MedVET module 1 part 1 ro

MedVET support
Training programme
Asociația Unu și Unu - România
MODULUL 1
INTRODUCERE ÎN INTERACȚIUNEA CU
PĂRINȚII NOU-NĂSCUȚILOR PREMATURI SAU
CU DIZABILITĂȚI CONGENITALE
PARTEA 1

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
CUPRINS:
2
Introducere.........................................................................................................................3
1.1. Caruselul emoțiilor părinților
1.1.1. Aflarea veștilor.....................................................................................................6
1.1.2. Cum să faci față pierderilor..................................................................................9
1.1.2.1. Pierderile părinților……………………...................................................11
1.1.2.2. Reacțiile comune ale părinților……..........................................................14
1.1.2.3. Procesarea pierderilor...…………….............................................……….16
1.1.3. Asumarea rolurilor parentale...............................................................................20
1.1.3.1. Nevoile nou-născuților..............................................................................26
1.1.3.2. Dificultății întâmpinate în unitățile de terapie intensivă neonatală............31
1.1.4. Nevoile părinților și suportul oferit de personalul medical....................................39

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
PĂRINȚII NOU-NĂSCUȚILOR
PREMATURI SAU CU DIZABILITĂȚI
CONGENITALE
Scopul acestui modul este acela de a oferi susținere
părinților copiilor prematuri sau cu dizabilități
congenitale, în gestionarea emoțiilor și problemelor cu
care se confruntă, imediat după aflarea diagnosticului sau
în timp ce-l așteaptă.
Pentru a înțelege mai bine care este cea mai bună modalitate
de abordare a părinților aflați în aceste situații, cursanții vor
afla care sunt emoțiile prin care trec părinții, pierderile pe
care le suferă, cum reacționează mintea și corpul în aceste
situații, care sunt factorii de risc care transformă o
experiență stresantă într-una traumatică și etapele unui
proces traumatic.
3

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Cursanții vor afla:
§care sunt nevoile părinților pe perioada spitalizării nou-născutului și după ce acesta ajunge acasă,
§dificultățile care apar în asumarea rolurilor parentale atunci când nou-născutul este îngrijit în
terapie intensivă neonatală (TINN),
§cum personalul medical poate susține dezvoltarea relației părinte-copil.
Vor înțelege care sunt semnele specifice ale anxietății, depresiei postpartum, atacurilor de
panică sau afecțiunilor post traumatice la mame, pe durata spitalizării, și importanța recunoașterii
lor, pentru a le putea oferi sprijin emoțional și îndrumare pentru căutarea suportului de specialitate.
Și, nu în ultimul rând, care sunt principiile comunicării asertive .
4
PĂRINȚII NOU-NĂSCUȚILOR
PREMATURI SAU CU DIZABILITĂȚI
CONGENITALE

MODULUL 1
1.1. CARUSELUL EMOȚIILOR
MedVET support
Training programme
Asociația Unu și Unu - România

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1.1. AFLAREA VEȘTILOR
În timpul sarcinii, părinții au o serie de speranțe, vise, așteptări legate de momentul în care-și
vor întâmpina copilul la naștere. Părinții se atașează de propriul copil prin proiecții în viitor,
fantezii și vise, toate acestea fiind pregătiri psihologice pentru rolul lor de viitori părinți.
Aceste așteptări pozitive, anticipări pline de bucurie și
speranță, le conferă încredere în exercitarea rolurilor
parentale . Copilul poate fi văzut ca:
Ø ca o extensie psihologică și fizică a părinților, o
combinație a caracteristicilor lor
Ø ca o persoana capabilă să împlinească dorințele părintelui
Ø ca o modalitate de a obține imortalitatea, ducând mai
departe numele părinților
Ø ca un dar al mamei către tată
Ø ca o perosnă care poate consolida relațiile din familie.
6

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Atunci când copilul lor are o dizabilitate congenitală sau s-a
născut prematur, părinții se confruntă cu posibilitatea ca
viitorul lor să fie diferit de ceea ce și-au imaginat.
Probabilitatea unei viitoare deficiențe sau dizabilități
aruncă în aer toate acele vise și fantezii prețioase. Bucuria
de a deveni părinte poate fi diminuată atunci când
realizează că copilul lor ar putea avea o afectare pe durată
nedeterminată sau o dizabilitate.
Părinții trebuie să se confrunte cu această situație și să crească
copilul pe care-l au, lăsând deoparte viitorul la care au visat.
Ei trebuie să-și continue viața și să genereze noi vise
realizabile, dar, înainte de asta, trebuie să treacă printr-un
proces de doliu.
În plus, părinții trebuie să facă față
stresului, durerii, tristeții, fricilor,
dezamăgirilor și provocărilor neașteptate
ce pot duce la perturbarea vieții de familie
sau chiar la crize familiale.
7
1.1.1. AFLAREA VEȘTILOR

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1.2.1. Pierderile părinților
1.1.2.2. Reacțiile comune ale părinților
1.1.2.3. Procesarea pierderilor
9
1.1.2. CUM SĂ FACI FAȚĂ PIERDERILOR

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1.2.1. PIERDERILE PĂRINȚILOR
Păinții pot să piardă:
Ø vise, fantezii, proiecții ale copilului dorit
Ø imaginea pe care și-au făcut-o despre ei ca părinți
Ø așteptările legate de realizările copilului în diferite
etape
Ø apartenența la o comunitate
Ø înțelegerea partenerului sau a familiei
Ø credințe și viziunea despre viață, siguranță,
sănătate, putere, control.
11

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
În plus, mamele copiilor prematuri pierd:
Ø câteva săptămâni sau luni de sarcină și pregătirea mentală și concretă pentru sosirea
copilului pe lume
Ø credința în capacitatea corpului lor de a duce sarcina la termen
Ø tipul de naștere dorit și anticipat
Ø momentele ce urmează nașterii: contact, dezmierdări, alăptare, întâlnirea cu familia
extinsă
Ø simțul comunității, deoarece alți membri ai familiei și alte mame nu știu ce a
experimentat ea sau copilul ei
Ce percepe mama că pierde nou-născutul de-a lungul spitalizării: :
Ø siguranța uterului, îmbrățișarea ei, vocea ei
Ø atingerile
Ø afecțiunea parentală
1.1.2.1. PIERDERILE PĂRINȚILOR
12

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Aceste emoții sunt legate de experiența pierderilor și a durerii și
depind de factori precum personalitatea, percepția și sentimentele cu
privire la dizabilitate, normele culturale, credințele familiei etc.
Aceste emoții se schimbă într-o manieră ciclică ca „un roller-
coaster”, fericirea de a fi părinte fiind întrepătrunsă de suferință
și tristețe.
Înțelegerea reacțiilor comune ale părinților și modalitatea de
procesare a durerii lor poate ajuta profesioniștii din domeniul
sănătății să ofere un sprijin adecvat de-a lungul întregii perioade.
Nu există un mod corect de a trăi toate aceste pierderi, iar, după aflarea veștilor/diagnosticului,
părinții pot experimenta o varietate de emoții și simptome fizice îndreptățite și normale: șoc,
negare, neîncredere legată de diagnostic, amorțire, frică, anxietate, tristețe, durere, confuzie, mânie,
frustrare, disperare, lipsă de speranță, vinovăție, invidie, furie, depresie, agonie.
1.1.2.2. REACȚII COMUNE ALE PĂRINȚILOR
14

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1.2.3. PROCESAREA PIERDERILOR
Durerea este o reacție fluidă și complexă,
datorată pierderii copilului normal
așteptat, dar și necesității de a dezvolta
atașament față de copilul real.
Procesarea pierderilor și a durerii este
similară pentru părinții cu nou-născuți cu
handicap, prematuri sau decedați perinatal și
urmează în linii mari etapele teoriei doliului
elaborată de Kübler-Ross: negare, furie,
negociere, depresie și acceptare. Nu este
însă un proces liniar, iar etapele se suprapun.
16

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Depășirea durerii în cazul părinților unui copil cu handicap este un proces continuu, cu
perioade de intensitate mai mare și mai mică a sentimentelor și emoțiilor, o pendulare
permanetă între speranță și disperare.
Ajustarea și vindecarea se petrece gradual în timp, ajungând la un punct
în care părintele poate accepta tot ceea ce s-a întâmplat și pot iubi copilul
așa cum este.
Procesul de adaptare este dinamic, un efort constant de schimbare la nivel cognitiv și
comportamental din partea părintelui, pentru a depăși factorii de stres externi și interni.
Familiile se pot adapta flexibil și se pot mobiliza în acțiuni eficiente sau pot bloca în diferite
stadii ale unor reacții dezadaptative, ineficiente, rigide.
17

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Reacții Răspunsuri dezadaptative
Șoc Panică
Negare Căutarea opiniilor/ terapiilor
Durere Supraprotejare sau respingere
Proiecția durerii Vinovăție
Furie
Respingere atunci când
obiectivele nu sunt realizate
Posibilă supraidentificare
Negocierea
Acceptare/ reajustare
Durere cronică
Izolare
Cătarea unui vinovat
Figura I - Model al ajustării parentale ce urmează dezvăluirii dizabilităților
18
Reacția parentală la dizabilitate

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1.3.1. Nevoile copilului
1.1.3.2.Dificultățile întâmpinate în
unitățile de terapie intensivă
neonatală
20
1.1.3. ASUMAREA ROLURILOR PARENTALE

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Pentru părinți, orice sarcina este o aventură. Pentru
mame, întreaga perioadă este plină de provocări, atât
fizice cât și psihologice, iar pentru copil nașterea este
un eveniment uriaș, când totul se schimbă.
După naștere, pentru a se putea dezvolta fizic și
emoțional, copiii sunt total dependenți de
dragostea părinților lor și de îngrijirile pe care le
primesc.
Părinții care sunt bucuroși de nașterea copilului lor și
care pot oferi protecție, dragoste și îngrijire copilului,
creează un mediu emoțional diferit în comparație cu
situația în care copilul nu este dorit sau acceptat așa
cum este.
21

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Dezvoltarea armonioasă a copilului (socială, emoțională, dar și fizică și cognitivă) depinde de
starea de spirit a părinților și în special a mamei, deoarece bebelușii sunt în simbioză cu mamele
lor chiar înainte de a se naște.
Conceptul de “acordaj afectiv” al lui Daniel Stern, un psihanalist modern, și "neuronii
oglindă" explică modul în care atitudinile și stările emoționale a mamei sunt transferate
inconștient copilului și înțelese de acesta fără cuvinte.
Neuronii oglindă formează baza neurologică a capacității noastre de a rezona cu alții la nivel
emoțional, de a înțelege intuitiv și dovada că suntem pre-programați biologic pentru a
interacționa unii cu alții.
22

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
”Acordajul afectiv” este cheia atașamentului securizant și reprezintă capacitatea părintelui de
a oferi un răspuns adecvat la semnalele transmise de copil. Thomas Brazelton, pediatru
american, crede că această abilitate este cel mai important aspect al competenței parentale.
Allan Shore, neuropsiholog, spune că "Ne naștem pentru a forma atașamente, creierul
nostru este fizic conectat pentru a se dezvolta în tandem cu al altuia, prin comunicarea
emoțională, începând chiar înainte de a fi rostite cuvintele ".
Creierul copilului se va dezvolta în cadrul relației cu mama, conexiunile sinaptice între neuroni
fiind dependente de experiența trăită alături de ea.
Tipuri de conexiuni sinaptice ce se pot dezvolta sunt: independente de experiență, în așteptarea
experienței și dependente de experiență. A se vedea modulul 6 pentru explicații detaliate.
23

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
În concluzie, o relație emoțională stimulativă cu o altă ființă umană / cu mama este o
nevoie vitală.
Toate momentele în care mama interacționează cu copilul ei sunt oportunități de a învăța
despre copil ca persoană, de a accepta copilul ca o ființă umană specială și de a descoperi
complexitatea maternității.
Pentru copil, intimitatea împărtășită cu mama duce la asocierea ei cu sentimente de protecție,
satisfacție, plăcerea contactului; acele momente se transformă pentru copil în oportunități de a
învăța despre el, mama lui și lume.
Experiențele negative de atașament care apar în stadiile incipiente de dezvoltare, împreună
cu anxietatea și stresul generate de evenimente neplăcute, lasă urme profunde ce pot avea
efecte pe termen lung.
24

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1.3.1. NEVOILE COPILULUI
Fiecare copil are nevoi care pot fi împlinite prin
interacțiuni firești și permanente cu părinții, în special cu
mama.
Copiii trăiesc necesitatea de a fi acceptat ca o
ființă umană unică.
La naștere, bebelușul este capabil să recunoască vocea și
mirosul mamei, dar mama trebuie să vadă copilul pentru
a-l recunoaște. Mai mult, plăcerea pe care mama o
experimentează atunci când interacționează cu copilul și
are grijă de el, este extrem de importantă pentru ca
bebelușul să se simtă acceptat și iubit.
26

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Nevoia de siguranță:
Ø Teoria atașamentului lui John Bowlby spune că un nou-născut este programat biologic să caute
proximitatea îngrijitorilor săi, iar acest comportament a fost selectat în mod natural, deoarece un copil
nu ar putea supraviețui altfel.
Ø Cercetările privind dezvoltarea copilului evidențiază faptul că proximitatea și calitatea îngrijirii
servesc în reglarea funcționării interne a corpului copilului și, ulterior, în stabilitatea sistemului său
nervos.
Ø Calitatea relației de atașament dintre un părinte și copilul său (securizant sau nesecurizant)
influențează modul în care copilul simte experiențele și interacțiunile la nivel fizic și reacționează la ele.
Nevoia de contact fizic:
Ø Mângâierile și îmbrățisările sunt foarte importante pentru copil, amintindu-i de siguranța mediului
intrauterin. Disconfortul fizic și durerea vor fi mai ușor de suportat dacă copilul este în contact cu
mama sa. Chiar și când mai cresc, atunci când sunt neliniștiți sau speriați de un potențial pericol, copiii
se agață de părinții lor pentru a-i liniști.
27

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Nevoia de a fi ocrotit, liniștit, alinat:
Ø Copilul mic nu poate gestiona singur stresul și tensiunea, ce pot fi copleșitoare, și are nevoie
de părinții lui pentru a-l ajuta să treacă de la momentele tensionate la cele calme.
Ø Sistemul nervos al bebelușului nu este prevazut încă cu filtre care să absoarbă stimulii foarte
puternici, iar corpul părintelui are această funcție de amortizare.
Nevoia de a fi în permanență îngrijit cu afecțiune:
Ø Părinții pot reduce tensiunile resimțite de copil prin comunicare într-un limbaj al îngrijirii
corporale, o limbă care transmite copilului plăcerea contactului uman și securitate în
apropierea părinților.
Nevoia de familiaritate :
Ø Se realizează în interacțiunea dintre copil și mamă, prin recunoașterea vocii sau mirosului ei.
Ø Expunerea vocii mamei este importantă și pentru achizițiile viitoare de limbaj și pentru
liniștirea copilului.
28

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Pentru ca mama să-și poată liniști copilul și să fie “acordată” la nevoile lui emoționale, este
necesar să nu fie anxioasă sau deprimată în momentul interacțiunii. Acest lucru îi oferă
posibilitatea de a fi pe deplin prezentă în interacțiune, calmă în orice situație, transmițând
siguranță și încredere copilul ei.
Îngrijitorii/părinții prea preocupați de ei înșiși, luptându-se cu proprii stresori semnificativi, cum
ar fi: depresia, o boală cronică, adicții, traume, sărăcie sau lipsa de sprijin social sau familial, se
pot simți copleșiți, au o sensibilitate redusă la semnalele transmise de sugarii lor și nu sunt în
măsură să le răspundă adecvat, neputându-le oferi suficientă atenție, îngrijire și susținere,
subminând eventual atașamentul securizant.
Acesta este cazul părinților cu un nou-născut prematur sau cu handicap congenital. Pentru ei,
este dificil să fie "părinți suficienți de buni", fără a fi sprijiniți la rândul lor.
Mama poate primi acest sprijin din partea soțului, mamei/familiei, prietenilor, altor părinți și, în
timpul spitalizării, din partea personalului medical și a psihologilor, în sesiuni individuale sau în
grupuri de sprijin.
29

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1.3.2. DIFICULTĂȚI ÎNTÂMPINATE ÎN
UNITĂȚILE TINN
Părinții cu un copil prematur experimentează
un stres emoțional și provocări dincolo de cele
cu care se confruntă în mod normal părinții.
Prematuritatea exercită o presiune suplimentară
asupra identității parentale și asupra capacității
lor de a stabili o relație.
Pentru prematurul cu risc ridicat,
vulnerabilitatea subiacentă și experiențele adverse
de la începutul vieții sunt caracteristice și pot
duce, în cele din urmă, la căi de dezvoltare
divergente care-i compromit sănătatea și
bunăstarea viitoare.
31

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Interacțiunea parentală redusă sau chiar privarea
totală de aceasta, experimentată adesea de nou-
născuți în timpul petrecut în TINN (Unitățile de
Terapie Intensivă Neonatală), poate fi un factor
semnificativ în determinarea gravității rezultatului.
În cazul unui copil prematur, separarea datorată
procedurilor medicale ar putea fi o experiență
dureroasă și o barieră în calea atașamentului
securizant; tulburările de atașament sunt mai
frecvente în cazul acestor copii atunci când cresc.
32
UNITĂȚILE TINN

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Literatura de specialitate sugerează că implicarea părinților în îngrijirea neonatală și în îngrijirea
durerii copilului (prin centrele de îngrijire centrate pe familie, contact piele-pe-piele, camere
pentru familie, creșterea orelor de vizită) are efecte imediate și de lungă durată, atât pentru copii,
cât și pentru părinți:
Ø Poate compensa unele dintre dezavantajele nașterii premature
Ø Interacțiunea timpurie și “acordată” dintre părinți și copil pune bazele unei relații de
atașament securizant
Ø Poate reduce nivelurile de cortisol și răspunsurile la durere ale sugarului datorită
apropierii fizice și emoționale
Ø Poate diminua stresul și anxietatea părinților
Ø Poate scurta spitalizarea.
33
UNITĂȚILE TINN

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Skene et al. a urmărit cuplurile de părinți în interacțiunea cu sugarii lor în unitățile de
terapie intensivă neonatală și concluzia lui, similară cu cea din alte cercetări, a fost că:
Ø există 5 etape de învățare pentru părinți, care facilitează implicarea parentală în alinarea
sugarilor și gestionarea durerii
Ø există 3 etape de predare treptată a responsabilității de îngrijire de la asistentele medicale
la părinți.
5 etape de învățare a parentajului și oferirii alinării
1. Părinții se tem să-și atingă copilul:
Majoritatea părinților sunt speriați și îngrijorați de posibilitatea de a face vreun rău sau
de a crea vreun disconfort copilului lor și sunt preocupați de echipamentele medicale,
căutarea informațiilor sau de a primi reasigurări din partea personalului medical.
34
UNITĂȚILE TINN

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932 35
2. Părinții observă copilul:
Ø Prin oferirea posibilității de a-și privi copilul ore în șir, părinții se
familiarizează treptat cu nou-născutul și devin capabili să detecteze
confortul și disconfortul acestuia.
Ø Informațiile scrise despre durere și modalitățile de a oferi alinare îi ajută
pe părinți să înțeleagă comportamentul copilului lor, alături de propriile
lor observații.
3. Părinții ating copilul:
Ø Deoarece atingerea este atât de importantă în co-reglare și atașament,
părinții sunt încurajați să-și atingă copilul și să vadă că diferite tipuri de
atingere produc efecte diferite.
Ø Ei recunosc reperele ce indică disconfortul copilului și îi răspund
acestuia printr-o atingere ușoară și un ton subtil al vocii menite să aline
nou-născutul.
UNITĂȚILE TINN

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
4. Părinții încep să participe la îngrijire
Ø Părinții sunt implicați în îngrijirea copilului, sub observarea și îndrumarea asistentelor medicale.
Ø Ei aplică toate informațiile învățate prin observație până în acel moment și sunt conștienți de
capacitatea lor de a alina copilul.
5. Părinții se simt siguri în oferirea îngrijirii
Ø Părinții capătă încrederea în cunoștințele lor și sunt dornici să se implice în mai multe activități.
Încurajarea oferită de personalul medical părinților, pentru a se implica în alinarea și îngrijirea
prematurilor lor, și implementarea îngrijirii centrate pe familie facilitează:
Ø proximitatea fizică și emoțională parentală
Ø detectarea și înțelegerea semnalelor transmise de comportamentul copilului și oferirea unor
răspunsuri potrivite
Ø dezvoltarea identității părintești și asumarea responsabilităților
Ø dezvoltarea unui atașament securizat.
36
UNITĂȚILE TINN

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Transferul responsabilității
1. Alinare oferită de asistentele medicale
Ø În primele zile, relația părinte/asistentă medicală este una în care asistentele medicale oferă
informații părintelui și îngrijire fizică copilullui lor, în timp ce părintele ascultă sau observă.
2. Alinare oferită de asistentele medicale și părinte
Ø Pe măsură ce părinții se implică treptat, din ce în ce mai mult în îngrijire, ei lucrează
împreună cu asistentele medicale, iar acest lucru le sporește încrederea că-și pot reconforta și
singuri copiii.
3. Alinare oferită de părinte
Ø Odată ce părinții sunt încrezători în capacitatea lor de a-și alina copiii, asistenta rămâne, în
general, în fundal, observând de la distanță. Acest lucru înseamnă că părintele este capabil să
se bucure de o anumită intimitate cu copilul său în timp ce știu că o asistentă medicală este în
apropiere.
Ø 37
UNITĂȚILE TINN

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1.4. NEVOILE PĂRINȚILOR ȘI SPRIJINUL
OFERIT DE PERSONALUL MEDICAL
Evenimentul nașterii unui copil cu handicap congenital
sau prematuritate poate avea un impact negativ asupra
familiei, dar sprijinul și intervențiile timpurii îi pot
ajuta pe părinți să se adapteze și să se implice pozitiv în
îngrijirea și dezvoltarea copilului.
Sprijinirea părinților să-și ajusteze așteptările la situația
reală a copilului lor, le permite să dezvolte o relație
diferită și mai bună cu ea/el.
Părinții așteaptă de la profesioniștii din
domeniul sănătății să fie abordați ca indivizi cu
experiențe unice de viață.
39

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Pentru a susține părinții să treacă prin tot acest proces mai ușor, este important să fie puse în
aplicare programe de intervenție emoțională. Părinții vor primi asistență în momentul aflării
diagnosticului copilului și ulterior pe tot parcursul procesului de creștere a copilului.
Alte măsuri care pot fi implementate de către furnizorii de servicii medicale într-un spital pot fi:
§anticiparea apariției emoțiilor părinților,
§efectuarea unor sesiuni individuale pentru a facilita exprimarea acestora,
§crearea de grupuri pentru a ajuta părinții să discute dificultățile cu care se confruntă.
După externarea din spital, pot fi anticipate evenimente declanșatoare (aniversările, evenimente
importante pe parcursul vieții sau anumite repere în dezvoltare pe care le vor rata) pentru a pregăti
părinții și pentru a le oferi sprijin și îndrumare pentru aceste perioade dificile.
40

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Literatura de specialitate dezvăluie unele strategii utile pe care furnizorii de asistență
medicală le pot aplica pentru a ușura durerea părinților.
Atunci când părinții primesc vești în timpul spitalizării:
Ø Recunoașterea normalității sentimentelor lor
Ø Permiterea exprimării aestor sentimente de tristețe și vulnerabilitate
Ø Manifestarea empatiei și a compasiunii
Ø Oferirea unei îngrijiri empatice, respectuoase și care abilitează părintele
Ø Manifestarea blândeții și dezvoltarea unei relații cu mama
Ø Parteneriat, mai degrabă decât relație paternalistică
Ø Oferirea suportului emoțional și îngrijirii, într-un mod holistic, individualizat, bazat pe
nevoile întregii familii.
41

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
Când părinții primesc veștile acasă:
Ø Oferirea de informații privind serviciile
disponibile și sursele de finanțare a terapiilor
Ø Manifestarea interesului legat de copil și
starea lui
Ø Recunoașterea eforturilor depuse de părinte
Ø Sensibilizarea comunității cu privire la
copiii cu dizabilități
Ø Sprijinirea părinților să găsească o
comunitate online
Ø Menținerea relației cu părinții.
Ø Oferirea mai multor explicații despre starea
copilului, tratamente, proceduri
Ø Evidențierea informațiilor/aspectelor
pozitive, ori de câte ori este posibil
Ø Feedbackuri pozitive
Ø Permisiunea de a lua decizii
Ø Încurajarea părinților să fie puternici
Ø Trimiterea către specialiști la nevoie
Ø Furnizarea echipamentelor și dispozitivelor
de asistare.
Atunci când părinții primesc vești în
timpul spitalizării:
42

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
MULȚUMIM!
43

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
BIBLIOGRAFIE:
1.1. EMOTIONAL ROLLER-COASTER (1.1.2.)
ØBolch, C. E., Davis, P. G., Umstad, M. P., & Fisher, J. R. W. (2012). Multiple birth families with children with special needs: A qualitative investigation
of mothers' experiences. Twin Research and Human Genetics, 15(4), 503–515
ØBowes, S., Lowes, L., Warner, J., & Gregory, J. W. (2009). Chronic sorrow in parents of children with type 1 diabetes. Journal of Advanced
Nursing, 65(5)
ØCadwagan, J., Goodwin, J. (2018). Helping parents with the diagnosis of disability. Pediatrics and child health, 28
ØCoughlin, M.B., Sethares, K. (2017).Chronic Sorrow in Parents of Children with a Chronic Illness or Disability: An Integrative Literature Review,
Journal of pediatric nursing 37, 108-116
ØFernandez-Alcantara, M. et al. (2016).Feelings of loss and grief in parents of children diagnosed with autism spectrum disorder. Research in
Developmental Disabilities 55, 312-321
ØFernández-Alcántara, M.et. all (2015). Feelings of loss in parents of children with infantile cerebral palsy. Disability and Health Journal, 8, 93–101
ØGlidden, L. M., Billings, F. J., & Jobe, B. M. (2006). Personality, coping style and well-being of parents rearing children with developmental
disabilities. Journal of Intellectual Disability Research, 50(12), 949–962
ØHarmon, R.J., Plummer, N.S., and Frankel, K.A. (2000) Perinatal loss: parental grieving, family impact and intervention services. In Handbook of
Infant Mental Health. Vol. 4. Osofsky, J.D. and Fitzgerald, H.E., Eds. John Wiley & Sons, New York. pp. 327–368
44

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1. EMOTIONAL ROLLER-COASTER (1.1.2.)
ØHedderly, T., Baird,G., McConachie, H.(2003). Parental reaction to disability. Current Paediatrics (2003) 13, 30 -35
ØKearney, P. M., & Griffin, T. (2001). Between joy and sorrow: Being a parent of a child with developmental disability. Journal of Advanced
Nursing, 34(5), 582–592
ØKübler-Ross, E. (1969) On Death and Dying. Macmillan, New York
ØOlshansky, S. (1962). Chronic sorrow: a response to having a mentally defective child. Social Casework 43, 190–195.
ØPatrick-Ott, A., & Ladd, L. D. (2010). The blending of boss's concept of ambiguous loss and olshansky's concept of chronic sorrow: A
case study of a family with a child who has significant disabilities. Journal of Creativity in Mental Health, 5(1), 73–86
ØRiley, C., Rubarth, L.B. (2015). Supporting families of children with disabilities. JOGNN, Vol. 44, 536-542
ØVitale, S. A., & Falco, C. (2014). Children born prematurely: Risk of parental chronic sorrow. Journal of Pediatric Nursing, 29(3), 248–
251.
45
BIBLIOGRAFIE:

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
1.1. Caruselul emoțiilor părinților
ØAagaard, H., & Hall, E. (2008). Mother’s experiences of having a preterm infant in the neonatal care unit:
A meta-synthesis. Jour- nal of Paediatric Nursing, 23(3), 26–36.
ØSkene, C., Frank, L., Curtis, P., Gerrish,K. (2012). Parental Involvement in Neonatal Comfort Care,
JOGNN, 00, 1-12;
ØBrazelton, T.B. The Irreducible Needs of Children: What Every Child Must Have to Grow, Learn and
Flourish
ØStern, D. The Interpersonal World of the Infant
Øhttps://www.brazeltontouchpoints.org
Øhttps://developingchild.harvard.edu/resources/the-foundations-of-lifelong-health-are-built-in-early-
childhood/
Øhttps://developingchild.harvard.edu/resources/inbrief-the-science-of-early-childhood-development/
Øhttps://developingchild.harvard.edu/resources/maternal-depression-can-undermine-the-development-of-
young-children/
Øhttps://developingchild.harvard.edu/resources/toxic-stress-derails-healthy-development/
46
BIBLIOGRAFIE:

MedVET SUPPORT
2017-1-TR01-KA202-045932
https://medvet-project.eu
https://www.facebook.com/Medvetproject
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0
International License.
All images included in this ppt have been retrieved from:
https://pixabay.com
https://unsplash.com
https://unusiunu.com
The European Commission support for the production of this publication does not constitute an endorsement of the contents which
reflects the views only of the authors, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information
contained therein.
47

Psih. Delia Manciuc
Parent of premature twins, Corina Croitoru
Asociatia Unu si Unu, Romania
48

MedVET module 1 part 1 ro

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to MedVET module 1 part 1 ro

Similar to MedVET module 1 part 1 ro (20)

More from Education PowerPoints

More from Education PowerPoints (20)

MedVET module 1 part 1 ro