Proiect despre basmul Japonez

1. BASMUL JAPONEZ
Elevii: Chi Varlan Milioara, Chicheanu Diana-Maria
Profesor coordonator: Staicu Oana

2. ISTORIC BASM
• Basmul este creaţia epică narativă populară în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice,
fiind săvârşite atât de personaje reale, cât şi de cele cu puteri supranaturale, care reprezintă forţele
binelui şi forţele răului, din a căror confruntare binele iese întotdeauna învingător.
•
TRASATURI:
• prezenţa cifrelor şi a obiectelor magice
*evidenţierea caracterului anonim( autor anonim), oral( transmis prin viu grai) şi colectiv( la crearea să
au contribuit mai multe persoane)
*prezenţa întâmplărilor reale şi a celor fantastice
*confruntarea dintre bine şi rău
*victoria binelui
*formule narative tipice ( iniţiale, mediane, finale)

3. Basmul respectă un tipar narativ, întrucât indiferent de numărul de secvenţe indentificat de diferiţi cercetători, el este
aproximativ acelaşi. De regulă tiparul narativ conţine 4 secvenţe narative inegale că lungime şi consistentă:
*starea de echilibru
*tulburarea echilibrului
*acţiunea de recuperare a echilibrului
*restabilirea echilibrului şi răsplătirea eroului .
În compoziţia basmului identificăm o serie deformule specifice: expresii stereotipe care au funcţii
foarte precise.
Formulele iniţiale „a fost o dată că niciodată” . au rolul de a introduce cititorul în lumea fabuloasă a
basmului. Expresia „a fost odată ” indică un timp al începuturilor, când totul era posibil iar
întâmplările erau unice şi irepetabile.
Formulele mediane „Şi înainte cu poveste că de-aicea mult mai este”, etc, sunt menite să întreţină
atenţia cititorului /ascultătorului. Pot avea un rol clar în delimitarea secvenţelor narative.
Formulele finale „Şi-am încălecat pe-o să şi v-am spus povestea aşa” au rolul de a readuce cititorul în
lumea reală, spulberând vraja.

4. Tot în compoziţia basmului identificăm fenomenul triplicarii (fenomenul de înmulţire cu 3, multiplicării cu 3):
personaje, obiecte, întâmplări. Apar aşadar cifre magice 3,7,9,12, obiecte cu încărcătură magică (oglindă, peria,
cuţitul, amnarul, basmaua), expresii specifice („zi de vara până-n seară”, „la soare te puteai uită dar la dansa ba”)
şi motive specifice (unele dintre ele devenind toposuri): motivul călătoriei, împăratului fără urmaşi, labirintului,
drumului, probelor iniţiatice.
Basmele româneşti au intrat în atenţia scriitorilor relativ târziu, în epoca marilor clasici şi a Junimii.
Atunci foarte activi în culegerea basmelor şi apoi în scrierea unor basme culte au fost scriitorii Vasile
Alecsandri, Alexandru Odobescu („Basmul feciorului de împărat fără noroc la vânat“ din eseul
„Pseudokynegetikos“), Mihai Eminescu (autorul mai multor basme originale, între care şi Făt Frumos
din Tei, Cenusotca – o varianta a Cenuşăresei), Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, şi puţin după aceea şi
Petre Ispirescu. În ultimul timp, în România scriitorul care a publicat basme culte este Petre Crăciun
(Floarea înţelepciunii şi Iarbă puterii, în 2002 şi Basme, Editura Zorio, 2013, Basme pentru familia
mea, Ed. Zorio 2014)
Basmele populare sunt parte a memoriei colective, a ceea ce Jung numeşte inconştient colectiv. Cu toate acestea
primele care le-au cules au fost femeile, deşi marii povestitori europeni sunt bărbaţi. O perspectiva europocentristă
este destul de periculoasă deorece există foarte multe basme şi în afară spaţiului european, basme arabe (culese în
ciclul O mie şi una de nopţi), basme persane, basme africane, basme chinezeşti, basme coreene sau basme
japoneze.

5. BASMUL CHINEZESC
Basmele chinezesti ne poarta pe taramuri magice, incepand din vremurile cand
cerul si pamantul nu erau inca despartite, iar universul parea un mare ou facut
dintr-un bulgare de haos negru. Vom vedea cat de mare e puterea dragostei, care
invinge orice obstacol, si cum binele iese mereu biruitor in lupta impotriva raului
intruchipat de demoni, a lacomiei bogatasilor si a rautatii celor din jur. Vom afla si
cum a devenit cainele spiritul protector al vanatorului, cum se formeaza eclipsa de
luna, de ce se pun pocnitori de Anul Nou, prin ce peripetii a trecut Mangye pentru
a le aduce oamenilor granele sau care sint puterile magice ale drimbei tribului
hezhen.

6. Interpretarea termenului „basm” în „Dicționarul chinez modern” este „un gen de literatură pentru copii care folosește
imaginație bogată, fantezie și exagerare pentru a compila povești potrivite pentru aprecierea copiilor.” Termenul „basm”
este folosit în „ Cihai „Explicația de bază din„ „este„ un fel de literatură pentru copii, prin imaginație, fantezie și
exagerare pentru a modela imagini artistice, a reflecta viața și a spori creșterea caracterului copiilor. Tema principală a
basmelor este de a-i învăța pe oameni să fie curajoși, entuziaști, amabili, optimiști și iubitori și să se opună ticăloșiei,
lașității, răului și ipocriziei.
Basmele sunt un gen important al literaturii pentru copii. [1] Este o poveste fictivă cu o culoare fantezie puternică, care
folosește exagerarea, antropomorfismul, simbolismul și alte tehnici de exprimare pentru a țese comploturi ciudate. Fantezia
este caracteristica de bază a basmelor și este, de asemenea, o metodă artistică specială pentru ca basmele să reflecte viața.
Basmele descriu în principal lucruri și tărâmuri virtuale. „Personajele” care apar în ele nu sunt imagini reale imaginare, iar
poveștile pe care le spun nu se pot întâmpla. Dar toate fanteziile din basme sunt înrădăcinate în realitate și sunt o refracție a
vieții. Crearea basmelor folosește, în general, exagerarea și tehnicile antropomorfe și urmează o anumită logică aferentă
pentru a dezvolta comploturi bizare, creând o atmosferă fantastică puternică și transcendând constrângerile timpului și
spațiului, atât fictiv cât și real, ca un tărâm al fanteziei și realității. În plus, folosește adesea tehnici simbolice pentru a crea
imagini fanteziste pentru a insinua și generaliza relațiile umane în realitate.

7. Basmele sunt lucrări literare pentru copii într-un gen roman. Textul este popular, la fel cum vorbesc copiii. În
general, există multe personaje supranaturale în basme, precum animale vorbitoare, spiriduși, zâne, giganți și
vrăjitoare. În metodele de scriere ale literaturii occidentale moderne, „sfârșitul basmului” (sfârșitul basmului) se
referă de obicei la un final fericit [1], la fel ca prințesele și prinții din majoritatea basmelor.
De secole, diferite forme de basme au fost găsite pe scară largă în diferite țări și culturi diferite. Basmele pot exista
în formă orală sau scrisă, dar numai modul de scriere poate fi transmis, ceea ce face dificilă verificarea vârstei
exacte a basmelor. Dar în ceea ce privește înregistrările literare predate, basmele există de cel puțin o mie de ani.
În Occident, basmele timpurii nu sunt numite „basme”, ci sunt privite ca stilul nuvelelor. Se crede că termenul
„basm” a fost propus pentru prima dată de scriitoarea franceză doamna d'Aulnoy (în engleză: Madame d'Aulnoy)
[3]. Astăzi, răspândirea basmelor se bazează încă pe scris.

8. ASEMANARI
• Ambele basme au un final fericit
• Regasim introducerea fabulosului, a
fanteziei si exagerarii
• Personaje cu puteri supranaturale
• Formule initiale, mediane si finale
• In basmul chinezesc personajele
negative sunt reprezentate de
vrajitoare, spiridusi, dragoni, iar in cel
romanesc de spani, balauri cu 7
capete, zmei.
• Tema basmului chinezesc este de a-i
incuraja pe oameni sa fie optimisti si
sa se opuna raului
DEOSEBIRI
BASMUL ROMANESC SI BASMUL CHINEZESC

9. BOIERUL CU NASUL LUNG
Într-un sat trăia un boier, care se lăfăia în aur și plăceri, în vreme ce țăranii se zbăteau într-o sărăcie lucie, scăldându-și ochii în
lacrimile durerii.
Se întâmplă ca un țăran să găsească în drum o sămânță pe care o ridică și o duse acasă. Făcu o groapă și o sădi. În scurtă vreme, din
sămânță se ivi un gaolean1 înalt, care purta alte multe boabe. Țăranul se bucură mult pentru că gaoleanul împrăștia un miros
îmbătător în fața casei lui. Dar, la scurt timp, o pasăre de pradă se repezi spre gaolean, îl smulse cu clonțul ei și dispăru în zare.
Țăranul, uimit de o întâmplare așa de nemaivăzută, plecă îndată în căutarea gaoleanului, luându-și în traistă puține merinde.
După drumuri nesfârșite prin câmpii, peste dealuri și munți, drumețul fu dezamăgit; nu putu să dea de urma minunatului gaolean.
Ajunse la un timp într-o pădure. Era tare flămând și nici merinde nu mai avea. Liniștea pădurii îl îmbia să se odihnească sub un
palmier străvechi. Deodată însă auzi în jurul său niște urlete și zgomote înfricoșătoare. Când se uită mai cu atenție, văzu un cârd de
animale sălbatice de care te apucă frica: tigri, lei, pantere, lupi, maimuțe, șerpi. Ba se rătăcise în acest cârd și o gingașă căprioară.
Animalele se adunară într-o poiană, în timp ce drumețul de-abia nimeri să se suie într-un arbore înalt și stufos, ca să nu fie văzut și
mâncat. Atunci un tigru luă din tulpina unui copac bătrân, din scorbura lui, o lădiță pe care o ținu între labele sale. Un altul veni și
bătu de trei ori în acea lădiță. Imediat se iviră în poiană tot felul de mâncăruri gustoase, care îi dădeau drumețului o stare ciudată,
mai ales că el era tare flămând. Îi lăsa gura apă. După ce se săturară, animalele începură să dănțuie în pădure, să joace, să sară, să se
alunge vesele unele pe altele, ca la o petrecere. Bietul om sta pitulat în copac și se gândea cu teamă că, dacă animalele nu vor pleca,
el va fi nevoit să doarmă acolo, sau cine știe câte alte zile va trebui să rămână chinuit în ramurile copacului. Însă, după o vreme,
tigrul puse lădița la loc și plecară care-ncotro.

10. Când se depărtară, țăranul coborî din arbore și se duse la scorbura bătrână. Luă lădița cu pricina și se tot gândea la
mâncărurile pe care le văzuse în poiană. Dar ele nu se arătau. Atunci își aduse aminte că trebuie să bată de trei ori în
cutie. Zis și făcut. Imediat se iviră fel de fel de mâncăruri minunate. După ce mâncă bine, ca după o foame lungă, se
odihni puțin. Se gândea atunci ce bine ar fi dacă ar avea un cal înaripat, cu care să zboare spre casă. Și stând pe iarbă bătu
la întâmplare din nou în lădiță: după a treia lovitură, din senin se ivi în fața sa un cal voinic cu patru aripi. Țăranul, luând
cu sine lădița, se întoarse repede acasă, pasămite uitase că pornise în căutarea gaoleanului. Îi povesti maică-si cele
întâmplate.
Cum erau săraci, se gândeau că au nevoie de bani, ca să trăiască bine. De aceea, bătând iar în cutie de trei ori, casa lor
săracă se umplu de bani. Pentru că erau prea mulți, mama și băiatul îi împărțiră celor săraci ca și ei. Astfel că viața lor
începu să se schimbe, oamenii să fie mulțumiți.
Aflând boierul cel rău că țăranii lui au bani datorită unei lădițe năzdrăvane, se hotărî s-o fure. Trimise câțiva ticăloși
acasă la țăran, care-i luară lădița. Boierul știa că dacă bate de trei ori în ea o să aibă sub ochi lucrul la care se gândește. Și
el se gândi mai întâi la aur, apoi bătu de trei ori în lădiță. Dar în loc de aur… se arătă o maimuță păroasă, urâtă foc, care
nu-l întrebă nimic pe boier, ci se prinse imediat de nasul lui și trase, și trase de nasul boierului, și-l lungi, și-l lungi până
ce nasul atinse pământul. Apoi îi dete drumul, luă lădița năzdrăvană și se făcu nevăzută. Dar nasul boierului nu se mai
făcu mic ca înainte, ci rămase așa lung și caraghios, de râdeau toți de el, și așa a rămas pentru toată viața.

11. BIOGRAFIE
Lucrările lui Zheng Yuanjie sunt ușor de găsit Sun Youjun „Ventilatorul fără vânt”, „Legenda coșului de zane și sabia
ciudată”, „Roaming in Wonderland with Old Man”, „The Story of the Slot Cradle” (co-autor cu Sun Ying); serie de zâne
colecții de povești „Noaptea în magazinul de jucării” și „Basmele Tingtingului” „Bătrânul ciudat”, „Aventurile
sforăitului”; Novelete „Legenda omului de fier”, „Casa magică”, „Aventurile regatului Yunli” "," Doll Star Movie ","
Mysterious Big Bird "," White Girl and Bamboo "" The Brain "; colecție de povestiri" The Story of Jiji Turning into a
Panda "," Weird Umbrella "; short stories" Puppy Little House "și" Nini pictând o maimuță " Peng Wenxi <Basmele
chinezești preferate pentru copii> Zhang Tianyi <Secretul tezaurului comorilor> Zhao Bingbo „Zâne mici și zâne mici”,
„Pisică Aben” Yan Wenjing "O stranie călătorie a lui Tintin >>" Gâscă sălbatică și rațe "" Cuvintele împăratului ""
Speranță și sclavi " Lin Yiwei „Un copil pe nume Dou Wei” „De câte ori poate muri un porc” Wang Yimei „Râul lunii
aluniței”, „Pisica care trăiește pe strada ploii”, „Tezaurul dinozaurilor”, seria de basme „Porc Fuzzy”, „Tigrul mic ca
povești de tobe”, „Al doisprezecelea mort Fluture de frunze "," Cuib de pasăre "" Copacul ", cartea ilustrată" Furnica din
carte "," Barba domnului morcov "etc. Hong Xuntao, „Ma Liang”, „Zece frați”, „Perla nopții”, „Lampa nemuritoare”,
„Micul iepure cu flori în căutarea hranei”, „Peștișor”, „Piatra Wang Fu”, „Jumătate și Jumătate de basm "," Păsări fericite
"și așa mai departe. După ce a zdrobit „Gangul celor Patru”, a scris „O hârtie de examinare”, „Ploaie de coroană”,
„Domnul Întoarce la stânga și la stânga la stânga”, „Pasque Weng”, „Ma Liang”, „Încetinit”, „Clip Piersica de bambus,
„Porc maro Bibi”, „Veverița zburătoare învață abilitățile pentru prima dată”, „Little Sesame Bizarre History”, „Remediu
pentru oile pierdute”

12. VA MULTUMIM PENTRU ATENTIA
ACORDATA!