3. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.5.1. DEFINIREA ABANDONULUI COPILULUI
Există două definiții ale abandonului copilului:
§Abandonul deschis a fost definit ca părăsirea cu bună știință a copilului de către
părintele a cărui identitate este cunoscută și care respinge în mod voit răspunderea
părintească. De asemenea, nici un alt membru al familiei nu poate sau nu vrea să își
asume răspunderea de a avea grijă de copil.
§Abandonul secret este definit ca părăsirea copilului în secret de către părintele care nu
poate fi identificat și deci respinge în mod voit și anonim răspunderea părintească.
(Programul Daphne al Comisiei Europene - Child Abandonment and its Prevention in
Europe)
3
4. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.5.2 FACTORII DE RISC AI ABANDONULUI
COPILULUI
Abandonul copiilor este un fenomen comun în întreaga lume. Factorii de risc și incidența variază
în funcție de credințele și normele culturale ale țării respective.
În cadrul Programului Daphne al Comisiei Europene a fost întocmit o listă a riscurilor. Factorii
identificați au fost grupați în patru categorii:
§caracteristici ale copilului
§caracteristici ale îngrijitorului
§caracteristici ale familiei
§factori de risc ai societății.
4
5. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Caracterisitici ale
copilului
• Dizabilități ale copilului
• Probleme de sănătate ale
copilului
Caracteristici ale
îngrijitorului
• Experiențe negative ale
copilăriei proprii a îngrijitorului
• Alienare parentală din partea
părinților îngrijitorului
• Dependența de droguri /
alcool
• Probleme / boli de sănătate
mintală ale părinților
• Mama tânără (adesea ea
însăși în sistemul social de
îngrijire sau nu are sprijin din
familie)
• Sarcina nedorită
• Lipsa educației (atât a
educație generale, cât și a
educației sexuale)
Caracteristici ale
familiei
• Maltratarea copiilor
• Violență domestică
• Lipsa resurselor materiale
• Sărăcie
• Condiții de viață și condiții
sociale precare
• Număr mare de copii în familie
• Lipsa sprijinului social sau
izolarea/excluderea socială
• Părinți cu cazier sau pedepsiți
cu închisoarea
• Familii de romi
• Minoritate etnică
• Părinte unic
Caracteristici ale
societății
• Sărăcia și șomajul
• Lipsă de educație
• Inaccesibilitatea contracepției
• Lipsa de profesioniști bine
pregătiți, lipsa resurselor de
calitate
• Lipsa unei politici publice și a
practicilor eficiente
• Credințe și norme culturale
privind abandonul și îngrijirea
instituțională
5
6. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.5.3. INCIDENȚA ABANDONULUI
COPILULUI
”Coșurile bebelușului” sunt disponibile în 11 țări Europene, unde bărbații și femeile pot lăsa bebelușii în
mod anonim și în siguranță, dar puțini copii sunt abandonați în secret în acest fel (4-7 sugari / an în
fiecare țară). Aceste sisteme de plasament pentru nou-născuți pot fi găsite în Austria, Belgia, Republica
Cehă, Germania, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia și Slovacia.
Belgia (zona Flamandă): Abandonarea copiilor este ilegală în Belgia, dar unele ”Coșurile ale
bebelușului” sunt operaționale. Foarte puțini sugari au fost însă abandonați în secret, folosind această
metodă.
* https://china-cee.eu/2019/12/02/bulgaria-social-briefing-over-1000-bulgeois-children-are-abandoned-
by-their-parents-every-year/
6
7. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.5.3. INCIDENȚA ABANDONULUI
COPILULUI
Bulgaria: Peste 1000 de copii au fost abandonați în 2018, potrivit unui raport al Agenției de Asistență
Socială. Acesta este unul dintre simptomele clare ale unei tendințe actuale pentru o mare parte din
populația țării care trăiește cu risc de sărăcie sau excluziune socială, doi factori care sunt citați cel mai
adesea drept motiv esențial în cazurile de abandon a copilului.
Aproape jumătate dintre copii sunt abandonați în Maternitate. Copilăria lor începe într-o instituție
socială sau sunt separați de părinți și sunt crescuți de străini.
În topul orașelor cu un număr crescut de abandonuri este orașul Plovdiv – 115 copii. Urmează Stara
Zagora și capitala Sofia. În 2018, aproape 500 de copii au fost integrați în familiile lor naturale sau
extinse. În 2019, serviciile sociale au lucrat la peste 3000 de cazuri, încercând să împiedice separarea
părinților și a copiilor. 1272 din aceste cazuri au fost finalizate cu succes.
7
8. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
România: În 2017, 55302 de copii orfani erau în îngrijirea statului român, în timp ce 18.197 dintre ei
trăiau în orfelinate. În 2018 au fost adoptați doar 1,7% din acești copii. 85,5% din familii doresc să
adopte copii mai mici de 7 ani (79% doresc chiar copii mai mici de 3 ani), iar in centrele residențiale
doar 9,7% dintre copii au vârsta sub 7 ani.
Un studiu realizat de Banca Mondială, UNICEF și Guvernul României arată că un copil așteaptă, în
medie, o familie care să-l adopte timp de 7 ani și jumătate.
* http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/copil_an2017.pdf
Turcia: În Turcia, Direcția Generală pentru Servicii pentru Copii a Ministerului Familiei, Muncii și
Serviciilor Sociale este responsabilă pentru statutul și protecția bebelușilor abandonați.
În 2011 au fost 102 copii abandonați. Nu sunt disponibile date mai recente despre această problemă.
8
1.5.3. INCIDENȚA ABANDONULUI
COPILULUI
9. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.5.4 STRATEGII PTR. PREVENIREA
ABANDONULUI COPIILOR CU
DIZABILITĂȚI
Disability Rights International (DRI) este dedicat promovării drepturilor omului și participării
depline în cadrul societății a persoanelor cu dizabilități din întreaga lume.
https://www.driadvocacy.org/
În ultimii 13 ani, DRI lucrează la o campanie mondială de închidere a orfelinatelor și a instituțiilor
care, în prea multe cazuri, neglijează sau chiar încalcă drepturile copiilor.
DRI consideră că alternativa în care „finanțarea este transferată către îngrijirea în cadrul comunității
și al familiei” este calea de urmat.
9
10. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Acest lucru înseamnă, mai degrabă, direcționarea fondurilor către programe care sprijină
familiile în procesul de adopție sau reintegrare, decât a arunca bani în orfelinate și
instituții care sunt adesea dăunătoare pentru un copil.
Pare evident că cel mai bun loc pentru ca un copil să crească și să se dezvolte este alături
de familia sa, sau într-o familie adoptivă.
Sistemul actual de instituționalizare a copiilor primează încă în unele țări, în loc să fie
sprijinite familiile și procesul de integrare a copilului în sânul familiei. Este un aspect
negativ în sectorul social și caritabil și evidențiază eșecurile modelului de dezvoltare
lăudat în trecut.
10
1.5.4 STRATEGII PTR. PREVENIREA
ABANDONULUI COPIILOR CU
DIZABILITĂȚI
11. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Conform Raportului programului Daphne al Comisiei Europene – Pentru prevenirea abandonului
copiilor în Europa, ar trebui aplicate următoarele strategii:
§Facilități de zi
§Centre mama+nou-născut
§Servicii de planificare familială
§Servicii de consiliere pentru mamă și/sau întreaga familie
§Sprijin financiar
§Programe care se concentrează pe familii cu risc ridicat și identitatea copilului
§Centre de educare a părinților (Școala părinților)
§Linii de ajutor pentru susținerea mamelor vulnerabile
§Ghid privind prevenirea abandonului copilului în Maternități și prezența asistenților sociali
§Instruirea cadrelor medicale pentru a putea recunoaște și gestiona abandonul
§Furnizarea de consiliere pozitivă în situații cu risc ridicat.
11
1.5.4 STRATEGII PTR. PREVENIREA
ABANDONULUI COPIILOR CU
DIZABILITĂȚI
12. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Serviciul de îngrijire la domiciliu și asistența socială pentru părinți, pot contribui la reducerea
abandonului copiilor cu dizabilități.
Ar trebui să existe servicii care să prevină separarea familiei și să furnizeze rețele de îngrijire socială.
Adaptarea la situația de a avea un copil cu dizabilități poate fi un șoc pentru familie. Este
important ca profesionistul în sănătate să aibă suficient timp pentru părinți și să fie instruit în
această problemă.
Părinții ar trebui să simtă că pot accesa informațiile corecte atunci când au nevoie și că nu sunt
singuri.
12
1.5.4 STRATEGII PTR. PREVENIREA
ABANDONULUI COPIILOR CU
DIZABILITĂȚI
14. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
REFERINȚE
Akkok, F., Aşkak, P., & Karancı, A. N. (1992). Özürlü Bir Çocuğa Sahip Anne-Babalardaki Stresin Yordanması. Ankara Üniversitesi
Eğitim Bilimleri Fakültesi Özel Eğitim Dergisi, 1(02).
Akkök, F., Aşkak, P., & Karancı, A. N. (1992). Özürlü bir çocuğa sahip anne-babalardaki stresin yordanması. Ankara Üniversitesi
Eğitim Bilimleri Fakültesi Özel Eğitim Dergisi, 1(02).
Allen (2011), Pithouse (2007), Barnes and Freude-Lagevardi (2002), Benefits of Early Intervention Social Work
Anna L. Zonderman, 2012 Yale University, Disrupting The Dyad: Effects Of Parenting Stress On Infant Social-emotional
Development, Public Health Theses
Anna P Basu (2015) Early intervention after perinatal stroke: Opportunities and challenges. Dev Med Child Neurol.
Avşaroğlu, S., & Okutan, H. (2018). Zihin engelli çocuğu olan ailelerin yaşam doyumları, iyimserlik ve psikolojik belirti düzeylerinin
incelenmesi. Manas Sosyal Araştırmalar Dergisi, 7(1), 59-71.
Bilge, A., Buruntekin, F., Demiral, O., Özer, N. G., Keleş, B., Yalçın, E., ... & Semra, B. O. L. (2014). Engelli yakınlarına verilen “stresle
baş etme ve yaşam doyumunu arttırma” eğitiminin etkinliğinin belirlenmesi. Gümüşhane Üniversitesi Sağlık Bilimleri Dergisi, 3(1),
110-121.
Bilge, A., Buruntekin, F., Demiral, O., Özer, N. G., Keleş, B., Yalçın, E., ... & Semra, B. O. L. (2014). Engelli yakınlarına verilen “stresle
baş etme ve yaşam doyumunu arttırma” eğitiminin etkinliğinin belirlenmesi. Gümüşhane Üniversitesi Sağlık Bilimleri Dergisi, 3(1),
110-121.
14
15. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Cameron L. Neece,2012. Parenting Stress and Child Behavior Problems: A Transactional Relationship Across Time. Am J Intellect
Dev Disabil. Author Am J Intellect Dev Disabil. 117(1): 48–11.
Çetin, F., Yeloğlu, H. O., & Basım, H. N. (2015). Psikolojik dayanıklılığın açıklanmasında beş faktör kişilik özelliklerinin rolü: Bir
kanonik ilişki analizi. Türk Psikoloji Dergisi, 30(75), 81-92.
Cherry, D. B. (1989). Stress and Coping in Families with Ill or Disabled Children: Physical & Occupational Therapy in Pediatrics, 9(2),
11.
Coşkun, Y., & Akkaş, G. (2009). Engelli çocuğu olan annelerin sürekli kaygı düzeyleri ile sosyal destek algıları arasındaki
ilişki. Journal of Kirsehir Education Faculty, 10(1).
Cummings, S.T (1971) The impact of the child's deficiency on the father: A study of mentally retarded and chronically ill children.
American Journal of Orthopsychiatry, 31, 595 – 10.
De-Graaf-Peters and Hadders-Algra (2001) Ontogeny of the human central nervous system: what is happening when? Early Human
Development
Doğan, H., Bitlis, D., & Özen, K.(2005). Cerebral Palsy’li Çocukların Eğitimi. Hıfzı Özcan, editör. Cerebral Palsy. İstanbul: Boyut
Matbaacılık, 183-224.
Duygun, T., & Sezgin, N. (2003). Zihinsel engelli ye sağlıklı çocuk annelerinde stres belirtileri, stresle başa çıkma tarzlan ve algılanan
sosyal desteğin tükenmişlik düzeyine olan etkisi. Türk Psikoloji Dergisi.
15
REFERINȚE
16. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Eridan Rocha-Ferreira, Mariya Hristova (2011) Plasticity in the Neonatal Brain following Hypoxic-Ischaemic Injury. Neural Plasticity
Freedman and Kalb (2011) J Autism Devel Disorders DOI: 10.1007/s10803-011-1219-y
Giavana Buffa, 2018, Prenatal stress and child development: A scoping review of research in low- and middle-income countries, Published
online doi: 10.1371/journal.pone.0207235
Grace T1, Bulsara M2, Robinson M3, Hands B2. 2011, The Impact of Maternal Gestational Stress on Motor Development in Late Childhood
and Adolescence: A Longitudinal Study, Child Dev.
Gülşen, B., & Özer, F. G. (2009). Engelli çocuğa sahip ailelerin stresle baş etme durumları. TAF Preventive Medicine Bulletin, 8(5).
Higgins, D. J., Bailey, S. R., & Pearce, J. C. (2005). Factors associated with functioning style and coping strategies of families with a child with an
autism spectrum disorder. Autism, 9(2), 125-137.
Holroyd, I. (1987). Questionnarie on resources and stress. Brandon: Clinical Psychology Pub. Co. Inc.
İşcan, G. Ç., & Malkoç, A. (2017). Özel gereksinimli çocuğa sahip ailelerin umut düzeylerinin başa çıkma yeterliği ve yılmazlık açısından
incelenmesi. Trakya Üniversitesi Eğitim Fakültesi Dergisi, 7(1).
Jianghong Li,Garth Edward Kendall, +3 authors Wendy H Oddy, 2008, Maternal psychosocial well-being in pregnancy and breastfeeding
duration. Medicine Published in Acta paediatrica
Joyce Magill-Evans & Margaret J. Harrison, 2010.Parent-Child Interactions, Parenting Stress, and Developmental Outcomes at 4 Years,Pages
135-150
16
REFERINȚE
17. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Karoly LA, Kilburn MR, Cannon JS. (2005), Early childhood interventions: Proven results, future promise
Karst, J. S., & Van Hecke, A. V. (2012). Parent and family impact of autism spectrum disorders: A review and
proposed model for intervention evaluation. Clinical child and family psychology review, 15(3), 247-277.
Kaytez, N., Durualp, E., & Kadan, G. (2015). Engelli çocuğu olan ailelerin gereksinimlerinin ve stres düzeylerinin
incelenmesi. Eğitim ve Öğretim Araştırmaları Dergisi, 4(1), 197-214.
Kisler, J., & McConachie, H. (2010). Parental reaction to disability. Paediatrics and Child Health, 20(7), 309-314.
Koçhan, A. (2019). Engelli çocuğa sahip ebeveynlerin stres düzeyi, stresle başa çıkma tarzları, hastalık yükü algıları ve
bilgece farkındalık düzeyleri arasındaki ilişkinin incelenmesi(Master's thesis, Başkent Üniversitesi Sosyal Bilimleri
Enstitüsü).
Köksal, G., & Kabasakal, Z. (2012). Zihinsel engelli çocukları olan ebeveynlerin yaşamlarında algıladıkları stresi
yordayan faktörlerin incelenmesi. Dokuz Eylül Üniversitesi Buca Eğitim Fakültesi Dergisi, (32), 71-91.
Korkmaz, M., Yücel, A. S., Çelebi, N., & Kılıç, B. (2014). 7-17 Yaş Arası Farklı Gelişimsel Özellikleri Olan Çocuklara
Sahip Ailelerin Stresle Başa Çıkma Yöntemlerinin İncelenmesi.
Marsha L Campbell-Yeo, Timothy C Disher, Britney L Benoit, and C Celeste Johnston. (2015)Understanding
kangaroo care and its benefits to preterm infants Pediatric Health Med Ther
17
REFERINȚE
18. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
McCubbin, H. I., Thompson, E. A., Thompson, A. I., & Fromer, J. E. (1998). Stress, coping, and health in families:
Sense of coherence and resiliency. Sage Publications, Inc.
Mithyantha R. (2017) Current evidence-based recommendations on investigating children with global developmental
delay. Arch Dis Child.
Orla Doyle, Colm P. Harmon, James J. Heckman, and Richard E. Tremblay (2009) Investing in Early Human
Development: Timing and Economic Efficiency. Econ. Hum. Biol.
Robbers et al (2011) Soc Psychiatry Psychiatr Epidemiol.41(4): 311–319
Sardoğan, M. E., & Karahan, T. F. (2005). Evli bireylere yönelik bir insan ilişkileri beceri eğitimi programı’nın evli
bireylerin evlilik uyum düzeylerine etkisi. Ankara Üniversitesi Eğitim Bilimleri Fakültesi Dergisi, 38(2), 89-102.
Şener, A., & Terzioğlu, G. (2008). Bazı sosyo-ekonomik ve demografik değişkenler ile iletişimin eşler arası uyuma
etkisinin araştırılması. Sosyal Politika Çalışmaları Dergisi, 13(13), 7-20.
Şentürk, M., & Saraçoğlu, G. V. (2013). Eğitilebilir Zihinsel, Bedensel Engelli Çocuğu Olan Annelerle Sağlıklı Çocuğa
Sahip Annelerin Aileden Algıladıkları Sosyal Destek ve Depresyon Düzeylerinin Karşılaştırılması.
18
REFERINȚE
19. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Sharan E. Brown, J.D., Ed.D.,Michael J.Guralnick (2012) Infants Young Child. International Human Rights to
Early Intervention for Infants and Young Children with Disabilities: Tools for Global Advocacy
Sheng Li (2017) Spasticity, motor recovery, and neuronal plasticity after stroke. Front Neurol
ShuguiWang (2018)Targeting the gut microbiota to influence brain development and function in early life,
Neuroscience & Biobehavioral Reviews
Tegan Grace,2017, Breastfeeding and motor development: A longitudinal cohort study
Uğuz, Ş., Toros, F. &Yazgan İnanç, B. (2004), Zihinsel ve/veya bedensel engelli çocukların annelerinin
anksiyete, depresyon ve stres düzeylerinin belirlenmesi. Journal of Clinical Psychology, 7(1), 42-47.
Uyaroğlu, A. K., & Bodur, S. (2009). Zihinsel yetersizliği olan çocukların anne-babalarında kaygı düzeyi ve
bilgilendirmenin kaygı düzeyine etkisi. TAF Preventive Medicine Bulletin, 8(5).
Wales Neonatal Network Guideline - Supportive Positioning Guideline
Yurdakul, A., & Girli, A. (1999). Engelli çocuğu olan ailelerin sosyal destek örüntüleri ve bunun psikolojik
sağlık ile ilişkisi. İlkışık Dergisi, 1-5.
19
REFERINȚE
20. MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
https://medvet-project.eu
https://www.facebook.com/Medvetproject
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0
International License.
All images included in this ppt have been retrieved from:
https://www.flickr.com
https://pixabay.com
The European Commission support for the production of this publication does not constitute an endorsement of the contents which reflects
the views only of the authors, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained
therein.
20
