MedVET module 7 part 1 ro

MODULUL 7
COMUNICAREA CU FAMILIA
PARTEA 1
MedVET support
Training programme
Asociația Unu și Unu - România

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
CUPRINS:
2
Introducere............................................................................................................................3
1.1. Comunicarea eficientă cu familia
1.1.1. Atributele unei bune comunicări ............................................................................5
1.1.2. Perspectiva părinților ........................................................................................... 12
1.1.3. Provocări pentru cadrele medicale. .....................................................................18
1.1.4. Caracteristici de comunicare în cazul unităților de terapie intensivă neonatală .......24
1.1.5. Metode de exprimare a emoțiilor pentru părinți ....................................................34

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
INTRODUCERE ÎN
COMUNICAREA CU PĂRINȚII
Scopul acestui modul este acela de a înțelege importanța comunicării între personalul
medical și părinții nou-născuților cu dizabilități congenitale și/sau născuți prematur.
Modulul conține atributele comunicării eficiente cu familia, perspectiva și așteptările părinților
în comunicarea cu personalul medical, provocările cu care se confruntă personalul medical și,
de asemenea, specificul comunicării în ceea ce privește Unitatea de Terapie Intensivă
Neonatală (TINN).
Cursanții vor înțelege care este diferența dintre comunicarea optimă și o comunicarea proastă
în aceste situații și ce strategii pot aplica pentru o interacțiune mai bună cu părinții.
3

4
1.1 Comunicarea eficientă cu
familia

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
1.1. COMUNICAREA EFICIENTĂ CU FAMILIA
1.1.1 ATRIBUTELE UNEI BUNE COMUNICĂRI
5
Buna comunicare în asistența medicală:
Ø Este o abilitate foarte importantă pentru practica
medicală / asistența medicală de rutină eficientă și
sigură.
Ø Implică abilitatea de a comunica cu compasiune,
empatie și sensibilitate, deoarece problemele
discutate sunt intime și private.
Ø Poate fi învățată și antrenată.
Ø Are un efect terapeutic asupra pacientului și este
baza pentru o bună relație.

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Buna comunicare în asistența medicală:
Ø este vitală pentru diagnosticarea precisă, pentru dezvoltarea planului de tratament de succes,
pentru a îmbunătăți cunoștințele părinților și aderența lor la tratamentul copilului și pentru a
îmbunătăți rezultatul general și cel psihologic.
Øoferă îndrumare părinților în contextul existenței unor condiții care afectează viața unui copil.
Øpermite familiei să se adapteze mai bine la o situație stresantă și dificilă, inclusiv la deficiențele
neanticipate ale unui copil.
Lipsa unei formări adecvate a personalului medical ar putea duce la dezangajarea
emoțională față de pacienți.
6

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Comunicare eficientă în asistența medicală:
Øare grijă de nevoile pacientului și ale întregii familii
Øeste indispensabilă
Øare trei elemente de bază:
•este informativă – personalul medical oferă informații cu privire la boală sau
dizabilitate
•exprimă/manifestă empatie – acordă atenție și interes poveștii de viață și
sentimentelor părinților și ale copilului
•creează un parteneriat, o alianță, invitându-i pe părinți să-și exprime perspectivele,
preocupările, sentimentele și sugestiile în timpul consultării.
7

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Factorii predictivi ai unei comunicări eficiente între
personalul medical și părinți/pacienți sunt:
Ø percepția interesului și a preocupării
Ø o atitudine caldă a medicului / asistentei medicale
Ø receptivitatea medicului / asistentei medicale
8

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
În timpul acestei comunicări, personalul medical
trebuie să ia în considerare două tipuri de nevoi:
Ønevoia de a ști, de a înțelege afecțiunea medicală -
nevoia cognitivă
Ønecesitatea de a se simți înțeles, cunoscut, “văzut”
ca o persoană - nevoia afectivă.
9

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Este important ca personalul medical să aibă:
Øabilități legate comunicarea informațiilor medicale – comportamente legate de transmiterea
noutăților, a informațiilor medicale, punerea de întrebări și oferirea răspunsurilor la întrebările
părinților.
Øabilități interpersonale - includ comportamente afective care reflectă atenție și grijă, interes,
respect, empatie, căldură, abilități de comunicare atât verbală (de exemplu un răspuns care invită
pacientul la reflectare) cât și nonverbală (postură, gesturi, mimică, contactul vizual).
Un exemplu de răspuns care invită pacientul la reflectare este: "Când îmi spuneți că nu credeți că
puteți reuși adaptarea la noua situație, care este pentru dvs. și familia dvs. cel mai greu lucru legat de
boala copilului vostru?"
10

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
1.1.2 PERSPECTIVA PĂRINȚILOR
Ø Abilitățile interpersonale ale cadrelor medicale
și modul de comunicare influențează în mare
măsură satisfacția părinților legată de calitatea
îngrijirii.
ØAtunci când sunt informați pentru prima dată cu
privire la problemele copilului, despre diagnosticul
incurabil al acestuia, deficiențele pe termen lung sau
despre deces, părinții sunt mai atenți la partea
afectivă a comportamentului medicului, făcând o
distincție între modul de comunicare și veștile în
sine. Comunicarea non-verbală și empatia prevalează
asupra informațiilor transmise verbal.
12

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
ØDe obicei, părinții doresc să știe care este starea copilului, dar, uneori, ceea ce personalul
medical crede că este important sau util pentru ei ca să știe, ar putea fi o sursă de anxietate și
stres.
ØDin acest motiv, în timpul acestei discuții inițiale și în următoarele interacțiuni, părinții au
nevoie să le fie recunoscute frica, anxietatea, durerea, furia, neîncrederea cu care se confruntă,
să fie invitați să împărtășească aceste trăiri/emoții, grijile, precupările lor și să pună întrebări.
ØPărinții care simt că nu sunt tratați cu respect, ale căror temeri rămân nerecunoscute și
neabordate, se simt nemulțumiți de informațiile furnizate, chiar dacă acestea conțin explicații
foarte detaliate.
13

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
ØCând părinții sunt supărați, uimiți/dezorientați sau se simt vinovați, este important
pentru ei ca emoțiile să fie luate în seamă, recunoscute și acceptate. Personalul medical
trebuie să aștepte până când părinții pot fi din nou atenți la discuție.
ØCea mai delicată fază a procesului de comunicare este atunci când părinții aud
pentru prima dată vestea proastă. Starea lor emoțională ar putea împiedica înțelegerea
deplină și corectă a informațiilor, generând interpretări greșite și compromițând mai
departe încrederea în echipa medicală. Din acest motiv este necesar să aveți sesiuni
succesive de comunicare în care să transmiteți din nou informațiile proaste, iar
părinții să poată pune întrebări și să-și exprime îngrijorările.
ØEste mai bine ca ambii părinți să participe la comunicarea/întâlnirea inițială. Acest lucru
promovează sprijinul reciproc între ei, facilitează preluarea informațiilor și permite
dezvoltarea unui limbaj comun între părinți și echipa medicală, ceea ce face comunicarea
viitoare mai ușoară.
14

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Mai ales în condiții care schimbă complet viața, boli cronice, diagnostice incurabile, deficiențe
neanticipate ale copilului sau moarte, studiile arată că părinții:
ØAu nevoie, din partea medicilor sau asistentelor medicale, în primul rând de recunoașterea
copilului lor ca o persoană cu o valoare unică și abia în al doilea rând ca o persoană bolnavă ce
are nevoie de îngrijire.
ØAu nevoie de informații multe și clare, transmise de îndată ce se cunoaște starea de sănătate a
copilului lor, un prognostic imediat, tratamente posibile și implicații pe termen lung.
ØAu nevoie de consiliere cu privire la implicațiile medicale și sociale în dezvoltarea și
comportamentul copilului.
ØAu nevoie ca cineva din personalul medical, de preferință cineva care cunoaște copilul de
la început, să planifice și să supravegheze planul de îngrijire pe termen lung.
15

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
ØDoresc să fie tratați ca parteneri în îngrijirea copilului lor, în timp ce îngrijorările și
opiniile lor sunt auzite și integrate în planul de acordare a îngrijirii.
ØAu nevoie de consiliere psihologică și asistență pentru a păstra integritatea familiei, de
sprijin emoțional, precum și de încurajarea eforturilor lor.
ØAu nevoie să cunoască poveștile de viață ale altor familii aflate într-o situație similară și să
fie puși în contact social cu ei.
ØAu nevoie să descopere o sursă de forță în personalul medical, care este bine
informat, onest și empatic, mai ales atunci când părinții se luptă să se adapteze la o
situație dificilă.
ØAu nevoie de educație de îngrijire a copiilor, sprijin social și servicii profesionale pentru
copil.
16

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
1.1.3 PROVOCĂRI PTR CADRELE MEDICALE
Situația întâlnirii și comunicării cu părinții pentru prima dată despre starea gravă a copilului
lor este o sarcină foarte dificilă și poate provoca anumite sentimente sau/și competența
socială a cadrelor medicale. Pentru ei, această sarcină implică:
Øsă transmită diagnosticul, uneori într-o situație de urgență
Øsă explice în mod eficient gravitatea problemei și tratamentele posibile
Øsă liniștească temerile părinților
Øsă obțină consimțământul informat pentru procedurile medicale
Øsă ofere părinților atenție și susținere într-un mod empatic.
18

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
O serie de factori ar putea face comunicarea mai
dificilă:
Ø Imprevizibilitatea situației și lipsa de
răspunsuri finale/absolute.
Această incertitudine necesită, în special în cazul
prematurității, dar și în multe alte cazuri, capacitatea
de a descrie diagnosticul sau problema în termeni de
probabilități și nu de certitudini. În același timp,
personalul medical trebuie să obțină încrederea
părinților și să le ofere speranțe, fără a încuraja însă
așteptările nerealiste.
19

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932 20
Ø Lipsa relației și a familiarității cu părinții.
Este util să știți că părinții, în ciuda stării lor emoționale, doresc să știe adevărul, informații
exacte și actualizate.
Ei doresc explicații cu privire la cauzele condiției copilului lor, diagnosticului lui și
prognosticul.
Vor să afle despre tratamente posibile și rezultatele viitoare.
Este important ca personalul medical să afle ce își doresc cu adevărat să știe părinții, temerile
și îngrijorările lor, să-i încurajeze să întrebe direct tot ce au nevoie să știe și să-și exprime
emoțiile nestingheriți.

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Ø Teama de propriile lor emoții și teama de a le arăta.
Este o concepție greșită comună în rândul personalului medical să gândească că nu ar
trebui să se implice emoțional în ce privește pacienții lor.
Această neînțelegere împiedică comunicarea empatică cu părinții, în special în timpul unei
situații critice, atunci când au nevoie de o atitudine non-judicativă, înțelegere, încurajare și
susținere.
Capacitatea de a menține un contact strâns cu părinții în timp ce își gestionează propriile
lor emoții fără a se lăsa copleșiți, nu este o sarcină ușoară. Din fericire, acest lucru poate fi
învățat în cursuri speciale de formare și consiliere.
21

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932 22
Ø Cunoașterea faptului că situația și
discuția sunt o mare povară psihologică
și emoțională pentru părinți.
Această teamă poate fi diminuată prin manieră
empatică de a furniza informații părinților și
de a crea o relație bună cu ei.
În acest fel personalul medical îi poate susține,
permițându-le să spere la cel mai bun rezultat
și compensează impactul negativ al situației și
al veștilor.

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
1.1.4 CARACTERISTICI DE COMUNICARE
ÎN TINN
În cazul unităților de terapie intensivă neo-natală
TINN, există o serie de factori particulari care fac
comunicarea deosebit de problematică:
ØStarea medicală a nou-născutului.
ØCondițiile specifice - emoționale și de lucru - ale
echipei medicale.
ØConfigurarea spațiului, ambientul din NICU.
ØStarea emoțională a părinților.
24

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Starea medicală a nou-născutului:
ØLa prima interacțiune, unitățile de terapie intensivă pot părea pentru părinți un mediu
nenatural amenințător, extrem de tehnologizat și populat de personal medical permanent
ocupat. Acest lucru creează impresia că viața copilului lor este amenințată, generând
dezorientare și anxietate pentru părinți și îngreunând comunicarea eficientă.
ØCopiii prematuri, în special cei extrem de prematuri, suferă uneori deteriorări bruște sau
complicații ale stării lor de sănătate. Aceste vești sunt foarte greu de acceptat de către
părinți, mai ales atunci când apar după ce copilul a depășit etapa critică, iar părinții
sunt încrezători că sănătatea copilului lor se îmbunătățește. Acest lucru poate provoca
un eșec în comunicarea medicală și poate compromite încrederea în echipa medicală,
care apoi trebuie reconstruită cu răbdare.
25
ÎN TINN

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Condițiile specifice - emoționale și de lucru - ale echipei medicale:
Prima întâlnire cu părinții unui copil cu o condiție medicală gravă/majoră este o situație foarte
dificilă. Personalul medical trebuie:
să comunice diagnosticul
să informeze cu privire la gravitatea problemei
să liniștească temerile părinților
să explice posibilele tratamente și rezultate
să obțină consimțământul informat pentru procedurile medicale.
ØÎn același timp, ei trebuie să fie empatici, delicați și să ofere sprijin și înțelegere părinților.
26
ÎN TINN

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Ambientul din unitățile de terapie intensivă neonatală:
ØPentru părinți, acest mediu plin de echipamente de înaltă tehnologie, unde diferiți
membri ai echipei medicale (medici, asistente medicale, personalul de sprijin, tehnicieni,
etc) sunt în permanență prezenți, transformă spațiul într-un loc nenatural pentru a-și
întâlni copilul. Nivelul lor de stres emoțional este ridicat.
ØVor întâlni acolo mai multe persoane din echipa medicală care le vor da informații despre
copilul lor, într-o serie de circumstanțe și maniere. Acest lucru are un efect confuzant și
intimidant, în special în timpul primei vizite și chiar și la vizitele ulterioare.
ØÎn acest spațiu, vor exista diferite surse de informare și mai multe procese de comunicare
ce se desfășoară simultan, cum ar fi între personalul medical și părinți și între diverși
membri ai echipei medicale.
27
ÎN TINN

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Ambientul din unitățile de terapie intensivă neonatală:
ØPărinții primesc informații transmise direcționat și intenționat de către echipa medicală, dar
absorb, în același timp, și alte mesaje din dialogurile din jur. Acest lucru este vital pentru a
înțelege ce se petrece cu ei, deoarece fiecare comentariu, direct sau indirect, ar putea fi
înregistrat și interpretat mai târziu de părinți ca fiind de o importanță semnificativă. Din acest
motiv, este esențial să se mențină o atmosferă calmă și rațională, care necesită din partea
echipei medicale nu numai abilități de comunicare, ci și conștientizare de sine și
sensibilitate.
ØEste important pentru părinți să obțină informații exacte și actualizate, deoarece îi ajută să-și
asume rolul lor de părinți, le oferă un sentiment de implicare și de control, sprijinindu-i să
facă față mai ușor fricii și incertitudinii situației.
28
ÎN TINN

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
Starea emoțională a părinților:
ØCel mai delicat aspect al comunicării în TINN este datorat nivelului de stres emoțional și
vulnerabilității părinților.
ØEste o situație foarte delicată, cu emoții intense, iar incertitudinea constantă face reacțiile
negative de înțeles.
ØDe obicei, la prima vizită, părinții nu au nicio experiență anterioară similară, se simt
dezorientați și pot avea dificultăți în a înțelege ceea ce echipa medicală le transmite.
ØComunicarea diagnosticului face ca părinții să treacă de la un viitor plin de așteptări
plăcute la un viitor plin de momente angoasante, ceea ce duce la o criză existențială, la un
înainte și un după.
29
ÎN TINN

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
ØEste o situație foarte dificilă pentru mamă, ea confruntându-se cu o dublă separare:
copilul nu este nici în uterul, nici în brațele ei și trebuie să facă față multitudinii de emoții
negative ce o copleșesc: tristețe, confuzie, anxietate, furie, durere, depresie, vinovăție,
neîncredere.
ØTații experimentează și ei aceleași emoții, chiar dacă nu în aceeași măsură, și trebuie să se
ocupe de sarcini pentru care nu sunt pregătiți. Deseori, tații sunt primii care primesc vești
proaste despre starea copilului și au primul contact cu echipa medicală, făcând legătura
dintre mamă și copil, și dintre mamă și echipa medicală. În acest context, pentru a
proteja mama, tatăl poate adapta, voluntar sau involuntar, veștile pe care i le
transmite.
30
ÎN TINN

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
ØLa începutul procesului de interacțiune și comunicare dintre părinți și echipa medicală,
prima întâlnire cu condiția medicală a copilului este cea mai problematică perioadă pentru
ambele părți.
ØÎn această fază a procesului de comunicare, informațiile furnizate pot fi ușor distorsionate
și interpretate greșit, iar acest lucru poate submina încrederea părintelui în personalul
medical.
ØÎn acele momente, toți părinții se confruntă cu un șoc inițial, urmat de alte faze, care pot
alterna și varia ca durată și intensitate. Există o serie de reacții emoționale, normale în
aceste circumstanțe, trecând de la șoc la negare, vinovăție, frică, furie, depresie, și, în cele
din urmă, la recunoașterea și acceptarea condiției copilului.
31
ÎN TINN

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
ØEste esențial ca echipa medicală să înțeleagă că o singură întâlnire cu părinții, indiferent cât de
extinsă este, nu poate oferi o înțelegere deplină și nici nu crează contextul acceptării stării
copilului. Lipsesc condițiile potrivite pentru a înțelege și a învăța. În aceste momente, a pune
întrebări, a urmări explicațiile și a lua decizii este foarte dificil pentru părinți. Uneori, în această
primă întâlnire, simplu fapt de a gândi rațional este imposibil pentru ei.
ØDin acest motiv, este necesar să li se propună și să fie aranjate alte întâlniri, la intervale scurte de
timp, oferindu-le părinților încredere că există din partea personalului medical disponibilitatea
de a vorbi și de a răspunde la întrebările lor, atunci când vor avea nevoie.
ØÎn cadrul următoarelor întâlniri, este vital să se verifice dacă informațiile transmise anterior au
fost înțelese corect și pe deplin, dacă sunt conștienți de prognostic și dacă au înțeles aspectele cele
mai îngrijorătoare și grave ale condiției copilului.
32
ÎN TINN

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
1.1.5 METODE DE EXPRIMARE A
EMOȚIILOR, PENTRU PĂRINȚI
Activități care îi pot ajuta pe părinți să-și exprime emoțiile:
ØGrupuri de susținere psihologică, coordonate de un psiholog
ØGrupuri de sprijin moral, coordonate de un părinte veteran
ØTerapie prin artă (workshopuri)
ØUn grup închis pe Facebook sau WhatsApp de sprijin reciproc pentru părinții aflați în
situații similare
ØUn document standard electronic sau tipărit, distribuit părinților, abordând toate
problemele comune în situația lor, controalele medicale necesare, etapele de dezvoltare și
stările emoționale
ØCall center.
34

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
MULȚUMIM!
35

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
BIBLIOGRAFIE:
ØAmerican Academy of Pediatrics, Medical Home Initiatives for Children With Special Needs Project
Advisory Committee. The medical home. Pediatrics 2002;110(1 pt 1):184–186
ØHeller KS, Solomon MZ. (2005) Continuity of care and caring: what matters most to parents of children
with life-threatening conditions. J Pediatr Nurs. 20(5):335–346
ØNursey, AD., Rohde, JR., Farmer, RD. (1991) Ways of telling new parents about their child and his or her
mental handicap: a comparison of doctors’ and parents’ views. J Ment Defic Res. 35(pt 1):48 –51
ØOrzalesi, M., Aite, L. (2011) Communication with parents in neonatal intensive care, The Journal of
Maternal-Fetal and Neonatal Medicine, 24(S(1)): 135-131
ØPerrin EC, Lewkowicz C, Young MH. (2000) Shared vision: concordance among fathers, mothers, and
pediatricians about unmet needs of children with chronic health conditions. Pediatrics 105(1 pt 3):211–285
ØWofford MM, Wofford JL, Bothra J, Kendrick SB, Smith A, Lichsten PR. (2004) Patient complaints
about physician behaviors: a qualitative study. Acad Med. 19(2):134 –138
36
1.1 EFFICIENT COMMUNICATION WITH THE FAMILY

MedVET SUPPORT
2011-1-TR01-KA202-045932
https://medvet-project.eu
https://www.facebook.com/Medvetproject
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-
NonCommercial 4.0 International License.
All images included in this ppt have been retrieved from:
https://pixabay.com
https://unsplash.com
https://unusiunu.com
The European Commission support for the production of this publication does not constitute an endorsement of the contents
which reflects the views only of the authors, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of
the information contained therein.
37

Psih. Delia Manciuc
Parent of premature twins, Corina Croitoru
Asociatia Unu si Unu, Romania
38

MedVET module 7 part 1 ro

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to MedVET module 7 part 1 ro

Similar to MedVET module 7 part 1 ro (20)

More from Education PowerPoints

More from Education PowerPoints (20)

MedVET module 7 part 1 ro