1. 1
COLEGIUL ECONOMIC „VIRGIL MADGEARUˮ
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATEˮ
EDIȚIA A VII-A – 9 APRILIE 2014
TEMA SIMPOZIONULUI: „CĂLĂTOR PRIN TIMP ȘI SPAȚIUˮ
SEMNIFICAȚIILE CĂLĂTORIEI
ÎN BASMUL FANTASTIC ROMÂNESC
Prof. Andreea-Olivia Matei
ColegiulEconomic „Virgil Madgearu”
București

2. 2
Pentru a se desăvârși moral și social, eroul basmului fantastic trebuie să întreprindă o
călătorie care să îl propulseze în afara spațiului natal, verificându-i astfel cunoștințele și
capacitatea de reacție în medii necunoscute. Pe parcursul călătoriei, eroul controlează
corectitudinea codurilor ce i-au fost transmise, își verifică forța personală și capacitatea de
supraviețuire într-un mediu ostil. După săvârșirea unei serii de acte reparatorii, menite să
refacă o stare de echilibru, eroul se stabilește într-o împărăție sau într-un alt loc simbolizând
centrul sacru, mai rar se întoarce la casa părintească.
Eroul basmului fantastic, acest homo viator, pornește într-o călătorie de tip inițiatic ce
îi va schimba viața, deoarece aceasta îi oferă posibilitatea de a cunoaște lumea și pe sine.
Eroul însuși ne interesează numai în funcție de dimensiunile șirului neîntrerupt de isprăvi
neobișnuite și de gradul de periculozitate pe care acestea îl implică; ne fascinează viața
eroului/eroinei numai atât timp cât ține și călătoria lor extraordinară. Rama însăși a basmului
se micșorează, nepermițând ascultătorului/cititorului să vadă mai departe de atât de frecventul
happy-end; cu excepția unor cazuri de contaminare cu legenda sau a unor complicații minore
(provocate de neatenția protagonistului), tinerii căsătoriți trăiesc „fericiți până la adânci
bătrânețiˮ. Aura mitologică a personajelor, conturată de finalul fabulos al aventurilor eroice,
răspunde setei de absolut a creatorului popular, sete de absolut care este de fapt o constantă
general umană și care marchează orice creație artistică.
Ca atitudine față de mit, basmul filtrează elemente ale riturilor de inițiere și de
înmormântare. Astfel, basmul capătă structura unei aventuri extrem de grave și de
responsabile, deoarece scenariul de inițiere presupune trecerea, prin intermediul unei morți și
al unei învieri simbolice, la vârsta spirituală a adultului.
Similaritatea acestor două tipuri de complexe ritualice este evidentă, făcând alăturarea
lor previzibilă, de vreme ce viața post-mortem include, în mentalitatea tradițională, o lungă
călătorie a mortului spre lumea de dincolo, călătorie pentru care el trebuie să fie pregătit încă
din timpul vieții. Pe de altă parte, riturile de inițiere războinică și maritală presupun, și ele,
morți aparente pentru cel inițiat.
Cristalizate în motive, reprezentările legate de cele două complexe ritualice sunt
numeroase: ducerea copiilor în pădure, casa din pădure, toate formele de mutilare a eroului,
dobândirea unor auxilii miraculoase, fenomenul travestirii, camera interzisă, plecarea la drum
cu încălțăminte de fier, apariția cărăușului-călăuză, sosirea în împărăția cealaltă etc.
Cercetând tipurile de deplasare, diferitele trasee pe care le parcurge eroul, precum și
încadrarea lor spațio-temporală, devine evident faptul că o călătorie basmică reprezintă un
fenomen complex, aproape un ritual în sine.

3. 3
Homo viator al basmului fantastic românesc pornește într-o călătorie ce îl separă de
obicei definitiv de mediul familial. El însă poartă lumea părintească cu sine, aceasta își face
permanent vizibilă apartenența, prin însemne de „clan” sau de „castă” (Făt-Frumos ia armele,
hainele și calul părintelui său etc).
Alegând o cale dreaptă sau una întortocheată, cu multiple obstacole, protagonistul
întâlnește în timpul călătoriei o serie de centre spirituale, adevărate oaze sacre într-un deșert
profan. Grădina, fântâna, copacul cu vârful în cer, lacul, muntele au menirea de a-l avertiza
pe călător în legătură cu sacralitatea locului întâlnit, fiind adevărate axis mundi. Unele dintre
ele constituie și căi de acces în lumea de dincolo. Spațiul în care își încheie protagonistul
călătoria este o imago mundi. Eroul are rol civilizator: prin prezența sa, el fondează o nouă
ordine, creează premisele înființări unei noi structuri.
Cu conștiința faptului că marele lor adversar este Timpul, eroii își împlinesc misiunile
cu o viteză uimitoare: străbat distanțe fenomenale (nouă mări și nouă țări, tocind nouă perechi
de opinci de oțel), se urcă în copacul cu ramurile în cer, descind în tărâmuri subterane, ajung
la marginea lumii. Neputând anihila cronologia obiectivă, basmul fantastic creează totuși un
timp aparte, cu legi speciale, timpul din interiorul poveștii.
Abordând problema din punct de vedere diacronic, constatăm că tema călătoriei
rămâne o constantă a basmului fantastic. Evoluția tehnicii și a tehnologiei contribuie la
diversificarea constantă a decorului călătoriei și a seriei obiectelor miraculoase de care se
slujește eroul. În basm apar deci diverse „mașinăriiˮ, „vapoareˮ, „bombeˮ, tractoare,
elemente realiste ce contribuie la actualizarea permanentă a textului.
Oricare ar fi însă aventurile eroului, pretextul căutării lui, deși ascuns sub diferite
forme (găsirea apei vii, a merelor de aur, a viitoarei soții, căutarea aștrilor furați de zmei etc.)
este unul singur: aflarea ursitei. Eroul pleacă în lume pentru a-și găsi destinul, pentru a găsi
acel lucru complementar sieși, fără de care nu poate trăi, pentru a se împlini ca om. Aflarea
ursitei înseamnă de fapt clarificarea destinului. Explorând necunoscutul, după epuizarea
tuturor posibilităților, eroul își lămurește condiția și și-o acceptă.
Călătoria, ca principală metodă de experimentare a noului și de măsurare a forțelor cu
necunoscutul, este o temă esențială a basmului fantastic românesc. Nevoia de ficțiune,
resimțită în mod acut de omul contemporan, determină ramificarea și complicarea temei,
etapele călătoriei multiplicându-se într-o structură arboresecentă în basmele contemporane.
De asemenea, funcția formativă a călătoriei, ilustrată de obligația eroului de a-și părăsi
mediul natal pentru a-și împlini destinul, îi conferă basmului fantastic românesc caracterul
unui Bildungsroman.

4. 4
Dorința mereu renăscută de nou, speranța într-un „altcevaˮ, într-un „dincoloˮ
palpabil, precum și dorința de împlinire ca ființă umană și aspirația spre desăvârșire îl împing
pe erou într-o perpetuă căutare a esenței. Prin implicațiile profunde pe care le are în structura
narativă și în cea compozițională, călătoria rămâne un miracol fundamental al lumii basmului.