvântat și încă ne binecuvântează cu multe minuni

făcute prin moaștele Sfântului Patapie, aici s-au făcut nenumărate minuni şi vin-
decări, în special de cancer. Biserica Ortodoxă sărbătorește pe 8 decembrie, pe
Sfântul Patapie (sec. VII).
&&&
Ne aştepta drum lung... spre Sfântul Patapie! Loutraki, Mănăstirea cuviosului
Patapie.
Mănăstirea Sfântul Patapie - Agios Patapios, Osios Patapios - este o mănăstire
ortodoxă, cu obşte de maici, aşezată la doar 14 kilometri distanţă de localitatea
Loutraki, Grecia, la o altitudine de 700 de metri, în Munţii Geraneia. Mănăstirea
Sfântul Patapie aparţine Bisericii Greciei, din punct de vedere jurisdicţional ea
fiind localizată în Mitropolia de Corint.

Mănăstirea se află aşezată pe înălţimile din jurul Corintului. Am ajuns destul de
târziu. Ana ne-a spus când am ajuns jos, la poarta mănăstirii, că trebuie să ne luăm
pijamaua, prosopul şi strict ceea ce ne trebuie pentru noapte, pentru că se urcă greu
şi bagajele rămân în maşină...Fără o vorbă, obosiţi şi grăbiţi am început să
cotrobăim în genţi şi să scoatem lucrurile ...unde e pijamaua? unde e prosopul?
unde e geanta cu şerveţele umede? Le-am găsit pe toate şi m-am aşezat lângă Dana
care deja plângea. Picioarele ei umflate ca doi butuci! Nu vă imaginaţi că un
pelerinaj este un lucru uşor! Din punct de vedere fizic, când se termină eşti şi tu
...terminat! Ar trebui un alt concediu, aşa gândeşti în acele zile. Adevărul e ca
binefacerile pelerinajului se simt şi nu ai nevoie decât de odihnă o noapte în patul
tău şi eşti gata de alt pelerinaj. Am urcat treptele spre mă-năstire...sus, sus în
munte!
Peisajul este pur şi simplu minunat, de neînchipuit! Eşti într-o clădire în munte, jos
se vede Corintul luminat ca o salbă!Totul pare că te desparte de lume şi de ce să-ţi
mai trebuiescă lumea?

Mănăstirea din Loutraki, închinată Sfântului Patapie din Teba Egiptului, prăz-nuit
la data de 8 decembrie, a fost întemeiată în anul 1952, la dorinţa Părintelui
Nectarios Kyriakos. Binecuvântarea de zidire a fost dată de către Procopie,
mitropolitul de Corint, ca loc alegându-se peştera care păstrează Moaştele
Sfântului Patapie şi împrejurimile acesteia.
Sfintele sale Moaşte au fost găsite în această peşteră în anul 1904, de către
Părintele Constantine Sosanis. Acestea au fost găsite sub un acoperiş de ţigle şi
frunze, făcut pentru a fi protejate de umezela peşterii. Ele răspândeau un miros
plăcut. Peste ele era aşezat un sul de hârtie, cu numele Sfântului Patapie, o cruce
mare de lemn şi mai multe monede bizantine.
Astăzi, în peştera sfântului exista deja o micuţă Biserică şi o sacristie, ambele
săpate în stânca muntelui. Această peşteră se afla în partea nord-vestică a bisericii
centrală a mănăstirii. Sfintele moaşte sunt păstrate într-o raclă de lemn, frumos
sculptată, în adâncimea peşterii.
În interiorul peşterii se păstrează încă o serie de minunate fresce bizantine din
secolul al XIII-lea. În cadrul celor păstrate până astăzi se numără cele ce îi
înfăţişează pe: Sfântul Patapie - Osios Patapios, Sfânta Răbdare - Osia Ypomoni şi
Sfântul Nikon Metaniote - Osios Nikonas.

Odată întemeiată mănăstirea, sora Patapia a fost numită stareţă, alături de Părintele
Nectarios Kyriakos, drept părinte spirtitual pentru toată obştea. Astăzi, obştea
mănăstirii de pe înălţimele Corintului numără cam 40 de maici, fiecare vieţuind în
chilia ei, în rugăciune şi nevoinţă.
Sfântul cuvios Patapie era de loc din Teba Egiptului. El a trăit în secolele IV-V.
Alegând viaţa călugărească, a urmat lui Hristos şi s-a nevoit mulţi ani în pustiu.
Apoi a venit la Constantinopol, unde a făcut foarte multe minuni: a dat orbilor
vedere, a vindecat, ungând cu untdelemn sfinţit pe idropici, a izgonit demoni, a
vindecat cancerul.
Crescând numărul ucenicilor, în jurul Sfântului Patapie, acesta a zidit o mă-năstire:
Mănăstirea Egiptenilor. În această mănăstire a şi murit sfântul, dându-şi sufletul în
mâinile lui Hristos.
Un prieten de-al său, Sfântul Varas a mutat sfintele sale Moaşte în mănăstirea sa:
Mănăstirea Sfântului Ioan al Pietrei (Agios Ioannis Petras), care se afla sub
protecţia familiei imperiale din Constantinopol, familia Paleologilor.
Odată cu cucerirea Constantinopolului, Aggelis Notaras, o rudă a împăratului, cu
scopul de a feri Sfintele Moaşte ale Sfântului Patapie de necredinţa otomană, le-a
luat din Biserică şi le-a ascuns într-o peşteră din Munţii Geraneia, în nordul
Greciei. Această peşteră a fost descoperită, din rânduiala lui Dumnezeu, în anul
1904.

Acesta este sfântul la care doream să ajungem. Şi sfântul ne-a primit cu linişte şi
pace. Ana s-a dus şi "ne-a luat "camerele, ne-a împărţit în ele, căutând să satisfacă
toate dorinţele. Eu am rămas în cameră cu Dana dar ni s-a adăugat Aura, spre
bucuria noastră! Deja în zilele din urmă constatasem că între mine şi Aura şi
Florin sunt mai multe lucruri comune nouă... Aşa ne adună Dumnezeu! Ca să ne fie
mai uşor, ca să ne sprijinim unii pe alţii, să nu ne pierdem, să nu ne rătăcim!
Ne-am dus în cameră bagajul de urgenţă şi aici surpriza mea a fost completă! Ne
aştepta o cameră mică dar extraordinară de frumoasă şi curată! Încă îmi amintesc şi
doresc perdele din broderie albe, să le văd apretate la geamuri! Aşa ca acolo!
Am mâncat la trapeză, deşi era târziu, încă îmi amintesc gustul perfect al roşiilor
cu busuioc şi ulei de măsline şi pâinea... şi apă şi... tot ce cu iubire creştinească
maicile ne-au dat! Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Patapie să le răsplă-
tească iubirea!

Întunericul se lasă peste noi!
- Aveţi grijă, se porneşte alarma şi dacă vă mişcaţi prin mănăstire, vine firma de
pază imediat! - ne-a spus Ana.
Dar cine să se mai mişte? Băieţii au mers în corpul lor de clădire, iar noi fetele am
rămas împreună să privim nu atât înălţimile cât oraşul care se vedea în jos! Şi ca să
vedem cât de păziţi suntem de duhovnicii noştrii, vă povestesc un fapt.
Târziu, în noapte am scris duhovnicului meu un mesaj pe telefon, pentru a lua
binecuvântare pentu ceva ce urma poate să se întâmple şi i-am scris greşind numele
sfântului: - Sunt undeva în munţi la Sfântul Pahomie.
Şi părintele mi-a răspuns corectându-mă imediat: - Sfântul Patapie!
Ne-am trezit devreme şi am plecat la biserică. Nu am putut să fac fotografii, deşi
mi-am dorit! Dar păstrez în ochi, pe retină întipărite icoanele mari frumoase şi
racla cu capul Sfintei Răbdare!

Fetele au citit acatistul sfântului, fiecare căutând să fie cât mai bine ancorat în
momentele pe care le trăiam. Singuri cu Sfântul Patapie şi ceilalţi sfinţi: Osia
Ypomoni şi Osios Nikonas. E un sentiment poate uneori greu de înţeles: şi bucurie
dar şi un picuţ de teamă: nu-s vrednic!

Sfântul Patapie s-a născut în anul 380 în oraşul Teba din Egipt. Tatăl lui era
guvernatorul regiunii şi urmaşul unei binecunoscute familii egiptene. El şi soţia lui
erau creştini evlavioşi şi l-au îndrumat pe fiul lor în citirea Scripturii. Când Patapie
a ajuns la vârsta potrivită, părinţii lui i-au adus profesori reputaţi din Alexandria,

capitala Egiptului pentru a-l instrui în domeniul ştiinţelor, matematicii, filosofiei şi
retoricii. Datorită educaţiei sale, a înţeles repede cât de trecătoare era viaţa din
lumea aceasta şi s-a simţit atras de viaţa ascetică. În acest sens a fost inspirat mai
ales de Clement, Atanasie şi Origen.
Tatăl său l-a dus şi la Şcoala Catehetică din Alexandria, unde a fost profund
influenţat de un profesor orb, pe nume Didim. Didim l-a inspirat şi mai mult în
dorinţa lui de a urma calea ascezei. Când şi-a terminat studiile, Patapie s-a întors la
Teba, unde a aflat că tatăl lui murise. Dorindu-şi să urmeze o viaţa aspră a
monahilor, a plecat atunci în pustia egipteană, unde a devenit binecunoscut pentru
nevoinţele lui.
Pentru că faima lui se răspândise, iar el nu mai avea pace în pustie, a plecat la
Constantinopol în anul 428. În timpul călătoriei, l-a întâlnit pe ucenicul său, Senut,
care pe vremea aceea era vâslaş. S-au oprit la Corint, unde au rămas vreme de
şapte ani la un schit.
În anul 435, Patapie a plecat de la schitul său din munţi, continuându-şi drumul
spre Constantinopol. L-a luat cu el pe de-acum monahul Senut. Când au ajuns la
Constantinopol, cei doi s-au dus, fără să spună cine erau, la Mănăstirea Maicii
Domnului din Vlaherne, unde au primit o chilie din cele construite chiar în zidul de
apărare a oraşului. Rămânând necunoscuţi celorlalţi, Patapie şi ucenicul său şi-au
reluat nevoinţele, petrecându-şi vremea în posturi aspre, privegheri şi rugăciuni, ca
nişte monahi de rând.
A devenit făcător de minuni, vindecând pe mulţi de bolile lor. A trecut la Domnul
în anul 463, la vârsta de 83 de ani şi a fost înmormântat de ucenicii săi în Biserica
Sfântului Ioan Botezătorul din Petra, Constantinopol, biserică ce s-a aflat mai
târziu sub protecţia familiei imperiale a Paleologilor, şi mai ales a Sfintei Ipomoni,
mama ultimului împărat al Bizanţului, Constantin, paleologul. După adormirea
Sfântului, Biserica a strâns şi păstrat cu grijă istoria vieţii şi a sfintelor sale moaşte.
La o mie de ani după adormirea Sfântului, când Constantinopolul a fost cucerit de
turci, moaştele sfântului au fost luate din Biserică şi duse la micul schit săpat în
stâncă din Corint, după cum sfântul o şi ceruse când era încă în viaţă. Trupul
sfântului a fost ascuns în spatele peretelui de apus al peşterii, înaintea icono-
stasului şi a capelei construite acolo.

La începutul secolului al XX-lea, un preot din zonă, Pr. Constantin Sosanis a
descoperit moaştele sfinţilor ascunse în perete. Pr. Constantin, care slujea de obicei

în această capelă, era un om neobişnuit de înalt, şi din această pricină a hotărât să
facă unele modificări ale capelei.
Cu o seară înainte să înceapă lucrările la zidul de apus, Pr. Constantin a visat că a
venit la el un monah care l-a prevenit: „Fii atent când o să spargi peretele, căci eu
mă aflu de cealaltă parte. Sunt Sfântul Patapie, egipteanul. A doua zi, trupul
sfântului a fost descoperit: ţinea la piept o cruce mare de lemn, un sul de
pergament pe care era scris numele său, iar moaştele erau acoperite cu nişte frunze
mari, încă verzi, de parcă atunci ar fi fost culese.
După descoperirea moaştelor sale, Sfântul s-a arătat mai multor oameni în vis sau
în vedenie, cerându-le să-l viziteze la "casa lui din Loutraki". Este cunoscut mai
ales ca vindecător de cancer, săvârşind minuni în întreaga lume, inclusiv în
Australia şi America.
Extraordinar de frumoasă dimineaţă, cu Sfânta Liturghie! Cu maici bătrâne la
strană. Cu preot bucuros de slujire. Noi toţi, senini, fericiţi de faptul că Dumnezeu
ne-a rânduit o aşa cinstire: să fim acolo!
După Sfânta Liturghie am mers şi ne-am închinat moaştelor întregi ale Sfân-tului
Patapie. Maica ne-a lăsat să intrăm şi în peşteră unde a fost găsit şi ne-am
închinat...

Şi mai este ceva ce trebuie povestit: închinându-mă sfântului am constat că rasa
monahală în care este îmbrăcat sfântul era puţin prăfuită... am aflat mai apoi că e o
minune pe care Dumnezeu a îngăduit-o ca noi să vedem că sfântul este grabnic
ajutător. Doar să-l chemi în ajutor!
Sfântul ne-a dat ulei de la candelă, iconiţe, ne-a hrănit iar cu iubire şi bucurie şi ne-
a însoţit tot restul de zi...
Acesta este canalul Corint

Sursa: Doina-Elena Dumitru - Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie,
Loutraki

Canon de rugăciune către Sfântul cuvios Patapie (1)
Troparul Sfântului cuvios Patapie, glasul al 8-lea: Întru tine, părinte, cu osârdie s-
a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat
să nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nem-
uritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, prea cuvioase părinte
Patapie, duhul tău.
Cântarea 1
Irmos: Veniţi, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, cel ce a despărţit
marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a prea
mărit.
Stih: Sfinte cuvioase părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îmbrăcatu-te-ai din copilărie, înţelepte, cu dumnezeiasca Tărie şi Putere de sus,
pentru luptele şi ostenelile pustniciei şi te-ai pregătit cu râvnă, Sfinte părinte
Patapie.

Lepădând toată viaţa celor trecătoare şi lepădându-te de lume, ai dobândit acum
Mărirea cea mai presus de lume, la care ai ajuns prin pustnicie, înţelepte Patapie.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Astăzi neamul omenesc primeşte Solia zidirii celei din nou şi bunele vestiri ale
înfierii, întru zămislirea ta cea mai presus de orice nădejde, Curată.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, cel ce prin lemn ai omorât păcatul;
şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Întinerindu-ţi puterea sufletului, cuvioase, surpat-ai prin ostenelile sihăstriei pe
vechiul luptător şi ai stăpânit cu totul sfaturile lui.
Suferinţele tale, înţelepte, sunt chezăşie hotărâtă a dumnezeieştilor răsplătiri, dân-
du-ţi ţie în viaţă strălucirea minunilor, părinte Patapie.
Dezlegatu-s-a neputinţa de mai înaine a oamenilor, lucrările cele dumnezeieşti
strălucind luminat, mai presus de orice nădejde, când te-ai arătat din stârpiciune şi
nerodire, Prealăudată!
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am prea mărit pe Tine,
Unule, Iubitorule de oameni.
Cu armele luminii, Sfinte părinte Patapie, înfricoşând pe vrăjmaşii cei nevăzuţi, i-
ai surpat şi i-ai ucis.

Pe piatra cea neclintită a sihăstriei şi a ostenelilor fiind zidit, înţelepte, întreitele
valuri ale vrăjmaşilor nu te-au doborât.
Acum, firea oamenilor primeşte astăzi zămislirea ta ca pe o începătură a Rodirii
celei de la Dumnezeu.
Cântarea a 5-a
Irmos: Dătătorule de Lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina po-
runcilor Tale îndreptează-ne pe noi; că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.
Dorind a vedea cu ochii minţii slava lui Dumnezeu, cuvioase, ai nesocotit des-
fătările lumii, ca pe nişte lucruri stricăcioase şi la cele dorite ai ajuns.
Luând Crucea pe umeri, cuvioase şi lui Hristos urmând, ai ajuns la marginile
pământului, alungând de la ele mulţimile vrăjmaşilor demoni.
Cu înainteprăznuirea ne izvorăşti astăzi, Preacurată, râul harurilor tale celor înţe-
legătoare, din care scoţând din destul, te lăudăm pe tine şi cu dragoste te mărim.
Cântarea a 6-a
Irmos: Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale cel
neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.
Frântu-s-au săgeţile cele trimise împotriva tăriei tale, Sfinte prea cuvioase Patapie
şi ai rămas biruitor prea viteaz asupra celui ce de-a pururea se războieşte cu noi.

Laudă împletesc pământenii astăzi înainteprăznuirii tale, Ceea ce eşti plină de har
şi primesc ca o bună vestire de bucurie cinstita ta zămislire.
Condac, glasul al 3-lea:
Podobie: Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Ce-
lui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavo-slovesc şi magii cu Steaua călă-
toresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, cel mai înainte de veci.
Biserica ta, sfinte, aflând-o popoarele locaş de sănătate duhovnicească, cu osârdie
venind la ea cer ca să ia vindecare de greşeli cu rugăciunile tale; că te-ai arătat
ocrotitor tuturor celor ce sunt în nevoi, Sfinte părinte Patapie, prea cuvioase.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cei trei tineri ai Tăi au călcat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, de a se
închina chipului de aur din câmpul Deira şi aruncaţi fiind în mijlocul focului,
răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Curăţindu-ţi, cuvioase, limpezimea sufletului de noroiul patimilor, făcutu-l-ai pe
dânsul oglindă a dumnezeieştilor străluciri. Pentru aceasta desfătându-te de Privi-
rea cea tainică, strigai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Vindecat-ai, de Dumnezeu fericite, cu dumnezeiasca lucrare, suferinţele de tot felul
ale multora din cei bântuiţi de boli şi cu dumnezeieştile chemări, ai alungat cetele
viclenilor demoni de la cei ce cântau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri!
Firea oamenilor se temeluieşte acum pe piatra cea înţelegătoare a cunoaşterii
Stăpânului şi a firii celei dumnezeieşti, Preacurată, cu zămislirea ta cea mai presus
de orice nădejde; şi propovăduind aceasta de mai înainte, cântă acum: Bine-
cuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi
văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi îl prea înălţaţi
întru toţi vecii.
Biruind năvălirile patimilor şi luptele trupului, ai primit de la Dumnezeu, după
cuviinţă, har dumnezeiesc, ca să vindeci patimile cele netămăduite. Pentru aceasta
te cinstim pe tine, Sfinte Patapie, cel de trei ori fericit.
Toate făcându-le după cuviinţă spre Slava lui Dumnezeu, Sfinte prea înţelepte
cuvioase părinte Patapie, uşurezi, cu adevărat, toată durerea tuturor celor ce suferă.
Pentru aceasta cu cântări te lăudăm pe tine, cuvioase, ca pe un prieten al Stăpâ-
nului.
Cei ce ne-am pus nădejdea şi ne fălim pururea cu tine, de Dumnezeu Născătoare,
cinstim cu dragoste zămislirea ta cea dumnezeiască, lăudând neîncetat cu credinţă
pe Domnul şi prea înălţându-L pe Dânsul în veci.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, care cu înţelepciune de negrăit
a venit ca să înnoiască pe Adam cel rău căzut în stricăciune, din pricina mâncării şi
care S-a Întrupat din Sfânta Fecioară pentru noi, credincioşii, cu un gând întru lau-
de Îl slăvim.
Scoţând har prisositor de vindecări din Izvorul cel nesecat al Duhului, părinte Pata-
pie, îl dai din belşug tuturor celor ce săvârşesc cu credinţă şi cu dragoste sfântă
pomenirea ta, slăvind pe Ziditorul.

Dănţuind acum în Locaşurile cele cereşti împreună cu apostolii, cu cetele cele
nenumărate ale mucenicilor şi cuvioşilor, înţelepte, roagă pe Ziditorul şi
Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă săvârşesc cinstită pomenirea ta.
Vărsat-ai din destul harul îndurărilor lui Hristos peste toţi oamenii, care te au pe
Tine mijlocitoare şi solitoare a darurilor Sale celor bune. Pentru aceasta cu credinţă
şi cu dragoste te fericim.
Sedelna, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale şi de prea lumi-nată
curăţia ta Gavriil mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă
vrednică voi aduce ţie? Sau cum te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez!
Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de
har.
Uscat-ai patimile trupului cu curgerile lacrimilor, de Dumnezeu fericite părinte şi
râuri de tămăduiri ai izvorât, Sfinte părinte Patapie. Pentru aceasta venind la
cinstitele tale moaşte, culegem har şi milă, prăznuindu-ţi pomenirea după vred-
nicie, cu credinţă fierbinte, de Dumnezeu fericite.
Sedelna, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău
zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a
făcut toate şi în braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce
hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti
de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară
curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Luând asupra ta sărăcia Cuvântului, Cel ce S-a născut pentru noi din Fecioară, ai
privit cele vremelnice întocmai ca pe o iarbă, fericite; că gustând din pomul
cunoştinţei, cuvioase, te-ai arătat dumnezeiesc învăţător călugărilor. Pentru aceasta
pe toţi i-ai îndemnat spre râvna vieţuirii îngereşti, cu dumnezeieştile tale cuvinte,
de Dumnezeu purtătorule, prea cuvioase Patapie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Sedelna Înainteprăznuirii Sfintei Ana, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâm-
pină pe noi mai înainte până ce nu ne robim când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne
îngrozesc pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru, pierde cu Crucea Ta pe cei ce se
luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptmăritorilor, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Uşa cea neumblată acum mai înainte se vesteşte; Cetatea cea întru tot luminată
vine să lumineze; cea care singură este cu totul Preacurată, drepţilor se arată astăzi
prin îngeri. Pentru aceasta cu bucurie strigăm către Ziditorul: dăruieşte-ne nouă
roadă Izvorul nestricăciunii.

Canon de rugăciune către Sfântul cuvios Patapie (2)
Troparul Sfântului cuvios Patapie, glasul al 8-lea: Întru tine, părinte, cu osârdie s-
a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat
să nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel
nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, prea cuvioase părinte
Patapie, duhul tău.
Cântarea 1
Irmos: Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea într-
armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Prea
slăvit, căci cu Slavă S-a prea mărit.
Vrând să laud strălucitele fapte ale vieţii tale luminate, te rog, cuvioase: roagă-te să
mi se dăruiască din cer rază dătătoare de lumină, ca să micşoreze norul neştiinţei
mele, Sfinte Patapie.

Cel ce mai înainte cu dumnezeiască voie a acoperit în adâncul mării pe egipteni,
scoţându-te pe tine ca dintr-o adâncime, din tulburarea lumească, te-a luminat cu
cunoştinţe dumnezeieşti şi te-a arătat stea cu totul luminoasă, părinte cuvioase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Din dragostea de nepătimire înfrânându-ţi patimile trupului cu frâul sihăstriei,
fericite, te-ai arătat prea curat locaş al lui Dumnezeu prin credinţă şi celor învi-
foraţi, liman de adăpost, părinte Patapie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăvitorul, Cel ce dă lumii izbăvire de blestemul cel de demult din tine Se naşte,
Fecioară, făcându-Se Om; Acela a făcut pe cuviosul Patapie izvor de vindecări
tuturor celor ce aleargă către dânsul cu credinţă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Înflorit-a pustiul...
Adăpând brazda sufletească cu izvoarele lacrimilor celor prea alese, ai adunat grâul
dumnezeieştilor fapte, păstrându-l în jitniţele cele de sus.
Într-armându-te cu dragostea ca şi cu sabia, cuvioase şi acoperindu-te cu pavăza
dumnezeieştii tale smerenii, ai nimicit taberele demonilor.
Înflorit-ai ca şi crinul în livada sihăstriei, cuvioase, umplând de mireasmă plăcută
inimile celor ce te laudă pe tine şi săvârşesc cu credinţă sfântă pomenirea ta.
Fiind purtat în braţele Celei ce Te-a născut, Doamne, cu puterea Ta ai sfărâmat
idolii Egiptului; din care a odrăslit mulţimea de cuvioşi.

Irmosul: Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Biserica păgânilor cea stearpă, Doamne,
prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Venit-a din Fecioară nu sol, nici înger; ci, Tu Însuţi, Doamne, Te-ai Întru-
pat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta strig către Tine: Slavă puterii
Tale, Doamne!
Adâncul lacrimilor tale cele fierbinţi a înecat taberele demonilor şi valurile păca-
tului; iar noianul minunilor tale s-a arătat celor din adâncul patimilor.
Smerenie, priveghere şi rugăciune neîncetată, dragoste curată, credinţă şi nădejde
câştigând, te-ai făcut împreună vorbitor cu cereştii îngeri, părinte cu-vioase.
Adormit-ai valurile desfătărilor celor de multe feluri cu dumnezeieştile suişuri şi cu
neîncetate curăţiri. Pentru aceasta, după adormire, ai mers către Lumina cea neîn-
serată.
Strălucit-ai din Fecioară ca şi soarele din nori, arătând pe cuvioşii Tăi stele lumi-
noase; pe cei ce s-au răstignit lumii şi patimilor, cu puterea Ta, Îndurate.
Cântarea a 5-a
Irmos: Lumina celor ce zac în întuneric, mântuirea celor deznădăjduiţi, Hris-toase
Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împărate al păcii, luminează-mă cu strălucirea
Ta; că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Lumina celor ce zac întru întuneric străluceşte-mi mie lumină cu dumnezeieştile
rugăciuni ale cuviosului Tău; risipeşte norii ticălosului meu suflet; adapă-mă cu
apele iertării; că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Curăţindu-ţi ochii sufletului de nălucirea patimilor, purtătorule de Dumnezeu pă-
rinte, prin cumpătare, ai deschis cu rugăciune dumnezeiască ochii celor orbi şi cu
lumina vindecărilor ai risipit întunericul cel cumplit.
Veniţi să luăm din dumnezeiescul sicriu al prea înţeleptului Patapie sănătate sufle-
tului, sănătate trupului, tot belşugul de har ca dintr-un izvor; că izvorăşte minuni,
ca nişte ape, celor ce aleargă către dânsul cu credinţă neîndoită.
Pe Dătătorul vieţii, care pe toate le ţine, pe Cel ce este Preaslăvit întru Sfinţi şi Se
odihneşte întru cuvioşi, L-ai născut cu negrăită zămislire; pe Acela roagă-L pentru
noi, Fecioară, dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 6-a
Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel
neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Luminându-ţi-se cugetul cu strălucitoare suişuri, ai vieţuit în trup, ca unul fără de
trup, rămânând neatins de păcate, părinte Patapie.
Asemănându-te proorocului Ilie Tesviteanul şi urmând Sfântului Ioan Înainte-
mergătorul ai locuit mai întâi în pustiu, curăţindu-ţi cugetul cu liniştea.

Strălucit-ai din Egipt ca un luminător prea strălucit, luminând şi Constantinopolul
cu lumina tămăduirilor, prea luminate părinte Patapie.
Pe nor uşor şezând Hristos, a venit odinioară la egipteni şi surpând idolii, a tras
către Sine cetele cuvioşilor.
Condac, glasul al 3-lea:
Podobie: Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera
Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călă-
toresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, cel mai înainte de veci.
Biserica ta, sfinte, aflând-o popoarele locaş de sănătate duhovnicească, cu osârdie
venind la ea cer ca să ia vindecare de greşeli cu rugăciunile tale; că te-ai arătat
ocrotitor tuturor celor ce sunt în nevoi, Sfinte părinte Patapie, prea cuvioase.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cei trei tineri ai Tăi au călcat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, de a se
închina chipului de aur din câmpul Deira şi aruncaţi fiind în mijlocul focului,
răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu Focul cel Înţelegător aprinzându-ţi simţirile sufletului, ai prefăcut în cenuşă
focul păcatului cu lucrarea Duhului şi te-ai arătat întocmai ca lumina, Sfinte
Patapie, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Adânc al minunilor, râu de vindecări, izvor pururea curgător, pârâu care nici-cum
nu se sfârşeşte, s-au arătat moaştele tale, părinte, celor ce se apropie de ele cu
credinţă şi cu căldură strigă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Mă îndumnezeieşte pe mine Cel mai presus de Dumnezeire, care a luat chip de rob
din tine, Fecioară şi înnoieşte cărările cunoaşterii ca şi Legile firii, aducând la Sine

mulţime de sihaştri şi de cuvioşi, care cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părin-
ţilor noştri!
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu, care S-a pogorât …
Curăţindu-te pe tine însuţi de noroiul patimilor, cu osârdie te-ai arătat locaş stră-
lucitor lui Dumnezeu, părinte, strigând: lăudaţi pe Domnul şi-L prea înălţaţi întru
toţi vecii.
Cu rugăciunile cele către Domnul curăţeşte-ne pe noi de toată întinăciunea; şi cu
rugăciunea ta cea fierbinte izbăveşte de furtunile patimilor, ale bolilor şi ale
supărărilor pe cei ce te cinstesc pe tine după cum se cuvine, Sfinte prea cuvioase
părinte Patapie.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Chivernisindu-ţi viaţa în chip vrednic de Dumnezeu, cuvioase părinte, te-ai arătat
iconom, bine slujind nevoilor sfinţilor, cuvioase; cu care te-ai învrednicit moş-
tenirii Celei de sus.
Curata, care a aşezat în cer firea cea pământească şi pieritoare, Slava îngerilor şi
Bucuria cuvioşilor, care singură este Stăpâna celor zidite, ca Una ce a născut pe
Dumnezeu, să fie lăudată în veci.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi prea înăl-
ţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi a prefăcut
văpaia în rouă, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul, cel din Dumnezeu, care cu înţelepciune de negrăit
a venit ca să înnoiască pe Adam cel rău căzut în stricăciune, din pricina mâncării şi
care S-a Întrupat din Sfânta Fecioară pentru noi, credincioşii, cu un gând întru
laude Îl slăvim.
Zi de mântuire a strălucit prăznuirea ta, luminând inimile cele din întuneric,
risipind negura patimilor şi arătând fii ai Luminii, pe cei ce te cinstesc acum pe
tine, slujitorul lui Dumnezeu.
Odrasla tebanilor, fala celor din pustiu, strălucirea şi buna cuviinţă a călugărilor,
luminătorul celor din Bizanţ, pe Sfântul Patapie, care s-a arătat înger pe pământ,
toţi după vrednicie, să-l fericim.
Deopotrivă cu îngerii fiind, întocmai cu cuvioşii şi părtaş cu proorocii, cu
Apostolii şi mucenicii, cu ierarhii şi cuvioşii şi slujind prea cinstitei Treimi, în
curăţia cugetului, roagă-te pentru noi toţi.
Taina cea mare a zămislirii tale cea mai presus de cuget, înfricoşează pe îngeri,
Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită, mângâie adunările cuvioşilor, veseleşte
pe Sfinţii părinţi, care dumnezeieşte te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu,
neispitită de nuntă.
Sedelna, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale şi de prea lumi-nată
curăţia ta Gavriil mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă
vrednică voi aduce ţie? Sau cum te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez!
Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de
har.

Uscat-ai patimile trupului cu curgerile lacrimilor, de Dumnezeu fericite părinte şi
râuri de tămăduiri ai izvorât, Sfinte părinte Patapie. Pentru aceasta venind la cins-
titele tale moaşte, culegem har şi milă, prăznuindu-ţi pomenirea după vrednicie, cu
credinţă fierbinte, de Dumnezeu fericite.
Sedelna, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău
zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a
făcut toate şi în braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce
hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti
de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară
curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Luând asupra ta sărăcia Cuvântului, Cel ce S-a născut pentru noi din Fecioară, ai
privit cele vremelnice întocmai ca pe o iarbă, fericite; că gustând din pomul
cunoştinţei, cuvioase, te-ai arătat dumnezeiesc învăţător călugărilor. Pentru aceasta
pe toţi i-ai îndemnat spre râvna vieţuirii îngereşti, cu dumnezeieştile tale cuvinte,
de Dumnezeu purtătorule, prea cuvioase Patapie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Sedelna înainteprăznuirii Sfintei Ana, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâm-
pină pe noi mai înainte până ce nu ne robim când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne
îngrozesc pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru, pierde cu Crucea Ta pe cei ce se
luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptmăritorilor, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Uşa cea neumblată acum mai înainte se vesteşte; Cetatea cea întru tot luminată
vine să lumineze; cea care singură este cu totul Preacurată, drepţilor se arată astăzi
prin îngeri. Pentru aceasta cu bucurie strigăm către Ziditorul: dăruieşte-ne nouă
roadă Izvorul nestricăciunii.

Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (10)

Similar to Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)

Similar to Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie) (20)

More from Stea emy

More from Stea emy (20)

Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)